+ All Categories
Home > Documents > Legislatie Ue

Legislatie Ue

Date post: 24-Jul-2015
Category:
Upload: burcea-valentin
View: 310 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
107
UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI LEGISLATIE, NORME SI STANDARDE UE SPECIFICE PROTECTIEI CONSUMATORULUI 1
Transcript
Page 1: Legislatie Ue

UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI

LEGISLATIE, NORME SI STANDARDE UE SPECIFICE

PROTECTIEI CONSUMATORULUI

2010

1

Page 2: Legislatie Ue

CUPRINS

Introducere ............................................................................................................................ 2Cap.I. Reglementări pe plan intern privind protecţia consumatorului

Secţiunea I: Controlul şi conduita personalului cu atr. de control – Legea 477/2004 …....... 4Secţiunea II: Organizarea şi funcţionarea ANPC – Legea 748/2007 .................................... 6Secţiunea III: Organizarea carierei funcţionarilor publici – Legea 1209/2003 ..................... 8Secţiunea IV: Protecţia Consumatorilor - OG. 21/1992 ..………………..………........….... 9Sectiunea V: Asociaţiile de consumatori - OG nr. 26/2000 ………………………....…… 11Secţiunea VI: Combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor – Legea 363/2007…... 13Secţiunea VII: Protejare împotriva activităţi comerciale ilicite – Legea 12/1990 ............... 17Secţiunea VIII: Registrul unic de control – Legea 252/2003 .............................................. 18Secţiunea IX: HG. 925/2005 Reguli privind controalele oficiale efectuate …………….... 19Secţiunea X: Norme igienico-sanitare de securitate a produselor alimentare

1. Reguli de igiena a produselor alimentare HG. 924/2005 .......................................... 222. Securitatea generală a produselor. Legea 245/2004 .................................................. 243. Siguranţa alimentelor. Legea 150/2004 ..................................................................... 26

Sectiunea XI: Regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului HG. 1022/2002 .................................................... 29Secţiunea XII: Codul consumului. Legea 296/2004 ............................................................ 30Secţiunea XIII: Etichetarea alimentelor. H. 106/2002 ......................................................... 34Secţiunea XIV: Produsele agroalimentare ecologice. O.U. 34/2000 ................................... 37Secţiunea XV:Prevenirea efectelor produselor din tutun - Legea 349/2002 ....................... 39Secţiunea XVI: Preţuri. H. 947/2000 ................................................................................... 42Secţiunea XVII: Apa minerală. H. 1020/2005 ..................................................................... 44Secţiunea XVIII: Vinuri aromatizate. Ordin 145/270/59/2002 ........................................... 46Secţiunea XIX: Garanţiile. Legea 449/2003 ........................................................................ 49 Secţiunea XX: Clauze contractuale abuzive. Legea 193/2000 ............................................ 51Secţiunea XXI: Contravenţiile. OG. 2/2001 ........................................................................ 54Secţiunea XXII: Produse din carne. O. 560/1271/339/210/2006 ........................................ 56

Cap. II. Reglementări pe plan internaţional privind securitatea produselor alimentareSecţiunea I: Reg. 852/2004 – igiena produselor alimentare ................................................ 57Secţiunea II: Reg.178/2002 – stabilirea principiilor generale ale legislaţiei alimentelor .... 60Secţiunea III: Reg. 853/2004 – norme de igienă pentru alim. de origine animală .............. 61Verificarea cunoştinţelor ................................................................................................... 62Bibliografie ......................................................................................................................... 64

2

Page 3: Legislatie Ue

INTRODUCERE

Această broşură se adresează studenţilor care doresc să devină funcţionari publici şi în special comisari / inspectori în protecţia consumatorilor.

Tema acestei broşuri este descoperirea unui nou aspect legat de protecţia consumatorului şi anume cel practic, pe care îl voi expune prin prisma experienţei mele profesionale. Prin intermediul acestei broşuri aş dori să subliniez un anumit aspect care nu sunt accesibil publicului larg precum legislaţia, dar care, sper să vă fie de folos în momentul în care veţi lua contact cu profesiile mai sus amintite.

Primul aspect pe care doresc să îl aduc în discuţie este ŢINUTA. Ţinuta pentru o persoană, indiferent dacă este bărbat sau femeie, este cartea de vizită pe care o arată în societate. Chiar dacă pentru mulţi tineri ţinuta office este demodată şi lipsită de interes, adoptarea unei ţinute corecte este foarte importantă pe lângă cunoştinţele teoretice pe care le deţii în momentul în care te prezinţi la un interviu.

Pentru bărbaţi este foarte important să aibă faţa rasă, părul ordonat, unghiile tăiate şi îngrijite, dinţi curaţi şi îngrijiţi stomatologic, să aibă un aspect îngrijit, pantofi curaţi, îmbrăcăminte bine croită şi călcată şi să evite mirosuri precum cel de transpiraţie, ceapă, usturoi, etc. Pentru femei rămân valabile o parte din recomandările mai sus amintite la care aş adăuga simplitate, un machiaj şi un parfum discret şi bijuterii simple.

Ţinuta pentru practică pe care o recomand este: pantalon bleu închis, cămaşă albastră, pantofi negri, ciorapi negri, cravată bleu închis şi eventual sacou de aceeaşi culoare. Pe lângă o ţinută impecabilă aveţi nevoie şi de o atitudine adecvată care trebuie să exprime seriozitate, atenţie, încredere şi nu în ultimul rând: respect.

Un alt aspect demn de luat în considerare este sănătatea. Nu puteţi intra în contact cu oameni sau alimente dacă nu aveţi analizele perfecte, fără boli transmisibile.

Pe lângă toate aceste aspecte o să aduc în discuţie încă unul la fel de important şi anume dicţia sau mai bine spus oratoria. Este foarte important ca atunci când eşti într-o discuţie să fi capabil să o susţii fără greşeli, să reuşeşti să-ţi argumentezi punctul de vedere în faţa interlocutorului pentru a putea transmite pregătirea pe care o ai la bază.

De aceea în secolul vitezei şi al tehnologiei, când în special tinerii vor să se facă înţeleşi prin cuvinte cât mai puţine şi eventual fără vocale, eu vă recomand să citiţi şi să vă dezvoltaţi acest talent de a vorbi, de a comunica, de a transmite informaţii deoarece aceasta vă va fi de folos nu numai în viaţa de zi cu zi ci şi pe plan profesional.

Nesiguranţa în vorbire trădează nesiguranţa din gândire şi de acolo nesiguranţa din pregătire, ceea ce te face slab în faţa interlocutorului tău. De cele mai multe ori în exercitarea funcţiei de comisar, interlocutorul tău va fi un jurist, un manager sau o altă persoană cu experienţă în domeniu care nu va admite greşeli în ceea ce priveşte comportamentul sau documentele pe care le redactezi, de aceea pregătirea teoretică şi practică este foarte importantă şi te poate scuti de neplăceri în viitor.

Până în momentul în care are loc plecarea pe teren trebuie să fie puse la punct anumite lucruri şi anume:

1. Controlul se efectuează de obicei în urma unei reclamaţii, pe baza unei tematici sau se face o revenire la unitatea respectivă pentru a verifica dacă au fost remediate problemele constatate la primul control.

3

Page 4: Legislatie Ue

2. Controlul se efectuează în baza unei delegaţii şi a legitimaţiei de serviciu.3. Întotdeauna trebuie avută la îndemână legislaţia cu modificările ei, în baza căreia

se face încadrarea.

În cazul în care controlul se efectuează în urma unei reclamaţii, aceasta trebuie să cuprindă: numele şi prenumele celui care face reclamaţia, adresa completă, numele agentului economic cu care a intrat în conflict, punctul de lucru în cauză, cauza conflictului, telefonul de contact, documente probatorii (dacă este cazul), precum şi ce anume doreşte să se întâmple în urma reclamaţiei (ex: să i se schimbe produsul, să fie sancţionat agentul economic, etc.)

Toate reclamaţiile anonime sunt clasate direct, fără a fi luate în considerare.Controlul tematic este acel control efectuat la mai multe unităţi pentru un singur

produs.Drepturi şi obligaţii

Din exercitarea profesiei de comisar decurg atât drepturi cât şi obligaţii. Dintre aceste drepturi o să amintim:

1. Pentru a putea atinge obiectivele controlului comisarul are dreptul să intre în spaţiile în care se produc, se comercializează, se ambalează, se depozitează şi se transportă produsele ori se prestează serviciile.

2. Dacă se întâlneşte cu situaţia în care are nevoie de cunoştinţe de specialitate într-un domeniu pentru a clarifica o problemă, comisarul are dreptul să ceară sprijinul unui specialist.

3. să solicite agentului economic documente care au legătură cu obiectul controlului şi să se pună la dispoziţie copii ale acestora.

Totuşi, pentru toate aceste drepturi, comisarul este obligat:a) să cunoască, să respecte şi să aplice legile;b) să cunoască, să respecte şi să aplice regulile, procedurile, uzanţele şi normele tehnice

utilizate în activitatea operatorului economic controlat;c) să prezinte la începerea controlului împuternicirea (delegaţia de serviciu şi

legitimaţia);d) să se documenteze cu privire la activitatea desfăşurată de agentul economic;e) să obţină date relevante despre punctele de lucru ale acestuia;f) să verifice dacă obiectul sau obiectele de activitate coincid cu cele din actul de

înfiinţare.g) să explice agentului economic că documentele şi înscrisurile controlate rămân

confidenţiale;h) să îşi bazeze constatările, concluziile şi măsurile atât pe documente cât şi pe analiza

directă;i) să fie imparţial şi să nu controleze un agent economic dacă are anumite interese (este

acţionar, fondator, administrator, are o funcţie onorifică sau beneficiază de alte avantaje din partea agentului economic);

j) să asculte explicaţiile administratorului / managerului din cadrul firmei controlate.

4

Page 5: Legislatie Ue

CAPITOLUL IREGLEMENTĂRI PE PLAN INTERN PRIVIND PROTECŢIA

CONSUMATORILOR

Secţiunea I: Legea 477/2004 - Controlul şi conduita personalului cu atribuţii de control

Normele de conduită profesională a personalului din autorităţile şi instituţiile publice sunt date de Legea 477/2004 şi au ca scop creşterea calităţii serviciului public şi eliminarea birocraţiei şi a corupţiei prin:- reglementarea normelor de conduită profesională;- informarea publicului cu privire la conduita profesională la care să se aştepte din partea funcţionarilor;- crearea unui climat de încredere şi respect între cetăţeni şi personalul din administraţia publică.

Principii generale: prioritatea interesului public; asigurarea egalităţii de tratament al cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor

publice; profesionalismul; imparţialitatea şi nediscriminarea; integritatea morală; libertatea gândirii şi a exprimării; cinstea şi corectitudinea; deschiderea şi transparenţa.Norme generale de conduită profesională a personalului contractual:a) asigurarea unui serviciu public de calitate;b) respectarea constituţiei şi a legilor;c) loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice;d) libertatea opiniilor;e) activitatea publicăf) activitatea politică: personalului contractual îi este interzis:- să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice- să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;- să colaboreze cu persoanele care fac donaţii sau sponsorizări partidelor politice;- să afişeze in cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice însemne ori obiecte

inscripţionate cu sigla sau denumirea partidelor politice.g) folosirea imaginii proprii: personalul contractual are obligaţia de a nu utiliza numele

sau imaginea sa in campanii publicitare sau electorale;h) cadrul relaţiilor în exercitarea atribuţiilor funcţiei: personalul contractual si

funcţionarii publici in relaţia ceilalţi funcţionari dar şi cu persoanele fizice sau juridice sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine şi amabilitate;

5

Page 6: Legislatie Ue

i) conduita în cadrul relaţiilor internaţionale: personalul contractual, în relaţiile internaţionale, are obligaţia să promoveze o imagine favorabilă a ţării, să nu exprime opinii personale cu privire la aspecte naţionale sau internaţionale şi să respecte protocolul, legile şi obiceiurile tării gazdă;

j) interdicţia privind acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor;k) participarea la procesul de luare a deciziilor;l) obiectivitate în evaluare;m) folosirea abuzivă a atribuţiilor funcţiei deţinute este interzisă;n) utilizarea resurselor publice trebuie să fie eficientă şi în conformitate cu prevederile

legale;o) limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri;

Rolul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Afacerilor Externe şi Autorităţii Naţionale de Control

1. Ministerul Administraţiei şi Internelor coordonează şi controlează aplicarea normelor prezentului cod de conduită prin:

- urmărirea aplicării şi respectării prevederilor prezentului cod de conduită;- soluţionarea petiţiilor şi sesizărilor;- formularea de recomandări de soluţionare a sesizărilor;- elaborarea de studii şi cercetări;- colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale;2. Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Afacerilor Externe şi Autoritatea

Naţională de Control pot fi sesizate cu privire la:- încălcarea prevederilor codului de conduită;- constrângerea sau ameninţarea exercitată asupra angajatului contractual pentru a-l

determina să încalce dispoziţiile legale sau să le aplice greşit.

6

Page 7: Legislatie Ue

Secţiunea II: Hotărârea nr. 748/2007 - Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor este stabilită prin Hotărârea nr. 748-2007. A.N.P.C. este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ, turism şi profesii liberale şi are următoarele obiective:

- asigurarea armonizării cadrului legislativ naţional cu reglementările U.E. din domeniu;

- informarea şi educarea cetăţenilor privind drepturile consumatorilor;- evaluarea efectelor pe piaţă ale sistemelor de supraveghere a produselor şi serviciilor

destinate consumatorilor- analizarea, expertizarea şi marcarea metalelor şi pietrelor preţioase;- autorizarea persoanelor fizice şi juridice să efectueze operaţiuni cu pietre preţioase,

metale preţioase şi aliajele acestora;- asigură aplicarea Programului de atestare a procesului Kimberly.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (A.N.P.C.) are următoarele atribuţii principale:1. participă la elaborarea strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor, asigurând

corelarea acesteia cu cea existentă în U.E.2. propune Guvernului spre adoptare şi avizează proiecte de acte normative în domeniul

protecţiei consumatorilor;3. participă la elaborarea de proceduri privind obiectivele, condiţiile şi modul de

colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a consumatorilor;4. participă la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei

consumatorilor;5. prezintă informări periodice Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale

interesate cu privire la activitatea desfăşurată;6. controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor;7. constată contravenţii şi dispune măsuri de limitare a consecinţelor producerii,

prestării, importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse alimentare sau nealimentare şi servicii care nu sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale din domeniile de activitate ale Autorităţii A.N.P.C.;

8. controlează mijloacele de măsurare folosite pe piaţă;9. solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare, a

licenţei de fabricaţie ori a certificatului de clasificare, în condiţiile legii;10. coordonează schimbul rapid de informaţii cu instituţiile naţionale şi internaţionale cu

privire la protecţia consumatorilor;11.sesizează pe cei implicaţi în sistemul de certificare a calităţii produse-lor şi serviciilor

cu privire la neconformităţile acestora şi propune îmbunătăţirea sau elaborarea de reglementări în domeniu;

7

Page 8: Legislatie Ue

12.efectuează analize sau încercări în laboratoarele acreditate sau în laboratoarele proprii sau agregate;

13.efectuează sau finanţează studii sau teste cu privire la calitatea produselor sau serviciilor, pe care le face publice;

14. informează, consiliază şi educă prin editarea de publicaţii de specialitate, consumatorii;

15. sprijină asociaţiile de consumatori;16. informează consumatorii asupra produselor care prezintă riscuri;17. primeşte sesizările asociaţiilor de consumatori şi persoanelor fizice şi juridice cu

privire la încălcarea drepturilor consumatorilor;18. desfăşoară activităţi de pregătire a specialiştilor în domeniul protecţiei

consumatorilor;19. acordă consultanţă de specialitate persoanelor juridice;20. stabileşte şi percepe taxe pentru efectuarea de analize, încercări, expertizări, etc.21.fundamentează şi propune în proiectul de buget resursele financiare necesare în

vederea realizării politicilor în domeniu;22. urmăreşte legalitatea publicităţii pentru produsele şi serviciile destinate

consumatorilor,23.autorizează operaţiunile cu metale şi pietre preţioase şi efectuează expertize ale

acestora, în condiţiile legii;24. stabileşte şi aprobă mărcile utilizate de producători, importatori sau comercianţi pe

bază de tarife şi marcă proprie de certificare;

8

Page 9: Legislatie Ue

Secţiunea III: Hotărârea 1209 din 14 octombrie 2003 - Organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici

Organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici este reglementată prin Hotărârea 1209 din 14 octombrie 2003. Cariera în funcţiile publice cuprinde ansamblul situaţiilor juridice şi efectele produse, care intervin de la data naşterii raportului de serviciu până în momentul încetării acestui raport.

Principii:- competenţa;- competiţia;- egalitatea de şanse;- profesionalismul;- motivarea;- transparenţa.Managementul carierei în funcţia publică se asigură de către:a) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;b) Autorităţile şi instituţiile publice;c) Funcţionarul public.

Recrutarea funcţionarilor publici se face prin concurs organizat în limita funcţiilor publice vacante prevăzute anual în acest scop. Pentru a participa la concursuri, candidaţii trebuie să îndeplinească condiţiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice prevăzute în fişa postului pentru care candidează, astfel:a) minimum 7 ani pentru funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici, cu posibilitatea reducerii acestei perioade în condiţiile legii;b) minimum 5 ani pentru funcţiile publice de conducere, cu excepţia funcţii-lor publice de sef birou, sef serviciu, secretar al comunei, precum şi a funcţiilor publice specifice asimilate acestora;c) minimum 2 ani pentru funcţiile publice de conducere de sef birou, sef serviciu, secretar al comunei, precum şi pentru funcţiile publice specifice asimilate acestora;d) minimum 5 ani pentru funcţiile publice de execuţie de grad profesional "superior";e) minimum 3 ani pentru funcţiile publice de execuţie de grad profesional "principal";f) minimum 1 an, 8 luni, respectiv 6 luni, in funcţie de nivelul studiilor absolvite, pentru funcţiile publice de execuţie de grad profesional "asistent".(1) Concursul constă în 3 etape, după cum urmează:a) selectarea dosarelor de înscriere;b) proba scrisă;c) interviu.

În urma promovării concursului de intrare în corpul funcţionarilor publici urmează o perioada de stagiu care începe din data numirii ca funcţionar public debutant şi se încheie la data numirii ca funcţionar public definitiv. Perioada de stagiu are ca obiect confirmarea aptitudinilor profesionale, formarea practică, însuşirea specificului activităţii autorităţii precum şi a exigenţelor administraţiei publice şi are o durată de 12 luni pentru funcţionarii publici din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a şi 6 luni pentru cei din clasa a III-a.

9

Page 10: Legislatie Ue

Secţiunea IV: Ordonanţa nr. 21 din 21 august 1992 – Protecţia Consumatorilor

1. Protecţia şi drepturile consumatorilor sunt reglementate prin Ordonanţa nr. 21 din 21 august 1992 modificată prin Legea 363-2007 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 174-2008 la data de 27 noiembrie 2008.

O.G. 21-1992 prevede că „ Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.”

Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime; b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori; c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate; d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege; e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.

Prezenta ordonanţă mai prevede:- interzicerea comercializării de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.- interzicerea producerii, importului şi comercializării produselor falsificate sau contrafăcute.- produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei-limită de consum pentru produsele alimentare/datei durabilităţii minimale stabilite de producător.- este interzisă modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a datei-limită de consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în documentele însoţitoare.

Producătorii sunt obligaţi:a) să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate;b) să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;c) să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la care organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;

10

Page 11: Legislatie Ue

d) să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie, pentru perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar produselor de folosinţă îndelungată;e) să folosească în activitatea de producţie şi depozitare spaţii corespunzătoare;

Informarea şi educarea consumatorilor:Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.

Informarea consumatorilor se realizează prin elemente de identificare şi caracterizare, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, uşor de înţeles, într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.

Producătorul trebuie să informeze despre:- denumirea produsului;- denumirea şi/sau marca producătorului;- cantitate;- termenul de valabilitate /data de minimă durabilitate;- principalele caracteristici tehnice şi calitative;- compoziţia;- aditivii folosiţi;- eventualele riscuri previzibile,- modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare;- contraindicaţii.

Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de producător.

11

Page 12: Legislatie Ue

Secţiunea V - Asociaţiile de consumatori - OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii - actualizata la 19.12.2008

Asociaţiile de consumatori sunt considerate organizaţii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general.

Asociaţiile de consumatori care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanţă, dacă: a) la nivel naţional, au cel puţin 3.000 de membri şi filiale în cel puţin 10 judeţe; b) la nivel judeţean şi local, dacă au desfăşurat o activitate în domeniul protecţiei consumatorilor pe o perioadă de cel puţin 3 ani.

Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii: a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor; b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale; c) de a informa autorităţile competente cu privire la prezenţa pe piaţă a unor produse neconforme sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii; d) de a solicita operatorilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia; e) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor; g) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate ale produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori; h) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor; i) de a solicita serviciilor sau organelor administraţiei publice, prevăzute la art. 35, efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele.

Asociaţia Profesioniştilor pentru Protecţia Consumatorului

Asociaţia Profesioniştilor pentru Protecţia Consumatorului (A.P.P.C.) este o organizaţie neguvernamentala, apolitica si nonprofit din acest domeniu, înfiinţată la data de 14 aprilie 2005 dobândind personalitate juridica prin încheierea nr. 99 din 02. iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Asociaţiile de consumatori pot îmbunătăţi situaţia economică şi politică din tară prin activitatea consiliilor consultative înfiinţate in baza H.G. nr. 251/1994 la nivel central, judeţean şi local.

12

Page 13: Legislatie Ue

Conform unei analiza a A.N.P.C. asupra asociaţiilor de consumatori din România, se mai pot înfiinţa alte centre in cadrul asociaţiilor.

Consiliul Naţional al Asociaţiilor de ConsumatoriEste un organism fără personalitate juridica al cărui scop constă în asigurarea protecţiei consumatorilor şi a reprezentativităţii asociaţiilor de consumatori la nivel central şi are următoarele obiective:

a) dezvoltarea şi consolidarea sectorului ONG-urilor care activează în domeniul protecţiei consumatorilor;

b) facilitarea dialogului între ONG-urile cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor şi alţi parteneri sociali;

c) elaborarea programelor comune în domeniul protecţiei consumatorului;d) elaborarea unor puncte de vedere comune în domeniu şi transmiterea acestora

autorităţilor;e) îmbunătăţirea cadrului general de protecţie a consumatorilor;f) reprezentarea intereselor consumatorilor şi promovarea unui dialog constructiv cu

autorităţile;g) urmărirea respectării intereselor consumatorilor.

13

Page 14: Legislatie Ue

Secţiunea VI - Legea 363-2007 - Combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor

Combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor este realizată prin Legea 363-2007, care are ca scop o mai bună funcţionare a pieţei şi asigurarea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor.

O practică comercială este incorectă dacă:a) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale;b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.

Practicile comerciale incorecte sunt, în special, cele:a) înşelătoare;b) agresive;

O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât sa-l determine pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: a) existenţa sau natura produsului; b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vânzare şi instrumentarea reclamaţiilor, modul şi data fabricaţiei sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizarea sa, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului; c) perioada pentru care comerciantul se angajează, motivele utilizării practicii comerciale şi natura desfăşurării vânzării, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care ar induce o legătură între produs sau comerciant şi o sponsorizare sau o aprobare, direct ori indirect; d) preţul sau modul de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific al preţului; e) necesitatea service-ului, a unei piese separate, a înlocuirii sau a reparării; f) natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate industrială, de autor sau comercială ori recompense şi distincţii primite; g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de înlocuire sau de restituire a contravalorii ca urmare a rezoluţiunii contractului, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, sau riscurile pe care consumatorul le poate întâmpina.

14

Page 15: Legislatie Ue

O practică comercială este considerată agresivă dacă limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa nejustificată şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrângere, inclusiv la forţa fizică sau la influenţa nejustificată, se iau în considerare următoarele elemente: a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata acesteia; b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv; c) exploatarea de către comerciant a unei situaţii nefericite sau a unei circumstanţe speciale, de o asemenea gravitate încât afectează raţionamentul consumatorului mediu şi de care comerciantul este conştient, în scopul influenţării deciziei consumatorului cu privire la produs; d) orice obstacol oneros sau disproporţionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci când consumatorul doreşte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a înceta contractul sau de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant; e) orice ameninţare cu măsuri, în situaţia în care acestea nu pot fi luate în mod legal.

PRACTICI COMERCIALEconsiderate incorecte în orice situaţie

Practici comerciale înşelătoare 1. Afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită, în cazul în care nu este. 2. Afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinut autorizaţia necesară. 3. Afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unui organism public sau a unui alt organism, în cazul în care aceasta nu a fost primită. 4. Afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau că un produs a fost agreat, aprobat ori autorizat de un organism public sau privat, în cazul în care nu este adevărat, ori afirmarea că a fost agreat, aprobat sau autorizat fără a respecta condiţiile de agreare, aprobare sau autorizare. 5. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, în cazul în care comerciantul nu dezvăluie existenţa unor motive rezonabile în baza cărora ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelaşi preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabile, avându-se în vedere produsul, amploarea reclamei şi preţul oferit. 6. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, pentru ca apoi comerciantul să recurgă la una dintre următoarele fapte: a) refuzarea prezentării articolului ce a făcut obiectul publicităţii; b) refuzarea luării comenzii privind respectivul articol sau a livrării în cadrul unui termen rezonabil; c) prezentarea unui eşantion cu defecte, în scopul promovării unui produs diferit.

15

Page 16: Legislatie Ue

7. Afirmarea falsă că un produs nu va fi disponibil decât pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că nu va fi disponibil decât în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii unei decizii imediate şi al lipsirii consumatorilor de alte posibilităţi sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză. 8. Angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvânzare către consumatori, fără însă a-i informa în mod clar, înainte de angajarea acestora în tranzacţie, cu privire la limba în care furnizează serviciul, în situaţia în care comerciantul a comunicat cu consumatorul, înaintea încheierii tranzacţiei, într-o limbă ce nu este limba oficială a statului membru în care el este stabilit. 9. Afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi în mod legal vândut, în situaţia în care acest lucru nu este posibil. 10. Prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului. 11. Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată). Această dispoziţie nu aduce atingere prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 12. Lansarea de afirmaţii inexacte cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia, în situaţia în care consumatorul nu achiziţionează produsul. 13. Promovarea, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un alt produs fabricat de un anumit producător, astfel încât consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător. 14. Crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, pe care un consumator îl ia în considerare datorită posibilităţii de a primi remuneraţie, ce provine în special ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem decât ca urmare a vânzării sau consumului produselor. 15. Afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau se stabileşte în altă parte, atunci când acest lucru nu este adevărat. 16. Afirmarea că un produs poate facilita câştiguri la jocurile de noroc. 17. Falsa afirmaţie că produsul poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii. 18. Transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau la posibilitatea achiziţionării produsului, cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin favorabile decât în condiţiile normale ale pieţei. 19. Afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoţionale, fără însă a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil. 20. Descrierea unui produs ca fiind "gratis", "fără costuri" sau într-un mod similar, în cazul în care consumatorul trebuie să suporte alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din răspunsul la practica comercială şi din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului.

16

Page 17: Legislatie Ue

21. Includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care se dă consumatorului impresia că acesta a comandat deja produsul promovat, când, de fapt, acesta nu l-a comandat. 22. Afirmarea falsă sau crearea impresiei că acţiunile comerciantului nu sunt legate de activităţile sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, sau falsa prezentare a calităţii sale de consumator. 23. Crearea impresiei false că service-ul postvânzare cu privire la un produs este disponibil într-un stat membru, altul decât cel în care produsul este vândut.

Practici comerciale agresive 1. Crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până când nu se întocmeşte un contract. 2. Efectuarea personală de vizite la locuinţa consumatorului, ignorând solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu se întoarce, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale. 3. Solicitarea persistentă şi nedorită, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului sau prin alte mijloace de comunicare la distanţă, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale. Dispoziţiile prezentului punct se pun în aplicare fără a încălca prevederile art. 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 9 alin. (1) - (3) din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare. 4. Solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a aduce documente care nu pot fi considerate în mod rezonabil relevante, pentru a stabili dacă pretenţia este validă, sau lipsa sistematică a răspunsului la corespondenţa pertinentă, cu scopul de a determina un consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale. 5. Includerea într-o reclamă a unui îndemn direct adresat copiilor să cumpere produsele promovate sau să îşi convingă părinţii ori alţi adulţi să cumpere produsele promovate. Dispoziţiile acestui punct se aplică fără a încălca prevederile art. 33 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 6. Solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiţii sigure a produsului furnizat de comerciant, dar nesolicitat de consumator, cu excepţia cazului în care produsul este un înlocuitor furnizat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003. 7. Informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul sau serviciul, comerciantul riscă să îşi piardă serviciul ori mijloacele de trai.

17

Page 18: Legislatie Ue

Secţiunea VII - Legea 12/1990 - Protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite

Protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite are la bază Legea 12/1990 care defineşte ca activităţi comerciale ilicite, următoarele fapte:a) efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege;b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi;c) condiţionarea vânzării unor mărfuri de cumpărarea altor mărfuri;d) expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat;e) efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. f) nedeclararea de către agenţii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a adaosurilor comerciale şi a celor de comision;g) cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de revânzare, de la unităţile dedesfacere cu amănuntul, de alimentaţie publică, cantine, unităţi de turism şi alte unităţi similare;h) omisiunea întocmirii şi afişării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către agenţii economici a preţurilor şi tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de preţuri şi tarife;i) refuzul furnizorului de a încheia contractul pentru livrarea produselor necesare consumului populaţiei;j) livrarea sau cumpărarea, fără repartiţie, a produselor prevăzute la lit. i), îndefavoarea titularilor de repartiţie;k) neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferenţială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al agentului economic;l) acumularea de mărfuri de pe piaţa internă în scopul creării unui deficit pe piaţă şi revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenţei loiale;m) depăşirea, de către agenţii economici cu capital majoritar de stat, a nivelurilor maxime de preţuri de vânzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotărâri ale Guvernului;n) depăşirea de către orice agent economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotărâri ale Guvernului, la formarea preţurilor de vânzare cu amănuntul, indiferent de numărul verigilor prin care circulă mărfurile, cât şi depăşirea adaosurilor comerciale şi celor de comision stabilite şi declarate de către agenţii economici la organele fiscale;o) vânzarea cu lipsă la cântar sau măsurătoare;p) falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau substituite.

18

Page 19: Legislatie Ue

Secţiunea VIII - Legea nr. 252 din 10 iunie 2003 – Registrul unic de control

Registrul unic de control are ca scop evidenţierea tuturor controalelor desfăşurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia împotriva incendiilor, precum şi în alte domenii prevăzute de lege.

Contribuabilii, persoane juridice înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, autorizate potrivit legii, au obligaţia să ţină registrul unic de control.

Organele de control au obligaţia de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente: numele şi prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparţin, numărul legitimaţiei de control, numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlată, precum şi temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.Contribuabilii au obligaţia de a prezenta organelor de control registrul unic de control iar în situaţia neprezentării registrului unic de control, verificarea se efectuează, iar cauzele neprezentării se consemnează în actul de control.

După finalizarea controlului, în registrul unic de control se înscriu obligatoriu numărul şi data actului de control întocmit apoi se numerotează, se sigilează şi se păstrează de reprezentantul legal al unităţii verificate sau de înlocuitorul acestuia la sediul social şi la fiecare sediu secundar pentru care s-au eliberat avize/autorizaţii şi/sau acorduri de funcţionare.

Registrul unic de control se eliberează, contra cost, de direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, pe baza certificatului de înregistrare, în cazul comercianţilor, şi pe baza certificatului de înregistrare fiscală, în cazul celorlalte categorii de contribuabili.

Constituie contravenţii următoarele fapte: a) neachiziţionarea registrului unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut de lege; b) neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate, potrivit legii.

19

Page 20: Legislatie Ue

Secţiunea IX - H.G. 925-2005 - Reguli privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea

privind alimentele şi cu regulile de sănătate şi de protecţie a animalelor

Reguli generale:a) prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor până la niveluri acceptabile pentru sănătatea publică şi a animalelor, fie direct, fie prin intermediul condiţiilor de mediu;b) garantarea de practici corecte în ceea ce priveşte comerţul cu hrană pentru animale şi comerţul cu alimente şi protejarea intereselor consumatorilor, incluzând etichetarea hranei pentru animale şi a alimentelor şi alte forme de informare a consumatorilor.

Prin control oficial se înţelege orice formă de control pe care îl efectuează autoritatea competentă ori Comisia Europeană împreună cu statele membre ale Uniunii Europene, pentru verificarea conformităţii cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor, cu regulile de sănătate şi bunăstare a animalelor;

Obligaţii generale cu privire la organizarea de controale oficiale(1) Autoritatea trebuie să se asigure că sunt efectuate controale oficiale în mod regulat, pe baza unei analize de risc şi cu o frecvenţă corespunzătoare, pentru a se îndeplini obiectivele prezentei hotărâri, ţinând cont de:a) riscurile identificate asociate cu animalele, hrana pentru animale, alimentele, întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale, întreprinderile cu activitate în domeniul alimentar, utilizarea hranei pentru animale ori a alimentelor sau cu orice proces, materie, substanţă, activitate ori operaţiune ce poate influenţa siguranţa hranei pentru animale sau a alimentelor, sănătatea ori bunăstarea animalelor;b) consemnările anterioare ale operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale ori ale celor cu activitate în domeniul alimentar, cu privire la conformitatea cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislaţia în domeniul alimentelor ori cu regulile de sănătate şi bunăstare a animalelor;c) fiabilitatea autocontroalelor ce au fost deja efectuate;d) orice informaţii ce pot indica neconformitate.(2) Controalele oficiale trebuie să fie efectuate fără o avertizare prealabilă, cu excepţia activităţilor de audit la care este necesară notificarea prealabilă a operatorului cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau a celui cu activitate în domeniul alimentar. De asemenea, pot fi efectuate controale oficiale ad-hoc.(3) Controalele oficiale se efectuează în oricare dintre etapele de producere, prelucrare şi distribuţie a hranei pentru animale sau a alimentelor şi a animalelor ori a produselor de origine animală. Acestea trebuie să includă controale la întreprinderi cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi la cele cu activitate în domeniul alimentar, privind utilizarea hranei pentru animale şi a alimentelor, depozitarea hranei pentru animale şi a alimentelor sau orice proces, materie, substanţă, activitate ori operaţiune, inclusiv transportul hranei pentru animale sau al alimentelor şi al animalelor vii pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei hotărâri.(4) Controalele oficiale trebuie să fie efectuate cu aceeaşi atenţie pentru export, pentru punerea pe piaţa internă şi pentru importul din ţări terţe.

20

Page 21: Legislatie Ue

(5) Autoritatea trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele destinate expedierii către un stat membru al Uniunii Europene sunt controlate cu aceeaşi atenţie ca cele destinate pentru a fi puse pe piaţă pe teritoriul propriu.(6) Autoritatea din România, ca ţară de destinaţie, poate controla, prin autorităţile din subordinea acesteia, conformitatea hranei pentru animale şi a alimentelor cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor, prin intermediul unor controale nediscriminatorii. Din motive strict necesare pentru organizarea de controale oficiale, Autoritatea poate solicita operatorilor care deţin bunuri ce le-au fost livrate dintr-un stat membru al Uniunii Europene să raporteze sosirea unor astfel de bunuri.(7) Dacă în timpul unui control efectuat la locul de destinaţie sau în timpul depozitării ori transportului pe teritoriul României autoritatea competentă constată o neconformitate, aceasta poate să ia măsurile necesare ce pot include reexpedierea către statul membru al Uniunii Europene de origine.

Personalul care efectuează controale oficialeAutorităţile competente trebuie să se asigure că întregul personal al acestora care

efectuează controale oficiale:a)primeşte, pentru domeniul de competenţă, o instruire corespunzătoare ce îi permite să-şi îndeplinească în mod competent sarcinile şi să efectueze controale oficiale în mod consecvent. b)se informează la zi în domeniul de competenţă şi urmează, după caz, instruiri suplimentare în mod regulat;c)prezintă aptitudini pentru cooperare multidisciplinară.

Autorităţile competente trebuie să se asigure că îşi desfăşoară activităţile la un nivel ridicat de transparenţă. Pentru acest scop informaţiile relevante deţinute de acestea trebuie să fie făcute disponibile publicului cât mai curând posibil. În general, publicul trebuie să aibă acces la:a)informaţii referitoare la activităţile de control ale autorităţilor competente şi eficacitatea acestora;b)informaţii prevăzute la art. 10 din Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, modificată şi completată prin Legea nr. 412/2004, ce transpune parţial Regulamentul nr. 178/2002/CE.

Controalele oficiale referitoare la hrana pentru animale şi alimente trebuie să includă, printre altele, următoarele activităţi:a) examinarea sistemelor de control pe care operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi cei cu activitate în domeniul alimentar le-au pus în aplicare şi rezultatele obţinute;b)inspecţia:- instalaţiilor de producţie primară, întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi întreprinderilor cu activitate în domeniul alimentar, inclusiv împrejurimilor acestora, facilităţilor, birourilor, echipamentelor, instalaţiilor şi utilajelor, mijloacelor de transport, precum şi a hranei pentru animale şi a alimentelor;- materiilor prime, ingredientelor, agenţilor auxiliari de prelucrare şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producerea de hrană pentru animale şi de alimente;- produselor semifinite;

21

Page 22: Legislatie Ue

- materialelor şi articolelor destinate să intre în contact cu alimentele;- produselor şi proceselor de curăţare şi întreţinere şi a pesticidelor;- etichetării, prezentării şi reclamei;c) controalele privind condiţiile de igienă în întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi în întreprinderile cu activitate în domeniul alimentar;d) evaluarea procedurilor referitoare la bunele practici de fabricaţie (GMP), bunele practici de igienă (GHP), bunele practici agricole şi HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), ţinându-se cont de utilizarea de ghiduri e) examinarea materialelor scrise sau a altor înregistrări ce pot fi relevante pentru evaluarea conformităţii cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor;f) interviuri cu operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale, cu cei cu activitate în domeniul alimentar şi cu personalul acestora;g) citirea valorilor înregistrate de instrumentele de măsurare ale întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau ale întreprinderilor cu activitate în domeniul alimentar;h) controalele efectuate cu instrumentele proprii ale autorităţii competente, pentru a se verifica măsurătorile făcute de operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi de cei cu activitate în domeniul alimentar;i) orice altă activitate necesară pentru a se asigura că sunt îndeplinite obiectivele prezentei hotărâri.

Metodele de prelevare de probe şi de analiză utilizate în cadrul controalelor oficiale trebuie să fie conforme cu regulile comunitare transpuse în legislaţia naţională sau:a) dacă astfel de reguli nu există, cu reguli şi protocoale recunoscute internaţional, de exemplu cele pe care Comitetul European pentru Standardizare (CEN) Ie-a acceptat, ori cu cele agreate de legislaţia naţională; saub) în absenţa celor prevăzute anterior, cu alte metode proprii scopului destinat sau elaborate în conformitate cu protocoale ştiinţifice.c) validarea de metode de analiză poate avea loc într-un singur laborator, în conformitate cu un protocol acceptat internaţional.Metodele de analiză trebuie să fie caracterizate prin următoarele criterii:a)acurateţe;b)aplicabilitate (matrice şi limitele concentraţiilor);c)limita de detecţie;d)limita de determinare;e)precizie;f)repetabilitate;g)reproductibilitate;h)recuperare;i)selectivitate;j)sensibilitate;k)linearitate;l)măsurarea marjei de eroare;

22

Page 23: Legislatie Ue

Secţiunea X NORME IGIENICO-SANITARE ŞI DE SECURITATE A PRODUSELOR ALIMENTARE

1. H.G. 924/2005 - Reguli de igiena a produselor alimentare Această hotărâre stabileşte reguli generale cu privire la igiena produselor alimentare

pentru operatorii cu activitate în domeniul alimentar, ţinându-se cont, în mod special, de următoarele principii:a) responsabilitatea primară pentru siguranţa alimentelor aparţine operatorului cu activitate în domeniul alimentar;b) este necesar să se asigure siguranţa alimentelor pe tot lanţul alimentar, începând cu producţia primară;c) este important să se asigure lanţul frigorific pentru alimente ce nu pot fi depozitate în siguranţă la temperaturi ale mediului ambiant, în special pentru alimente congelate;d) implementarea generală a procedurilor bazate pe principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), împreună cu aplicarea bunelor practici de igienă, trebuie să întărească responsabilitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar;e) ghidurile de bune practici sunt un instrument valoros pentru a ajuta operatorii cu activitate în domeniul alimentar, de la toate nivelurile lanţului alimentar, să fie în conformitate cu regulile de igienă a alimentelor şi la aplicarea principiilor HACCP;f) este necesar să se stabilească criterii microbiologice şi cerinţe de control al temperaturii, bazate pe o evaluare ştiinţifică a riscului;g) este necesar să se asigure ca alimentele importate să fie cel puţin la acelaşi standard de igienă ca alimentele produse în România sau să fie la un standard echivalent.

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că toate etapele de producţie, de procesare şi de distribuţie a alimentelor ce sunt sub controlul acestora satisfac cerinţele aferente de igienă prevăzute de lege.

Prevederi generale de igienă pentru producţia primară şi operaţiuni asociate acesteia:1. Domenii de aplicare:

a)transportul, depozitarea şi manipularea produselor primare la locul de producţie, cu condiţia ca aceste operaţiuni să nu modifice substanţial natura acestora;b)transportul de animale vii, atunci când este necesar să se îndeplinească obiectivele prezentei hotărâri;c)în cazul produselor de origine vegetală, al produselor de pescuit şi al vânatului sălbatic, operaţiunile de transport pentru livrarea produselor primare a căror natură nu a fost modificată substanţial, de la locul de producţie până la o întreprindere.d) producţia primară;

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se conformeze prevederilor naţionale corespunzătoare şi celor comunitare transpuse în legislaţia naţională, referitoare la controlul riscurilor pentru producţia primară şi operaţiunile asociate acesteia, incluzând:a)măsuri pentru a se controla contaminarea ce provine din aer, sol, apă, hrană pentru animale, fertilizatori, produse medicinale de uz veterinar, produse pentru protecţia plantelor, biocide şi din depozitarea, manipularea, colectarea şi prelucrarea deşeurilor;

23

Page 24: Legislatie Ue

b)măsuri referitoare la sănătatea şi bunăstarea animalelor şi la sănătatea plantelor şi care au implicaţii asupra sănătăţii publice, incluzând programe pentru monitorizarea şi controlul zoonozelor şi al agenţilor zoonotici.

Principiile H.A.C.C.P.a)identificarea oricărui risc ce poate fi prevenit, eliminat sau redus la niveluri acceptabile;b)identificarea punctelor critice de control pentru etapa sau etapele în care controlul este esenţial, pentru a se preveni ori a se elimina un risc sau pentru a-l reduce la niveluri acceptabile;c)stabilirea limitelor critice în punctele critice de control ce separă acceptabilul de neacceptabil pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor identificate;d)stabilirea şi implementarea de proceduri eficiente de monitorizare a punctelor critice de control;e)stabilirea de acţiuni corective, atunci când monitorizarea indică faptul că un punct critic de control nu este sub control;f)stabilirea de proceduri ce trebuie să fie efectuate în mod regulat pentru a se verifica dacă măsurile enunţate la lit. a) -e) funcţionează eficient;g)stabilirea de documente şi înregistrări proporţional cu natura şi mărimea activităţii din domeniul alimentar, pentru a se demonstra aplicarea eficientă a măsurilor prevăzute la lit. a)-f).

Ghiduri de bune practiciGhidurile de bune practici de igienă trebuie să includă informaţii corespunzătoare cu

privire la riscurile ce pot apărea în producţia primară şi operaţiuni asociate acesteia, precum şi măsuri pentru a controla riscurile, incluzând măsuri aferente prevăzute de legislaţia naţională, legislaţia comunitară transpusă sau de programele naţionale. Exemple de astfel de riscuri şi măsuri pot include:a)controlul contaminării, precum cea cu micotoxine, metale grele şi material radioactiv;b)utilizarea de apă, deşeuri organice şi fertilizatori;c)utilizarea corectă şi adecvată a produselor pentru protecţia plantelor şi a biocidelor şi trasabilitatea acestora;d)utilizarea corectă şi adecvată a produselor medicinale de uz veterinar şi a aditivilor furajeri şi trasabilitatea acestora;e)pregătirea, depozitarea, utilizarea şi trasabilitatea furajelor;f)ecarisarea corespunzătoare a animalelor moarte, înlăturarea corespunzătoare a deşeurilor şi a gunoiului;g)măsuri de protecţie pentru prevenirea introducerii de boli contagioase transmisibile la oameni prin consum de alimente şi orice obligaţie de a notifica autorităţii competente despre acestea;h)proceduri, practici şi metode pentru a se asigura că alimentele sunt produse, manipulate, împachetate, depozitate şi transportate în condiţii corespunzătoare de igienă, incluzând igienizarea şi controlul dăunătorilor eficiente;i)măsuri privind starea de curăţenie a animalelor pentru tăiere şi producţie;j)măsuri legate de întocmirea şi păstrarea documentelor şi a evidenţelor.

Obligaţiile operatorilor cu activitate în domeniul alimentar

24

Page 25: Legislatie Ue

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că toate etapele de producţie, de procesare şi de distribuţie a alimentelor ce sunt sub controlul acestora satisfac cerinţele aferente de igienă prevăzute de lege.

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să adopte, după caz, următoarele măsuri specifice de igienă:a)conformarea cu criteriile microbiologice pentru produse alimentare;b)proceduri necesare pentru a îndeplini obiectivele prevăzute de prezenta hotărâre;c)conformarea cu cerinţele privind controlul temperaturii pentru produse alimentare;d)menţinerea lanţului de frig;e)prelevarea de probe şi efectuarea de analize de laborator.

2. Legea 245 din 9 iunie 2004 - Securitatea Generală a Produselor

Legea 245 din 9 iunie 2004 şi are ca scop asigurarea consumatorilor că produsele puse pe piaţă sunt sigure şi se aplică pentru toate produsele numai în situaţia în care nu există prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelaşi obiectiv cu acest act normativ.

Obligaţia generală de securitate - criterii de evaluare a conformităţii1) Producătorii sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sigure.2) Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale atunci când, în absenţa prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului în cauză, el este conform cu reglementările naţionale ale României ori ale statului membru pe teritoriul căruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă şi care formulează cerinţele de sănătate şi securitate pe care produsul trebuie să le îndeplinească pentru a fi comercializat.3) Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de standardele naţionale neobligatorii relevante atunci când este conform cu standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene, a căror referinţă este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Referinţele acestor standarde naţionale armonizate sunt publicate de către Asociaţia de Standardizare din România (ASRO).4) În alte condiţii decât cele avute în vedere la alin. (2) şi (3), conformitatea unui produs cu cerinţa de securitate generală a produselor poate fi evaluată luându-se în considerare, dacă există: a) standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene relevante, altele decât cele la care se face referire la alin. (2); b) standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul; c) orientările în domeniul evaluării securităţii produselor; d) codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul respectiv; e) stadiul prezent al cunoştinţelor ştiinţifice şi/sau tehnice; f) aşteptările rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generală a produselor.

25

Page 26: Legislatie Ue

5) Conformitatea unui produs cu criteriile care au în vedere garantarea obligaţiei generale de securitate, în special cu prevederile alin. (2) şi (3), nu împiedică autorităţile competente să ia măsurile corespunzătoare pentru a impune restricţii privind punerea sa pe piaţă sau să ceară retragerea de pe piaţă ori returnarea produsului, dacă produsul se dovedeşte periculos.

Distribuitorii sunt obligaţi: a) să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au cunoştinţă sau pe care ar fi trebuit să le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, neconforme cu aceste cerinţe; b) să participe, în limitele activităţilor lor respective, la monitorizarea securităţii produselor puse pe piaţă, în special prin: 1. transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor; 2. păstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor; 3. colaborarea la acţiunile întreprinse de producători şi de autorităţile competente pentru evitarea riscurilor. În limitele activităţilor lor respective distribuitorii trebuie să ia măsuri care să permită o colaborare eficientă.

În sensul prezentei legi autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să ia, după caz, una dintre următoarele măsuri complementare: a) pentru orice produs: 1. să organizeze, chiar după punerea sa pe piaţă ca fiind sigur, verificări corespunzătoare ale caracteristicilor sale de securitate, pe o scară adecvată, până la stadiul de utilizare sau de consum; 2. să solicite părţilor interesate toate informaţiile necesare; 3. să preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate; b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în anumite condiţii: 1. să solicite marcarea cu avertismente corespunzătoare privind riscurile pe care le poate prezenta, redactate în mod clar, uşor de înţeles, lizibil şi inteligibil, în limba română, fără a exclude prezentarea şi în alte limbi; 2. să se asigure la punerea pe piaţă a unui produs de existenţa unor condiţii prealabile de securitate, astfel încât produsul rezultat să fie sigur; c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, să dispună ca acestea să fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util şi sub o formă corespunzătoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale; d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, să interzică temporar, pe perioada necesară diferitelor controale, verificări sau evaluări ale securităţii, ca acesta să fie furnizat, propus pentru furnizare sau să fie expus; e) pentru orice produs periculos, să interzică punerea sa pe piaţă şi să stabilească măsurile însoţitoare necesare pentru a asigura respectarea interdicţiei; f) pentru orice produs periculos existent deja pe piaţă: 1. să dispună sau să organizeze retragerea sa efectivă şi imediată şi să avertizeze consumatorii cu privire la riscurile pe care le prezintă;

26

Page 27: Legislatie Ue

2. să dispună sau să coordoneze ori, după caz, să organizeze cu producătorii şi distribuitorii, returnarea de la consumatori şi distrugerea sa în condiţii corespunzătoare, prin grija şi pe cheltuiala operatorului economic respectiv.

Pentru a asigura o supraveghere eficientă a pieţei, destinată garantării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi securităţii consumatorilor, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate dispune măsuri pentru: a) stabilirea, actualizarea periodică şi punerea în aplicare a unor programe sectoriale de supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activităţilor de supraveghere, a constatărilor şi a rezultatelor acestor programe, coordonarea activităţilor de colaborare în Comitetul interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor; b) monitorizarea şi actualizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice referitoare la securitatea produselor în Comisia pentru securitatea produselor; c) examinarea şi evaluarea periodică a funcţionării activităţilor de control şi a eficienţei lor şi, dacă este necesar, revizuirea abordării şi organizării acţiunilor de supraveghere puse în aplicare.

3. Legea 150 din 14.05.2004 - Siguranţa alimentelor

Legea 150 din 14.05.2004 reprezintă baza pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii oamenilor şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele, ţinând cont de diversitatea ofertei alimentare, incluzând şi produsele tradiţionale, precum şi funcţionarea eficientă a pieţei interne stabilind principii şi responsabilităţi comune, mijloace de a asigura o bază ştiinţifică solidă, cerinţe şi proceduri organizatorice eficiente pentru a susţine luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranţei alimentelor şi al hranei pentru animale.

Prin aliment ori produs alimentar se înţelege orice produs sau substanţă, indiferent dacă este procesat integral, parţial sau neprocesat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman. Alimentele includ şi băuturile, guma de mestecat şi orice altă substanţă, inclusiv apa încorporată intenţionat în alimente în timpul producerii, pregătirii sau tratării acestora.

Legislaţia în domeniul alimentelor urmăreşte unul sau mai multe obiective generale ale protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, a intereselor consumatorilor, folosirea de practici corecte în comerţul cu alimente, având în vedere, atunci când este cazul, protecţia sănătăţii şi bunăstării animalelor, a sănătăţii plantelor şi a mediului înconjurător precum şi realizarea liberei circulaţii a alimentelor şi a hranei pentru animale fabricate, comercializarea în conformitate cu principiile şi cerinţele generale prevăzute de lege. În cazurile specifice când, în urma evaluării informaţiilor existente, este identificată posibilitatea efectelor dăunătoare asupra sănătăţii, dar subzistă o incertitudine ştiinţifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de management al riscului, necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii, până la colectarea altor informaţii ştiinţifice în vederea unei evaluări mai complete a riscului. Legislaţia în domeniul alimentelor urmăreşte să

27

Page 28: Legislatie Ue

protejeze interesele consumatorilor şi să le furnizeze informaţiile necesare, pentru a alege în cunoştinţă de cauză alimentele pe care le consumă, şi vizează prevenirea:    a) practicilor frauduloase sau înşelătoare;    b) falsificării alimentelor;    c) oricăror practici care pot să inducă în eroare consumatorul

În domeniul comerţului cu alimente autorităţile competente au, în principal, următoarele obligaţii:    a) să contribuie la elaborarea de norme tehnice pentru alimente şi hrană pentru animale şi la elaborarea de norme sanitare şi fitosanitare;    b) să asigure coordonarea activităţilor privind aplicarea normelor specifice alimentelor şi hranei pentru animale, adoptate de organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale;    c) să contribuie, în cazul în care este nevoie, la încheierea de acorduri cu privire la recunoaşterea echivalenţei măsurilor specifice privind alimentele şi hrana pentru animale;    d) să acorde o atenţie deosebită problemelor specifice de dezvoltare, finanţare şi comerciale ale ţărilor în curs de dezvoltare, pentru a se asigura că normele internaţionale nu creează obstacole în realizarea exporturilor din aceste ţări;    e) să promoveze concordanţa dintre normele tehnice internaţionale şi legislaţia în domeniul alimentelor, astfel încât nivelul înalt de protecţie să nu fie diminuat.

Pentru asigurarea siguranţei alimentelor se vor respecta următoarele cerinţe:    a) alimentele nu trebuie puse pe piaţă dacă nu sunt sigure;    b) alimentele sunt considerate nesigure, dacă sunt dăunătoare pentru sănătate sau inadecvate consumului uman;    c) pentru a determina dacă un aliment nu este sigur, se va ţine seama de condiţiile normale de utilizare a alimentelor de către consumator la fiecare etapă a producţiei, procesării şi distribuţiei, precum şi de informaţiile furnizate consumatorului, inclusiv informaţiile de pe etichetă sau alte informaţii generale puse la dispoziţie consumatorului, privind evitarea efectelor dăunătoare sănătăţii personale, determinate de un anumit aliment sau categorie de alimente;    d) pentru a stabili dacă un aliment este dăunător sănătăţii, trebuie avute în vedere efectele probabile imediate şi/sau pe termen scurt şi/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sănătăţii persoanei care îl consumă, precum şi efectele asupra generaţiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulate, precum şi sensibilitatea din punctul de vedere al sănătăţii a unei anumite categorii de consumatori;    e) pentru a determina dacă un aliment este sau nu este inadecvat pentru consumul uman, trebuie să se analizeze dacă alimentul este inacceptabil pentru consumul uman în conformitate cu destinaţia sa, din punctul de vedere al contaminării determinate de factori externi sau nu, de alterare, deteriorare ori degradare;    f) în cazul în care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, şarjă sau transport de alimente din aceeaşi clasă ori cu aceeaşi descriere, se va presupune că toate alimentele din respectivul lot, şarjă sau transport sunt nesigure, în afara cazului în care în urma unei evaluări detaliate nu se descoperă nici o dovadă care să indice că şi restul lotului/şarjei sau transportului este nesigur;    g) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va împiedica autorităţile competente să ia măsurile necesare în vederea impunerii de restricţii

28

Page 29: Legislatie Ue

la punerea pe piaţă sau în vederea retragerii acestuia de pe piaţă, în cazul în care există motive care arată că alimentele nu sunt sigure, deşi aparent acestea sunt conforme.

Pentru garantarea siguranţei hranei animalelor se vor respecta următoarele cerinţe:    a) hrana pentru animale nu va fi pusă pe piaţă sau utilizată în hrana animalelor destinate producţiei de alimente decât dacă este sigură;    b) având în vedere destinaţia ei, hrana pentru animale este considerată nesigură în cazul în care are un efect dăunător pentru sănătatea oamenilor sau animalelor ori face ca alimentele derivate din animalele destinate producţiei de alimente să devină nesigure pentru consumul uman;    c) în cazul în care hrana pentru animale care a fost identificată ca fiind nesatisfăcătoare din punctul de vedere al cerinţelor privind siguranţa acesteia face parte dintr-un lot, şarjă sau transport de hrană pentru animale din aceeaşi clasă sau cu aceeaşi descriere, se presupune că toată hrana pentru animalele din lot, şarjă sau transport este afectată, în afara cazului în care în urma realizării unei evaluări detaliate nu se obţin dovezi care să arate că restul lotului/şarjei sau transportului nu satisface cerinţele de siguranţă a hranei pentru animale;    d) conformitatea hranei pentru animale cu prevederile specifice aplicabile acesteia nu va împiedica autorităţile competente să ia măsurile necesare pentru impunerea de restricţii la punerea pe piaţă sau în vederea retragerii acesteia de pe piaţă, în cazul în care există suspiciuni care arată că hrana pentru animale nu este sigură, cu toate că este conformă cu prevederile specifice.

Etichetarea, publicitatea şi prezentarea alimentelor şi hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul sau ambalajul, materialele utilizate pentru ambalaj, modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie să inducă în eroare consumatorul.

Secţiunea XI - Hotărârea Guvernului nr. 1022/2002 - Stabileşte regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia

mediului

29

Page 30: Legislatie Ue

Hotărârii Guvernului nr. 1022/2002 se aplică produselor nealimentare noi, folosite sau recondiţionate.

Prin introducere pe piaţă se înţelege acţiunea de a face disponibil contra cost sau gratuit un produs nealimentar nou, folosit sau recondiţionat ori serviciu, în vederea distribuirii, utilizării, respectiv prestării.

Pentru produsele nealimentare noi şi servicii producătorul, respectiv prestatorul de servicii, trebuie să asigure, să garanteze şi să declare că acestea nu periclitează viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului, în situaţia în care sunt instalate, utilizate, întreţinute sau prestate, după caz, conform destinaţiei şi documentelor normative definite conform prevederilor prezentei hotărâri.

Se consideră că sunt respectate cerinţele referitoare la protecţia vieţii, sănătăţii, securităţii muncii şi protecţiei mediului şi se admit introducerea pe piaţă a produselor nealimentare noi şi prestarea serviciilor numai dacă sunt însoţite de declaraţia de conformitate întocmită pe propria răspundere de către producător, respectiv de prestatorul de servicii, ori de reprezentanţii autorizaţi ai acestora, persoane juridice cu sediul în România.

Declaraţia de conformitate va menţiona documentele normative aplicabile produsului sau serviciului, după caz, prin respectarea cărora se asigură securitatea vieţii, sănătăţii, muncii şi protecţia mediului. DECLARAŢIE DE CONFORMITATE Nr. ............... Noi, ......................................................................, (denumirea completă a persoanei juridice sau persoanei fizice autorizate)..............................................................................., (sediul)cu Certificat de înregistrare/Autorizaţie nr. ............../..................,asigurăm, garantăm şi declarăm pe propria răspundere, conform prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1.022/2002 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului, că produsul/serviciul............................................................................... (denumirea, tipul sau modelul, numărul lotului, şarjei sau seriei, eventual sursele şi numărul de exemplare)la care se referă această declaraţie nu pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii, nu produce un impact negativ asupra mediului şi este în conformitate cu: ............................................................................................................................................. (titlul şi/sau numărul şi data publicării documentului/documentelor normativ/normative)

............................ ........................................... (locul şi data emiterii) (numele şi prenumele în clar şi ştampila)

---------------

Secţiunea XII - Legea 296/2004 - CODUL CONSUMULUI

30

Page 31: Legislatie Ue

Legea 296/2004 are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create între agenţii economici şi consumatori, cu privire la achiziţionarea de produse şi servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurând cadrul necesar accesului la produse şi servicii, informării lor complete şi corecte despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.

Principiile de baza ale protecţiei consumatorilor sunt:a) contradictorialitatea - presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu posibila încălcare a dispoziţiilor din protecţia consumatorilor;b) celeritatea procedurii de cercetare - presupune obligaţia autorităţii competente în domeniul protecţiei consumatorilor de a proceda, fără întârziere, la cercetarea sesizării consumatorilor, cu respectarea drepturilorpersoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;c) proporţionalitatea - conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea sau consecinţele faptei constatate, circumstanţele săvârşirii acesteia şi măsura sancţionatorie aplicata;d) legalitatea masurilor propuse/dispuse - presupune ca autorităţile competente nu pot propune/dispune decât masurile prevăzute de lege;e) confidenţialitatea - obligaţia personalului din cadrul autorităţilor competente de a păstra confidenţialitatea datelor, actelor, informaţiilor de orice natura, prin a căror divulgare se pot aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice, care sunt sau pot fi menţionate în aceste informaţii;f) recunoaşterea reciproca - orice produs legal fabricat sau comercializat într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori fabricat în mod legal într-un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European este admis pe teritoriul României, daca oferă un grad echivalent de protecţie cu cel impus de normele române.

Statul, prin autoritatea centrala cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, are drept obiective:a) protecţia consumatorilor împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sănătatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;b) promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor;c) accesul consumatorilor la informaţii complete, corecte şi precise asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor si serviciilor, astfel încât decizia pe care o adopta în legătură cu acestea sa corespunda cât mai bine nevoilor lor;d) educarea consumatorilor;e) despăgubirea efectiva a consumatorilor;f) sprijinirea consumatorilor sau a altor grupuri sau organizaţii reprezentative de a se organiza, pentru a-si expune opiniile în procesele de luare a unei decizii care îi priveşte;g) promovarea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor si participarea la schimburile rapide de informaţii;

31

Page 32: Legislatie Ue

h) prevenirea si combaterea, prin toate mijloacele, a practicilor comerciale abuzive si a prestării serviciilor, inclusiv a celor financiare care pot afecta interesele economice ale consumatorilor.

Agenţii economici sunt obligaţi să pună pe piaţa numai produse sau servicii sigure, care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu folosească practici comerciale abuzive.

Sunt interzise importul, fabricaţia, distribuţia, precum si comercializarea produselor falsificate ori contrafăcute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.

Orice vânzare forţata este interzisa. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu către o persoana se face numai în baza unei comenzi prealabile din partea acesteia.

Cheltuielile legate de înlocuirea produselor defecte, de remedierea sau de restituirea contravalorii acestora vor fi suportate de vânzător si recuperate de acesta de la producător sau, după caz, de la importator sau de la furnizorul anterior aflat pe lanţul de distribuţie, dacă prin contractul încheiat între aceştia nu s-a stabilit altfel.

Consumatorii trebuie să primească toate informaţiile necesare pentru o utilizare corespunzătoare, potrivit destinaţiei iniţiale a bunurilor.

Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilită de comun acord între vânzător si consumator şi fără nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, luând în considerare natura produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele, în condiţiile legii.

Ambalajele produselor trebuie să asigure integritatea şi protecţia calităţii acestora, fiind, totodată, conforme prevederilor legale referitoare la protecţia muncii, mediului şi a securităţii consumatorilor.

Agenţii economici sunt obligaţi să comercializeze alimente care:a) sunt însoţite de documente care le atesta originea, provenienţa şi securitatea, după caz;b) sunt manipulate şi comercializate în condiţii corespunzătoare de igiena, care nu pun în pericol viata şi sănătatea consumatorilor şi care respecta normele sanitare în vigoare;c) nu afectează viata si sănătatea consumatorilor.14.Se interzice comercializarea produselor ce imita produsele alimentare, fără a fi astfel de produse si care prezintă riscul de a pune în pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementarilor legaleîn vigoare.

Cadrul general privind obligativitatea informăriisi educării consumatorilor

Statul trebuie sa realizeze si sa încurajeze folosirea de programe menite sa asigure consumatorilor o informare si o educare corespunzătoare, pentru a permite acestora sa acţioneze în mod distinct, în vederea unei alegeri corecte bazate pe o informare corespunzătoare asupra bunurilor si a serviciilor si să fie cunoscători ai drepturilor şi responsabilităţilor ce le revin.Statul, prin mijloacele sale, are ca scop protejarea consumatorilor la achiziţionarea de produse si servicii, precum si protejarea interesului public general împotriva publicităţii

32

Page 33: Legislatie Ue

înşelătoare, a consecinţelor negative ale publicităţii si stabileşte condiţiile în care este permisa publicitatea comparativa.

Educarea consumatorilor este o parte din programul de învăţământ si o componenta a obiectelor de studii. Formarea competentelor în domeniul protecţiei consumatorului si a mediului se realizează în cadrul programului de învăţământ. Formarea competentelor practice se realizează inclusiv prin colaborarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar cu operatorii economici din domeniu. În programele de educare si informare a consumatorilor se includ ca aspecte importante ale protecţiei acestora:a) legislaţia referitoare la protecţia consumatorilor, agenţii si organizaţii ale consumatorilor;b) sănătatea, alimentaţia, prevenirea îmbolnăvirilor si prevenirea achiziţionării de produse alimentare falsificate;c) riscurile produselor;d) interesele economice ale consumatorilor la achiziţionarea de servicii, inclusiv a celor financiare;d1) practicile comerciale ale producătorilor, prestatorilor sau distribuitorilor si prevenirea actelor de comerţ incorecte.e) etichetarea produselor, cu precizarea informaţiilor necesare consumatorilor;f) informaţii despre dificultăţi si masuri de rezolvare a acestora, preturi, calitate, condiţii de creditare;g) protecţia mediului, după caz.

Scopul etichetării este de a oferi consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile si uşor de comparat, astfel încât sa permită acestora sa aleagă acel produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilităţilor lor financiare, precum si de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi.Etichetarea si metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie sa atribuie alimentelor proprietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau sa facă referiri la astfel de proprietăţi; sunt exceptate de la aceasta interdicţie apele minerale naturale, precum si orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale, expres prevăzute prin acte normative.

Pentru produsele de folosinţă îndelungată, acestea trebuie sa fie însoţite de certificatul de garanţie si, daca reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de către producător, conform prevederilor legale.

Cadrul general privind preturile si tarifeleOperatorul economic care, în reţeaua de distribuţie, oferă spre vânzare

produse/servicii trebuie sa indice preţul de vânzare/tariful practicat si preţul pe unitatea de măsură, conform reglementarilor legale în vigoare. Preturile si tarifele trebuie indicate în mod vizibil si într-o forma neechivoca, uşor de citit, prin marcare, etichetare si/sau afişare.

Informaţiile furnizate de aparatele de măsura utilizate pentru determinarea cantităţii produselor vândute în vrac trebuie sa fie clare si uşor vizibile pentru consumator. Când livrarea produsului sau prestarea serviciului se face ulterior plătii unei sume de bani cu titlu de avans, operatorul economic este obligat sa elibereze consumatorului, la plata acontului, un document fiscal conform legislaţiei în vigoare sau, după caz, un contract scris si sa respecte condiţiile contractuale.

33

Page 34: Legislatie Ue

Agenţii economici care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale vor elibera bonuri fiscale consumatorilor de produse/servicii, aceştia având obligaţia de a păstra aceste documente, cel puţin până la momentul părăsirii spaţiului comercial respectiv.

Publicitatea trebuie sa fie decenta, corecta si sa fie elaborata în spiritul responsabilităţii sociale.

Se interzice publicitatea care:a) este înşelătoare;b) este subliminala;c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umana si morala publica;d) include discriminări bazate pe rasa, sex, limba, origine, origine sociala, identitate etnica sau naţionalitate;e) atentează la convingerile religioase sau politice;f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor;g) exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incita la violenta;i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii, care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.

Secţiunea XIII: Hotărârea 106/2002 - Etichetarea alimentelor

Normele metodologice privind etichetarea alimentelor sunt prevăzute în Hotărârea 106/2002 şi reglementează modul de etichetare a alimentelor livrate ca atare consumatorului

34

Page 35: Legislatie Ue

final, precum şi restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor agenţi economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie.

Prin etichetă - orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia;

Scopul etichetării este de a da consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel produs care corespunde exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi posibilităţilor lor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi.

Informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, la achiziţionarea produselor, în privinţa: a) caracteristicilor alimentului şi în special a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii, durabilităţii, originii sau provenienţei sale, precum şi a metodelor de fabricaţie sau de producţie; b) atribuirii de efecte sau proprietăţi alimentelor pe care acestea nu le posedă; c) sugerării că alimentul are caracteristici speciale atunci când în realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici. Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: a) denumirea sub care este vândut alimentul; b) lista cuprinzând ingredientele; c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente; d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate; e) data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum; f) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale; g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului sau ale ambalatorului sau ale distribuitorului înregistrat în Uniunea Europeană; în cazul produselor provenite din ţări din afara Uniunii Europene se înscriu denumirea şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România; h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului; i) instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor; j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum; k) o menţiune care să permită identificarea lotului;

Prin ingredient se înţelege orice substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată. Lista cuprinzând ingredientele este precedată de un titlu corespunzător care include menţiunea "Ingrediente", cu următoarele precizări: a) apa adăugată şi substanţele volatile vor fi indicate în ordinea greutăţii lor în produsul finit; cantitatea apei adăugate ca ingredient într-un aliment este determinată scăzându-se din cantitatea totală a produsului finit cantitatea totală a celorlalte ingrediente folosite. Se

35

Page 36: Legislatie Ue

exceptează menţionarea apei în cazul în care cantitatea ei nu depăşeşte 5% din greutatea produsului finit; b) ingredientele folosite în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituite în momentul fabricării pot fi indicate în ordinea ponderală avută înaintea concentrării sau deshidratării lor; c) în cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, ingredientele pot fi menţionate în ordinea proporţiilor din produsul reconstituit, cu condiţia ca lista cuprinzând ingredientele să fie însoţită de o menţiune, precum: "ingrediente ale produsului reconstituit" sau "ingrediente ale produsului gata de consum"; d) în cazul în care fructele, legumele sau ciupercile, dintre care nici unele nu predomină cantitativ în mod semnificativ şi care sunt utilizate în proporţii care pot varia, sunt folosite în amestec, ca ingrediente ale produsului alimentar, ele pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea: "fructe", "legume" sau "ciuperci", după care se regăseşte expresia: "în proporţii variabile", urmată imediat de lista fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente; în acest caz amestecul se include în lista ingredientelor, în funcţie de cantitatea totală a fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente; e) prevederile lit. d) se aplică şi în cazul mixturilor de condimente sau de plante aromatice; f) ingredientele care constituie mai puţin de 2% din produsul finit pot fi înscrise într-o ordine diferită, după celelalte ingrediente;g) în cazul în care ingrediente similare sau reciproc substituibile pot fi utilizate la fabricarea sau prepararea alimentului, fără a-i altera compoziţia, natura sau valoarea percepută, şi în măsura în care constituie mai puţin de 2% din produsul finit, menţionarea lor în lista ingredientelor poate fi realizată cu ajutorul expresiei "conţine ... şi/sau ...", în cazul în care cel puţin unul dintre cel mult două ingrediente este prezent în produsul finit.

Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, exprimată în procente, determinată la momentul introducerii acestora în fabricaţie, se declară în următoarele situaţii: a) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare cu denumirea sub care alimentul este vândut ori este în mod obişnuit asociat cu această denumire de consumator; sau b) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuată la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau c) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice alimentului şi îl diferenţiază de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului său.

Înscrierea cantităţii nete a alimentelor preambalate se face în unităţi de volum pentru produsele lichide şi în unităţi de masă pentru celelalte produse, utilizându-se, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul, kilogramul sau gramul.

Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător data durabilităţii minimale, respectiv data până la care acestea îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare. Data va fi precedată de menţiunea:

36

Page 37: Legislatie Ue

- "A se consuma, de preferinţă, înainte de ...", dacă în dată este inclusă ziua; sau - "A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul ...", dacă se indică luna şi anul sau numai anul.

Data se compune din indicarea clară a zilei, lunii şi a anului, într-o formă cronologică necodificată; în cazul alimentelor: - a căror durabilitate este mai mică de 3 luni, este suficient să se indice ziua şi luna; - a căror durabilitate este mai mare de 3 luni, dar mai mică de 18 luni, este suficient să se indice luna şi anul; - a căror durabilitate este mai mare de 18 luni, este suficient să se indice anul.

Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului data durabilităţii minimale este înlocuită de data limită de consum. Data înscrisă de producător este precedată de menţiunea "expiră la data de ...", indicându-se în ordine ziua, luna şi eventual anul, în formă necodificată.

Concentraţia alcoolică se exprimă în procente de volum, la temperatura de referinţă de 20 grade C; valoarea concentraţiei alcoolice se înscrie în cifre cu cel mult o zecimală urmată de simbolul "% vol." şi poate fi precedată de cuvântul "alcool" sau de abrevierea "alc.".

Secţiunea XIV: Ordonanţă de urgenţă nr. 34 din 17/04/2000: Produse agroalimentare ecologice

Ordonanţă de urgenţă nr. 34 din 17/04/2000 privind produsele agroalimentare ecologice stabileşte regulile de producţie ecologică pentru obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză.

37

Page 38: Legislatie Ue

Prezenta ordonanţă de urgenţă se referă la produsele obţinute şi etichetate astfel încât să informeze cumpărătorul că produsul şi/sau, după caz, ingredientele din produs au fost obţinute în conformitate cu metode de producţie ecologică, şi anume:    a) produsele vegetale primare neprocesate, animalele şi produsele animaliere neprocesate;    b) produsele de origine vegetală şi animală procesate, destinate consumului uman, preparate din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală şi/sau de origine animală;    c) furajele şi materiile prime, care nu sunt cuprinse la lit. a).

Pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă se înfiinţează Autoritatea Naţională a Produselor Ecologice, denumită în continuare A.N.P.E., ca serviciu de specialitate în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, care asigură respectarea prevederilor legale specifice şi controlul privind metodele de producţie ecologică a produselor agroalimentare.

Metodele de producţie ecologică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:    a) respectarea principiilor producţiei ecologice;    b) neutilizarea de fertilizatori şi amelioratori ai solului, pesticide, materiale furajere, aditivi alimentari, ingrediente pentru prepararea alimentelor, substanţe folosite în alimentaţia animalelor, substanţe ajutătoare pentru pregătirea furajelor, produse pentru curăţarea şi dezinfectarea adăposturilor pentru animale şi de alte produse, decât a acelor produse permise să fie folosite în agricultura ecologică;    c) folosirea de seminţe sau material vegetativ săditor obţinut prin metode de producţie ecologică.

Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice sunt:    -eliminarea oricărei tehnologii poluante;    -realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor, în cadrul cărora rolul principal îl deţin rasele, speciile şi soiurile cu înaltă adaptabilitate;    -susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului;    -integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi produselor din plante;    -utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare refolosibile;    -aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor, cât şi pentru creşterea animalelor, care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor.

Etichetarea produselor ecologice se face în conformitate cu reglementările legale în vigoare. Eticheta indică în mod obligatoriu următoarele:    a) numele şi adresa producătorului sau prelucrătorului;    b) denumirea produsului, inclusiv metoda de producţie ecologică utilizată;    c) numele şi marca organismului de inspecţie şi certificare;    d) condiţiile de păstrare;    e) termenul minim de valabilitate;    f) interzicerea depozitării în acelaşi spaţiu a produselor ecologice alături de alte produse.

Etichetele vor cuprinde o siglă specifică produselor ecologice controlate, înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, emisă şi aplicată pe baza sistemului de certificare, indicând că produsul respectiv este conform cu regulile de producţie ecologică.

38

Page 39: Legislatie Ue

Orice operator de produse agroalimentare ecologice trebuie să înregistreze această activitate la A.N.P.E. şi să se supună controlului unui organism de inspecţie şi certificare acreditat.     Înregistrarea de către A.N.P.E. a operatorilor de produse agroalimentare ecologice se va face pe baza unei notificări a acestora, care va cuprinde următoarele menţiuni:    -numele şi adresa operatorului;    -amplasarea incintelor şi a parcelelor unde se desfăşoară operaţiunile;    -natura operaţiunilor şi a produselor;    -angajamentul operatorului pentru efectuarea operaţiunilor în conformitate cu prevederile legii. În cazul unităţilor/fermelor de producţie operatorul va indica data la care încetează cultivarea produselor a căror utilizare pe parcelele respective nu este compatibilă cu prevederile art. 4 şi 5;  -numele organismului de inspecţie şi certificare la care operatorul se înregistrează pentru inspecţia unităţii/fermei sale

Pe produsele care au fost supuse sistemului de inspecţie şi certificare poate apărea menţiunea "Agricultura ecologică Ecorom - Sistem de control RO", în următoarele condiţii:    a) au fost obţinute prin metodele de producţie ecologică şi sunt etichetate cu respectarea prevederilor legale;    b) au făcut obiectul inspecţiei pe tot parcursul ciclului de producţie, preparare şi comercializare. Pentru producţia animalieră inspecţiile se vor efectua în toate stadiile de producţie, sacrificare, tăiere şi până la vânzarea către cumpărător;    c) au fost produse sau preparate de operatori de produse agroalimentare care au fost supuşi controlului de către organismele de inspecţie şi certificare acreditate;    d) sunt ambalate şi transportate la punctul de comercializare în ambalaje închise.

Secţiunea XV– Prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun

Legea 349/2002 are ca scop stabilirea unor măsuri privind prevenirea şi combaterea consumului produselor din tutun, prin restrângerea fumatului în spaţii publice închise, prin inscripţionarea pachetelor cu produse din tutun, prin desfăşurarea de campanii de informare

39

Page 40: Legislatie Ue

şi educare a populaţiei, informarea consumatorilor cu privire la produsele din tutun pe care urmează să le achiziţioneze, prin indicarea în produsele finale a conţinutului de gudron, nicotină şi monoxid de carbon, precum şi unele măsuri privind utilizarea ingredientelor pentru produsele din tutun, având ca scop protejarea sănătăţii persoanelor fumătoare şi nefumătoare de efectele dăunătoare ale fumatului, prevenirea răspândirii fumatului în rândul minorilor şi asigurarea unui nivel adecvat al calităţii vieţii populaţiei din România.

Prin produse din tutun se înţelege produsele destinate fumatului, prizatului, suptului sau mestecatului, fabricate total ori parţial din tutun, modificat genetic sau nu;

Prin tutun de uz oral se înţelege toate produsele destinate uzului oral, cu excepţia celor care se fumează sau se mestecă, fabricate în totalitate sau parţial din tutun, sub formă de pudră, de particule fine sau orice altă combinaţie a acestora, în special cele prezentate în pliculeţe porţionate sau poroase, precum şi cele având orice formă care aminteşte de un produs alimentar;

Prin tutun de mestecat se înţelege tutunul prelucrat, tăiat sau mărunţit, destinat consumului prin mestecare;

Prin tutun de prizat se înţelege produsul de tutun prelucrat, măcinat până la stadiul de pulbere fină, destinat consumului prin prizare;

Prin fumat se înţelege inhalarea voluntară a fumului rezultat în urma arderii tutunului conţinut în ţigarete, ţigări de foi, cigarillos şi pipe;

Prin ţigarete se înţelege produsele din tutun ce conţin tutun prelucrat, tutun tăiat, învelit într-un sul longitudinal de hârtie, cu secţiune rotundă sau ovală, care conţine tutun prelucrat, dispus într-un mod adecvat pentru a fi fumate în mod direct;

Prin trabucuri - termen generic pentru ţigările de foi;Prin ţigări de foi se înţelege produsele din tutun obţinute prin învelirea tutunului de

umplutură (tăiat sau mărunţit) în una sau mai multe foi de tutun prelucrat;Prin cigarillos se înţelege ţigările de foi de dimensiuni mici;Prin gudron se înţelege condensatul anhidru brut de fum fără nicotină; Prin nicotină

se înţelege alcaloizi nicotinici;Prevederi:

1) Se interzice fumatul în spaţiile publice închise.2) Se interzice complet fumatul în unităţile sanitare, de stat şi private.3) Fumatul este permis în spaţii special amenajate pentru fumat, cu respectarea următoarelor condiţii obligatorii: a) să fie construite astfel încât să deservească fumatul şi să nu permită pătrunderea aerului viciat în spaţiile publice închise; b) să fie ventilate, dotate cu scrumiere şi extinctoare şi să fie amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor; c) să fie marcate, la loc vizibil, cu unul dintre următoarele indicatoare prin care să se indice: "Spaţiu pentru fumători", "Loc pentru fumat", "Cameră de fumat", "Încăpere în care este permis fumatul", astfel încât orice persoană să poată fi avizată de faptul că numai în acel spaţiu se poate fuma.4) Se interzice vânzarea la bucată a ţigaretelor.5) Se interzice comercializarea pachetelor de ţigarete care conţin mai puţin de 20 de bucăţi.6) Se interzice comercializarea produselor din tutun prin automate.

40

Page 41: Legislatie Ue

7) Se interzice vânzarea produselor din tutun tinerilor cu vârsta sub 18 ani.8) Sunt interzise producţia şi importul destinate pieţei interne, precum şi punerea pe piaţă a oricărui pachet de ţigarete care nu poartă inscripţionat conţinutul de gudron, de nicotină şi monoxid de carbon din gazele măsurate.

În spaţiile publice închise, fumatul este permis numai în camere special amenajate pentru fumat, cu respectarea următoarelor condiţii obligatorii: a) să servească exclusiv fumatului; b) să nu fie spaţiu de tranzit sau de acces în spaţiul public închis; c) să fie dotate cu sisteme de ventilaţie funcţionale care să asigure eliminarea fumului de tutun; d) să fie dotate cu scrumiere şi extinctoare şi să fie amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor; e) să fie marcate, la loc vizibil, cu unul dintre următoarele indicatoare prin care să se indice: "Cameră pentru fumat", "Încăpere în care este permis fumatul" sau "Loc pentru fumat", astfel încât orice persoană să poată fi avizată asupra faptului că numai în acel spaţiu se poate fuma.

Ţigaretele puse în circulaţie comercializate sau fabricate nu vor avea un conţinut mai mare de: a) 10 mg/ţigaretă, pentru gudron; b) 1 mg/ţigaretă, pentru nicotină; c) 10 mg/ţigaretă, pentru monoxid de carbon.

Fiecare pachet care conţine produse din tutun, cu excepţia tutunului de uz oral sau a altor produse din tutun care nu se fumează, se inscripţionează, în limba română, cu un avertisment general, precum şi cu unul adiţional, după cum urmează: a) avertismentul general se tipăreşte alternativ, astfel încât să se asigure apariţia regulată, folosindu-se unul dintre cele două texte, precum: "Fumatul ucide", cu varianta: "Fumatul poate să ucidă" şi "Fumatul dăunează grav sănătăţii tale şi a celor din jur"; b) avertismentul general se tipăreşte pe cea mai vizibilă suprafaţă a pachetului, precum şi pe orice ambalaj exterior, cu excepţia foliei exterioare transparente adiţionale, folosită în vânzarea cu amănuntul a produsului; c) prin cea mai vizibilă suprafaţă a pachetului se înţelege una dintre cele două suprafeţe vizibile mari, aleasă ca referinţă; d) avertismentul general acoperă cel puţin 30% din aria externă a suprafeţei vizibile a pachetului pe care este tipărit; e) avertismentul adiţional se tipăreşte alternativ, astfel încât să se asigure apariţia regulată a unuia dintre cele 14 texte prevăzute în lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege; f) avertismentul adiţional se tipăreşte pe cealaltă suprafaţă vizibilă mare a pachetului şi a oricărui ambalaj exterior, cu excepţia foliei exterioare transparente adiţionale, folosită în vânzarea cu amănuntul a produsului; g) avertismentul adiţional acoperă cel puţin 40% din aria externă a suprafeţei pachetului pe care este tipărit;

41

Page 42: Legislatie Ue

h) folosirea imaginilor fotografice sau a desenelor care ilustrează consecinţele fumatului asupra sănătăţii va fi stabilită conform reglementărilor comunitare în vigoare, prin ordin al ministrului sănătăţii, emis până la data intrării în vigoare a prezentei legi; i) pentru pachetele cu produse din tutun, altele decât ţigaretele, la care cea mai vizibilă suprafaţă depăşeşte 75 cm^2, avertismentele prevăzute de prezenta lege acoperă o arie de 22,5 cm^2 pe fiecare suprafaţă.

Secţiunea XVI: HOTĂRÂRE Nr. 947 din 13 octombrie 2000 - Preţuri

Hotărârea nr. 947 din 13 octombrie 2000 reglementează modalitatea de indicare a preţului de vânzare şi a preţului pe unitatea de măsură la produsele existente în suprafeţele

42

Page 43: Legislatie Ue

de vânzare, oferite de agenţii economici consumatorilor, în scopul informării complete, corecte şi precise a acestora şi pentru a le permite compararea cu uşurinţă a preţurilor.

Prin preţ de vânzare se înţelege preţul final pentru o unitate sau o cantitate determinată de produs, incluzând taxa pe valoarea adăugată şi toate taxele suplimentare;

Prevederi:1. Preţul de vânzare şi preţul pe unitatea de măsură se exprimă în lei.2. Responsabilitatea indicării preţului de vânzare şi a preţului pe unitatea de măsură

revine vânzătorului.3. Preţul de vânzare şi preţul pe unitatea de măsură se indică într-o formă clară, lizibilă

şi uşor de identificat.4. Indicarea preţurilor se face astfel încât consumatorul aflat în suprafaţa de vânzare să

le poată vedea în locurile de prezentare fără a întreba vânzătorul.5. Preţurile se indică pe produse sau lângă acestea ori pot fi cuprinse într-o listă sau într-

un catalog, împreună cu preţurile altor produse, în imediata apropiere a acestora.6. În cazul utilizării cataloagelor vânzătorul trebuie să asigure un număr suficient de

exemplare la dispoziţia consumatorilor.7. În cazul în care preţurile se află în vitrinele exterioare, acestea se indică astfel încât

consumatorul să le poată vedea cu uşurinţă fără a intra în suprafaţa de vânzare..8. La produsele preambalate se indică preţul pe unitatea de măsură şi preţul de vânzare

corespunzător cantităţii preambalate.9. Pentru produsele vândute în vrac prin cântărire sau măsurare este obligatorie

indicarea numai a preţului pe unitatea de măsură.LISTA cuprinzând produsele nealimentare pentru care este obligatorie indicarea preţului pe

unitatea de măsură A. Produse de uz curent şi gospodăresc 1. Cosmetice - produse de înfrumuseţare şi toaletă: 1.1. Produse pentru îngrijirea pielii şi igienă bucală, creme de bărbierit, creme şi loţiuni de uz general, creme de mâini şi loţiuni; produse de plajă 1.2. Pastă de dinţi 1.3. Produse pentru îngrijirea părului (mai puţin produsele de colorat şi de decolorat părul) şi produse de baie: lacuri, şampoane, balsamuri, produse de clătire, fixative, briantine, spume de păr, spumante de baie şi alte spumante pentru baie şi duş 1.4. Deodorante şi produse de igienă personală 1.5. Pudre de talc 2. Produse pentru spălat: 2.1. Săpunuri solide pentru toaletă şi uz casnic 2.2. Săpunuri fine 2.3. Fulgi de săpun, detergenţi, balsamuri 2.4. Lichide pentru spălat, curăţat, preparate auxiliare pentru spălat şi preparate pe bază de hipoclorit 2.5. Pudră de curăţat 2.6. Preparate de prespălare şi înmuiere, sub formă de pudră 3. Produse de lustruit pentru piele şi încălţăminte, lemn şi parchet, cuptoare şi metale, inclusiv pentru autoturisme, ferestre şi oglinzi:

43

Page 44: Legislatie Ue

3.1. Soluţii pentru îndepărtarea petelor, apret şi vopsele de uz casnic 3.2. Insecticide pentru uz casnic, detartranţi, deodorante de uz casnic, dezinfectante nefarmaceutice 4. Vopsele, lacuri şi emailuri; se exceptează culorile şi vopselele utilizate în artă şi în învăţământ 5. Solvenţi 6. Produse de lipit şi adezivi; se exceptează cele ambalate în tuburi 7. Cabluri 8. Cuie 9. Geamuri şi produse similare 10. Diferite sortimente de ciment, var, ipsos, balast, beton, mortar, nisip 11. Materiale textile şi panouri pentru izolaţie. B. Materiale de grădinărit 1. Produse de întreţinere şi amenajare a solului 2. Turbă, pământ de răsadniţă, compost şi produse fitosanitare 3. Diferite produse utilizate în agricultură (substanţe de fertilizare lichide sau granulate) 4. Seminţe, cu excepţia celor ambalate în cantităţi mai mici de 100 g. C. Alte produse 1. Diferiţi combustibili/uleiuri şi produse pentru autoturisme (combustibili lichizi, lubrifianţi lichizi/solizi, amestecuri de combustibili/ulei, antigel) 2. Diferiţi combustibili solizi (lemn, cărbune, cocs şi derivaţi ai acestora) 3. Cerneluri 4. Fire de tricotat constând în fibre naturale, sintetice şi amestecuri ale acestora 5. Produse de mercerie care se vând la metru 6. Hrană pentru animale şi păsări 7. Folie de uz alimentar din aluminiu, polietilenă sau hârtie (metri/pachet) 8. Tutun pentru pipe şi pentru ţigarete fabricate manual sau printr-un dispozitiv acţionat numai manual 9. Produse vândute sub formă de aerosoli.

Secţiunea XVII: Hotărârea 1020 din 1 septembrie 2005 – Apa minerală

44

Page 45: Legislatie Ue

Prin Hotărârea 1020 din 1 septembrie 2005 se aprobă Normele tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale.

Normele stabilesc lista constituenţilor din apele minerale naturale, care pot să prezinte un potenţial risc pentru sănătatea publică, valorile limită admise ale acestora, termenul limită pentru introducerea acestor valori şi cerinţele de etichetare pentru anumiţi constituenţi. Aceşti constituenţi trebuie să fie în mod natural prezenţi în apă, iar nu ca rezultat al contaminării sursei. Normele reglementează, de asemenea, condiţiile de utilizare a aerului îmbogăţit cu ozon pentru separarea unor compuşi ai fierului, manganului, sulfului şi arsenului din apele minerale naturale sau din apele de izvor şi cerinţele de etichetare pentru apele care au fost supuse unei asemenea tratări. La sursă şi în timpul comercializării ei o apă minerală naturală nu trebuie să conţină: a) paraziţi şi microorganisme patogene; b) Escherichia coli şi alte bacterii coliforme şi streptococi fecali în 250 ml de eşantion examinat; c) bacterii anaerobe sulfitoreducatoare cu înmulţire prin spori în 50 ml de eşantion examinat; d) Pseudomonas aeruginosa în 250 ml de eşantion examinat.Tratarea cu aer îmbogăţit cu ozon a apelor minerale naturale trebuie să se realizeze cu respectarea următoarelor condiţii: a) compoziţia fizico-chimică a apei minerale naturale în ceea ce priveşte constituenţii caracteristici să nu se modifice prin tratare; b) apa minerală naturală trebuie să îndeplinească înainte de tratare criteriile microbiologice prevăzute de lege; c) tratarea nu va conduce la formarea de reziduuri cu o concentraţie ce depăşeşte limitele maxime admise, şi nici la formarea altor reziduuri cu risc pentru sănătatea publică. Etichetarea apelor minerale naturale trebuie să conţină următoarele informaţii obligatorii: a) menţionarea compoziţiei chimice, precizându-se constituenţii caracteristici; b) locul unde este exploatată sursa şi numele acesteia; c) indicarea eventualelor tratări; d) apele minerale naturale având o concentraţie de fluor mai mare de 1,5 mg/l vor avea specificat pe etichetă următorul avertisment: "Conţine mai mult de 1,5 mg/l fluor: produs nerecomandat consumului regulat al sugarilor şi copiilor sub 7 ani".

Prin apă minerală naturală se înţelege o apă pură din punct de vedere microbiologic, care îşi are originea într-un zăcământ/acvifer subteran şi este exploatată prin una sau mai multe emergenţe naturale ori foraje. Apa minerală naturală se deosebeşte în mod evident de apa de băut obişnuită prin următoarele caracteristici: a) natura sa, caracterizată printr-un conţinut specific de săruri minerale dizolvate, oligoelemente sau alţi constituenţi şi, eventual, prin unele efecte asupra sănătăţii; b) puritatea sa originară, ambele caracteristici fiind menţinute intacte datorită originii subterane a acestei ape care trebuie să fie protejată de toate riscurile de poluare.

Caracteristicile care pot conferi apei minerale naturale proprietăţi benefice pentru sănătate, trebuie evaluate:

45

Page 46: Legislatie Ue

a) din punct de vedere: 1. geologic şi hidrogeologic; 2. fizic, chimic şi fizico-chimic; 3. microbiologic; 4. dacă este cazul, farmacologic, fiziologic şi clinic;

Compoziţia, temperatura şi alte caracteristici ale apei minerale naturale trebuie să rămână stabile în limitele fluctuaţiilor naturale. Acestea nu trebuie să fie afectate de posibilele variaţii ale debitului sursei. Apele minerale naturale carbogazoase îmbuteliate se împart în 3 categorii la care se aplică următoarele definiţii: a) apa minerală naturală, natural carbogazoasă - apa al cărei conţinut de dioxid de carbon provenind de la sursă este, după o eventuală condiţionare şi după îmbuteliere, acelaşi ca la emergenţă, luându-se în considerare şi impregnarea, acolo unde este cazul, cu o cantitate de dioxid de carbon provenit din acelaşi zăcământ/acvifer, care să compenseze pierderile echivalente rezultate în cursul operaţiunilor amintite, în limitele tehnice uzuale de toleranţă; b) apa minerală naturală îmbogăţită cu dioxid de carbon de la sursă - apa al cărei conţinut în dioxid de carbon provenind din acelaşi zăcământ/acvifer este, după eventuala condiţionare şi după îmbuteliere, mai mare decât la emergenţă; c) apa minerală naturală carbogazificată - apa la care s-a adăugat dioxid de carbon de altă origine decât cea din zăcământul/acviferul de provenienţă, dar de uz exclusiv alimentar.

Exploatarea unei surse de apă minerală naturală necesită autorizarea din partea ANRM, după ce s-a stabilit că apa respectă prevederile cuprinse de norme.

Echipamentele de exploatare, transport, înmagazinare, condiţionare şi îmbuteliere trebuie să fie astfel concepute şi instalate încât să evite posibilitatea oricărei contaminări şi să se conserve proprietăţile de la sursă ale apei.

SECTIUNEA XVIII : ORDINUL Nr. 145/270/59 din 8 aprilie 2002 - VINURI AROMATIZATE

46

Page 47: Legislatie Ue

Prin ORDINUL Nr. 145/270/59 din 8 aprilie 2002 s-au aprobat Normele cu privire la natura, conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi calitatea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole, destinate comercializării pentru consumul uman.Norme:Vinul aromatizat este băutura: - obţinută din unul sau mai multe produse vinicole, inclusiv vinurile de calitate definite de reglementările în vigoare, excluzând vinul de masă "retsina", cu sau fără adaos de musturi de struguri şi/sau musturi de struguri proaspete oprite din fermentaţia alcoolică; - la care s-a adăugat alcool; - care a fost supusă aromatizării cu ajutorul substanţelor aromatizante naturale şi/sau preparatelor aromatizante naturale. Utilizarea la obţinerea vinurilor aromatizate a substanţelor şi preparatelor identice din punct de vedere chimic cu cele naturale se face numai cu respectarea prevederilor normelor ce stabilesc cazurile şi condiţiile de utilizare a acestor substanţe şi preparate aromatizante, emise de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei; - care a fost supusă, în general, unei îndulciri şi eventual unei colorări cu caramel; - care are o concentraţie alcoolică dobândită minimă egală sau mai mare de 14,5% în volume şi de maximum 22% în volume şi o concentraţie alcoolică totală minimă egală sau mai mare de 17,5% în volume. Pentru produsele care poartă menţiunea "sec" sau "extrasec" concentraţia alcoolică totală este de minimum 16% în volume, respectiv 15% în volume. Vinurile şi/sau musturile de struguri proaspete, oprite din fermentaţie, utilizate la fabricarea vinurilor aromatizate, trebuie să fie prezente în produsul finit într-o proporţie de minimum 75% . Denumirea "vin aromatizat" poate fi înlocuită cu cea de "aperitiv pe bază de vin". Utilizarea termenului "aperitiv" în acest context nu limitează utilizarea acestuia pentru a defini alte produse care nu se supun prevederilor prezentelor norme. Utilizarea unei substanţe aromatizante identice cu vanilina naturală, definită conform prevederilor legale, este autorizată la fabricarea vinurilor aromatizate. Utilizarea amestecurilor de substanţe aromatizante identice cu cele naturale, care prezintă aromă şi/sau gust de migdală, caisă sau ou, este autorizată, respectiv în completarea migdalelor, caiselor sau ouălor utilizate la fabricarea vinurilor aromatizate, numai în următoarele condiţii: - dacă amestecurile respectă prevederile legale în vigoare referitoare la aromele utilizate în alimente, precum şi condiţiile de aplicare; - denumirea sub care se vinde produsul trebuie să facă referire la produsele menţionate mai sus; - societăţile producătoare trebuie să ţină un registru separat referitor la utilizarea substanţelor aromatizante identice cu cele naturale.

Acest registru va conţine informaţii precise referitoare la aroma identică cu cea naturală utilizată, natura şi cantitatea aromei identice cu cea naturală, existentă în societatea comercială, locul de depozitare şi indicaţiile asupra utilizării sale complementare în băutură în comparaţie cu aroma principală. Fiecare operaţie de manipulare se înregistrează în

47

Page 48: Legislatie Ue

registru. O dată pe an registrele trebuie verificate de către autorităţile competente, respectiv de reprezentanţii Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. B. Băutură aromatizată pe bază de vin Băutura aromatizată pe bază de vin este băutura: - obţinută din unul sau mai multe produse vinicole, inclusiv vinurile de calitate definite de reglementările în vigoare, excluzând vinurile fabricate cu adaos de alcool şi vinul de masă "retsina", cu sau fără adaos de musturi de struguri şi/sau musturi de struguri parţial fermentate; - care a fost supusă aromatizării cu substanţe aromatizante şi/sau preparate aromatizante naturale şi/sau identice cu cele naturale. Utilizarea la obţinerea băuturilor aromatizate pe bază de vin a substanţelor obţinute prin sinteză chimică, dar care nu sunt identice cu cele naturale se face numai cu respectarea prevederilor normelor ce stabilesc cazurile şi condiţiile de utilizare a acestor substanţe şi preparate aromatizante, emise de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei; - care a fost supusă, în general, unei îndulciri; - la care nu este permis adaosul de alcool, cu următoarele excepţii: a) pentru băuturile definite la art. 5 pct. 3; b) băuturile aromatizate pe bază de vin, obţinute din vin alb, îndulcite, caracterizate prin adaosul unui distilat de struguri sec şi aromatizat exclusiv cu extract de cardamom; c) băuturile aromatizate pe bază de vin, obţinute din vin roşu, care au fost supuse procesului de îndulcire şi la care s-au adăugat preparate aromatizante, precum cele definite în actele normative în vigoare. Aceste preparate au fost obţinute exclusiv din condimente, din ginseng, din nuci, portocale şi plante aromatice; - care are o concentraţie alcoolică dobândită egală sau mai mare de 7% în volume şi de maximum 14,5% în volume. Vinurile utilizate la fabricarea băuturii aromatizate pe bază de vin trebuie să fie prezente în produsul finit într-o proporţie de minimum 50% . C. Cocteil aromatizat din produse vitivinicole Cocteilul aromatizat din produse vitivinicole este băutura: - obţinută din vin şi/sau musturi de struguri; - care a fost supusă aromatizării cu ajutorul substanţelor aromatizante şi/sau preparatelor aromatizante naturale şi/sau identice cu cele naturale, definite la art. 1 alin. (2) lit. b) prima şi a doua liniuţă şi lit. c) din Normele privind aromele utilizate în alimente şi sursele materiale pentru producerea lor, şi/sau plantelor aromatice şi/sau condimentelor şi/sau alimentelor cu proprietăţi aromatizante. Utilizarea la obţinerea cocteilurilor aromatizate pe bază de vin a substanţelor aromatizante obţinute prin sinteză chimică, dar care nu sunt identice cu cele naturale se face numai cu respectarea prevederilor normelor ce stabilesc cazurile şi condiţiile de utilizare a acestor substanţe şi preparate aromatizante, emise de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei; - care a fost supusă unei eventuale îndulciri şi unei eventuale colorări. Vinurile şi/sau musturile de struguri utilizate la fabricarea cocteilului aromatizat din produse vitivinicole trebuie să fie prezent în produsul finit într-o proporţie de minimum 50% .

48

Page 49: Legislatie Ue

Utilizarea termenului "cocteil" în acest context nu limitează utilizarea acestui termen pentru a defini şi alte produse care nu se supun prevederile prezentelor norme. Denumirile "vin aromatizat", "băutură aromatizată pe bază de vin" pot fi completate în funcţie de conţinutul în zahăr invertit, după cum urmează: 1. extrasec - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este de maximum 30 g/l inclusiv; 2. sec - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este de maximum 50 g/l inclusiv; 3. demisec - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este între 50 şi 90 g/l inclusiv; 4. demidulce - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este între 90 şi 130 g/l inclusiv; 5. dulce - pentru produsele al căror conţinut în zahăr este de minimum 130 g/l. Menţiunile "demidulce" şi "dulce" pot fi înlocuite prin înscrierea conţinutului de zahăr invertit exprimat în g/l.

La fabricarea băuturilor definite în prezentele norme este permisă utilizarea aditivilor alimentari autorizaţi, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.

La fabricarea băuturilor definite în prezentele norme adăugarea apei, eventual a apei distilate sau demineralizate, este permisă fără modificarea naturii băuturii şi cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.

Alcoolul etilic utilizat la diluarea sau dizolvarea aromelor, substanţelor colorante sau a aditivilor autorizaţi nu este considerat ingredient.

Marcarea băuturilor prevăzute în prezentele norme se face cu respectarea reglementărilor legale în vigoare emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Prevederile prezentelor norme se aplică şi băuturilor aromatizate provenite din import.

SECŢIUNEA XIX: Legea 449/2003 – Garanţiile

49

Page 50: Legislatie Ue

Legea 449/2003 reglementează aspecte privind vânzarea produselor, inclusiv a celor executate la comandă, şi garanţiile asociate acestora, în vederea asigurării protecţiei consumatorului.

Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul contractelor care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Prin produs bun material mobil a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă. Nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei legi bunurile vândute în urma confiscărilor, în cadrul procedurii de executare silită sau pe baza unui alt act emis de autorităţile judecătoreşti, apa şi gazele care nu sunt ambalate într-un volum limitat sau într-o cantitate fixă şi energia electrică; Vânzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sunt în conformitate cu contractul de vânzare - cumpărare. Se consideră că produsele sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare dacă: a) corespund descrierii făcute de vânzător şi au aceleaşi calităţi ca şi produsele pe care vânzătorul le-a prezentat consumatorului ca mostră sau model; b) corespund oricărui scop specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut vânzătorului şi acceptat de acesta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare; c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip; d) fiind de acelaşi tip, prezintă parametri de calitate şi performanţe normale, la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaraţiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului. Drepturile consumatorului Vânzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru orice lipsă a conformităţii existentă la momentul când au fost livrate produsele. În cazul lipsei conformităţii, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului să i se aducă produsul la conformitate, fără plată, prin reparare sau înlocuire, sau să beneficieze de reducerea corespunzătoare a preţului ori de rezoluţiunea contractului privind acest produs.

În cazul lipsei conformităţii, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului în primul rând repararea produsului sau are dreptul de a solicita înlocuirea produsului, în fiecare caz fără plată, cu excepţia situaţiei în care măsura este imposibilă sau disproporţionată. O măsură reparatorie va fi considerată ca disproporţionată, dacă ea impune vânzătorului costuri care sunt nerezonabile în comparaţie cu cealaltă măsură reparatorie, luându-se în considerare: a) valoarea pe care ar fi avut-o produsele dacă nu ar fi existat lipsa de conformitate; b) importanţa lipsei de conformitate; c) dacă cealaltă măsură reparatorie ar putea fi realizată fără un inconvenient semnificativ pentru consumator.

50

Page 51: Legislatie Ue

O măsură reparatorie va fi considerată ca imposibilă dacă vânzătorul nu poate asigura produse identice pentru înlocuire sau piese de schimb pentru reparare, inclusiv ca urmare a lipsei utilajelor sau a tehnologiei aferente. Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilită de comun acord, în scris, între vânzător şi consumator, şi fără nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, luându-se în considerare natura produselor şi scopul pentru care acesta a solicitat produsele. Perioada de timp stabilită nu poate depăşi 15 zile calendaristice de la data la care cumpărătorul a adus la cunoştinţă vânzătorului lipsa de conformitate a produsului. În cazul reparării produsului, în acesta vor fi montate numai piese noi.

Până la proba contrară, lipsa de conformitate apărută în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepţia cazurilor în care prezumţia este incompatibilă cu natura produsului sau a lipsei de conformitate. Garanţia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condiţiile specificate în declaraţiile referitoare la garanţie şi în publicitatea aferentă. (1) Garanţia trebuie să cuprindă menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului şi să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanţia oferită. (2) Garanţia trebuie să precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de garanţie, durata medie de utilizare, modalităţile de asigurare a garanţiei - întreţinere, reparare, înlocuire şi termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea şi adresa vânzătorului şi ale unităţii specializate de service. (3) Garanţia trebuie redactată în termeni simpli şi uşor de înţeles.

51

Page 52: Legislatie Ue

SECŢIUNEA XX: Legea 193/2000 – Clauze contractuale abuzive

Legea 193/2000 stabileşte măsurile de protejare a consumatorilor împotriva clauzelor abuzive din contractele încheiate cu comercianţii.Prevederi:- Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.- În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.- Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Prin comerciant se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia. Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante: (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (5) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

LISTA cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

52

Page 53: Legislatie Ue

a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul; b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului; c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care comerciantul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale; d) dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă; e) dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu; f) dau dreptul comerciantului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale; g) dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale; h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale; i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant; j) restrâng sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, în cazurile în care: - comerciantul a modificat unilateral clauzele menţionate la lit. e); - comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale; k) exclud sau limitează răspunderea legală a comerciantului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produselor şi serviciilor; l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj; m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract; n) dau dreptul comerciantului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane - agent, mandatar etc. - fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

53

Page 54: Legislatie Ue

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către comerciant cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra comerciantului; p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit; r) permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant; s) dau dreptul comerciantului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator; t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

54

Page 55: Legislatie Ue

SECŢIUNEA XXI: O.G. 2/2001 – Contravenţiile

O.G. 2/2001 stabileşte regimul juridic al contravenţiilor. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate. Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului. Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot stabili şi sancţiona contravenţii în următoarele domenii: salubritate; activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joacă pentru copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe; întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea străzilor şi trotuarelor, a şcolilor şi a altor instituţii de educaţie şi cultură; întreţinerea clădirilor, împrejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere. Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare. 1. Sancţiunile contravenţionale principale sunt: a) avertismentul; b) amenda contravenţională; c) obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii; d) închisoarea contravenţională, 2. Sancţiunile contravenţionale complementare sunt: a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii; b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi; c) închiderea unităţii; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activităţii agentului economic; f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială. Avertismentul, amenda contravenţională şi obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică ori juridică. Sancţiunea închisorii contravenţionale se poate aplica numai persoanelor fizice.

Amenda contravenţională are caracter administrativ. - Pentru contravenţiile stabilite prin hotărâri ale Guvernului se pot prevedea amenzi între 500.000 lei şi 100.000.000 lei.

55

Page 56: Legislatie Ue

- Pentru contravenţiile stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti se pot prevedea amenzi între 250.000 lei şi 25.000.000 lei.

Închisoarea contravenţională şi obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii pot fi stabilite numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 6 luni, respectiv 300 de ore.

Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită.

56

Page 57: Legislatie Ue

SECŢIUNEA XXII: Ordinul Nr. 560/1271/339/210 din 16 august 2006 – Produsele din carne

În cadrul ORDINULUI Nr. 560/1271/339/210 din 16 august 2006 se aprobă Normele cu privire la comercializarea produselor din carne. Operatorii economici care produc şi comercializează produse din carne îşi desfăşoară activitatea numai cu respectarea reglementărilor în vigoare şi a prevederilor prezentelor norme. Specificaţiile tehnice întocmite de operatorii economici vor respecta reglementările în vigoare şi prevederile prezentelor norme. Clasificarea produselor din carne a) produse din carne fierte, ca de exemplu: tobe, caltaboş, sângerete, paste, şunci şi rulade, salamuri, cârnaţi, produse dietetice, semiconserve din carne; b) produse din carne afumate, ca de exemplu: slănină afumată, costiţă afumată, ciolane afumate; c) produse din carne afumate şi fierte, ca de exemplu: salamuri, cârnaţi, specialităţi, rulade; d) produse din carne fierte şi dublu afumate, ca de exemplu: salamuri, cârnaţi, specialităţi; e) produse din carne fierte, dublu afumate şi uscate, ca de exemplu: salamuri, cârnaţi, specialităţi; f) produse din carne afumate şi uscate, ca de exemplu: pastramă; g) produse din carne crude uscate, ca de exemplu: salamuri, cârnaţi, specialităţi; h) produse din carne fierte şi uscate; i) produse din carne prelucrate prin coacere, ca de exemplu: caşuri din carne; j) produse din carne sterilizate, ca de exemplu: conserve din carne, pateuri, paste din carne, conserve mixte, dietetice. Proprietăţi microbiologice şi norme toxicologice: produsele din carne trebuie să se încadreze în parametrii de siguranţă microbiologici, chimici, inclusiv metale grele, Verificarea calităţii se face înainte de livrare prin verificarea loturilor de produs. Lotul este format din cantitatea de produse din carne provenite de la acelaşi furnizor, în aceeaşi zi de fabricaţie, din acelaşi sortiment şi stare termică. Verificarea calităţii produselor se efectuează de către producător.

Ambalarea, marcarea, etichetarea şi depozitarea se efectuează cu respectarea prevederilor legale. Pe eticheta produsului se menţionează obligatoriu natura tratamentului termic utilizat. La conservele mixte, pe etichetă se va menţiona procentul de carne existent în produsul finit, iar în cazul utilizării de carne separată mecanic, aceasta se va menţiona distinct pe etichetă.

Mijloacele pentru transportul produselor din carne trebuie să îndeplinească cerinţele legislaţiei în vigoare şi să fie autorizate sanitar veterinar.

Fiecare transport este însoţit de certificatul de sănătate publică veterinară eliberat de medicul veterinar oficial care asigură supravegherea unităţii şi de declaraţia de conformitate eliberată de producător pe propria răspundere.

57

Page 58: Legislatie Ue

CAPITOLUL II REGLEMENTĂRI PE PLAN INTERNAŢIONAL PRIVIND SECURITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

SECŢIUNEA I – Regulamentul 852/2004 al Parlamentului European cu privire la igiena produselor alimentare

Acest regulament stabileşte reguli generale cu privire la igiena produselor alimentare, pentru operatorii din industria alimentară, luând în considerare următoarele principii:

1. Responsabilitatea principală pentru securitatea alimentelor revine operatorului din industria alimentară;

2. Este necesar să se asigure securitatea alimentelor pe tot parcursul lanţului alimentar, începând cu producţia primară;

3. Pentru alimentele care nu pot fi depozitate în siguranţă la temperatura mediului ambiant este necesar să se păstreze lanţul de frig;

4. Implementarea generală a procedurilor bazate pe principiile HACCP, împreună cu aplicare practicii de bună igienă, ar trebui să consolideze responsabilitatea operatorilor din industria alimentară;

5. Ghidurile de bună practică sunt un instrument de valoare pentru a ajuta operatorii din industria alimentară să respecte conformitatea cu regulile de igienă şi cu aplicare principiilor HACCP;

6. Este necesar a se stabili criteriile microbiologice şi cerinţele temperaturii de control, bazate pe evaluarea ştiinţifică a riscului;

7. Este necesar să se asigure că alimentele importate sunt cel puţin la acelaşi standard de igienă ca şi alimentele produse în Comunitate.

OBLIGAŢIILE OPERATORILOR DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂOperatorii din industria alimentară vor garanta ca toate stadiile producţiei, procesării

şi distribuţiei alimentelor de sub controlul lor satisfac cerinţele relevante de igienă stabilite în acest regulament.

Operatorii din industria alimentară vor adopta următoarele măsuri specifice de igienă:- conformitatea cu criteriile microbiologice pentru produsele alimentare;- procedurile necesare pentru a atinge normele fixate în vederea realizării

obiectivelor acestui regulament;- conformitatea cu cerinţele temperaturii de control pentru produsele alimentare;- întreţinerea lanţului rece;- recoltarea de probe şi analize;

Prevederi de igienă:1. operatorii de industrie alimentară trebuie să se asigure că produsele primare sunt

protejate contra contaminării, având în vedere orice proces care poate altera produsul primar;

2. luarea de măsuri legate de controlul pericolelor apărute în producţia primară şi în timpul operaţiunilor asociate incluzând:

58

Page 59: Legislatie Ue

a) măsuri de control ale contaminării apărute în aer, sol, apă, hrană pentru animale, îngrăşăminte, produse de medicină veterinară, produse ce protejează plantele şi biocidele, depozitarea, mânuirea şi îndepărtarea deşeurilor; şi

b) măsuri legate de sănătatea şi starea animalelor şi plantelor care au implicaţii pe sănătatea umană, incluzând programe de monitorizare şi control al zoonozelor şi agenţilor de transmisie a zoonozelor;

3. Operatorii din domeniul alimentar care cresc animale, vânează, recoltează sau produc produse primare de origine animală, trebuie să ia următoarele măsuri:

a) să menţină curate toate locurile care intră în contact cu producţia primară sau operaţiuni asociate, iar acolo unde este cazul, după curăţenie să la dezinfecteze în mod corespunzător;b) să menţină curăţenia iar acolo unde se impune, după curăţenie să se efectueze dezinfecţia echipamentelor, a containerelor, a lăzilor de depozitare şi a vaselor în mod corespunzător;c) să se sigure curăţenia animalelor care vor fi sacrificate şi acolo unde este necesar, a animalelor de producţie;d) să fie folosită apa potabilă sau apa curată ori de câte ori este necesară prevenţia contaminărilor;e) personalul care mânuieşte alimentele să fie într-o stare bună de sănătate şi să se evite îmbolnăvirea lor;f) animalele, prin bolile pe care le pot avea, să nu producă contaminare;g) depozitarea şi manipularea deşeurilor şi substanţelor periculoase să prevină contaminarea;h) să se prevină introducerea şi răspândirea bolilor contagioase transmise şi omului prin intermediul animalelor;i) să se ia în considerare rezultatele oricăror analize relevante recoltate de la animale sau alte probe care ar avea importanţă pentru sănătatea umană;j) să se folosească aditivi alimentari şi produse de medicină veterinară în mod corect conform legislaţiei relevante în vigoare;

4. Operatorii din domeniul alimentar care cultivă sau produc produse din plante trebuie să ia următoarele măsuri:

a) să se menţină curăţenia şi dezinfecţia corespunzătoare a localurilor, echipamentelor, containerelor, a lăzilor de depozitare şi a veselei;b) să asigure o producţie în condiţii bune de igienă, condiţii de transport şi depozitare, curăţenia fabricilor de produse alimentare;c) să fie folosită apa potabilă sau apa curată ori de câte ori este necesară prevenţia contaminărilor;d) personalul care mânuieşte alimentele să fie într-o stare bună de sănătate şi să se evite îmbolnăvirea lor;e) animalele, prin bolile pe care le pot avea, să nu producă contaminare;f) depozitarea şi manipularea deşeurilor şi substanţelor periculoase să prevină contaminarea;g) să se ia în considerare rezultatele oricăror analize relevante recoltate din locurile de producţie sau alte probe care ar avea importanţă pentru sănătatea umană; să se

59

Page 60: Legislatie Ue

folosească produsele de protecţie a locurilor de protecţie şi biocidele în mod curent în conformitate cu legislaţia în vigoare;

5. Operatorii din domeniul alimentaţiei trebuie să întreprindă acţiuni de remediere în momentul în care sunt informaţi de problemele avute în timpul controalelor oficiale.6 . Operatorii din domeniul alimentaţiei trebuie să ţină şi să reţină evidenţe legate de măsurile luate cu scopul de a avea controlul asupra pericolelor într-un mod corespunzător şi într-un interval de timp corespunzător, toate acestea conformându-se naturii şi dimensiunii afacerii în domeniul alimentaţiei. Operatorii în domeniul alimentaţiei trebuie să aibă în aceste evidenţe informaţii valabile pentru autorităţile competente şi care pot fi solicitate de către acestea.7. Crescătorii de animale sau cei care produc produse primate de origine animală trebuie să aibă următoarele evidenţe:- natura şi originea hranei pentru animale,- produse de medicină veterinară sau alte tratamente administrate animalelor, însoţite de data, perioada de pauză şi de încetare a tratamentelor;- apariţia bolilor ce pot afecta siguranţa produselor de origine animală;- rezultatele oricăror analize efectuate pe probe de la animale;- orice raport relevant al controalelor efectuate pe animale sau produse de origine animală;8. Operatorii din domeniul alimentaţiei care se ocupă de producţia de plante trebuie să ţină următoarele evidenţe:- folosirea produselor ce protejează plantele şi a biocidelor;- apariţia oricărei îmbolnăviri;- rezultatele analizelor;

60

Page 61: Legislatie Ue

Secţiunea II - Regulamentul C.E. 178/2002 privind stabilirea principiilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei alimentelor

Libera circulaţie a produselor alimentare sigure şi sănătoase reprezintă un aspect esenţial al pieţei interne şi contribuie substanţial la sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor, precum şi la interesele lor sociale şi economice.

Pentru realizarea politicilor Comunităţii ar trebui asigurat un nivel ridicat de protecţie a vieţii şi sănătăţii umane.

Libera circulaţie a produselor alimentare şi hranei pentru animale în Comunitate poate fi realizată numai în cazul în care cerinţele privind siguranţa produselor alimentare şi a hranei pentru animale nu diferă semnificativ de la un stat membru la altul.

Exista diferenţe importante între legislaţiile alimentare ale statelor membre în ceea ce priveşte conceptele, principiile şi procedurile. Atunci când statele membre adoptă măsuri cu privire la produsele alimentare, aceste diferenţe pot împiedica libera circulaţie a produselor alimentare, pot crea condiţii de concurenta inegale şi, în consecinţă, pot afecta în mod direct funcţionarea pieţei interne.

Prin urmare, este necesară apropierea acestor concepte, principii si proceduri, in asa fel încât să se formeze o bază comună pentru măsurile privind produsele alimentare si hrana pentru animale, adoptate in statele membre si la nivel comunitar.Apa este ingerata direct sau indirect, la fel ca orice produs alimentar, contribuind astfel la expunerea generala a unui consumator la substantele ingerate, inclusiv factori de contaminare chimici si microbiologici. Cu toate acestea, intrucat calitatea apei destinate consumului uman este deja controlata prin Directivele 80/778/CEE [5] si 98/83/CE [6] ale Consiliului, este suficient sa se considere apa in baza punctului de conformitate mentionat la articolul 6 din Directiva 98/83/CE.

In contextul legislatiei alimentare, ar trebui sa se includa cerinte pentru hrana pentru animale, inclusiv producerea si utilizarea acesteia, in cazul in care este destinata animalelor de la care se obtin produse alimentare. Comunitatea a ales un nivel ridicat de protectie a sanatatii, adecvat dezvoltarii legislatiei alimentare, pe care il aplica in mod nediscriminatoriu, indiferent daca produsele alimentare sau hrana pentru animale sunt comercializate pe piata interna sau pe cea internationala.

Este necesar sa se ia masuri in asa fel incat consumatorii sa aiba incredere in procesul decizional care sta la baza legislatiei alimentare, in baza sa stiintifica, precum si in structura si independenta institutiilor care protejeaza sanatatea si alte interese. alimentare.

Masurile adoptate de statele membre si de Comunitate in materia produselor alimentare si al hranei pentru animale ar trebui sa se bazeze, in general, pe o analiza a riscurilor, cu exceptia cazurilor in care aceasta nu este adecvata circumstantelor sau naturii respectivelor masuri. Recurgerea la o analiza a riscurilor inainte de adoptarea unor astfel de masuri ar trebui sa faciliteze evitarea barierelor nejustificate care stau in calea circulatiei libere a produselor alimentare.

61

Page 62: Legislatie Ue

Secţiunea III Regulamentul C.E. 853/2004 – Norme de igienă pentru alimentele de origine animală

Prin Regulamentul (CE) nr. 852/2004, Parlamentul European şi Consiliul stabilesc norme generale privind igiena produselor alimentare pe care trebuie să le respecte operatorii din sectorul alimentar.

Anumite produse alimentare pot periclita în mod specific sănătatea umană şi este necesară stabilirea unor norme specifice de igienă. Este, în special, cazul produselor alimentare de origine animală la care au fost frecvent constatate riscuri microbiologice şi chimice.

În cadrul politicii agricole comune au fost adoptate numeroase directive în scopul stabilirii unor norme de sănătate specifice pentru producerea şi introducerea pe piaţă a produselor înscrise în lista prevăzută de anexa I la tratat. Aceste norme de sănătate au redus obstacolele  în schimburile comerciale cu produsele respective, ceea ce a contribuit la realizarea pieţei interne, asigurând în acelaşi timp un nivel ridicat al protecţiei sănătăţii publice.

În ceea ce priveşte sănătatea publică, aceste norme prevăd principii comune, în special în ceea ce priveşte responsabilităţile fabricanţilor şi ale autorităţilor competente, cerinţe în domeniul structurii, organizării şi igienei pentru unităţi, proceduri de autorizare a acestor unităţi, cerinţe în domeniul depozitării şi transportului şi mărci de salubritate.

Aceste principii constituie o bază comună pentru producţia de produse alimentare de origine animală în condiţii de igienă şi permit simplificarea directivelor existente.Este de dorit ca simplificarea să fie realizată în continuare prin aplicarea aceloraşi norme, după caz, tuturor produselor de origine animală.

Normele comunitare nu ar trebui să se aplice producţiei primare destinate unei utilizări în gospodăria privată sau preparării, manipulării şi depozitării produselor alimentare în gospodării în scopul consumului privat.

Prezentul regulament ar trebui să se aplice, în general, activităţilor de vânzare cu ridicata (respectiv în cazul în care o unitate de vânzare cu amănuntul efectuează operaţiuni în vederea aprovizionării unei alte unităţi cu produse alimentare de origine animală).

Statele membre ar trebui să dispună de o anumită marjă, în cadrul legislaţiei naţionale, pentru a extinde sau limita aplicarea cerinţelor prevăzute de prezentul regulament pentru activităţile de comerţ cu amănuntul. Cu toate acestea, statele membre pot limita aplicarea acestora numai în cazul în care consideră că cerinţele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor în domeniul siguranţei alimentelor şi în cazul în care aprovizionarea cu produse alimentare de origine animală a unei unităţi de către o unitate de vânzare cu amănuntul constituie o activitate marginală, localizată şi restrânsă.

62

Page 63: Legislatie Ue

VERIFICAREA CUNOŞTINŢELORLEGISLAŢIE NORME ŞI STANDARDE U.E. SPECIFICE

PROTECŢIEI CONSUMATORULUI

ÎNTREBĂRI:CAPITOLUL I

Introducere: Care este ţinuta unei persoane care merge în control – a unui inspector – comisar – poliţist în domeniul protecţiei consumatorului?

Secţiunea I. -a. Precizaţi care este legea şi anul care prevede normele de control şi conduită ale personalului cu atribuţii de control şi scopul acesteia.

-b. Enumeraţi trei principii generale de conduită profesională.Secţiunea II. -a. Precizaţi care este legea şi anul care prevede organizarea şi funcţionarea

A.N.P.C. -b. Precizaţi trei din principalele atribuţii ale Autorităţii.

Secţiunea III. -a. Specificaţi legea şi anul care reglementează organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

-b. Enumeraţi principiile organizării şi dezvoltării carierei funcţionarilor publici.Secţiunea IV. -a. Care este legea şi anul care prevede protecţia şi drepturile consumatorilor?

-b. Care sunt principalele drepturi ale consumatorilor?Secţiunea V. -a. Ce reprezintă asociaţiile de consumatori?

-b. Ce ştiţi despre Asociaţia Profesioniştilor pentru Protecţia Consumatorilor?Secţiunea VI. -a. Specificaţi care este legea şi anul care reglementează combaterea practicilor

incorecte ale comercianţilor. -b. Care sunt practicile comerciale incorecte?

SecţiuneaVII. -a. Precizaţi legea care defineşte protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.

-b. Precizaţi trei activităţi comerciale ilicite.Secţiunea VIII. -a. Care este scopul registrului unic de control?

-b. Ce se înscrie în registrul unic de control?Secţiunea IX. -a. Specificaţi care este legea şi anul care reglementează regulile privind

controalele oficiale pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele.

-b. Care sunt regulile generare cu privire la aceste controale?Secţiunea X.1 -a. Menţionaţi legea şi anul care prevede regulile de igienă a produselor alimentare.

-b. Specificaţi trei dintre principiile ce trebuie respectate pentru asigurarea igienei produselor alimentare?

Secţiunea X.2. -a. Precizaţi care este legea şi anul care prevede securitatea generală a produselor.-b. Care sunt obligaţiile generale de securitate?

Secţiunea X.3. -a. Specificaţi care este legea şi anul care prevede siguranţa alimentelor.-b. Ce înţelegeţi prin aliment sau produs alimentar?

Secţiunea XI. -a. Care este legea şi anul care stabileşte regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea?

-b. Care este rolul declaraţiei de conformitate?Secţiunea XII. -a. Care este legea şi anul în care prevede codul consumului?

-b. Menţionaţi trei dintre principiile de bază ale protecţiei consumatorilor.Secţiunea XIII. -a. Menţionaţi legea şi anul care reglementează etichetarea alimentelor.

63

Page 64: Legislatie Ue

-b. Specificaţi 5 elemente pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu o etichetă.

Secţiunea XIV. -a. Precizaţi legea şi anul care prevede produsele agroalimentare ecologice.-b. La ce se referă legea privind produsele agroalimentare ecologice?

Secţiunea XV. -a. Care este legea şi anul care prevede măsurile privind prevenirea şi combaterea consumului produselor din tutun?

-b. Specificaţi care sunt măsurile pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului de tutun.

Secţiunea XVI. -a. Care este legea şi anul care stabileşte modalitatea de indicate a preţului? -b. Care este scopul afişării preţurilor?

Secţiunea XVII. -a. Menţionaţi legea şi anul care prevede normele tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale.

-b. Ce informaţii obligatorii trebuie să conţină etichetarea apelor minerale naturale?Secţiunea XVIII.-a. Specificaţi care este legea şi anul care reglementează normele cu privire la

comercializarea vinurilor aromatizate.-b. De câte feluri pot fi vinurile aromatizate în funcţie de conţinutul în zahăr

invertit?Secţiunea XIX. -a. Care este legea şi anul care reglementează garanţiile?

-b. Ce condiţii trebuie specificate în declaraţiile referitoare la garanţie, pentru ca garanţia să fie obligatorie?

Secţiunea XX. -a. Precizaţi care este legea şi anul care prevede clauzele contractuale abuzive.-b. Enumeraţi trei prevederi contractuale care sunt considerate clauze abuzive.

Secţiunea XXI. -a. Care este legea şi anul care stabileşte regimul juridic al contravenţiilor?-b. Care sunt sancţiunile contravenţionale principale?

Secţiunea XXII. -a.Specificaţi care este legea şi anul care stabileşte normele cu privire la comercializarea produselor din carne.

-b. Ce trebuie specificat obligatoriu pe etichetă la produsele din carne?CAPITOLUL IISecţiunea I. -a. Care este Regulamentul Parlamentului European ce stabileşte reguli cu privire

la igiena produselor alimentare?-b. Enumeraţi trei principii referitoare la igiena produselor alimentare.

Secţiunea II. -a. Care este Regulamentul European ce se referă la stabilirea principiilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei alimentelor

-b. Menţionaţi trei cerinţe privind siguranţa produselor alimentare.Secţiunea III. -a. Care este Regulamentul European care stabileşte normele de igienă care se

aplică alimentelor de origine animală?-b. Cine este obligat să respecte acest regulament?

64

Page 65: Legislatie Ue

BIBLIOGRAFIE

1. Legea 477/2004 privind Controlul şi conduita personalului cu atribuţie de control;

2. Hotărârea nr. 748-2007 cu privire la Organizarea şi funcţionarea ANPC;

3. Hotărârea 1209 din 14 octombrie 2003 cu privire la Organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici;

4. O.G.21/1992 privind Protecţia Consumatorilor;

5. Legea 363/2007 cu privire la Combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor;

6. Legea 12/1990 cu privire la Protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite;

7. H.G. 925-2005 cu privire la regulile privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele şi cu regulile de sănătate şi de protecţie a animalelor;

8. HG. 924/2005 cu privire la igiena produselor alimentare;

9. Legea 245/2004 cu privire la securitatea generală a produselor;

10.Legea 150/2004 privind siguranţa alimentelor.

11.HG. 1022/2002 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului şi se aplică produselor nealimentare noi, folosite sau recondiţionate;

12.Legea 296/2004 privind Codul consumului.

13.H. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.

14.O.U.34/2000 cu privire la produsele agroalimentare ecologice.

15.Legea 349/2002 cu privire la prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun.

16.H. 26/2002 cu privire la etichetarea materialelor folosite la producerea de încălţăminte.

17.H. 947/2000 cu privire la stabilirea preţurilor.

18.H 396/2003 privind securitatea utilizatorilor de jucării se aplică oricărui produs sau material creat sau destinat în mod clar utilizării în jocul copiilor mai mici de 14 ani.

19.HOTĂRÂRE Nr. 689 din 5 mai 2004 cu privire la condiţiile de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei

20.Hotărârea 1020 din 1 septembrie 2005 privind aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale;

21.ORDINUL Nr. 145/270/59 din 8 aprilie 2002 privind aprobarea Normelor cu privire la natura, conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi calitatea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole, destinate comercializării pentru consumul uman.

65

Page 66: Legislatie Ue

22.Legea 178/2000 privind condiţiile care trebuie să fie respectate la fabricarea şi punerea pe piaţă a produselor cosmetice de uz uman;

23.ORDIN Nr. 296/29767 din 25 mai 2007 privind adoptarea măsurilor prin care se asigură punerea pe piaţă numai a brichetelor care prezintă caracteristici de siguranţă pentru copii şi interzicerea punerii pe piaţă a brichetelor fantezie;

24.Legea 449/2003 privind vânzarea produselor, inclusiv a celor executate la comandă, şi garanţiile asociate acestora, în vederea asigurării protecţiei consumatorului.

25.Legea 193/2000 privind clauzele contractuale abuzive.

26.OG. 2/2001 privind stabilirea regimului juridic al contravenţiilor;

27.ORDINULUI Nr. 560/1271/339/210 din 16 august 2006 privind Normele cu privire la comercializarea produselor din carne;

28.Ordinul 438/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari destinati utilizarii in produsele alimentare pentru consum uman;

29.Ordinul 230/2002 privind denumirile sub care se vinde si conditiile de calitate ale laptelui de consum.

30.Ordinul 335/2003 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura, conţinutul, originea, fabricarea, etichetarea şi marcarea unor produse din cacao şi ciocolată destinate consumului uman.

31.Ordin 522/2003 pentru aprobarea Normelor privind denumirea, descrierea, definirea, caracteristicile şi compoziţia mierii

32.Ordin 523/2003 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura, conţinutul, fabricarea şi etichetarea gemurilor, jeleurilor şi marmeladelor de fructe, precum şi piureului de castane îndulcit, destinate consumului uman;

33.Regulamentul C.E. 852/2004 privind igiena produselor alimentare;

34.Regulamentul C.E. 178/2002 – stabilirea principilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei alimentelor;

35.Regulamentul. C.E. 853/2004 – norme de igienă pentru alimentele de origine animală.

66


Recommended