Reporting on sustainability: a stocktake of EU ... · tratatele UE (caseta 1). 8 Caseta 1...

cv

Studiu de caz rapid Raportarea cu privire la sustenabilitate: un bilanț la nivelul instituțiilor și al agențiilor UE

Iunie 2019

RO

2

Cuprins

Puncte

Sinteză I-VIII

Introducere 01-21 Dezvoltarea durabilă și sustenabilitatea 01-05

Raportarea cu privire la sustenabilitate 06-11

Motivațiile care stau la baza raportării cu privire la sustenabilitate 12-14

Ce trebuie să conțină rapoartele privind sustenabilitatea și unde trebuie publicate aceste rapoarte 15-21

Sfera și abordarea studiului 22-25

Condiții prealabile pentru raportarea cu privire la sustenabilitate 26-43 Implicarea părților interesate 27-28

Elaborarea unei strategii 29-38

Integrarea 39-43

Raportarea cu privire la sustenabilitate în cadrul instituțiilor și al agențiilor UE 44-66 Raportarea cu privire la performanță efectuată de Comisie 47-53

Raportul Eurostat privind progresele realizate în direcția îndeplinirii ODD-urilor în contextul UE 54-56

Informații privind sustenabilitatea furnizate de instituțiile și agențiile UE 57-66

Auditul informațiilor privind sustenabilitatea 67-72

Provocări în raportarea cu privire la sustenabilitate în cadrul instituțiilor și al agențiilor UE 73-82

3

Anexe Anexa I – Abordare și metodologie

Anexa II – Informațiile privind sustenabilitatea publicate sau colectate de instituții și agenții ale UE

Acronime și abrevieri

Glosar

Note de sfârșit

Echipa Curții

4

Sinteză I Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a pune în aplicare Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD-uri) ale acesteia. Prezentul studiu face bilanțul situației raportării cu privire la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD-uri) la nivelul UE, precum și al situației raportării cu privire la sustenabilitate realizate de către diferitele instituții și agenții ale UE.

II Raportarea cu privire la sustenabilitate reprezintă practica de măsurare și de comunicare a performanței organizaționale în vederea atingerii obiectivului de dezvoltare durabilă, această practică acoperind totodată răspunderea pentru această performanță în fața părților interesate interne și externe. Raportarea cu privire la sustenabilitate este un instrument atât de management, cât și de dare de seamă. Aceasta presupune raportarea cu privire la modul în care o organizație ține seama de aspectele legate de sustenabilitate în cadrul operațiunilor sale, de impactul său asupra mediului și de impactul său social și economic.

III Nu există o obligație legală specifică care să impună Comisiei sau altor instituții ale UE să elaboreze rapoarte privind sustenabilitatea. Întrucât UE s-a angajat să atingă ODD-urile și să realizeze o dezvoltare durabilă în general, este de așteptat ca raportarea cu privire la sustenabilitate să facă parte integrantă din raportarea cu privire la performanță și la rezultate.

IV Prezentul studiu arată că Comisia nu raportează cu privire la contribuția bugetului UE sau a politicii UE la atingerea ODD-urilor. O excepție o constituie domeniul acțiunilor externe, în care Comisia a început să își adapteze sistemul de raportare cu privire la performanță în raport cu ODD-urile și cu sustenabilitatea. Comisia a publicat recent un document de reflecție în care descrie anumite politici ale Comisiei referitoare la ODD-uri. Oficiul pentru statistică al UE (Eurostat) publică o descriere generală a „progreselor realizate în direcția îndeplinirii ODD-urilor în contextul UE”. Totuși, acest demers nu vizează să măsoare contribuția politicilor UE și a bugetului UE la Agenda 2030.

V Prezentul studiu arată, de asemenea, că, în mare parte, încă nu sunt instituite condițiile prealabile care trebuie să existe pentru a se elabora rapoarte utile cu privire la sustenabilitate. Comisia a publicat un document de reflecție în care a evidențiat scenariile pentru o Europă durabilă, dar nu dispune, în prezent, de o strategie a UE care să acopere ODD-urile până în 2030.

5

VI Prezentul studiu a analizat, de asemenea, demersurile întreprinse de instituțiile UE (altele decât Comisia) și agențiile UE în domeniul raportării cu privire la sustenabilitate. Curtea a constatat că o instituție a UE, Banca Europeană de Investiții, și o agenție a UE, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, publică rapoarte privind sustenabilitatea. Alte instituții și agenții ale UE colectează unele informații privind sustenabilitatea și, uneori, le publică, dar, adesea, acestea sunt fragmentate și incomplete și nu acoperă toate aspectele sustenabilității. Informațiile respective privesc, în principal, impactul pe care funcționarea organizațiilor îl are asupra sustenabilității, și nu modul în care acestea au luat în calcul sustenabilitatea în cadrul strategiei lor globale și în cadrul operațiunilor lor în ansamblu.

VII Prezentul studiu subliniază beneficiile la nivelul organizațiilor care efectuează raportări cu privire la sustenabilitate și descrie evoluțiile la nivelul auditării acestui tip de raportare. De asemenea, studiul prezintă exemple de practici în statele membre, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat.

VIII Curtea identifică patru provocări în legătură cu raportarea cu privire la sustenabilitate în cadrul instituțiilor și al agențiilor UE:

o Elaborarea unei strategii a UE pentru perioada de după 2020 care să acopere ODD-urile și sustenabilitatea

o Integrarea sustenabilității și a ODD-urilor în bugetul UE și în cadrul de performanță

o Dezvoltarea raportării cu privire la sustenabilitate în cadrul instituțiilor și al agențiilor UE

o Sporirea nivelului de credibilitate al raportării cu privire la sustenabilitate prin audit

6

Introducere

Dezvoltarea durabilă și sustenabilitatea

01 Dezvoltarea durabilă este definită, de regulă, ca „o dezvoltare care satisface nevoile prezente fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi”1.

02 Dezvoltarea durabilă este înțeleasă ca o abordare cuprinzătoare care leagă cei trei piloni: sustenabilitatea mediului, sustenabilitatea socială și sustenabilitatea economică2. Integrarea acestor piloni nu înseamnă neapărat că se fac compromisuri între mediu și dezvoltarea economică3, ci, mai degrabă, că dezvoltarea durabilă poate să creeze locuri de muncă și poate genera o creștere economică4.

03 Chestiunea sustenabilității a atras din ce în ce mai multă atenție atunci când s-a realizat că schimbările climatice perturbă deja economiile și societățile, diferite părți ale societății fiind afectate în moduri diferite5. Acest lucru demonstrează că dimensiunile socială, economică și de mediu ale sustenabilității sunt strâns corelate. Centrul European de Strategie Politică – grupul de reflecție al Comisiei – a subliniat că ignorarea acestor corelații se numără printre principalele riscuri care amenință viitorul durabil al UE6.

04 Adoptarea Agendei 20307 și a celor 17 ODD-uri de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a dat un nou impuls apreciabil dezvoltării durabile la nivel mondial. ODD-urile (imaginea 1) se bazează pe cele trei dimensiuni ale sustenabilității și includ elemente de dezvoltare economică, de incluziune socială și de gestionare durabilă a mediului8. Spre deosebire de obiectivele precedente – obiectivele de dezvoltare ale mileniului – ODD-urile sunt universale și se adresează tuturor țărilor.

7

Imaginea 1 – Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă

Sursa: https://www.un.org/sustainabledevelopment/news/communications-material/. © Organizația Națiunilor Unite.

05 UE și statele sale membre9 s-au angajat să pună în aplicare Agenda 2030 și să contribuie la îndeplinirea ODD-urilor. În plus, dezvoltarea durabilă este înglobată în tratatele UE (caseta 1).

https://www.un.org/sustainabledevelopment/news/communications-material/

8

Caseta 1

Angajamentul UE în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și modul în care o înțelege

Atunci când s-a angajat să respecte Agenda 2030, Comisia a declarat că „UE este angajată în favoarea unei dezvoltări care să satisfacă nevoile prezente fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi. Esența dezvoltării durabile presupune o viață demnă pentru toți respectând limitele planetei, care să reunească prosperitatea și eficiența economică, societăți pașnice, incluziunea socială și responsabilitatea față de mediu.”

„Următorii pași către un viitor european durabil – Acțiunea europeană pentru durabilitate”

Dezvoltarea durabilă era deja ancorată ca un obiectiv în tratatele UE înainte de adoptarea Agendei 2030:

UE „acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului […] și contribuie la […] dezvoltarea durabilă a planetei […]”.

Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)

Dezvoltarea durabilă este un element important al obiectivelor acțiunilor externe ale UE, unde UE ar trebui:

(d) [să promoveze] dezvoltarea durabilă pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia;

Articolul 21 alineatul (2) TUE

Raportarea cu privire la sustenabilitate

06 Raportarea cu privire la sustenabilitate reprezintă practica de măsurare și de comunicare a performanței organizaționale în vederea atingerii obiectivului de dezvoltare durabilă, această practică acoperind totodată răspunderea pentru această performanță în fața părților interesate interne și externe. Aceasta presupune raportarea cu privire la modul în care o organizație ține seama de aspectele legate de sustenabilitate în cadrul operațiunilor sale, de impactul său asupra mediului și de impactul său social și economic. Inițiativa de Raportare Globală, un actor major care a sprijinit această dezvoltare și organizația care a publicat standardul utilizat cel mai frecvent în acest domeniu10, definește raportarea cu privire la sustenabilitate drept

9

„un raport publicat de către o societate sau o organizație cu privire la impactul economic, impactul social și cel asupra mediului cauzate de activitățile sale cotidiene. Un raport privind sustenabilitatea prezintă, de asemenea, valorile organizației și modelul de guvernanță al acesteia și demonstrează legătura dintre strategia sa și angajamentul său față de o economie globală sustenabilă”11. Din ce în ce mai frecvent, rapoartele privind sustenabilitatea ale societăților iau în considerare ODD-urile12.

07 Raportarea cu privire la sustenabilitate s-a dezvoltat în sectorul privat și se extinde încet și în sectorul public, unde raportarea poate fi realizată de întreprinderi deținute de stat sau de entități guvernamentale. Prin identificarea unor exemple din sectorul privat, prezentul studiu vizează să arate posibilitățile de dezvoltare pentru raportarea cu privire la sustenabilitate. În sectorul privat, sunt utilizați diverși termeni atunci când se face referire la raportarea cu privire la sustenabilitate: „raportarea privind informații nefinanciare”; „raportarea cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI)”; „raportarea cu privire la mediu, la aspectele sociale și la guvernanță”. Aceasta face parte totodată din „raportarea externă extinsă” sau din „raportarea integrată”. Termenul utilizat în cuprinsul prezentului studiu este „raportare cu privire la sustenabilitate”.

08 În pofida definiției atotcuprinzătoare menționate mai sus, rapoartele privind sustenabilitatea din sectorul privat variază foarte mult, de la raportarea numai cu privire la un anumit impact al unei societăți asupra mediului, de exemplu consumul său de apă, la raportarea cu privire la integrarea mai cuprinzătoare a sustenabilității în procesele sale operaționale în ansamblu, de exemplu modul în care schimbările climatice reduc gradul de disponibilitate a apei și reprezintă o amenințare pentru modelul său de afaceri13. Figura 2 ilustrează aceste două perspective: impactul pe care o organizație îl poate avea asupra schimbărilor climatice prin operațiunile pe care le desfășoară și impactul pe care schimbările climatice îl pot avea asupra operațiunilor organizației.

10

Figura 2 – Două perspective ale rapoartelor privind sustenabilitatea, luând exemplul schimbărilor climatice14

Sursa: Curtea Europeană de Conturi, pe baza documentului de consultare al Comisiei cu privire la actualizarea orientărilor fără caracter obligatoriu referitoare la raportarea nefinanciară.

09 Prin Directiva 2014/95, UE a introdus, pentru anumite societăți de mari dimensiuni, obligativitatea raportării nefinanciare în legătură cu anumite informații minime privind sustenabilitatea (caseta 2). În ceea ce privește raportarea în sectorul public și de către întreprinderile deținute de stat, în anumite state membre pot fi găsite exemple în acest sens15(caseta 3).

Caseta 2

Directiva 2014/95/UE a introdus o obligație de raportare pentru anumite societăți de mari dimensiuni16

Obligațiile actuale impuse de UE în ceea ce privește raportarea informațiilor legate de sustenabilitate se aplică entităților de interes public de dimensiuni mari. În total, sunt vizate aproximativ 7 400 de societăți cotate la bursă, bănci, societăți de asigurări și alte entități identificate de statele membre17. Conform directivei, acestea sunt, în general, societăți de mari dimensiuni, cu peste 500 de angajați.

În conformitate cu un studiu efectuat în 2017 de Inițiativa de Raportare Globală, CSR Europe și Accountancy Europe cu privire la punerea în aplicare a directivei, unele state membre au extins sfera de aplicare a acesteia18. De exemplu, Suedia a coborât pragul de la 500 la 250 de angajați și, atât în Suedia, cât și în Danemarca, toate societățile de mari dimensiuni trebuie să prezinte declarații privind informațiile nefinanciare. Același lucru este valabil și pentru societățile din Spania cu o cifră de afaceri de 2 miliarde de euro și 4 000 de angajați. Unele state membre aplică directiva pentru întreprinderile controlate de stat și pentru municipalitățile mari19.

Impactul schimbărilor climatice asupra organizației

Impactul organizației asupra schimbărilor climatice

11

Mai multe state membre au inclus în mod explicit fondurile de pensii și societățile de administrare a investițiilor20. Regatul Unit și Luxemburg, care găzduiesc sectoarele cele mai dezvoltate de fonduri de investiții din UE, nu au procedat astfel.

A se vedea punctul 18 cu privire la tipurile de informații privind sustenabilitatea care fac obiectul raportării.

Caseta 3

Raportarea cu privire la sustenabilitate realizată de întreprinderile deținute de stat din Suedia

Practica de a raporta cu privire la impactul sustenabilității asupra activității lor și cu privire la impactul lor asupra sustenabilității există în rândul întreprinderilor de stat suedeze începând din 2008. Cele 47 de întreprinderi de stat suedeze, cu o valoare combinată de 53,3 miliarde de euro, au obligația de a prezenta, în rapoartele lor anuale, informații cu privire la obiectivele financiare și nefinanciare pe care și le-au stabilit, la performanța lor și la modul în care abordează chestiunile legate de sustenabilitate în general. Politica din 2017 privind participarea statului prevede că întreprinderile deținute de stat „ar trebui să analizeze obiectivele de dezvoltare durabilă mondiale din Agenda 2030 pentru a identifica obiectivele asupra cărora fiecare întreprindere are un impact și la care contribuie prin operațiunile sale”.

10 Agenda 2030 încurajează guvernele să transmită în mod voluntar către ONU rapoarte naționale privind progresele înregistrate de țara în cauză în direcția punerii în aplicare a ODD-urilor. Aceste rapoarte ar trebui să acopere performanța țării în implementarea dezvoltării durabile. Potrivit situației din luna martie 2019, 24 dintre cele 28 de state membre ale UE furnizaseră un astfel de raport21. Raportarea către ONU poate avea loc și la nivelul UE și Consiliul și Parlamentul au solicitat Comisiei să întocmească un raport pentru ONU22 (punctul 56).

11 Figura 3 prezintă o imagine de ansamblu a diferitor niveluri ale raportării cu privire la dezvoltarea durabilă.

12

Figura 3 – Cine poate elabora rapoarte privind sustenabilitatea?

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Motivațiile care stau la baza raportării cu privire la sustenabilitate

12 În sectorul privat, societățile raportează cu privire la sustenabilitate în mare parte ca răspuns la cererea investitorilor, a societății civile și a consumatorilor. Piețele financiare și investitorii exercită presiuni tot mai mari asupra societăților pentru ca acestea să facă publice riscurile legate de sustenabilitate. Acest lucru se întâmplă deoarece riscurile legate de sustenabilitate sunt considerate tot într-o măsură din ce în ce mai mare drept riscuri financiare. De exemplu, publicarea de către societăți a informațiilor privind riscurile și oportunitățile legate de climă permite investitorilor să evalueze mai bine investițiile și activele și să ia decizii de afaceri într-un mod mai eficient23.

13 Sectorul afacerilor și sectorul public au la bază forțe motrice diferite – societățile trebuie, până la urmă, să realizeze profit, iar sectorul public este preocupat de

Forumul politic la nivel înalt al ONU

Parlamentul și alte părți interesate

Responsabili, factori de decizie etc.

Raportarea la nivel național

Rapoarte din partea guvernelor statelor

membre

Raportarea la nivelul UE

Rapoarte din partea Comisiei Europene

Raportarea la nivel de organizație

Rapoarte din partea:• societăților private• organizațiilor non-

profit• organizațiilor publice

(universități, spitale etc.)

• diferitor instituții și agenții ale UE

13

furnizarea de bunuri publice. Cu toate acestea, întrucât satisfacția părților interesate este esențială pentru ambele sectoare, motivațiile și beneficiile raportării, atât în sectorul privat, cât și în cel public, pot fi asemănătoare. Figura 4 ilustrează diferitele motivații privind cele două scopuri care stau la baza raportării: (1) un instrument de gestiune și (2) un instrument de dare de seamă la nivelul conducerii sau la nivelul unei organizații.

14 În ansamblu, „raportarea cu privire la sustenabilitate în sectorul public oferă un cadru pentru corelarea performanței financiare cu utilizarea de către organizație a resurselor și a relațiilor semnificative de care aceasta depinde, precum și cu impactul organizației asupra acestor resurse și relații”24. Prin impunerea obligației ca organizațiile publice să raporteze cu privire la principala lor performanță, poate fi sporit gradul de transparență și de răspundere pentru actul de gestiune și se pot oferi orientări cu privire la guvernanță și la comportamentul etic25.

Figura 4 – Motivații interne și externe pentru raportarea cu privire la sustenabilitate


Ce trebuie să conțină rapoartele privind sustenabilitatea și unde trebuie publicate aceste rapoarte

15 Conceptul-cheie luat în considerare în decizia referitoare la informațiile care urmează fie raportate este „pragul de semnificație”. Numai chestiunile „semnificative” sau importante ar trebui publicate; prin urmare, informațiile furnizate pot varia considerabil de la o organizație la alta, în funcție de evaluarea fiecăreia a pragului de

Raportarea ca instrument de gestiune

Motivație internă

Raportarea ca instrument de dare de seamă

Motivație externă

• Îmbunătățirea gestionării riscurilor• Economisirea de resurse și de fonduri• Accesul la informații îmbunătățite în scopul

procesului decizional• Îmbunătățirea nivelului de satisfacție a

personalului

• Îmbunătățirea comunicării cu părțile interesate

• Sporirea gradului de răspundere pentru actul de gestiune și a transparenței

• Crearea unei imagini pozitive și de încredere

• Consolidarea încrederii

14

semnificație. Comparativ cu raportarea financiară, în care pragul de semnificație este definit în termeni financiari, în cadrul raportării cu privire la sustenabilitate definiția pragului de semnificație este mai complexă și, uneori, mai puțin tangibilă (caseta 4).

Caseta 4

Definiții diferite ale pragului de semnificație pentru raportarea financiară și raportarea nefinanciară

În cazul raportării financiare, UE definește „pragul de semnificație” drept „statutul informațiilor în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil că omiterea sau prezentarea eronată a acestora influențează deciziile pe care utilizatorii le adoptă pe baza situațiilor financiare ale întreprinderii. Pragul de semnificație al elementelor individuale se evaluează în contextul altor elemente similare”26.

În cazul raportării de informații nefinanciare, informațiile semnificative sunt acelea care sunt publicate „în măsura în care acestea sunt necesare pentru înțelegerea dezvoltării, performanței și poziției întreprinderii și a impactului activității sale”27.

Conform Inițiativei de Raportare Globală, rapoartele privind sustenabilitatea ar trebui să acopere „aspecte care: reflectă impacturile semnificative sociale, economice și de mediu ale organizației; sau influențează în mod substanțial evaluările și deciziile părților interesate”28 – aceasta înseamnă că pragul de semnificație al unei organizații ar trebui să fie, în plus, evaluat în raport cu ceea ce părțile interesate consideră ca fiind semnificativ pentru organizația respectivă (de exemplu, opinia investitorilor).

15

16 Caseta 5 arată ce ar putea să însemne în practică raportarea nefinanciară.

Caseta 5

Raportarea nefinanciară realizată de către o bancă și de către o fabrică de bere

O bancă poate considera că propriul consum de apă din sediul central și sucursale nu este un aspect semnificativ care să fie inclus în raportul de gestiune, ci poate aprecia, mai degrabă, că impactul social și de mediu al proiectelor pe care le finanțează și rolul pe care îl are în susținerea economiei reale a unui oraș, a unei regiuni sau a unui stat sunt informații semnificative29.

În schimb, o fabrică de bere poate considera drept un aspect semnificativ cantitatea de apă consumată în producția de bere și îl poate include în raportul său de gestiune. De asemenea, aceasta poate publica informații privind impactul schimbărilor climatice asupra activității sale, ca urmare a deficitului de apă care poate apărea în diverse locații de producție.

17 Pentru a clarifica ceea ce este semnificativ și ce aspecte economice, aspecte de mediu și aspecte sociale ar putea fi relevante, mai multe organizații au elaborat o serie de orientări (sau standarde voluntare) pentru raportarea cu privire la sustenabilitate în sectorul privat: de exemplu Inițiativa de Raportare Globală, Consiliul internațional pentru raportare integrată (International Integrated Reporting Council – IIRC) și Consiliul pentru standardele contabile în materie de sustenabilitate (Sustainability Accounting Standards Board – SASB). Dintre acestea, cele elaborate de Inițiativa de Raportare Globală sunt cel mai adesea utilizate. În 2019, Corporate Reporting Dialogue a reunit mai multe dintre aceste organizații30 pentru a îmbunătăți alinierea între cadrele existente în vederea facilitării întocmirii unor astfel de rapoarte și în vederea îmbunătățirii informațiilor din aceste rapoarte, în scopul utilizării lor de către principalele părți interesate, îndeosebi investitorii31.

18 Directiva 2014/95/UE privind prezentarea de informații nefinanciare și orientările Comisiei permit utilizarea tuturor acestor cadre existente32. Raportarea trebuie să conțină informații privind cel puțin „aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită”33. Pentru un subgrup de entități, raportarea cu privire la diversitate (de exemplu, în ceea ce privește diversitatea de gen) este obligatorie.

19 Scopul directivei a fost, de la început, să acopere atât impactul pe care îl au societățile asupra sustenabilității, cât și, viceversa, impactul provocărilor legate de sustenabilitate asupra societăților. Totuși, cercetările arată că informațiile raportate de

16

organizații tind să se axeze pe primul aspect, și anume pe chestiuni precum impactul asupra mediului. Raportările cu privire la modul în care societățile sunt afectate de riscurile legate de sustenabilitate și la modul în care societățile încorporează aceste riscuri în modelele lor de afaceri34 s-au realizat într-un număr mai limitat.

20 Potrivit Comisiei, „există încă lacune semnificative și sunt necesare, în mod urgent, noi îmbunătățiri în ceea ce privește cantitatea, calitatea și comparabilitatea informațiilor prezentate, astfel încât să se răspundă nevoilor investitorilor și nevoilor altor părți interesate”35. În concordanță cu evoluțiile la nivel internațional36, Comisia a organizat, în primăvara anului 2019, o consultare publică cu privire la actualizarea orientărilor privind punerea în aplicare a directivei, în scopul furnizării mai multor orientări referitoare la prezentările de informații legate de climă37. Pentru sectorul financiar, în cazul căruia Comisia a constatat că investitorii instituționali, administratorii de active și consultanții financiari încă nu țin seama în mod consecvent de factorii de sustenabilitate și de riscurile legate de sustenabilitate în procesul investițional, a fost propusă, de asemenea, o legislație specifică38.

21 Organizațiile pot publica informații fie sub forma unui raport de sine stătător, fie ca parte a rapoartelor lor financiare sau anuale, sau pot prezenta aceste informații sub alte forme. De exemplu, directiva UE lasă aceste opțiuni deschise și numai câteva state membre39 au decis să solicite publicarea într-o formă integrată40. În ceea ce privește darea de seamă și transparența față de părțile interesate, mai multe organizații profesionale recomandă ca organizațiile să publice informațiile în rapoarte de gestiune anuale, în rapoarte financiare sau în rapoarte anuale, cu scopul de a îmbunătăți aceste valori41. În cazul Comisiei Europene, Curtea a recomandat în trecut ca aceasta să prezinte un raport unic sau un ansamblu unic de rapoarte privind răspunderea de gestiune. Acestea ar trebui să includă, printre altele, un raport privind performanța nefinanciară, informații privind activitățile și declarații privind sustenabilitatea bugetară pe termen mediu și lung42.

17

Sfera și abordarea studiului 22 Prezentul studiu oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care UE și instituțiile și agențiile sale raportează cu privire la dezvoltarea durabilă. Prezentul studiu face bilanțul situației raportării cu privire la atingerea ODD-urilor și la sustenabilitate la nivelul UE, precum și al situației raportării cu privire la sustenabilitate realizate de către diferitele instituții și agenții ale UE.

23 Curtea a realizat acest studiu din patru motive principale:

o Consiliul și Parlamentul European au solicitat Comisiei să raporteze ONU, până în 2019, cu privire la punerea în aplicare la nivel intern și extern a Agendei 2030 de către UE43. Parlamentul European a solicitat, de asemenea, o raportare anuală cu privire la progresele înregistrate de UE în punerea în aplicare a ODD-urilor44.

o 2018 a fost primul an în care entităților mari de interes public li s-a solicitat, în temeiul legislației UE, să raporteze informații privind sustenabilitatea45. Vizând o abordare bazată pe puterea exemplului, Curtea a urmărit să cunoască realizările instituțiilor și ale agențiilor UE în acest domeniu.

o Dat fiind că anul 2030 se apropie cu pași rapizi, există „o largă recunoaștere de către statele membre ale UE, întreprinderi și de către societatea civilă a faptului că este necesar un angajament consolidat” pentru a atinge ODD-urile46. Raportarea cu privire la sustenabilitate poate contribui la concretizarea în acțiuni a acestui angajament.

o Raportarea cu privire la sustenabilitate se numără printre țintele vizate de ODD-uri, încurajând societățile, în special societățile de mari dimensiuni și societățile transnaționale, să adopte practici sustenabile și să integreze informații privind sustenabilitatea în ciclul lor de raportare.

24 În prezentul studiu, Curtea evidențiază condițiile prealabile care trebuie să existe pentru elaborarea unor rapoarte utile privind sustenabilitatea și prezintă situația organismelor UE în ceea ce privește raportarea cu privire la sustenabilitate. Curtea evaluează rolul auditorilor în acest domeniu și analizează provocările legate de dezvoltarea în continuare a raportării cu privire la sustenabilitate.

25 Prezentul studiu nu este un audit. El este un studiu bazat în mare parte pe informații aflate la dispoziția publicului larg. Studiul se sprijină pe activitățile efectuate pentru rapoartele anuale ale Curții și pentru o serie de rapoarte speciale. Curtea

18

a derulat, de asemenea, interviuri și a desfășurat un sondaj. Mai multe informații cu privire la metodologia urmată de Curte pot fi găsite în anexa I.

19

Condiții prealabile pentru raportarea cu privire la sustenabilitate 26 Un raport privind sustenabilitatea este produsul unui proces. Această secțiune descrie condițiile prealabile care trebuie să existe pentru elaborarea unor rapoarte utile privind sustenabilitatea, pe baza orientărilor și a cadrelor existente. Curtea se axează, în special, pe trei condiții prealabile esențiale:

o Implicarea părților interesate

o Elaborarea unei strategii

o Integrarea sustenabilității în procesul bugetar, pe baza unor ținte măsurate cu ajutorul unor indicatori

Implicarea părților interesate

27 Implicarea părților interesate este esențială pe parcursul întregului proces de raportare cu privire la sustenabilitate. Comisia a recunoscut importanța opiniilor cetățenilor și ale altor părți interesate în cadrul procesului de elaborare de politici al UE47. Pe lângă Consiliu și Parlament, în fața cărora Comisia trebuie să dea seamă pentru actul de gestiune, părțile interesate în cadrul raportării cu privire la sustenabilitate realizate de către instituțiile și agențiile UE includ cetățenii, contribuabilii, întreprinderile și societatea civilă din UE (figura 5).

20

Figura 5 – Părțile interesate în ceea ce privește raportarea cu privire la sustenabilitate

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza standardului 101 al Inițiativei de Raportare Globală.

28 Un exemplu recent de implicare a părților interesate îl reprezintă platforma multipartită creată de Comisie pentru ODD-uri, care are drept scop sprijinirea și oferirea de consultanță Comisiei și tuturor părților interesate implicate în punerea în aplicare a ODD-urilor la nivelul UE48. Platforma era formată din 30 de reprezentanți ai societății civile, ai sectorului public și ai sectorului privat49.

Elaborarea unei strategii

29 Pentru a putea prezenta utilitate, raportarea trebuie să fie integrată în obiectivele strategice ale unei organizații și în întregul ciclu de politici/afaceri al acesteia. În acest mod, sustenabilitatea devine o parte integrantă din cadrul său de gestionare a performanței (figura 6)50. Fiecare etapă contribuie cu informații la celelalte etape, iar utilizarea informațiilor este importantă pe parcursul întregului proces.

Părți interesate în ceea ce privește

raportarea cu privire la

sustenabilitate

Angajați

Legiuitor

Comunități localeOrganizații ale societății civile

Comunitatea de afaceri

Comunitatea internațională Cetățeni

Contribuabili

Cercetare și mediul academic

21

Figura 6 – Etape-cheie pentru încorporarea sustenabilității în cadrele de performanță


30 Potrivit OCDE și Centrului Comun de Cercetare al UE, ca urmare a numeroaselor sinergii și complementarități – dar și ca urmare a posibilelor compromisuri – între ODD-uri51, este necesară o abordare sistematică pentru a se asigura coerența în materie de politici și pentru a identifica, a înțelege și a gestiona interacțiunile dintre ODD-urile strâns interconectate. Curtea a analizat dacă UE și, în special, Comisia dețin strategii pentru a furniza obiective și ținte în funcție de care să se raporteze.

31 După adoptarea în 2015 a Agendei 2030, Comisia a publicat o comunicare în care declara că ODD-urile au fost deja abordate în cadrul acțiunilor UE și în strategia globală a acesteia (Strategia Europa 2020 și cele 10 priorități ale Comisiei Juncker)52. Prin urmare, Comisia nu a considerat necesar să aducă modificări cadrului strategic. În consecință, țintele existente, cu excepția unora legate de energie și de climă53, sunt stabilite și monitorizate până în 2020, și nu până în 203054.

Utilizarea continuă a

informațiilor

Evaluarea riscurilor

Strategie

Politici și obiective

Măsurare, monitorizare și

revizuire

Raportare și comunicare

Asigurare

22

32 Potrivit Comisiei, unul dintre motivele acestei abordări a fost acela că, la data publicării, în 2015, a Agendei 2030, cadrul financiar multianual (CFM) al UE pentru perioada 2014-2020 era deja în curs (figura 7).

Figura 7 – Cronologia strategiilor-cheie ale UE și a Agendei 2030


33 În mai multe dintre rapoartele sale anterioare, Curtea a recunoscut dificultățile de ordin politic ale acestor circumstanțe, prezentând observații cu privire la suprapunerea și la nesincronizarea cadrelor strategice și a perioadelor de mandat55. Or, în 2018, când CFM 2021-2027 era în curs de elaborare, nu exista nici până la acea dată o strategie globală a UE pentru perioada de după 2020. Curtea a subliniat în trecut că propunerile pentru CFM 2021-2027 au fost publicate fără să fie susținute de o strategie sau de un set de ținte comune la nivelul UE56.

34 Comisia a informat Curtea că, în opinia sa, obiectivele politice convenite în Declarația de la Bratislava din 2016 și în Declarația de la Roma din 201757 erau suficiente pentru proiectarea CFM pentru perioada 2021-2027. Unele propuneri privind CFM menționează în mod explicit contribuția la ODD-uri printre obiectivele diferitor instrumente (de exemplu, Orizont Europa).

35 Parlamentul European58, Consiliul European59 și Consiliul UE60 au solicitat în mod repetat o strategie de punere în aplicare pentru Agenda 2030. În 2017, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au solicitat Comisiei să prezinte o strategie globală de punere în aplicare a ODD-urilor61. Potrivit Consiliului, o astfel de strategie ar fi trebuit să fie instituită până la jumătatea anului 2018 pentru a orienta toate politicile și programele UE, inclusiv obiectivele intermediare și pe termen lung, precum și pentru a stabili viziunea Europei pentru o Europă durabilă dincolo de Agenda 2030. În 2018,

Strategia UE 20202010-2020

Comisia Juncker2014-2019

Cadrul financiar multianual2014-2020

Agenda 20302015-2030

2010 2015 2020 2025 2030

23

Consiliul European a considerat că documentul de reflecție al Comisiei ar trebui să deschidă calea pentru o strategie cuprinzătoare de punere în aplicare în 201962.

36 Comisia a publicat, în ianuarie 2019, un „document de reflecție” privind dezvoltarea durabilă63, care fusese inițial planificat pentru o perioadă anterioară. Documentul include trei scenarii viitoare ca sursă de inspirație pentru activitatea noii Comisii, în scopul realizării de progrese în direcția unei Europe durabile până în 2030:

1. o strategie globală a UE privind ODD-urile care să orienteze toate acțiunile UE și ale statelor membre;

2. integrarea continuă de către Comisie a ODD-urilor în toate politicile relevante ale UE, fără a asigura însă punerea în aplicare a acțiunilor întreprinse de statele membre;

3. acordarea unei priorități acțiunilor externe în paralel cu consolidarea ambiției actuale de sustenabilitate la nivelul UE.

37 Documentul de reflecție compilează analizele și datele relevante și oferă, de asemenea, o descriere a anumitor inițiative de politică ale Comisiei legate de ODD-uri, prezentând domeniile de politică importante pentru dezvoltarea durabilă. Acesta este un pas în direcția cea bună. Cu toate acestea, documentul prezintă mai degrabă evoluțiile în UE decât efectele politicii UE și/sau contribuția bugetului UE la implementarea ODD-urilor.

38 Documentul de reflecție subliniază unele domenii în care, potrivit Comisiei, aceasta ar trebui să depună mai multe eforturi. Totuși, documentul nu a inclus o analiză a lacunelor, prin care să identifice modul în care ODD-urile se încadrează în prioritățile existente și nici nu a evaluat ce mai trebuie realizat în ceea ce privește politicile și legislația UE64. Consiliul a solicitat o astfel de analiză a lacunelor în 2017, iar Parlamentul, după publicarea, în 2019, a documentului de reflecție, a reiterat această solicitare65.

Integrarea

39 Integrarea aspectelor legate de sustenabilitate în principalele procese bugetare, obiective de afaceri sau politici reprezintă o altă condiție prealabilă pentru raportarea cu privire la sustenabilitate.

24

40 În 2016, Comisia a declarat că „va integra obiectivele de dezvoltare durabilă în politicile și inițiativele UE, având dezvoltarea durabilă ca principiu călăuzitor al tuturor politicilor sale”66. În vederea informării cu privire la gradul de realizare a acestei integrări și la modul în care aceasta a avut loc, Comisia a început să furnizeze unele informații. Începând din 2017, fișele de program au inclus descrieri generale (fără alocarea unor valori financiare) ale modului în care programul în cauză contribuie la ODD-uri. În 2018, Comisia a elaborat o diagramă în care au fost cartografiate programe de cheltuieli selectate în raport cu ODD-urile și a evidențiat cele mai recente inițiative. Comisia estimează că aproape fiecare program contribuie la unul sau la mai multe ODD-uri67. Totuși, Comisia subliniază că aceste informații au un scop informativ (și nu de raportare). În afara domeniului acțiunilor externe ale UE, nu există o analiză sistematică sau un cadru de raportare a modului în care programele individuale sau diferitele părți din buget contribuie la punerea în aplicare a ODD-urilor.

41 European Think Tanks Group a considerat că exercițiul de cartografiere realizat de Comisie cu privire la aspectele legate de sustenabilitate este util în scopul comunicării, dar că acesta nu a ajutat Comisia să transforme sustenabilitatea într-o prioritate pentru finanțarea UE în cadrul domeniilor sale de politică68. Parlamentul European a solicitat, de asemenea, Comisiei „să asigure o integrare mai bună a dezvoltării durabile în toate mecanismele de finanțare și în liniile bugetare” și „să crească gradul de asumare a răspunderii pentru obținerea de rezultate colective prin intermediul CFM”69.

42 Integrarea unor aspecte transversale (de exemplu, schimbările climatice sau egalitatea de gen) în cadrul bugetului nu este ușor de realizat. Raportul Curții din 2016 privind integrarea aspectelor legate de schimbările climatice70 a subliniat că integrarea chiar și numai a unui singur ODD (atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea) în bugetul UE comportă mai multe provocări. Curtea a evidențiat nevoia unui cadru de raportare cuprinzător, cu indicatori care să monitorizeze cheltuielile efective legate de acțiunile în domeniul climei și rezultatele aferente. Acești indicatori ar putea fi relevanți pentru măsurarea progreselor în direcția atingerii ODD-urilor privind politicile climatice.

43 La fel cum ele pot fi utilizate în cartografierea bugetelor, ODD-urile pot servi și la îmbunătățirea indicatorilor, a evaluării bugetului sau a monitorizării cheltuielilor (figura 8). Anumite state membre au început să integreze Agenda 2030 în procesele lor bugetare. În prezent, cartografierea bugetelor în raport cu ODD-urile este mai frecventă decât utilizarea ODD-urilor ca instrument de gestionare a performanței pentru alocarea și negocierea resurselor.

25

Figura 8 – Cum pot fi utilizate ODD-urile în cadrul procesului bugetar

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza studiului: Elisabeth Hege, Laura Brimont, Integrating SDGs into national budgetary processes, Institut du développement durable et des relations internationales, studiul nr. 05/18 iulie 2018.

Întocmirea bugetului

• utilizarea ODD-urilor ca instrument decizional pentru alocarea resurselor

• reconfigurarea sistemelor de clasificare bugetară

În cadrul propunerii de buget

• îmbunătățirea informațiilor descriptive care stabilesc corelații între buget și ODD-uri

• cartografierea categoriilor de cheltuieli în raport cu ODD-urile

• publicarea unui set de indicatori pentru fundamentarea dezbaterii politice privind bugetul

Execuția și monitorizarea bugetului

• îmbunătățirea evaluării performanței bugetare

• introducerea unei orientări către ODD-uri în cadrul analizelor privind cheltuielile

• conceperea unui tablou de bord pentru raportarea bugetară destinat cetățenilor

• urmărirea cheltuielilor pentru ODD-uri transversale specifice, precum dimensiunea de gen, schimbările climatice sau nutriția

26

Raportarea cu privire la sustenabilitate în cadrul instituțiilor și al agențiilor UE 44 UE și-a asumat un angajament pentru ODD-uri și pentru sustenabilitate; prin urmare, punerea în aplicare a ODD-urilor și a sustenabilității constituie o parte integrantă din performanța UE și a instituțiilor sale. Se așteaptă, așadar, ca raportarea cu privire la sustenabilitate să constituie o parte integrantă din raportarea UE cu privire la performanță. În prezent, nu există o obligație legală specifică care să impună Comisiei sau altor instituții ale UE să elaboreze rapoarte privind sustenabilitatea.

45 În această secțiune, Curtea analizează modul în care Comisia și alte instituții și agenții ale UE raportează cu privire la aspecte legate de sustenabilitate. Curtea urmărește să identifice dacă instituțiile și agențiile UE oferă informații privind sustenabilitatea în cadrul lor de raportare cu privire la performanță, fie sub forma unui raport privind sustenabilitatea de sine stătător, fie sub oricare altă formă.

46 În cele ce urmează, Curtea se axează pe:

(i) raportarea cu privire la sustenabilitate ca parte a cadrului de raportare al Comisiei;

(ii) rapoartele elaborate de Eurostat și

(iii) raportarea cu privire la sustenabilitate realizată de o instituție a UE și o agenție a UE și pe alte activități relevante.

Raportarea cu privire la performanță efectuată de Comisie

47 Raportarea cu privire la performanță reprezintă colectarea sistematică de date și prezentarea de informații privind punerea în aplicare a politicilor publice, incluzând atât instrumente de cheltuieli (precum granturile), cât și alte instrumente decât cele de cheltuieli (precum reglementarea). Scopul acestei raportări este de a evalua eficacitatea și eficiența politicilor, comparând rezultatele obținute cu obiectivele stabilite și cu costurile suportate (costuri financiare și costuri nefinanciare, inclusiv cele imputate părților interesate). La fel ca în cazul oricărui raport privind performanța, rapoartele privind sustenabilitatea servesc pentru două scopuri de bază: (1) reprezintă un instrument de dare de seamă și (2) reprezintă un instrument de gestiune.

27

48 Scopul cadrului de raportare cu privire la performanță al Comisiei este acela de a măsura performanța acesteia pe baza unor obiective, a unor ținte și a unor indicatori. Comisia raportează rezultatele în documente distincte (figura 9). Periodic, Curtea evaluează mai multe aspecte ale cadrului de performanță indicate mai jos, inclusiv dacă informațiile sunt utilizate de conducere71.

Figura 9 – Cadrul de raportare cu privire la performanță al Comisiei


49 Raportarea cu privire la performanța bugetului UE cuprinde următoarele documente‐cheie:

1. fișele de program, care cartografiază relațiile dintre programele UE și ODD‐uri;

2. prezentarea generală a performanței programelor, care prezintă toate programele de cheltuieli ale UE în perioada 2014‐2020 și care face referire la ODD‐uri în contextul mai multor programe72;

3. raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE, care arată modul în care bugetul UE sprijină prioritățile politice ale UE. Acesta menționează ODD‐urile în cea mai mare parte într‐un mod generic73 și se referă la acestea ca fiind „integrate”. Documentul subliniază, de asemenea, că informațiile din fișele de program nu constituie o raportare oficială cu privire la contribuția bugetului UE la punerea în aplicare a ODD‐urilor74;

4. raportul general privind activitățile Uniunii Europene, care prezintă rezultatele obținute la nivelul UE prin intermediul acțiunilor UE și al bugetului UE. Acesta nu

28

raportează cu privire la contribuția bugetului UE sau a politicilor UE la punerea în aplicare a ODD-urilor.

50 Pe lângă aceste patru rapoarte, fiecare direcție generală a Comisiei, precum și cele șase agenții aflate sub controlul direct al Comisiei (agenții executive) raportează anual cu privire la realizările și la inițiativele lor și cu privire la utilizarea resurselor în cadrul rapoartelor anuale de activitate ale acestora. Majoritatea rapoartelor anuale de activitate ale Comisiei pentru 2018 pe care Curtea le-a analizat fac referire la ODD-uri într-un mod generic. Direcțiile generale responsabile de acțiunile externe ale UE oferă cele mai multe informații privind ODD-urile, însă Curtea nu a identificat nicio mențiune cu privire la ODD-uri în rapoartele Direcției Generale Energie sau ale Direcției Generale Mobilitate și Transporturi75.

51 Agențiile care nu se află sub controlul direct al Comisiei (agenții descentralizate) publică, de asemenea, rapoarte anuale, însă Comisia nu emite orientări cu privire la modul de compilare a acestor rapoarte și nici nu include informațiile privind performanța acestor agenții în raportul său anual privind gestionarea și performanța. Cu toate acestea, agențiile au stabilit o rețea voluntară (Rețeaua de dezvoltare a performanțelor), care a întocmit o listă a indicatorilor de performanță. Unele dintre rapoartele anuale pe 2017 ale agențiilor fac referire la ODD-uri într-un mod generic, dar niciunul nu oferă informații sistematice referitor la aspecte legate de sustenabilitate și nici nu leagă performanța lor de ODD-uri.

52 Comisia furnizează informații privind aspecte legate de sustenabilitate în cadrul raportării sale cu privire la performanță, dar aceste informații nu sunt compilate sau prezentate în mod sistematic. Totuși, Comisia măsoară și raportează contribuția sa la punerea în aplicare a ODD-urilor în domeniul acțiunilor externe. De exemplu, în octombrie 2018, Comisia a adoptat un „cadru revizuit al UE privind rezultatele dezvoltării și cooperării internaționale”76. Acesta reflectă activitățile care au loc în țări precum Chile, Danemarca, Franța, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia și Coreea de Sud, unde coordonarea interinstituțională a ODD-urilor este realizată de ministerele afacerilor externe77.

53 Potrivit Comisiei, acest cadru revizuit va permite raportarea cu privire la modul în care acțiunile finanțate de UE78 au contribuit la punerea în aplicare a ODD-urilor în țările partenere – atât în CFM 2014-2020 actual, cât și în CFM 2021-2027 următor. De asemenea, se așteaptă ca acesta să fie utilizat pentru cadrul de raportare al Comisiei și în scopul raportării efectuate de UE și de statele sale membre către ONU o dată la patru ani (punctul 56)79. Documentul subliniază că un astfel de cadru privind rezultatele poate contribui la o implementare eficace, la transparență, la darea de

29

seamă pentru actul de gestiune și la o „comunicare coerentă cu privire la contribuția UE la progresele realizate în direcția îndeplinirii ODD-urilor în țările partenere”80.

Raportul Eurostat privind progresele realizate în direcția îndeplinirii ODD-urilor în contextul UE

54 Începând din 2017, Eurostat a elaborat rapoarte anuale care oferă o descriere a „progreselor realizate în direcția îndeplinirii ODD-urilor în contextul UE”81. Scopul raportului este de a oferi o evaluare cantitativă a progreselor înregistrate de UE în direcția îndeplinirii ODD-urilor. Cu toate acestea, Comisia nu urmărește să măsoare contribuția politicilor UE și a bugetului UE la Agenda 2030.

55 Raportul Eurostat oferă informații cu privire la diferiți indicatori și la progresele înregistrate în legătură cu aspecte legate de ODD și include date defalcate pe state membre. Indicatorii, care sunt selectați de Comisie în urma consultărilor cu părțile interesate, constau, în principal, în informații statistice colectate de statele membre. Indicatorii sunt evaluați în raport cu obiectivele din Strategia UE 2020 sau în raport cu alte obiectivă de politică, acolo unde este cazul. De asemenea, raportul subliniază acțiunea politică a UE într-un domeniu specific, însă indicatorii nu măsoară performanța acestei acțiuni de politică a UE. Unii indicatori comportă anumite provocări (caseta 6). Parlamentul European a salutat publicarea raportului Eurostat, considerându-l un „pas înainte către crearea unui mecanism de monitorizare de sine stătător al UE”, dar a evidențiat și faptul că „Eurostat nu poate identifica singur, în mod exhaustiv, toate dimensiunile progresului către ODD”82. Curtea a criticat în trecut raportul Eurostat pentru faptul că acesta nu a măsurat progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 203083.

30

Caseta 6

Exemple de indicatori elaborați de Eurostat privind ODD-urile pentru 2019

ODD 13 – Întreprinderea unor acțiuni urgente pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora

Progresele sunt măsurate pe baza indicatorilor următori84:

1. emisiile de gaze cu efect de seră dintr-o perspectivă teritorială (măsurate în raport cu țintele pentru 2020);

2. intensitatea gazelor cu efect de seră generate de consumul de energie;

3. deviația medie a temperaturii la suprafață;

4. pierderi economice legate de climă;

5. contribuția la angajamentul internațional în valoare de 100 de miliarde de dolari americani privind cheltuielile legate de climă.

Provocările legate de acești indicatori includ următoarele:

În ceea ce privește indicatorul nr. 1:

(a) deși este un indicator convenit la nivel internațional, grupul de reflecție și studiile Comisiei au indicat că axarea numai pe acesta riscă să nu ia în considerare efectele de propagare care apar atunci când țările dezvoltate își reduc emisiile de gaze cu efect de seră prin externalizarea sectoarelor cu niveluri ridicate de emisii către alte țări și, ulterior, prin importarea produselor85;

(b) pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sunt utilizate țintele stabilite pentru 2020, deși există ținte stabilite pentru 2030, precum și obiective pentru 205086. Curtea a constatat în trecut că atingerea țintelor stabilite pe termen mai lung va necesita semnificativ mai multe eforturi87;

În ceea ce privește raportarea cu privire la totalitatea indicatorilor:

(c) nu se poate calcula nicio tendință din cauza limitărilor datelor88.

56 Comisia intenționează să utilizeze raportul Eurostat, împreună cu un raport privind impactul acțiunilor externe ale UE asupra atingerii ODD-urilor89, în scopul raportării către ONU în 2019. Aceasta înseamnă că raportul din 2019 nu va acoperi contribuția bugetului UE și a politicilor UE, cu excepția acțiunilor externe.

31

Informații privind sustenabilitatea furnizate de instituțiile și agențiile UE

57 Curtea a identificat o instituție a UE (Banca Europeană de Investiții) și o agenție a UE (Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală) care publică rapoarte privind sustenabilitatea (caseta 7).

Caseta 7

Rapoartele privind sustenabilitatea ale BEI și EUIPO

Raportul BEI

Banca Europeană de Investiții (BEI) este o instituție a UE cu sediul la Luxemburg. Este „autonomă din punct de vedere financiar”, dispunând de un capital de 243 de miliarde de euro și având un personal de peste 3 800 de membri90. În calitate de „bancă a UE”, BEI finanțează și oferă consultanță cu privire la investiții în întreaga lume91. Instituția a publicat primul său raport privind sustenabilitatea în 200792 și l-a aliniat la orientările privind raportarea ale Inițiativei de Raportare Globală începând din 200893.

Ultimul său raport (2018) este format din două documente: Raportul privind sustenabilitatea94 și un document care conține informații referitoare la raportarea cu privire la sustenabilitate în 2018 (Sustainability Reporting Disclosures). Primul raport acoperă abordarea BEI cu privire la finanțarea și investițiile sustenabile și inovatoare. Acesta evidențiază modul în care preocupările legate de sustenabilitate au fost încorporate în evaluarea proiectelor95 și oferă exemple de implicare a părților interesate, precum și informații privind modul în care s-a asigurat răspunderea în acest sens în cadrul organizației.

Al doilea raport, destinat specialiștilor (analiști, organizații neguvernamentale, mediul academic etc.), prezintă informații standardizate și cuprinzătoare cu privire la aspecte sociale și aspecte legate de mediu și de guvernanță, precum și cu privire la performanța BEI.

Raportul EUIPO

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală este o agenție descentralizată a UE, cu sediul la Alicante (Spania). Oficiul se autofinanțează integral96, dispunând de un buget de 401 milioane de euro și de un personal total format din 995 de membri97. Sarcinile sale includ înregistrarea mărcilor UE și a desenelor sau modelelor industriale comunitare, cooperarea europeană și internațională și protejarea și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

32

În 2016, agenția a implementat un cadru de sustenabilitate organizațională, a elaborat o strategie privind responsabilitatea socială a întreprinderilor și a întocmit primul său raport privind sustenabilitatea (care acoperă exercițiul financiar 2016), pe baza standardelor Inițiativei de Raportare Globală. A fost prima agenție a UE care a elaborat un astfel de raport privind sustenabilitatea. Pentru raportul său pe 2017, agenția a decis să alinieze în mod voluntar conținutul acestuia la Directiva UE privind prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea98.

58 Ca parte a raportării lor cu privire la sustenabilitate, BEI și EUIPO au analizat și au publicat riscurile lor legate de sustenabilitate. Această activitate s-a bazat pe interviuri interne și externe. Figura 10 prezintă evaluarea pragului de semnificație, realizată de BEI.

Figura 10 – Evaluarea de către BEI a pragului de semnificație a aspectelor legate de sustenabilitate

Interpretare: clima și mediul sunt clasificate ca fiind foarte importante pentru părțile interesate și pentru BEI, iar etica și integritatea sunt considerate mai relevante de către părțile interesate, comparativ cu opinia BEI. Sursa: BEI (2019): Sustainability Report 2018, p. 11.

Transparență și dare de seamă

Schimbările climatice și mediul

Poluare și emisii

IMM-uri și crearea de locuri de muncă

Biodiversitate și ecosisteme

Inovare și competențe

Diversitate și incluziune

Programe de perfecționare și de învățare pentru personal

Implicarea comunității și a părților interesate

Combaterea corupției

Sănătate și bunăstare

Informații și securitate cibernetică

Drepturile omului și grupurile vulnerabile

Standarde sociale și de mediu

Infrastructură

Etică și integritate

Foar

te r

elev

ant

Foarte ridicate

Rele

vanț

a pe

ntru

păr

țile

inte

resa

te

Impacturile semnificative sociale, economice și de mediu ale organizației

Semnificative

Importante

33

59 Cele două rapoarte privind sustenabilitatea, raportul BEI și raportul EUIPO, includ informații cu privire la modul în care organizațiile au luat în considerare aspectele legate de sustenabilitate în cadrul politicilor și al activităților lor, precum și cu privire la impactul organizațiilor asupra sustenabilității. După cum ilustrează exemplul BEI din caseta 8, impactul activităților unei organizații asupra sustenabilității poate fi mult mai mare decât impactul modului de funcționare a unei organizații asupra sustenabilității.

Caseta 8

Amprenta de carbon a anumitor operațiuni de creditare ale BEI comparativ cu impactul propriu al BEI

BEI publică informații privind amprenta de carbon a proiectelor pe care le finanțează.

Sursa: EIB Group 2017 Sustainability Report.

Tabelul de mai sus arată că CO2 este măsurat în milioane de tone (Mt) și că emisiile absolute totale au fost de 5,2 Mt CO2 echivalent. În termeni relativi, proiectele finanțate reprezintă o reducere de 2,9 Mt CO2 echivalent comparativ cu soluțiile alternative.

Amprenta de carbon a BEI la nivel de organizație a fost de 22 024 de tone CO2 echivalent.

Aceasta ilustrează faptul că analiza și raportarea cu privire la impactul operațiunilor unei organizații pot fi considerabil mai semnificative decât raportarea exclusiv cu privire la impactul organizației în sine.

60 Deși nu publică rapoarte privind sustenabilitatea, alte instituții și agenții ale UE colectează și, uneori, publică informații privind sustenabilitatea, chiar dacă într-un mod

2015 2016 2017

Număr de proiecte 73 70 55

Valoare totală semnată de BEI(miliarde de euro)

11,2 17,7 9,4

Emisii absolute (Mt CO2 echivalent/an) 4,6 2,4 5,2

Sechestrarea dioxidului de carbon în sectorul forestier (Mt CO2echivalent/an)

3,5 0,3

Emisii relative (Mt CO2echivalent/an) -3,1 -2,7 -2,9

Amprenta de carbon a proiectelor finanțate de BEI, 2015-2017

34

fragmentar și fără a asigura acoperirea tuturor aspectelor importante legate de sustenabilitate. Sondajul efectuat de Curte în rândul tuturor instituțiilor și agențiilor UE confirmă această observație.

61 Informațiile colectate sau publicate privesc, în principal, impactul pe care îl are funcționarea unei organizații asupra sustenabilității (de exemplu, consumul intern de hârtie sau de apă), și nu modul în care organizația a luat în calcul sustenabilitatea în cadrul strategiei sale globale și în cadrul operațiunilor sale în ansamblu. Există un risc ca o astfel de raportare axată pe elemente interne să nu capteze cele mai semnificative aspecte pentru o organizație. De asemenea, aceste informații nu se referă în mod explicit la modul în care ODD-urile au fost luate în considerare în cadrul politicii și al operațiunilor organizației.

62 Informațiile publicate de instituțiile și agențiile UE privesc guvernanța lor, recrutarea și impactul organizației asupra mediului. Acestea publică informații în diferite rapoarte [de exemplu, rapoarte elaborate pentru Sistemul de management de mediu și audit (EMAS)] și/sau online. Alte informații sunt colectate, dar nu sunt publicate (anexa II).

63 Curtea a adresat, de asemenea, întrebări instituțiilor și agențiilor UE pentru a afla dacă acestea au implementat anumite sisteme de management pentru a sprijini raportarea cu privire la sustenabilitate sau elemente ale acesteia (figura 11). Aceste sisteme de management sprijină organizațiile care doresc să își amelioreze impactul pe care îl exercită asupra mediului (EMAS, ISO 14001) sau asupra sănătății și securității angajaților lor [Occupational Health- and Safety Assessment Series (OHSAS) 18001, ISO 45001].

35

Figura 11 – Sisteme de management implementate de instituțiile și agențiile UE


64 Sistemele de management implementate vizează, în cea mai mare parte, aspectele de mediu. Trei sferturi dintre instituțiile UE99 și 10 % dintre agențiile UE au implementat un sistem de management, precum EMAS și/sau ISO 14001. Aceste două sisteme permit organizațiilor să identifice și să monitorizeze impactul pe care îl au activitățile, produsele și serviciile lor asupra mediului. Spre deosebire de ISO 14001, EMAS prevede elaborarea unui raport public utilizând un set de indicatori de bază – eficiența energetică, eficiența materialelor, deșeuri, biodiversitate și emisii. În ceea ce privește alte sisteme de management internaționale relevante, precum cele pentru sănătate și securitate (OHSAS 18001) sau pentru energie (ISO 5001), gradul de implementare este foarte scăzut.

65 La întrebarea de ce nu publică un raport separat privind sustenabilitatea, majoritatea instituțiilor și a agențiilor UE au răspuns că nu luaseră încă în calcul această opțiune; al doilea cel mai frecvent răspuns a fost că nu dispun de know-how-ul necesar (figura 12).

2

1

1

2

7

9

9

9

1

4

1

1

3

1

3

1

1

2

1

1

1

3

1

2

0 5 10 15 20 25

Nu au fost implementate sisteme demanagement

ISO 45001 (Sănătate și securitate)

OSHAS 18001 (Sănătate și securitate)

ISO 50001 (Managementul energiei)

Altele

ISO 14001 (Management de mediu)

EMAS (Management de mediu)

Sisteme de management implementate

Instituții ale UEAgenții ale UE: personal <100 Agenții ale UE: personal între 100 și 250 Agenții ale UE: personal între 250 și 500 Agenții ale UE: personal >500

36

Figura 12 – Motivele principale pentru care nu se publică un raport privind sustenabilitatea


66 Potrivit rezultatelor sondajului Curții, respondenții remarcă beneficiile potențiale ale raportării cu privire la sustenabilitate în special în ceea ce privește sporirea nivelului de credibilitate și a transparenței. De asemenea, respondenții au considerat că raportarea cu privire la sustenabilitate ar determina creșterea volumului lor de lucru (figura 13).

58 %

25 % 25 %

17 %

8 %

46 %

15 %

7 %

17 %

10 %

0 %

25 %

50 %

75 %

Nu s-a luat încă în calcul Nu există know-how-ulnecesar

Alte rapoarte utilizate (declarația EMAS, raport

anual de activitate, raport privind resursele

umane etc.)

Nu există indicatoridisponibili

Volum de lucru prearidicat

Instituții ale UE Agenții ale UE

37

Figura 13 – Posibile beneficii și dezavantaje ale raportării cu privire la sustenabilitate


75 %

58 %

50 %

67 %

75 %

75 %

51 %

49 %

54 %

61 %

63 %

73 %

0 % 20 % 40 % 60 % 80 %

Creează un volum suplimentar de lucru

Îmbunătățește strategia și politica în materie de gestiune

Sporește nivelul de sensibilizare cu privire la procesele interne ale organizației

Contribuie la identificarea riscurilor și a oportunităților

Sporește transparența

Sporește nivelul de credibilitate

Raportarea cu privire la sustenabilitate...

Instituții ale UE Agenții ale UE

38

Auditul informațiilor privind sustenabilitatea 67 Auditul situațiilor financiare și al rapoartelor privind performanța sporește valoarea acestora din punctul de vedere al dării de seamă pentru actul de gestiune. Asigurarea externă furnizată pentru rapoartele privind sustenabilitatea poate spori credibilitatea, precum și încrederea părților interesate în informațiile furnizate. Ea poate reduce riscul de dezinformare ecologică și de utilizare a rapoartelor ca simple acțiuni de relații publice. Auditul informațiilor poate îmbunătăți valoarea informațiilor pentru sistemele de gestiune și de control intern și poate spori nivelul de sensibilizare în cadrul consiliului de administrație100.

68 Auditul raportării cu privire la sustenabilitate presupune provocări diferite în comparație cu cele întâlnite în auditul situațiilor financiare. De exemplu, acest audit poate însemna mai degrabă examinarea unei „descrieri narative” decât o examinare a unor date sau valori financiare101. Majoritatea rapoartelor privind sustenabilitatea ale întreprinderilor mari fac obiectul unui audit sau control extern102, dar nu există un standard de audit sau de asigurare general acceptat pentru rapoartele privind sustenabilitatea. De exemplu, directiva UE impune auditorilor să verifice existența unui raport privind sustenabilitatea, dar fără a analiza în profunzime conținutul acestuia. State membre precum Franța și Italia au pus în aplicare directiva în mod diferit, prin faptul că impun auditorilor să examineze și conținutul rapoartelor103.

69 Mai recent, în februarie 2019, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (International Auditing and Assurance Standards Board – IAASB) a publicat un document de consultare privind furnizarea de asigurare pentru raportarea externă extinsă104. Raportarea externă extinsă include numeroase forme diferite de raportare, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, raportarea integrată, raportarea cu privire la sustenabilitate și alte raportări realizate de către entități cu privire la aspecte sociale și la aspecte legate de mediu și de guvernanță.

70 Potrivit ISAE 3000, în cadrul unei misiuni de asigurare limitată (misiune de revizuire), „concluzia practicianului este exprimată într-o formă care transmite mesajul potrivit căruia, pe baza procedurilor aplicate, nimic nu a atras atenția practicianului astfel încât acesta să creadă că informațiile în cauză prezintă denaturări semnificative”. În astfel de cazuri, riscul misiunii este redus la un nivel acceptabil de scăzut în împrejurările misiunii, însă riscul este mai mare decât cel în cazul unei misiuni de asigurare rezonabilă105. Dintre cele două rapoarte privind sustenabilitatea ale

39

instituției UE și a agenției UE menționate, raportul BEI face obiectul unui audit extern și se furnizează o asigurare limitată. Raportul EUIPO nu face obiectul niciunui audit.

71 Majoritatea instituțiilor supreme de audit dispun de experiență în auditul performanței, ceea ce ar putea fi util pentru desfășurarea unor activități legate de rapoartele privind sustenabilitatea și pentru auditul punerii în aplicare a ODD-urilor. INTOSAI (Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit) a încurajat instituțiile supreme de audit să desfășoare audituri ale performanței cu privire la nivelul de pregătire a guvernelor pentru punerea în aplicare a ODD-urilor sau cu privire la ODD-uri specifice. Mai multe instituții supreme de audit din lume au publicat rezultatele acestor audituri și unele dintre ele au analizat modul în care guvernele lor monitorizează și raportează cu privire la ODD-uri (caseta 9)106. ODD-urile pot servi drept criterii de audit107. Unul dintre standardele de audit publice (ISSAI 140) este, în prezent, în curs de revizuire și sunt purtate dezbateri pentru a stabili dacă acest standard trebuie extins pentru a include un aspect relevant pentru rapoartele privind sustenabilitatea, și anume auditul privind ODD-urile.

72 Cu toate acestea, auditul cu privire la realizarea unor ODD-uri specifice și auditul raportării statelor membre către ONU nu constituie singurele roluri pe care instituțiile supreme de audit le pot îndeplini. Atunci când mai multe organizații din sectorul public vor începe să publice informații privind sustenabilitatea, va trebui abordată chestiunea referitoare la modul în care profesia de auditor poate contribui la îmbunătățirea calității informațiilor produse de organizații. Acest lucru ar putea impune instituțiilor supreme de audit să dezvolte noi capacități sau abordări în cadrul profesiei de auditor.

40

Caseta 9

Rezultatele auditurilor realizate de instituțiile supreme de audit în legătură cu raportarea cu privire la sustenabilitate

Unele instituții supreme de audit au constatat deficiențe în procesul de punere în aplicare a Agendei 2030 în țările lor, ceea ce a îngreunat monitorizarea și raportarea. De exemplu, Austria a adoptat o abordare integratoare cu privire la Agenda 2030, dar instituția supremă de audit din Austria a constatat că responsabilitatea globală nu era bine definită, ceea ce a dus la fragmentarea procesului de punere în aplicare. Această situație a determinat, de asemenea, o lipsă de coordonare în ceea ce privește evaluarea și raportarea, iar raportul privind progresele înregistrate la nivel național nu furniza o imagine de ansamblu concisă108.

Unele instituții supreme de audit au auditat, de asemenea, elaborarea rapoartelor naționale voluntare în cursul unui audit al INTOSAI realizat în cooperare, referitor la gradul de pregătire pentru punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (Preparedness for Implementation of Sustainable Development Goals), iar unele dintre aceste instituții supreme de audit au recomandat ca aceste audituri să fie privite nu numai ca un produs, ci, mai degrabă, ca un proces continuu:

o Instituția supremă de audit din Austria a constatat că guvernul nu planificase să raporteze către ONU decât abia în 2020. Prin urmare, instituția a recomandat ca guvernul să raporteze cât mai curând posibil și cel puțin o dată în cadrul fiecărei legislaturi.

o Instituția supremă de audit din Țările de Jos a constatat că guvernul raportase către ONU în 2017, furnizând o prezentare generală a situației în ceea ce privește Agenda 2030 și a progreselor realizate până la acea dată. Totuși, instituția a recomandat administrației centrale să includă teme importante legate de ODD-uri în raportul său financiar anual109.

o Instituția supremă de audit din Polonia a recunoscut că evaluarea națională voluntară fusese pregătită cu eficacitate, însă a recomandat să se realizeze în mod regulat o evaluare a progreselor înregistrate110.

41

Provocări în raportarea cu privire la sustenabilitate în cadrul instituțiilor și al agențiilor UE 73 UE și-a asumat angajamentul să pună în aplicare obiectivele de dezvoltare durabilă din Agenda 2030. Studiul elaborat de Curte a arătat că atât Comisia, cât și alte instituții și agenții ale UE lucrează la unele elemente necesare pentru întocmirea unor rapoarte utile cu privire la sustenabilitate. Cu toate acestea, în ansamblu, condițiile prealabile care trebuie să existe pentru raportarea cu privire la sustenabilitate nu sunt încă, în mare parte, instituite. O instituție și o agenție ale UE publică rapoarte privind sustenabilitatea și sunt angajate în strategia subiacentă, necesară pentru un astfel de proces de raportare. Altele publică sau colectează informații relevante. De asemenea, Curtea a pus în lumină practici din sectorul privat și din sectorul public în statele membre, care ar putea servi drept exemple. Curtea a identificat o serie de provocări.

Provocarea nr. 1: Elaborarea unei strategii a UE pentru perioada de după 2020 care să acopere ODD-urile și sustenabilitatea

74 În pofida a numeroase solicitări adresate de colegiuitori și de părțile interesate, nu există o strategie a UE pe termen lung cu privire la dezvoltarea durabilă până în 2030, care să identifice obiective potențiale și ținte în legătură cu care să se raporteze în cadrul de performanță al Comisiei (punctele 30-35). O astfel de strategie ar permite determinarea ODD-urilor relevante pentru UE. Comisia a elaborat un „document de reflecție” drept contribuție pentru noua Comisie, prezentând trei scenarii pentru o viitoare Europă durabilă. Documentul de reflecție evidențiază unele domenii în care, potrivit Comisiei, aceasta ar trebui să depună mai multe eforturi. Acest document nu include însă o analiză a lacunelor, care să identifice ce anume mai trebuie realizat pentru a îndeplini ODD-urile din perspectiva bugetului, a politicii UE și/sau a legislației UE (punctele 36-38).

Provocarea nr. 2: Integrarea sustenabilității și a ODD-urilor în bugetul UE și în cadrul de performanță

75 Prezentul studiu a subliniat că raportarea cu privire la sustenabilitate este un proces și implică mai mult decât simpla publicare a unui raport. Comisia nu raportează cu privire la contribuția bugetului UE sau a politicii UE la atingerea ODD-urilor. Documentul de reflecție al Comisiei descrie modul în care anumite politici ale Comisiei sunt corelate cu ODD-urile. Deși Comisia a început să facă referire la ODD-uri în fișele de program, nu există o monitorizare sau o raportare cu privire la modul în care

42

politicile și bugetul UE contribuie la punerea în aplicare a dezvoltării durabile și la atingerea ODD-urilor (punctele 38-42). Începând din 2017, Eurostat elaborează rapoarte anuale periodice de monitorizare a ODD-urilor, care oferă o prezentare statistică a tendințelor legate de ODD-uri în UE.

76 Comisia deține o experiență amplă în materie de raportare cu privire la performanță, iar sistemul său de întocmire a bugetului, bazat pe rezultate, prezintă un punctaj considerabil mai ridicat decât toate celelalte țări din cadrul OCDE111. Integrarea raportării cu privire la sustenabilitate în această raportare cu privire la performanță va fi, totuși, o provocare. Cu toate acestea, un astfel de demers ar putea să ajute Comisia să raționalizeze indicatorii de performanță și să îmbunătățească alinierea dintre obiectivele generale de nivel înalt și obiectivele specifice programelor și politicilor, în concordanță cu recomandările din Raportul anual al Curții pe 2017112.

77 Integrarea politicilor transversale în buget nu este un demers facil, după cum a arătat anterior Curtea. Realizarea într-un mod eficient a integrării și a prioritizării ar putea însemna direcționarea fondurilor UE către acele domenii cu nevoile cele mai mari sau cu valoarea adăugată europeană cea mai ridicată (punctele 39-43).

78 Comisia își adaptează sistemul de raportare cu privire la performanță în domeniul acțiunilor externe (punctul 52) pentru a măsura și a raporta cu privire la contribuția UE la punerea în aplicare a ODD-urilor în acest domeniu de politică. Acesta reflectă situația din unele țări în care domeniul asistenței pentru dezvoltare – domeniu care anterior a trebuit să includă în sfera sa obiectivele de dezvoltare ale mileniului – se află în prima linie (punctul 52).

79 O provocare pentru raportarea în viitor va fi legată de modul în care informațiile furnizate sunt luate în considerare în procesul decizional. În pofida naturii foarte avansate a cadrului UE de întocmire a bugetului, bazat pe rezultate, și în prezent există loc de îmbunătățiri cu privire la modul în care informațiile sunt utilizate (punctul 48).

Provocarea nr. 3: Dezvoltarea raportării cu privire la sustenabilitate în cadrul instituțiilor și al agențiilor UE

80 Curtea a identificat două exemple de raportare cu privire la sustenabilitate în rândul instituțiilor și al agențiilor UE: BEI și EUIPO. Acestea oferă exemple de integrare a raportării cu privire la sustenabilitate în cadrul proceselor lor operaționale. BEI și EUIPO au dezvoltat aceste practici în pofida faptului că nu au nicio obligație legală de a elabora rapoarte privind sustenabilitatea și fără să beneficieze de vreo îndrumare sau direcționare sistematică la nivelul UE (punctul 57 și caseta 7).

43

81 Studiul efectuat de Curte arată că instituțiile și agențiile UE pot percepe beneficiile potențiale ale raportării cu privire la sustenabilitate. În special, ele văd potențialul acestei raportări de a le spori nivelul de credibilitate și transparența. De asemenea, Curtea a constatat că, deși nu publică rapoarte privind sustenabilitatea, alte instituții și agenții ale UE colectează și publică unele informații legate de sustenabilitate, chiar dacă într-un mod fragmentar și fără a acoperi toate aspectele semnificative. Informațiile pe care acestea le colectează sau le publică privesc, în principal, impactul pe care funcționarea organizațiilor îl are asupra sustenabilității (de exemplu, consumul lor de hârtie sau de apă), și nu modul în care organizațiile iau în calcul sustenabilitatea în cadrul proceselor lor operaționale globale (punctele 60-66).

Provocarea nr. 4: Sporirea nivelului de credibilitate al raportării cu privire la sustenabilitate prin audit

82 În sectorul privat, rapoartele privind sustenabilitatea fac tot mai frecvent obiectul unui audit sau al unei examinări externe limitate, dar nu există încă un standard de audit sau de asigurare general acceptat pentru rapoartele privind sustenabilitatea. Experiența instituțiilor supreme de audit în ceea ce privește auditul performanței poate fi utilă pentru auditul raportării cu privire la sustenabilitate. Pe măsură ce mai multe instituții publice încep să publice rapoarte privind sustenabilitatea, instituțiile supreme de audit vor trebui să analizeze în ce măsură pot furniza o asigurare cu privire la astfel de rapoarte. Una dintre provocările-cheie va consta în luarea în considerare a naturii pe termen lung și a complexității sustenabilității mediului, a sustenabilității sociale și a sustenabilității economice. Acest lucru ar putea impune instituțiilor supreme de audit să dezvolte noi capacități sau abordări în cadrul profesiei de auditor (punctele 67-72).

44

Anexe

Anexa I – Abordare și metodologie Curtea a desfășurat interviuri cu următoarele persoane și entități:

Comisia Europeană Consiliul Uniunii

Europene

Alte instituții și organisme ale UE

Instituții internaționale,

asociații, societăți de audit

Comisari: domnul Frans Timmermans, prim-vicepreședinte, domnul Jyrki Katainen, vicepreședinte, domnul Günther Oettinger, comisar, și cabinetele lor

Grupul de lucru pentru Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă Agenda 2030

Banca Europeană de Investiții: Departamentul Responsabilitatea socială a întreprinderilor

Accountancy Europe

Secretarul General al Comisiei

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală: Coordonarea controlului intern

KPMG, PWC, E&Y, Deloitte

Directorul general al Serviciului de Audit Intern

Contact cu Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din cadrul Parlamentului European

Instituția supremă de audit din Canada

Șeful Centrului European de Strategie Politică

OCDE: Departamentul pentru buget și cheltuieli publice, Unitatea Coerența politicilor pentru dezvoltare

Direcțiile Generale ale Comisiei Europene (DG): Buget, Eurostat, Resurse Umane și Securitate, Direcția Generală Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital, Centrul European de Strategie Politică.

45

Sondaj:

Curtea a trimis un scurt chestionar către Comisie, Consiliu, Parlamentul European, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea de Conturi Europeană, Ombudsman, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Banca Centrală Europeană și Banca Europeană de Investiții, Serviciul European de Acțiune Externă și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și tuturor celor 41 de agenții ale UE (executive, descentralizate și alte organisme). Rata de răspuns a fost de 100 %.

În analiza răspunsurilor prezentate în figuri, răspunsurile nu totalizează 100 % din cauza rotunjirilor sau pentru că respondenții au putut furniza răspunsuri multiple la o întrebare.

Examinare documentară:

Curtea a examinat și a analizat documente relevante, precum rapoarte anuale de activitate ale tuturor direcțiilor generale din cadrul Comisiei, rezoluții ale Parlamentului European, concluzii ale Consiliului, rezoluții ale ONU, rapoarte de audit ale instituțiilor supreme de audit, documente din Rețeaua de dezvoltare a performanțelor a agențiilor UE și diverse studii academice și informări referitoare la raportarea cu privire la sustenabilitate și la ODD-uri.

46

Anexa II – Informațiile privind sustenabilitatea publicate sau colectate de instituții și agenții ale UE

INFORMAȚII GENERALEStructura guvernanței 92 % ||||||||||||||||||||||| 95 % |||||||||||||||||||||||| 0 % 3 % | 8 % || 3 % |Evaluarea riscurilor 83 % ||||||||||||||||||||| 90 % ||||||||||||||||||||||| 17 % |||| 7 % || 0 % 3 % |Comportament etic 92 % ||||||||||||||||||||||| 58 % ||||||||||||||| 0 % 10 % ||| 8 % || 32 % ||||||||Implicarea părților interesate 33 % |||||||| 51 % ||||||||||||| 8 % || 10 % ||| 58 % ||||||||||||||| 39 % ||||||||||Matricea pragului de semnificație 17 % |||| 15 % |||| 8 % || 10 % ||| 75 % ||||||||||||||||||| 75 % |||||||||||||||||||INFORMAȚII DE NATURĂ ECONOMICĂCombaterea corupției și darea sau luarea de mită 83 % ||||||||||||||||||||| 80 % |||||||||||||||||||| 8 % || 10 % ||| 8 % || 10 % |||INFORMAȚII LEGATE DE MEDIUEnergie, apă, biodiversitate 83 % ||||||||||||||||||||| 34 % ||||||||| 0 % 29 % ||||||| 17 % |||| 37 % |||||||||INFORMAȚII DE NATURĂ SOCIALĂGestionarea diversității 92 % ||||||||||||||||||||||| 63 % |||||||||||||||| 0 % 5 % | 8 % || 32 % ||||||||Recrutare 92 % ||||||||||||||||||||||| 90 % ||||||||||||||||||||||| 8 % || 5 % | 0 % 5 % |Formare și educație 83 % ||||||||||||||||||||| 75 % ||||||||||||||||||| 17 % |||| 20 % ||||| 0 % 5 % |Securitate și sănătate în muncă 75 % ||||||||||||||||||| 22 % |||||| 17 % |||| 29 % ||||||| 8 % || 49 % ||||||||||||Implicarea și dezvoltarea la nivelul comunității 42 % ||||||||||| 20 % ||||| 17 % |||| 12 % ||| 42 % ||||||||||| 68 % |||||||||||||||||Evaluarea din perspectiva drepturilor omului 25 % |||||| 14 % |||| 0 % 3 % | 75 % ||||||||||||||||||| 83 % |||||||||||||||||||||ALTELEInformații nefinanciare 92 % ||||||||||||||||||||||| 85 % ||||||||||||||||||||| 0 % 5 % | 8 % || 10 % |||Evaluarea ODD-urilor 50 % ||||||||||||| 20 % ||||| 17 % |||| 5 % | 33 % |||||||| 75 % |||||||||||||||||||Alte aspecte legate de ODD-uri 33 % |||||||| 15 % |||| 0 % 0 % 67 % ||||||||||||||||| 85 % |||||||||||||||||||||

Agenții ale UE

Informații necolectate

Instituții ale UEInstituții ale UE Agenții ale UEPublicate

Informații colectate Nepublicate

Agenții ale UE Instituții ale UE

47

Acronime și abrevieri BEI: Banca Europeană de Investiții

CFM: Cadru financiar multianual

EMAS: Sistemul de management de mediu și audit

EUIPO: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

GRI: Inițiativa de Raportare Globală (Global Reporting Initiative)

IAASB: Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (International Auditing and Assurance Standards Board)

IIRC: Consiliul internațional pentru raportare integrată (International Integrated Reporting Council)

INTOSAI WGEA: Grupul de lucru pentru auditul de mediu al Organizației Internaționale a Instituțiilor Supreme de Audit (International Organisation of Supreme Audit Institutions)

ISO: Organizația Internațională de Standardizare (International Organization for Standardization)

Mt: milioane de tone

ODD: obiectiv de dezvoltare durabilă

SASB: Consiliul pentru standardele contabile în materie de sustenabilitate (Sustainability Accounting Standards Board)

48

Glosar Agenție descentralizată: elaborează și implementează politici ale UE. Dispune de buget propriu și este instituită pe o perioadă nedeterminată.

Agenție executivă: entitate cu atribuții executive și operaționale legate de programele UE. Bugetul pe care îl execută provine din partea Comisiei. Este instituită pentru o perioadă determinată.

EMAS: sistem de management de mediu stabilit printr-un regulament al Parlamentului European și al Consiliului. Organizațiile necesită certificare din partea unui verificator extern independent.

Matrice a pragului de semnificație: metodă grafică pentru stabilirea pragului de semnificație a unui subiect. Are două dimensiuni: (a) semnificația impactului asupra mediului, a impactului economic și a impactului social; și (b) influența asupra evaluărilor și a deciziilor părților interesate.

Platformă multipartită: o platformă care sprijină și oferă consultanță Comisiei cu privire la punerea în aplicare a ODD-urilor la nivelul UE. Este formată din 30 de reprezentanți la nivel înalt ai sectorului public, ai societății civile și ai sectorului privat. A fost instituită în luna mai 2017.

49

Note de sfârșit

1 Brundtland, G. H., Report of the World Commission on Environment and Development: Our Common Future, 1987.

2 Sachs, J. D., The age of sustainable development, Columbia University Press, New York, 2015.

3 Emas, R., The Concept of Sustainable Development: Definition and Defining Principles, Brief for GSDR, 2015.

4 Schwab, A. K., Sandler, D., Brower D. J., Hazard Mitigation and Preparedness: An Introductory Text for Emergency Management and Planning Professionals, a doua ediție, 2016. Comisia pentru afaceri și dezvoltare durabilă a constatat că îndeplinirea ODD-urilor ar putea deschide oportunități pe piață, cu o valoare estimată de 12 mii de miliarde de dolari americani, în patru sisteme economice: alimentație și agricultură, orașe, energie și materiale și sănătate și bunăstare; de asemenea, ea ar putea crea 380 de milioane de noi locuri de muncă; a se vedea raportul acestei comisii, intitulat Better World, Better Business, http://report.businesscommission.org/report, 2017.

5 Centrul European de Strategie Politică, Europe’s Sustainability Puzzle, 2019, p. 6. „Persoanele care sunt marginalizate din punct de vedere social, economic, cultural, politic și instituțional sau din alte puncte de vedere sunt deosebit de vulnerabile la schimbările climatice, precum și la anumite reacții de adaptare și de atenuare”. AR5 Climate Change: Impacts, Adaptation, and Vulnerability, Summary for Policy Makers, 2014, p. 6. https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2018/02/ar5_wgII_spm_en.pdf; analiza panoramică a Curții de Conturi Europene din 2017, intitulată „Acțiunile UE în domeniul energiei și al schimbărilor climatice”.

6 https://ec.europa.eu/epsc/sites/epsc/files/epsc_sustainability-puzzle.pdf; a se vedea, în special, riscul nr. 1: „vizarea unui nivel ridicat de creștere în detrimentul imperativului de a se garanta sustenabilitatea” și riscul nr. 2: „neglijarea corelațiilor care există între politica socială și cea de mediu, compromițându-le în acest fel pe amândouă”.

7 Rezoluția adoptată de Adunarea Generală, Transforming our world: the 2030 Agenda for Sustainable Development („Agenda 2030”), 2015.

http://report.businesscommission.org/report

https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2018/02/ar5_wgII_spm_en.pdf

https://ec.europa.eu/epsc/sites/epsc/files/epsc_sustainability-puzzle.pdf

50

8 Comisia Europeană, Raportul tehnic al JRC intitulat Interlinkages and policy coherence for the Sustainable Development Goals implementation, 2019, p. 4: http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC115163/sdg_interlinkages_jrc115163_final_on_line.pdf.

9 Statele membre s-au angajat să respecte Agenda 2030 prin adoptarea rezoluției ONU respective.

10 Baza de date a Inițiativei de Raportare Globală cu privire la rapoartele de sustenabilitate afișează aproximativ 32 000 de rapoarte elaborate în conformitate cu standardul său și peste 50 000 de rapoarte în total, http://database.globalreporting.org/ (aprilie 2019); G&A Flash Report, 85 % din societățile monitorizate de indicele S&P 500® au publicat rapoarte privind sustenabilitatea în 2017, 2018: https://www.ga-institute.com/press-releases/article/flash-report-85-of-sp-500-indexR-companies-publish-sustainability-reports-in-2017.html; What can we learn from corporate sustainability reporting? Deriving propositions for research and practice from over 9 500 corporate sustainability reports published between 1999 and 2015 using topic modelling technique, PLoS one, nr. 12, Székely, N., vom Brocke, J., 2017: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5389611/#pone.0174807.ref002.

11 https://www.globalreporting.org/information/sustainability-reporting/Pages/default.aspx.

12 PwC, From promise to reality: Does business really care about the SDGs?, Luxemburg, 2018. Inițiativa de Raportare Globală și inițiativa „Global Compact” a ONU, Integrating the SDGs into corporate reporting, 2018.

13 INTOSAI WGEA, Sustainability reporting, 2013; Inițiativa de Raportare Globală, The external assurance of sustainability reporting, 2013.

14 https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/banking_and_ finance/documents/2019-non-financial-reporting-guidelines-consultation-document_en.pdf.

15 Germania, Țările de Jos, Slovacia, Suedia, Regatul Unit.

16 Referirile la Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare care apar în prezentul studiu sunt menite doar să ilustreze principalele concepte legate de raportarea cu privire la sustenabilitate. Ele nu au menirea de a sugera utilizarea acestei directive ca un instrument juridic adecvat pentru a promova raportarea cu privire la sustenabilitate de către instituțiile și agențiile UE.

http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC115163/sdg_interlinkages_jrc115163_final_on_line.pdf

http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC115163/sdg_interlinkages_jrc115163_final_on_line.pdf

http://database.globalreporting.org/

https://www.ga-institute.com/press-releases/article/flash-report-85-of-sp-500-indexR-companies-publish-sustainability-reports-in-2017.html

https://www.ga-institute.com/press-releases/article/flash-report-85-of-sp-500-indexR-companies-publish-sustainability-reports-in-2017.html

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5389611/#pone.0174807.ref002

https://www.globalreporting.org/information/sustainability-reporting/Pages/default.aspx

https://www.globalreporting.org/information/sustainability-reporting/Pages/default.aspx

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/banking_and_finance/documents/2019-non-financial-reporting-guidelines-consultation-document_en.pdf



51

17 Grupul de experți tehnici al UE pentru finanțe sustenabile, Report on climate-related disclosures, frequently asked questions: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/banking_and_finance/documents/sustainable-finance-teg-subgroup-disclosures-progress-report-faq_en.pdf.

18 Inițiativa de Raportare Globală, CSR Europe, Accountancy Europe, Member State Implementation of Directive 2014/95/EU, 2017.

19 Bulgaria, Danemarca, Grecia, Lituania, Portugalia, România, Slovacia și Suedia.

20 Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Franța, Ungaria, Lituania, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Spania.

21 Austria și Bulgaria nu au prezentat niciun raport, în timp ce Croația și Regatul Unit intenționează să raporteze în 2019, https://sustainabledevelopment.un.org/vnrs/.

22 Concluziile Consiliului: „Un viitor durabil al Europei: răspunsul UE la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, iunie 2017; http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10370-2017-INIT/ro/pdf; și Raportul Parlamentului European referitor la acțiunea UE pentru sustenabilitate (2017/2009(INI)), http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2017-0239_RO.pdf.

23 A se vedea Recomandarea Grupului operativ pentru prezentarea de informații legate de climă, 2017, https://www.fsb-tcfd.org/wp-content/uploads/2017/06/FINAL-2017-TCFD-Report-11052018.pdf, și raportul Grupului de experți tehnici pentru finanțe sustenabile: Report on Climate-related Disclosures, ianuarie 2019, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/banking_and_finance/documents/190110-sustainable-finance-teg-report-climate-related-disclosures_en.pdf.

24 Inițiativa de Raportare Globală, Public sector sustainability reporting: Remove the clutter, reduce the burden, 2012, p. 4.

25 Inițiativa de Raportare Globală, Public sector sustainability reporting: Remove the clutter, reduce the burden, 2012, p. 4.

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/banking_and_finance/documents/sustainable-finance-teg-subgroup-disclosures-progress-report-faq_en.pdf



https://sustainabledevelopment.un.org/vnrs/

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10370-2017-INIT/ro/pdf

http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2017-0239_RO.pdf


https://www.fsb-tcfd.org/wp-content/uploads/2017/06/FINAL-2017-TCFD-Report-11052018.pdf

https://www.fsb-tcfd.org/wp-content/uploads/2017/06/FINAL-2017-TCFD-Report-11052018.pdf

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/banking_and_finance/documents/190110-sustainable-finance-teg-report-climate-related-disclosures_en.pdf



52

26 Articolul 2 alineatul (16) din Directiva contabilă (2013/34/UE). Caracterul exhaustiv sau aplicabilitatea acestei definiții au fost puse sub semnul întrebării și fac, în prezent, obiectul unei analize. Trebuie precizat faptul că importanța semnificativă privește nu numai impactul produs de societate, ci și impactul asupra societății (a se vedea figura 1), documentul de consultare al Comisiei cu privire la actualizarea orientărilor fără caracter obligatoriu referitoare la raportarea nefinanciară; pentru observații critice, a se vedea https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/190201-TEG_report_climate_related_ACE_response_final.pdf.

27 Articolul 19a din Directiva contabilă (2013/34/UE).

28 Inițiativa de Raportare Globală, G4 Sustainability Reporting Guidelines, Implementation Manual, 2013, p. 11.

29 Exemplul băncii este preluat din Comunicarea Comisiei intitulată „Ghid privind raportarea informațiilor nefinanciare (metodologia de raportare a informațiilor nefinanciare)” (JO C 215, 5.7.2017, p. 1).

30 Carbon Disclosure Project (CDP), Climate Disclosure Standards Board (CDSB), Inițiativa de Raportare Globală, Consiliul internațional pentru raportare integrată (IIRC) și Consiliul pentru standardele contabile în materie de sustenabilitate (SASB).

31 https://corporatereportingdialogue.com/better-alignment-project/.

32 Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului, octombrie 2014; Comunicarea Comisiei: „Ghid privind raportarea informațiilor nefinanciare (metodologia de raportare a informațiilor nefinanciare)” (JO C 215, 5.7.2017, p. 1).

33 Articolul 19a din Directiva 2014/95/UE.

34 A se vedea, de exemplu: Alliance for Corporate Transparency, The state of corporate sustainability disclosure under the EU Non Financial Reporting Directive, 2019: http://allianceforcorporatetransparency.org/news/companies-failing.html. Răspunsul din partea Accountancy Europe adresat Grupului de experți tehnici pentru prezentarea de informații legate de climă: https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/190201-TEG_report_climate_related_ACE_response_final.pdf.

35 Comisia, documentul de consultare cu privire la actualizarea orientărilor fără caracter obligatoriu referitoare la raportarea nefinanciară, 2019.

36 În 2018, Grupul operativ al CSF pentru prezentarea de informații financiare legate de climă (Task Force on Climate-related Financial Disclosures – TCFD) a publicat tipurile de informații privind riscurile financiare legate de climă, pe care societățile le pot utiliza, în mod facultativ și consecvent, în furnizarea de informații investitorilor, creditorilor, asigurătorilor și altor părți interesate.

https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/190201-TEG_report_climate_related_ACE_response_final.pdf


https://corporatereportingdialogue.com/better-alignment-project/

http://allianceforcorporatetransparency.org/news/companies-failing.html



53

37 Comisia, documentul de consultare cu privire la actualizarea orientărilor fără caracter obligatoriu referitoare la raportarea nefinanciară, 2019, p. 5.

38 Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informările referitoare la investițiile durabile și riscurile legate de durabilitate și de modificare a Directivei 2016/2341/UE. Propunerea este, în prezent, în curs de negociere de către Parlamentul European și Consiliu.

39 Estonia, Franța, Grecia, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Slovacia și Regatul Unit.

40 Articolul 19a din Directiva 2014/95/UE. Accountancy Europe, Member State Implementation of Directive 2014/95/EU, 2017.

41 Consiliul internațional pentru raportare integrată (2013), The International IR Framework, p. 18; Standardele Inițiativei de Raportare Globală, Foundation, 2016; Accountancy Europe: https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/190201-TEG_report_climate_related_ACE_response_final.pdf; Grupul operativ pentru prezentarea de informații financiare legate de climă (TCFD), Phase I Report of the Task Force on Climate-Related Financial Disclosures, 2016.

42 Raportul special nr. 27/2016: „Guvernanța în cadrul Comisiei Europene: se aplică cele mai bune practici?”, 2016.

43 Concluziile Consiliului: „Un viitor durabil al Europei: răspunsul UE la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, iunie 2017; Raportul Parlamentului European referitor la acțiunea UE pentru sustenabilitate (2017/2009(INI)): http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2017-0239_RO.pdf; Comisia înțelege solicitarea adresată de Consiliu și de Parlamentul European ca fiind o obligație de raportare numai către Forumul politic la nivel înalt al ONU.

44 Parlamentul European, Raport referitor la acțiunea UE pentru sustenabilitate (2017/2009(INI)): http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2017-0239_RO.pdf.

45 Articolul 19a din Directiva 2014/95/UE.

46 Comisia, Document de reflecție: „Către o Europă durabilă până în 2030”, ianuarie 2019, p. 33.

47 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE”, COM(2015) 215 final. Curtea a publicat o notă de informare referitoare la un audit privind consultările publice ale Comisiei: https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=4604.

48 Decizia Comisiei din 22.5.2017 de înființare a platformei multipartite pentru punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă în UE, C(2017) 2941 final.






https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=4604

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/commission-decision-22_may-on-sdg-stakeholder-platform_en.pdf

54

49 Platforma multipartită privind ODD-urile, Europe moving towards a sustainable future, octombrie 2018, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/sdg_multi-stakeholder_platform_input_to_reflection_paper_sustainable_europe2030.pdf.

50 Grupul de lucru al INTOSAI pentru auditul de mediu, Sustainability reporting, 2013; Inițiativa de Raportare Globală, The external assurance of sustainability reporting, 2013; AA1000 Stakeholder Engagement Standard, 2015.

51 Miola A., Borchardt S., Neher F., Buscaglia D. (2019), Interlinkages and policy coherence for the Sustainable Development Goals implementation, An operational method to identify trade-offs and co-benefits in a systemic way, Centrul Comun de Cercetare, 2019. Policy Coherence for Sustainable Development 2018: Towards sustainable and resilient societies, OCDE, 2018.

52 COM(2016) 739 final: „Următorii pași către un viitor european durabil – Acțiunea europeană pentru durabilitate”.

53 Până în 2030: o reducere cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră (în comparație cu nivelurile din 1990); o pondere de cel puțin 32 % a energiei din surse regenerabile din consumul total de energie; o îmbunătățire cu cel puțin 32,5 % a eficienței energetice. Comunicarea Comisiei: „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030”, COM/2014/015 final; Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică; Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

54 În ceea ce privește țintele luate în considerare în cadrul monitorizării la nivelul UE, a se vedea Sustainable development in the European Union, Eurostat, 2018.

55 Raportul anual pe 2017 al Curții de Conturi Europene; Avizul nr. 6/2018 al Curții de Conturi Europene referitor la propunerea Comisiei din 29 mai 2018 [COM(2018) 375] de regulament de stabilire a unor dispoziții comune, 2018; documentul de informare al Curții de Conturi Europene: The Commission’s proposal for the 2021-2027 Multiannual Financial Framework, 2018.

56 Avizul Curții de Conturi Europene referitor la propunerea Comisiei de regulament de stabilire a unor dispoziții comune, 2018.

57 https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-future-reflection/bratislava-declaration-and-roadmap/; https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/03/25/rome-declaration/pdf.

58 http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2019-0220_RO.html?redirect.

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/sdg_multi-stakeholder_platform_input_to_reflection_paper_sustainable_europe2030.pdf

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/sdg_multi-stakeholder_platform_input_to_reflection_paper_sustainable_europe2030.pdf

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0739&from=EN

https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/03/25/rome-declaration/pdf

https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/03/25/rome-declaration/pdf

http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2019-0220_RO.html?redirect


55

59 https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-8286-2019-INIT/ro/pdf.

60 http://www.europarl.europa.eu/cmsdata/160360/DEVE%20study%20on%20EU%20 SDG%20implementation%20formatted.pdf.

61 Rezoluția Parlamentului European (2016/2696(RSP)). Concluziile Consiliului (20 iunie 2017). Comitetul Economic și Social European a transmis solicitări similare în 2016 (https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/opinions-information-reports/opinions/sustainable-development-mappingeus-internal-and-external-policies) și în 2017 (https://www.eesc.europa.eu/ro/news-media/press-releases/paving-way-forward-eesc-contribution-commissions2018-work-programme).

62 https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-13-2018-INIT/ro/pdf.

63 Comisia, Document de reflecție: „Către o Europă durabilă până în 2030”, ianuarie 2019.

64 Departamentul tematic pentru relații externe, Parlamentul European, Europe's approach to implementing the Sustainable Development Goals: good practices and the way forward, Parlamentul European. Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) (2018/2279(INI)).

65 Concluziile Consiliului (20 iunie 2017). În rezoluția sa din 2019, Parlamentul European a reiterat o solicitare privind realizarea unei astfel de analize a lacunelor până la sfârșitul anului 2019. Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) (2018/2279(INI)).

66 Comunicarea Comisiei: „Următorii pași către un viitor european durabil – Acțiunea europeană pentru durabilitate”, COM(2016) 739 final.

67 Comisia Europeană, Budget Circular for 2020, Standing Instructions, Bruxelles, decembrie 2018, p. 15 și anexa IX.

68 Voituriez, T., Hege, E., Maci, G., Hackenesch, C., Steering the EU towards a sustainability transformation, European Think Tanks Group, 2018.

69 Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) (2018/2279(INI)).

https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-8286-2019-INIT/ro/pdf

http://www.europarl.europa.eu/cmsdata/160360/DEVE%20study%20on%20EU%20SDG%20implementation%20formatted.pdf

http://www.europarl.europa.eu/cmsdata/160360/DEVE%20study%20on%20EU%20SDG%20implementation%20formatted.pdf

http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2016-0224_RO.html



https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/opinions-information-reports/opinions/sustainable-development-mappingeus-internal-and-external-policies



https://www.eesc.europa.eu/ro/news-media/press-releases/paving-way-forward-eesc-contribution-commissions2018-work-programme






http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2016/RO/COM-2016-739-F1-RO-MAIN.PDF

56

70 Raportul special nr. 31/2016 al Curții de Conturi Europene: „Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv”, 2016.

71 A se vedea capitolul „Obținerea de rezultate pornind de la bugetul UE” din raportul anual al Curții, precum și rapoartele speciale ale acesteia. În Raportul anual pe 2017 al Curții, aceasta a constatat că există anumite limite în ceea ce privește măsura în care Comisia poate utiliza informațiile referitoare la performanță în luarea deciziilor, întrucât o mare parte din bugetul UE este prealocată pe o perioadă de șapte ani. https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/BrowsePublications.aspx?k=&ty=Annual%20Report&y=2018&top.

72 De exemplu: Copernicus, Programul statistic european, Fondul european pentru dezvoltare durabilă, Cooperarea cu Groenlanda, Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare [EU Budget 2014-2020 Programmes’ Performance Overview, COM(2018) 600 – mai 2018].

73 ODD-urile sunt menționate în mod specific pentru rubrica 2 (Resurse naturale): „Programele din cadrul rubricii 2 contribuie la îndeplinirea angajamentelor UE în ceea ce privește realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și la punerea în aplicare a Agendei 2030.” Cu toate acestea, nu există nicio astfel de mențiune referitor la alte rubrici.

74 Comisia, Raportul anual pentru 2017 privind gestionarea și performanța bugetului UE, COM(2018) 457 final, 2018, p. 19.

75 https://ec.europa.eu/info/publications/annual-activity-reports_ro.

76 Comisia, document de lucru al serviciilor Comisiei: A Revised EU International Cooperation and Development Results Framework in line with the Sustainable Development Goals of the 2030 Agenda for Sustainable Development and the New European Consensus on Development, SWD(2018) 444 final, Bruxelles, octombrie 2018.

77 OCDE, Policy Coherence for Sustainable Development 2018, 2018, p. 108. În acest document, OCDE a constatat că cele care asigură coordonarea la nivel instituțional a ODD-urilor în Chile, Danemarca, Franța, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, Coreea sunt ministerele afacerilor externe.

78 Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Declarație comună a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei: Noul consens european privind dezvoltarea – „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”, 2017/C 210/01, iunie 2017.

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/BrowsePublications.aspx?k=&ty=Annual%20Report&y=2018&top

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/BrowsePublications.aspx?k=&ty=Annual%20Report&y=2018&top

https://ec.europa.eu/info/publications/annual-activity-reports_ro

57

79 Comisia, document de lucru al serviciilor Comisiei. A Revised EU International Cooperation and Development Results Framework in line with the Sustainable Development Goals of the 2030 Agenda for Sustainable Development and the New European Consensus on Development, SWD(2018) 444 final, Bruxelles, octombrie 2018.

80 Comisia, document de lucru al serviciilor Comisiei: A Revised EU International Cooperation and Development Results Framework in line with the Sustainable Development Goals of the 2030 Agenda for Sustainable Development and the New European Consensus on Development, SWD(2018) 444 final, Bruxelles, octombrie 2018.

81 Eurostat, Sustainable Development in the European Union – Monitoring report on progress towards the SDGs in an EU context – ediția din 2018: https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-statistical-books/-/KS-01-18-656.

82 Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) (2018/2279(INI)).

83 Raportul special nr. 33/2018 al Curții de Conturi Europene: „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”, 2018.

84 Eurostat, EU SDG Indicator set 2019, Result of the review in preparation of the 2019 edition of the EU SDG monitoring report, versiunea finală din 8.1.2019.

85 Comitetul Economic și Social European, studiul intitulat Exposing EU policy gaps to address the Sustainable Development Goals, 2019.

86 Comisia Europeană, Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, COM(2011) 112 final, 8 martie 2011: „Pentru a menține creșterea temperaturii, în contextul schimbărilor climatice, la mai puțin de 2ºC, Consiliul European a reconfirmat în februarie 2011 obiectivul UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80-95 % până în 2050 față de nivelurile din 1990”.

87 Raportul special nr. 24/2018 al Curții de Conturi Europene: „Demonstrarea la scară comercială a captării și stocării dioxidului de carbon și a producției inovatoare de energie din surse regenerabile în UE: în ultimul deceniu, progresele scontate nu au fost obținute”, 2018; analiză panoramică a Curții de Conturi Europene: „Acțiunile UE în domeniul energiei și al schimbărilor climatice”, 2017.

58

88 Eurostat, Sustainable development in the European Union – Monitoring report on progress towards the SDGs in an EU context – ediția din 2018. https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-statistical-books/-/KS-01-18-656

89 Împreună cu Raportul UE din 2019 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării și documentul de reflecție.

90 https://www.eib.org/en/about/index.htm.

91 Banca Europeană de Investiții, Raport de activitate, 2007.

92 Grupul Băncii Europene de Investiții, Corporate Responsibility Developments in 2007, 2007.

93 Grupul Băncii Europene de Investiții, Corporate Responsibility Developments in 2008, 2007.

94 Grupul Băncii Europene de Investiții, Sustainability Report, 2018.

95 Evaluarea și gestionarea impacturilor asupra mediului și a impacturilor sociale, precum și a riscurilor de mediu și sociale; prevenirea și reducerea poluării; biodiversitate și ecosisteme; standarde legate de climă; patrimoniul cultural; relocare involuntară, drepturile și interesele grupurilor vulnerabile; standarde de muncă; sănătatea publică și sănătate în muncă; siguranță și securitate; implicarea părților interesate.

96 Curtea de Conturi Europeană, Sinteza rezultatelor obținute în urma auditurilor anuale efectuate de Curtea de Conturi Europeană cu privire la agenții și la alte organisme ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (2017/C 417/01), 2017, p. 7.

97 Curtea de Conturi Europeană, Raportul anual privind agențiile UE pentru exercițiul financiar 2017, 2018.

98 Directiva 2014/95/UE stabilește normele privind prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către întreprinderi mari.

99 Ombudsmanul European, Serviciul European de Acțiune Externă și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor nu au implementat încă EMAS.

100 https://www.globalreporting.org/resourcelibrary/GRI-Assurance.pdf.

101 INTOSAI WGEA, Sustainability Reporting: Concepts, Frameworks and the Role of Supreme Audit Institutions, iunie 2013.

102 A se vedea https://assets.kpmg/content/dam/kpmg/xx/pdf/2017/10/kpmg-survey-of-corporate-responsibility-reporting-2017.pdf.

103 Inițiativa de Raportare Globală, CSR Europe, Accountancy Europe, Member State Implementation of Directive 2014/95/EU, 2017.

https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-statistical-books/-/KS-01-18-656

https://www.eib.org/en/about/index.htm

https://www.globalreporting.org/resourcelibrary/GRI-Assurance.pdf

https://assets.kpmg/content/dam/kpmg/xx/pdf/2017/10/kpmg-survey-of-corporate-responsibility-reporting-2017.pdf

https://assets.kpmg/content/dam/kpmg/xx/pdf/2017/10/kpmg-survey-of-corporate-responsibility-reporting-2017.pdf

59

104 Extended External Reporting (EER), Assurance, IAASB Consultation Paper, februarie 2019.

105 Standardul internațional privind misiunile de asigurare (ISAE) 3000 revizuit: „Misiunile de asigurare altele decât auditurile sau revizuirile informațiilor financiare istorice”, 2013.

106 http://www.intosai.org/about-us/sdgs-sais-and-regions.html.

107 Raportul special nr. 33/2018 al Curții de Conturi Europene: „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”, 2018.

108 Rechnungshof, Report of the Austrian Court of Audit, The United Nations Sustainable Development Goals, Implementation of the 2030 Agenda in Austria, Executive Summary, 2018.

109 Algemene Rekenkamer, Letter of 13 September 2017 from the Netherlands Court of Audit to the House of Representatives of the States General on the government’s preparations aimed at achieving the Sustainable Development Goals, 2017.

110 NIK, Performance Audit Report on Preparedness for Implementation of the 2030 Agenda Sustainable Development Goals in Poland, 2018.

111 R. Downes, D. Moretti, S. Nicol, Budgeting and Performance in the European Union: A review in the context of EU Budget Focused on Results, Direcția pentru guvernanță publică a OCDE, 2017.

112 https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/annualreports-2017/annualreports-2017-RO.pdf, pagina 128, recomandarea 3.

http://www.intosai.org/about-us/sdgs-sais-and-regions.html

https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/annualreports-2017/annualreports-2017-RO.pdf

https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/annualreports-2017/annualreports-2017-RO.pdf

Echipa Curții Prezentul studiu de caz rapid al Curții intitulat „Raportarea cu privire la sustenabilitate: un bilanț la nivelul instituțiilor și al agențiilor UE” a fost adoptat de Camera V – Finanțarea și administrarea Uniunii, condusă de domnul Lazaros S. Lazarou, membru al Curții de Conturi Europene. Activitatea a fost condusă de doamna Eva Lindström, membră a Curții, sprijinită de: Katharina Bryan, șefă de cabinet; Judit Oroszki, manager principal; Josef Edelmann, coordonator; Marilena-Elena Friguras, Vivi Niemenmaa și Laura Kaspar. Michael Pyper a furnizat sprijin lingvistic.

De la stânga la dreapta: Katharina Bryan, Vivi Niemenmaa, Judit Oroszki, Josef Edelmann, Eva Lindström, Laura Kaspar, Valérie Tempez-Erasmi, Marilena-Elena Friguras.

cv

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ 12, rue Alcide de Gasperi 1615 Luxembourg LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1

Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx Website: eca.europa.euTwitter: @EUAuditors

© Uniunea Europeană, 2019.

Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

Uniunea Europeană (UE) și statele membre ale acesteia s-au angajat să pună în aplicare Agenda 2030 și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD-uri). Prezentul studiu face bilanțul situației raportării cu privire la atingerea ODD-urilor și la sustenabilitate la nivelul UE, precum și al situației raportării cu privire la sustenabilitate realizate de către diferitele instituții și agenții ale UE.Raportarea cu privire la sustenabilitate reprezintă practica de măsurare și de comunicare a performanței organizaționale în vederea atingerii obiectivului de dezvoltare durabilă, această practică acoperind totodată răspunderea pentru această performanță în fața părților interesate interne și externe. Ea acoperă modul în care o organizație ține seama de aspectele legate de sustenabilitate în cadrul operațiunilor sale, de impactul său asupra mediului și de impactul său social și economic.Prezentul studiu arată că Comisia nu raportează cu privire la contribuția bugetului UE sau a politicii UE la atingerea ODD-urilor. O excepție o constituie domeniul acțiunilor externe, în care Comisia a început să își adapteze sistemul de raportare cu privire la performanță în raport cu ODD-urile și cu sustenabilitatea. Comisia a publicat recent un document de reflecție în care descrie politici selectate ale Comisiei referitoare la ODD. Cu toate acestea, raportarea cu privire la sustenabilitate nu este, în prezent, integrată în cadrul de performanță al Comisiei și condițiile prealabile care trebuie să existe pentru elaborarea unor rapoarte utile privind sustenabilitatea, cum ar fi o strategie pe termen lung, nu sunt încă, în mare parte, instituite. În prezent, o instituție a UE, Banca Europeană de Investiții, și o agenție a UE, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, publică rapoarte privind sustenabilitatea.Prezentul studiu nu este un audit, ci privește aspecte emergente, constată situația de fapt și este bazat în mare parte pe informații aflate la dispoziția publicului larg și pe activități anterioare.

Date post:	02-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times