Radu Lucrare Etica

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Program master: Politici publice şi management în administraţia publică

Curs: Elemente de etică în administraţia publică

Titular curs: Conf. Cosima RUGHINIŞ

Masterand: Maria RADU (BUHOCIU)

Data examen: 22 Ianuarie 2014

Temă : Analiza diferitelor perspective etice asupra prostituţiei

Cuprins:

1. Metodologie

2. Secţiunea I - Identificarea perspectivelor etice

3. Secţiunea II – Sinteza perspectivelor morale analizate

4. Secţiunea III - Argumente proprii în susţinerea temei

5. Bibliografie

6. Anexe

Analiza diferitelor perspective etice asupra prostituţiei 2014

p.2

1. Metodologie

În elaborarea analizei asupra perspectivelor etice am selectat următoarele dezbateri legate

de tematica prostituţiei:

- articolul din ziarul “The Guardian”, cu titlul „Europe is finally starting to tackle

prostitution in the right way”, autor Lauren Hersh 1(Anexa 1)

- articolul publicat pe site-ul contributors.ro, cu titlul „Prostituţia – între exploatare şi

muncă legală”2, autor Victoria Stoiciu (Anexa 2)

Analiza se concentrează în jurul dezbaterii privind prostituţia, cele două articole selectate

abordează din perspective diferite problematica prostituţiei. Lucrarea analizează

argumentaţiile prezente în articolele menţionate şi urmăreşte să răspundă la următoarele

întrebări:

- Care sunt entităţile morale invocate? Ce entităţi morale sunt prezentate ca fiind victime

sau beneficiare in dezbatere? Ce entităţi morale sunt ignorate?

- Ce interese legitime au aceste entităţi morale? Care dintre aceste interese sunt

recunoscute ca drepturi? Care sunt relaţiile de interdependenţă între interesele şi

drepturile acestora?

- Care sunt argumentele empirice controversate care sunt invocate în dezbatere?

- Care sunt principalele argumente normative şi/ sau empirice susţinute implicit sau

explicit de fiecare luare de poziţie?

- Care sunt valorile, principiile morale controversate invocate de autori?

Lucrarea este structurată în trei secţiuni distincte. Prima secţiunea identifică elementele

componente ale perspectivelor etice luate în considerare în elaborarea analizei. A doua

secţiune sintetizează într-o manieră personală diferitele perpective morale asupra problemei

analizate, subliniind trăsăturile principale. În final, a treia secţiune se concentrează pe

susţinerea unui punct de vedere propriu, precizând entităţile morale considerate relevante şi

aducând noi argumente empirice/normative în susţinerea dezbaterii.

1 http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/dec/12/europe-prostitution-sex-trafficking-nordic-model

2 http://www.contributors.ro/dezbatere/prostitutia-intre-exploatare-si-munca-legala/


p.3

Lucrarea se constituie într-o analiză de text care are în vedere sistematizarea perspectivelor

etice selectate şi urmăreşte să sublinieze principalele luări de poziţie şi argumentele

divergente.

2. Secţiunea I – Identificarea diferitelor perspective etice

Un prim articol selectat –„ Europe is finally starting to tackle prostitution “aduce argumente

în favoarea adoptării “modelului nordic” al politicii privind prostituţia care prevede

pedepsirea celor care încurajează prostituţia.

Entităţile morale invocate de autoare în susţinerea dezbaterii sunt:

Tabelul 1 – Entităţi morale principale şi secundare invocate în articolul „Europe is finally starting to tackle prostitution “

Entităţi morale principale Rol în argumentaţie

- fetele şi femeile traficate („women and girls being trafficked”)

- supravieţuitorii traficului sexual („survivors of sex trafficking”)

– cumpărătorii sexului comercial („buyers of commercial sex”)

- cei care susţin legalizarea sau decriminalizarea prostituţiei

(„those who support the legalisation and decriminalisation of

prostitution”)

– traficanţii şi peştii care alimentează industria comercială a

sexului („traffickers and pimps that fuel the commercial sex

industry)

- modelul nordic al politicii privind prostituţia(„nordic model of

prostitution policy)

- politicienii care promovează noi legi pentru incriminarea

achiziţionării de servicii sexuale de la victimele traficului sexual

sau de la persoane forţate să practice prostituţia („politicians

pushing for new laws to criminalise the purchase of sex …”)

– industria sexului comercial („commercial sex industry”)

- Entităţi morale principale invocate ale

căror drepturi şi interese sunt afectate

de situaţia actuală

- Aduc argumente empirice în

susţinerea dezbaterii

- Sunt fie victime, fie beneficiare în

dezbatere, cu rol în stabilirea cauzelor

(diagnosticului) situaţiei actuale

Entităţi morale secundare Rol

- turiştii în trecere („passing tourists”)


p.4

– clubul pentru domni („gentleman`s club”)

- ţările în care prostituţia este legală - Elveţia, Germania şi Olanda

- Regatul Unit şi toate guvernele europene („UK and all European

governments”)

- toate ţările membre UE („all EU member states who tackle the

demand..”)

- Ministerul de Justiţie din Finlanda („Finland Ministry for

Justice”)

- vizitatorii din cartierele felinarelor roşii („red light visitors”)

- fetiţa de 14 ani („the 14-year-old girl who thinks she is going to

work in a hairdresser`s in Amesterdam, ends up in a window,

purchased for sex”)

- oameni ca Zolt care direcţionează turiştii în trecere către

cluburile pentru domni („people like Zolt”)

contribuie la susţinerea argumentaţiei

fiind prezentaţi ca victime sau

beneficiari

Sursa : Contribuţie proprie pe baza informaţiilor din articolul “Europe is finally starting to tackle prostitution in the right

way”, http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/dec/12/europe-prostitution-sex-trafficking-nordic-model

Drepturile şi interesele invocate în articol sunt prezentate succint în tabelul de mai jos:în

relaţie cu acele conflicte de interese/ drepturi ale entităţilor morale:

Tabelul 2 – Drepturi şi interese ale entităţilor morale principale invocate în articolul „Europe is finally starting to tackle

prostitution “

Categorie Denumire

entităţi morale

principale

Drepturi /interese invocate Conflicte de interese/drepturi

ale entităţilor morale

invocate

Umane

contemporane

Fetele şi femeile

traficate

Dreptul la integritate fizică şi psihică ale

persoanei

Dreptul la libertate individuală şi la

securitatea persoanei

Dreptul la muncă, la libera alegere a

muncii sale, la condiții echitabile și

satisfăcătoare de muncă

Interesul industriei comerciale

a sexului de a obţine profituri

financiare uşor de pe urma

exploatării femeilor


p.5

Categorie Denumire

entităţi morale

principale



invocate

Interesul persoanei de a-şi hotărî

singură felul în care îşi trăieşte viaţa

Umane

contemporane

Supravieţuitorii

traficului sexual

Dreptul la viaţă

Dreptul la integritate fizică şi psihică ale

persoanei

Dreptul la libertate individuală şi la

securitatea persoanei

Dreptul de a nu fi suspus sclaviei şi

muncii forţate

Dreptul la demnitate

Dreptul la muncă, la libera alegere a

muncii sale, la condiții echitabile și

satisfăcătoare de muncă,

Dreptul persoanei de a-şi hotărî singură

felul în care îşi trăieşte viaţa

Interesul traficanţilor de a

profita de pe urma exploatării

femeilor şi fetelor



financiare uşor de pe urma

exploatării femeilor

Umane

contemporane

Cumpărătorii

sexului

comercial

Interesul de a beneficia de servicii

sexuale contra cost

Drepturile la integritate fizică

şi psihică ale persoanei ale

victimelor traficului sexual sau

al persoanelor forţate să

practice prostituţia

Interesele persoanei de a nu fi

supuse sclaviei şi muncii

forţate

Umane

contemporane

Cei care susţin

legalizarea sau

decriminalizarea

prostituţiei

Interesul ca prostituţia să devină mai

sigură pentru toţi cei implicaţi



uşor pe urma exploatării

femeilor

Umane

contemporane

Traficanţii şi

peştii care

Interesul de a profita de pe urma Drepturile persoanelor

traficate/ forţate să practice


p.6

Categorie Denumire

entităţi morale

principale



invocate

alimentează

industria

comercială a

sexului

exploatării unor persoane vulnerabile

Interesul ca prostituţia să aducă

beneficii financiare imediate şi uşor de

obţinut

prostituţia de a decide asupra

propriei vieţi, dreptul la

libertate personală, dreptul la

muncă; la condiții echitabile și

satisfăcătoare de muncă

Dreptul la integritate fizică şi

psihică ale persoanei

Ne-umane

contemporane

Modelul nordic

al politicii

privind

prostituţia

Interesul de a reduce cererea în

vederea diminuării exploatării sexuale



financiare

Umane

contemporane

Politicienii care

promovează noi

legi

Interesul de a incrimina achiziţionarea

de servicii sexuale de la victimele

traficului sexual sau de la persoane

forţate să practice prostituţia

Interesul politicienilor de a

legalize şi reglementa

prostituţia

Interesul politicienilor ca

prostituţia să fie mai sigură

pentru persoanele implicate

Umane

contemporane

Industria

comercială a

sexului

Interesul de a obţine profituri financiare

uşor

Interesul politicienilor ca

prostituţia să fie mai sigură

pentru persoanele implicate

Sursa : Contribuţie proprie pe baza informaţiilor din articolul “Europe is finally starting to tackle prostitution inthe right

way”, http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/dec/12/europe-prostitution-sex-trafficking-nordic-model

Se poate observa că tabelul de mai sus reflectă în mare parte conflictele între drepturile şi

interesele victimelor prostituţiei pe de o parte în raport cu interesele beneficiarilor de pe

urma prostituţiei pe de altă parte, iar interesele politicienilor şi a celor care urmăresc

legalizarea sau decriminalizarea prostituţiei întră în conflict cu interesele industriei

comerciale a sexului în mod direct şi indirect cu interesele beneficiarilor de pe urma

prostituţiei.


p.7

În acest context analiza etică scoate în evidenţă un conflict de valori morale asupra căreia

cititorul poate reflecta: ce este mai important în reglementarea prostituţiei –pedepsirea

clienţilor sau apărarea drepturilor victimelor traficate?

În elaborarea articolului autoarea foloseşte argumente bazate în principal pe judecăţi

factuale şi aduce un set de argumente normative în susţierea dezbaterii-.

Un argument empiric controversat prezentat în articol se referă la susţinerea de către

supravieţuitorii traficului sexual a faptului că legalizarea şi decriminalizarea prostituţiei a

avut efectul opus faţă de cel intenţionat şi anume - de a crea condiţii mai bune şi mai sigure

pentru toţi actorii implicaţi.

În plus, în argumentaţie se prezintă poziţia victimelor traficului de persoane care sugerează

că traficul de persoane există doar pentru că există cerere (cumpărători ai sexului comercial)

şi sugerează că eradicarea traficului de persoane s-ar putea realiza în timpul vieţii noastre

dacă vom începe să îi penalizăm şi să îi stigmatizăm pe clienţi în principal, trendul european

fiind în direcţia incriminării traficanţilor şi proxeneţilor, în timp ce persoanele care practică

prostituţia sunt dezincriminate şi li se oferă servicii şi opţiuni de părăsi industria prostituţiei.

În continuare dezbaterea arată că intenţiile de a aduce lumină şi „condiţii mai bune şi mai

sigure” prin legalizare prostituţiei au eşuat în ţări ca Olanda şi Germania şi soluţia pentru

care pledează autoarea constă în adoptarea de către Regatul Unit şi toate guvenele

europene a „modelului nordic” al politicii privind prostituţia, care prevede scoaterea

prostituţiei în afara legii şi pedepsirea clienţilor (cumpărătorilor). Dezbaterea aceentuează

rolul armonizării legislaţiei la nivel european în scopul de a preveni deplasarea traficanţilor în

ţările cu un mediu legislativ favorabil şi pune în evidenţă obligaţia tuturor statelor membre

UE de a aborda cererea care încurajează toate formele de exploatare care au legătură cu

traficul.

Cu toate că articolul nu prezintă argumente normative în susţinerea dezbaterii pe tema

prostituţiei, se prezintă o definiţie a prostituţiei din perspectiva supravieţuitorilor traficului

sexual - prostituţia nu este o crimă fără victime, este o formă brutală a violenţei sexuale

(“prostitution is not a victimless crime, it is a brutal form of sexual violence”).


p.8

Un alt articol cu titlul „ Prostituţia – între exploatare şi muncă legală” selectat de pe site-ul

contributors.ro tratează problematica prostituţiei, însă dintr-o perspectivă etică diferită de

primul articol. Principalele entităţi morale invocate în argumentaţie sunt:

Tabelul 3 – Entităţi morale principale şi secundare invocate în articolul „Prostituţia – între exploatare şi muncă legală “

Entităţi morale principale Rol în argumentaţie

- Militanţii împotriva legalizării prostituţiei

- Minerul sau muncitorul din fabrică

- Prostituata

- Clientul

- Restul societăţii

- Divinitatea (invocată indirect)

Entităţi morale invocate ale căror interese sunt

apărate în susţinerea legalizării prostituţiei

Entităţi morale secundare Rol în argumentaţie

- Sclavi

- Iobagi

- Muncitorii imigranţi de culoare din fabrica de

reciclare a deşeurilor din Austria

- Fabricanţii şi apologeţii eticii muncii

- Muncitorul de culoare

- Opozanţii legalizării prostituţiei

- Un gunoier sau un măturător

- Un angajat în sacou al unei microîntreprinderi

- Migranţii români din Vestul Europei

- Migrantul de culoare din fabrica din Austria

- „Ţapul ispăşitor”

Entităţi morale invocate cu scopul de a argumenta

moralitatea prostituţiei şi încadrarea ei ca fiind o

muncă ca oricare alta

Sursa : Contribuţie proprie pe baza informaţiilor din articolul „Prostituţia – între exploatare şi muncă legală”,

http://www.contributors.ro/dezbatere/prostitutia-intre-exploatare-si-munca-legala/


p.9

Surprinderea principalelor drepturi ş interese ale entităţilor morale invocate în articolul

„Prostituţia – între exploatare şi muncă legală”este reflectată în raport cu conflictele de

interese/ drepturi după cum urmează:

Tabelul 4 Drepturi şi interese ale entităţilor morale principale invocate în articolul „Prostituţia – între exploatare şi

muncă legală

Categorie Entităţi morale

principale

Drepturi/interese invocate Conflicte de interese/drepturi ale

entităţilor morale invocate

Umane

contemporane

- Militanţii

împotriva

legalizării

prostituţiei

Interesul în protejarea

sănătăţii fizice şi psihice a

prostituatei

Dreptul prostituatei la muncă, dreptul la

libera alegere a muncii, dreptul la

condiţii echitabile şi satisfăcătoare de

muncă

Interesul de a beneficia de un contract

de muncă si de asigurare medicala

Dreptul de a beneficia de pensie

Umane

contemporane

- Minerul sau

muncitorul

din fabrică

Interesul de a lucra la

standard de protecţie impuse

de un cadru normativ

Interesul de a avea o muncă

onorabilă

Interesul de a fi tratat cu

acelaşi respect ca un angajat

în sacou al unei întreprinderi

Interesele militanţilor împotriva

legalizării de a nu considera prostituţia

ca pe o muncă ca oricare alta

Interesele militanţilor de a demonstra

consecinţele negative ale prostituţiei

pentru sănătatea fizică şi psihică a

prostituatei

Umane

contemporane

- Prostituata Dreptul la de a munci, de a

beneficia de un contract de

muncă, de asigurare medicala

şi drept la pensie

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

Interesele bisericii de a nu tolera

“păcatul” prostituţiei

Interesele societăţii ca prostituata să

desfăşoare o muncă onorabilă

Umane

contemporane

- Clientul Interesul de a apela la

serviciile unei prostituate

Interesele bisericii de a nu tolera

prostituţia

Interesul prostituatei de nu fi expusă

abuzurilor şi de a avea respect de sine

Interesele opozanţilor legalizării


p.10

Categorie Entităţi morale

principale

Drepturi/interese invocate Conflicte de interese/drepturi ale

entităţilor morale invocate

prostituţiei referitoare la soarta victimei

Umane

contemporane

- Restul

societăţii

Interesul de a incrimina

prostituata ca fiind „ţap

ispăşitor”

Interesul de a condamna

social prostitituata şi munca ei

Dreptul prostituatei de a exercita o

muncă legală, reglementată

Interesele militanţilor împotriva

legalizării de a apăra sănătatea fizică şi

psihică a persoanei

Ne-umane,

supranaturale

- Divinitatea

(invocată

indirect)

Incriminarea prostituţiei drept

un păcat, condamnarea

femeilor care practică

prostituţia

Interesele clientului de a beneficia de

serviciile prostituatei

Dreptul prostituatei dreptul la libera

alegere a muncii

Sursa : Contribuţie proprie pe baza informaţiilor din articolul „Prostituţia – între exploatare şi muncă legală”,


Se poate remarca faptul că tabelul de mai sus ilustrează confictele de interese/drepturi ale

diverselor entităţi morale invocate în articolul „Prostituţia – între exploatare şi muncă

legală”, punând în evidenţă interesele/ drepturile divergente, argumentaţia se axează în

principal în jurul dreptului la muncă şi încearcă să demonstreze necesitatea legalizării

prostituţiei prin susţinerea unui argument empiric controversat – prostituţia trebuie tratată

ca orice altă muncă. În opinia autoarei munca prostituatei este degradantă doar pentru că

ceilalţi o văd ca fiind degradantă.

Alte argumente empirice controversate prezentate în dezbatere se referă la faptul că

existenţa traficului de persoane nu implică automat necesitatea de a interzice prostituţia. În

acelaşi timp autoarea elimină argumentul riscurilor pentru sănătate, menţionând că a munci

într-o mină nu este mai puţin nociv pentru sănătate decât a lucra într-un bordel. În plus, în

lipsa creeării unui context legal pentru desfăşurarea activităţii, se creează condiţiile expunerii

prostituatei la abuzuri.


p.11

3. Secţiunea II – Sinteza perspectivelor morale analizate

Fiecare din cele două perspective analizate oferă argumente controversate şi pune în lumină

valori sau principii care, pe de o parte vin să susţină dezbaterea , iar pe de altă parte intră în

conflict drepturile sau intereselor anumitor entităţi morale.

În articolul „Europe is finally starting to tackle prostitution in the right way”, argumentaţia

susţine necesitatea preluării „modelului nordic”al politicii privind prostituţia care interzice

cumpărarea sexului și dezincriminează persoana prostituată. Cu alte cuvinte, cumpărătorul

de sex – practic întotdeauna bărbat - este cel care comite o infracțiune penală, nu femeia

prostituată.

Articolul „Prostituţia – între exploatare şi muncă legală” urmăreşte să redefinească

prostituţia ca ”muncă” făcută de femei si să susţină reglementarea acesteia ca pe o

componentă pe piata muncii. Abordarea reglementării, potrivit argumentelor prezentate în

articol face din prostituţie un serviciu social necesar, furnizat de o clasă distinctă de femei şi

integrează această muncă în structura socială prin introducerea sistemului de taxe, asigurări

la sănătate şi alte măsuri administrative. Dezbaterea se concentrează în principal pe

demonstrarea prostituţiei ca fiind un tip de muncă ca oricare alta.

Problema prostituției este argumentată de pe două poziţii (modele) opuse referitoare la

modul de tratare a acesteia. Primul model(regăsit în articolul „Europe is finally starting to

tackle prostitution in the right way”) consideră prostituția ca o încălcare a drepturilor

femeilor. Concepția corespunzătoare este una aboliționistă, încadrând penal activitățile

legate de prostituție, inclusiv cumpărarea de servicii sexuale, deși prostituția ca atare nu este

considerată ilegală. Al doilea model (propus în articolul „Prostituţia – între exploatare şi

muncă legală” susține că prostituția ca atare consolidează egalitatea de gen prin faptul că

promovează dreptul femeilor de a deține controlul asupra a ceea ce vor să facă cu propriul

corp. Adepta acestui model consideră că prostituția este doar o altă formă de muncă și că cel

mai bun mod de a proteja femeile angajate în prostituție este îmbunătățirea„condițiilor lor

de muncă” și profesionalizarea prostituției ca „muncă ca oricare alta”. În consecință, în

cadrul acestui model reglementaționist, prostituția și activitățile legate de aceasta sunt

legale și trebuie reglementate.


p.12

4. Secţiunea III - Argumente proprii în susţinerea temei

Beneficiarii şi perdanţii prostituţiei

Când vorbim despre prostituţie, există o serie de actori sociali cu drepturi şi interese diferite,

care beneficiază sau pierd datorită existenţei acestui fenomen.

Principalii perdanţi sunt femeile, care, prin legalizarea prostituţiei devin obiecte legale de uz.

Corpurile şi emoţiile femeilor trebuie să le aparţină lor înseşi. Acestea nu trebuie să fie vândute

sau cumpărate. Industria sexului urmăreşte şi utilizează femei tinere, adesea fete până la 20 de

ani. Dacă un stat permite prostituţiei să prospere, o anumită parte a fiecărei generaţii de femei

tinere se va pierde. Prostituţia produce grave vătămări ale trupului şi ale minţii. Femeile care

supravieţuiesc bătăilor, violurilor, bolilor cu transmitere sexuală, drogurilor, alcoolului şi abuzului

emoţional, ies bolnave din sistemul prostituţiei, traumatizate şi, adesea, mult mai sărace decât

au intrat. Prostituţia este o formă gravă a discriminării sexuale. Legalizarea acestei violenţe

asupra femeilor pune restricţii asupra libertăţii acestora şi a drepturilor lor de cetăţene.

Clientul, care pentru o sumă de bani devine pentru un timp dat stăpân pe trupul femeii care se

prostituează, va putea recurge la orice mijloc pentru a-si satisface plăcerea bolnavă. Acesta

recurge de multe ori la molestări sau mutilări grave ale trupului femeii. Patronul întotdeauna va

închide ochii fiind plătit pentru aceasta, iar femeia nu va avea cui reclama deoarece, ca si în cazul

prostituţiei ilegale, se teme mai mult de patronul-peşte decât se încrede într-o poliţie ineficientă

si, de multe ori, coruptă sau într-un act judecătoresc greoi. Aceasta se va întâmpla mai cu seamă

în condiţiile în care femeia ce se prostituează nu prezintă credibilitate, având cel mai de jos

statut social şi fiind lipsită de bani sau de alte mijloace de existentă. În războiul peşte-patron –

verigă a unui lanţ al traficului de influenţă – şi prostituata, de cele mai multe ori bolnavă sau

singură şi epuizată, întotdeauna va birui primul.

Dincolo de aşa-zisa protecţie a prostituatelor şi a sănătăţii clienţilor, motive invocate de artizanii

legiferării bordelurilor, se evită să se aducă în discuţie unele din cele mai grave consecinţe ale

legalizării prostituţiei: traficul de femei corelat cu sex-turismul. Este deja cunoscut fenomenul

migrării occidentalilor, americani sau europeni, amatori de experienţe sexuale, către răsărit, în

ţările unde piaţa prostituţiei este mai tentantă.

Aceia care urmăresc să separe prostituţia de trafic doresc să iniţieze primele demersuri pentru

excluderea prostituţiei din categoria violenţei împotriva femeilor. Scopul lor este să redefinească


p.13

prostitutia ca ”muncă” făcută de femei si să reglementeze prostituţia ca pe o componentă pe

piaţa muncii,minimalizând violenţa reală la care sunt supuse majoritatea femeilor şi fetelor

implicate în prostituţie.

Proxeneţii sau patronii afacerilor cu sex, sunt personajele principale ale aşa-zisei industrii a

sexului. Ei sunt cei care principalii beneficiari de pe urma inoculării prostituţiei ca profesie

respectabilă. Se folosesc de violenţa fizică şi sexuală pentru a putea deţine controlul asupra

femeii, o vinde ca pe o marfă de larg consum, o fortează să facă sex fără voia ei si nu-i dă

posibilitatea să se lase de prostituţie.

Unul din motivele legalizării prostitutiei este şi acela al impozitelor care vor umple vistieriile

statului. În primul rând, este improbabil că statul român va avea capacitatea de a percepe

impozitele potrivit volumului activităţii din bordeluri. Care client, bărbat cu o anumită poziţie

socială, va accepta să i se taie chitanţă? Sau cum va putea fi urmărită si gestionată activitatea

prostituatelor care, prin natura ei, este ascunsă si secretă. În Germania, dupã cum indică

unele studii, se estimeazã că aproximativ 80% din prostituate nu sunt înregistrate şi

operează în afara legii. Există oare astăzi, în România, o poliţie atât de competentă si

incoruptibilă încât să poată supraveghea si controla o afacere profitabilă si ilicită prin natura

ei? În al doilea rând, statul va cheltui imense sume de bani pentru lupta împotriva

infracţionalităţii pe care o aduc bordelurile în sânul societăţii (afaceri murdare, droguri, trafic

de influenţă şi femei etc.). De asemenea, statul va cheltui în plus pentru medicalizarea celor

care s-au îmbolnăvit în urma proliferării bolilor sexuale şi pentru resocializarea femeilor care

vor părăsi sistemul prostituţiei.

Nu legalizarea prostituţiei este soluţia cea mai bună, ci stoparea ei şi încercarea de

recuperare a celor care au fost prinşi în mrejele ei. Guvernele care legalizeazã prostituţia ca

şi muncã sexuală vor avea o uriaşă miză economică în industria sexului. În consecinţã,

aceasta le va hrăni dependenţa crescută de sectorul sexului. Dacă femeile aflate în

prostituţie sunt considerate ca lucrătoare, proxeneţii ca oameni de afaceri şi clienţii ca şi

consumatori de servicii sexuale, astfel legitimând întreaga industrie sexuală ca un sector

economic, atunci guvernele pot abdica de la responsabilitatea de a furniza locuri de muncã

decente şi durabile femeilor.


p.14

Bibliografie

Articole, studii, rapoarte, cursuri

1. Hersh Lauren, „ Europe is finally starting to tackle prostitution in the right way”, 2013,

disponibil la: http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/dec/12/europe-

prostitution-sex-trafficking-nordic-model

2. Stoiciu, Victoria, „Prostituţia – între exploatare şi muncă legală”, 2011, disponibil la :


3. Honeyball, Mary, „Proiect de raport referitor la exploatarea sexuală şi la prostituţie,

precum şi la impactul acestora asupra egalităţii de gen”, 2013, disponibil la:

http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/femm/pr/1004/1004

417/1004417ro.pdf

4. Bindel, July and Kelly, Liz, „A critical examination of responses to prostitution in Four

Countries: Victoria, Australia, Irleand, The Netherlands, and Sweden”2003, London

Metropolitan University

5. Raymond, G. Janice, „10 Reasons for not legalising prostitution”, 2003

6. Petrescu, Claudia, „Traficul de femei – o problemă a societăţii moderne”, disponibil la

http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2005.3-4.a04.pdf

7. Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, „Riscuri şi

inechităţi sociale în România”, 2009, disponibil la :

http://cparsd.presidency.ro/upload/CPARSD_raport_extins.pdf

8. Rughiniş, Cosima, „Perspective şi competenţe etice”, 2010, suport de curs

9. Block, Walter, „În apărarea indezirabililor: peştele, prostituata, spărgătorul de grevă,

patronul, calomniatorul, cămătarul şi alţi stigmatizaţi din galeria şmecherilor societăţii

americane”, disponibil la http://mises.ro/175/

10. Asociaţia pentru Promovarea Femeii din România, „Împotriva legalizării prostituţiei”,

2004 , disponibil la http://www.antiprostitutie.ro/legalizarea-prostitutiei/


p.15

Surse web:

http://www.antiprostitutie.ro/docs/The%20Swedish%20Law.pdf

http://www.descopera.net/spunenu_trafic1.html

http://adevarul.ro/international/foreign-policy/traficul-persoane-sclavia-moderna-spatiul-

european 1_51ed3f4fc7b855ff56624f16/index.html

http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/Anexa_1%20Strategie%20

trafic%20persoane.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Prostitu%C8%9Bie

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/scurta-istorie-prostitutiei-romania-

foto

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_35689/Legalizarea-prostitutiei-De-ce-sa-o-

sustinem-De-ce-sa-o-condamnam.html#axzz2r7Z1ZoQg

http://politeia.org.ro/magazin-istoric/prostitutia-bucuresteana-de-la-gheorghe-bibescu-

voda-si-pana-la-tovarasele-curve-ale-socialismului-stiintific/23651/

http://www.drumeuropean.ro/?p=2588

http://www.revista22.ro/prostitutia-nu-mai-e-infrac354iune-n-noul-cod-penal-35381.html

http://doctorat.snspa.ro/sites/default/files/doctorat/tariceanu/rezumat_teza_romana.pdf

http://www.capital.ro/legalizarea-prostitutiei-a-esuat-in-germania-182727.html


p.16

Anexa 1

Europe is finally starting to tackle prostitution in the right way

Sursa: http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/dec/12/europe-prostitution-sex-

trafficking-nordic-model

Lauren Hersh , theguardian.com, Thursday 12 December 2013 11.33 GMT ,Jump to comments (246)

'Due to the widespread coercion within legal prostitution sectors, it is not possible to differentiate

exploitative and non-exploitative demand.' Photograph: Jack Carey/Alamy

Zsolt stands in front of St Stephen's basilica in Budapest's city centre every night from 8pm until the

early hours. His job is to direct passing tourists towards a nearby "gentleman's club". He earns

300,000 forint (£830) per month in a country where the average wage is less than half this amount.

He speaks five languages and is happy to answer questions during what he says is a "slow" evening.

Even so, he talks to 12 English-speaking interested men within a 20-minute period. The commercial

sex industry is not legal in Hungary, but it is tolerated and exists largely in plain view.

Hungary is a key "source" location for women and girls being trafficked to countries where

prostitution is legal, such as Switzerland, Germany, and the Netherlands. In those countries, women

and girls are brought in to supply the legally sanctioned demand.

Those who support the legalisation and decriminalisation of prostitution often do so with the

intended goal of making prostitution better and safer for those involved. Yet, survivors of sex

trafficking have repeatedly stated that legalisation and decriminalisation of the commercial sex

industry does just the opposite.

A statement signed by 177 verified sex trafficking survivors from Sex Trafficking Survivors United

(STSU) suggests that: "Without the buyers of commercial sex, sex trafficking would not exist. If we

start penalising and stigmatising the buyers, we could end sex trafficking in our lifetime …

prostitution is not a victimless crime; it is a brutal form of sexual violence."


p.17

Europe is finally starting to listen. A new trend is emerging – criminalising the buyers, traffickers and

pimps that fuel the commercial sex industry, while decriminalising and providing services and exit

options to people in prostitution.

Starting in 1999, Sweden, Norway and Iceland implemented this "Nordic model" of prostitution

policy. These laws aim to reduce all demand, recognising that due to the widespread coercion within

legal prostitution sectors, it is simply not possible to differentiate the demand which is exploitative

from that which is not.

France has recognised this and its assembly voted in favor of adopting the model last week; Ireland is

due to follow shortly; Finland's Ministry for Justice has called for the same.

The Netherlands and Germany – which attempted to regulate prostitution in 2000 and 2002

respectively – are beginning to backtrack from their failed experiments, with politicians pushing for

new laws to criminalise the purchase of sex from a victim of trafficking or coercion.

In the United Kingdom, we hope that Theresa May MP's "modern slavery bill" will include provisions

that tackle demand specifically. If Ireland follows France's lead by adopting the Nordic model – and

the UK fails to criminalise demand – it may have to respond quickly as traffickers move across

borders to a legislative environment which is more favourable. This European trend towards

criminalising the purchase of sex and decriminalising people in prostitution echoes Mary Honeyball

MEP's recommendation in her European parliament report that the Nordic model be implemented

throughout the continent. It is also consistent with the legal obligation of all EU member states to

tackle the demand that "fosters all forms of exploitation related to trafficking", as emphasised by EU

anti-trafficking co-ordinator, Myria Vassiliadou. It reflects too the recommendation by EU

commissioner for home affairs, Cecilia Malmström, for countries to take action to reduce the

demand for sexual exploitation.

Back in Budapest, Zsolt does not realise that he is part of the reason why sex trafficking continues to

flourish. He does not know that the 14-year-old girl from his home town, who can't speak English or

Dutch and thinks she is going to work in a hairdresser's in Amsterdam, ends up in a window in a

Nyíregyháza street, purchased for sex by "red light visitors".

We urge the UK and all European governments to implement the Nordic model throughout the

continent. This will not only ensure that the lives of countless women and girls are improved, it will

also send a strong signal to people like Zsolt, who do not fully appreciate that by enabling the

commercial sex industry, they are concealing the exploitation and violence which is at its core.


p.18

Anexa 2

Prostituţia – între exploatare şi muncă legală

Sursa:http://www.contributors.ro/dezbatere/prostitutia-intre-exploatare-si-munca-legala/

Victoria Stoiciu februarie 23, 2011

Ieri, Comisia juridică a Senatului a respins , cu unanimiate de voturi, proiectul de lege privind

legalizarea prostituției, promovat de PDL-istul Silviu Prigoană. Prigoană a invocat o serie de

argumente, cum ar fi protecţia socială a prostituatelor, dreptul la îndemnizaţii şi şomaj de pensie de

care vor beneficia în eventualitatea legalizării prostituţiei, dar în zadar.

Ca şi argumentele lui Silviu Prigoană, majoritatea poziţiilor pro-legalizare s-au întemeiat pe o logică

utilitaristă. Acest gen de argument, deşi esenţial în elaborarea de politici publice, are un mare

handicap: logica utilitaristă poate fi aplicată cu acelaşi succes oricărei activităţi, indiferent de

conţinutul acesteia: de exemplu, daca ne confruntăm cu o penurie pe piaţa forţei de muncă, de ce

nu am legifera munca minorilor? Sau, daca pedofilia oricum există, de ce nu am legaliza-o şi nu am

încasa mai multe taxe? Este periculos sa justifici un fenomen prin recursul la raţionamente de ordin

utilitarist, pentru că astfel te încadrezi pe o pistă în care utilitatea finală poate legitima absolut orice.

Prostituţia – o muncă ca oricare alta

Din punctual meu de vedere, argumentul principal în favoarea legalizării prostituţiei este unul foarte

simplu: acela că prostituţia este un tip de muncă ca oricare alta. Prin urmare, ea trebuie tratată ca

orice altă muncă şi trebuie legalizată, întrucât orice activitate practicată în afara legii sporeşte riscul

abuzurilor şi silniciilor.

Munca înseamnă, prin definiţie, în societatea capitalistă a-ţi vinde capacităţile fizice sau intelectuale

în schimbul unei sume de bani. Cu toate acestea, vânzarea gândirii şi creativităţii cuiva pentru

sporirea profitului unei multinaţionale este percepută drept firească şi normală, în schimb, situaţia în

care o persoană îşi vinde întregul corp este considerată revoltătoare şi imorală. De ce ne putem vinde

braţele, dar nu şi întregul corp? Care sunt sursele acestui refuz? Unde punem limita?

Militanţii împotriva legalizării susţin că prostituţia nu poate fi considerată o muncă ca oricare pentru

că este un act forţat (de o altă persoană sau de un set de circumstanţe sociale disperate), care are

consecinţe negative pentru sănătatea fizică şi psihică a prostituatei.

Aş vrea să elimin din strat două aspecte: primul se referă la situaţia în care o persoană este forţată de

altcineva să se prostitueze, adică e traficată. Faptul că există trafic de persoane nu înseamnă automat

că prostituţia trebuie interzisă: fumatul este legal şi totuşi avem trafic de ţigări, munca în sine este

legală şi totuşi există muncitori traficaţi. Traficul nu se confundă cu prostituţia, aşa cum un contract


p.19

de muncă nu se confundă cu sclavia, chiar dacă sclavul munceşte. Dacă cele două –prostituţia şi

traficul – se suprapun adeseori, ele rămân totuşi fenomene distincte. Existenţa traficului de persoane

nu e un argument pentru a nu legaliza prostituţia, aşa cum traficul de alcool nu poate servi drept

argument pentru interzicerea consumului băuturilor alcoolice. De aceea, aş dori să scot din discuţie

chestiunea traficului: el face subiectul unei cu totul şi cu totul alte dezbateri.

Într-al doilea rând, elimin argumentul riscurilor pentru sănătate – numai o orbire dogmatică ne

poate face să credem că a munci într-o mină sau într-o fabrică de substanţe toxice este mai puţin

nociv pentru sănătate decât a lucra într-un bordel. Nu trebuie să neglijăm însă un aspect care poate

explica parţial o asemenea concluzie eronată – acela că minerul sau muncitorul din fabrică se află la

adăpostul unui set de standarde de protecţie impuse de un cadru normativ, în timp ce prostituata îşi

desfăşoară activitatea în afara unui context legal, prin urmare e mai expusă abuzurilor, la fel ca orice

altă formă de muncă ilegală. Dar diferenţa în ceea ce priveşte riscurile pentru sănătate, în acest caz,

nu are legătură cu natura activităţii, ci cu extensibilitatea sferei de acţiune a legii.

Aşa că, în cele ce urmează mă voi referi strict la argumentele care insistă pe caracterul de victimă al

prostituatei, considerând prostituţia 1) un act forţat de nişte circumstanţe economice disperate şi 2)

care distruge respectul de sine al persoanei.

Metamorfoza muncii: de la blestem biblic la virtute

Argumentul circumstanţelor constrângătoare şi cel al caracterului degradant se înrădăcinează într-o

viziune asupra muncii tipică societăţii capitaliste moderne. Capitalismul cultivă şi ne inoculează o

etică a muncii care transformă munca într-o virtute, într-o chestiune de onoare. În capitalism, ne

place să ne amăgim că nimeni nu munceşte pentru că altfel moare de foame, ci pentru că a munci

este un act de demnitate umană. Munca are prin excelenţă doar valenţe pozitive, merge mână în

mână cu respectabilitatea, onoarea, hărnicia, dezvoltarea personalităţii. Aproape că muncim din pură

plăcere.

De fapt, munca în sine nu este nici bună, nici rea – ea este răspunsul uman la o constrângere

ontologică determinată de necesităţile supravieţuirii, dublate, mai nou, de dorinţa de satisfacere a

unor nevoi de consum crescânde. Până în epoca modernităţii, nu a existat nici o paradigmă etică

răspândită la nivelul întregii societăţi care să ridice în slăvi munca – în epoca primitiva, munca

răspundea necesitaţilor vitale de hrană şi adăpost; în creştinism, munca însemna răscumpărarea

păcatului originar; în antichitate sau evul mediu, munca era efectuată de sclavi, apoi de iobagi,

reprezentând o consecinţă irefutabilă a unui statut social imuabil. Pe scurt, munceai sau mureai – de

foame sau de mâna stăpânului.


p.20

O dată cu zorii modernităţii, s-au produs două procese: pe de o parte, rolurile sociale pre-stabilite,

care condamnau întregi categorii sociale la muncă au fost date pste cap, iobagul nu mai era obligat

prin virtutea unui statut predeterminat să muncească pentru feudalul său. Pe de altă parte, datorită

industrializării şi tehnologizării, a început să se producă alienarea muncitorului faţă de produsul şi

scopul muncii sale. Astfel, a apărut necesitatea unui nou liant care sa re-înoade firul rupt dintre efort,

rezultat şi finalitate: acest rol a revenit eticii muncii. Etica muncii nu restabileşte conexiunea dintre

muncă şi produsul creat, pentru că nu ar avea cum: în loc să justifice munca prin rezultatul său, deci

prin ceva exterior actului, ea legitimează munca prin semnificaţia actului însuşi. Munca îşi suficientă

sieşi – munci este, per se, o obligaţie morală şi o virtute, la fel ca bunătatea sau caritatea. Fără

exigenţele moralei, dezgolită de straturile de justificări etice, munca ar rămâne aidoma unui rege gol:

un proces penibil, repetitiv, care presupune oboseală, efort, încordare a muşchilor sau din contra,

înţepenire în faţa unui birou, supunere şi limitare drastică a libertăţii. Cu alte cuvinte, un rău

necesar. Or, în lipsa unui statut social imuabil, ca cel al ţăranului şerb, care să transforme munca în

destin, este firesc să ne întrebăm dacă nu cumva există şi alte metode prin care ne putem satisface

nevoile legate de supravieţuire… Sau, oare nu cumva putem limita nevoile proprii astfel încât să

trebuiască să muncim mai puţin? Întreg edificiul economiei capitaliste, dar şi al societăţii umane în

ansamblul ei, aşa cum o cunoaştem de la contractul social încoace, începe să se zdruncine atunci

când aceste întrebări sunt rostite. Munca este necesară pentru a evita haosul şi dezagregarea

corpului social. Mai mult, munca trebuie să fie singura modalitate onorabilă de câştigare a existenţei

pentru a limita furturile, jafurile, pentru a restrânge abuzurile fizice şi atentatele la proprietatea care

este sacră şi pentru că, iată, onorabilitatea actului muncii generează motivaţia, care poate să se

transforme, finalmente, în productivitate, deci în profit.

Confortabila pudibonderie a eticii muncii

Această etică, care metamorfozează substanţa muncii, transformând-o dintr-o constrângere naturală

într-o virtute socială, furnizează terenul pe care înfloresc argumentele de genul „prostituţia

degradează” şi este „forţată”. Pentru că prostituţia e considerată degradantă, ea nu poate fi

considerată drept muncă, pentru că munca în sine nu are cum să fie degradantă, ci doar onorabilă. A

trata prostituţia ca pe o muncă însemna a redefini însuşi conceptul de muncă şi fundamentele

morale ale acesteia. Între muncă şi înjosire pare să se instaleze o relaţie de excludere reciprocă.

Acum vreo 2 ani, am vizitat o fabrică de reciclare a deşeurilor în Austria, lângă Linz. Mormane de 10

metri de gunoaie, în care se amestecau toate deşeurile posibile, de la cutii goale de iaurt până la

scutece Pampers, se înălţau într-o hală uriaşă, împrăştiind în jur un miros fetid. În hala alăturată,

muncitorii – 99% dintre ei imigranţi de culoare – sortau pe bandă rulantă gunoaiele în funcţie de


p.21

materialul din care erau fabricate: plastic la plastic, hârtie la hârtie, samd. În aer pluteau particule de

mizerie vizibile cu ochiul liber, pe care muncitorii, lipsiţi de măşti de protecţie, le inhalau timp de

minim 8 ore pe zi, laolaltă cu duhoarea irespirabilă a aerului. Mi s-a spus că nu sunt cele mai rele

condiţii de muncă – că aici, cel puţin, se reciclau doar deşeurile de origine non–animală, dar existau

alte fabrici unde se incinerau cadavre, resturi alimentare alterate, etc.

Aceasta este faţa nevăzuta a capitalismului de consum, la fel ca alte sute de imagini ale unor munci

pe care noi, fabricanţii şi apologeţii eticii muncii, dotaţi cu „job-uri” călduţe şi salubre, nu ajungem să

le vedem niciodată, hrănindu-ne liniştea conştiinţei cu iluzia că orice muncă este onorabilă. Care sunt

însă diferenţele între circumstanţele care îl împing pe muncitorul de culoare să accepte un loc de

muncă în fabrică şi cele care o determină pe o tânără să se prostitueze şi de ce primele sunt mai

puţin dramatice decât celelalte? Nu e vorba de o situaţie limită în ambele cazuri? Şi cum rămâne cu

respectul de sine al muncitorului a cărui singură privelişte timp de 8 ore pe zi este banda pe care se

perindă gunoaie şi a cărui piele este îmbibată, la sfârşitul zilei, cu duhoarea din fabrică?

Tragedia prostituatei şi atacul la respectul de sine al acesteia, argumentează opozanţii legalizării, vin

din faptul că ea ştie că ceea ce face nu este dezirabil social. Prostituata a interiorizat normele sociale

şi aceste norme o stigmatizează. Munca ei este degradantă pentru că ceilalţi o văd ca fiind

degradantă. Munca muncitorului din fabrica este, în schimb, declarată onorabilă în interiorul setului

de reguli morale ale societăţii noastre.

Oare?

Oare pe lângă aceea că este decretată ca fiind onorabilă, este această muncă şi percepută efectiv ca

atare? O ipocrizie la fel de mare ca cea care ne face să sucim fals indignaţi nasul când se vorbeşte de

prostituţie, ne determină sa susţinem – pretins în ton cu principiile corectitudinii morale şi politice –

respectabilitatea muncilor penibile. În fapt, atunci când dispare ochiul atot-văzător al cenzurii sociale

şi ne regăsim singuri, în intimitatea noastră secretă, ne debarasăm imediat de preceptele

corectitudinii, scuturându-ne zdravăn din tot trupul la gândul că am putea, într-o bună zi, să sortăm

deşeurile pe banda rulantă. Deşi ne place să susţinem contrariul, adevărul e că niciodată în societatea

noastră un gunoier sau un măturător nu va fi tratat cu acelaşi respect ca un angajat în sacou al unei

micro-întreprinderi, indiferent de salariile lor. Trebuie să fii orb – sau să nu fi stat de vorbă pe

îndelete niciodată –cu migraţii români din vestul Europei, de exemplu, cărora le revin majoritatea

muncilor murdare sau penibile ale societăţilor occidentale, pentru a susţine că nici o muncă nu îl

umileşte pe om şi nu erodează imaginea de sine a muncitorului. Numai în teoriile noastre auto-

confortante, în care ne decorăm propriile viziuni despre lume cu perdeluţe roz prin care privim


p.22

realitatea de dincolo şi surâdem împăcaţi, pentru că cenuşiul dur nu străbate prin vălul trandafiriu,

numai acolo imaginea de sine şi respectul de sine al gunoierului nu sunt lezate.

Insuportabila povară a vinovăţiei noastre

În fapt, motivul pentru care admitem cu atâta uşurinţă caracterul degradant al muncii unei

prostituate este iluzia caracterului non-necesar şi utilitatea marginală a serviciilor acesteia. Ne place

să credem că ne putem debarasa de serviciile prostituatelor. Spre deosebire de prostituată, însă, de

serviciile gunoierului nu ne-am putea lipsi; migrantul de culoare din fabrica din Austria care sortează

deşeurile pe bandă face o muncă de care nu ne-am putea dispensa şi la care contribuim cu toţii de

fiecare dată când aruncăm cutia goală de bere la pubelă… A recunoaşte caracterul umilitor al muncii

gunoierului înseamnă a recunoaşte propria contribuţie la această umilinţă, a convieţui în permanenţă

cu un sentiment de vinovăţie care nu poate fi eliminat, concret, decât în două feluri: sau nu mai

producem gunoaie, sau facem noi înşine munca gunoierului. Şi cum ambele sunt imposibile,

recurgem la morală, decretăm munca gunoierului onorabilă şi cu asta ne-am încheiat conturile cu

propria conştiinţă. Cel puţin provizoriu şi la nivelul conştientului.

Pentru că în pofida acestui tertip, sentimentul culpabilităţii nu poate fi total anihilat – şi atunci, ne

canalizăm compasiunea către acea tipologie de victime care însă nu pun în chestiune întreg stilul

nostru de viaţă, cum ar fi prostituatele. Putem să deplângem soarta prostituatelor şi să consumăm

liniştiţi în continuare, să încărcăm planeta cu tone de gunoaie, spre exemplu, pentru că alţii se ocupă

de “onorabila” reciclare. Victimizarea prostituatei joacă, la nivel colectiv, un rol similar, deşi în sens

invers, celui asumat de “ţapul ispăşitor”. De altfel, în paradigma dominată de preceptele moralei

bisericeşti impregnate de intoleranţă, figura prostituatei continuă să joace şi azi rolul ţapului

ispăşitor: declarând prostituţia un păcat, automat femeile care o practică sunt nişte stricate, deci

justifică agresiunile sexuale ale bărbaţilor – incriminând prostituata, dezincriminăm clientul, deci

restul societăţii. Îmbibate cu tezele post-moderne despre toleranţă şi relativism moral, teoriile care

vin dinspre zona feministă sau liberală, dar care se opun legalizării prostituţiei funcţionează după o

schemă asemănătoare: ele nu incriminează prostituata, în schimb, o transformă în victimă. Aşa cum

ţapul ispăşitor prelua asupra sa o vină colectivă, prostituata-victimă devine azi subiectul unei

exonerări colective. Ea are un rol terapeutic – prostituata victimă absoarbe sentimentele de

culpabilitate ale unei societăţi apăsate de povara vinovăţiei proprii.

Prin urmare, argumentele care se opun prostituţiei dinspre o anumită zonă laico-liberalo-feministă

au ca miză nedeclarată şi probabil inconştientă menţinerea unui sistem de valori şi a unei viziuni

despre lume de care depinde, în ultimă instanţă, confortul nostru individual şi colectiv. Refuzând să

recunoaştem prostituţia ca fiind o muncă ca oricare alta refuzăm de fapt dezvrăjirea lumii, scoaterea


p.23

ochelarilor de protecţie care ne feresc de imagini prea tari şi lumini prea puternice. Sub pretextul

afişat al preocupării pentru soarta victimei, care fundamentează refuzul legalizării, se ascunde

preocuparea pentru salvgardarea artefactului ideologic care, o dată destructurat, ar pune în

chestiune întreg ansamblul societăţii moderne şi stilul nostru de viaţă. Puţin ne pasă, în realitate, că

prostituata ar beneficia de un contract de muncă, de o asigurare medicală şi drept la pensie dacă

prostituţia ar fi legalizată – cu ce ne-ar ajuta pe noi, pe restul, toate astea, din moment ce rolul

confortabil de Don Quijote în care ne complăcem ar fi aruncat în aer, laolaltă cu călduţele noastre

convingeri morale?

Text aparut si pe www.criticatac.ro

Date post:	14-Jul-2016
Category:	Documents
Upload:	marian-chiric
View:	234 times
Download:	0 times

Radu Lucrare Etica

Documents