UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA” IAŞIFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
CUPRINS:
Motivaţii…………………………………………….3Sinteză raport……………………………………….4Capitolul II.1 Prezentarea societăţii comerciale……………….6I.2 Obiectul de activitate al societăţii……………….7I.3 Structura organizatorică………………………..10I.4 Organigrama…………………………………….10Capitolul IIII.1 Piaţa organizaţiei………………………….……11II.2 Oferta organizaţiei………………………….…..14II.3 Consumatori şi clienţi…………………………..15II.4 Concurenţa.......….……………………………...15Capitolul III
III.1 Structura organizatorică şi personalul……....16III.2 Cultura organizaţională………...…………….17III.3 Sistemul informaţional……………………......17III.4 Funcţiunile societăţii…………………………..18III.5 Poziţia concurenţială………………………….20III.6 Evoluţia principalilor indicatori economico-financiari..................................................21III.7 Mixul de Marketing………...…………………31
Motivaţii:
2
Am ales să-mi desfăşor cele trei săptămâni de practică la firma S.C.
deoarece am avut ocazia să intru în contact cu activitatea şi cu personalul firmei
în repetate rânduri, familiarizându-mă cu mediul de lucru, pe care l-am
considerat potrivit pentru a-mi desfăşura stagiul de practică. Este o firmă de mici
dimensiuni, care a început cu puţin, dar a reuşit să se impună pe piaţă şi să se
facă respectată de către colaboratori. Din acest stagiu de practică am învăţat un
lucru important : viitorul unei societăţi depinde esenţial de capacitatea acesteia
de a crea şi dezvolta o conducere competentă, iar relaţiile ce se creează trebuie
susţinute du bun-simţ, corectitudine, respect pentru clienţi, parteneri, personal.
Resursele umane şi financiare devin neeficiente dacă administrarea şi
conducerea lor are loc în condiţii de indecizie şi arbitrar. În lumea „ tranzacţiei”
în care nimic nu mai este ca altădată , unde valul uriaş al schimbării „ ne usucă
rădăcinile , ne răstoarnă valorile şi instituţiile” , potrivit opiniilor lui Alvin
Toffler , singurul răspuns inteligent şi compatibil este crearea unei noi atitudini ,
a unei noi mentalităţi , capabilă să insereze rapid şi eficient mutaţiile intervenite.
Activitatea economică constituie un domeniu deosebit de complex , cu
implicaţii profunde şi omniprezente . Din această cauză nu este suficientă
studierea problemelor teoretic , ci este necesară implicarea practică. Însă
cunoaşterea problemelor teoretice reprezintă baza pe care se vor constitui mai
târziu deciziile din practică.
Sinteza raportului
3
o întreprindere de mici dimensiuni, cu o cifră de afaceri de până la 100.000
Euro şi cu un număr de 5 angajaţi. Înfiinţată în 1994, a evoluat pe parcursul
anilor, ajungând o întreprindere respectată în domeniul său de activitate.
Firma se ocupă, în principal, cu comercializarea echipamentelor de birotică,
în special a copiatoarelor, dar şi a echipamentelor bancare şi, în plan secund, a
produselor de papetărie. Pe lângă activitatea de comerţ este desfăşurată şi
activitatea de service pentru produsele comercializate (copiatoare,
imprimante,etc.), precum şi distribuirea directă a echipamentelor.
Având dimensiuni reduse, şi structura organizatorică este una simplă, cu un
singur post managerial, ocupat de Directorul General. În subordinea acestuia se
află directorul economic, directorul comercial, directorul de service şi un inginer
electronist, aparţinând compartimentului service.
Întreprinderea s-a impus pe piaţă printr-o politică de preţuri moderate, raportul
preţ/calitate fiind optim. Produsele comercializate poartă mărci cunoscute pentru
calitatea lor: Konika la copiatoare, DORS pentru verificatoarele de bancnote,
Omron şi Partner pentru casele de marcat, Glory şi Partner pentru maşinile de
numărat şi de împachetat bani. Un indiciu clar al progresului realizat este
extinderea pe piaţa naţională. Dacă la început comerţul a vizat doar piaţa locală,
în ultimii ani au fost stabilite contracte şi în ţară, având dealeri în judeţele Iaşi,
Vaslui, Botoşani, Suceava, Neamţ, Bacău, Constanţa, Buzău, Ialomiţa, Tulcea,
municipiul Bucureşti, urmând să pătrundă şi pe pieţele din Cluj, Timişoara şi
Braşov. Relaţiile cu clienţii, atât cei permanenţi, cât şi cei ocazionali (pentru
produsele de papetărie) au la bază onestitatea, respectul, promptitudinea şi
garanţia calităţii.
În privinţa concurenţilor, aceştia există, fiind suficient de numeroşi, dar
nereprezentând o ameninţare reală. Punctele lor slabe constau în preţuri mult
ridicate pentru aceleaşi produse, sau calitate inferioară pentru aceeaşi gamă.
Astfel situează pe primele locuri în special în domeniul copiatoarelor, iar pentru
verificatoarele de bancnote mai există doar trei concurenţi la nivel naţional.
4
Pentru a se promova s-a apelat la folosirea siglei, prezentă pe toate
materialele ce ies din firmă: corespondenţă, oferte, etc. Sunt elaborate oferte
pentru diferitele categorii de produse, mărcile acestora fiind ele însele o
modalitate de promovare. Se merge, în special, pe o politică de marketing direct,
accentul fiind plasat pe contactarea telefonică a actualilor şi potenţialilor clienţi.
Aceştia sunt, în marea lor majoritate persoane juridice, aparţinând atât sectorului
public, cât şi celui privat.
Pentru echipamentele vândute se asigură service, atât în perioada de
garanţie, cât şi în afara ei. Se efectuează reparaţii, dar şi operaţiuni de
întreţinere, refill-uri pentru imprimante.
Din punct de vedere economic în fiecare an a fost înregistrat profit, în
medie de aproximativ 5 %. Cheltuielile au reprezentat, în majoritate, costurile cu
achiziţionarea mărfii, urmate de salariile personalului, cheltuieli de întreţinere,
etc. Cifra de afaceri s-a realizat din comerţ în proporţie de 80%, 19% din prestări
servicii, iar restul, de 1%, din dobânzi.
CAPITOLUL I
I.1. Prezentarea societăţii comerciale
fost înfiinţată în ianuarie 1994 ca şi întreprindere cu asociat unic, având ca
sector de activitate comerţul şi service-ul. În cei zece ani de activitate a parcurs
5
o evoluţie pozitivă, încheind fiecare an cu profit şi respectând termenele
prevăzute pentru achitarea obligaţiilor faţă de stat.
Activitatea principală este reprezentată de comerţul cu ridicata
echipamente de birou 5164 cod KN. Astfel comercializează calculatoare,
copiatoare, fiind reprezentaţi Konika pentru patru judeţe din Moldova,
imprimante, scannere, accesorii aferente, plus papetărie, rechizite.
În primul an de înfiinţare, societatea a funcţionat cu o singură persoană,
acesteia adăugându-se câte un salariat în anii 1996, 1997, 2002 şi 2004, în
prezent având un număr de cinci angajaţi.
Într-o primă etapă obiectele comercializate au fost copiatoarele şi maşinile
de numărat bani, firma desfăşurând şi activităţi de service pentru produsele
comercializate. A urmat o perioadă în care s-au comercializat şi topuri de hârtie,
dar, considerându-se nerentabil, s-a renunţat la acestea până în 2001. În 1999
început achiziţionarea spre vânzare şi a cântarelor electronice şi a caselor de
marcat. Din anul 2001 s-a reluat comerţul cu papetărie, iar spre sfârşitul lui 2003
au devenit importatori ai verificatoarelor de bancnote marca DORS.
Comercializează, în prezent, echipamente bancare: maşini de numărat bancnote
şi de împachetat bani mărcile Glory şi Partner, precum şi case de marcat fiscale
Omron şi Partner.
Sediul firmei se află pe strada Canta Nr 11, Bl. 454, Sc. B, et. 2, Ap. 11.
Punctul de lucru se situează, din 2001, în str. Păcurari 6 A, Bl. 558; anterior au
mai existat puncte de lucru la Hotel Traian, Hotel Unirea, Casa Bucovineană.
I.2. Prezentarea obiectului de activitate al societăţii
.L. este o persoană juridică română, constituită în forma unei societăţi cu
răspundere limitată. Societatea îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
dispoziţiile legale române în vigoare şi cu prevederile actului constitutiv.
Societatea este o unitate economică dotată cu un patrimoniu care îi permite să
6
fie un cadru de decizie autonom, să producă şi să-şi asume riscuri de producţie,
să contracteze relaţii economice şi financiare cu terţii. Durata societăţii este
nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Camera de Comerţ şi Industrie
Iaşi.
Aşa cum este precizat în statut, societatea are drept obiect realizarea
următoarelor activităţi:
A. Producţie
a) Fabricarea şi realizarea în ateliere proprii, direct sau prin cooperare sau
în asociere cu alţi agenţi economici de produse agroalimentare şi
industriale, materiale de construcţii de orice fel, confecţii metalice,
confecţii din textile, piele, blană sau înlocuitori, produse din lemn,
mobilier, încălţăminte, tricotaje, produse alimentare şi de patiserie,
ambalaje, articole artizanale, de echipamente electronice şi
electrotehnice de uz industrial şi de larg consum, tehnică de calcul şi
periferie, birotică (fax, telefoane, maşini de scris, copiatoare, etc.)
b) Realizarea pe terenuri proprii, închiriate sau în sere, de culturi agricole
cerealiere, de plante legumicole, tehnice sau furajere de orice fel,
culturi de pomi fructiferi şi viţă de vie, indiferent de destinaţie, precum
şi industrializarea acestora.
c) Creşterea de animale pentru carne, lapte, ouă, blană, lână, reproducţie
(prăsilă) şi valorificarea prin sacrificarea lor în vederea comercializării
produselor, subproduselor rezultate.
d) Creşterea de albine şi viermi de mătase.
B. Activitatea de achiziţionare şi comercializare de mărfuri şi
produse
7
Achiziţionarea şi comercializarea, din ţară şi din import, în nume propriu
sau pe bază de comision (intermedieri) în sistem en-gros şi la preţ cu amănuntul
de mărfuri şi produse agroalimentare, inclusiv de fructe, cereale, legume, miere
de albine şi derivate, bunuri de larg consum, mărfuri industriale şi neindustriale,
aparate tehnice, echipamente electrice şi electrotehnice de uz industrial şi de larg
consum, consumabile tehnică de calcul, periferice şi birotică, aparate foto,
televizoare, frigidere, maşini de cusut, aragaze, aspiratoare, maşini de spălat,
produse metalurgice precum şi piese de schimb şi subansamble pentru obiectele
enumerate mai sus, sticlărie, porţelanuri, articole de podoabă, hârtie şi fibre
sintetice de orice fel, lână sau produse din lână, materii prime de origine
animală, vegetală şi minerală, mărfuri şi produse agrozootehnice şi cerealiere,
apicole, viticole, sericicole, produse de artizanat şi tutungerie, produse de
cosmetică, articole de service, produse de papetărie, carne şi produse din carne,
băuturi alcoolice şi nealcoolice atât la sediul unităţii, cât şi în alte locuri în
cadrul filialelor, sucursalelor, agenţiilor, punctelor de vânzare (desfacere) şi
magazinelor proprii, în ţară ţi în străinătate, precum şi în sistemul de comerţ
ambulant în pieţe, oboare, târguri, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, în
nume propriu, cât şi în cooperare cu alţi agenţi economici, direct sau pe bază de
comision (intermedieri), achiziţionare ţi comercializare de terenuri, seminţe şi
material săditor pentru culturi agricole, cerealiere, legumicole, pomicole şi
viticole.
C. Prestări de servicii
Prestări de servicii privind activitatea de cojocărie, tăbăcărie, tinichigerie,
simigerie, patiserie şi cofetărie, morărit şi panificaţie, cafe-bar, bufete, puncte de
desfacere şi alte forme în domeniul alimentaţiei publice, transport de mărfuri şi
persoane în regim de taximetrie. Activitatea de service pentru aparatele şi
utilajele livrate, atât în cadrul termenelor de garanţie, cât şi post garanţie,
8
precum şi domeniul reparării obiectelor de uz casnic şi gospodăresc, punerea în
funcţiune a aparatelor, utilajelor şi instalaţiilor care formează obiectul de
activităţii de la punctele A şi B, întreţinerea acestora pe bază de convenţie şi
contracte, închirieri de terenuri, spaţii de depozitare, birouri, activitate de
consignaţie pentru mărfuri industriale, neindustriale şi alimentare, difuzare de
presă, prestări şi executări de lucrări în construcţii, reparaţii capitale şi curente în
domeniul respectiv, editare şi listare de text asistată de calculator, recondiţionare
(retuşare) benzi tuşate pentru maşini de scris şi imprimante, dactilografie,
traduceri, multiplicări xerox, asistenţă economică şi financiar-contabilă.1
1.3 Structura organizatorică
Procesul de organizare constă în gruparea activităţilor necesare pentru
îndeplinirea obiectivelor firmei şi atribuirea fiecărei grupe unui manager care are
autoritate necesară pentru orientarea, antrenarea şi coordonarea oamenilor ce
realizează aceste activităţi. Unităţile de muncă (compartimentele), delimitate
prin diviziunea muncii şi ansamblu relaţiilor de coordonare şi cooperare
constituie structura organizatorică a unei firme.
S.C. S.R.L este o întreprindere de dimensiuni mici, în care nu există
departamente bine delimitate sub conducerea unor manageri specifici. Există,
totuşi, diferite sectoare ale activităţii: unul financiar- contabil, unul comercial în
care sunt cuprinse relaţiile cu terţii, acţiuni legate de promovare, vânzare,
1 Vezi Statutul S.C S.R.L
9
distribuţie, şi un compartiment de service. Conducerea este efectuată de
asociatul unic, manager al întreprinderii.
1.4 Organigrama societăţii S. R. L. Iaşi
10
DIRECTOR GENERAL
Director economic
Director comercial
Director de service
Inginer electronist
CAPITOLUL II
II.1. Piaţa Organizaţiei
Piaţa reprezintă spaţiul economico-geografic în care se întâlnesc şi se
confruntă, într-un interval de timp dat, purtătorii cererii şi ofertei dintr-o marfă
oarecare, precum şi factorii care determină comportamentul acestor subiecţi.
Piaţa întreprinderii este foarte bine individualizată în spaţiu şi în timp, la ea
raportându-se în calitate de ofertant. Dimensiunea sa este dată de ponderea
deţinută de vânzările proprii în totalul vânzărilor.
Referitor la piaţa firmei, din punct de vedere geografic, aceasta este o piaţă
naţională. Întreprinderea se adresează clienţilor din judeţele Iaşi, Vaslui,
Botoşani, Suceava, Neamţ, Bacău, Constanţa, Buzău, Ialomiţa, Tulcea,
municipiul Bucureşti, urmând să pătrundă şi pe pieţele din Cluj, Timişoara şi
Braşov.
Din punctul de vedere al dinamicii, piaţa produselor de birotică este una
lentă, spre ascendent. Aceste produse nu au o durată scurtă de viaţă, iar
investiţiile pentru achiziţionarea lor se realizează într-un ritm relativ lent.
Avansarea tehnologiilor duce, progresiv, la accelerarea ritmului, astfel ca
dinamica începe să prezinte un caracter ascendent.
Activitatea firmei este axată, în principal, pe comercializarea
copiatoarelor, fapt pentru care am analizat mai amănunţit această piaţă.
11
In cazul firmei, piaţa de referinţă este reprezentată de către persoanele
juridice care, datorită naturii activităţii desfăşurate, implicând realizarea de copii
xerox, doresc să achiziţioneze copiatoare.
Descrierea pieţei de referinţă
Piaţa teoretică a clienţilor societăţii este reprezentată de piaţa
consumatorilor actuali si potenţiali de copiatoare.
Din punct de vedere al consumatorului, criteriile generale de cumpărare
ale acestora pot fi :
calitatea produsului
viteza de realizare a copiilor ;
rezistenţa la uzură;
uşurinţa manevrării ;
preţul ;
costul consumabilelor şi al peiselor de schimb.
Segmentarea pieţei
Piaţa copiatoarelor este alcătuită din consumatori care diferă între ei în
privinţa sectorului de activitate, puterii de cumpărare, dorinţelor şi a practicilor
de cumpărare.
Considerăm următoarele variabile de segmentare:
După sectorul de activitate:
a) Sectorul public: segment relative restrâns datorită tendinţei de
conservatorism şi a posibilităţilor financiare reduse ;
b) Sectorul privat: - întreprinderile mici şi mijlocii, cu putere de
cumpărare relativ scăzută ; disponibilitatea cumpărării este mai
ridicată ;
12
- întreprinderile mari, cu putere mare de
cumpărare.
După puterea de cumpărare (venit): produsele în funcţie de preţ nu se
adresează unei categorii distincte de clienţi, copiatoarele fiind accesibile
persoanelor juridice cu venituri cu şi peste medie.
Piaţa ţintă
In cazul SC SRL, piaţa ţintă este localizată prin intermediul variabilelor
amintite anterior, precum şi prin: grup de referinţă, rata de cumpărare,
importanţa cumpărăturii.
În mod concret, putem descrie clientul tipic astfel: o întreprindere
privată sau publică de dimensiuni mijlocii şi mari, cu venituri cel puţin medii,
cu o atitudine pozitivă faţă de produsele noi, care acordă importanţă imaginii şi
urmăreşte crearea unor condiţii optime de lucru, prin fluidizarea activităţii .
Potenţialul pieţei
Potenţialul pieţei firmei indică valoarea totală a vânzărilor, care depinde
de nivelul preţului, precum şi de nivelul veniturilor consumatorilor.
În stabilirea potenţialului pieţei trebuie luată în considerare
inelasticitatea cererii şi vânzărilor care depinde de variaţia preţului produsului,
de fluctuaţiile cursurilor valutare, precum şi de variaţia veniturilor potenţialilor
clienţi.
Firma trebuie să aibă în vedere lărgirea potenţialul prin atragerea acelor
consumatori care doresc să achiziţioneze copiatoare, însă mai stau în dubii
privind firma de unde să cumpere, preţul acestora.
13
II.2. Oferta Organizaţiei
Oferta firmei este structurată pe trei categorii, cuprinzând atât produse, cât
şi servicii:
1. Partea de retail (vânzarea cu amănuntul) ce vizează toate produsele
comercializate, de la papetărie, rechizite, la echipamente de birou.
Această ofertă se adresează pieţelor din judeţele Iaşi şi Bacău.
2. Distribuţia directă şi service se referă la serviciile oferite de firmă.
S-a apelat la canalul direct de distribuţie pentru clienţii din Iaşi şi
din ţară, asigurându-se, totodată, şi service-ul produselor
comercializate. Partea de service se realizează pentru
echipamentele de birou (calculatoare, copiatoare, imprimante, etc.),
constând în reparaţii, refill-uri pentru imprimante, atât în cadrul
perioadei de garanţie, cât şi în afara ei.
3. Distribuţia naţională este efectuată pentru verificatoarele de
bancnote, acestea fiind o categorie aparte de produse comercializate
de firmă, cu un spectru restrâns de clienţi (domeniul bancar,
valutar).
II.3 Consumatori şi Clienţi
După cum produsele şi serviciile oferite sunt împărţite pe trei categorii, şi
consumatorii şi clienţii sunt structuraţi tot pe trei categorii:
14
1. Clienţii ocazionali. Aceştia sunt clienţi pentru produsele de papetărie şi
rechizite, al căror comportament de cumpărare nu este unul constant, variind
funcţie de sezon şi de nevoile caracteristice anumitor perioade (începerea anului
şcolar, sesiune, vacanţă, etc.).
2. Clienţii constanţi sunt reprezentaţi de beneficiarii echipamentelor de birotică
şi ale caselor de marcat fiscale, de bănci, case de schimb valutar. Majoritatea
sunt persoane juridice, persoanele fizice având o pondere mai mică de 5 %. În
total, clienţii constanţi însumează o cifră de aproximativ 700 de clienţi.
II.4 Concurenţa
În ceea ce priveşte domeniul papetăriei, este o concurenţă relativ mare pe
piaţa locală, dar fără a exista un concurent principal. Piaţa din România, în
general, este o piaţă atipică, încă neformată după caracteristicile pieţelor
funcţionale. Din acest motiv trăsăturile teoretice nu se pot aplica nici în privinţa
concurenţei. Există numeroşi comercianţi de produse de papetărie, fie că acesta
este obiectul lor de activitate sau nu. Însă, în termeni de vânzări, pe piaţa locală
nu se distinge încă un concurent principal.
La partea de copiatoare, ca şi reprezentanţi Konika, au drept concurenţi
principali dealerii Minolta, Xerox şi Canon. În Iaşi se găsesc alţi 18 comercianţi
de copiatoare, atât noi, cât şi second hand, unii prestând şi servicii de închiriere
(Stef). Pentru casele de marcat fiscale Omron şi Partner, concurenţa este în
scădere, având reprezentanţi mai slabi: Sharp, Ricoh, Kyoscera_Mita.
Verificatoarele de bancnote au doar trei concurenţi la nivel naţional, fiind
importator unic pentru marca DORS.
15
CAPITOLUL III
III.1. Structura organizatorică şi personalul
Din punctul de vedere al structurii organizatorice, aceasta nu este precis
delimitată. Există un singur manager, şi anume Directorul General, în a cărui
subordine se află ceilalţi angajaţi, precum şi un coordonator al serviciului de
service. Se poate spune, aşadar, că nivele ierarhice sunt dispuse sub forma unei
piramide aplatizate, având o structură organizatorică simplă, cu un singur post
managerial. Cât despre departamente, nu se poate vorbi despre departamente
clasice, având în vedere faptul că fiecare funcţie a firmei este îndeplinită de o
singură persoană, cel mult două. Totuşi, există activităţi specifice marketingului,
contabilităţii, prestării de servicii (executări fotocopii, scanări, refill, reparaţii,
etc.), partea de service fiind singura în care activează două persoane special
calificate în domeniu.
Personalul este compus din manager si patru angajaţi, astfel: un contabil, un
responsabil de funcţia comercială, dar care se implică şi în coordonarea service-
ului, asigurat de alţi doi angajaţi.
III.2. Cultura Organizaţională
Cultura organizaţională este reprezentată, în special, de sistemul de valori şi
de etica în afaceri. Sunt promovate corectitudinea, aprecierea muncii, asigurarea
16
calităţii prin servicii şi produsele comercializate, respectul pentru clienţi şi
angajaţi, promptitudine, respectarea obligaţiilor faţă de stat şi colaboratori.
Pentru implementarea acestor valori sunt întreprinse diferite acţiuni: informarea
salariaţilor asupra valorilor şi a codului de etică, perfecţionarea sistemului
managerial şi a performanţelor profesionale ale angajaţilor, asigurarea suportului
motivaţional în vederea susţinerii de către toţi salariaţii a valorilor şi a
principiilor de etică în afaceri.
Un alt element al culturii organizaţionale este logotipul, reprezentat de
modul de scriere al numelui firmei, element prezent pe toate documentele
aparţinând organizaţiei: oferte, corespondenţă, etc. În acelaşi timp,
întreprinderea este orientată spre performanţă, promovându-se un climat
inovativ. Angajaţii sunt încurajaţi să fie creativi, să aducă sugestii, idei noi, să
aibă iniţiativă. Managerul este deschis oricăror sugestii, în acţiunile sale ia în
considerare tendinţele şi modificările mediului economic, se consultă cu
specialişti în luarea unor decizii.
III.3. Sistemul informaţional şi informatizarea acestuia
Întreprinderea beneficiază de trei calculatoare, scanner, imprimantă, iar din
punctul de vedere al programelor, sunt folosite Windows Office şi un program
contabil.
III.4. Funcţiunile societăţii comerciale
17
Activitatea unei societăţi comerciale se desfăşoară la modul concret prin
derularea unor funcţii specifice. În cazul firmei neavând o structură
organizatorică bine determinată, aceste funcţii nu sunt nici el atribuite unor
persoane anume. Astfel:
Funcţia comercială este îndeplinită de Directorul General, precum şi de
responsabilul comercial.
Concentrează activităţi ce cuprind:
Selectarea după criterii bine determinate a furnizorilor şi
beneficiarilor;
Încheierea de contracte economice şi urmărirea realizării lor;
Identificarea potenţialilor clienţi şi structurarea cererii populaţiei,
urmărind realizarea contractelor încheiate;
Răspunde de calitatea produselor livrate la beneficiar.
Funcţia financiar contabilă este îndeplinită de directorul economic.
Acesta coordonează întreaga activitate prin care se asigură fondurile
financiare necesare desfăşurării activităţii comerciale şi utilizarea lor eficientă.
În cadrul acesteia se ţine evidenţa activităţii societăţii, a veniturilor şi
cheltuielilor rezultate din activitatea desfăşurată, a profitului obţinut, se
întocmeşte şi urmăreşte realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli, se
utilizează forme şi metode moderne de evidenţă contabilă şi control a activităţii
economico-financiare. Funcţia financiar contabilă are în principal sarcina să
furnizeze informaţiile necesare pentru întocmirea unor planuri fundamentale şi
să urmărească realizarea acestora pentru stabilirea de măsuri privind utilizarea
cu eficienţă a mijloacelor economice şi a forţei de muncă.
Ea realizează şi alte atribuţii cum ar fi:
Asigurarea fondurilor necesare şi repartizarea lor conform
planurilor;
Efectuarea calculaţiilor efective şi a controlului financiar;
18
Organizarea sistemului de documente şi de evidenţă;
Efectuarea decontărilor cu diferite persoane fizice şi juridice;
Întocmirea dărilor de seamă contabile şi transmiterea acestora la
organele interesate;
Perfecţionarea sistemului de evidenţă inclusiv prin utilizarea unor
tehnici avansate de calcul şi prelucrare a datelor.
Funcţia tehnică, şi anume prestarea activităţii de service, este coordonată
tot de responsabilul comercial, având în subordine doi ingineri.
Atribuţiile acestuia sunt:
Coordonează activitatea de service;
asigură dotarea cu accesorii specifice, corespunzător cu solicitările;
răspunde de întreţinerea şi repararea aparaturii tehnice;
se preocupă de instruirea personalului din subordine în manevrarea
noilor tehnologii.
Funcţia de personal este asigurată tot de Directorul General şi
concentrează activităţile prin care se asigură resursele umane necesare societăţii
comerciale pentru realizarea obiectului său de activitate, activităţi cum sunt:
Recrutarea, selecţionarea, orientarea, încadrarea şi integrarea
salariaţilor;
Evidenţa, aprecierea şi promovarea salariaţilor;
Pregătirea, formarea şi perfecţionarea salariaţilor;
Salarizarea personalului;
Protecţia şi securitatea muncii;
Relaţii cu publicul şi salariaţii societăţii.
III.4. Poziţia concurenţială
19
Societatea comercială S.A. este unul dintre principalii comercianţi de
copiatoare Konika, având ca şi concurenţi mai importanţi pentru această marcă
firmele Stef şi Unitrade Systems Alături de aceştia, există încă 16 firme în
domeniul echipamentelor de birou, dar care nu deţin o cotă mare de piaţă. Mărci
concurente sunt: Minolta, Xerox, Canon, OCE. În ceea ce priveşte domeniul
papetăriei, este o concurenţă relativ mare pe piaţa locală, dar fără a exista un
concurent principal. Principalul atu al firmei sunt produsele de calitate la preţuri
scăzute, practicându-se un adaos comercial moderat.
Pentru verificatoarele de bancnote este importator unic al firmei letoniene
DORS, neavând concurenţi pe piaţa regională, iar la nivel naţional existând încă
trei concurenţi. Comercializarea caselor de marcat fiscale a înregistrat o tendinţă
regresivă. Firma rămâne, totuşi, pe primul loc cu mărcile Omron şi Partner, faţă
de alţi concurenţi mai slabi: Sharp, Ricoh, Kyoscera_Mita.
Este dificil de apreciat nivelul concurenţial după modelul teoretic, piaţa
naţională fiind una atipică, nefuncţională; activităţile comerciale nu se
desfăşoară, în mare parte, la nivelul pieţelor internaţionale, avansate.
III.8. Evoluţia principalilor indicatori economico-financiari
Analiza pe bază de indicatori economico-financiari are ca obiectiv
principal stabilirea unui diagnostic asupra situaţiei financiare şi a nivelului
rentabilităţii întreprinderii.
20
Pe această bază este posibilă determinarea, confirmarea sau infirmarea
punctelor tari şi celor slabe în manifestarea tuturor funcţiilor întreprinderii: de
investiţii, de exploatare, de trezorerie, de finanţare.
Studiul creşterii firmei este orientat spre2 evoluţia cifrei de afaceri, unde
este foarte importantă determinarea creşterii reale din cea nominală, luând în
calcul rata inflaţiei;
Analiza rentabilităţii se poate realiza prin prisma evoluţiei principalelor
solduri intermediare de gestiune:
marjă comercială;
valoarea adăugată;
excedentul brut de exploatare (EBE);
rezultatul exploatării;
rezultatul net.
Capacitatea de autofinanţare exprimă „surplusul” degajat de activitatea
întreprinderii. Ea asigură, în mod global, menţinerea capitalului potenţial sau
creşterea acestuia fără a recurge excesiv la capitalurile externe.
Foarte important este coeficientul care exprimă capacitatea întreprinderii
de a rambursa datoriile şi care este raportul dintre datoriile financiare şi
capacitatea de autofinanţare.
Prin informaţiile contabile se asigură efectuarea unui control sistematic şi
de masă asupra evoluţiei trecute, prezente şi viitoare a fenomenelor economice
singulare. Subscriem ideii conform căreia, „controlul permite cunoaşterea
detailată a relaţiilor, compararea acestora cu situaţia care ar trebui să existe,
denumită generic situaţie ideală, stabilirea abaterilor şi a cauzelor care le-au
generat şi a măsurilor ce se impun pentru perfecţionarea activităţii viitoare.3”
2 vezi Emil Horomnea, N. Tabără „Elemente ale diagnosticului financiar în economia întreprinderii” Tribuna economică nr. 7, 1995, pag. 22 - 23.3 vezi I. Florea „Control financiar şi expertize contabile”, Iaşi, 1978 pag. 6
21
Utilizând datele din bilanţurile contabile de la 31 decembrie, 2001, 2002,
2003 (tabelul nr.1) s-au calculat o serie de indicatori economico financiari
prezentaţi în tabelul nr. 2
Date din bilanţurile contabile din anii 2001, 2002, 2003
Tabelul nr. 1
Nr.
crt.
Denumire 2001 2002 2003
1. Cifra de afaceri
3.076.081 3.596.118 4.011.123
2. Cheltuieli totale 2.785.902 3.388.677 3.850.391
3. Rezultatul exerciţiului 217.016 154.909 120.458
4. Total imobilizări 225.385 92.111 532.500
5. Imobilizări financiare - - -
6. Total active imobilizate 145.669 92.111 532.500
7. Active circulante 958.675 650.962 1.097.497
8. Total activ 1.104.344 1.124.548 1.629.997
9. Capitaluri proprii 542.006 - 802.373
10. Total pasiv 1.104.344 1.124.548 1.629.997
11. Capital permanent 542.006 681.916 802.373
12. Capital social 56.501.050 74.351.050 113.104.050
Indicatori calculaţi sunt următorii:
1. Indicele de finanţare permanentă (Ifp):
Este un indicator al analizei structurale a bilanţului. Are o deschidere
foarte generală, formula de calcul fiind următoarea:
22
Indicele de finanţare permanentă =
Se observă că în toţi aceşti ani luaţi în calcul indicele de finanţare
permanentă este mai mare decât 1, deci fondul de rulment este pozitiv. Acest
indicator înregistrează o tendinţă crescătoare deoarece capitalurile permanente
(capitalurile proprii + datorii pe termen lung) sunt mai mari decât activele
imobilizate.
2. Indicele lichidităţii activului(Ila)
Este un indicator care permite apropierea ponderii activelor circulante în
totalul activelor (iar prin diferenţă ponderea imobilizărilor). Este un indicator
foarte variabil în funcţie de ramura de activitate. Formula de calcul este
următoarea:
Indicele lichidităţii activului =
23
3. Rata rentabilităţii
Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a produce un surplus
peste nivelul cheltuielilor. Rata rentabilităţii este o mărime relativă. O activitate
este mai rentabilă dacă raportul venituri / cheltuieli este mai mare decât 1.
a). Rata rentabilităţii financiare (Rrf)
Rentabilitatea financiară oglindeşte scopul final al acţionarilor de a fi
remuneraţi cu o parte cât mai substanţială din profit4. Formula de calcul a
acestui indicator este următoarea:
Rata rentabilităţii financiare =
4 vezi M. Adochiţei, A. Adochiţei. „Finanţele întreprinderii în economia de piaţă”, Piatra Neamţ, 1993, pag. 147
24
Se observă că în 2001 întreprinderea a obţinut cea mai ridicată rată a
rentabilităţii financiare.
b). Rata rentabilităţii economice (Rre)
Acest indicator exprimă eficienţa activului economic. Formula de calcul a
acestui indicator este următoarea:
Rata rentabilităţii economice =
Întreprinderea a înregistrat cea mai ridicată rată a rentabilităţii economice
în anul 2001
25
4. Rata profitului (Rp)
Rata profitului este indicatorul care indică gradul de rentabilitate al
întreprinderii. El reflectă măsura în care întreprinderea reuşeşte să valorifice toţi
factorii care concură la obţinerea profitului: volumul producţiei, reducerea
costului de producţie, îmbunătăţirea calităţii producţiei, accelerarea vitezei de
rotaţie a capitalului, evitarea cheltuielilor financiare rezultate din punerea în
evidenţă a unor nereguli, în cadrul unui control fiscal (amenzi,
penalităţi)Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:
Rata profitului =
Anul 2001 are cea mai ridicată rată a profitului, fiind anul cu cel mai
ridicat grad de rentabilitate.
26
5. Productivitatea muncii (W)Productivitatea muncii reprezintă rodnicia
sau eficienţa cu care se cheltuieşte munca. Nivelul productivităţii muncii se
exprimă fie prin cantitatea de produse de o anumită calitate obţinute într-o
unitate de timp fie prin consumul de muncă pe unitatea de produs de o anumită
calitate. Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:
Productivitatea muncii (W) =
Acest indicator înregistrează o tendinţă fluctuantă datorită variaţiei
numărului de personal în anul 2002.
6. Cifra de afaceri (CA)
27
Acest indicator reprezintă suma totală a veniturilor certe (a afacerilor)
realizate de agentul economic în relaţiile cu terţii: vânzări de mărfuri şi produse,
prestări de servicii şi alte activităţi aducătoare de venituri în exercitarea
activităţii sale profesionale, care formează profitul obişnuit al agentului5.
Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:
Cifra de afaceri = producţia vândută + vânzări de mărfuri
Acest indicator evoluează după o tendinţă crescătoare datorită creşterii
vânzărilor.
Evoluţia indicatorilor determinaţi anterior este prezentată în tabelul nr. 2
Evoluţia principalilor indicatori
Tabelul nr. 2
Nr. Denumire indicator 2000 2001 2002
5 vezi C.M. Drăgan, „Noua contabilitate a agenţilor economici”, Editura Hercules, 1997, pag. 309
28
crt.
1. Indicele de finanţare
permanentă
3,72 7,403 1,5
2. Indicele lichidităţii
activului
0,86 0,57 0,06
3. Rata rentabilităţii
financiare
40% - 15%
4. Rata rentabilităţii
economice
40% 22,7% 15%
5. Rata profitului 9,43% 5,76% 4%
6. Productivitatea muncii
(mii lei / muncitor)
Problemele analizei gestiunii mijloacelor (activelor) fixe pot fi grupate în
două module:
analiza volumului, structurii şi calităţii potenţialului tehnic al întreprinderi
(materializat în mijloace fixe patrimoniale) şi a reflectării în
performanţele de bază ale întreprinderii;
analiza utilizării potenţialului tehnic şi reflectării în performanţele
economico financiare ale întreprinderii.
Pentru aprecierea dinamicii mijloacelor fixe, două valori sunt edificatoare, şi
anume valoarea de intrare şi valoarea medie, stabilită pe baza primei. În analiza
dinamicii valorice a mijloacelor fixe în corelaţie cu dinamica unor efecte
economico-financiare se poate folosi valoarea de inventar (intrare) ,actualizată şi
respectiv cea medie, deoarece efectele sunt supuse fluctuaţiilor preţurilor.
Valoarea rămasă nu este concludentă, întrucât nu reflectă proporţionalitatea cu
randamentul echipamentelor şi este influenţată şi de sistemul de amortizare.
29
Analiza structurii mijloacelor fixe (compoziţia tehnologică şi vârsta
mijloacelor fixe ) are în vedere structura mijloacelor fixe(activelor corporale )
care realizează o funcţie importantă în analiza potenţialului tehnic al
întreprinderii, deoarece permite evidenţierea categoriilor spre care au loc mutaţii
ca urmare a materializării investiţiilor.
În acest cadru este important ca mutaţiile să aibă loc în favoarea acelor
elemente sau categorii care generic formează mijloacele fixe active ,ceea ce în
literatura de specialitate se defineşte şi compoziţia tehnologică a capitalului fix.
Diagnosticul stării funcţionale se poate releva la un anumit moment al
gestiunii, într-un şir de momente . În acest scop se foloseşte coeficientul stării
mijloacelor fixe, stabilit astfel;
profit brut la 1000 lei mijloace fixe:
sau
În care:
Pp - profitul brut potenţial, respectiv profitul aferent producţiei marfă
fabricate (obţinute);
Pv – profit brut din vânzarea produselor.
Gradul de reînnoire a mijloacelor fixe rezultă ca raport între valoarea
celor intrate prin investiţii şi valoarea totală a mijloacelor fixe la sfârşitul
perioadei diagnosticate .Mijloacele fixe noi care intră în funcţiune înlocuiesc
altele vechi uzate fizic şi moral, sau contribuie la lărgirea parcului existent.
III.9. Mixul de Marketing
Produsele/Serviciile
Produsele comercializate de firma sunt de cinci tipuri:
30
Echipamente de birou: principalele produse din această
categorie sunt copiatoarele Konika, alături de care se găsesc şi
calculatoare, scannere, imprimante, accesorii aferente;
Verificatoare de bancnote, fiind importatori unici ai mărcii
DORS;6
Obiecte de papetărie şi rechizite;
Echipamente bancare: maşini de numărat bancnote şi de
numărat bani, mărcile Glory şi Partner;
Case de marcat fiscale mărcile Omron şi Partner, având
avizul Ministerului de Finanţe.
Serviciile prestate de firmă sunt cele de service aferente produselor
comercializate (reparaţii, refill), precum şi realizare de copii, listări, scanări,
legare şi îndosariere documente, etc.
Fundamentarea preţurilor, Politici de preţ
Natura pieţei pe care firma îşi desfăşoară activitatea nu permite practicarea
unor preţuri ridicate, ţinând cont de posibilităţile financiare reduse ale clienţilor.
Astfel se practică preţuri moderate, adaosul comercial reprezentând aproximativ
15 % din venituri, asigurând şi un profit de 4-5 %.
Obiectivele urmărite prin politica de preţ practicată vizează, în primul rând,
supravieţuirea, obiectiv urmărit de orice firmă. Apoi este urmărită penetrarea
firmei pe piaţă în segmentul nou reprezentat de verificatoarele de bancnote,
nefiind neglijat nici profitul; totuşi, în condiţiile actuale de desfăşurare ǎ
activităţii, maximizarea acestuia nu constituie o prioritate.
Promovarea
6 Vezi ofertele pentru copiatoare şi verificatoare de bancnote
31
Promovarea produselor se realizează prin acţiuni publicitare, promovarea
vânzărilor, utilizarea mărcii, service.
Acţiunile publicitare se concretizează în publicitate exterioară şi publicitate
directă. Publicitatea exterioară constă în cataloage cu oferte, ambalaje, folosirea
logo-ului pe documente şi corespondenţă. Publicitatea directă are loc prin
stabilirea de contacte telefonice cu potenţiali clienţi, trimiterea prin poştă a
ofertelor.
Se utilizează, de asemenea, publicitatea la locul vânzării specifică
produselor de papetărie şi rechizite. Se acordă atenţie deosebită modului de
aşezare în raft, ambientului creat, comportamentului faţă de client. Preţurile mai
scăzute faţă de cele ale concurenţilor contribuie şi ele la promovarea imaginii
firmei.
De asemenea, calitatea produselor şi serviciilor prestate sunt un atu în
promovarea firmei. este reprezentantă a unor mărci de prestigiu în domeniu
(Konika, DORS, Omron, Partner, Glory), ale căror sigle şi sloganuri apar în
oferte şi pe ambalaje. Astfel aceste brand-uri aduc un plus de valoare pentru
imaginea firmei în rândurile actualilor clienţi, fiind un avantaj şi în atragerea de
viitori clienţi.
Service-ul asigurat pentru produsele de birotică, alături de distribuirea
directă şi termenul de garanţie oferit contribuie în egală măsură la crearea unei
imagini favorabile.
Distribuţia
Întreprinderea apelează la distribuirea directă a produselor în municipiul
Iaşi. Această variantă are mai multe avantaje: asigură contactul direct cu clientul
şi preluarea operativă a informaţiilor privind îndeplinirea cerinţelor clientului.
32
De asemenea nu determină încărcarea preţului cu adaosurile succesive ale
intermediarilor şi asigură operativitatea distribuţiei.
Pentru contractele cu clienţi din alte judeţe, în special pentru
verificatoarele de bancnote, se apelează la dealeri.
33
Bibliografie
1. Emil Maxim, T,
Gherasim
„Marketing”, Editura Economică, 2000
2. P. Nica, A. Prodan, A.
Iftimescu
„Mangement”, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002
3. M. Adochiţei, A.
Adochiţei
„Finanţele întreprinderii în economia de piaţă”, Piatra
Neamţ, 1993
4. C.M. Drăgan, „Noua contabilitate a agenţilor economici”, Editura
Hercules, 1997
5. I. Florea „Control financiar şi expertize contabile”, Iaşi, 1978
6. E. Horomnea,
N. Tabără
„Elemente ale diagnosticului financiar în economia
întreprinderii” Tribuna economică nr. 7, 1995
34
maţii să se facă la originea lor, adică în momentul şi la locul la care se produc. Operaţiunea în
sine poarta numele de documentare primară iar produsul de document primar.
El trebuie să cuprindă prezentarea fenomenelor cu toate detaliile lor în mod
multilateral şi fără lacune; toate caracteristicile tipice pentru un proces trebuie să fie
consemnate în document în aşa maniera încât să poată fi cercetate corespunzător din diferite
puncte de vedere şi necesităţi de informare.
Deci, documentul justificativ poate fi definit drept actul scris întocmit pentru
consemnarea la origine a operaţiunilor contabilizate, servind ca dovadă pentru justificarea
înfăptuirii acestora7.
Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris
care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document
justificativ. Ele angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat ori
înregistrat în contabilitate.
În afara funcţiei informaţionale a documentelor justificative ce constă în suportul
material al înregistrării operaţiilor economice şi financiare în contabilitate, documentele
justificative îndeplinesc şi o funcţie gestionară .Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor şi
angajează răspunderi, drepturi şi obligaţii cu privire la existenta şi mişcarea elementelor
patrimoniale.
Funcţia de informare - prin documente se începe procesul de cunoaştere a
patrimoniului pentru ca ulterior, prin alte procedee şi instrumente, să se ajungă la forma finală
a acestui proces, adică la întocmirea bilanţului contabil, în care se reflecta sintetic rezultatul
tuturor operaţiilor economice.
Funcţia gestionară - în baza documentelor se angajează drepturi şi obligaţii şi se
stabilesc răspunderi privind gestiunea elementelor patrimoniale.
Schema privind funcţia de informare a documentelor este prezentată în Anexa nr. 4
Documentele justificative cuprind, de regula, următoarele elemente principale:
denumirea documentului;
denumirea şi sediul unităţii patrimoniale care întocmeşte documentul;
numărul şi data întocmirii acestuia;
menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei patrimoniale (când este
7 vezi R. Petriş, „Bazele contabilităţii”, Ed. Gorin, Iaşi, 2000
35
cazul);
conţinutul operaţiei patrimoniale, iar în cazurile necesare şi temeiul legal al
efectuării ei;
datele cantitative şi valorice aferente operaţiei efectuate;
numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat
şi aprobat, după caz;
alte elemente menite să asigure consemnarea completa a operaţiilor efectuate.
Completarea documentelor se poate face manual sau cu mijloace tehnice, astfel încât
acesta să fie lizibile, nefiind admise ştersături, răzuituri, modificări sau alte asemenea
procedee, precum şi lăsarea de spaţii libere între operaţiile înscrise în acestea. Întocmirea
documentelor justificative are loc, de regulă, la locul unde se produce operaţia economica sau
financiară. După întocmire, documentele justificative se supun verificării şi prelucrării, care
constă în:
verificarea formei, prin care se urmăreşte dacă s-au completat toate datele
obligatorii din formular, dacă ele corespund cu cele din anexe, dacă există
semnăturile necesare şi s-au întocmit în numărul de exemplare prevăzut;
verificarea aritmetică, prin care se urmăreşte dacă calculele aritmetice sunt bine
făcute;
verificarea de fond ce presupune urmărirea legalităţii, necesităţii, realităţii,
oportunităţii şi economicisităţii operaţiilor economice şi financiare pentru care
s-au întocmit.
Pentru înregistrarea în contabilitate, documentele justificative sunt supuse
analizei contabile şi contării, adică a înscrierii pe ele a conturilor sintetice şi analitice
debitoare şi creditoare.
Contarea şi înregistrarea în contabilitate se face document cu document sau după
o prealabila centralizare a documentelor justificative ce se referă la operaţii din aceeaşi
perioada.
Sub aspect metodologic, înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice şi
financiare se face cronologic prin suspectarea documentelor justificative individuale şi sau
centralizatoare, în funcţie de data de întocmire sau intrare în unitate şi sistematic în registrele
deschise pe conturi sintetice şi analitice8.
La nivelul unei întreprinderi - intrarea imobilizărilor corporale se poate realiza
prin aporturile în natură ale proprietarilor, achiziţionărilor cu titlu oneros, construcţia şi 8 Vezi P. Pintea, Managementul contabilităţii româneşti, Ed. Intercredo, Deva, 1998, vol. 1, pag. 47
36
producţia proprie, obţinute cu titlu gratuit prin donaţie sau plusuri de inventar, precum şi prin
asocierea, fuziunea sau achiziţionarea în întreprinderi.
În cazul intrării prin achiziţie cu titlu oneros, documentul justificativ este
„factura” care consemnează toate elementele de detaliu privind costul de origine al
imobilizărilor. Totodată, se întocmeşte procesul verbal corespunzător naturi şi destinaţiei
activului imobilizat cum este:
a). procesul verbal de recepţie - pentru mijloacele fixe independente care nu necesită
montaj şi nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenţie, unelte, accesorii de
producţie, mijloace de transport auto, animale, etc.);
b). procesul verbal de recepţie provizorie - în cazul utilajelor care necesită montaj,
precum şi clădirile în construcţie speciale care nu deservesc procese tehnologice;
c). procesul verbal de punere în funcţiune - pentru utilajele şi instalaţiile care necesita
montaj, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese
tehnologice;
d). procesul verbal de constatare finală- pentru sondele de injecţie, precum şi sondele
provenite din lucrările geologice care au dat rezultate.
Imobilizările corporale obţinute din producţie proprie - în acest caz înregistrarea se
efectuează pe baza bonului de predare şi a procesului verbal de recepţie corespunzător pentru
costul de producţie. Intrările de imobilizări prin aport în natura, se înregistrează la valoarea de
aport, pe baza procesului verbal de recepţie.
Imobilizările primite cu titlu gratuit prin donaţii sau plusuri de inventar, se
înregistrează la valoarea curenta (actuala) pe baza procesului verbal de recepţie.
Mişcarea mijloacelor fixe de la o secţie la alta în cadrul aceleiaşi unităţi se
consemnează în locul de mişcare al mijloacelor fixe9.
Bonul de mişcare al mijloacelor fixe - este document justificativ de predare-primire
sau de însoţire transport după caz.
Procesul verbal de scoatere în funcţiune al mijloacelor fixe de declasare a unor bunuri
materiale - este document justificativ de constatare şi scoatere din funcţiune a mijloacelor
fixe. Mijloacele fixe pot ieşi definitiv din gestiune prin casare, vânzare, donaţie, iar temporar
prin concesiune, locaţie de gestiune şi închiriere.
Casarea este consemnată în următoarele documente:
Specificaţia privind mijloacele fixe propuse pentru scoaterea din funcţiune
9 Vezi M. Ristea, C. Cucu, C. Lazarescu, “Contabilitatea intreprinderii”. Editura Margaritar, Bucuresti, 1997, vol. I, pag. 174-176
37
Proces verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri
materiale, elaborat de către comisia de casare.
Pentru a stabili existenta efectiva a mijloacelor fixe pe locuri de folosinţa, se utilizează
Lista de inventariere şi de evidenţă a mijloacelor fixe.
38
2.8. EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Evaluarea semnifică exprimarea băneasca (valorică) a existenţei şi mişcării
elementelor patrimoniale. Numai cunoaşterea exactă a volumului şi structurii acestora în orice
moment poate asigura obţinerea informaţiilor necesare luării deciziilor de către corpul
managerial şi al agenţilor economici.
În contabilitatea sintetică se foloseşte numai etalonul bănesc, iar în contabilitatea
analitică, alături de exprimarea valorică pentru anumite elemente patrimoniale, se foloseşte şi
etalonul natural pentru măsurarea şi exprimarea cantitativă a unităţilor de măsura specifice
unor bunuri economice10.
Componentele evaluării în contabilitate sunt obiectul evaluării, etalonul bani ca
unitate de măsura şi preţul11.
Obiectul evaluării îl reprezintă toate structurile patrimoniale şi
extrapatrimoniale şi anume: activele, pasivele, cheltuielile, veniturile şi alte
operaţii ce fac obiectul contabilităţii;
Etalonul bani reprezintă unitatea de calcul care asigura măsurarea şi
compararea bunurilor şi valorilor economice şi financiare. El se identifica cu
banii în funcţia lor de măsura a valorii. Funcţia banului ca unitate de valoare se
realizează prin semnul monetar specific fiecărei ţări la noi în ţară fiind „leul”;
Preţul este rezultatul măsurării şi comparării structurilor patrimoniale şi
extrapatrimoniale ce constituie obiectul evaluării prin folosirea “leului” in
calitatea sa de unitate de măsura a valorii. Sunt asimilate preţului şi costul şi
respectiv tariful.
Momentele evaluării
Convergenta principiilor de organizare a contabilităţii se concretizează în realizarea
acelei „imagini fidele” a realităţii economice reflectate în contabilitatea financiară. Acesta
presupune aplicarea corectă a regulilor şi procedeelor contabile printre care şi cele de evaluare
a patrimoniului.
10 Vezi P. Pântea, “Managementul Contabilitatii Romanesti”, Editura lntelcredo, Deva, 1 99S, vol. I,
pag. 5111 Vezi M. Ristea, “Bazele contabilitatii “, Institutul Roman de Management, Bucuresti, 1991, pag. 141
39
În evaluarea imobilizărilor corporale se disting patru momente prevăzute în mod
concret de legislaţia contabila în vigoare12 si anume:
evaluarea la data intrării în patrimoniu;
evaluarea la data ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum;
evaluarea la data inventarierii imobilizărilor corporale;
evaluarea la închiderea exerciţiului.
a) Evaluarea la data intrării în patrimoniu
La intrarea în patrimoniu, terenurile se înregistrează în contabilitate la valoarea
stabilita în conformitate cu legislaţia în vigoare, în funcţie de clasele de fertilitate, suprafaţa şi
amplasamentul acestora, la costul de achiziţie dacă sunt cumpărate, şi la valoarea de aport -
dacă sunt aduse ca aport de societate.
Mijloacele fixe intrate în patrimoniul agenţilor economici se evaluează şi înregistrează
în contabilitate la valoarea de intrare. denumită valoare contabila care se stabileşte astfel:
mijloacele fixe reprezentând aport la capitalul social sau cele obţinute cu titlu
gratuit, la valoarea de utilitate. în funcţie de preţul pieţei, utilitatea şi starea
acestora;
mijloacele fixe procurate cu titlu oneros - la valoarea de achiziţie numită şi cost
de achiziţie - format din: preţul de cumpărare, taxele, cheltuielile de transport
şi alte cheltuieli necesare pentru punerea acestora în stare de utilitate;
costul de producţie - pentru mijloacele fixe constituite sau produse de
întreprindere. Acest cost este constituit din: costul de achiziţie al materiilor prime
şi materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producţie şi cota de
cheltuieli indirecte legate de fabricaţia mijloacelor fixe.
b) Evaluarea la data ieşirii din patrimoniu sau la darea in consum
La ieşirea din patrimoniu prin vânzare, consum, distrugere, etc., imobilizările
corporale se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare13.
c) Evaluarea la data inventarierii imobilizărilor corporale
Evaluarea imobilizărilor corporale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală
sau de utilitate a fiecărui element, denumită şi valoare de inventar, stabilită în funcţie de
utilitatea elementului în unitate şi de preţul pieţei14.
Pentru imobilizările corporale amortizabile - valorile reţinute la inventar trebuie să
12 Vezi Regulamentu1 de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991, art. 1913 Vezi I.P.Pântea, “Managementul Contabilităţii Româneşti”, Editura Intelcredo, Deva, 199814 Vezi O. Bojian, “Bazele contabilităţii”, Editura Eficient, Bucureşti, 1997, pag. 101
40
ţină cont de amortizarea calculată în sensul deducerii acesteia. Valoarea de inventar este data
de valoarea neta contabilă, exceptând situaţia în care valoarea netă actuală, este inferioară
valorii nete contabile.
Evaluarea imobilizărilor corporale la inventar se face individual pentru fiecare obiect
de evidenta contabila.
d) Evaluarea la închiderea exerciţiului
Are loc, de regula, la sfârşitul anului şi reprezintă o aplicare practica a principiului
prudentei, adică a contabilizării pierderilor probabile şi a necontabilizării profiturilor
previzibile, chiar dacă acestea sunt foarte probabile.
În acest scop valoarea de intrare, denumită şi valoare contabilă se compară cu
valoarea de utilitate stabilită pe baza inventarierii elementelor patrimoniale. În urma acestei
comparaţii rezultă două situaţii:
diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar (din inventarele întocmite) şi
valoarea de intrare (de contabilitate) a imobilizărilor corporale nu se înregistrează în
contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare;
diferente constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi
valoarea de intrare a imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca
amortizare, în cazul când deprecierea este ireversibila sau se constituie provizioane
de depreciere, atunci când deprecierea este reversibila, valoarea contabila a acestor
elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
41
2.9. CONTABILITATEA ANALITICĂ A IMOBILIZĂRILOR
CORPORALE
Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.
În contabilitatea analitică terenurile se pot evidenţia pe terenuri agricole şi silvice,
terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, cu construcţii, etc.
La intrarea în patrimoniu, terenurile se înregistrează în contabilitate la valoarea
stabilită potrivit legii, în funcţie de clasele de fertilitate, suprafaţa şi amplasarea acestora şi
alte criterii, la costul de achiziţie sau la valoarea de aport.
De regula, terenurile nu sunt supuse amortizării, cu excepţia amenajărilor făcute la
terenuri.
Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe trebuie astfel organizată încât să asigure
individualizarea fiecărui mijloc fix, cunoaşterea existenţei şi mişcării lor pe locuri de folosinţă
şi a gradului de depreciere pe structura categoriilor de mijloace fixe. Ea se organizează pe
locuri de folosinţa (secţii, subunităţi, laboratoare, servicii etc.), pe categorii de mijloace fixe şi
în cadrul acestora pe obiecte de evidenta15.
Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se poate ţine fie folosind Registrul
numerelor de inventar şi Fişa mijlocului fix, fie utilizând Registrul pentru evidenţa
mijloacelor fixe.
Unităţile patrimoniale dispun de mijloace fixe numeroase, care se deosebesc între ele
din punct de vedere al construcţiei, însuşirilor tehnice, destinaţiei, gradul de depreciere etc. De
aceea, prin identificarea cu uşurinţă a fiecărui mijloc fix şi pentru a se asigura controlul lor
indiferent de locul de folosinţa, se atribuie fiecărui obiect de evidenţă un număr de inventar
(simbol cifric), care se trece în toate documentele ce privesc mijlocul fix respectiv.
Acestea se realizează cu ajutorul Registrului numerelor de inventar ce i se atribuie, în
ordinea succesiva a numerelor.
Pentru fiecare categorie de mijloace fixe se rezervă o anumita serie de numere, în
vederea intercalării ulterioare a unui mijloc fix intrat. Numerele de inventar ale mijloacelor
fixe scoase din funcţiune sau vândute nu pot fi atribuite altor mijloace fixe intrate ulterior, ci
ele rămân libere până la o nouă renumerotare.
După înscrierea mijlocului fix intrate
în Registrul numerelor de inventar, se completează Fişa mijlocului fix, care cuprinde date
15 Vezi V. Munteanu, “Contabilitatea financiara a intreprinderii”, vol.1, Bucuresti, 1998, pag. 267
42
privind denumirea, numărul de inventar, codul de clasificare, valoarea de intrare, durata de
serviciu normală, norma de amortizare, data punerii în funcţiune, amortizarea calculată. Fişele
mijloacelor fixe se păstrează în cartoteci, pe categorii de mijloace fixe, în ordinea codurilor şi
pe locuri de folosinţă.
Registrul pentru contabilitatea analitica a mijloacelor fixe utilizat la unităţile mici se
completează de către contabilitate şi cuprinde aceleaşi date ca şi fişa mijlocului fix, servind şi
la stabilirea numerelor de inventar în scopul identificării mijloacelor fixe.
Datele caracteristice ale utilajelor sunt prevăzute în Livretul utilajului, care se
păstrează la compartimentul tehnic.
43
2.10. CONTABILITATEA SINTETICĂ A IMOBILIZĂRILOR
CORPORALE
Contabilitatea imobilizărilor corporale se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 21
„Imobilizări corporale”16
Conturile din aceasta grupa sunt de două feluri:
conturi sintetice de gradul I formate din trei cifre, ce sunt utilizate de unităţile
mici şi mijlocii;
conturi sintetice de gradul II formate din patru cifre, ce sunt utilizate de
unităţile mari17.
2.10.1. CONTABILITATEA SINTETICĂ A TERENURILOR
Terenurile sunt reflectate în contabilitatea agenţilor economici numai dacă aparţin
acestora şi cuprind:
terenuri propriu zise;
amenajări de terenuri.
Contabilitatea terenurilor se ţine cu ajutorul contului 211 „Terenuri“. Este un cont de
activ care înregistrează în debit:
valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit;
valoarea terenurilor achiziţionate şi a celor aduse ca aport la capital;
valoarea la cost de producţie a amenajărilor de terenuri realizate pe cont
În credit se evidenţiază:
valoarea terenurilor cedate şi a lucrărilor de amenajare amortizate;
valoarea terenurilor aportate retrase.
Soldul debitor al contului reflectă valoarea terenurilor şi costul efectiv al
amenajărilor de teren.
Contul sintetic 211 „Terenuri”, de gradul I, nu este operaţional pentru unităţile
mari, dezvoltându-se pe conturi sintetice de gradul II, şi anume:
2111 „Terenuri”;
2112 „Amenajări de terenuri”;
16 Vezi V. Munteanu, “Contabilitatea financiară a întreprinderilor”, vol. I, Bucureşti, 1998, pag. 258 “17 Vezi I.P.Pântea, “Managementul Contabilitatii Romanesti” Editura Intelcredo, Deva, 1997, vol. I,
44
.
Contul 2111”Terenuri”
• după conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale;
• după funcţia contabilă este un cont de activ;
• se debitează cu terenurile intrate în patrimoniul agenţilor economici;
• se creditează cu terenurile ieşite din patrimoniul agenţilor economici;
• soldul debitor reprezintă contravaloarea terenurilor deţinute de agenţii
economici;
• se dezvolta pe analitice deschise pe grupe de terenuri.
Contabilitatea sintetică a amenajărilor de terenuri se realizează cu ajutorul
contului: 2112 „Amenajări de terenuri”.
După conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale;
• după funcţia contabilă este un cont de activ;
• se debitează cu amenajările de terenuri efectuate;
• se creditează cu amenajările de terenuri scoase din activ, amortizate integral sau parţial;
• soldul debitor reprezintă costul efectiv al amenajărilor de terenuri existente;
• se dezvoltă pe analitice pe feluri de amenajări de terenuri18.
2.10.2. CONTABILITATEA SINTETICA
A MIJLOACELOR FIXE
Contabilitatea sintetică a mijloacelor fixe se realizează astfel:
la unităţile mici şi mijlocii cu ajutorul contului 212 „Mijloace fixe”
la unităţile mari cu ajutorul conturilor sintetice de gradul II, pe care se
desfăşoară contul sintetic de gradul I 212 „Mijloace fixe” şi anume:
2121 „Clădiri”
2122 „Construcţii speciale”;
2123 „Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru”;
2124 „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare”;
2125 „Mijloace de transport”;
2126 „Animale de muncă”;
2127 „Plantaţii”;18 Vezi I.P.Pântea, “Managementul contabilităţii româneşti”, vol. I, Editura Intelcredo, Deva, 1998. pag. 168- 170
45
2128 „Unelte, inventar gospodăresc şi alte mijloace fixe”.
Catalogul privind clasificarea şi duratele normelor de utilizare a mijloacelor fixe
procedează la structurarea acestora pe următoarele şase diviziuni:
1. Construcţii;
2. Echipamente tehnologice (maşini utilaje şi instalaţii de lucru);
3. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare;
4. Mijloace de transport;
5. Animale şi plantaţii;
6. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active
Contul 212 „Mijloace fixe” din punct de vedere al conţinutului economic, este un
cont de active imobilizate, din grupa imobilizărilor corporale, iar după funcţia contabilă, un
cont de activ.
Se debitează cu valoarea mijloacelor fixe achiziţionate prin creditul contului 404
„Furnizori de imobilizări”, realizate din producţie proprie prin creditul contului 722 „Venituri
din producţia de imobilizări corporale”, aduse ca aport de către acţionari şi asociaţi, prin
creditul contului 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”, primite ca donaţii cu titlu
gratuit prin creditul contului 131 „Subvenţii pentru investiţii”, cu valoarea imobilizărilor
corporale în curs terminate, recepţionate şi puse în funcţiune prin creditul contului 231
“Imobilizări corporale în curs
Se creditează cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe complet amortizate scoase din
funcţiune, prin debitul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” sau vândute
cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe incomplet amortizate scoase din funcţiune prin
creditul conturilor 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” cu valoarea amortizării şi
a contului 6718 „Alte cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune” cu valoarea
neamortizată, cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe vândute incomplet amortizate prin
creditul conturilor 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” (cu valoarea amortizării)
şi a contului 6721 „Cheltuieli privind activele cedate” ca valoare neamortizată; valoarea
mijloacelor fixe retrase în corespondenţa cu conturile 108 „Contul întreprinzătorului
individual” şi 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”
Soldul debitor exprimă valoarea mijloacelor fixe în gestiune19.
Conturile 2121 - 2128 - au conţinut şi funcţiune contabilă asemănătoare;
19 Vezi M. Epuran, V. Babaita, C. Grosu, “Contabilitatea financiara in nou.1 sistem contabil”, Editura de Vest, Timisoara, 1994, pag. 123
46
după conţinutul economic sunt conturi de imobilizări corporale;
după funcţia contabilă sunt conturi de activ;
se debitează cu mijloacele fixe intrate în unitatea patrimoniala;
se creditează cu mijloacele fixe ieşite din unitatea patrimoniala;
soldul debitor reprezintă valoarea mijloacelor fixe existente.
47
2.11. PREZENTAREA PRINCIPALELOR OPERAŢIUNI PRIVIND
CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
2.11.1. PRINCIPALELE OPERAŢIUNI PRIVIND
CONTABILITATEA TERENURILOR
A. Intrări de terenuri in patrimoniu
1. Se înregistrează terenul adus de un asociat ca aport la capitalul social, evaluat la suma de
400.000.000 lei
2. Se înregistrează pe baza unui act de vânzare cumpărare, cumpărarea uni teren în valoare de
500.000.000 lei cu TVA aferent 95.000.000 (19%).
D C
% = 404 595.000.000
2111 500.000.000
4426 95.000.000
3. Se înregistrează execuţia în regie proprie, a lucrărilor de acces la teren şi împrejmuiri al
căror cost efectiv este de 150.000.000 lei, cu o perioada de amortizare de 5 ani.
Dacă lucrările ar fi fost executate în antrepriză, în locul contului 722 „Venituri din
producţia de imobilizări corporale” se folosea contul 404 „Furnizori de imobilizări”
D C
2111 = 456 400.000.000 400.000.000
D C
2111 = 722 150.000.000 150.000.000
48
B. Amortizarea terenurilor (respectiv a amenajărilor)
4.Se înregistrează amortizarea lunară a amenajărilor de terenuri:
150.000.000 lei= 2.500.000 lei
5 ani x 12 luni
D C
6811 = 2810 2.500.000 2.500.000
C. Ieşiri de terenuri din patrimoniul întreprinderii
5. Se vinde o parte din teren (nu din cel la care s-au efectuat amenajări) la valoarea de
300.000.000 cu TVA de57.000.000lei. Valoarea contabilă (de intrare) a terenului vândut,
adică costul achitat cu ocazia achiziţionării acestuia este de 250.000.000 lei.
- se înregistrează vânzarea propriu-zisa a terenului:
D C
461 = % 357.000.000
7721 300.000.000
4427 57.000.000
- se înregistrează scoaterea din evidenţă a terenului vândut şi trecerea
costului acestuia pe cheltuieli:
D C
6721 = 2111 250.000.000 250.000.000
6. Scoaterea din activ a amenajărilor de terenuri, după recuperarea întregii valori a acestora pe
calea amortizării (în cazul nostru după cei 5 ani, când amortizarea înregistrată va însuma 60
49
luni * 25.000 lei = 1.500.000 lei).20
D C
2810 = 2112 1.500.000 1.500.000
2.11.2 OPERAŢIUNI PRIVIND
CONTABILITATEA MIJLOACELOR FIXE
A. Intrarea mijloacelor fixe
I. Intrarea prin achiziţionare
- Achiziţionarea din ţară.
La data de 15 mai, întreprinderea contractează achiziţionarea unui mijloc fix
acordând furnizorului un avans de 300.000.000 lei.
În data de 15 august se primeşte factura furnizorului şi se recepţionează mijlocul fix
în valoare de 900.000.000lei, TVA 19%.
Se regularizează plata furnizorului, diferenţa de plătit, stingându-se prin acceptarea
unui bilet la ordin, scadent la 10 octombrie.
- se înregistrează plata avansului:
D C
409 = 5121 300.000.000 300.000.000
- se înregistrează intrarea imobilizării în patrimoniu întreprinderi:
D C
% = 404 1.071.000.000
212 900.000.000
4426 171.000.000
20 Vezi V. Patrut, “Contabilitatea financiara a întreprinderii”, Editura Fundaţiei “Chemarea” Iaşi, 1997
50
-se înregistrează regularizarea plăţii furnizorului:
D C
404 = % 1.071.000.000
409 300.000.000
405 771.000.000
- Achiziţionarea unei imobilizări din import
Operaţiile privind cumpărarea de imobilizări din import se contabilizează la cursul de
schimb în vigoare la data efectuării lor şi sunt supuse TVA. TVA se stabileşte la valoarea în
vama la care se adaugă taxa vamală şi alte taxe şi accize datorate pentru bunurile provenite
din import.
Valoarea în vamă a bunurilor din import se stabileşte prin convertirea în lei preţurilor
externe, la cursul de schimb în vigoare în prima zi a săptămânii în care se înregistrează
declaraţia vamală:
1. Se achiziţionează un utilaj de lucru din import la un preţ de 35.000 $,
condiţia de livrare fiind Franco - Frontiera - Română. Data efectuării livrării şi facturării este
de 15mai când s-a făcut vămuirea.
Taxa vamală reprezintă 10% din valoarea în vama. Plata taxei vamale la TVA se face
cu CEC cu limită de sumă. Transportul, manipularea şi instalarea mijlocului fix sunt efectuate
de către o întreprindere specializată, fiind de 4.000.000lei inclusiv TVA.
Plata furnizorului extern se face în două tranşe egale: 50% la data de 30 mai şi 50% la
data de 30 iunie.
Cursurile de schimb sunt următoarele:
cursul 1.05 15.05 30.05 30.06
dolarului 28.050lei 28.200lei 28.315 lei 29.100 lei
Înregistrarea facturii furnizorului extern la data de 15.05.:
Valoarea facturii 35.000 $ * 28.200 lei/$ = 987.000.000 lei
-se înregistrează intrarea utilajului în patrimoniul întreprinderi:
51
D C
212 = 404 987.000.000 987.000.000
Stabilirea şi contabilizarea plăţii taxei vamale şi a TVA.
Valoarea în vama 35.000$ * 28.050 lei = 981.750.000 lei
Taxa vamala = valoarea în vamă *10 %
Taxa vamala =981.750.000 * 10 % =98.175.000.lei
Baza de calcul a TVA = valoarea în vama (981.750.000) + taxe vamale (98.175.000)
= 1.079.925.000 lei.
TVA deductibila 1.079.925.000 * 19% = 205.185.750 lei.
Taxa vamală este o taxă nedeductibilă, incluzându-se în costul de achiziţie al
imobilizării, iar TVA aferentă bunurilor din import se plăteşte de către importator,
concomitent cu plata taxelor vamale:
-se înregistrează plata taxei vamale şi TVA aferente utilajului importat:
D C
% = 5126 303.360.750
212 98.175.000
4426 205.185.750
- se înregistrează cheltuielile de transport, manipulare şi instalare a imobilizări:
D C
% = 404 4.000.000
212 3.361.345
4426 638.655
- se înregistrează plata primei tranşe acordată furnizorului extern la cursul existent la data
plăţii 30 mai
52
CS = (28.200 – 28.315) * 17.500 = 2.012.000 lei
D C
% = 5124 495.512.500
404 493.500.000
635 2.012.500
- se înregistrează plata celei de a doua tranşe acordată furnizorului extern la 30 iunie:21
CS = (28.200 – 29.100) * 17.500 = 15.750.000 lei
D C
% = 5124 509.250.000
404 493.500.000
635 15.750.000
Deşi economia românească a înregistrat până în prezent o depreciere continuă a
unităţii monetare proprii, vom considera în continuare, în mod ipotetic o situaţie inversă,
respectiv aprecierea leului faţă de dolar, pornind de la datele:
cursul de schimb aferent intrării angajamentului în deviză în patrimoniul firmei este de
28.200 lei / 1$;
cursul de schimb aferent momentului plăţii celei de a doua tranşe este de 27.650;
CS = (28.200 – 27.650) * 17.500 = 9.625.000 lei
- se înregistrează cea de a doua tranşă acordată furnizorului extern la 30 iunie influenţată de
cursul ipotetic al dolarului.
D C
404 = % 493.500.000
512.4 483.875.000
765 9.625.000
21 Vezi V. Babaita, M. Epuran, “Finanţe - Credit - Contabilitate”, Nr. 5, 6, 1994
53
II. Mijloace fixe realizate de unitatea patrimoniala prin producţie proprie
Se construieşte o hala industrială pentru care se fac următoarele cheltuieli:
- materiale consumabile 100.000.000 lei,
- energie facturată de terţi 4.000.000 lei + TVA 19%,
- uzura obiectelor de inventar 1.000.000 lei,
- amortizarea utilajelor 2.000.000 lei,
- salariile muncitorilor 10.000.000 lei,
- CAS 2.367.000 lei,
- Fond de şomaj 500.000 lei.
- se înregistrează consumul de materiale conform bonului de consum nr. 7 în valoare de
100.000.000 lei
D C
6011 = 3011 100.000.000 100.000.000
- se înregistrează energia facturată conform facturii nr. 42221 în valoare de 4.760.000 lei:
D C
% = 401 4.760.000
605 4.000.000
4426 76.0000
- se înregistrează uzura obiectelor de inventar:
D C
602 = 322 1.000.000 1.000.000
- se înregistrează amortizarea utilajelor folosite conform situaţiei de calcul şi repartizarea
amortizării:
54
D C
6811 = 2815 2.000.000 2.000.000
- se înregistrează salariile datorate muncitorilor conform centralizatorului statelor de plată:
D C
641 = 421 10.000.000 10.000.000
- se înregistrează societăţii la contribuţia unităţii la asigurările sociale:
D C
6451 = 4311 2.367.000 2.367.000
- se înregistrează contribuţia unităţii la fondul de şomaj:
D C
6452 = 4371 500.000 500.000
- se înregistrează terminarea lucrării de investiţii conform procesului verbal de recepţie nr. 17:
D C
2121 = 722 119.867.000 119.867.000
- se înregistrează TVA aferentă producţiei de imobilizări (119.867.000 * 19% = 22.774.730)
D C
4426 = 4427 22.287.000 22.774.730
55
III Imobilizări corporale primite de la o societate comerciala ca aport la capitalul social:
- se înregistrează aportul la capitalul social primit de societate:
D C
456 = 1011 4.000.000 4.000.000
D C
2121 = 456 4.000.000 4.000.000
D C
1011 = 1012 4.000.000 4.000.000
IV Donaţii de mijloace fixe
a) La unitatea care donează:
Întreprinderea a achiziţionat un televizor în valoare de 8.300.000 lei pe care îl
donează.
- Achiziţionarea mijlocului fix:
D C
212 = 401 8.300.000 8.300.000
- Transmiterea prin donaţie:
D C
6712 = 212 8.300.000 8.300.000
56
b). La unitatea primitoare:
- Primirea mijlocului fix:
D C
212 = 131 8.300.000 8.300.000
B. Ieşirea mijloacelor fixe
I Ieşirea din gestiune prin casare
Se scoate din funcţiune un mijloc fix în valoare de 100.000.000 lei în situaţia:
I.a. - amortizat integral
I.b. amortizat în proporţie de 80%
Cu ocazia casării se fac următoarele cheltuieli:
consum de materiale auxiliare 2.000.000 lei
consum de combustibil 600.000 lei
salarii datorate personalului 20.000.000 lei
contribuţia la asigurări sociale 23.67% 4.724.000 lei
fond pentru şomaj 5% 1.000.000 lei
TOTAL 28.324.000 lei
Din casare rezultă piese de schimb în valoare de 35.000.000 lei
Valoarea neamortizată a imobilizărilor scoase din gestiune înainte de expirarea duratei
de funcţionare, cheltuielile făcute cu casarea şi veniturile rezultate ca urmare a valorilor
materiale rezultate din casare, nu constituie operaţii din activităţi curente normale de gestiune,
ci operaţii din activitatea excepţională de gestiune.
- Înregistrarea cheltuielilor cu casarea:
D C
6718 = % 28.324.000
57
3011 2.000.000
3012 600.000
421 20.000.000
431 4.724.000
437 1.000.000
- Înregistrarea materialelor obţinute din casare:
D C
3014 = 7718 35.000.000 35.000.000
- Constituirea fondului de dezvoltare cu diferenţa dintre valoarea materialelor obţinute şi
cheltuielile făcute cu casarea ( 35.000.000 – 28.324.000 = 6.676.000 lei):
D C
129 = 111 6.676.000 6.676.000
- La finele exerciţiului, are loc închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri prin contul
„Profit şi pierdere“:
D C
121 = 6718 28.324.000 28.324.000
D C
7718 = 121 35.000.000 35.000.000
În urma operaţiei de casare rezulta un profit de 6.676.000 lei.
În cazul în care, din casare, rezulta o valoare a materialelor mai mică decât cheltuielile
făcute (20.000.000 lei materiale şi 28.324.000 lei cheltuieli) contul 121 „Profit şi pierdere” va
prezenta sold debitor de 8.324.000 lei, arătând o pierdere rezultată din scoaterea din folosinţă.
58
- Înregistrarea ieşirii din gestiune a mijloacelor fixe:
a). complet amortizat:
D C
281 = 212 100.000.000 100.000.000
b). mijlocul fix este incomplet amortizat:
D C
% = 212 100.000.000
281 80.000.000
6718 20.000.000
În urma închiderii conturilor de cheltuieli şi venituri, contul 121 „Profit şi
pierdere” prezintă sold debitor de 13.324.000 lei (35.000.000 lei venituri şi 48.324.000 lei
cheltuieli).
II. Ieşire din gestiune prin vânzare
Se vinde un mijloc fix cunoscând următoarele elemente:
valoarea de intrare 100.000.000 lei
amortizarea este de 90.000.000 lei
preţul de vânzare este de 10.000.000 lei
Cazul a).
10.000.000 lei, deci preţul de vânzare este egal cu valoarea neamortizată;
Cazul b).
15.000.000 lei, deci preţul de vânzare mai mare decât valoarea neamortizată;
Cazul c).
8.000.000 lei, deci preţul vânzare mai mic decât valoarea neamortizată.
59
Cazul a) Preţul de vânzare egal cu valoarea neamortizată
- Înregistrarea facturii:
D C
461 = % 11.900.000
7721 10.000.000
4427 1.900.000
- Înregistrarea ieşirii din patrimoniu mijlocului fix:
D C
% = 212 100.000.000
281 90.000.000
6721 10.000.000
La sfârşitul exerciţiului vor fi închise conturile de cheltuieli şi venituri prin
rezultatul exerciţiului:
- Înregistrarea închiderii contului de cheltuieli:
D C
121 = 6721 10.000.000 10.000.000
- Înregistrarea închiderii contului de venituri:
D C
7721 = 121 10.000.000 10.000.000
60
În urma operaţiei de vânzare nu rezultă nici un profit, valoarea cheltuielilor privind
activele cedate, fiind egală cu a veniturilor.
Cazul b) Preţul de vânzare mai mare decât valoarea neamortizată
- Înregistrarea facturii:
D C
461 = % 17.850.000
7721 15.000.000
4427 2.850.000
- Înregistrarea ieşirii din patrimoniu mijlocului fix:
D C
% = 212 100.000.000
281 90.000.000
6721 10.000.000
Închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri prin rezultatul exerciţiului la sfârşitul
perioadei:
- înregistrarea închiderii contului de cheltuieli:
D C
121 = 6721 10.000.000 10.000.000
- înregistrarea închiderii contului de venituri:
D C
7721 = 121 15.000.000 15.000.000
61
Spre deosebire de cazul a) rezultă un profit de 5.000.000 lei (15.000.000 – 10.000.000)
care se repartizează la fondul de dezvoltare. Profitul rezultat din valorificarea imobilizărilor se
repartizează la fondul de dezvoltare la sfârşitul exerciţiului, înainte de impozitare şi de
repartizarea finală a profitului de către Adunarea Generala a Asociaţilor şi a Acţionarilor.
- înregistrarea repartizării profitului:
D C
129 = 111 5.000.000 5.000.000
Cazul c) Preţul de vânzare mai mic decât valoarea neamortizată:
- Înregistrarea facturii:
D C
461 = % 9.520.000
7721 8.000.000
4427 1.520.000
- Scoaterea din gestiune a mijlocului fix:
D C
% = 212 100.000.000
281 90.000.000
6721 10.000.000
În urma închiderii conturilor de cheltuieli şi de venituri prin rezultatul exerciţiului la
finele perioadei, operaţiunea influenţează mărimea rezultatului cu diferenţa dintre preţul de
vânzare şi valoarea neamortizată (10.000.000.-.8.000.000).
- înregistrarea închiderii contului de cheltuieli:
62
D C
121 = 6721 10.000.000 10.000.000
- înregistrarea închiderii contului de venituri:
D C
7721 = 121 8.000.000 8.000.000
În acest fel, în urma vânzării, rezulta o pierdere de 2.000.000 lei.
III. Ieşirea din gestiune ca urmare a unor situaţii excepţionale (incendii,
calamităţi etc.):
D C
% = 212 Valoarea de intrare
281 Valoarea amortizării
6718 Valoarea neamortizată
63
2.12. CONTABILITATEA AMORTIZĂRII
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
2.12.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND
AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Prin folosirea în procesul de producţie, imobilizările corporale îşi pierd treptat din
valoare. Această pierdere din valoare nu rectifică preţul de înregistrare al mijloacelor fixe, ci
se înregistrează într-un cont rectificativ distinct.
Includerea pierderii din valoare a mijloacelor fixe ca urmare a folosirii, adică a
deprecierii lor ireversibile, asupra cheltuielilor fiecărui exerciţiu şi apoi deducerea acestor
cheltuieli din veniturile obţinute constituie amortizarea imobilizărilor corporale22
Amortizarea se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în
funcţiune a imobilizărilor corporale şi până la recuperarea integrala a valorii lor de intrare23.
Amortizarea imobilizărilor corporale, poate fi privită ca indicator contabil şi ca proces
de corectare a valorii imobilizărilor.
Ca indicator contabil, amortizarea este echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a
unei imobilizări corporale, ca urmare a utilizării, a acţiunii factorilor naturali, a învechirii, a
progresului tehnic sau altor cauze.
Ca proces de corectare a valorii imobilizărilor corporale, amortizarea este recuperarea
deprecierii acestora, prin includerea treptată a valorii de intrare în cheltuielile de exploatare24.
Amortizarea reprezintă alocarea (repartiţia) valorii amortizabile a unei imobilizări pe
durata sa de utilizare previzionată. Faţă de aceasta interpretare generală, există numeroase
concepţii privind amortizarea:
a) amortizarea ca proces de corecţie a valorii imobilizărilor corporale. Amortizarea este
constatarea contabilă a pierderii din valoarea suferită de activele imobilizate ca urmare a
deprecierii în timp (uzurii fizice şi morale). Pornind de la aceasta interpretare se
procedează la corecţia valorii activelor imobilizate pentru a le readuce la o valoare
apropiată de realitate;
22 Vezi I.P.Pântea, “Managementul contabilităţii româneşti”, Editura Intelcredo, Deva, 1998, vol.1, pag. 17423 Vezi O.Bojian, “Bazele contabilităţii”, Editura Eficient, Bucureşti. 1997, pag. 17424 Vezi Chimon Mazarachi, I. Luca, M- Nicolai, „Contabilitatea Aplicată – Fundamente ale Contabilităţii”, Editura Naţional , Bucureşti, 1997
64
b) amortizarea ca proces de transfer sau de repartizare a costurilor imobilizărilor asupra
cheltuielilor exerciţiului. Transferul se face pe perioada economică de utilizare a
activului amortizabil;
c) amortizarea ca sursă de finanţare a reînnoirii imobilizărilor.
Ea are ca scop conservarea în întreprindere a resurselor generate de activitatea
acesteia, necesare reconstituirii imobilizărilor corporale.
Pentru calcularea amortizării imobilizărilor corporale se au în vedere următoarele
elemente:
a) Valoarea de intrare a imobilizărilor corporale, adică valorile utilizate la înregistrarea în
contabilitate a imobilizărilor corporale intrate în unitate prin diferite modalităţi
considerate costuri istorice.
b) Durata de utilizare normală a imobilizărilor corporale exprimate în ani de funcţionare şi
diferenţiate funcţie de natura bunurilor. Duratele de funcţionare a imobilizărilor corporale
pot fi:
durata normala de funcţionare (Dn) este prestabilită prin lege (Legea 15/1994
privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, cu
modificările ulterioare) şi este indicata în cataloage ale duratelor normale de
serviciu.
durata consumată (Dc) reprezintă perioada exprimată în ani de la punerea în
funcţiune a activului imobilizat până la un moment dat.
durata rămasă (Dr) reprezintă perioada în ani cât activul imobilizat mai poate
funcţiona până la scoaterea din funcţiune, ţinând seama de amortizarea lui.
c) Regimul sau metoda de amortizare utilizata. Potrivit prevederilor legale (Legea nr.
15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale cu
completările ulterioare), agenţii economici din România pot să amortizeze imobilizările
corporale utilizând unul din următoarele regimuri sau metode de amortizare:
amortizarea liniară;
amortizarea degresivă;
amortizarea accelerată25.
Potrivit surselor de drept contabil din România constituie obiect al amortizării toate
imobilizările corporale, cu excepţiile: lacurile, bălţile, iazurile care nu sunt rezultatul unor
investiţi, precum şi terenurile, inclusiv cele împădurite, cu excepţia terenurilor cu destinaţie
25 Vezi I.P.Pântea, “Managementul contabilitatii romanesti”, Editura Intelcredo, Deva~ 1998, vol. I,
pag.175
65
economică obţinute prin acte de vânzare - cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul
exproprierilor care au fost supuse amortizării până în luna august 1997. De la această data
terenurile cu destinaţie economica nu se amortizează.
Prin teren cu destinaţie economică se înţelege terenul achiziţionat prin acte de vânzare
- cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor, în scopul efectuării unor
investiţii pentru desfăşurarea de activităţi economice cu caracter productiv. Terenurile
obţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, în momentul privatizării nu sunt
considerate terenuri cu destinaţie economica26. Plantaţiile tinere şi plantaţiile de protecţie sunt
scutite de calculul amortizării până la trecerea pe rod a plantaţiilor tinere şi 5 ani a plantaţiilor
de protecţie. Amenajările de terenuri pot fi efectuate fie cu forţe proprii ale agenţilor
economici, fie de către terţi. Mijloacele fixe se amortizează de la data punerii în funcţiune şi
până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de utilizare. Sunt
supuse amortizării şi investiţiile sau capacităţile puse în funcţiune total sau parţial, cărora li s-
au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe.
Investiţiile efectuate la mijloace fixe luate cu chirie se amortizează după acelaşi regim
ca şi mijloacele fixe cărora li s-au executat investiţiile respective.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locaţie de gestiune se
calculează de către unităţile care le au în proprietate. Amortizarea aferentă acestora se suporta
din redevenţa anuală a concesiunii, din chirie sau din cheltuieli de locaţie, după caz.
Amortizarea mijloacelor fixe de natura construcţiilor speciale se calculează pe unitate
de produs, respectiv pe „mii tone” extracţie de substanţa minerală utilă27.
Valoarea terenurilor cu destinaţie economică obţinute prin acte de vânzare - cumpărare,
inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor, se amortizează prin aplicarea unei cote de
25% din cuantumul dobânzii curente la disponibilităţile băneşti de valoare egala cu preţul de
achiziţie al terenurilor respective, acordate de unitatea bancară la care are deschis contul
principal agentul economic28.
2.12.2. SISTEME DE AMORTIZARE PRIVIND
IMOBILIZĂRILE CORPORALE
26 Vezi I.P.Pântea, “Managementul contabilitatii romanesti”, Editura Intelcredo, Deva~ 1998, vol. I, pag.16727 Vezi I.P.Pântea, “Managementul contabilitatii romanesti”, Editura Intelcredo, Deva~ 1998, vol. I, pag.17528 Vezi M.D.Paraschivescu, W.Pavaloaia, “Modele de contabilitate si analiza financiara”, Editura Vrantop, Focşani, 1997, pag. 110
66
Imobilizările corporale se amortizează potrivit Legii privind amortizarea capitalului
imobilizat în active corporale şi necorporale, utilizând unul din regimurile:
- amortizare liniară;
- amortizare degresivă;
- amortizare accelerată.
Competenţele de aprobare a regimului de amortizare liniară sau degresiva revin
AGA. Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aproba de către Ministerul Finanţelor,
la propunerea AGA29.
A. Amortizarea liniară presupune calcularea şi includerea pe costuri a amortizării
în mod constant, liniar, pe toată durata normală de utilizare a imobilizărilor corporale,
exprimată în ani.
Se calculează prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a
imobilizărilor corporale.
Cota medie anuală de amortizare se stabileşte în procente, ca raport între 100 şi
durata normală de utilizare exprimata în ani.
Utilizarea regimului de amortizare liniară se aproba de Consiliul de Administraţie al
agentului economic, respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului.
Exemplificare: Un mijloc fix achiziţionat cu o valoare de 100.000.000 lei, ce are
durata normala de funcţionare de 5 ani va avea:
Amortizarea anuala = 100.000.000 / 5 = 20.000.000 lei
Cota medie de amortizare = (20.000.000 /100.000.000) * 100 = 20% sau
Cota medie de amortizare = (100 / 5) * 100 = 20%
Prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijlocului fix
se obţine amortizarea anuală, egală, uniformă pentru toţi cei cinci ani după cum se observa din
următorul tabel:
Amortizarea liniară
Tabelul nr. 3
Ani de
utilizare
Valoarea de intrare
(de amortizare)
Amortizarea anuală Amortizare
cumulată
Valoare
rămasă (netă)Cota % Suma
1. 100.000.000 20 % 20.000.000 20.000.000 80.000.000
2. 100.000.000 20 % 20.000.000 40.000.000 60.000.000
3. 100.000.000 20 % 20.000.000 60.000.000 40.000.000
29 Vezi M.Ristea, “Contabilitatea societatilor cornerciale”, Editata de CECCAR, Bucuresti, 1995, vol. pag. 172
67
4. 100.000.000 20 % 20.000.000 80.000.000 20.000.000
5. 100.000.000 20 % 20.000.000 1.00.000.000 -
Deci, relaţiile de calcul a amortizării proprii acestei metode sunt:
Amortizarea
anuală
(anuitatea
amortizării)
=Valoarea contabilă de
intrare*
Rata anuală a amortizării (cota medie
anuală de amortizare)
Rata anuală a amortizării =100
Durata normală de utilizare
O problemă a calculului amortizării este aceea în care, în cursul anului se produc
intrări şi ieşiri de active imobilizate. Deci, rata anuală a amortizării trebuie recalculată în
funcţie de durata efectivă de folosire care este mai mică de 12 luni sau 360 de zile. Este
problema denumită în literatura de specialitate prorata temporis a amortizării.
Prorata se poate calcula în funcţie de zile, luni şi semestru folosite.
Exemplificare: Un mijloc fix în valoare de 9.000.000 lei a intrat pe data de 15 martie,
durata de folosinţa este de 5 ani.
Prorata temporis =
Anuitatea amortizării =
Dacă se ia în considerare luna la intrare se ia în calcul întreaga luna dacă operaţia se
produce până în ziua de 15 şi se exclude în situaţia în care operaţia se produce după 15 ale
lunii. Similar se procedează la ieşire.
Nu este exclusă nici varianta în care se ia în calcul luna următoare celei de intrare,
indiferent de ziua când se produce operaţia, şi se exclude luna următoare celei de ieşire.
Dacă intra în rol semestru, pentru intrări se ia în calcul 1/2 din anuitatea amortizării
anului de intrare, iar în cazul ieşirilor exclude 1/2 din anuitatea amortizării anului de ieşire
privind mijloacele fixe in cauza.
Pentru modelul contabil românesc fără ca prorata amortizării să fie formalizată în
mod expres, sensul în care poate fi interpretată se poate desprinde din Ordinul nr. 16805 /
68
30.12.1994 al Ministerului Finanţelor şi Comisia Naţională de Statistică. În concordanţă cu
acest ordin valoarea medie anuala a mijloacelor fixe intrate (Vmai) sau ieşite (Vmae) se
determina pe baza relaţiei:
unde:
Vi(e) = valoarea contabilă de intrare a mijloacelor fixe intrate sau valoarea contabilă
de ieşire a mijloacelor fixe ieşite;
I = numărul de luni întregi din luna următoare celei de intrare a mijloacelor fixe până
la sfârşitul anului, respectiv, numărul de luni întregi din luna următoare celei de ieşire a
mijloacelor fixe până la sfârşitul anului.
Prorata amortizării se calculează în raport de luna următoare celei în care s-a produs
intrarea sau ieşirea.
Faţă de această interpretare, se poate desprinde o alta pornind de la precizările făcute
în normele de aplicare a Legii nr.15/1994, a amortizării cu privire la documentele de recepţie
a mijloacelor fixe puse în funcţiune. Precizările care se fac în acest sens sunt „de la data
achiziţionării”, „de la data terminării construcţiei”. În consecinţa, prorata amortizării se
calculează în funcţie de numărul de zile de folosire în cursul anului30.
B. Amortizarea degresivă - consta în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu
unul din coeficienţii următori:
a) 1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2
-5 ani;
b) 2,0 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5
- 10 ani;
c) 2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai
mare de 10 ani.
Regimul de amortizare degresiv se va aplica în două variante determinate de data de
intrare în funcţiune a mijlocului fix.
Astfel, pentru mijloacele fixe intrate în funcţiune înainte de 31 decembrie 1993 se va
utiliza regimul de amortizare degresivă fără influenţa uzurii morale (AD 1), iar pentru
30 Vezi M. Ristea „Contabilitatea societăţilor comerciale”, vol. I, Editata de CECCAR, Bucureşti, 1995, pag. 173- 174
69
mijloacele fixe intrate în funcţiune după 31 decembrie 1993 regimul de amortizare degresivă
cu influenţa uzurii morale (AD2).
Varianta AD1 Principiul de bază al amortizării degresive constă în modul diferit de
calculare a amortizării anuale faţa de regimul de amortizare liniara, astfel:
amortizarea anuală degresivă, pentru primul an de funcţionare, se calculează aplicând
asupra valorii de intrare sau a valorii rămase actualizate a mijlocului fix, cota de
amortizare degresivă corespunzătoare (1,5; 2,0; 2,5).
amortizarea anuală pentru anii următori se calculează prin aplicarea aceleiaşi cote de
amortizare degresive asupra valorii rămase de recuperat până în anul de funcţionare în
care amortizarea anuală determinată prin raportul dintre valoarea rămasă de recuperat la
numărul de ani de funcţionare rămaşi.
din acel an de funcţionare şi pană la expirarea duratei de utilizare se trece la amortizarea
liniara, iar amortizarea medie anuala liniară va fi obţinută prin raportarea valorii rămase
de recuperat la numărul de ani ramaşi31.
În ţara noastră s-a legalizat varianta degresivităţii prin aplicarea unor cote constante de
amortizare la valori în descreştere (valoarea rămasă de recuperat la sfârşitul anului precedent).
Această variantă nu permite recuperarea integrală a valorii mijloacelor fixe pe durată
de funcţionare, de aceea în fapt ea se aplică îmbinată cu amortizarea liniară şi anume -
începând cu anul în care amortizarea degresivă ca sumă de valoare absolută devine egală sau
mai mica decât amortizarea liniară - tot în valoare absolută - se continuă cu amortizarea
liniară, adică valoarea rămasă se împarte la numărul de ani rămaşi de funcţionare şi aceasta
este amortizarea anuală.
Exemplificare: Un utilaj intră în funcţiune la 30 septembrie 2000 - are valoarea
contabila de intrare de 40.000.000 lei, este amortizabil pe durata de 5 ani.
Rata anuală de amortizare este coeficient de multiplicare 1,5, rata degresivă:
20 * 1,5 = 30%.
Amortizarea degresivă, coeficient constant
Tabel nr. 4
Exerciţiul Valoarea de Rata Anuitatea Anuitatea Valoarea
31 Vezi Ministerul Finanţelor, Noile reglementari privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, 1994, pag. 140 – 50
70
intrare degresivă cumulată rămasă
1996 40.000.000 30 12.000.000 12.000.000 28.000.000
1997 28.000.000 30 8.400.000 20.400.000 19.600.000
1998 19.600.000 30 5.880.000 26.280.000 13.720.000
1999 13.720.000 30 4.116.000 30.396.000 9.604.000
2000 9.604.000 30 2.881.200 33.277.200 6.722.800
Observăm că utilajul nu se amortizează integral în 5 ani.
Tabloul amortizării degresive în condiţiile aplicării legii amortizării este prezentat în tabelul
nr. 5.
Amortizarea degresivă în condiţiile legii
Tabel nr. 5
ExerciţiulValoarea de
intrare
Cota
degresivă (%)Anuitatea
Anuitatea
cumulată
Valoarea
rămasă
1996 40.000.000 30 12.000.000 12.000.000 28.000.000
1997 28.000.000 30 8.400.000 20.400.000 19.600.000
1998 19.600.000 33.33 6.533.000 26.933.000 13.067.000
1999 19.600.000 33.33 6.533.000 33.466.000 6.534.000
2000 19.600.000 33.33 6.533.000 40.000.000 -
0 altă variantă a amortizării degresive - dar care nu este agreată în ţara noastră - constă
în aplicarea unor cote descrescătoare la o valoare constantă, rezultă că amortizarea descreşte
treptat.
unde:
Cp- este cota unei perioade;
N- este numărul de ani;
p- este perioada de referinţă.
Amortizarea degresivă în cote descrescătoare la o valoare constantă
71
Tabel nr. 6
Exerciţiul Valoarea de intrare Cota degresivă (%) Amortizarea
1. 50.000.000 5/15 16.666.667
2. 50.000.000 4/15 13.333.333
3. 50.000.000 3/15 10.000.000
4. 50.000.000 2/15 6.666.667
5. 50.000.000 1/15 3.333.333
50.000.000
Varianta AD2:
În legea amortizării este prevăzută în calculul amortizării luarea în considerare a uzurii
morale care acţionează asupra mijloacelor fixe şi aceasta se reflectă în calculul amortizării
anuale. Spre deosebire de varianta AD1, varianta AD2 permite amortizarea valorii de intrare a
mijloacelor fixe într-o perioadă de timp mai mică decât perioada duratei normale de utilizare,
diferenţa în ani reprezentând influenta uzurii morale32.
Exemplificare: Un mijloc fix are o valoare de intrare la 01.01.2000 de 10.000.000 lei şi
o durată de utilizare de 15 ani;
a) durata normală de utilizare (DUN) 15 ani;
b) durata de utilizare aferentă regimului liniar, recalculată în funcţie de cota medie
anuală de amortizare degresiva
c) durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală (DUI);
DUI = 15 - 6 = 9 ani
d) durata de utilizare în regim de amortizare degresivă (DUD)
DUD = 9 - 6 = 3 ani
e) durata de utilizare în regim de amortizare liniară (DUL)
DUL = 9 – 3 = 6ani
Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale
32 Vezi Ministerul Finanţelor, Noile reglementari privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale, 1994, pag. 141
72
Tabel nr. 7
Ani Amortizare Valoarea rămasă
1. 10.000.000 *16,7=1.670.000 8.330.000
2. 8.330.000*16,7=1.391.110 6.938.890
3. 6.938.890*16,7=1.158.795 5.780.095
4. 5.780.095=963.350 4.816.745
5. 4.816.745=963.350 3.853.395
6. 3.853.395=963.350 2.890.045
7. 2.890.045=963.350 1.926.695
8. 1.962.695=963.350 963.345
9. 963.345=963.350 0
C. Amortizarea accelerată constă în includerea, în primul an de funcţionare, în
cheltuieli de exploatare, a unei amortizări anuale pentru exerciţiul financiar curent de 50% din
valoarea de intrare a mijlocului respectiv. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare
următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la
numărul de ani de utilizare rămaşi.
Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aprobă de Ministerul Finanţelor, la
propunerea AGA, pentru societăţile comerciale, respectiv Consiliul de Administraţie, pentru
regiile autonome, pe baza unei documentaţii documentare33.
Exemplu: Valoarea mijlocului fix intrat pe 15 februarie, exerciţiul „N”, este de
600.000.000 lei, durata normală de folosire 5 ani. Tabloul de calcul al amortizării, în
condiţiile în care prorata calculată în funcţie de numărul de luni folosite este prezentat în
tabelul următor.
33 Vezi Ministerul Finanţelor, Noile reglementari privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, 1994, pag. 152
73
Amortizarea accelerată
Tabel nr. 8
Amortizarea calculată
N
N+1
TOTAL = 112.500.000 lei
N+2
N+3
N+4
N+5
2.12.3. CONTABILITATEA AMORTIZĂRII
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Contabilitatea sintetică a amortizării mijloacelor fixe ca şi a terenurilor se realizează
astfel:
la unităţile mici şi mijlocii cu ajutorul contului 281 „Amortizări privind imobilizările
corporale”;
la unităţile mari cu ajutorul conturilor sintetice de gradul II pe care se desfăşoară contul
sintetic de gradul I: 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” şi anume:
2810 „Amortizarea terenurilor”;
2811 „Amortizarea clădirilor”;
74
2812 „Amortizarea construcţiilor speciale”
2813 „Amortizarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru”;
2814 „Amortizarea aparatelor şi instalaţiilor de măsură, control, reglare şi calcul;
2815 „Amortizarea mijloacelor de transport”;
2816 „Amortizarea animalelor de muncă ”;
2817 „Amortizarea plantaţiilor”;
2818 „Amortizarea uneltelor, inventarului gospodăresc şi a altor mijloace fixe”.
Conturile 2810 - 2818 au conţinut şi funcţii contabile asemănătoare şi anume:
după conţinutul economic sunt conturi rectificative ale valorii imobilizărilor
corporale;
după funcţia contabila sunt conturi de pasiv;
se creditează cu amortizarea economică aferentă imobilizărilor corporale existente in
unitate;
se debitează cu amortizarea economică aferentă imobilizărilor ieşite din activul
patrimoniului;
soldul creditor reprezintă amortizarea aferentă imobilizărilor corporale existente în
unitate.
Amortizarea individuală a fiecărei imobilizări corporale se poate stabili pe baza datelor
furnizate de „Fişa mijlocului fix”. Amortizarea aferentă unui mijloc fix, existentă la un
moment dat este calculată ţinând cont de durata de serviciu consumată (DSC), de durata de
utilizare normală (DU) şi de durata de utilizare rămasă (DUR) pe baza relaţiei:
Diferenţa între durata de serviciu normală (DS) şi durata de serviciu rămasă (DUR) va
fi exprimată în ani corespunzători duratei de serviciu consumate (DSC), în funcţie de care se
va stabili valoarea amortizată a mijloacelor fixe, deci amortizarea calculată pană la o anumită
dată34.
Includerea amortizării anuale a imobilizărilor corporale în cheltuielile de exploatare, se
face în funcţie de gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază aflate în patrimoniul
întreprinderii.
Indicele de includere a amortizării anuale în cheltuielile de exploatare, corelat cu
gradul de utilizare al mijloacelor fixe de bază, este prezentat în art. 25 din Normele
34 Vezi I.P.Pântea, “Managementul Contabilităţii Româneşti”, Editura Intelcredo, Deva, 1998. vol. I, pag. 181
75
metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în
active corporale şi necorporale.
Exemplu: Pentru gradul de neutilizare de 60 - 64%, indicele de includere a amortizării
anuale în cheltuielile de exploatare este de 60%. Dacă amortizarea medie anuală este de
20.000.000 lei, amortizarea inclusă în cheltuielile de exploatare este de 20.000.000 lei * 60%
= 12.000.000 lei. Diferenţa de amortizare rezultată în urma aplicării gradului de utilizare este
de 8.000.000 lei. Înregistrările contabile sunt:
a) amortizarea transferata asupra cheltuielilor:
D C
681 = 281 12.000.000 12
b). diferenţa de amortizare netransferată:
D C
8045 = - 8.000.000-
În varianta gradului de utilizare a mijloacelor fixe se precizează că se determină în
funcţie de mijloacele fixe de bază care definesc activitatea agenţilor economici. Formula de
calcul a gradului de utilizare se prezintă astfel:
în care:
Em 1999 - este indicatorul de eficientă a mijloacelor fixe de bază în anul 1999;
Em 2000 - este indicatorul de eficientă a mijloacelor fixe de bază în anul 2000 sau în anul de
înfiinţare al societăţilor comerciale;
K – este coeficientul de corecţie calculat la nivel naţional pe ramuri de activitate.
76
Diferenţa dintre amortizarea contabilă calculată potrivit uneia dintre metodele
analizate şi amortizarea recalculată în funcţie de gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază
se evidenţiază în debitul contului din afara
8045 „Amortizarea mijloacelor fixe aferentă gradului de neutilizare”
La expirarea duratei normale de funcţionare a mijloacelor fixe, diferenţa de
amortizare rezultată ca urmare a gradului de utilizare a mijloacelor fixe de bază se va recupera
prin cheltuieli de exploatare, în mod eşalonat, pe o perioadă care nu poate depăşi 5 ani, fără a
fi deductibilă la stabilirea profitului impozabil.
2.12.4. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR PENTRU
DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR
Activele imobilizate pot suferi în anumite perioade deprecieri ale valorii contabile
atunci când valoarea de inventar stabilită cu ocazia inventarierii este inferioară valorii
furnizate de contabi1itate35.
Când deprecierea imobilizărilor este temporară, deci reversibilă, se constituie
provizioane de depreciere. Ele sunt destinate să acopere un risc posibil să se producă într-un
exerciţiu financiar viitor36.
Provizioanele reprezintă provizii (rezerve) care se constituie în exerciţiile curente pe
seama cheltuielilor cu scopul de autoprotecţie, fiind destinate acoperirii riscurilor posibile,
obiective si subiective, ce apar în perioada următoare ca urmare a deprecierii elementelor
patrimoniale.
Spre deosebire de amortizare, care atunci când se înregistrează, recuperându-se din
cheltuielile de exploatare ale exerciţiului, reprezintă o constatare a uzurii efective a
imobilizărilor, provizioanele sunt cheltuieli sau pierderi previzibile, anticipate, probabile, deci
nu sunt încă certe.
Conceptul se provizion este pretabil la două interpretări şi anume:
a) contabilă. adică operaţiunea prin care se constată, se calculează deprecierea
elementelor patrimoniale, datorită unor factori latenţi, ce nu se manifestă, dar se
pot manifesta, a unor cauze altele decât timpul ale căror efecte sunt ireversibile.
35 Vezi LP.Pântea, “Managementul Contabilităţii Româneşti”. Editura Intelcredo, Deva, 1998, vol. I, pag. 20636 Vezi V.Munteanu “Contabilitatea financiara a întreprinderilor”, Bucureşti, 1998, vol. I, pag. 343
77
b) economic fiind o cheltuială în momentul constituirii, respectiv un venit în măsura
în care rămân fără obiect. Deci, provizioanele au corespondent atât în conturile
de cheltuieli cât şi în cele de venituri.
Provizioanele corespund pierderilor de valoare (minus de valoare), susceptibile de a
afecta un element de activ imobilizat37.
Aceasta se constituie, de regulă, pentru imobilizările neamortizabile (terenuri,
imobilizări în curs). Se pot constitui asemenea provizioane şi pentru imobilizările
amortizabile, dar numai atunci când acestea suferă deprecieri excepţionale, iar legislaţia
financiar-fiscală o permite38.
Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi a imobilizărilor corporale
în curs, se constituie pe seama cheltuielilor, la sfârşitul unui exerciţiu financiar cu ocazia
inventarierii şi se majorează, se diminuează sau se anulează în exerciţiul viitor. La sfârşitul
exerciţiilor următoare, cu ocazia unor noi inventarieri sau la ieşirea din patrimoniu a
imobilizărilor, în urma analizării provizioanelor constituite pentru deprecieri, se procedează
astfel:
dacă deprecierea imobilizărilor este mai mare decât provizionul constituit, se constituie
un provizion suplimentar, pentru diferenţă;
dacă deprecierea imobilizărilor este mai mică decât provizionul constituit, diferenţa
diminuează provizionul şi se înregistrează la venituri;
dacă provizionul constituit devine fără obiect, ca urmare a ieşirii din patrimoniu a
imobilizărilor pentru care a fost constituit, provizionul se anulează şi se înregistrează la
venituri39;
Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale – privesc deprecierea
reversibilă a terenurilor, amenajărilor de teren şi a mijloacelor fixe. Contabilitatea sintetica a
provizioanelor în cauză se realizează cu ajutorul contului 291 „Provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor corporale” care:
după conţinutul economic este un cont rectificativ a valorii de înregistrare a
imobilizărilor;
după funcţia contabila este un cont de pasiv;
37 Vezi M. Epuran, V. Băbăiţă, C. Grosu, „Contabilitatea financiară în noul sistem contabil”, Editura de Vest, Timişoara, 1994, pag. 15138 Vezi M.D.Paraschivescu, W.Pavaloaia, „Modele de contabilitate şi analiză financiara”, Editura Vrantop, Focsani, 1997, pag. 14439 Vezi I.P.Pântea, “Managementul contabilităţii româneşti”, Editura Intelcredo, Deva. 1998, vol.1, pag. 206 - 207
78
se creditează în provizioanele constituite sau majorate pentru deprecierea imobilizărilor
corporale;
de debitează în provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale anulate sau
diminuate;
soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor corporale
existente în patrimoniu la sfârşitul exerciţiului financiar;
se desfăşoară pe analitice deschise pe obiecte generatoare de provizioane.
Operaţiunile privitoare la contul 291 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
corporale” pot fi reflectate în contabilitatea sintetica astfel:
1). Constituirea de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale:
- se înregistrează cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilor:
D C
6813 = 291 80.200.000 81.200.000
- se înregistrează cheltuieli excepţionale privind provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilor:
D C
6873 = 291 62.200.000 62.200.000
2) Suplimentarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale:
- se înregistrează suplimentarea cheltuielilor de exploatare privind provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor:
D C
6813 = 291 15.000.000 15.000.000
79
- se înregistrează suplimentarea cheltuielilor excepţionale privind provizioanele pentru
depreciere:
D C
6873 = 291 15.000.000 15.000.000
3) Anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale:
- se înregistrează anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale prin
venituri din provizioane:
D C
291 = 7813 50.700.000 50.700.000
- se înregistrează anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale prin
venituri excepţionale:
D C
291 = 7873 50.700.000 50.700.000
4) Diminuarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale:
- se înregistrează diminuarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale prin
venituri din provizioane:
D C
291 = 7813 40.000.000 40.000.000
80
- se înregistrează diminuarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale prin
venituri excepţionale:
D C
291 = 7873 30.000.000 30.000.000
Contabilitatea sintetica a provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor în curs se realizează
cu ajutorul contului: 293 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs” care:
după conţinutul economic este un cont rectificativ a valorii de înregistrare a
imobilizărilor;
după funcţia contabilă este un cont de pasiv;
se creditează cu provizioanele constituite sau majorate pentru deprecierea imobilizărilor
în curs;
se debitează cu provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor în curs anulate sau
diminuate;
soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor în curs
existente;
se desfăşoară pe analitice pe obiecte generatoare de provizioane.
Operaţiile privitoare la contul 293 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în
curs” pot fi reflectate în contabilitatea sintetica astfel:
1) Constituirea de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs:
- se înregistrează cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilor în curs:
D C
6813 = 293 30.000.000 30.000.000
- se înregistrează cheltuieli excepţionale privind provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilor în curs:
D C
6873 = 7873 50.700.000 50.700.000
81
2) Suplimentarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor în curs:
- se înregistrează suplimentarea cheltuielilor de exploatare privind provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor în curs:
D C
6813 = 291 70.000.000 70.000.000
- se înregistrează suplimentarea cheltuielilor excepţionale privind provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor în curs:
D C
6873 = 291 30.000.000 30.000.000
3) Anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor în curs:
- se înregistrează anularea provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor în curs prin venituri
din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor:
D C
293 = 7813 20.000.000 20.000.000
- se înregistrează anularea provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor în curs prin venituri
excepţionale din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor:
D C
293 = 7873 10.000.000 10.000.000
82
83
3. POSIBILITĂŢI DE EXTINDERE A UTILIZĂRII MIJLOACELOR
MODERNE DE CALCUL
3.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DOMENIUL
INFORMATIC
Încă din cele mai vechi timpuri, fenomenele şi procesele din natura şi societate au fost
percepute de om ca entităţi faptice şi reflectate sub forma cifrică şi grafică. Mai târziu, aceste
percepţii şi reflectări au putut fi realizate şi de dispozitive tehnice sau de maşini concepute de
către om. Reflectările neevaluate ale entităţilor faptice percepute - se numesc date40.
Datele obţinute în cadrul activităţilor productive, de conducere, de cercetare,
educaţionale, artistice constituie un material informaţional brut care poate fi evaluat, ordonat
şi prelucrat, având în vedere diferite obiective. În urma acestui proces de transformare a
datelor se obţin informaţii, care reprezintă o interpretare a datelor în raport cu anumite situaţii
particulare sau cu înţeles în mintea umană în general.
Informaţiile constituie baza raţionamentelor, experimentărilor imaginate de mintea
umana în scopul obţinerii de noi cunoştinţe.
Informaţiile şi datele constituie două noţiuni diferite, fiind moduri de reflectare a
realităţii, dar corespunzătoare unor sfere diferite.
Informaţia are un caracter semantic şi de noutate, de aport la cantitatea de cunoştinţe a
celui ce o primeşte. Informaţia se referă întotdeauna la obiecte, persoane, procese, fenomene,
locuri, situaţii etc. deci are o natură foarte variată (economică, statistică, tehnică, ştiinţifică,
administrativă etc.).
O informaţie este o triadă de elemente: entitate, atribut, valoare. Entitatea formează
obiectul informaţiei respective. Atributul sau caracteristica este elementul de descriere a
entităţii respective, caracterul sau o proprietate a acestuia. Valoarea este o măsură a
proprietăţii sau atributului.
Datele constituie materializarea, reprezentarea simbolică a informaţiilor (prin semne,
litere, cifre) într-o forma convenţională (scrisă, luminoasă, grafice, desene) convenabilă unei
comunicări. Ele au o interpretare (semantică) şi sunt prelucrate direct de om sau prin
calculator41. Sursele informaţiei contabile şi financiare sunt diverse şi dispersate, difuzându-se
frecvent informaţii redundante.40 Vezi P. Nica ş.a., Managementul firmei, Chişinău, 1994, p. 377
84
Criteriile ce caracterizează informaţia contabilă se referă la:
rapiditatea difuzării;
întinderea difuzării;
disponibilitatea în timp şi spaţiu.
Realizarea unui sistem structurat de informaţii presupuse constituirea băncilor de date
care centralizează toate informaţiile contabil - financiare publicate de către întreprinderi42.
Sistemul este definit ca ansamblu de elemente structurate, având legile lor de
funcţionare şi evoluţie, care împreună cu relaţiile existente între componente, se subordonează
legilor proprii sistemului.
Sistemul informaţional pentru conducere - este un set de resurse umane şi de capital,
investite într-o unitate economică, în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare
producerii informaţiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile conducerii planificate şi
controlului activităţilor organizaţiei43.
Sistemul informaţional asigură legătura între sistemul de conducere şi sistemul de
execuţie, într-un sens transmiţându-se decizii privind activitatea operaţională a organizaţiei
respective şi în celălalt informaţiile referitoare la desfăşurarea lucrărilor, modul cum s-au
îndeplinit deciziile.
Circulaţia completă a informaţiei, organizată la nivelul sistemului cuprinzând ciclul
de culegere, prelucrare, arhivare a informaţiilor din momentul unui eveniment petrecut şi până
când pe baza cunoaşterii lui se declanşează un nou eveniment, constituie un circuit
informaţional.
O secţiune de circuit se caracterizează prin precizarea conţinutului şi a informaţiei în
circuit, a sensului mişcării acesteia, a locurilor de decizie şi raportare şi formează un flux
informaţional.
Un sistem informaţional se creează şi se dezvoltă odată cu organismul sau activitatea
pe care o reflecta, iar delimitarea lui se realizează prin acte normative.
În cadrul unui sistem informaţional exista întotdeauna un sistem de prelucrare a
datelor care poate fi manual, mecanizat sau automat (prescurtat SPAD - sistem de prelucrare
automată a datelor)44.
41 Vezi M. Panţâru, Proiectarea sistemelor economice, informatice note de curs, Ed. Fundaţiei “Chemarea”, 1995, p. 29-3042 Vezi E. Horomnea, N. Tabără, Creşterea calităţii informaţiei contabile în Tribuna economica, nr. 1/1995, p. 2743 Vezi D. Oprea, Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii,, Ed. GRAPHLX, Iaşi, 1994, p. 1744 Vezi M. Panţâru, Proiectarea sistemelor informatice economice, note de curs, Ed. Fundaţiei “Chemarea” , Iaşi, 1995, p.36
85
O dată cu trecerea la folosirea instrumentelor moderne de prelucrare a datelor (p.a.d.)
s-a realizat şi o nouă redistribuire a preocupărilor faţă de averile organismelor. Noile averi nu
sunt de natură materiala ci imaterială, cu forme speciale de utilizare, cu valori deosebit de
semnificative, de cele mai multe ori invizibile, iar căile de protecţie pe zi ce trece devin
insuficiente sau ineficiente45.
Realităţile societăţii moderne ne arată ca odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi
sporirea gradului de complexitate a acesteia trebuie să se dezvolte corespunzător - ca arie,
conţinut şi operativitate - şi informatica economică, pentru ca ea să poată furniza elementele
necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a agenţilor economici şi
rezultatele activităţii economico - financiare.
Valorificarea deplină a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui
sistem informaţional economic, conceput ca un ansamblu al mijloacelor şi metodelor de
obţinere, stocare şi utilizare a informaţiilor într-un domeniu al activităţii social-economice.
Sistemul informaţional economic este baza sistemului de management cu un impact
din ce în ce mai mare asupra funcţionalităţii şi eficienţei economice, având drept scop
prelucrarea informaţiilor existente în vederea satisfacerii unor obiective stabilite de
conducerea firmei. Un sistem informaţional economic bine organizat trebuie să cuprindă
indicatori caracteristici tuturor laturilor activităţii unui agent economic.
Managementul modem nu poate fi conceput fără un sistem informaţional economic
elastic şi performant46.
Funcţia de bază a oricărui sistem informaţional economic - indiferent de gradul de
complexitate şi de automatizare - este de a vehicula o cantitate raţională de informaţii, pe baza
cărora să se ia decizii economice bine argumentate pe toate treptele organizatorice.
Principala sursă de date a sistemului informaţional economic şi totodată una din
componentele de bază ale acestuia este contabilitatea47.
Atunci când în sistemul de prelucrare predomina utilizarea calculatoarelor electronice,
se spune ca avem un sistem informatic. Termenul de sistem informatic se foloseşte pentru
acea parte a unui sistem informaţional legată de calculator. Deci, cu alte cuvinte sistemul
informaţional cuprinde sistemul informatic.
45 Vezi D. Oprea, Protecţia şi securitatea sistemelor informatice, note de curs, Iaşi, 199846 Vezi E. Horomnea, „Conducerea prin contabilitate în condiţiile perioadei de tranziţie”, Ed. Policromia, Piatra Neamţ, 199547 Vezi P. Pântea, „Managementul contabilităţii româneşti”, Ed. lntercredo, 1998, vol. 1, p. 7-8
86
Datorită utilizării, astăzi pe scară largă, a calculatoarelor şi a echipamentelor
electronice cuplate la acestea, majoritatea sistemelor informaţionale au componenţă
informatică.
Un sistem informatic trebuie să asigure pregătirea, aplicarea şi urmărirea deciziilor şi
conducerea satisfăcătoare a întreprinderii ca sistem.
Sistemul informatic trebuie să permită şi să favorizeze dezvoltarea optimă a
întreprinderii. Această proprietate este foarte importantă pentru viitorul întreprinderii pentru
că dezvoltarea ei necesită şi dezvoltarea sistemului informatic care o modelează48.
Informatizarea sau asistarea cu mijloace informatice a deciziei umane presupune
incorporarea în programele informatice a cunoştinţelor unuia sau mai multor experţi.
Experţii oferă într-o organizare logică mai mult sau mai puţin riguroasă, cunoştinţe
care îmbracă forma unor enunţuri euristice. Prin euristica se înţelege regula obţinută prin
descoperire şi invenţie, se bazează pe experienţa trecută şi pe cunoaşterea acumulata în timp49.
Informatizarea generală, proces care semnifică pătrunderea informaţiei în cele mai
diverse domenii de activitate umane, a condus la sporirea rolului informaţiei contabile şi
implicit a contabilităţii în sine.
Dezvoltarea informaticii nu pune în discuţie existenţa contabilităţii ca ştiinţă şi
profesie50.
48 Vezi M.Pantaru, “Proiectarea sistemelor informatice economice”, Note de curs, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iasi, 1995, pag.45;49 Vezi I.Andone,Alexandru Tugui “Sisteme inteligente în management, contabilitate,finanţe-bănci şi marketing˝, Editura Economică 199950 Vezi E.Horomnea, “Contabilitatea construcţiilor şi transporturilor”, Univ. “Al. I .Cuza”, laşi, Facultatea de Ştiinţe Economice, 1986, pag. 10
87
3.2. NECESITATEA PERFECŢIONĂRII SISTEMULUI
INFORMAŢIONAL – ECONOMIC
Conducerea managerială modernă presupune cunoaşterea detaliată şi permanentă a
structurii şi mărimii mijloacelor şi resurselor aflate în acţiune51.
Interesează de asemenea modul de desfăşurare a tuturor proceselor care produc sau
modifică raporturi juridico – economice şi prin aceasta provoacă schimbări în valoarea
patrimoniului.
În condiţiile tranziţiei, fiecare agent economic, societate comercială sau regie
autonomă, trebuie să desfăşoare o activitate profitabilă. Ori, asigurarea tuturor informaţiilor
care atestă această calitate este realizată de contabilitate prin numeroase şi variate calcule
specifice.
Pe de altă parte, procesul decizional se sprijină esenţial pe sistemul informaţional
economic, compus din suporturile datelor şi informaţiilor, informaţiile propriiu-zise, fluxurile
informaţionale şi mijloacele tehnice de colectare – stocare, prelucrare şi transmitere utilizate.
În aceste condiţii, perfecţionarea sistemului informaţional – economic derivă din
următoarele raţionamente:
a). Cunoaşterea permanentă a modului de desfăşurare a fenomenului şi proceselor economice;
b). Racordarea organică şi operativă a fiecărui agent economic la cerinţele unei comenzi
sociale deosebit de fluctuante;
c). Promovarea unor metode moderne de conducere cu un nivel ridicat de informatizare;
d). Amplificarea şi diversificarea relaţiilor dintre agenţii economici şi un mare număr de
parteneri interni şi externi;
e). Sesizarea anticipată (prospectivă) a unor modificări conjuncturale ale pieţei, atât în ceea ce
priveşte aprovizionarea cât şi desfacerea producţiei;
f). Diminuarea „decalajului informatic” existent între agenţii economici din ţara noastră şi din
alte ţări, ştiut fiind că, în condiţiile actualei revoluţii ştiinţifico-tehnice, informatizarea nu
reprezintă o problemă de opţiune ci una de supravieţuire;
g). Posibilitatea eficientizării proceselor conduse prin creşterea vitezei de reacţie şi corecţie a
eventualelor abateri de la parametrii obiectivi: profit, cost, vânzări, durată de execuţie etc.
51 vezi D. Rusu, „Bazele contabilităţii”, Ed. Politică, bucureşti, 1980, p. 48
88
3.3. PREZENTAREA ACTUALULUI STADIU PRIVIND UTILIZAREA
MIJLOACELOR MODERNE DE CALCUL LA S.C. „AMBRO” S.A.
SUCEAVA
În cadrul S.C. „AMBRO” S.A Suceava funcţionează actualmente un puternic centru
de prelucrare automată a datelor. Acesta este dotat cu tehnică de calcul existentă pe piaţa
internă. Se poate afirma ca la S.C. „AMBRO” S.A Suceava s-a trecut de la principiul „mult şi
neperformant” la „puţin dar bun”.
Astfel, la înfiinţarea centrului s-au achiziţionat echipamente de calcul din producţia
internă, care la vremea respectivă erau destul de bune, dar care în timp s-au uzat atât fizic, dar
mai ales moral. Echipamentele folosite au fost două calculatoare FELIX 2500 şi FELIX 5000,
precum şi staţii de lucru independente.
Înainte de 1989, achiziţionarea de tehnica moderna de calcul nu era considerată o
prioritate în ce priveşte productivitatea muncii, aceasta fiind atributul extinderii capacităţilor
de producţie fără însa o optimizare a acestora. În prezent, în cadrul centrului de calcul se
prelucrează automat o mare cantitate de date, proces ce este posibil datorită echipamentelor
din dotare precum şi personalului care, este bine pregătit din punct de vedere profesional.
La centru de calcul se rulează aplicaţii de mare întindere ca:
BAL-CON - evidenţă contabilă generală;
GE-MA – evidenţa contabilă a valorilor materiale(gestiunea stocurilor) ;
GE-COM – evidenţa contabilă a mărfurilor( gestiunea mărfurilor );
EP-SAL – evidenţă personal şi calcul salarii ;
FACT – emiterea, evidenţa şi urmărirea facturilor;
OB-INV – evidenţa obiectelor de inventar în folosinţă;
DES-PROD – evidenţa produselor finite ;
IM-OB – evidenţa imobilizărilor şi calculul amortizării.
În cazul în care aceste aplicaţii s-ar ţine manual ar implica un personal numeros din
diferite domenii de activitate, care nu întotdeauna îndeplineşte condiţiile de compatibilitate.
Tehnica de calcul vine să reducă timpul de muncă de rutină a economistului contabil
care în loc să facă adunări, scăderi, înmulţiri şi împărţiri ar desfăşura o activitate mai
laborioasă, ca de exemplu analiza economică.
Aplicaţia de evidenta a mijloacelor fixe IM-OB conţine mai multe secţiuni şi anume:
89
actualizarea mişcărilor lunare sau culegerea datelor lunare din listele manuale de
mişcări, întocmite de economistul contabil în baza documentelor contabile din cadrul
unei luni;
calculul amortizării lunare care presupune închiderea de luna. După efectuarea
închiderii de luna orice corecţie intervenită în listele manuale de mişcări devine
inoperantă. Corecţia va trebui înregistrată şi adăugată la mişcările de mijloace fixe din
luna viitoare. Aceste erori. provenite de la elaborarea listelor manuale de mişcări duc în
final la neconcordanţe între listele editate la Centrul de Calcul şi balanţa contabilă de
verificare, care se ţine în cadrul biroului de contabilitate generală;
editarea rapoartelor lunare, rapoarte ce se realizează pe disc în momentul închiderii de
luna şi care se pot lista la cerere. Aceste rapoarte sunt: Lista de Mişcări, Recapitulaţia,
Repartizarea amortizării pe locurile de folosinţă şi conturi de cheltuieli, Alte rapoarte şi
se furnizează direct şi numai economistului contabil care se ocupa cu evidenta
mijloacelor fixe;
editarea rapoartelor trimestriale şi anuale care se realizează la cererea biroului
contabilităţii mijloacelor fixe sau la cererea Serviciului Mecano Energetic şi de
Investiţii deoarece acest serviciu se ocupă eu propunerile pentru casare şi casarea
efectiva a mijloacelor fixe, cu atribuirea denumirilor şi cu amplasarea mijloacelor fixe
în cadrul unităţii.
Structura bazelor de date cu care lucrează aplicaţia de evidentă a mijloacelor fixe este
următoarea:
numărul de inventar;
denumirea mijlocului fix;
codul de clasificare a mijlocului fix;
valoarea de inventar;
capitolul din care face parte;
coeficientul de utilizare;
tipul amortizării (metoda după care se calculează amortizarea mijloacelor fixe L-
liniară, D-degresivă, A-accelerat);
tipul documentului (denumirea documentului în baza căruia mijlocul fix respectiv
suferă o anumita mişcare, tip operaţie, care pot fi: I-intrare, E-ieşire, T-transfer, S-
schimbare stare, M-modificare valoare);
numărul documentului;
90
anul şi luna ultimei mişcări;
secţia;
atelierul;
contul sintetic (A- de activ, P-de pasiv; B-bifuncţional )
contul analitic;
codul operaţiei;
amortizarea cumulată;
valoarea rămasă la casare;
rata amortizării lunare;
anul şi luna punerii în funcţiune;
indicatorul de casare;
număr de inventar.
starea mijlocului fix ( una din valorile: 1-neamortizate, 2-nesupuse amortizări, 3-
amortizate integral, 4-casate neamortizate, 5-necuprinse în patrimoniu, 6-
conservate)
Lucrarea permite utilizarea în comun cu alte aplicaţii a unor fişiere , ex. Plan de cont,
coduri de analiză, gestiune, etc. Funcţia stabileşte căile de acces spre aceste fişiere şi faptul că
ele sunt fişiere proprii sau nu ( se indexează prin această aplicaţie sau nu )
Înainte de a fi transmisă Centrului de Calcul, Lista de Mişcări trebuie semnată şi
datată de către economistul contabil care a întocmit-o. Apoi, aceasta este preluată de către
programatorul care răspunde de aplicaţia de evidenta a mijloacelor fixe pentru executarea
operaţiilor necesare. În urma execuţiei acesteia se vor genera următoarele rapoarte:
1) Lista de mişcări;
2) Repartizarea fondului lunar de amortizare pe locuri de folosinţa şi conturi de
cheltuieli;
3) Recapitulaţia;
4) Alte rapoarte.
Pe lângă aceste rapoarte aplicaţia mai generează, la cerere, şi următoarele rapoarte:
Lista de Inventar şi Registrul Numerelor de Inventar.
3.3 EFICIENŢA UTILIZĂRII MIJLOACELOR
CONTABILE DE CALCUL
91
Societatea modernă şi cu atât mai mult cea a viitorului se dezvolta sub impactul
informaticii. Transferul de inteligentă, realizat între om şi maşină va produce serioase mutaţii
în cele mai diverse domenii de activitate.
Este cert că societatea celui de al treilea mileniu va fi puternic informatizată, cu o
largă „distribuire socială” a unor echipamente de calcul performante şi accesibile din punct de
vedere al preţului de achiziţie.
Cheltuielile generate de activitatea informatică sunt substanţiale, dar cu discrepanţe
majore în ceea ce priveşte distribuţia geografică.
Problema eficienţei utilizării mijloacelor modeme de calcul trebuie să fie raportată, în
primul rând la conceptul general de eficienţa economică.
În sens larg, conceptul de eficienţă economică exprimă un ansamblu de efecte
economice, complexe, cuantificabile sau nu, corelate şi integrate, care apar ca urmare a
desfăşurării unei acţiuni, proces sau fenomen. Dacă despre eficienta economică în general s-a
scris mult nu acelaşi lucru se poate spune şi despre eficienta utilizării echipamentelor moderne
de calcul.
Literatura occidentală, şi într-o măsură mai redusă cea autohtonă au abordat problema
„utilităţii sociale” a informaţiei electronice.
La noi, chestiunea a fost raportată la conceptele de „valoarea” şi „valoare de
întrebuinţare” a informaţiei. Noi puncte de vedere sunt aduse în discuţie prin reevaluarea
conceptului de calitate a informaţiei şi implicit a produsului informatic.
Conceptul de calitate a informaţiei produse de echipamentul electronic, exprimă
măsura în care aceasta satisface o utilitate socială (directă sau indirectă); amintim în acest
context atributele de precizie, relevantă, timp de răspuns, actualitate, realitate şi
disponibilitate. Mai nou, aria acestor parametri tinde să cuprindă aspecte psihosenzoriale şi
sociale.
Utilizarea echipamentelor moderne de calcul conduce la modificări care pot fi
abordate, din punctul de vedere al efectului economic, sub un dublu aspect. Deosebim astfel:
a) eficienţa cu care se desfăşoară activitatea informatică în sine;
b) eficienţa produsă la beneficiar prin exploatarea aplicaţiilor informatice;
Dacă primul aspect primeşte durata de recuperare a investiţiei informatice, caracterul
profitabil (sau neprofitabil) al acestei activităţi, mult mai complexă este cea de-a doua
problemă.
92
Din punct de vedere al eficienţei economice produse la beneficiarul echipamentelor de
calcul, se constata următoarele etape:
a) o primă perioadă în care nu se poate vorbi despre o eficienţă propriu-zisă; întrucât are loc
adaptarea personalului cu noua tehnică de lucru, cresc cheltuielile cu amortizarea, inclusiv
cele legate de prelucrarea informaţiei;
b) etapa a doua în care se constata un echilibru între cheltuielile dinainte şi după introducerea
echipamentelor de calcul; apar o serie de efecte calitative complexe, necuantificabile;
c) etapa a treia în care se realizează eficienţa economică propriu-zisă.
Cheltuielile aferente noului sistem introdus sunt mai mici decât cele dinaintea
modernizării.
Se accentuează efectele calitative din etapa precedenta.
Literatura de specialitate abordează eficienţa economica a utilizării mijloacelor
moderne de calcul atât sub aspectul eficientei directe cat şi a celei indirecte nemăsurabile
valoric.
Eficienţa directă este măsurata prin raportul efort - efect, prin intermediul
indicatorilor cantitativi, dintre care menţionăm:
a) diferenţa dintre cheltuielile de muncă (Te) pentru o lucrare înainte de modernizare
(To) şi cheltuielile de muncă după modernizarea prelucrării (Tm).
Te= To - Tm
b) indicele cheltuielilor de muncă (IChm)
c) reducerea procentuală a cheltuielilor de muncă (Cern)
d) indicele productivităţii muncii (Ip)
e) diferenţa dintre cheltuielile de muncă vie de calificări diferite înainte de
modernizare (tvo) şi după modernizare (tvm)
93
Pot fi utilizaţi în acelaşi scop indicele reducerii costului, coeficientul de rentabilitate
sau cel de reducere a costului. În condiţiile economiei modeme se impune reevaluarea cu
prioritate a eficienţei indirecte prin intermediul unor indicatori calitativi. Aceştia exprimă
efecte „nemăsurabile” sau „nefinanciare” ale rentabilităţii.
Aspectele calitative, necuantificabile matematic, generate de utilizarea mijloacelor
modeme de calcul se referă la:
a) reducerea timpului de răspuns, posibilă prin obţinerea informaţiei necesare în timp
„real” mult mai scurt;
b) posibilitatea efectuării unor calcule complexe privind modelarea şi simularea
proceselor economice, care exprimă atitudinea prospectivă a întreprinderii,
imperios necesară în condiţiile tranziţiei;
c) reducerea substanţială a erorilor, inerente prelucrării elastice, manuale a
informaţiei;
d) sporirea gradului de securitate şi precizie în prelucrare;
e) stabilitate în relaţie cu ceilalţi agenţi economici prin respectarea strictă a
termenelor de finalizare a lucrărilor;
f) posibilitatea prelucrării şi stocării unui imens volum de informaţii, cu tendinţe
marcante spre calcule analitice, deosebit de complexe;
g) eliberarea personalului de sarcina efectuării unor munci obositoare de rutină,
repetitive şi greoaie;
h) deplasarea constantă a factorului uman din sfera muncii de execuţie în cea de
concepţie, analiză, diagnoză şi prognoză52.
În cadru S.C. AMBRO S.A. SUCEAVA există preocupare constantă pentru creşterea
performanţelor sistemului informatic, pentru a aduce o contribuţie cât mai importantă la
îmbunătăţirea rezultatelor economice ale societăţii. Aceste procese se realizează prin
următoarele:
posibilitatea de a prelucra un volum mare de date;
supleţe în prelucrare;
viteza de prelucrare;
îmbunătăţirea circuitului informaţiei;
atingerea unei stări interne de echilibru prin regularizarea şi actualizarea
circulaţiei datelor;
52 Vezi E. Horomnea, Teza de doctorat, Universitatea “AI. I Cuza”, Facultatea se Ştiinţe Economice, Iaşi, 1991.
94
creşterea exactităţii datelor;
eliminarea erorilor;
obţinerea la timp a informaţiilor;
dezvoltarea şi accelerarea informaţiei sintetice, analitice necesare elaborării
deciziilor.
Decizia contabilă devine mai eficientă atunci când este elaborată pe baza unor
informaţii exacte, actuale, complete şi relevante.53
Informaţia a devenit o sursă deosebit de importantă a întreprinderii, de calitatea,
corectitudinea şi oportunitatea sa depinzând în mod direct calitatea deciziilor luate şi implicit
rezultatele obţinute.
53 Vezi E. Horomnea Informaţie, decizie, previziune, în conducerea gestiunilor economice, Tribuna Economică,nr.25/1992
95
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
În procesul general al dezvoltării, prevalenţa factorului calitativ asupra celui cantitativ
constituie o certitudine. Activitatea economică se află sub impactul unor schimbări şi
restructurări continue.
Influenţele conjuncturale, fluctuaţia preţurilor, accelerarea vitezei de rotaţie a
fondurilor, creşterea concurenţei şi reducerea duratei de viaţă a produselor sunt factori care au
sporit considerabil gradul de complexitate al domeniului economic în general.
Tranziţia către economia de piaţă introduce ca element esenţial al existenţei şi
dezvoltării întreprinderii un nou factor, respectiv concurenţa.
Produsele societăţii A.C. „AMBRO” S.A. Suceava sunt solicitate de o varietate foarte
mare de utilizatori, atât din ţară cât şi din străinătate.
Pe piaţa externă concurenţii au avantajul că obţin aceleaşi produse cu cheltuieli mult
mai mici decât noi. Contribuie la acest decalaj elemente de natură tehnologică şi nu în ultimă
instanţă decalaje generate de organizare şi management.
Activitatea economică solicită din ce în ce mai mult valenţele creatoare ale
managerului şi ale întreprinderii ca atare. Inovaţia, creativitatea materializată devin singura
formă de supravieţuire într-o concurenţă care nu iartă.
În urma documentării întreprinse la S.C. „AMBRO” S.A. Suceava, am ajuns la
următoarele concluzii:
activele imobilizate deţin o pondere esenţială în cadrul patrimoniului firmei, ponderea
oscilând între 27% în anul 1998 şi 53% în anul 2000;
indicele de finanţare permanentă (Ifp) a avut o evoluţie pozitivă, ceea ce a condus şi la
un fond de rulment pozitiv. Concret, acest Ifp a evoluat de la 1,10 în 1998 la 1,30 în
anul 2000.
Rata rentabilităţii financiare (Rrf) este exprimată prin raportul existent între beneficiul
net şi capitalurile proprii. Aceasta a crescut de la 8% în 1998 la 12,85% în 2000.
Rata rentabilităţii economice (Rre) a înregistrat aceeaşi tendinţă de creştere, oscilând
de la 7,73% în 1998 la 13,36% în 2000.
Rata profitului (Rp) este indicatorul care indică gradul de rentabilitate al întreprinderii
şi reflectă măsura în care întreprinderea reuşeşte să valorifice toţi factorii care concură
la obţinerea profitului: volumul producţiei, reducerea costului de producţie,
îmbunătăţirea calităţii producţiei, accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului, evitarea
96
cheltuielilor financiare rezultate din punerea în evidenţă a unor nereguli în cadrul unui
control fiscal (amenzi şi penalităţi). Indicatorul menţionat a înregistrat o reducere de la
13,5% în 1998 la 10,24% în 2000. Drept cauze menţionăm printre altele: creşterea
cheltuielilor financiare – dobânzi şi speze bancare, a cheltuielilor cu amenzile şi
penalităţile, nerecuperarea unor creanţe etc.
Menţionăm că S.C. „AMBRO” S.A. Suceava a parcurs în urmă cu câţiva ani printr-o
perioadă foarte importantă. Firma a fost privatizată şi s-a realizat o infuzie de capital. În urma
privatizării s-a trecut la restructurarea şi retehnologizarea societăţii. S-a diversificat structura
sortimentală şi s-a urmărit mai îndeaproape producerea cu costuri cât mai mici. Toate acestea
s-au produs în condiţiile în care şi realităţile de pe piaţa internă s-au modificat, prin apariţia
concurenţei pe piaţă.
În actualul context al transformării şi restructurării întregii economii, când blocajul
financiar este prezent în toate ramurile economiei, firma caută surse de finanţare stabile care
să-i asigure plata datoriilor către furnizori. În anii trecuţi, societatea a fost nevoită să reducă
numărul de personal, în special de calificare inferioară, pentru a putea asigura plata salariilor.
S.C. „AMBRO” S.A. Suceava nu a înregistrat profit mai mare la sfârşitul anului
datorită în principal dobânzilor bancare la creditele contractate de societate şi cheltuielile prea
mari cu salariile şi a politicii economică şi financiară defectuoasă practicată în ţară.
În urma cercetării temei, împreună cu factorii de decizie economică am reuşit să
descoperim câteva cauze care împiedică actualmente ameliorarea situaţiei financiare a S.C.
„AMBRO” S.A. Suceava. Dintre acestea menţionăm:
Existenţa unui blocaj financiar care a condus la nerecuperea unor creanţe
referitoare în special de la clienţi interni;
Realizarea unui important volum de investiţii care a presupus un consum
esenţial de resurse financiare. Presupunem că acest efort va permite realizarea
profitului în perspectivă;
Existenţa unei legislaţii financiare ambigue şi foarte schimbătoare;
Practicarea de către bănci a unor dobânzi supradimensionate faţă de puterea
economică a societăţii;
Existenţa unor dificultăţi deosebite în ceea ce priveşte aprovizionarea cu masă
lemnoasă ca materie primă pentru celuloză. Această situaţie derivă din faptul
97
că o bună parte a furnizorilor şi-au orientat livrările către clienţi externi
deoarece preţurile sunt mai avantajoase.
Existenţa unei tehnologii de fabricaţie depăşite ceea ce generează costuri mari
cu manopera, productivitate scăzută a muncii şi apariţia unor minusuri de
calitate;
Practicarea unor salarii supradimensionate pentru remunerarea managerilor;
Influenţa negativă a factorului inflaţionist;
Apreciem că, în vederea ameliorării situaţiei economice a S.C. „AMBRO” S.A.
Suceava, se impune derularea în regim de urgenţă a actualului proces de restructurare şi
modernizare. Managerul trebuie să soluţioneze problemele vitale ale întreprinderii: alegerea
celei mai scăzute rate a dobânzi, a celor mai avantajoase tranzacţii monetare, a celor mai
ieftine surse de aprovizionare şi evident, a celor mai convenabile pieţe de desfacere a
produselor. Pentru depistarea unor asemenea opţiuni economice, este nevoie de manageri cu o
autentică vocaţie economică, de conducători cu o înaltă competenţă profesională. Având în
vedere faptul că întreprinderea lucrează cu surse atrase, o propunere în vederea rentabilizării
financiare a acesteia ar fi:
rambursarea în termenul cel mai scurt a împrumuturilor, reducând în acest fel
cheltuielile cu dobânzile şi ducând implicit la creşterea profitului. De
asemenea, trebuie acţionat în sensul scurtării la minim posibil a perioadei de
recuperare a creanţelor;
orientarea producţiei spre cereri certe, fără creare de stocuri fără mişcare;
limitarea la nivelul necesar a aprovizionării, căutându-se să se utilizeze
stocurile existente în gestiunile aprovizionate;
să se aibă în vedere creşterea ponderii personalului cu pregătire superioară
corelată cu modernizarea unor secţii şi promovarea unor tehnici noi de
conducere a proceselor tehnologice cu tehnică de calcul;
creşterea ponderii activităţii de marketing
eliminarea cheltuielilor neeconomice;
conservarea capacităţilor de muncă fără acoperire;
reanalizarea şi restructurarea personalului;
întărirea disciplinei în muncă;
recâştigarea pieţelor externe pierdute în anii anteriori;
98
întărirea respectării disciplinei financiar-bancare de plăţi şi încasări;
promovarea unui marketing performant, care să evite intrarea în relaţii de
parteneriat cu clienţi insolvabili sau rău platnici;
creşterea gradului de dotare cu echipamente informatice performante care să
permită prelucrarea şi obţinerea informaţiilor în timp real;
O asemenea strategie va conduce la îmbunătăţirea activităţii decizionale şi implicit a
situaţiei economice generale a firmei.
În continuare are loc modernizarea procesului de producţie pentru creşterea eficienţei
şi rentabilizarea întreprinderii. Creşterea productivităţii muncii este un aspect luat în
considerare.
Dezvoltarea S.C. „AMBRO” S.A. Suceava se va putea realiza prin creşterea nivelului
producţiei, retehnologizarea capacităţilor de producţie şi mai ales corelarea producţiei cu
cererea manifestată pe piaţă.
Se va acorda o deosebită promovării produselor fabricate de societate printr-o reclamă
comercială eficientă în vederea extinderii segmentului de piaţă deţinut în prezent.
99
100
Şef Serviciu Resurse Materiale
Şef Birou Transport
Şef Vânzări Pungi şi Hârtii Înnobilate
Şef Serviciu Import Export
DIRECTOR
GENERAL
DIR.
COMERCIAL
DIR.
ECONOMIC
DIR.
MECANO-ENERGETIC
DIR.
TEHNIC
Şef Birou Vânzări Carton Ondulat
Şef Birou Vânzări Saci
Şef Birou Vânzări Hârtie
Şef Oficiu de Calcul
Şef Birou Preţuri şi Analize Economice
Şef Serviciu Contabilitate
Şef Serviciu Financiar
Şef Serviciu Control Instalaţii
Şef Secţie Prelucrări Mecanice
Şef Secţie Întreţinere Mecanică
Şef Atelier A.M.A.
Şef Atelier Electric
Şef Secţie C.E.T.
Şef Serviciu C.T.C şi Producţie
Şef Serviciu Tehnic şi Cercetare
Şef Atelier Punci şi Hârtii Înnobilate
Şef Ateliere Saci
Şef Secţie Hârtie
Şef Secţie Celuloză
Şef Compartiment Întreţinere, Supraveghere şi Control Instalaţii de Ridicat
Şef Birou Control Financiar de Gestiune
Şef Birou Resurse Umane
Şef Oficiu Juridic
Şef Serviciu Sinteză -Administrativ
Şef Atelier Maşină de Hârtie 3
Şef Atelier Maşină de Hârtie 2
Şef Atelier Celuloză
Şef Atelier Maşină de Hârtie 1
Şef Atelier Regenerare
Şef Atelier Tocare
Şef Atelier Întreţinere Cazane şi Turbine
Şef Staţie Tratare şi Chimizare a Apei
Şef Atelier Exploatare Electrică
Şef Atelier Tinichigerie
Şef Atelier Reparaţii Utilaje
Şef Atelier Reparaţii Clădiri
Şef Atelier Reparaţii Auto
Şef Birou Decontări
Şef Atelier Exploatare Cazane şi Turbine
Compartiment Pază
Compartiment P.S.I.
ORGANIGRAMA SOCIETĂŢII COMERICIALE AMBRO S.A SUCEAVAAnexa nr. 1
Anexa 2
101
Zona de contact cu mediul economic
Transformări interne de elemente patrimoniale
Zona internă
Clienţi
Asociaţi
Statul
Investitori
Creditori
Acţionari
Furnizori
Bănci
Personal
Mediul economico-social
Fig. 1 Raporturile întreprinderii cu mediul economic
SERVICIUL RESURSE MATERIALE
BIROUL ANALIZE ECONOMICE, PREŢURI,
COSTURI
SERVICIUL CONTABILITATE
SERVICIUL CONTABILITATE
SERVICIUL FINANCIAR
SERVICIUL FINANCIAR
SERVICIUL VÂNZĂRI
SECŢII ŞI ATELIERE
BĂNCI
CLIENŢI
FURNIZORI
DIRECŢIA MUNCII
ADMINISTRAŢIA FINANCIARĂ
SERVICIUL IMPORT EXPORT
Legăturile Compartimentului Financiar Contabil ale S.C. AMBRO S.A. Suceava cu celelalte compartimente ale unităţii şi cu terţii
Anexa nr. 3
102
Schema formei de înregistrare pe jurnale
Serviciul contabilitateJurnale pentru conturi sintetice de gradul I şi II (grupele 10, 12, 20, 21, 23, 28, 30, 48, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 70, 71, 72, 74, 75)
Jurnale pentru conturi din clasa 9
Serviciul financiarJurnale pentru conturi sintetice de gradul I şi II (grupele 11, 13, 14, 15, 16, 41, 42, 43, 44, 46, 47, 49, 50, 51, 53, 54, 58, 66, 67, 68, 69, 76, 77, 78, 80)
CARTEA MARE
BALANŢA DE VERIFICARE
BILANŢUL CONTABIL
Anexa nr. 4
Schema privind funcţia de informare a documentelor
103
Documente justificative
Documente contabile
Documente de sinteză
Informaţii Conturi Balanţa de verificareBilanţ contabil
Bibliografie
7. Emil Maxim, T,
Gherasim
„Marketing”, Editura Economică, 2000
8. P. Nica, A. Prodan, A.
Iftimescu
„Mangement”, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002
9. M. Adochiţei, A.
Adochiţei
„Finanţele întreprinderii în economia de piaţă”, Piatra
Neamţ, 1993
10. C.M. Drăgan, „Noua contabilitate a agenţilor economici”, Editura
Hercules, 1997
11. I. Florea „Control financiar şi expertize contabile”, Iaşi, 1978
12. E. Horomnea,
N. Tabără
„Elemente ale diagnosticului financiar în economia
întreprinderii” Tribuna economică nr. 7, 1995
Principalii clienţi interni către la care unitatea îşi vinde produsele sunt unităţile
producătoare de ciment pentru saci de hârtie, unităţile industriei alimentare şi farmaceutice
104
pentru pungile de hârtie, unităţile producătoare de mobilă, unităţile producătoare de textile
pentru hârtii înnobilate, unităţilor din industria sticlei şi ceramicii, unităţilor producătoare de
încălţăminte pentru confecţii din carton ondulat.
Principalele pieţe externe de desfacere a produselor unităţii sunt:
- Pentru hârtie de ambalaj: ţările din Europa Centrală şi Asia (Germania, Australia,
Olanda, Italia, Croaţia, Israel, Anglia, Turcia, Arabia Saudită, Pakistan, Dubai, Iran,
Malayesia.
- Pentru saci de hârtie: Ucraina, Moldova
- Pentru confecţii carton ondulat: Ucraina, Moldova
Principalii furnizori de materii prime sunt unităţile de prelucrare a lemnului (S.C.
ROMSILVA), unităţile de producere a materiilor chimice (sulfat de sodiu şi aluminiu) cum
sunt combinatele chimice de la Valea Călugărească, Râmnicu Vâlcea, Govora, Săvineşti).
Furnizorii de combustibili sunt: R.A. ROMGAZ Bucureşti (gaz de import), DGN Mediaş
pentru gaz intern, Rafinăriile Brazi şi Teleajen pentru păcură iar pentru energia electrică
RENEL, filiala Suceava.
Relaţiile comerciale cu terţii al S.C. AMBRO S.A. Suceava se vor dezvolta în viitor
datorită strategiei investiţionale pe termen mediu adoptată de unitate.
105
