Recidiva - Drept PenalForma a pluralitatii de infractiuni prevazuta in cap. IV, t. II, art. 37, C.

pen., partea generala, care consta din savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o presoana care a

fost condamnata definitiv pentru o alta sau alte infractiuni. Are deci doua elemente sau termeni. Primul

termen este format dintr-o condamnare definitiva la o pedeapsa privativa de libertate, iar al doilea

termen este format din savarsirea unei noi infractiuni cu intentie, fiecare din acesti termeni putand avea

forme diferite, determinate de configuratia starii de recidiva prevazuta de lege. Recidiva se poate

prezenta sub mai multe modalitati, si anume: recidiva dupa condamnare, recidiva dupa executare si

recidiva mica.

SPETE

CONTOPIREA PEDEPSELOR. MODIFICARI DE PEDEPSE. INSTANTA COMPETENTA -

DREPT PENAL

Instanta competenta sa dispuna contopirea pedepselor aplicate prin hotarari definitive, potrivit

art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala , este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul

cand cel condamnat se afla in stare de detinere, instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se

afla locul de detinere, indiferent daca aceasta instanta este ierarhic inferioara instantei de executare a

primei hotarari definitive.

Prin sentinta penala nr. 536 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, in conformitate cu prevederile

art. 449 alin. (1) Codul de procedura penala , a dispus admiterea cererii de contopire a pedepselor

formulata de condamnatul N.M. si, potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicata pentru

savarsirea infractiunii de talharie prin sentinta penala nr. 208 din 15 mai 2002 a Tribunalului Prahova,

ramasa definitiva prin decizia penala nr. 344 din 14 august 2002 a Curtii de Apel Ploiesti, cu pedeapsa

aplicata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prin sentinta penala nr. 918 din 3 aprilie 2003 a

Judecatoriei Ploiesti, desfiintata in parte prin decizia penala nr. 584 din 25 mai 2003 a Tribunalului

Prahova, ramasa definitiva prin nerecurare.

Instanta a retinut ca infractiunile de talharie si furt calificat au fost savarsite de inculpat inainte ca

acesta sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele; faptele fiind concurente in conditiile

prevazute in art. 33 lit. a) C. pen., instanta a dispus contopirea pedepselor aplicate si executarea celei

mai grele dintre pedepse, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia penala nr. 23 din 14 ianuarie 2004, a respins apelul procurorului,

prin care s-a sustinut ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea competentei materiale, deoarece

potrivit art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala Judecatoria Ploiesti, ca instanta de executare a

ultimei hotarari, era competenta sa solutioneze cererea de contopire

Recursul declarat de procuror este fondat.

Cererea de contopire a pedepselor formulata de condamnat a fost solutionata cu incalcarea dispozitiilor

privind competenta dupa materie.

Potrivit art. 449 alin. (1) Codul de procedura penala , pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la

punerea in executare a hotararii sau in cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotarari

definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii: concursul de infractiuni, recidiva sau acte care

intra in continutul aceleiasi infractiuni .

Art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala stabileste ca instanta competenta sa dispuna asupra

modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand cel condamnat se

afla in stare de detinere, instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere .

In art. 418 Codul de procedura penala se prevede care dintre instantele care au solutionat cauza

constituie instanta de executare, stabilindu-se ca hotararea instantei penale, ramasa definitiva la prima

instanta de judecata, la instanta de apel sau la instanta de recurs, se pune in executare de catre prima

instanta de judecata .

O exceptie la aceasta regula este prevazuta in art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala , potrivit

caruia instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei

hotarari sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, in cazul cand

cel condamnat se afla in stare de detinere .

In raport cu dispozitiile prin care se stabileste competenta de rezolvare a modificarilor de pedeapsa,

solutionarea cererii de contopire a pedepselor formulata de condamnat revenea Judecatoriei Ploiesti, ca

instanta de executare a ultimei hotarari

Pentru aceste considerente, recursul a fost admis si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la

Judecatoria Ploiesti.

Pronuntata - Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia penala, decizia nr. 2995 din 2 iunie 2004

INCAIERARE. ELEMENTE CONSTITUTIVE. FAVORIZAREA INFRACTORULUI.

FAVORIZARE PERSONALA. ACTIUNE CIVILA - DREPT PENAL

Infractiunea de incaierare prevazuta in art. 322 Codul penal presupune existenta a doua grupari, care

savarsesc acte de violenta una asupra celeilalte.

Prin urmare, atunci cand exista numai gruparea inculpatilor, iar victimele actelor de violenta nu

constituie o grupare, neavand cunostinta de intentia inculpatilor si reactionand numai pentru a se apara,

nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de incaierare.

In cazul favorizarii infractorului prevazuta in art. 264 Codul penal , partea vatamata se poate constitui

parte civila in procesul penal atat impotriva infractorului favorizat, cat si impotriva favorizatorului, dar

numai in cazul favorizarii reale constand in ajutorului dat unui infractor pentru a asigura folosul sau

produsul infractiunii, iar nu si in cazul favorizarii personale, atunci cand ajutorul a fost dat celui care a

savarsit o infractiune contra integritatii corporale si sanatatii, pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea

penala, intrucat, in acest caz, intre actiunea favorizatorului si prejudiciul cauzat victimei prin

infractiunea contra integritatii corporale si sanatatii nu exista legatura de cauzalitate.

Prin sentinta penala nr. 171 din 8 iunie 2005, Tribunalul Mures a condamnat pe inculpatul B.E. pentru

tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit.

i) Codul penal , precum si pentru savarsirea unei infractiuni de vatamare corporala grava prevazuta in

art. 182 alin. (2), a doua infractiuni de vatamare corporala prevazute in art. 181 alin. (1), a unei

infractiuni de loviri sau alte violente prevazuta in art. 180 alin. (2) si a infractiunii de ultraj contra

bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice prevazuta in art. 321 alin. (1) Codul penal

Prin aceeasi sentinta, inculpatii O.R., B.C., D.C., C.A., B.D., G.R., B.I., P.M. si S.C. au fost

condamnati pentru savarsirea unei infractiuni de vatamare corporala grava prevazuta in art. 182 alin.

(2), a doua infractiuni de vatamare corporala prevazute in art. 181 alin. (1), a unei infractiuni de loviri

sau alte violente prevazuta in art. 180 alin. (2) si a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si

tulburarea ordinii si linistii publice prevazuta in art. 321 alin. (1) Codul penal , iar inculpatul I.C.,

pentru favorizarea infractorului prevazuta in art. 264 Codul penal

Totodata, instanta a obligat pe inculpati, in solidar, la plata sumelor de 96.190.000 de lei cu titlu de

daune materiale si 70.000.000 de lei cu titlu de daune morale catre partea civila B.F., precum si la plata

sumei de 20.584.458 de lei catre partea civila Casa de Asigurari de Sanatate Mures.

Instanta a retinut ca, pe fondul unui conflict care a avut loc la 22 iulie 2001 intre tinerii din satul R.,

unde locuiesc partile vatamate si tinerii din comuna N., unde locuiesc inculpatii, la 7 octombrie 2001,

inculpatii B.E., B.C. si O.R. s-au deplasat la barul din localitatea G., unde se aflau mai multi tineri din

satul R., dintre care inculpatul B.E. i-a recunoscut pe F.A. si L.C., cu care avusese anterior conflictul .

Inculpatii mentionati s-au deplasat cu autoturismul in comuna N., unde s-au intalnit cu ceilalti

coinculpati si, cu totii, au luat hotararea sa se reintoarca la bar pentru a aplica unele corectii partilor

vatamate, confectionandu-si bate in acest scop.

Cu exceptia inculpatului I.C. care a ramas langa autoturism, toti ceilalti inculpati au patruns in bar si,

conform intelegerii, au inceput sa loveasca partile vatamate cu batele.

Inculpatul B.E. i-a aplicat multiple lovituri cu bata, cu mare intensitate, partii vatamate L.C. in zona

capului si a toracelui, punandu-i viata in primejdie. Conform raportului de expertiza medico-legala

intocmit in cauza, partea vatamata a ramas cu infirmitate fizica permanenta.

Totodata, toti inculpatii au lovit cu bate si lanturi pe celelalte parti vatamate, producandu-le diverse

leziuni. Astfel, partea vatamata B.F. a suferit multiple leziuni traumatice pentru a caror vindecare i-au

fost necesare 70-80 zile de ingrijiri medicale, precum si o ruptura de splina; partea vatamata B.J. a

suferit leziuni la nivelul capului, bratului stang si toracelui, a caror vindecare a necesitat 28-30 zile de

ingrijiri medicale; partea vatamata L.S. a suferit leziuni in zona capului si a toracelui, a caror vindecare

a necesitat 22-24 zile de ingrijiri medicale, iar partea vatamata F.A. a suferit leziuni la nivelul coapsei

stangi si in regiunea scapulara a caror vindecare a necesitat 11-12 zile de ingrijiri medicale.

Actiunile desfasurate de inculpati au avut ca rezultat devastarea barului, aducandu-se astfel atingere

bunelor moravuri si producandu-se scandal public .

Prin decizia penala nr. 13 din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Targu Mures a admis apelul declarat de

inculpatul O.R. cu privire la gresita retinere a starii de recidiva postcondamnatorie si a respins

apelurile declarate de ceilalti inculpati.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, inculpatii au declarat recurs.

Astfel, inculpatul I.C. a invocat cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 12 Codul de

procedura penala , solicitand sa se dispuna achitarea sa, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) Codul de procedura penala , intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale

infractiunii de favorizare a infractorului pentru care a fost condamnat, lipsind latura subiectiva a

acestei infractiuni .

Inculpatii D.C., G.R., P.M., C.A., B.C., B.I., B.D. si B.E. au invocat, in principal, cazul de casare

prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 17 Codul de procedura penala , solicitand schimbarea incadrarii

juridice a faptelor, din infractiunile ce le-au fost retinute in sarcina, in infractiunea de incaierare

prevazuta in art. 322 Codul penal , intrucat nu s-a putut stabili cu certitudine contributia fiecaruia la

producerea consecintelor vatamatoare asupra partilor vatamate.

Motivul de recurs invocat de inculpati, privind schimbarea incadrarii juridice a faptelor in infractiunea

de incaierare prevazuta in art. 322 Codul penal , este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 322 alin. (1) Codul penal , constituie infractiunea de incaierare participarea la o incaierare

intre mai multe persoane .

Ca atare, infractiunea prevazuta in art. 322 Codul penal se realizeaza, sub aspectul laturii obiective,

prin actiunea de participare la o incaierare intre mai multe persoane, fapt ce implica existenta unor

tabere sau grupuri rivale antrenate intr-o altercatie, in asa fel incat actiunile participantilor se impletesc

intre ele si sunt greu de delimitat, raspunderea pentru consecinte rasfrangandu-se asupra tuturor

participantilor, indiferent de grupul din care au facut parte.

Din examinarea materialului probator aflat la dosar rezulta ca notiunea de grup antrenat intr-o

agresiune poate fi retinuta numai in ceea ce priveste grupul inculpatilor, care s-a reunit in scopul de a

aplica o corectie unor tineri din satul R., ce se aflau intr-un local public, fara a avea cunostinta de

intentiile agresorilor.

Imprejurarea ca intre tinerii din satul R. si grupul inculpatilor existau unele tensiuni mai vechi nu poate

conduce automat la ideea ca partile vatamate au urmarit o riposta organizata impotriva inculpatilor.

De altfel, inculpatii au lovit la intamplare, pe toti cei aflati in localul public, fara a distinge daca acestia

sunt din cei cu care se considerau rivali, iar reactia partilor vatamate a fost spontana si numai de

aparare.

Simplul fapt ca savarsirea actelor de agresiune a apartinut mai multor persoane nu este determinant

pentru a concluziona ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazuta in art. 322

Codul penal

In afara de aceasta, organele de ancheta au putut determina obiectiv contributia fiecarui agresor la

consecintele vatamatoare ale faptelor, distingandu-se savarsirea de catre inculpatul B.E. a tentativei la

infractiunea de omor calificat asupra partii vatamate L.C., precum si contributia personala a

coinculpatilor la vatamarile grave sau simple suferite de fiecare parte vatamata.

In consecinta, nefiind intrunit nici un element al laturii obiective a infractiunii de incaierare prevazuta

in art. 322 Codul penal , nu pot fi primite cererile inculpatilor de schimbare a incadrarii juridice a

faptelor.

Motivul de recurs invocat de inculpatul I.C., privind achitarea sa pentru infractiunea de favorizare a

infractorului, este nefondat.

Potrivit art. 264 alin. (1) Codul penal , constituie infractiunea de favorizare a infractorului ajutorul dat

unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, pentru a ingreuna

sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului

folosul sau produsul infractiunii.

Din probatoriile administrate rezulta ca inculpatul a contribuit efectiv prin activitatea sa la reunirea

grupului infractional, transportand cu autoturismul o parte dintre inculpati la locul savarsirii

infractiunii. Chiar daca inculpatul a sustinut ca, necunoscand intentiile celorlalti inculpati, nu ar exista

concret vreun ajutor dat acestora, pozitia sa ulterioara adoptata cu ocazia audierii, cand a incercat sa

canalizeze cercetarile pe o pista falsa, dovedeste intentia sa de a zadarnici urmarirea penala.

Asteptand in exteriorul localului la volanul autoturismului revenirea grupului infractional pe care, de

altfel, l-a si transportat in comuna invecinata, inculpatul nu poate sa pretinda ca nu a stiut despre

prezenta inculpatilor in local, asa cum a declarat in fata organelor de ancheta, si ca intentia sa a fost de

a deruta cercetarile si a asigura scaparea faptuitorilor de raspundere penala.

Din oficiu, insa, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul declarat de inculpatul I.C.

urmeaza a fi admis pentru un alt motiv, si anume pentru gresita sa obligare, in solidar cu ceilalti

inculpati, la plata despagubirilor materiale si morale catre partile civile B.F. si Casa de Asigurari de

Sanatate Mures.

Favorizarea infractorului are caracterul de infractiune autonoma, de sine statatoare, de infractiune

conexa, corelativa cu infractiunea al carei faptuitor este ajutat, iar nu de act de participatie, intrucat

favorizarea are loc atunci cand nu exista o intelegere prealabila intre persoana care a savarsit o

infractiune si cel care-i da ajutor .

Favorizarea poate fi de doua tipuri: favorizare personala sau favorizare reala. In speta, favorizarea

savarsita de inculpatul I.C. a fost personala, in sensul ingreunarii urmaririi penale, prin furnizarea de

date inexacte privitoare la imprejurarile cauzei.

Partea vatamata printr-o infractiune se poate constitui parte civila in procesul penal si impotriva

favorizatorului, dar numai in cazul favorizarii reale, adica numai in cazul ajutorului dat unui infractor

pentru a asigura folosul sau produsul infractiunii.

Numai in acest caz condamnatul pentru infractiunea de favorizare poate fi obligat la plata

despagubirilor civile, in solidar cu autorul sau autorii infractiunii, si numai in limita bunurilor in

legatura cu care s-a comis infractiunea de favorizare.

Raspunderea civila in cauzele penale este atrasa numai in limitele consecintelor pagubitoare ale

faptelor autorului sau ale participantilor si numai in masura in care prejudiciul a fost provocat de

acestia.

Implicarea, printr-o contributie personala, in sfera ilicitului penal a altor persoane nu poate atrage

raspunderea civila decat in masura in care activitatea determinata savarsita contribuie, fie si indirect, la

producerea respectivului prejudiciu.

In speta, prejudiciile cauzate partilor civile B.F. si Casa de Asigurari de Sanatate Mures sunt

consecinta actelor de agresiune savarsite in mod nemijlocit de toti ceilalti inculpati, neexistand raport

de cauzalitate intre prejudiciul creat si fapta ulterioara a inculpatului I.C. de a incerca zadarnicirea

urmaririi penale.

In consecinta, recursul a fost admis numai cu privire la gresita obligare a inculpatului I.C. la plata

despagubirilor catre partile civile B.F. si Casa de Asigurari de Sanatate Mures

Pronuntata - Inalta Curte de Casatie si Justitie , sectia penala, decizia nr. 4204 din 30 iunie

2006INFRACTIUNI SEXUALE. DELIMITARE - DREPT PENAL

INFRACTIUNI SEXUALE. DELIMITARESentinta penala nr. 1396/28.09.2004 Prin sentinta penala

nr. 775/25.05.2004, pronuntata de Judecatoria Slatina, inculpatul C.L. a fost condamnat la pedeapsa

rezultanta de 6 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de viol si lipsire de libertate in mod

ilegal, prevazute de art. 189 alin. 1 si art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit.b si

art. 33 lit. a din Codul penal . In baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit a si b din Codul penal, pe o

durata de 3(trei) ani, dupa executarea pedepsei. Inculpatul a fost obligat la daune morale in suma de

50.000.000 lei catre partea civila I.A.K., la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare catre stat si la 3.000.000

lei cheltuieli judiciare catre partea civila/partea vatamata I.A.K..Impotriva sentintei au formulat apel

Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina si inculpatul, iar prin decizia penala nr. 286/13.07.2004,

pronuntata de Tribunalul Olt, a fost admis apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina,

desfiintandu-se sentinta penala nr. 775/25.05.2004 a Judecatoriei Slatina sub aspect penal si fiind

trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante. S-a retinut ca prima instanta a facut o incadrare

juridica corecta pentru infractiunile de viol si lipsire de libertate in mod ilegal, prevazute de art. 189

alin. 1 si art. 197 alin. 1 din Codul penal, dar sentinta este neegala, intrucat nu s-a pus in discutia

partilor, potrivit dispozitiilor art. 336 din Codul de procedura penala, extinderea procesului penal

impotriva inculpatului si pentru savirsirea infractiunii de perversiune sexuala, prevazuta si pedepsita de

art. 201 alin. 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit.b din Codul penal, din continutul

rechizitoriului si din probele administrate rezultand ca inculpatul a intretinut cu victima si acte sexuale

anormale, prin constrangere. S-a mai retinut ca infractiunile pentru care s-a dispus condamnarea

inculpatului nu justifica aplicarea unui spor de pedeapsa si s-a respins apelul incuulpatului, referitor la

gresita individualizare a pedepselor, ca nefondat. Din examinarea materialului probator administrat

atat in faza urmaririi penale, cat si in faza de judecata si anume: declaratiile inculpatului (filele 28-33

d.u.p., fila 19 d.p.i. nr. 4042/2004), ale partii vatamate I.A.K. (fila 9 d.u.p., fila 17 d.p.i. nr.

4042/2004), si ale martorilor S.C.A., V.M.G. si I.A. (filele 14-25 d.u.p., filele 18,26 d.p.i nr.

4042/2004), precum si raportul de constatare medico-legala nr. 109/E/02.03.2004, intocmit de

Serviciul Judetean de Medicina Legala Olt (fila 11 d.u.p.) instanta retine urmatoarea situatie de fapt:In

ziua de 03.02.2004, partea vatamata I.A.K. se afla in imobilul tatalui sau, situat in municipiul Slatina,

Caminul nr. 2 garsoniere S.C. Alro S.A. Slatina, parter. Seara, inculpatul a venit la tatal victimei,

martorul I.A., si dupa ce a observat-o in interiorul garsonierei, l-a invitat pe acesta la restaurantul Tom

si Gery, unde, intre orele 21.00-23.00, impreuna si cu martorul V.M.G., au consumat bere, pe

cheltuiala inculpatului. Profitand de retragerea martorului V.M.G., inculpatul s-a oferit sa-l insoteasca,

lasand in incinta restaurantului pe numitul I.A..Inculpatul a mers in imobilul martorului I.A.,

patrunzand cu forta in interiorul locuintei, sub pretextul luarii unor bunuri mobile, iar prin violente si

amenintari ca la usa locuntei asteapta alti 4-5 barbati, in cazul unei opozitii, a intretinut cu victima un

raport sexual normal.Dupa circa 20 de minute, inculpatul a fortat-o pe partea vatamata I.A.K. sa

mearga in garsoniera concubinei sale, martorul S.C.A., unde, dupa ce a incuiat usa prin interior,

ascunzand cheile, a intretinut acte sexuale cu partea vatamata, orale si anale, cerandu-i concubinei sa-l

lase in pace.Tipetele victimei au fost auzite de martorul V.M.G., iar, dupa cererile partii vatamate si

insistentele numitei S.C.A., in jurul orelor 05.00 dimineata, inculpatul a descuiat usa si i-a permis

victimei sa plece. Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a coroborat declaratiile inculpatului

date in cursul urmaririi penale si in fata instantei, cand a recunoscut savarsirea faptelor, cu declaratiile

martorilor S.C.A., V.M.G. si I.A., audiati in faza urmaririi penale si/sau cercetarii judecatoresti. S-a

mai retinut ca, potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legala nr. 109/E/02.03.2004,

intocmit de Serviciul Judetean de Medicina Legala Olt, partea vatamata prezenta leziuni traumatice ce

ar fi putut fi produse prin lovire de corpuri contondente, compresiune cu degetele si zgariere cu

unghiile, in data de 03/04.02.2004, iar la nivelul regiunii anale trei fisuri ce confirma consumarea unui

act sexual anal. In fundurile de sac vaginale au fost gasiti frecvent spermatozoizi, in confirmarea unui

act sexual vaginal. Fapta inculpatului C.L., care, in ziua de 03/04.02.2004, a consumat un act sexual cu

partea vatamata I.A.K., prin constrangere, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de viol,

prevazuta si pedepsita de art. 197 alin. 1 din Codul penal .Forma de vinovatie cu care a fost savarsita

fapta este intentia directa, in acceptiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, inculpatul

prevazand rezultatul si urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte . Totodata, din probatoriul

administrat reiese lipsa consimtamantului persoanei vatamate, nefiind probat acordul acesteia.Fapta

inculpatului C.L., care, in ziua de 03/04.02.2004, a lipsit de libertate, nelegal, pe partea vatamata

I.A.K., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazuta

si pedepsita de art. 189 alin. 1 din Codul penal .Forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta este

intentia directa, in acceptiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, inculpatul prevazand

rezultatul si urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte . Totodata, din probatoriul administrat

reiese lipsa consimtamantului persoanei vatamate, nefiind probat acordul acesteia.Fapta inculpatului

C.L., care, in ziua de 03/04.02.2004, a consumat acte sexuale anormale, anale si orale, cu partea

vatamata I.A.K., prin constrangere, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de perversiune

sexuala, prevazuta si pedepsita de art. 201 alin. 4 din Codul penal .Forma de vinovatie cu care a fost

savarsita fapta este si aici intentia directa, in acceptiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal,

inculpatul prevazand rezultatul si urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte, din probatoriul

administrat reiesind lipsa consimtamantului persoanei vatamate, nefiind probat acordul acesteia.La

individualizarea pedepselor ce se vor aplica, se vor avea in vedere criteriile generale de individualizare

prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, urmarile

produse, atingerea adusa valorilor sociale ocrotite si circumstantele reale de savarsire, faptul ca

inculpatul are antecedente penale, nefiind la primul conflict antisocial major. Instanta va constata

existenta starii de recidiva postexecutorie, conform art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal, dupa

executarea mai multor pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni, intre care si pedepsa inchisorii de 4

ani si 6 luni, la care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 4483/09.12.1998 pronuntata de

Judecatoria Targu Jiu, definitiva, inculpatul savarsind cu intentie noi infractiuni, pentru care pedeapsa

prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 1 an.Pentru aceste considerente, in baza art. 197 alin. 1

din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal, va condamna pe inculpatul C.L.,

detinut in Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova, la pedeapsa inchisorii de 6 (sase) ani, pentru

savarsirea infractiunii de viol.In temeiul art. 65 alin. 1 din Codul penal, va aplica inculpatului pedeapsa

complimentara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit a si b din Codul penal, respectiv

dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a

ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, pe o durata de 4(patru) ani, dupa executarea

pedepsei.In baza art. 189 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal, va

condamna pe inculpatul C.L., la pedeapsa inchisorii de 5 (cinci) ani, pentru savarsirea infractiunii de

lipsire de libertate in mod ilegal.In temeiul art. 201 alin. 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1

lit. b din Codul penal, va condamna pe inculpatul C.L., la pedeapsa inchisorii de 5 (cinci) ani, pentru

savarsirea infractiunii de perversiune sexuala.In baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, va aplica

inculpatului pedeapsa complimentara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit a si b din

Codul penal, respectiv dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective

publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, pe o durata de 3(trei) ani,

dupa executarea pedepsei.In temeiul art. 33 lit. a si 34 lit. b din Codul penal, va contopi pedepsele

aplicate si va dispune ca inculpatul sa execute pedeapsa de 6(sase) ani inchisoare.Instanta constata ca

infractiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta – viol, lipsire de libertate in

mod ilegal si perversiune sexuala – nu justifica aplicarea unui spor de pedeapsa, fiind circumscrise

unei corecte incadrari juridice a situatiei de fapt probata, astfel cum temeinic a retinut si instanta

superioara, in considerentele deciziei penale nr. 286/13.07.2004 pronuntata de Tribunalul Olt, prin care

a fost admis apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina si s-a desfiintat sentinta penala nr.

775/25.05.2004 a Judecatoriei Slatina, cu privire la infractiunile de viol si lipsire de libertate in mod

ilegal, retinute eronat prin sentinta penala desfiintata si care sanctionau aceeasi situatie de fapt .In baza

art. 71 din Codul penal, va interzice inculpatului, pe durata executarii pedepsei, drepturile prevazute de

art. 64 din Codul penal .In temeiul art. 35 alin. 3 din Codul penal si art. 65 alin. 1 din Codul penal, va

aplica inculpatului pedeapsa complimentara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit a si

b din Codul penal, respectiv dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii

elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, pe o durata de

4(patru) ani, dupa executarea pedepsei.In baza art. 88 din Codul penal va deduce din pedeapsa aplicata

durata retinerii si arestarii preventive a inculpatului, de la 03.03.2004 la zi.In temeiul art. 350 din

Codul de procedura penala, va mentine starea de arest a inculpatului.In baza art. 191 alin. 1 din Codul

de procedura penala, va obliga inculpatul la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

catre stat.In ce priveste latura civila, aceasta nu face obiectul judecatii, prin decizia penala nr.

286/13.07.2004 pronuntata de Tribunalul Olt fiind admis apelul Parchetului de pe langa Judecatoria

Slatina si desfiintandu-se sentinta penala nr. 775/25.05.2004 a Judecatoriei Slatina numai sub aspect

penal.

Pronuntata - Judecatoria Slatina Sentinta penala 1396 (28.09.2004)

RECIDIVA. INCHISOARE MILITARA. REABILITARE DE DREPT - DREPT PENAL

Dupa executarea pedepsei intr-o inchisoare militara, cel condamnat este, potrivit art. 62 alin. (5) C.

pen., reabilitat de drept .

Ca atare, in cazul savarsirii din nou, cu intentie, a unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa

inchisorii mai mare de un an, conform art. 38 alin. (2) C. pen. starea de recidiva nu poate fi retinuta.

Judecatoria Targu Mures, prin sentinta penala nr. 2193 din 13 noiembrie 2000, a condamnat, intre altii,

pe inculpatul L.I. la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si

tulburarea linistii publice prevazuta in art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.Tribunalul

Mures, prin decizia penala nr. 45 din 31 ianuarie 2002 si Curtea de Apel Targu Mures, prin decizia

penala nr. 638/A din 18 decembrie 2002 au respins apelul si recursul declarate de inculpat. Impotriva

hotararilor pronuntate in cauza s-a declarat recurs in anulare, cu motivarea ca in mod gresit s-a facut

aplicarea dispozitiilor art. 37 lit. b) C. pen. Recursul in anulare este fondat.Potrivit art. 37 lit. b) C.

pen., exista recidiva, intre altele, cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoare mai mare de 6 luni,

cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa

inchisorii mai mare de un an, iar conform art. 38 alin. (2) din acelasi cod, la stabilirea starii de recidiva

nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea. Totodata, conform art. 62 alin.

(1) si (5) C. pen., executarea pedepsei inchisorii care nu depaseste 2 ani, de catre militarii in termen, se

face intr-o inchisoare militara in cazurile prevazute de lege, precum si in cazurile cand instanta

judecatoreasca, tinand seama de imprejurarile cauzei si de persoana condamnatului dispune aceasta, iar

dupa executarea ei cel condamnat este reabilitat de drept .Prin sentinta nr. 195 din 14 septembrie 1995

a Tribunalului Militar Timisoara, ramasa definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la un

an si 10 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de dezertare prevazuta in art. 332 alin. (1) C.

pen.Potrivit art. 62 din acelasi cod, s-a dispus executarea pedepsei in inchisoarea militara; inculpatul a

executat pedeapsa incepand cu 18 iulie 1995 pana la 13 martie 1997, cand a fost liberat conditionat si a

fost reabilitat de drept la 17 mai 1997, cand s-a implinit durata pedepsei. Ca atare, pentru fapta dedusa

judecatii, savarsita la 17 februarie 1999, nu sunt intrunite conditiile starii de recidiva. In consecinta,

recursul in anulare a fost admis, s-au casat hotararile pronuntate in cauza si s-a inlaturat aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., constatandu-se, totodata, ca pedeapsa de 3 luni inchisoare este gratiata conform art.1

si 7 din Legea 543/2002 .

Pronuntata - Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia penala, decizia nr. 4236 din 3 octombrie 2003

SUSPENDAREA EXECUTARII PEDEPSEI. GRATIERE CONDITIONATA. DURATA

TERMENULUI DE INCERCARE A SUSPENDARII - DREPT PENAL

In cazul gratierii conditionate de respectarea unui termen in care cel condamnat sa nu savarseasca o

infractiune intentionata, efectele definitive ale gratierii se produc numai dupa implinirea acelei conditii

.

In consecinta, reducerea termenului de incercare privind suspendarea executarii pedepsei, conform

art.120 alin.2 C.pen., cu durata pedepsei pronuntate de instanta, nu se produce decat la data cand

gratierea devine efectiva, in conditiile mentionate, iar nu la data constatarii gratierii conditionate a

pedepsei.In cazul in care inauntrul termenului de incercare stabilit de instanta si inainte ca gratierea sa

devina efectiva, condamnatul savarseste o infractiune intentionata, suspendarea executarii pedepsei

trebuie revocata potrivit art.83 alin.1 C.pen

Prin sentinta penala nr.212 din 18 mai 2000 a Judecatoriei Ineu, inculpatul U.G. a fost condamnat la un

milion de lei amenda pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul fara a poseda permis de conducere prevazuta in art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu

aplicarea art.37 lit.a C.pen., savarsita la 19 iulie 1998.In baza art.83 din acelasi cod, s-a revocat

suspendarea conditionata a executarii pedepsei de un an inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.592

din 10 mai 1996 a Judecatoriei Lugoj si s-a dispus executarea acesteia prin privare de libertate.Prin

decizia penala nr.8 din 11 ianuarie 2001 a Tribunalului Arad, s-a admis apelul declarat de inculpat si s-

a dispus achitarea in temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.proc.pen., aplicandu-se

inculpatului sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in suma de un milion de lei.Totodata, a fost

inlaturata aplicarea art.83 alin.1 C.pen.Prin decizia penala nr.356 din 23 aprilie 2001 a Curtii de Apel

Timisoara, s-a admis recursul declarat de procuror, s-a casat decizia pronuntata in apel si s-a mentinut

hotararea primei instante.Prin recursul in anulare declarat in cauza se sustine ca starea de recidiva a

fost gresit retinuta, deoarece a intervenit reabilitarea de drept a inculpatului pentru condamnarea

suferita anterior, ca urmare a efectelor gratierii, potrivit art.120 alin.2 C.pen. Ca atare, se sustine ca si

revocarea suspendarii executarii pedepsei este contrara legii.Recursul in anulare este nefondat.Prin

sentinta penala nr.592 din 10 mai 1996 ramasa definitiva la 21 mai 1996 prin neapelare, inculpatul a

fost condamnat la un an inchisoare si la 75.000 de lei amenda pentru savarsirea infractiunilor prevazute

in art.37 alin.3 si art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 si, in temeiul art.81 C.pen., s-a dispus

suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante de un an inchisoare pe termenul de incercare

de 3 ani.Este adevarat ca aceasta pedeapsa a fost ulterior gratiata conditionat conform Legii

nr.137/1997, dar termenul de incercare al suspendarii conditionate nu a fost redus, ca efect al gratierii,

asa cum se sustine in motivarea recursului in anulare si, deci, nu s-a implinit la 21 mai 1998, potrivit

art.120 alin.2 C.pen. si, ca urmare, nu s-a produs nici reabilitarea de drept a inculpatului, potrivit art.86

C.pen.In cazul gratierii conditionate, pentru ca gratierea sa devina efectiva, cu toate consecintele ei,

intre care si reducerea termenului de incercare a suspendarii executarii, cu durata pedepsei, potrivit

art.120 alin.2 C.pen., se cere ca o anumita perioada, in speta de 3 ani, cel condamnat sa nu savarseasca

o infractiune intentionata.Ca atare, gratierea conditionata produce efecte asupra suspendarii

conditionate a executarii pedepsei numai in masura in care ea devine efectiva mai inainte de implinirea

termenului de incercare al suspendarii conditionate, fara sa fi intervenit o cauza de anulare sau de

revocare a suspendarii.In speta, prevederile art.120 alin.2 C.pen. nu sunt aplicabile, deoarece gratierea

pedepsei de un an inchisoare devenea efectiva in mai 2000, deci dupa implinirea termenului de

incercare al suspendarii la 21 mai 1999; inauntrul acestui termen, insa, inculpatul a savarsit, la 19 iunie

1998, infractiunea dedusa judecatii.Gratierea nefiind efectiva, ea nu a putut produce consecinta

scurtarii duratei termenului de incercare al suspendarii, si cum acest termen nu s-a implinit, nu putea

interveni nici reabilitarea de drept a inculpatului, potrivit art.86 C.pen.In consecinta, nefiind incidente

situatiile prevazute in art.38 C.pen., in mod corect instantele au retinut savarsirea infractiunii in

conditiile recidivei prevazute in art.37 lit.a C.pen. si au revocat suspendarea conditionata a executarii

pedepsei anterioare.In consecinta recursul in anulare a fost respins.

Pronuntata - Inalta Curte de Casatie si Justitie , Decizia Sectiei penale nr.1923 din 11 aprilie 2002