Timișoara, 2014
Titlul proiectului: „Consilierea carierei și servicii de practică profesională în psihologie”
Cod contract: POSDRU/161/2.1/G/136958 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
“Investește în oameni!”
Raport de cercetare aferent Activității A1
Cuprins Sumar executiv ........................................................................................................................ 4
Capitolul 1. Repere introductive și metodologice .................................................................. 6
1.1. Contextul cercetării .............................................................................................. 6
1.1.1. Factori contributivi comuni ai unei imagini distorsionate despre
psihologie ..................................................................................................................... 7
1.1.2. Factori contributivi specifici ai unei imagini distorsionate despre
psihologie ..................................................................................................................... 8
1.1.3. Alți factori relevanți pentru necesitatea acestei cercetări ......................... 10
1.2. Obiectivele acestei cercetări .................................................................................. 10
1.3. Aspecte metodologice referitoare la studiul de teren .......................................... 11
1.3.1. Descrierea succintă a chestionarului ......................................................... 11
1.3.2. Procedura de eșantionare în cadrul studiului de teren ................................. 12
1.4. Aspecte metodologice referitoare la focus grupuri ............................................. 14
1.4.1. Descrierea succintă a conținutului celor trei focus-grupuri ..................... 14
1.4.2. Procedura de selectare a participanților în cadrul focus-grupurilor ............ 15
1.4.3. Procedura de analiză calitativă a transcrierilor celor trei focus grup-uri ..... 15
Bibliografie..................................................................................................................... 15
Capitolul 2. Prevalenţa contactului cu psihologii. Surse de informare cu privire la
profesia de psiholog ...............................................................................................................17
2.1. Introducere .............................................................................................................. 17
2.2. Caracteristici demografice ale eşantionului ......................................................... 18
2.3. Metodologie ............................................................................................................ 20
2.3.1. Întrebări utilizate .............................................................................................. 20
2.3.2. Analize statistice .............................................................................................. 20
2.4. Rezultate ................................................................................................................. 21
2.4.1. Statistici descriptive ........................................................................................ 21
2.4.2. Comparaţii în funcţie de prevalenţa contactului cu un psiholog .................. 24
2.4.3. Focus-grup ....................................................................................................... 25
2.5. Discuţii .................................................................................................................... 26
Bibliografie..................................................................................................................... 28
Capitolul 3. Portretul prototip al psihologului pentru elevi ..................................................29
3.1. Problema investigată și obiectivele vizate ........................................................ 29
3.2. Rezultate și discuții .............................................................................................. 30
3.2.1. Portretul prototip al psihologului – rezultatele analizei focus-grupului ... 30
Atribute morale ale psihologului ............................................................................... 31
3.2.2. Portretul prototip al psihologului – rezultatele analizelor asupra
chestionarului ............................................................................................................ 35
2
Bibliografie..................................................................................................................... 42
Capitolul 4. Cunoștințe despre profesia de psiholog ...........................................................43
4.1 Problema investigată și obiectivele vizate ............................................................. 43
4.2. Rezultate și discuții ................................................................................................ 45
4.2.1. Aprecierea subiectivă a nivelului de cunoștințe despre psihologie ......... 45
4.2.2. Cunoașterea traseului educațional necesar pentru a deveni psiholog ........ 47
4.2.3. Capacitatea elevilor de a distinge între psihologi și alte profesii apropiate
ca sens 49
4.2.4. Cunoștințele elevilor cu privire la oportunitățile de angajare ale
absolvenților de psihologie ....................................................................................... 55
Bibliografie..................................................................................................................... 60
Capitolul 5. Atitudini cu privire la profesia de psiholog .......................................................61
5.1. Problema investigată și obiectivele vizate ........................................................ 61
5.2. Rezultate și discuții ............................................................................................ 63
5.2.1. Atitudinea generală față de psihologie la nivelul întregului eșantion ...... 63
5.2.2. Atitudinea generală față de psihologie în funcție de experiențele
anterioare cu domeniul psihologiei .......................................................................... 67
5.2.3. Atitudinea generală față de psihologie în funcție de variabile demografice
70
Bibliografie..................................................................................................................... 78
Capitolul 6. Credințe cu privire la profesia de psiholog .......................................................79
6.1. Problema investigată și obiectivele vizate ............................................................ 79
6.2. Rezultate și discuții ............................................................................................ 81
6.2.1. Credințele cu privire la psihologie ca știință și profesie la nivelul
întregului eșantion de elevi ....................................................................................... 82
6.2.2. Credințele cu privire la psihologie ca știință și profesie în funcție de
experiențele anterioare cu domeniul psihologiei .................................................... 84
6.2.3. Credințele cu privire la psihologie ca știință și profesie în funcție de
variabile socio-demografice ...................................................................................... 88
Bibliografie..................................................................................................................... 93
Capitolul 7. Disponibilitatea apelului la psiholog .................................................................94
7.1. Introducere .............................................................................................................. 94
7.2. Metodologie ............................................................................................................ 94
7.2.1. Întrebări utilizate .............................................................................................. 94
7.2.2. Analize statistice .............................................................................................. 95
7.3. Rezultate ................................................................................................................. 95
7.3.1. Statistici descriptive ........................................................................................ 95
7.3.2. Focus-grup ..................................................................................................... 100
3
7.4. Discuţii .................................................................................................................. 102
Bibliografie................................................................................................................... 103
Capitolul 8. Rolul şi locul psihologiei ca ştiinţă şi domeniu profesional în societate ...... 104
8.1. Introducere ............................................................................................................ 104
8.2. Metodologie .......................................................................................................... 105
8.2.1. Întrebări utilizate ............................................................................................ 105
8.2.2. Analize statistice ............................................................................................ 105
8.3. Rezultate ............................................................................................................... 105
8.3.1. Statistici descriptive ...................................................................................... 105
8.4. Discuţii .................................................................................................................. 112
Bibliografie................................................................................................................... 113
Capitolul 9. Profilul motivaţiei în alegerea facultăţii ........................................................... 114
9.1. Introducere ............................................................................................................ 114
9.2. Metodologie .......................................................................................................... 115
9.2.1. Întrebări utilizate ............................................................................................ 115
9.2.2. Analize statistice ............................................................................................ 115
9.3. Rezultate ............................................................................................................... 115
9.3.1. Statistici descriptive ...................................................................................... 115
9.3.2. Focus grup ..................................................................................................... 119
9.4. Discuţii .................................................................................................................. 119
Bibliografie................................................................................................................... 121
4
Sumar executiv
Psihologia constituie un domeniu profesional în plină expansiune și una dintre specializările
universitare cu priză la elevii interesați să urmeze studii universitare. Cu toate acestea, atât literatura
de specialitate, cât și experiențele personale sugerează faptul că imaginea publică despre psihologie
este una distorsionată.
Acest raport investighează percepțiile elevilor asupra profesiei de psiholog și asupra oportunităților
existente pe piața muncii. Pentru atingerea acestui obiectiv major s-a apelat la o metodologie mixtă,
constând într-un sondaj de opinie efectuat pe un eșantion reprezentativ și probabilistic de elevi din
județul Timiș, precum și într-o serie de focus-grupuri realizate pe categorii specifice de liceeni.
Rezultatele obținute reproduc în linii mari situația existentă la nivel internațional, cu precizarea că
studiul de față are în vedere elevii de liceu, spre deosebire de studiile anterioare focalizate pe studenți
Cele mai importante rezultate au reliefat:
- existența unui procent de aproximativ 20% dintre elevi care au apelat la un psiholog sau
consilier școlar pentru rezolvarea unor probleme, în condițiile în care peste 40% dintre elevi
nu au avut niciodată ocazia să întâlnească vreun psiholog, apreciind drept scăzut sau foarte
scăzut nivelul lor de familiarizare cu profesia de psiholog;
- în ceea ce privește sursele de informare despre psihologie, elevii se bazează în primul rând
pe informațiile acumulate din școală (studiul disciplinei, discuții cu profesorii / consilierul
școlar); experiența avută cu psihologii în cazul elevilor care au apelat la psihologi este o altă
sursă importantă, în timp ce imaginea psihologului promovată în mass-media este importantă
în cazul elevilor care nu au avut ocazia să întâlnească vreun psiholog;
- per ansamblu imaginea elevilor despre psihologie este una favorabilă (de exemplu, trei din
patru elevi chestionați au o părere bună sau foarte bună despre psihologie; 5% dintre elevii
care au optat profesional doresc să studieze psihologia etc.), dar distorsionată (deși mulți
disting corect între un psiholog și un psihiatru, cei mai mulți reduc psihologia la partea de
consiliere psihologică sau de psihoterapie), iar o parte dintre ei au chiar o imagine eronată
cauzată de multe lacune de cunoștințe despre psihologie (o treime dintre elevi cred că
psihologul și parapsihologul înseamnă același lucru);
- portretul psihologului în elevului este unul care creionează îndeosebi abilitățile relaționale ale
psihologului (psihologul știe să asculte, este empatic, tolerant, de încredere), o imagine
concordantă cu aceea a unui consilier psihologic, fiind trecute în plan secundar competențele
profesionale de evaluare (aproape 50% dintre elevi fiind de acord că un preot de poate ajuta
la fel de mult ca un psiholog atunci când ai probleme sau că psihologia se rezumă la simțul
comun (bunul simț), trebuind doar să știi să vorbești cu oamenii);
- ca urmare a acestei percepții distorsionate prin care psihologia este redusă la partea de
consiliere pentru rezolvarea unor probleme emoționale sau comportamentale elevii
chestionați nu reușesc să sesizeze oportunități de angajare în alte sfere de interes ale
psihologiei, referindu-ne îndeosebi la psihologia muncii și organizațională și domeniul
resurselor umane; astfel, doar o treime dintre elevi identifică această zonă de resurse umane
ca fiind un domeniu în care absolvenții de psihologie sunt căutați, deși piața muncii ne arată
că aproape o treime dintre absolvenții de psihologie ajung să lucreze în acest domeniu;
- în sfârșit, în pofida unei imagini pozitive a psihologiei printre elevi, apelul la psiholog este
perceput ca fiind mai degrabă o soluție secundară de lucru, prietenii și familia fiind principalii
actori indicați de elevi ca persoane cu care să discute și rezolve problemele emoționale și /
sau comportamentale cu care se confruntă; de asemenea, apelul la specialiști în psihologie
are loc mai degrabă în cazul unor tulburări mentale severe (gânduri suicidale, depresie etc.)
și mult mai puțin spre deloc în probleme care țin de sănătate (probleme de somn, variații în
greutate, consum de alcool etc.).
5
Per ansamblu, psihologul în mintea elevilor joacă rolul unui consilier care-i ajută în problemele cu
care se confruntă, prin îndrumare / soluționare (“îți pune întrebări în așa fel încât vezi altfel
lucrurile și faci alegerea corectă“) sau prin dobândirea unor deprinderi (“am învățat să-mi
canalizez gândurile și sentimentele“), dar care poate ajunge să se ocupe și de probleme mentale
mai severe cum sunt anumite tulburări psihopatologice. Chiar dacă această imagine este una
acurată, ea reflectă numai o parte din ceea ce poate face un psiholog, date fiind multitudinea de
activități și de specializări existente în acest domeniu. Prin urmare, la ora actuală, putem
concluziona că psihologia are mai degrabă o problemă de cunoaștere (deficit de cunoaștere)
decât una atitudinală (imagine pozitivă) în rândul elevilor de liceu, ca potențiali viitori studenți la
psihologie.
6
Capitolul 1. Repere introductive și metodologice
Florin A. Sava, Andrei Rusu, Paul Sârbescu
Universitatea de Vest din Timișoara
Psihologia constituie un domeniu academic atractiv de specializare pentru studenți și un
domeniu profesional aflat în plină expansiune la nivel național și internațional. Cu toate
acestea, opțiunea profesională către acest domeniu este adesea afectată de imaginea
distorsionată asupra psihologiei, în ochii publicului larg. La nivel internațional sunt foarte puține
studii care să analizeze într-o manieră sistematică nivelul de informații despre psihologie al
elevilor, în calitatea lor de potențiali viitori studenți. La nivel național nu există nici un astfel de
studiu, după știința noastră, deși au trecut 25 de ani de la reluarea specializării în psihologie, la
nivel academic. Acest capitol introductiv prezintă obiectivele specifice care au stat la baza
acestei cercetări și aspectele metodologice implicate, pentru a oferi un cadru de referință în
aprecierea nivelului de validitate al rezultatelor și concluziilor incluse în prezentul raport.
1.1. Contextul cercetării
Psihologia constituie domeniul profesional cu cel mai ridicat nivel de distorsiune la nivelul imaginii
publice, cel puțin dintre opțiunile de carieră populare printre elevi, o situație care conduce la o serie de
consecințe nefaste asupra orientării și consilierii profesionale. La această stare de fapt contribuie o
serie de factori, o parte dintre aceștia având un caracter internațional (factori comuni), iar o altă parte
având un specific național (factori specifici).
Clarificarea acestor aspecte se impune în mod natural, mai cu seamă că psihologia a devenit un
domeniu academic extrem de atractiv pentru viitorii studenți, iar activitățile profesionale de psihologie
se extind pe măsura trecerii timpului.
În SUA, conform Centrului National de Statistică a Educației - CNSE (2012), în anul universitar
2009/2010, 6% din numărul total de diplome de licență au fost acordate în specializarea psihologie.
De altfel, încă din 2002 psihologia se afla în top 3 ca ritm de creștere a numărului de studenți,
constatare care s-a menținut și ulterior (în zece ani numărul de studenți înscriși la psihologie a crescut
cu peste 30% - CNSE, 2012). Un ritm similar s-a înregistrat și în alte țări dezvoltate. Bunăoară, numai
în Australia, contribuția serviciilor psihologice la produsul intern brut a crescut în zece ani cu 500%
față de 1991, iar numărul studenților care urmează studii de master sau doctorat în domeniul
psihologiei aproape s-a dublat față de aceeași perioadă (Patrick, 2005). Situația descrisă mai sus nu
este una specifică doar primei decade din noul mileniu, ci este o continuare a situației existente
începând cu cea de-a doua jumătate a secolului XX. Astfel, îndeosebi după cel de-al doilea război
mondial, psihologia a devenit un domeniu științific și aplicativ aflat într-o creștere exponențială. O
statistică realizată de Sexton și Hogan reprezentativă pentru SUA (1992, apud Louw, 2002) plasează
psihologia pe locul trei ca ritm de creștere a numărului de studenți, după informatică și matematică.
Aceeași stare de fapt este valabilă și în cazul României. Psihologia se află printre domeniile cu mare
căutare la nivel de licență, alături de științele economice, drept și informatică. În pofida declinului
demografic, doar in cadrul Universității de Vest din Timișoara, din cei aproximativ 3000 de studenți
înmatriculați în anul I la 1 octombrie 2012, 7.6% erau studenți la psihologie, la această specializare
înregistrându-se frecvent cea mai mare concurență la admitere, raportându-ne la numărul de locuri
bugetare disponibile.
Motivele acestei expansiuni a domeniului psihologiei, observată atât la nivel național, cât și la nivel
internațional, nu fac obiectul prezentului text, dar cei interesați pot găsi informații suplimentare în
Sava (2013). Pe fondul acestei stări de fapt se observă o nevoie crescută de calibrare corectă a
așteptărilor legate de o carieră în psihologie (Kowalski și Taylor, 2009), atât în rândul elevilor, ca
7
potențiali viitori studenți la psihologie, cât și în rândul studenților de la psihologie, ciclul licență, pentru
o mai bună orientare și consiliere profesională în interiorul domeniului psihologie. Lilienfeld şi
colaboratorii (2010, p.13-14) afirmă că “psihologia este peste tot în jurul nostru... în fiecare zi, știrile,
programele de televiziune, filmele și internetul ne bombardează cu tot felul de presupoziții în ceea ce
privește o mulțime de subiecte psihologice […] în lumea grăbită a supraîncărcării informaționale,
dezinformarea referitoare la psihologie este cel puțin la fel de răspândită ca informația corectă”. Acest
lucru poate fi observat direct la o parte însemnată dintre studenții anului I, ciclul licență, care au
așteptări nerealiste despre ce vor învăța la specializarea psihologie. În mentalul lor se regăsesc mai
degrabă teme apropiate de ideea senzaționalului (de exemplu tulburările mentale și abuzul sexual
asupra copiilor) sau subiecte legate de domeniul parapsihologiei (de exemplu experiențele în afara
corpului, visele premonitorii etc.), decât subiecte specifice unei abordări științifice a psihologiei,
precum neuropsihologia sau învățarea bazată pe condiționare operantă. Una dintre consecințele imediate ale acestei stări de fapt este rata ridicată de abandon școlar observată în rândul studenților
la psihologie atunci când sunt imersați în conținuturile mai puțin spectaculoase ca disciplină științifică.
Consecința principală pe termen mediu și lung constă în reducerea costurilor societale cu programele
de respecializare, de reinserție profesională sau a costurilor legate de perioada de șomaj, asemenea
cheltuieli fiind asociate frecvent unei orientări profesionale bazate pe un deficit de informații și / sau pe
informații distorsionate.
1.1.1. Factori contributivi comuni ai unei imagini distorsionate despre psihologie
Reducerea domeniului psihologiei la sfera psihologiei clinice
Cu toate că majoritatea serviciilor de psihologie se regăsesc în sfera psihologiei clinice și a
consilierii psihologice (55% dintre psihologii din întreaga lume fiind psihologi clinicieni sau consilieri
psihologici – vezi Sexton și Hogan, 1992, apud Louw, 2002), în ultima vreme asistăm la o creștere a
serviciilor psihologice în arii cât mai variate precum domeniul industriei și al afacerilor, cel juridic, cel
militar, cel sportiv, în publicitate și politică etc.1 Acest lucru este adesea neglijat, imaginea
psihologului fiind asociată adesea cu cea a unui consilier sau a unui psihoterapeut, ce dovedește
abilități de bun ascultător, tolerant și empatic. Însă psihologia nu este, nici nu poate fi restrânsă la
sfera de interes a psihologiei clinice. În pofida câștigului în nivelul de fascinație pe care-l provoacă o
asemenea asociere, existența acestei viziuni limitează câmpul de opțiuni profesionale, oferind muniție
acelora care se îndoiesc de potențialul psihologiei pe piața locurilor de muncă. Aceasta schimbare a
ponderii serviciilor de psihologie este reflectată și în Romania. De exemplu, Colegiul Psihologilor din
Romania are patru comisii aplicative ce reglementează dreptul de liberă practică, dintre care doar una
vizează aria de interes a psihologiei clinice și a psihoterapiei. De asemenea, lărgirea acestei viziuni
are efecte benefice pentru absolvenții de psihologie care se pot specializa în alte direcții aplicative,
atractive pe piața muncii. Astfel că mulți absolvenți ajung să-și valorifice cunoștințele de psihologie
acumulate într-o arie diversă de domenii în care asemenea cunoștințe sunt binevenite, precum
resursele umane, serviciile de informații secrete, consilierea de probațiune etc., deși la momentul
opțiunii profesionale pentru psihologie nu cunoșteau că aceste debușee profesionale privesc
absolvirea unei facultăți de psihologie ca un posibil atu pentru accesul în aceste categorii
ocupaționale.
Asocierea eronată a psihologiei cu spiritualitatea
Tendința de a intersecta (asocia) psihologia cu problemele de spiritualitate a rămas constantă
în timp, iar în urma secularizării societății actuale și a dezvoltării unor direcții de studiu precum
psihologia transpersonală sau psihologia umanistă s-a obținut chiar un discurs ce mixează concepte
psihologice și spirituale, atractiv pentru o bună parte a publicului. Amalgamul de dovezi științifice, de
filozofie și de idei religioase (spirituale) poate fi extrem de atrăgător pentru aceste persoane, aflate în
căutarea fericirii și bunăstării spirituale, dar dăunător pentru ceea ce semnifică psihologia, ca domeniu
științific. Această stare de fapt a condus la o explozie a literaturii de tip “self-help”, chiar dacă cele mai
1 O parte dintre factorii contributivi menționați la punctul 1.1.1. se regăsesc descriși în Sava (2013).
8
multe dintre aceste cărți sunt făcute să se vândă, nu să ajute, fiind arareori fundamentate științific
(Kaminer, 1992). Aceeași preocupare pentru spiritualitate a condus la integrarea unor metode și
tehnici psihologice într-un domeniu mai larg, cel al medicinii alternative și la înclinația de a accepta
drept valide anumite credințe nefundamentate științific. În România, un sondaj recent a arătat că 40%
dintre români cred că astrologia le influențează viață, iar o treime sunt absolut convinși că există
oameni posedați de diavol (Vlăsceanu, Dușa și Rughiniș, 2010), ceea ce tradus în limbaj spiritual ar
putea însemna că sunt sub influența unor energii negative.
Distorsionarea conținutului public referitor la psihologie
Distorsionarea conținutului public al psihologiei are loc și la un alt nivel, cel al diferențelor
dintre agenda publică (psihologia populară) și agenda psihologiei științifice. În acest sens, Stanovich
(2010) remarca foarte bine că există o discrepanță majoră între temele de interes public de sorginte
psihologică și temele actuale din cercetarea psihologică. De pildă, pentru public cele mai cunoscute
teorii psihologice sunt cele dezvoltate de Freud și de susținătorii săi. De asemenea, în cercurile de
intelectuali și filosofi, cât și în domeniul științelor umaniste, influența lui Fred și a constructelor
psihanalitice a devenit una relevantă pentru evoluția domeniilor respective. Aceste conținuturi
constituie cel mai adesea reprezentarea în mentalul colectiv a domeniului psihologiei. În abordarea
științifică, însă, conceptele lui Freud constituie adesea informații complementare prezentate în orice
manual introductiv de psihologie, reprezentând doar 1-2% din conținutul prezentat. Mai mult, cel mai
adesea aceste informații sunt prezentate într-un context critic, subliniind limitele teoriei psihanalitice.
Superficialitatea discursului psihologic public
Consumatorii de mass media au prins gustul discuțiilor și interpretărilor cu iz psihologic.
Publicul larg, prin intermediul emisiunilor TV sau a articolelor din presă, a incorporat în vocabularul
său expresii de genul criză de identitate, reprimarea nevoilor, dezvoltare personală, stima de sine etc.
Dezbaterile de acest gen au dezvoltat publicului senzația că în psihologie, ca în politică, oricine își
poate exprima o părere competentă, că discursul psihologic este unul facil, de simț comun. Din
nefericire, la această impresie au contribuit inclusiv psihologii prezenți în mass media. În interpretarea
diferitelor evenimente, ei apelează frecvent fie la explicații tipice simțului comun, lipsite de
specificitatea unei adevărate relații de tip cauză – efect (de exemplu problemele adolescenților provin
aproape întotdeauna din criza lor de identitate și din conflictul existent între generații), fie, mai grav,
promovează o serie de credințe populare, dar false din punct de vedere științific (de exemplu
majoritatea oamenilor folosesc doar 10% din capacitatea creierului). Pentru o listă de mituri (credințe
populare) fără fundamentare științifică puteți consulta traducerea lucrării lui Lilienfeld, Lynn, Ruscio și
Beyerstein (2010).
Confuziile terminologice între anumite categorii profesionale
A distinge între psiholog și psihiatru, între psiholog și parapsiholog, între neuropsiholog și
neuropsihiatru, între psiholog și psihoterapeut etc. constituie o sarcină provocatoare în cazul unei
categorii largi de persoane. Să ne amintim numai de modul în care aceste expresii au fost traduse cu
“aproximație” în diferite filme de la Hollywood având drept protagoniști psihologi, psihoterapeuți sau
psihiatri. Amalgamul întâlnit la nivel terminologic se răsfrânge și asupra principalelor roluri și activități
prin care se pot distinge aceste categorii profesionale din aria bunăstării psihologice și a sănătății
mintale. Astfel unii încă ajung să considere că a merge la psiholog este un lucru “rușinos” deoarece
doar „nebunii” ajung să apeleze la un astfel de serviciu de sănătate mintală sau să aibă așteptări
nerealiste, cum ar fi aceea de a fi hipnotizați pentru că orice psiholog apelează la această metodă de
investigare și intervenție.
1.1.2. Factori contributivi specifici ai unei imagini distorsionate despre psihologie
Rezistența comunității față de o specializare reală în psihologie
9
România este una dintre puținele țări în care, atât publicul larg, cât și specialiștii, par reținuți în a face pașii necesari pentru a distinge între termenul generalist de psiholog și diferitele titulaturi
existente ca urmare a specializării în cadrul domeniului, cum ar fi titulatura de psiholog clinician,
psiholog școlar etc. La nivelul publicului larg există numeroase cazuri în care psihologi apreciați cu
experiență în domeniul psihologiei transporturilor să fie chestionați de către jurnaliști cu privire la
problema depresiei la adolescenți sau ca persoane cu experiență bogată în psihoterapie să fie
solicitate să facă o evaluare psihologică a candidaților în contextul selecției de personal. Într-un
anume fel, termenul de psiholog pare suficient publicului larg, fiind o etichetă generală utilizată
indiferent de domeniul de specializare. Acest lucru, însă, se întâmplă foarte rar sau niciodată în alte
domenii ale sănătății (de exemplu, un ginecolog să fie chestionat cu privire la problema recuperării
funcționale a antebrațului după un accident de muncă). Asemenea confuzii antrenează apelul la un
discurs de tip superficial, un factor deja amintit anterior, și reduc șansele de a percepe eforturile de
profesionalizare ale domeniului. Din nefericire, la această situație a contribuit din plin comunitatea
psihologică, reglementată legal de către Colegiul Psihologilor din România. Această autoritate cu rol
de reglementare a profesiei a încurajat psihologii să obțină atestate de liberă practică în specializări
multiple, reducând la minimum cerințele de formare profesională într-o specialitate. La ora actuală,
România se află printre țările cu cel mai scăzut standard de formare profesională în psihologie din
Europa, fiind suficientă simpla absolvire a trei ani de studii de profil (diploma de licență în psihologie)
pentru a profesa în regim de supervizare. Mai mult, pe baza unor anumite reglementări o persoană
poate atinge treapta de psiholog autonom fără să urmeze un program masteral de specialitate.
Asemenea solicitări sunt mult mai scăzute în comparație cu standardul european (vezi certificarea
EuroPsy (2012), pentru mai multe detalii) și semnificativ mai scăzute decât standardul profesional
existent peste Ocean (de exemplu pentru a fi atestat ca psiholog clinician în SUA este nevoie de
absolvirea a nu mai puțin de trei cicluri universitare de formare – studii de licență, studii de master și
studii de doctorat în specialitate, precum și de acumularea unui număr semnificativ de ore de
experiență practică). Această stare de fapt, constând în nivelul redus de specializare a psihologului
din România, alături de nivelul scăzut de adaptare a pregătirii profesionale în acord cu piața muncii, a
contribuit la creșterea nivelului de nemulțumire în cadrul populației față de calitatea serviciilor
psihologice, în pofida unei relative deschideri manifestate de oameni față de astfel de servicii. În
același timp a creat și divizări în interiorul breslei psihologilor, între cei care au încercat să realizeze în
mod responsabil actul profesional și cei care au adoptat poziția lui „merge și așa”. Această situație
contribuie la încadrarea poziției psihologilor autohtoni în direcția observată la nivel internațional,
aceea de creștere a numărului de psihologi care au o opinie defavorabilă despre această profesie și
care i-au în considerare o schimbare a domeniului de activitate (Henriques și Sternberg, 2004).
Carențe privind nivelul de cunoștințe și stabilitatea legislativă existentă
România a fost singura dintre țările comuniste în care pregătire universitară în domeniul
psihologiei a fost interzisă, iar practica profesională descurajată în ultimii 12 ani ai regimului dictatorial
al lui Ceaușescu (1978 – 1989). Acest lucru și-a pus o amprentă negativă semnificativă deopotrivă
asupra formării universitare și a practicii profesionale din prima decadă postcomunistă (1990 – 1999).
Una dintre consecințe a fost creșterea “nesănătoasă” a domeniului, în contextul în care se estima că
în 1999 sunt circa 2000 de psihologi, iar ritmul de creștere este de aproximativ 1000 de noi absolvenți
de psihologie pe an (Rosenzweig, 1999), la aproape 16500 de psihologi înregistrați în RUP –
Registrul Unic al Psihologilor din România2, fără a include aici absolvenții de psihologie care au optat
pentru încadrarea în alte profesii conexe (de exemplu, resurse umane), cu un ritm anual de creștere
al absolvenților de psihologie estimat la peste 1500 / an rezultat din însumarea numărului de
masteranzi ce își susțin anual licența în peste douăzeci de universități care au în oferta lor programe
de licență de specializare în psihologie.
2 RUP constituie un document oficial al Colegiului Psihologilor din România (CPR) în care sunt înregistrate toate
persoanele cu drept de liberă practică într-una din specialitățile psihologiei. Pe 27 august 2014 am identificat ultimul cod personal ca fiind 16374, ceea ce semnifică faptul că 16374 de persoane diferite erau membrii afiliați ai CPR.
10
În plus, o perioadă îndelungată din această etapă postcomunistă la care facem referire s-a derulat
fără o reglementare juridică a practicii profesionale din acest domeniu. Deși domeniul profesional al
psihologiei a fost reglementat juridic cu un deceniu în urmă, îndeosebi prin intermediul legii 213 din
2004 și a hotărârii de guvern cu nr. 788 din 2005 privind aprobarea normelor de aplicare a legii nr.
213 din 2004, prevederile actelor normative respective au rămas pentru o bună parte a publicului și a
comunității de psihologi, fie necunoscute, fie ignorate. Astfel, una dintre caracteristicile de bază a
profesiei dobândită prin reglementările legale anterior menționate, aceea de a fi o profesie liberală
exercitată prin forme specifice precum cabinetele de psihologie, este încă prea puțin exploatată. În
mentalul colectiv pare a predomina ideea psihologului ca salariat, adeseori angajat al unor instituții
publice (în cazul elevilor fiind adeseori asociat consilierului școlar), cu un nivel relativ scăzut de
autonomie profesională. De asemenea, reglementările privind condițiile de acces, respectiv de
schimbare a treptei de specializare, diferă frecvent de la o specializare la alta. La acestea se adaugă
o anumită doză de instabilitate determinată de schimbările periodice a acestor condiții, atât din partea
Colegiului Psihologilor din România cu privire la competențele arondate și condițiile solicitate fiecărei
specializări și trepte de specializare din psihologie, cât și modificărilor de legislație în cadrul acelor
specializări puternic dependente de legislația din alte domenii de activitate, cum ar fi cazul psihologiei
aplicate în transporturi. Toate acestea îngreunează cunoașterea și conturarea unui traseu de carieră
țintit pe termen mediu și lung, cu consecințe asupra dinamicii ocupațiilor din interiorul psihologiei și a
gradului de inserție profesională într-o anumită specializare după absolvire.
1.1.3. Alți factori relevanți pentru necesitatea acestei cercetări
Dincolo de aspectul imaginii distorsionate a psihologiei în societate, există un alt motiv important
pentru derularea unui studiu de diagnoză a nivelului de cunoștințe și a atitudinilor despre psihologi și
psihologie. Spre deosebire de alte specializări atractive pentru studenți, cum ar fi informatica, în
Romania, asemănător situației de la nivel internațional, cererea serviciilor de psihologie, deși în
creștere, se află sub nivelul creșterii ofertei de servicii psihologice. Acest aspect face ca un număr
destul de redus de absolvenți de psihologie să ajungă să lucreze în domeniu sau în arii conexe (de
exemplu, resurse umane), în care pregătirea lor academică să fie una relevantă. În studiul realizat de
noi în 2011, privind inserția profesională a absolvenților de psihologie, a rezultat că doar o minoritate
dintre absolvenți lucrau în domeniu, cei mai mulți lucrând în domenii conexe (de exemplu resurse
umane) sau chiar în alte domenii de activitate, fără legătură cu studiile absolvite (Sava şi ???, 2011).
Rezultatul obținut se încadrează în tendința existentă la nivel internațional, ritmul de creștere al cererii
fiind sub cel de creștere a ofertei de servicii psihologice. Printre consecințele acestei stări de fapt sunt
tendința de scădere a nivelului de salarizare pentru psihologi (Saeman, 1998) și de creștere a
șomajului în rândul tinerilor absolvenți de psihologie (Knapp și Keller, 2001). Pentru a contribui la
stoparea sau chiar inversarea acestei tendințe se impune realizarea unei analize realiste bazată pe
compararea situației reale cu percepția socială a imaginii psihologiei în ochii viitorilor studenți (elevii),
însoțită de corectarea percepțiilor și credințelor greșite.
1.2. Obiectivele acestei cercetări Cercetarea de față constituie una dintre activitățile de bază subordonate primului obiectiv din cadrul
proiectului, acela de a facilita luarea unei decizii informate de către elevi cu privire la continuarea
studiilor. Publicul țintă constă îndeosebi în elevii care includ psihologia printre domeniile de interes pe
care le-ar putea urma după finalizarea studiilor liceale, iar efectul urmărit constă în creșterea șanselor
luării unei decizii care să contribuie la o mai bună integrare pe piața muncii în această arie de
specializare sau în domenii conexe, în care studiile de psihologie sunt percepute ca fiind un atu.
Această cercetare ar constitui o premieră la nivel național dacă luăm în considerare rigurozitatea
metodologică întâlnită în cadrul studiului de teren și opțiunea asumată de a apela la un demers mixt,
ce îmbină o metodologie cantitativă (studiul de teren – survey) cu o metodologie de tip calitativ (o
serie de focus grupuri). În proiectul inițial focus grupurile erau prevăzute ca o fază premergătoare
studiului de teren, al cărei obiectiv concret era acela de a explora percepțiile elevilor asupra
psihologiei și psihologilor și de a contribui la construirea chestionarului, ca instrument de bază în
11
cadrul studiului cantitativ. Din motive obiective (imposibilitatea amânării colectării datelor din studiul
de teren pentru că anul școlar urma să se încheie în termen de 45 de zile de la demararea proiectului,
în contextul în care erau necesare cel puțin 15 zile pentru colectarea datelor de pe teren), am decis
implementarea în paralel a celor două direcții de lucru, cea cantitativă și cea calitativă. Activitățile au
avut loc în perioada 01 – 15 iunie 2014.
Dincolo de obiectivul general al cercetării, acela de a realiza un diagnostic acurat asupra percepției pe
care o au elevii de liceu despre psihologie și psihologi, au fost urmărite o serie de obiective specifice,
precum:
a) Conturarea portretului prototip al psihologului în viziunea elevilor
b) Diagnosticul nivelului de acuratețe al cunoștințelor despre profesia de psiholog
c) Investigarea atitudinilor existente despre profesia de psiholog
d) Investigarea credințelor despre profesia de psiholog
e) Analizarea situațiilor / problemelor pentru care se justifică apelul de specialitate la un psiholog
f) Realizarea unei comparații privind profilului motivațional în alegerea universității între profilul
modal al tuturor elevilor chestionați și profilul specific al celor care au optat ca traseu
academic pentru domeniul psihologie
Pentru toate aceste obiective specifice au fost realizate analize distincte (capitole specifice în cadrul
prezentului raport), pe baza informațiilor colectate atât din studiu de teren, cât și prin intermediul
focus-grupurilor. Complementar acestor obiective de bază, studiul de teren a cuprins alte două teme
de interes:
g) O analiză descriptivă a surselor de informare utilizate pentru a-și construi o opinie despre
psihologie, inclusiv prevalența contactului cu psihologi și prevalența apelului la servicii de
psihologie
h) O analiză a rolului și locului psihologiei ca știință și domeniu profesional în societate, prin
comparație cu alte categorii profesionale bine-cunoscute
În sfârșit, apelul la o procedură de eșantionare probabilistică, însoțită de măsuri active (stratificare)
pentru asigurarea reprezentativității eșantionului selectat la nivelul populației de elevi de liceu
(preferabil ajunși în pragul anului terminal), contribuie la posibilitatea generalizării rezultatelor la
nivelul acestei populații de interes, măsură care oferă o greutate importantă studiului din perspectiva
validității externe a rezultatelor.
1.3. Aspecte metodologice referitoare la studiul de teren
1.3.1. Descrierea succintă a chestionarului Chestionarul urmărește prin intermediul a șapte secțiuni interdependente să vină în sprijinul
obiectivelor specifice mai sus menționate. Primele două secțiuni ale chestionarului sunt introductive și
vin să răspundă celor două obiective complementare menționate, g și h. Astfel, secțiunea I intitulată
“Date demografice” cuprinde, alături de datele demografice tradiționale, o serie de întrebări necesare
pentru a răspunde obiectivului specific g, acela de a analiza descriptiv sursele de informare și de a
stabili prevalența experiențelor elevilor cu psihologii, respectiv serviciile de psihologie. Secțiunea a II-
a, intitulată „Compararea unui set de ocupații, respectiv domenii științifice”, corespunde în principal
obiectivului specific h, acela de a stabili rolul și locul psihologiei ca domeniu profesional, respectiv
științific. Spre ilustrare, psihologia a fost comparată ca domeniu profesional cu alte 11 ocupații
întâlnite, din perspectiva a șase criterii: venitul, utilitatea percepută pentru societate, căutarea pe piața
muncii, evoluția profesiei în viitor, nivelul de provocare / fascinație, respectiv complexitatea
cunoștințelor solicitate. Finalul secțiunii a II-a are în vedere, atât prin intermediul unor întrebări cu
răspunsuri deschise, cât și unora cu răspunsuri închise, să răspundă nevoilor precizate în primul
obiectiv specific – a, acela de a contura un portret al psihologului.
12
Secțiunea a III-a a chestionarului, intitulată “Cunoștințe generale despre profesia de psiholog”
contribuie, așa cum îi spune și numele, la realizarea obiectivului specific b enunțat mai sus, acela de
a pune un diagnostic cu privire la nivelul de acuratețe al cunoștințelor despre psihologie. Secțiunea
IV, sub denumirea “Pentru ce probleme ar merge oamenii la psiholog” contribuie secundar atât la
realizarea obiectivului b, asemenea secțiunii III, dar urmărește în principal să stabilească percepțiile
liceenilor cu privire la situațiile / problemele care, în viziunea lor, ar necesita apelul la un psiholog
(obiectivul specific e). Secțiunile V – „Atitudinea dvs. privind rolul psihologiei în societate”, respectiv VI
– “Credințe cu privire la profesia de psiholog” contribuie la realizarea obiectivelor specifice c, respectiv
d, așa cum reiese și din titlul secțiunilor respective. În sfârșit, secțiunea a VII-a din cadrul
chestionarului intitulată „Motivații și intenții în alegerea facultății” a fost introdusă pentru a veni în
sprijinul obiectivului specific f, astfel încât împreună cu datele demografice introduse în secțiunea I, să
poată decela caracteristicile particulare ale elevilor care intenționează să urmeze o facultate de profil
(specializarea psihologie).
Toate secțiunile chestionarului, dar îndeosebi secțiunile III, IV, V și VI încearcă să surprindă frecvența
printre elevii de liceu a factorilor contributivi la distorsiunea imaginii psihologiei (confuzii terminologice,
rezumarea psihologiei la zona psihologiei clinice etc.).
Deoarece efortul elevilor de a răspunde la aceste întrebări a fost unul consistent (durata medie de
completare fiind în jurul a 60 de minute), au fost incluse unele întrebări de control pentru a monitoriza
acuratețea completării chestionarului (de exemplu, prin excluderea celor care au încercuit variante de
răspuns aberante, cum ar fi acela de a atribui un rol destul de important sau foarte important
psihologiei în asistența oferită pentru identificarea unor parteneri de afaceri nigerieni). Respondenților
care au oferit răspunsuri aberante li s-au invalidat răspunsurile subsumate secțiunii respective, dar
restul secțiunilor au fost luate în considerare în analizele statistice efectuate.
Toate chestionarele au fost completate în regim de voluntariat, sub auspiciile anonimatului, după ce în
prealabil a fost obținut acordul verbal de participare la studiu, atât din partea conducerii unităților
școlare selectate în eșantion, cât și din partea elevilor prezenți la clasă, ca o procedură standard
derulată în preambulul aplicării chestionarului.
1.3.2. Procedura de eșantionare în cadrul studiului de teren Eșantionul de elevi selectat a avut la bază o procedură probabilistică stratificată, multistadială de tip
cluster, pentru a permite selectarea diverselor categorii de elevi existente în sistemul liceal de
învățământ din județul Timiș. Stratificarea a ținut seama de următoarele criterii cumulative:
- mediul de rezidență al liceului (Timișoara vs. alte localități din județul Timiș);
- performanța liceului (promovabilitate ridicată - peste 75%, medie - între 40% și 75%, respectiv
scăzută - sub 40%, fiind analizată promovabilitatea din anul 2013 la examenul de
bacalaureat);
- filiera liceului - teoretic, tehnologic sau vocațional.
Dat fiind, faptul că elevii claselor a XII-a își încheiaseră formal studiile în perioada de colectare a
datelor (01 – 15 iunie 2014), opțiunea standard a fost aceea de a investiga opiniile liceenilor din clasa
a XI-a, considerați a priori ca fiind cei mai pregătiți să răspundă la un chestionar care investiga
opțiunile lor de carieră și informațiile pe care le au despre psihologie și profesia de psiholog. În
contextul în care acest lucru nu a fost posibil din motive obiective în unitățile liceale selectate,
opțiunea de rezervă a fost aceea de a investiga opiniile elevilor de clasa a X-a, aceștia fiind
considerați eligibili deoarece au parcurs în anul respectiv și disciplina Psihologie. Deoarece analizele
statistice nu au relevat diferențe semnificative între răspunsurile elevilor de clasa a XI-a și cele ale
elevilor de clasa a X-a, rezultatele au fost reunite și analizate unitar pe întreg lotul de elevi chestionați.
Fiind vorba și de o eșantionare multistadială de tip cluster, au fost selectate aleatoriu mai întâi
unitățile școlare reprezentative pentru o anumită combinație de straturi (de exemplu unitățile școlare
cu promovabilitate ridicată din municipiul Timișoara care au clase de profil umanist). Apoi, în cadrul
unității școlare selectate au fost selectate aleatoriu clasele (preferabil din clasele de-a XI-a) la care s-
13
a aplicat chestionarul. În sfârșit, fiind vorba despre o eșantionare de tip cluster, toți elevii prezenți din
clasa selectată au fost rugați să completeze chestionarul primit.
Pornind de la datele oficiale furnizate de către Inspectoratul Școlar Județean Timiș privind repartiția
elevilor pe unități de învățământ în funcție de criteriul geografic (localitatea de reședință) și de profilul
de specializare, au fost selectate 42 de clase de elevi în acest studiu de teren. Tabelele 1a și 1b
conțin repartiția acestor clase pe straturi, ținând cont de ponderea numerică reală a acestui tip de
clase la nivelul județului Timiș (de exemplu fiind selectate un număr mai mare de clase de profil real
decât de profil uman).
Tabelul 1a. Nivelul de reprezentativitate al eșantionului selectat comparativ cu populația liceelor, cu
formă de învățământ la zi, din județul Timiș. O analiză pe baza filierei și a profilului și claselor
selectate
Filiera liceului
Profilul clasei Număr de clase incluse în eșantion
Procent de clase în eșantion
Procent de clase în județul Timiș
Teoretic Real 12 28.6% 30.7%
Uman 8 19.0% 18.4%
Total teoretic 20 47.6% 49.1%
Tehnologic Tehnic 10 23.8% 18.7%
Servicii 7 16.7% 15.4%
Mediu 0 0.0% 6.6%
Total tehnologic 17 40.5% 40.7%
Vocațional Teologic 1 2.4% 3.0%
Sportiv 3 7.1% 2.4%
Pedagogic 1 2.4% 0.6%
Arte vizuale 0 0.0% 2.4%
Artistic 0 0.0% 1.8%
Total vocațional 5 11.9% 10.2%
Total 42 100.0% 100.0%
Tabelul 1b. Nivelul de reprezentativitate al eșantionului selectat comparativ cu populația liceelor, cu
formă de învățământ la zi, din județul Timiș. O analiză pe baza poziționării geografice și a
performanței unităților școlare
Localizare / Rezidență
Performanță la bacalaureat
Număr de clase incluse în eșantion
Procent în eșantion
Procent în populație
Timișoara Ridicată 15 35.7% 24.1%
Medie 7 16.7% 14.5%
Scăzută 6 14.3% 25.9%
Total în Timișoara 28 66.7% 64.5%
Altă localitate Ridicată 4 9.5% 12.7%
Medie 8 19.0% 13.2%
Scăzută 2 4.8% 9.6%
Total în alte localități 14 33.3% 35.5%
Întreg județul Ridicată 19 45.2% 36.8%
Medie 15 35.8% 27.7%
Scăzută 8 19.0% 35.5%
Total 42 100.0% 100.0%
Informațiile prezentate în cele două tabele de mai sus confirmă natura eșantionului ca fiind unul
reprezentativ pentru populația de elevi, forma de învățământ la zi, din cadrul județului Timiș, iar
procedura probabilistică stratificată, multistadială, de tip cluster asigură acuratețea măsurătorilor
efectuate. Singurul strat care nu reflectă la fel de bine distribuția din cadrul eșantionului cu cea de la
nivelul populației are în vedere performanța liceelor cuprinse în eșantion, observându-se o
14
subdimensionare a liceelor cu o rată scăzută de succes la examenul de bacalaureat. Cu toate
acestea, faptul că am apelat la o procedură probabilistică de eșantionare și faptul că există o
proporționalitate bine respectată pentru celelalte categorii majore avute în vedere (localitatea în care
este situat liceul, filiera educațională, profilul clasei), ne-au determinat să realizăm analize statistice
neponderate, reflectând cel mai adesea media aritmetică obținută pentru întreg lotul de participanți la
acest studiu, rezultatele având un nivel ridicat de acuratețe, fiind estimată o eroare maximă cuprinsă
între 1,5 și 3 procente, după cum rezultă din Tabelul nr. 2.
Tabelul 2. Eroarea maximă de eșantionare calculată în ipoteza unui eșantion probabilistic (simplu
aleatoriu) și a unor întrebări cu răspuns dihotomic
Nivelul de încredere
5% vs. 95% 10% vs. 90%
20% vs. 80%
30% vs. 70%
40% vs. 60%
50% vs. 50%
0,95 (95%) +1.4% +1.9% +2.5% +2.9% +3.1% ± 3.2% Exemplu de citire: dacă la o întrebare am fi observat că 20% dintre respondenți susțin afirmația A (coloana 20-80%), iar restul
de 80% susțin afirmația B, atunci putem garanta cu o încredere de 95% că, dacă am fi investigat întreaga populație liceală,
forma de învățământ la zi, din județul Timiș, procentul celor care ar fi susținut afirmația A ar fi fost cuprins între 17.5% (20-2,5)
și 22.5% (20+2,5)%, iar procentul celor care susțin afirmația B ar fi fost între 77.5% (80-2,5) și 82.5% (80+2,5). Prin urmare, în
funcție de distribuția răspunsurilor oferite (exemplificate în tabelul 2), eroarea maximă de eșantionare se situează între
aproximativ 1.5 și 3 procente pentru oricare dintre afirmațiile investigate la nivelul întregului lot de participanți (N = 911), în
contextul în care populația de elevi aflați la liceu este de 18800 de elevi, estimată pe baza numărului total de locuri disponibile
pentru învățământul liceal la zi din județul Timiș în anul universitar 2013-2014.
În cazul analizelor statistice efectuate pe sub-eșantioane (de exemplu analiza diferențelor dintre elevii
care au întâlnit un psiholog vs. elevii care nu au cunoscut niciun psiholog până în prezent, cu privire la
opinia lor față de rolul psihologiei în societatea de astăzi) nu s-a urmărit identificarea unui interval de
încredere pentru rezultatele obținute, ci identificarea unor diferențe semnificative statistic prin apelul la
tehnici statistice consacrate, în funcție de tipul de date analizate, cum ar fi testul t student sau testul hi
pătrat (χ²).
1.4. Aspecte metodologice referitoare la focus grupuri
1.4.1. Descrierea succintă a conținutului celor trei focus-grupuri Cele trei focus grupuri au urmărit aspecte distincte care să vină în sprijinul obiectivelor specifice
formulate în cadrul acestei cercetări. Astfel, scopul acestora a fost de a explora şi surprinde informații
complementare celor extrase prin sondaj, pentru a putea reprezenta cât mai exhaustiv imaginea
psihologiei şi a profesiei de psiholog.
Pornind de la premisa conform căreia atât experiența directă cu activitatea unui psiholog cât şi
interesul personal pentru acest domeniu influențează în manieră semnificativă reprezentarea mentală
asupra domeniului, am considerat propice a organiza trei focus grupuri distincte. Astfel, primul a
implicat elevi care au beneficiat de serviciile unui psiholog (indiferent de specializare), la cel de-al
doilea au participat elevi care nu au interacționat cu un astfel de specialist, iar la ultimul focus grup au
participat elevi care doresc să se înscrie la cursurile unei facultăți de psihologie.
Fiecare din cele trei focus grupuri au fost moderate de o echipă formată din doi experți, iar discuțiile
au fost ghidate de un set de întrebări construite a priori. Întrebările au fost dezvoltate personalizat,
pentru specificul fiecărui grup de elevi în parte, astfel că acestea au țintit atât teme comune, dar mai
ales, au încercat obținerea de informații unice reflectând particularitățile experienței participanților. În
cazul focus grupului cu elevi care au beneficiat de serviciile unui psiholog, temele majore puse în
discuție au vizat:
a) aspectele care au determinat decizia de a consulta un psiholog;
b) raportarea atitudinală la experiența trăită şi rezultatele obținute în urma serviciilor solicitate;
c) aspecte care pot determina apelarea viitoare la un psiholog;
d) criteriile care au determinat / determină selectarea unui anumit specialist.
15
Pentru ce de-al doilea grup (elevi care nu au intrat în contact cu servicii de psihologie) s-a pus în
discuție:
a) percepția lor asupra activității profesionale a unui psiholog şi specializările existente;
b) criteriile pe baza cărora se poate stabili eventuala necesitate de a apela serviciile unui
psiholog;
c) criteriile ce ghidează selectarea unui anumit specialist;
d) curiozități şi neclarități pe care le au cu privire la profesia de psiholog.
Ultima activitate a implicat elevi care au în vedere continuarea studiilor în domeniul psihologiei.
Temele principale abordate în activitatea de focus grup au vizat:
a) așteptările pe care le au de la facultatea de psihologie cu privire la conținutul informațional;
b) calitățile necesare pentru a urma această profesie;
c) specializarea sau specializările avute în vedere;
d) curiozități şi neclarități pe care le au cu privire la facultatea de psihologie.
Acoperirea temelor de discuție pentru fiecare grup în parte s-a bazat pe aproximativ șase întrebări
principale, la care au fost adăugate una sau două întrebări de rezervă. În plus, moderatorii au folosit
întrebări ajutătoare, atât pentru facilitarea unei auto-dezvăluiri cât mai deschise, cât şi pentru
asigurarea clarității informațiilor furnizate.
1.4.2. Procedura de selectare a participanților în cadrul focus-grupurilor Participanții la focus grup au fost selectați utilizând o procedură non-probabilistică de tipul eșantionării
de conveniență. Pentru a identifica mai ușor cele trei categorii de elevi am apelat la rețeaua
consilierilor școlari din Timișoara, prin intermediul cărora au fost popularizate cele trei focus grupuri.
Lotul de elevi participanții la focus grupuri a fost alcătuit în întregime din voluntari, nefiind oferită
niciun fel de recompensă pentru acest lucru.
1.4.3. Procedura de analiză calitativă a transcrierilor celor trei focus grup-uri Pentru a extrage maximul de informații din discuțiile generate prin intermediul acestui demers s-a
recurs la o analiză tematică, completată cu proceduri statistice descriptive și de grupare (ex: analiză
de cluster). Analiza tematică reprezintă procedura de bază a unui demers calitativ şi se bazează pe o
serie clară de pași (Ryan şi Bernard, 2003):
a) depistarea temelor şi sub-temelor vehiculate în text (transcrierea focus grupurilor);
b) rafinarea acestora într-o listă succintă şi non-redundantă;
c) depistarea relațiilor ierarhice dintre teme;
d) analiza temelor în raport cu modele teoretice existente, sau alte informații cu privire la
domeniul respectiv.
Identificarea inițială a temelor s-a bazat pe procedee precum analiza comparativă a cuvintelor (şi
derivatelor acestora) folosite cu cea mai ridicată frecvență în discuții sau identificarea comparațiilor şi
analogiilor vehiculate în text. Consecutiv, s-a recurs la trierea acestora şi gruparea lor structuri
ierarhice. Această etapă a fost finalizată prin reprezentări descriptive (frecvența informațiilor fiecărei
categorii în parte) şi ierarhice (analiză de cluster), atât la nivel general cât şi comparativ între cele trei
focus grupuri. Informațiile astfel obținute au fost utilizate pentru a completa sau confirma datele culese
prin intermediul chestionarului.
Bibliografie
Colegiul Psihologilor din România (CPR) (2014). Registrul Unic al Psihologilor. Retrieved from
http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=77&Itemid=53
http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=77&Itemid=53
16
EuroPsy (2012). http://www.europsy-efpa.eu/
Henriques, G.R., & Sternberg, R. (2004). Unified professional psychology: Implications for the
combined-integrated model of doctoral training. Journal of Clinical Psychology, 60, 1051-1063.
Kaminer, W. (1992). I’m dysfunctional, you’re dysfunctional: The recovery movement and other self-
help. New York: Addison Wesley.
Knapp, S., & Keller, P.A. (2001). Professional associations’ strategies for revitalizing professional
psychology. Professional Psychology: Research and Practice, 32, 71-78.
Kowalski, P., & Taylor, A. K. (2009). The Effect of Refuting Misconceptions in the Introductory
Psychology Class. Teaching of Psychology, 36, 153-159. DOI:10.1080/00986280902959986
Lilienfeld, S.O., Lynn, S.J., Ruscio, J., & Beyerstein, B.L. (2010). 50 de mari mituri ale psihologiei
populare. București: Editura Trei.
Louw, J. (2002). Psychology, history, and society. South-African Journal of Psychology, 32, 1-8.
National Center for Education Statistics (NCES) (2012). http://nces.ed.gov/
Patrick, J. (2005). The economic value of psychology in Australia: 2001. Australian Psychologist, 40,
159-158.
Rosenzweig, M. R. (1999). Continuity and change in the development of psychology around the
world. American Psychologist, 54, 252.
Ryan, G. W., & Bernard, H. R. (2003). Techniques to identify themes. Field Methods, 15, 85-109. doi:
10.1177/1525822X02239569.
Saeman, H. (1998). Survey: Psychologyists’ incomes plummet. The National Psychologyst, 7, 1-2.
Sava, F.A. (Coord.) (2011). Raport final de cercetare. Diagnoza cantitativă a stării de fapt privind
inserția profesională a absolvenților Facultății de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității
de Vest din Timișoara. Timișoara.
Sava, F. A. (2013). Psihologia validată ştiinţific. Ghid practic de cercetare în psihologie. Iaşi: Editura
Polirom.
Stanovich, K.E. (2010). How to think straight about psychology (IX-th ed). New York: Pearson.
Vlăsceanu, L., Duşa, A., & Rughiniş, C. (2010). Ştiinţă şi societate. Interese şi percepţii ale publicului
privind cercetarea ştiinţifică şi rezultatele cercetării. Retrieved from
http://www.stisoc.ro/docs/STISOC2010_Raport%20de%20cercetare.pdf
http://www.europsy-efpa.eu/http://nces.ed.gov/http://www.stisoc.ro/docs/STISOC2010_Raport%20de%20cercetare.pdf
17
Capitolul 2. Prevalenţa contactului cu psihologii.
Surse de informare cu privire la profesia de
psiholog
Paul Sârbescu, Andrei Rusu
Universitatea de Vest din Timişoara
Obiectivul acestui capitol este reprezentat de realizarea unei analize descriptive a
surselor de informare utilizate de elevi pentru a-şi construi o opinie despre psihologie,
inclusiv verificarea prevalenţei contactului cu psihologi şi a prevalenţei apelului la
servicii de psihologie. Rezultatele arată faptul că deşi mai mult de jumătate dintre
elevii chestionaţi au întâlnit un psiholog până la momentul testării, doar aprox. 15%
raportează un nivel ridicat sau foarte ridicat al familiarizării cu profesia de psiholog. De
asemenea, sursa de informare care pare a fi cea mai importantă (pentru formarea
opiniei despre psihologie) este reprezentată de informaţiile acumulate din şcoală. Nu
în ultimul rând, elevii care au întâlnit un psiholog şi-au format părerea despre
psihologie în mai mare măsură pe baza experienţei personale acumulată din discuţii
directe cu un psiholog şi a informaţiilor acumulate din şcoală, în timp ce elevii care nu
au întâlnit un psiholog şi-au format părerea despre psihologie în mai mare măsură pe
baza imaginii psihologilor promovată în filme / la TV şi a imaginii psihologilor
prezentată în media scrisă.
2.1. Introducere După prezentarea generală a eşantionului utilizat şi a procedurii de eşantionare (vezi
Capitolul 1), acest capitol este împărţit în două secţiuni: în prima parte este vizată o descriere
a caracteristicilor demografice ale eşantionului, în timp ce în a doua parte sunt vizate atât
aspecte care ţin de prevalenţa contactului participanţilor cu psihologii, cât şi aspecte care ţin
de percepţia participanţilor despre psihologie. Toate aceste aspecte preliminarii au o
importanţă deosebită pentru înţelegerea şi interpretarea adecvată a rezultatelor prezentate în
capitolele următoare (ex. calitatea surselor pe baza cărora elevii şi-au format părerea despre
psihologie pot afecta acurateţea cunoştinţelor despre profesia de psiholog). Rezultatele
prezentate în a doua secţiune a acestui capitol sunt direct legate de obiectivul specific g,
menţionat în Capitolul 1.
Astfel, acest capitol îşi propune:
a) să verifice gradul de familiarizare al participanţilor cu profesia de psiholog;
b) să identifice prevalenţa contactului anterior direct cu psihologi;
c) să identifice prevalenţa apelului la servicii de psihologie;
d) să realizeze o ierarhizare a principalelor surse utilizate pentru a-şi construi o opinie despre
psihologie;
e) să identifice posibilele diferenţe dintre elevii care au întâlnit un psiholog şi cei care nu au
cunoscut vreun psiholog până în prezent, cu privire la nivelul de familiarizare cu profesia de
psiholog şi cu privire la importanţa surselor utilizate pentru a-şi construi o opinie despre
psihologie.
18
2.2. Caracteristici demografice ale eşantionului
Eşantionul utilizat în acest studiu este format din 914 participanţi (56,7% de gen feminin), cu
vârste cuprinse între 15 şi 20 de ani (M = 17.06, AS = 0.77). Toţi participanţii sunt elevi în
clasele a X-a (255 elevi, 28,4%), respectiv a XI-a (642 elevi, 71,6%). În ceea ce priveşte
profilului participanţilor, 277 elevi (30,5%) au nominalizat profilul Real, 209 elevi (23%) profilul
Uman, 117 elevi (12,9%) profilul Tehnic, 205 elevi (22,6%) profilul Servicii, iar 100 elevi (11%)
au nominalizat profilul Vocaţional (vezi Fig. 1).
Figura 1. Repartiţia participanţilor în funcţie de profilul clasei
Legat de planurile participanţilor pentru după absolvirea liceului, 105 elevi (11,7%) au
menţionat că doresc să se angajeze în România, 110 elevi (12,2%) au menţionat că
intenţionează să emigreze, 591 elevi (65,6%) au menţionat că doresc să urmeze o facultate
în România, iar 95 elevi (10,5%) au raportat că doresc să urmeze o facultate în străinătate
(vezi Fig. 2). Cu privire la facultatea pe care ar dori să o urmeze, 527 elevi (61,2%) au
menţionat faptul că nu s-au hotărât încă, în timp ce 334 elevi (38,8%) s-au hotărât ce
19
facultate vor să urmeze. Dintre studenţii care s-au decis ce facultate vor să urmeze, 67 elevi
(20,4%) vor să urmeze Medicina, 66 elevi (20,1%) vor să urmeze Știinţele Economice, 28
elevi (8,5%) vor să urmeze Jurnalism / Litere, 25 elevi (7,6%) vor să urmeze Sport, 23 elevi
(7%) vor să urmeze Dreptul, 21 elevi (6,4%) vor să urmeze Psihologia, 19 elevi (5,8%) vor să
urmeze Calculatoare, acelaşi număr de elevi vor să urmeze Arte şi Arhitectură, 16 elevi
(4,9%) vor să urmeze Academia de Poliţie, 14 elevi (4,3%) vor să urmeze Știinţe politice /
Sociale, 8 elevi (2,4%) vor să urmeze Agricultura iar 3 elevi (0,9%) vor să urmeze Matematică
/ Fizică / Chimie (vezi Fig. 3).
Figura 2. Intenţiile pentru după absolvirea liceului
20
Figura 3. Principala opţiune pentru facultate
2.3. Metodologie
2.3.1. Întrebări utilizate În prima parte a acestui capitol au fost analizate Q1.1., Q1.2., Q1.3., Q1.4., Q1.7., Q1.8. şi
Q1.9. din prima secţiune a chestionarului (Date demografice). În cea de-a doua parte a
acestui capitol au fost analizate atât întrebările Q1.10.1, Q1.10.B şi Q1.10.C din prima
secţiune a chestionarului (Date demografice), cât şi întrebarea Q3.2. din a treia secţiune a
chestionarului (Cunoştinţe generale despre profesia de psiholog). De asemenea, au fost
incluse şi informaţii din focus-grup-ul la care au participat elevi care au beneficiat de serviciile
unui psiholog.
2.3.2. Analize statistice Rezultatele prezentate în acest capitol se bazează pe analiza de frecvenţe şi pe testul t
pentru eşantioane independente. Acest test parametric a fost utilizat deoarece comparaţiile
realizate au vizat variabile de tip numeric cu distribuţii ce nu deviază substanţial de la
normalitate (Sava, 2011).
21
2.4. Rezultate
2.4.1. Statistici descriptive În ceea ce priveşte gradul de familiarizare al participanţilor cu profesia de psiholog, 405 elevi
(46,1%) au raportat că sunt familiarizaţi în mică măsură sau chiar deloc cu profesia de
psiholog. De asemenea, 346 elevi (39,4%) au raportat că deţin cunoştinţe medii legate de
această profesie, în timp ce doar 128 elevi (14,6%) au raportat un nivel ridicat sau foarte
ridicat de familiarizare cu profesia de psiholog (rezultatele sunt prezentate grafic în Fig. 4).
Figura 4. Nivelul de familiarizare cu profesia de psiholog
Legat de prevalenţa contactului pe care l-au avut până în prezent cu un psiholog, 515 elevi
(57,3%) afirmă că au avut ocazia să întâlnească un psiholog, cu care să poarte o conversaţie
de cel puţin 5 minute. Restul elevilor chestionaţi au afirmat că nu au avut ocazia să
întâlnească sau să vorbească cu vreun psiholog până la momentul aplicării chestionarului
(vezi Fig. 5).
De asemenea, am fost interesaţi să verificăm dacă participanţii au apelat personal la un
psiholog, în vederea rezolvării anumitor probleme. 166 elevi (18,6%) au apelat până în
momentul aplicării chestionarului la un psiholog, în timp ce restul participanţilor au raportat că
nu au apelat personal la un psiholog, dar că cunosc prieteni sau membri ai familiei care au
22
apelat (366 elevi, 40,9%), respectiv că nu au apelat personal la un psiholog şi nici nu cunosc
prieteni sau membrii ai familiei care să fi apelat (362 elevi, 40,5%; vezi Fig. 6).
Figura 5. Prevalenţa contactului cu un psiholog
În vederea conturării percepţiei elevilor despre psihologie, participanţii au trebuit să
ierarhizeze (acordând note de la 1 – cea mai importantă sursă, la 6 – cea mai puţin
importantă sursă) principalele surse pe baza cărora şi-au format imaginea / părerea despre
psiholog (pentru claritatea analizelor ulterioare, răspunsurile participanţilor au fost inversate,
astfel încât un scor mai mare reprezintă o importanţă mai ridicată a acelei surse). Singura
sursă care pare a fi mai importantă (distanţându-se de celelalte) este reprezentată de
informaţiile acumulate din şcoală (studiul materiei, discuţii cu profesorii / consilierul şcolar,
etc.) (M = 4.12). Următoarele sunt experienţa personală acumulată din discuţii directe cu un
psiholog (M = 3.55), discuţiile avute cu părinţii sau cu alte rude pe această temă (M = 3.47),
respectiv discuţiile avute cu prietenii / colegii pe această temă (M = 3.34). Ultimele două
surse sunt reprezentate de imaginea psihologilor promovată în filme / la TV (M = 3.26),
respectiv de imaginea psihologilor prezentată în media scrisă (reviste, ziare, pagini de
internet) (M = 3.25). Rezultatele sunt prezentate grafic în Fig. 7.
23
Figura 6. Prevalenţa apelului la servicii de psihologie
Figura 7. Sursele pe baza cărora se bazează percepţia despre psihologie
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
4.5
Imaginea psihologilor promovata
in filme, la TV
Imaginea psihologilor prezentata
in presa scrisa
Discutii avute cu prietenii /
colegii pe aceasta tema
Informatii acumulate din scoala
Experienta personala acumulata
din discutii directe cu un
psiholog
Discutii avute cu parintii sau alte
rude pe aceasta tema
24
2.4.2. Comparaţii în funcţie de prevalenţa contactului cu un psiholog Pentru realizarea comparaţiilor din această secţiune am utilizat testul t pentru eşantioane
independente. Prezentăm în continuare comparaţia dintre elevii care au avut ocazia să
întâlnească un psiholog şi cei care nu au avut ocazia să întâlnească un psiholog, cu privire la
nivelul de familiarizare cu profesia de psiholog. Rezultatele arată faptul că există diferenţe
semnificative între cele două grupuri de elevi: t(870) = 9.68, p < .01, media grupului de elevi
care a avut ocazia să întâlnească un psiholog fiind mai mare (Tabelul 1).
Tabelul 1. Comparaţia privind nivelul de familiarizare cu profesia de psiholog
Grup N Medie Abatere
standard
t
Q3.2. Am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog
499 2.84 .94 9.68**
Nu am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog
373 2.23 .89
Note: * p < .05, ** p < .01.
De asemenea, prezentăm şi comparaţia dintre elevii care au avut ocazia să întâlnească un
psiholog şi cei care nu au avut ocazia să întâlnească un psiholog, cu privire la importanţa
surselor pe baza cărora şi-au format părerea despre psihologie. Diferenţe semnificative cu
media mai mare pentru elevii care nu au întâlnit până în prezent un psiholog au fost
identificate pentru primele două surse: imaginea psihologilor promovată în filme / la TV -
t(850) = 3.46, p < .01, respectiv imaginea psihologilor prezentată în media scrisă - t(848) =
2.47, p < .05. Diferenţe semnificative cu media mai mare pentru elevii care au întâlnit până în
prezent un psiholog au fost identificate pentru a patra şi a cincea sursă: informaţiile
acumulate din şcoală - t(852) = 2.17, p < .05, respectiv experienţa personală acumulată din
discuţii directe cu un psiholog - t(845) = 7.74, p < .01. Nu s-au identificat diferenţe
semnificative între cele două grupuri de elevi cu privire la a treia şi a şasea sursă pe baza
cărora şi-au format părerea despre psihologie.
25
Tabelul 2. Comparaţia privind importanţa surselor în formarea părerii despre psihologie
Sursă Grup N Medie Abatere
standard
t
Imaginea psihologilor promovată
în filme / la TV
Am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 492 3.07 1.79
3.46**
Nu am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 360 3.50 1.82
Imaginea psihologilor prezentată
în media scrisă
Am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 491 3.14 1.57
2.47*
Nu am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 359 3.40 1.52
Discuţii avute cu prietenii / colegii
pe această temă
Am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 491 3.34 1.46
.11
Nu am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 361 3.33 1.54
Informaţiile acumulate din şcoală Am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 491 4.22 1.48
2.17*
Nu am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 363 3.99 1.62
Experienţa personală acumulată
din discuţii directe cu un psiholog
Am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 489 4.01 1.94
7.74**
Nu am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 358 2.95 1.99
Discuţii avute cu părinţii sau cu
alte rude pe această temă
Am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 491 3.51 1.67
.76
Nu am avut ocazia să
întâlnesc un psiholog 360 3.42 1.81
Note: * p < .05, ** p < .01.
2.4.3. Focus-grup Informaţiile extrase din discuţiile prilejuite de cele trei focus grup-uri au permis, în primul rând,
aprofundarea unuia din punctele atinse prin intermediul anchetei, anume prevalenţa apelului
la servicii de psihologie.
După cum este precizat anterior, doar 18.6% dintre respondenţi au confirmat faptul că au
apelat la serviciile unui psiholog. Ţinând cont de faptul că unul din cele trei focus grup-uri a
găzduit elevi din această categorie, discuţiile avute cu aceştia au permis analizarea sursei
care a determinat decizia de a apela servicii psihologice: propria iniţiativă sau îndemnul unei
terţe persoane. După cum se poate observa în Figura 8, sursa deciziei este distribuită
aproximativ uniform. Mai precis, din răspunsurile oferite de participanţi s-a putut concluziona
că cinci dintre ei au abordat un psiholog din proprie iniţiativă iar patru dintre ei au făcut-o în
26
urma recomandării unei alte persoane. Răspunsul unui elev din cei zece nu a putut fi
catalogat cu precizie în una din cele două categorii.
În ce priveşte elevii care au luat decizia la iniţiativa unei terţe persoane, doi dintre aceştia au
dat curs îndemnului dirigintei clasei în care se aflau, unul dintre ei a fost sfătuit de părinţi iar
un altul a fost abordat în mod direct de către consilierul şcolar.
În categoria elevilor care au decis din proprie iniţiativă să apeleze la psiholog, se disting două
situații:
cei care au fost determinaţi de presiunea problemelor familiale (ex: „Eu m-am dus din
propria mea iniţiativă, nemaiputând rezista problemelor de acasă...”);
cei care au fost atraşi de personalitatea profesorului de psihologie/consilierului şcolar
(ex: „Eu am fost din proprie iniţiativă, pentru ca dna profesoară era foarte simpatică,
tot timpul.”).
Figura 8. Sursa care a determinat apelarea serviciilor unui psiholog
2.5. Discuţii Obiectivul acestui capitol a constat în a) identificarea prevalenţei contactului anterior cu
psihologi, prevalenţei apelului la servicii de psihologie şi a principalelor surse utilizate pentru
a-şi construi o opinie despre psihologie, şi în b) realizarea unei comparaţii între elevii care au
întâlnit un psiholog şi cei care nu au cunoscut vreun psiholog până în prezent, cu privire la
nivelul de familiarizare cu profesia de psiholog şi cu privire la importanţa surselor utilizate
pentru a-şi construi o opinie despre psihologie.
Din punct de vedere al prevalenţei contactului anterior cu psihologi, putem afirma că
eşantionul este destul de bine proporţionat, având în vedere faptul că ceva mai mult de
jumătate dintre participanţi (57,3%) au avut ocazia să întâlnească un psiholog până la
momentul aplicării chestionarului. În schimb, cu privire la prevalenţa apelului la servicii de
psihologie, mai puţin de o cincime dintre participanţi (18,6%) au raportat faptul că au apelat la
un psiholog pentru rezolvarea unor probleme. Restul participanţilor s-au împărţit în mod
aproximativ egal (~40% în fiecare categorie) între cei care nu au apelat personal la un
psiholog, dar cunosc prieteni sau membri ai familiei care au apelat, şi cei care nu au apelat
personal la un psiholog şi nici nu cunosc prieteni sau membrii ai familiei care să fi apelat.
Aceste procente sunt destul de similare cu cele ale altor studii (ex. Lancaster şi Smith, 2004;
Masuda şi colab., 2005; Turner şi Quinn, 1999), fiind raportate procente ce variază între 40 şi
60% privind prevalenţa contactului cu un psiholog (proporţii apropiate) şi procente destul de
scăzute (sub 25%) privind apelul personal la un psiholog.
27
Informaţiile extrase prin intermediul focus group-ului organizat cu elevii care au apelat la
serviciile unui psiholog sugerează că acestă decizie este aproximativ în mod egal luată din
proprie iniţiativă sau la îndemnul unor terţi. În ce priveşte propria iniţiativă, putem observa că
acesta vine fie pe fondul nevoii soluţionării unor probleme reale, precum cele familiale, fie
pentru satisfacerea necesităţii de auto-dezvăluire, iar psihologul pare să prezinte atributele
facilitatoare unei comunicări deschise. Când vine vorba de terţi, este de remarcat faptul că
sursa principală a recomandărilor este reprezentată de personalul unităţii de învăţământ
(diriginte sau consilier şcolar), şi mai puţin de părinţi (doar un singur caz) sau alte persoane
apropiate (niciun caz). Aceste informaţii pun sub semnul întrebării importanţa pe care o
atribuie părinţii / tutorii elevilor serviciilor pe care un psiholog le poate oferi copiilor. Anchete
viitoare ar putea fi dedicate explorării acestui subiect.
Legat de gradul de familiarizare cu profesia de psiholog insă, aproape jumătate dintre cei
chestionaţi (46,1%) au raportat un nivel scăzut şi foarte scăzut. Un procent destul de ridicat
(~40%) au raportat un grad moderat de familiarizare, în timp ce doar aproximativ 15% dintre
participanţi au raportat un nivel ridicat sau foarte ridicat de familiarizare cu profesia de
psiholog. Studii anterioare (ex. Firmin şi colab., 2012; Turner şi Quinn, 1999) raportează un
grad destul de similar al familiarizării participanţilor cu profesia de psiholog, cu procente ce
variază în jurul valorii de 50% pentru un grad mediu de familiarizare. Aceste proporţii pot
contribuii la conturarea unor posibile explicaţii din capitolele viitoare, legate de cunoştinţele şi
credinţele despre profesia de psiholog.
În ceea ce priveşte sursele pe baza cărora se bazează percepţia elevilor despre psihologie,
nu putem spune că au fost identificate clar anumite surse care să poată fi desemnate ca fiind
cele mai importante, sau cele mai puţin importante (mediile celor şase surse evaluate variază
între 3.25 şi 4.12, scala de evaluare fiind de la 1 la 6). Totuşi, singura sursă care iese puţin în
evidenţă (având o medie mai mare cu mai mult de 0.5 puncte faţă de următoarea sursă) este
reprezentată de informaţiile acumulate din şcoală (studiul materiei, discuţii cu profesorii /
consilierul şcolar, etc.). Acest lucru nu surprinde, având în vedere faptul că eşantionul este
format din elevi de clasa a X-a şi a XI-a, iar disciplina şcolară Psihologie se studiază în clasa
a X-a. Astfel, putem presupune că unul dintre motivele pentru care sursa reprezentată de
informaţiile acumulate din şcoală obţine cel mai mare scor este faptul că elevii îşi amintesc de
aspectele legate de psihologie pe care le-au învăţat în cadrul orelor, cei din clasa a X-a fiind
chiar la finalul unui an şcolar în care au studiat această disciplină.
Legat de comparaţia în funcţie de prevalenţa contactului cu un psiholog, rezultatele se pliază
pe aşteptările noastre. Astfel, elevii care au întâlnit un psiholog raportează un grad de
familiarizare cu profesia de psiholog mai ridicat decât elev
