Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

COMUNICAREA NONVERBALĂ

Comunicarea nonverbală este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte şi care pot fi decodificate, creând înţelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.

Mehrabian si M. Weiner au fost primii care au studiat limbajele neverbale si au constatat că proporţia în care folosim limbajul verbal şi limbajele neverbale este, în comunicarea orală, urmatoarea 7% cuvinte, 38% paralimbaj (în principal intonaţia şi inflexiunile vocii), 55% alte elemente de limbaj neverbal (în principal expresia feţei, gesturile şi postura corpului). Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor, restul fiind neverbal.

De cîte ori comunicăm, noi trimitem în exterior mesaje şi prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci când nu scriem sau vorbim, noi totuşi comunicăm ceva, uneori neintenţionat. Evident, noi putem utiliza imagini pentru a ne comunica mesajul, fie pentru a înlocui cuvintele sau, mai important, pentru a întări mesajul verbal. Dar, voluntar, sau involuntar, când vorbim, comunicăm de asemenea prin

expresia feţei- un zâmbet, o încruntare; gesturi- mişcarea mîinilor şi a corpului pentru a explica sau accentua mesajul verbal; poziţia corpului- modul în care stăm, în picioare sau aşezaţi; orientarea - dacă stăm cu faţa sau cu spatele către interlocutor; proximitatea - distanţa la care stăm faţă de interlocutor, în picioare sau aşezaţi; contactul vizual - dacă privim interlocutorul sau nu, cât şi intervalul de timp în care îl

privim; contactul corporal- o bătaie uşoară pe spate, prinderea umerilor; mişcări ale corpului- pentru a indica aprobarea/dezaprobarea sau pentru a încuraja

interlocutorul să continue; aspectul exterior- înfăţişarea fizică sau alegerea vestimentaţiei; aspectele nonverbale ale vorbirii- variaţii ale înălţimii sunetelor, tăria lor şi rapiditatea

vorbirii, calitatea şi tonul vocii (denumite uneori “paralimbaj”); aspectele non-verbale ale scrisului - scrisul de mână, aşezare, organizare, acurateţe şi

aspectul vizual general;

Vom incerca sa raspunde la 10 dintre cele mai frecvente intrebari, pe seama carora s-au efectuat studii, experimente de-a lungul timpului si al caror interes il starnesc pentru dezbateri si cercetari in intreaga lume, indiferent de cultura, regim politic sau perioada istorica.

1

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

1. Notele definitorii comune ale comunicarii nonverbale?

Comunicarea nonverbala se efectueaza cu ajutorul semnelor si semnalelor prin anumite canale de transmitere sau receptionarea a mesajelor, si anume: vizual, auditiv, tactil, olfactiv prin gesturi, postura, miscarile corpului etc.

Comunicarea nonverbala se poate face atat voluntar cat si involuntar, efectuarea involuntare a unor gesturi ofera informatii despre strea noastara emotionala, despre felul in care gandim, iar uneori ne descopera adevaratele intentii pe care dorim sa le ascundem.

Orice cod de transmitere a mesajelor are urmatoarele caracteristici:

a) Depinde de un acord prealabil intre cei care il folosesc si care impartasesc acelasi fundament cultural

b) Indeplineste o functie comunicativa de sau de identificare sociala

c) Este transmisibil prin mijloace de comunicare sau canale care ii sunt aplicabile.

Comunicarea umana este ansamblul de sisteme ce redau informatii despre ceva/cineva, acest ansamblu este format din: prezenta fizica si imbracamintea; gesturile sau miscarile voluntare; actiunile intamplatoare; urmele actiunilor; sunetele vocale; cuvintele rostite; cuvintele scrise. Observam din enumerarea de mai sus ca comunicarea nonverbala are un aport semnificativ faata de cea verbala sau scrisa, indicatorii de recunoastere si interpretare a actiunilor celui angajaat intr-o forma de comunicare pot fi recunoscuti cu ajutorul mai multor elemente.

“ Prin comunicarea nonverbala se intelege ansamblul de mijloace de comunicare existente intre fiintele vii, care nu utilizeaza limbajul uman sau derivatele nesonore ale acestuia (scrisul, limbajul surdo-mutilor etc.)”

2

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

2. Ce consecinte au cele cinci axiome ale comunicarii nonverbale pentru cercetarea concreta?

Axiomele comunicarii nonverbale:

1) Comunicarea nonverbala este filoenetic si ontogenetic primordiala2) In relatiile interpersonale directe este imposibil sa nu comunicam nonverbal3) Comunicarea nonverbala reprezinta un element in sistemul comunicarii umane si trebuie

analizata ca atare, nu independent de comunicarea verbala4) Comunicarea nonverbala se realizeaza printr-un sistem de semne si semnale (discrete si

analogice), de coduri si canale de transmitere a informatiei msi trebuiew analizata ca atare, nufiecare elemen separat

5) In comunicarea nonverbala, semnificatia semnelor transmise prin multiple canale trebuie stabilita in termenii probabilitatilor si in functie de contextul socio-cultural concret

Axiomele comunicarii nonverbale trebuie interpretate in ansamblul axiomelor comunicarii stabilite de Scoala de la Palo Alto, in vederea fondarii unei stiinte a pragmaticii comunicarii umane:

1) Este imposibil sa nu comunicam2) Orice comunicare prezinta 2 aspecte: continut si relatie, cel de-al doilea aspect

inglobandu-l pe primul, prin aceasta realizandu-se metacomunicarea3) Natura relatiilor depinde de punctuatia secventelor de comunicare dintre parteneri4) Oamenii utilizeaza doaua moduri de comunicare: digital si analogic 5) Schimbul de comunicare este simetric sau complementar, dupa cum se bazeaza pe

egalitate sau pe diferenta

Intelegerea aprofundata si posibilitatea interpretarilor cat mai exacte a mesajelor transmise pe cale nonverbala, prin aanumite canale de comunicare, face obiectul numeroaselor studii desfasurate de multi oameni de stiinta actuali dari si viitori.

Intr-o societate in care “schimbarea” este cuvantul cel mai utilizat, ne punem intrebarea: Daca in timp ne vom schimba si modalitatea de a comunica la nivel nonverbal? Cunoscand geneza comunicarii nonverbale care dateaza dinaintea comunicarii verbale si observand evolutia lor, atat a comunicarii verbale cat si a celei nonverbale, vom observa ca au evoluat impreuna si coexista formand un tot unitar.

3

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

3. Zambesc mai mult femeile decat barbatii? De ce?

Fata este cea mai importanta sursa de semnale trimise in exterior atat verbale, vocea, accentul, intonatia, inflexiunile vocii etc, cat si la nivelul expresiei care implica ochii, gura, muschii capului si fetei.

Zambetul exprima stari diferite si numeroase precum: bucuria, ironia, fericirea, amuzamentul, nostalgia, indignarea etc.

Peter Collett ne impartaseste caracteristicile celor doua tipuri de zambet cercetate de el din punct de vedere al indicatorilor de recunoastere, si anume:

El ne identifica “Zambetul Sigilat”, acel zambet pe care-l redam uneori cu scopul de a fi remarcati insa de a nu ne fi recunoscute starile, gandurile, emotiile.

Recunoastere acestui zambet se face relativ usor deoarece si numele ne ofera o oarecare explicatie. Aici buzele raman impreuna in timp ce colturile gurii se distanteaza. Rezultatul este o linie lunga care traverseaza fata si o puternica senzatie ca nimeni nu poate sti ce se petrece in mintea persoanei ale carei buze raman sigilate. Zambetul sigilat este favoritul oamenilor de afaceri foarte bogaati si al politicienilor de nivel inalt.

Tot Peter Collett ne ofera indicatorii zmbetului, “Apasat”, aici muschii din jurul gurii sunt tensionati pentru a arata ca zambetul este retinut. Zambetul apasat ofera un mod de a zambi fara a zambi propriu-zis. In aceasta privinta este un zambet mascat, unde intentia nu este de a ascunde zambetul ci de a sublinia tocmai incercarea nereusita de ascundere. Zambetul apasat sugereaza ca persoana simte un puternic impuls de a zambi dar ca a izbutit sa-l tina sub control. Deseori acest aspect de control formeaza principalul mesaj al acestui zambet.

4

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

Motivele pentru care omul rade sunt variate, dar mecanismul rasului este todeauna acelasi: inspiratie adanca, scurte contractii spasmice ale toracelui, in special ale diafragmei. In timpul rasului, gura este mai mult sau mai putin larg deschisa cu colturile mult trase inapoi, precum si putin in sus, iar buza superioara este putin ridicata (Charles Darwin).

Claudia Schäfer observat ca putem evolua intensitatea rasului (pe o scala de la 1 la 10) dupa manifestarile nonverbale antrenate gradual:

1. Intai surasul si apoi izbucnirea in ras2. Gura se deschide din ce in ce mai larg 3. Colturile gurii se deplaseaza tot mai in lateral, spre urechi4. Nasul se increteste5. Sunetul se apropie mai mult de strigat sau latrat6. Ochii se inchid “cu lacrimi”, iar pielea din jurul lor face dungi multe si mici7. Capul cade tot mai mult pe spte si umerii se ridica8. Apare o miscare de leganare a trupului9. Persoana se autoimbratisaza (autoatingerea), cuprinzandu-si trupul cu mainile10. Declansaza un mod oarecare de a bate din picioare

De-a lungul timpului s-a constatat ca femeile zambesc mai mult decat barbatii. Fiind considerat un rezultat al socializarii.

L.R.Brody a constatat ca fetitele sunt incurajate sa exprime emotiile pozitive iar baietii pe cele negative. Totodata prin natura profesiei practicate (vanzatoare, educatoaare, stewardese, coafeze, asistente medicale etc) chiar li se impune femeilor sa zambeasca. De altfel femeia inca din antichitate este vzuta ca o fiinta fina, fragila, daruitaore de bucurie, placere si chiar fericire, implinirea barbatului fiind legarea sentimentala de o femeie care sa-i ofere copii, stabilitatea cuplului marital, etc.

De asemenea zambetul are multiple caracteristici si intelesuri, pot fi zambete cu conotatie sexuala (atractia fizica – flirtul), profesionala (acel zambet al crainicelor TV), de simpatie, zambetul sarcast, etc.

5

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

Este zâmbetul mai utilizat de femei decât de bărbaţi?

Zâmbet larg

Zâmbet simplu

Fără zâmbet

femei 78,51 14,35 7,14

bărbaţi 58,15 22,21 19,64

Rolul zâmbetului în cererile implicite sau explicite.

Zâmbet Fără Zâmbet

autostopist 9,0 6,0

autostopistă 19,0 10,5

6

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

4. Descrieti stilul dvs. de a strange mana persoanelor cunoscute cu care va intalniti.

Personalitatea este element stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană. Fiecare individ are particularităţile sale intelectuale, afective şi cognitive (cu referire la voinţă, la temperament), al căror ansamblu organizat determină personalitatea.

Constatam pe zi ce trece cat de important este si a fost salutul pentru socializarea oamenilor. Totodata salutul prin staransul mainii ne ofera o sursa inepuizabila de informatii referitoare la caracterul si emotiile persoanei respective.

Peter Collett in cartea sa “ Cartea gesturilor – cum putem citi gandurile oamenilor din actiunile lor” identifica si detaliaza caracteristicile a opt tipuri de salut prin stransul manii:

A. MENGHINA. Una dintre regulile principale in acest gest este ca presiunea nu trebuie sa fie nici prea mica, nici prea mare si ca fiecare persoana trebuie sa modifice presiunea exercitata de mana sa in functie de cea a partenerului. Exista persoane care nu respecta aceste cerinte si strang foarte mult mana celuilalt. Uneori acest lucru se face inconstient. Totusi de cele mai multe ori intentia este de a-si exprima puterea sau de a-l pune pe celalalt la locul sau. Oamenii care doresc sa arate ca nu sunt atat de slabi si de ineficienti pe cat par folosesc deseori menghina ca pe o forma de compensare.

B. MANA MOARTA. O mana moarta apare atunci cand cineva ofera o mana relaxata total. Nu exercita nici o presiune si nu contribuie la realizarea mutuala a salutului. O persoana care ofera o mana moarta este una care, din mai multe puncte de vedere, nu intra in legatura cu celalalt. Intocmai ca si mana, ea ramane pasiva si detasata. Acest lucru se intampla deseori cu persoanele pline de ele sau cu cele care trebuie sa dea mana cu multa lume.

C. MANA FERMA. O strangere ferma se produce atunci cand degetele mainii se aduna in jurul mainii parteneruluisi presiunea nu este nici prea mare, nici prea mica. Persoanele care folosesc acest tip de salut sunt persoane extravertite care nu sunt blocate emotional, dar si persoanele deschise la experiente noi folosesc acest fel de salut.

D. LIPITOAREA. Exista persoane care retinmana unei persoane dupa ce o strang – se agata de ea ca o lipitoare. In spatele acestui comportament exista mai multe motive dar ele se reduc toate la problema controlului. Retinand mana unei persoane dupa salut, persoana poate sa stabileasca cursul discutiei si sa opreasca interlocutorul mult mai mult decat ar fi dorit acesta.

E. MANA UMEDA.

7

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

Oamenii care au mainile transpirate incearca deseori sa mascheze acest lucru stergandu-si mana de haine inainte de a da mana cu cineva. Stergandu-se in graba, transpiratia de la suprafata pielii este indepartata dar nu intodeauna dispar si urmele lipicioase ale anxietatii. Un alt mod de a ascunde mana transpirata este arcuirea usoara a mainii pentru a reduce suprafata de contact cu mana celeilalte persoane cand dau mana. Nu toate mainile lipicioase sunt un semn de nervozitate. S-a estimat ca 5% din populatie sufera de hiperhidroza, o transpiratie cronica a mainii datorata unor factori genetici mai degraba decat anxietatii.

F. REINTARIREA. Cand oamenii vor sa dea mana intr-o maniera mai entuziasta sau mai intima, uneori apuca mana celuilalt cu ambele maini. Aceasta este numai una din multiplele versiuni amplificate ale acestui gest – in alte versiuni mana stanga poate fi pusa pe umarul, bratul sau antebratul partenerului. Oamenii care amplifica acest gest preiau automat controlul salutului marind cantitatea de contact fizic si din acest motiv gradul de angajare in relatia cu celalalt.

G. SALUTUL INVAZIV. Intr-un salut simetric, prin strangerea mainii palmele participantilor ar trebui sa se intalneasca undeva la jumatatea distantei dintre ei. Exista doua moduri in care acest salut poate fideplasat in spatiul personal al unuia dintre parteneri. Prima este “trasul” in care o persoana o trage pe cealalta in spatiul ei personalcreand un gest care respecta conditiile impuse de el. A doua este “invadarea” in care o persoana intinde bratul complet fortand astfel salutul sa se produca in spatiul personal al celuilalt.

H. SALUTUL DOMINANT. Este un mod de salut asimetric prin rotirea antebratului unei persoane (persoanei dominante) pentru a aduce mana deasupra mainii celuilalt. Pozitia de pronatie in care se afla fata de pozitia de supinatie a celui dominat, ii ofera avantajul de a controla conversatia.

Este clar ca salutul prin strangerea mainii difera de la om la om si in functie de sentimentele detinute pentru persoana pe care o salutam, ne exprimam emotiile intr-un mod sau altul. Nu vom saluta niciodata doua persoane in acelasi fel sau daca se va intampala, va fi foarte rar. Salutul prin strangerea manii ne exprima emotiile si sentimentele avute pentru interlocutor. Vom efectua un salut dominant cu persoanele pe care dorim sa le atragem atentia si sa-i facem atenti la discutie, vom saluta ferm atunci cand intalnim o persoana pe care dorim sa-i aratam ca nu ne este indiferenta si ii purtam respect (aceasta poate fi un bun prieten, un camarad pe care-l apreciem etc). De asemenea putem saluta cu o mana umeda un interlocutor care ne ofera o stare de anxietate, aceasta poate fi o persoana pe care o respectam foarte mult si fata de care ne simtim inferiori si atunci intervin emotiile.

8

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

Intre prietenii buni salutul este efectuat prin stransul mainii intre barbati iar intre persoanele de sex diferit salutul prin stransul mainii se cotinua cu sarutul pe obraz care arata gradul de prietenie al celor doi.

Stilul meu personal de a saluta prin strangerea mainii este efectuat printr-o strangere ferma a mainii, continuat de un zambet larg de prietenie si eventual un sarut pe obraz.

9

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

5. Care sunt componentele fetei si ce informatii probabile transmit ele?

Fata detine toate cele cinci modalitati senzoriale – vazul, mirosul, auzul, gustul si pipaitul – avand organele de simt pe fata sau in apropierea ei. Insa fata nu este doar un simplu paravan pentru toate modalitatile senzoriale - este si cea mai importanta sursa de semnale trimise in exterior prin: mesaje verbale, prin trasaturi ale vocii sau accentul si intonatia, prin miile de expresii care implica – ochii, muschii capului si ai fetei.

Diferitele elemente ale fetei (fruntea, sprancenele, ochii, nasul, gura, barbia), luate separat si in combinatie, influenteaza formarea impresiei despre celalalt. In acest sens s-au facut numerose cercetari si experimente, precum cele realizate de catre E. Brunswik si Lotter Teiter (1937), unde cei doi psihologi germani au prezentat 41 de “fete schematice” subiectilor de experiment, cerandu-le sa le evalueze sub raport psiho-moral. Diferentierea fetelor schematice se face dupa distanta dintre globii ochulri, inaltimea fruntii, pozitia si lungimea nasului, si dupa pozitia gurii. Sa constatat ca exista o anumita omogenitate a aprecierilor si ca gura – nu ochii, cum cred cei mai multi – reprezinta trasatura faciala cea mai importantaa pentru formarea impresiei.

Datorită socializării crescute, oamenii au învăţat să-şi ascundă stările de spirit, controlându-şi expresiile în mod remarcabil. Astfel, se poate vorbi despre o faţă publică, pe care oamenii o abordează la serviciu, în afaceri, în societate, în general, dar şi de o faţă particulară, care se iveşte atunci când ei doresc să se relaxeze sau când sunt singuri.

Contactul ochilor.

Prin intermediul ochilor, oamenii supraveghează natura şi cursul unei comunicări pentru a se putea adapta rapid reacţiilor interlocutorului. Mişcările ochilor, durata şi intensitatea privirii sunt sincronizate, de obicei, cu ritmul şi fluenţa vorbirii. Se poate observa că o persoană care vorbeşte calm are o privire liniştită, iar intervalele la care îşi schimbă direcţia privirii sunt mai lungi în comparaţie cu cea care vorbeşte în ritm alert. La o asemenea persoană, mişcările ochilor sunt rapide pentru a culege cât mai multe mesaje non-verbale de la interlocutori. Persoanele cu ezitări în exprimarea unor mesaje sau părţi din mesaje au priviri fixate în depărtare, care „mătură” auditoriul; prin comparaţie, cele care expun un discurs în mod fluent scurtează distanţa privirii, mărind aderenţa vizuală cu auditoriul. Mişcările laterale ale ochilor, privirile piezişe fac dovada fie a lipsei de sinceritate, fie a sentimentelor dezagreabile. Pleoapele care se mişcă rapid indică o stare de nelinişte. Ridicarea unei sprâncene este semnul neîncrederii, iar când această mişcare se repetă, se poate deja anticipa un răspuns negativ.

10

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

Gestica şi poziţiile capului pot releva, de asemenea, o multitudine de sentimente, atitudini:

frângerea degetelor indică nerăbdarea, neliniştea;

masarea nasului cu degetul arătător arată ostilitatea sau negaţia în timp ce masarea bărbiei indică îndoiala, nesiguranţa;

clătinarea capului însoţită de un zâmbet semnifică dorinţa de a încuraja, bunăvoinţa, răbdarea, interesul;

braţele împletite în dreptul pieptului arată neîncrederea, dorinţa de apărare, sentimentul de inferioritate;

mâinile împreunate sub bărbie sau sprijinind fruntea indică superioritate, aroganţă, dificultate în comunicare;

„clopotniţa“ reprezintă gestul aşezării coatelor pe birou şi al formării unei piramide cu antebraţele. Mâinile se împreunează în dreptul gurii. Vorbind sau ascultând astfel, o persoană exprimă nesiguranţa sau neîncrederea în partener.

11

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

6. Ce semnale cu vloare psihosociologica transmite postura?

Cand doua persoan vorbesc una cu cealalta, ele se privesc un timp si apoi isi indreapta privirile in alta parte. Stim ca cele trei surse principale de informatie oferite de corp sunt: ochii, bstul si picioarele.

Cand cele doua persoane s-au angajat intr-o conversatie de durata imcepem sa observam semnalele transmise de postura fiecareia. Cand vrem sa apreciem masura angajarii unei persoane intr-o conversatie, cea mai buna sursa de informare este zona periferica (pozitia picioarelor interlocutorului).

Peter Collett ne descrie cele 4 posturi frecvent folosite de noi, oamenii, angajti intr-o conversatie si indicii emotionali pe care le cuprind.

Postura paralela sau pozitia de “Drepti”.

Pozitia picioarelor sunt drepte si paralele, talpile sunt apropiate una de alta iar greutatea corpului este repartizata egal pe ambele picioare. Persoanele care adopta aceasta postura sunt de obicei neangajate – nu arata nici ca vor sa plece, nici ca vor sa ramana pe loc.

Postura “calaretului”.

Pozitia picioarelor sunt din nou drepte dar de aceasta data talpile sunt foarte departate. Aceasta postura este tipica dominantei intrucat mareste spatiul ocupat de corp, persoana se intinde si isi expune pe nesimtite organele genitale. Deoarece picioarele sunt asezate la o oarecare distanta, aceasta postura, “postura calaretului” este in acelasi timp o postura a imovabilitatii – arata ca persoana nu intentioneaza sa plece.

12

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

Postura “foarfecelui”.

In aceasta postura, picioarele sunt incrucisate ca lamele unei foarfece. Aceasta postura are doua variante – cu ambele picioare drepte (postura “foarfecelui”) sau cu un picior indoit peste celalalt sau in spatele lui (postura “lamei indoite”). Aceasta postura este clasica de imobilitate, arata ca persoana este angajata in conversatie si nu are nici cea mai mica intentie de a pleca.

Postura “contrafortului”.

In aceasta pozitie cea mai mare parte din greutatea corporala se lasa pe piciorul “suport”, celalalt picior joaca rol de contrafort. In aceasta postura piciorul suport este drept, cel de contrafort putand fi drept sau indoit – de obicei este indoit din genunchi iar talpa este asezata cu varful indreptat spre exterior. Aceasta postura s-a bucurat de foarte multa popularitate ca forma de afirmare masculina din Evul Mediu si pana la jumatatea secolului al- XIX –lea.

Insa postura nu inseamna numai pozitia picioarelor pe care o avem intr-o conversatie ci numeroasele posturi pe care o persoana le poate adopta in diferite momente.

13

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

7. Dar felul in care mergem?

Felul in care mergem poate spune despre caracterul nostru mai multe decat am putea spune noi prin cuvinte.

Caracteristicile mersului sunt: regularitatea, viteza, presiunea, lungimea pasului, elasticitatea, precizia directiei si viabilitatea. Dupa cercetarea acestor caracteristici si a semnificatiei lor psihologice ne putem face o parere despre subiectul analizat.

Specialistul german in comunicare nonverbala analizeaza in lucrarea “Limbajul corpului pentru manageri” nu mai putin de unsprezece feluri de a merge:

Mersul ritminic – exprima o stare psihica pozitiva, bucurie.

Mersul sacadat – dictat de aparitia brusca a unor motive.

Mersul cu trunchiul teapan – exprima mandrie, orgoliu, aroganta.

Mersul repede sau incet – indica dorinta de a ajunge mai repede la o tinta sau de a amana atingerea unei tinte neplacute.

Mersul cu “pasi uriasi” – specific persoanelor extravertite, exprima ravna.

Mersul cu “pasi mici” – specific persoaanelor introvertite, exprima dorinta de a scimba directia,pentru a evita orice pericol.

Mersul impiedicat – arata conflictul interior aal persoanelor, lipsa de sigurantaa, timiditate.

Mersul relaxat – specific persoanelor dezinteresate, triste, lipsite de un tel.

Mersul pe varfuri – da posibilitatea de aa te apropia de cineva fara sa te simta sau de a incepe sa fugi de cineva.

Mersul leganat – este un mers demonstrativ, al persoanelor care afiseaza siguranta de sine.

Mersul inadecvat – cu pasi foarte mari si cu elan nejustificat, exprimand lipsa de preocupare.

14

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

8. Flirtul si personalitatea.

Flirtul se desfasoara dupa aceleasi reguli pe intreg mapamondul, atat in triburile izolate de civilizatie cat si in societatile dezvoltate ce au acces nemarginit la informatie prin tehnologie, etc.

Peter Collet ne spune ca inclinarea capului de catre femeie, este semn de sumisivitate ceea ce poate fi interpretat de partener ca fiind un gest de prietenie, slabiciune, de permisivitate.

Semnalele care indica flirtul se impart in trei categorii – invitatii, respingeri si amanari.

“Invitatiile” sunt indicatori de abordare care ii dau celuilalt permisiunea de a face primul pas si indicatori de progres care exprima interesul si fac relatia sa avanseze la stadiul urmator.

“Respingerile” sunt exact opusul “invitatiilor” - ele exprima o lipsa totala de interese si sunt menite sa respinga avansurile celuilalt.

“Amanarile”, pe de alta parte, lasa procesul de curtare intr-o etapa de asteptare – scopul lor este sa traga de timp fara sa-l descurajeze pe partener sau sa-l faca sa-i scada interesul.

Ambivalenţa privirilor (acord/refuz) – flirtul (S. Chelcea şi A Chelcea, 1990, 24)

• Îşi reţine zâmbetul la prima vedere

• Aproape inchide ochii

• Înclină capul şi priveşte lateral

• Iscodeşte cu privirea

• Face ochii mici

• Intoarce capul

• Stabileşte contactul vizual

• Arată acordul deschis pentru dezvoltarea unei relaţii

15

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

16

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

9. Ce pot dezvalui expresiile faciale ale oamenilor politici?

Propun ca pentru aceasta intrebare sa luam un subiect de actualitate din viata politica romaneasca.De cateva zile senatorul Sorin Oprescu ne ofera un spectacol de gesturi si expresii faciale ce-i descopera diferitele stari emotionale.

Observam in imaginile de mai sus cativa indici ale emotiilor pe care Dl. Sorin Oprescu le manifesta in momentul in care a fost fotografiat, si anume: siguranta de sine, calmitate, mirare, agitatie, stare de nervozitate, framantare, indignare, dezgust, suparare, dezamagire, atentie-privitul pe deasupra lentilelor ochelarilor de vedere, etc. Discursul actorilor politici este insoti intodeauna de o atitudine exprimata cu ajutorul comunicarii nonverbale.

17

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative – Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

10. Modalitati nonverbale de “punere in scena” a statusului social al managerilor.

Stim deja cat de imporatanta este comunicarea, practic fara comunicare nu putem avea statusul de apartenent la viata sociala, la grup fata de care ne identificam si fara de care nu am putea exista. Cu atat mai mult este importanta comunicarea in organizatie, intre lideri si angajati cat si intre oameni de aceeasi clasa, status, sex etc. De ce un manager este vazut ca fiind un exemplu? Pentru ca el are capacitate si puterea de a coordona/controla alti oameni, are puterea de a lua decizii importante, practic liderul este vazut ca fiind un exemplu de “ asa DA”, tocmai de aceea tot ce tine de comunicare, comunicare nonverbala ei trebuie sa fie adevarati profesionisti, perfectionisti. Concentrandu-ne pe comunicarea nonverbala a managerilor vom observa cat de multe mijloace folosesc acesti Domni/Doamne pentru a ne oferi cat mai multe informatii despre caracterul sau si mesajul pe care doresc sa ni-l transmita. De la grija cu care isi aleg tinuta (costumul, camasa, cravata, pantofii, palaria, cromatica adecvata fiecarei ocazii, etc.) si ca sa va dau un exemplu, cu siguranta ne aducem aminte de costumul navy, pardesiul bej inchis si deja devenita celebra palarie a domnului Ion Iliescu purtate impreuna cu un arsenal de gesturi ce sugerau un caracter puternic, o fire optimista, siguranta de sine si nu in ultimul rand “zambetul” de prietenie ce-l afisa ori de cate ori avea ocazia. Nu acest tot unitar ne-a facut sa-l votam? Nu ne transmitea mesaje de incredere, nu ne facea sa speram in cele promise?

Oare am intra prea mult in delatii daca am aborda si vestimentatia managerilor ca subiect intrinsec celui de fata? Oare statusul social nu il recunoastem si dupa felul vestimentar abordat? Vestimentatia poate spune despre un om mai multe lucruri decat propriile cuvinte. Aceasta non-culoare, negrul, se doreste a fi culoarea dominatiei, exprima rigurozitate, putere, exigenta, nu este o culoare cu deschidere la comunicare pentru ca atrage atentia asupra ei ci nu a interlocutorului si a ceea ce el doreste sa exprime prin viu grai. Ca manager orice detaliu conteaza chiar daca se refera la vestimentatie, gesturi, postura etc. In functie de ceea ce dorim sa exprimam atat verbal cat si nonverbal, ne vom adapta de la stilul vestimentar pana la gestica, postura, etc pentru a transmite mesajul dorit. In domeniul profesional nu exista moda, aceste trenduri ce se schimba de la an la an. Vestimentatia profesionistilor are traditie si si-a castigat respectul prin impresia pe care o lasam ori de cate ori o folosim. Tinuta de afaceri se imparte in: tinuta formala-conservatoare, in care se accepta doar costumul; si tinuta business casual, in care se accepta combinatia sacou-pantaloni de culori diferite si materiale apropiate.

Pentru tinuta conservatoare culorile de baza sunt: negru, gri – de la gri-deschis pana la gri-carbune – albastru, in special in varianta bleumrin, toate aceste culori in variante uni sau cu dungi fine. In functie de mesajul pe care dorim sa-l transmitem vom alege culoarea costumului, spre exemplu daca in intalnirea de afaceri pe care urmeaaza sa o avem, vrem sa inspiram autoritate, putere, vom alege un costum de culoare neagra.

18