RADIOPROTECŢIA ÎN STOMATOLOGIE. Metode de radioprotectie in radiologia dentara

7/28/2019 RADIOPROTECŢIA ÎN STOMATOLOGIE. Metode de radioprotectie in radiologia dentara

http://slidepdf.com/reader/full/radioprotectia-in-stomatologie-metode-de-radioprotectie-in-radiologia-dentara 1/26

1

RADIOPROTECŢIA ÎNSTOMATOLOGIE

CURS 4.



2

RADIOPROTECŢIA

• Radiaţii ionizante existente în natură → radiaţii defond: – radiaţiile cosmice

– radiaţii terestre

– radiaţii endogene – cauzate de elementele radioactiveintegrate în organismele vii

• Radiaţii provenite din surse artificiale de radiaţii:

– reactorii nucleari – precipitaţii radioactive

– radioterapie

– metode de diagnostic care utilizează izotopi radioactivi

(rtg., CT, scintigrafia etc.)



3

• Unităţi de măsură utilizate în radiologie:

– Doza absorbită – energia eliberată pe unitateade masă corporală în timpul absorpţieiradiaţiilor

• Gy (gray) = J/Kg

– Diferitele tipuri de radiaţii ionizante au efectebiologice diferite → pentru a atinge acelaşi efectbiologic pentru variatele tipuri de radiaţii ioni-zante sunt necesare doze diferite → necesitatea

introducerii dozei echivalente – Doza echivalentă – produsul dintre doza absor-bită şi factorul de eficacitate biologică a radia-ţiilor respective (Q)

• Sv (sievert) = QxJ/Kg



4

• În doză mare radiaţiile ionizante au efectnociv asupra organismului uman → efect

bionegativ• Pe baza unui studiu efectuat în Germania:

– doza anuală a radiaţiilor de fond este în medie

1,1 mSv – doza de radiaţii anuală provenită din activităţilede radiodiagnostic este în medie 0,5 mSv (nu-mai 0,7 ‰ provine din radiografiile dentare !!!)

• Totuşi trebuie să reducem pe cît posibildoza de radiaţii → totdeauna trebuie anali-zată relaţia dintre efectul nociv şi beneficiulanticipat



5

EFECTELE RADIAŢIILOR IONIZANTEASUPRA ORGANISMULUI UMAN

• Numai radiaţiile absorbite au efecte biologice →modificări fizice, chimice, biologice la nivel celular

• Apa (70% din organism) se ionizează → se

descompune în grupări active (H+, OH-)→ radioliză→ reacţionează cu componentele celulare →modificări morfologice şi funcţionale:

– somatice (efect cancerigen; asupra pielii şi mucoaselor;măduvei hematopoietice; gonadelor; ochilor; îmbătrânirea

precoce)

– genetice (ovulului, spermatozoizilor)



6

• Aceeaşi doză de radiaţii nu afectează în

măsură egală diferitele ţesuturi şi organe • Ţesuturile mai slab diferenţiate sunt mai

sensibile

• Ţesuturile cu capacitate reproductivă maiaccentuată (celulele tinere) sunt maisensibile

– Cel mai sensibil este limfocitul, măduvaheamtopoetică, ţesutul limfatic, gonadele

– Cel mai rezistent este eritrocitul matur, ţesutulnervos, cartilaginos, osos, celulele hepatice



7

Modificări somatice • Efectul cancerigen

– Cancerele după iradieri pot să apară în orice ţesut – Mai frecvent la nivelul sânului, tiroidei, plămânilor (în

general după 10 ani de expunere – la personalul carelucrează în radiologie)

– Mai rar – leucemii (după 2-3 ani de expunere) – La tineri efectul cancerigen este mai important – În apariţia cancerelor după iradiere are rol şi o

componentă genetică

• Afecţiuni ale pielii şi mucoaselor – Radiodermite, radiomucozite – pielea, mucoasele suntuscate (= afectarea glandelor sudoripare, sebacee şisalivare), depilate, cu telenagiectazii, modificăripigmentare, ulcere trofice → tendinţă de malignizare



8

• Afecţiuni ale măduvei hematopoetice – Leucopenie, neutropenie → semn de agravare:

agranulocitoză

– Leucemii – mai rar

• La nivelul gonadelor – Celulele secretoare (diferenţiate) → rezistente

– Celulele secretate – spermatogoniile, foliculii maturiovarieni (celule tinere) → foarte sensibile

• Afecţiuni oculare – Cataractă – datorită radiaţiilor secundare cu lungimi de

undă mai mare • Îmbătânirea precoce

În cazul radiografiilor stomatologice → doza deradiaţii este mică → afecţiuni somatice nu apar



9

Modificări genetice

• Pot să apară la doze foarte mici de radiaţii

• Sub efectul radiaţiilor ADN-ul celular suferămodificări → apar mutaţii (în funcţie degravitate → punctiforme, care intereseazăgene sau cromozomi)

• Gravitatea depinde de: – forma radiaţiilor ionizante

– doza radiaţiilor ionizante

– sensibilitatea ţesuturilor



10

• La nivelul ovulului fecundat şi cea mai micădoză de radiaţii poate să cauzeze mutaţii

• Ovulul este cel mai sensibil în perioadaorganogenezei (formarea organelor) → înprimul trimestru şi mai ales în primele 6

săptămâni ale gravidităţii • În cazuri grave → ovulul fecundat este

distrus → radioavort

• Preventiv → la femei în perioade defertilitate radiografiile abdominale seefectuează numai în primele 10 zile de lamenstruaţie



11

MĂSURI DE RADIOPROTECŢIEI

• Săderea dozei de iradiere • Radioprotecţia pacienţilor

– radioprotecţia somatică – radioprotecţia genetică

• Radioprotecţia personalului caremanipulează aparatura rtg. – radioprotecţia geometrică (de distanţă) – dotarea cabinetului, echipamentul de

protecţie



12

SCĂDEREA DOZEI DE IRADIERE

Trebuie evitată expunerea inutilă la radiaţii!!! Trebuie luaţi în considerare mai mulţi factori: • Indicaţia de radiografie • Utilizarea filmelor corespunzătoare • Utilizarea ecranelor întăritoare • Utilizarea corectă a tehnicilor de radiografiere • Utilizarea unui unghi de deschidere

corespunzător • Prelucrarea corespunzătoare în camera

obscură

• Utilizarea metodelor radilologice moderne



13

SCĂDEREA DOZEI DE IRADIERE

Trebuie evitată expunerea inutilă la radiaţii!!! Trebuie luaţi în considerare mai mulţi factori:

• Indicaţia de radiografie

– Unele afecţiuni nu dau semne radiologice → să nu

efectuăm radiografii în aceste situaţii (ex. pulpita) – Latenţa radiologică – unele afecţiuni dau semne

radiologice tipice doar după o anumită perioadă detimp (ex. osteomielita – după 6-8 zile de la debut) →

să efectuăm radiografiile la momentul potrivit – Alegerea incidenţei potrivite (doza de radiaţii este

mai mică în cazul filmelor intraorale, decât a celor extraorale)



14

• Utilizarea filmelor corespunzătoare

– Dacă filmul este mai sensibil → timpul deexpunere se poate reduce

– Să nu folosim filme cu termenul de garanţie

depăşit, depozitate necorespunzător • Utilizarea ecranelor întăritoare (împotriva

radiaţiilor secundare)

– Se folosesc pentru filmele extraorale →reduc timpul de expunere

– Pentru radiografii de rutină se folosescecranele cele mai sensibile



15

• Utilizarea corectă a tehnicilor de radiografiere – Să avem grijă la reglări → ca să nu repetăm filmele

– Timpul de expunere se reglează în funcţie de timpul dedevelopare (filmele supraexpuse se pot corecta printr-odevelopare mai scurtă → dar astfel doza de radiaţii estemai mare)

• Utilizarea unui unghi de deschidere corespunzător – Este determinat de dimensiunea obiectului de examinat

– Dacă fasciculul de raze este mai îngust → ↓ mărimeateritoriului iradiat → ↓ cantitatea radiaţiilor secundare →imaginea va avea mai mult contrast

– La filmele extraorale (dacă nu folosim un aparatstomatologic) → unghiul de deschidere este stabilit înfuncţie de mărimea filmului → pentru verificare → lamarginile filmului trebuie să apară o bandă neexpusă



16

• Prelucrare corespunzătoare în cameraobscură – Respectarea timpilor de developare, fixare – Respectarea temperaturii soluţiilor folosite

– Trebuie să lucrăm curat

• Utilizarea unor metode moderne – Dacă sunt necesare mai multe filme de control

→ de ex. la filmele panoramice există posibi-

litatea de a efectua filme numai pentru anumitesegmente ale maxilarelor

– RMN (nu sunt radiaţii) în loc de CT



17

RADIOPROTECŢIA PACIENŢILOR

1. Radioprotecţia somatică

Totalitatea metodelor folosite în vederea protejării

celulelor, ţesuturilor din organismul uman • Protecţia pielii

– Mărirea distanţei focus-piele → radiografii cucon lung

– Utilizarea unor valori mai mari de kV

– Utilizarea filtrelor de Al → filtrează radiaţiile moicare nu participă în formarea imaginii (nu ajung

până la film – sunt absorbite de piele)



18

• Protecţia oculară – Ochiul este mai sensibil decât pielea, mai ales la tineri – În mod normal (dacă respectăm regulile din cadrul

incidenţelor) → nu este atins de radiaţii în cursulefectuării radiografiilor din teritoriul OMF – Lentilele de contact se îndepărtează → ↑ cantitatea

radiaţiilor secundare

• Protecţia tiroidei – Guler de cauciuc care conţine săruri de Pb (echivalent a0,5 mm Pb)

Împotriva radiaţiilor primare

– Şorţ sau scut care conţin săruri de Pb echivalent a 0,5mm Pb – Să se închidă bine la nivelul gîtului – Să ajungă până la genunchi (şi gonadele sunt protejate) – Pentru radiografiile panoramice spatele trebuie protejat



19

2. RADIOPROTECŢIA GENETICĂ

Totalitatea metodelor folosite în vederea protejăriimaterialului genetic al organismul uman • Gonadele pot fi atinse de radiaţii:

– radiaţii primare – la radiografiile dinţilor superiori

– radiaţii secundare care se formează în corpul pacien-tului, scaunul radiologic, pereţi etc.• Protecţia → şorţ, scut de Pb

– Să se închidă bine la nivelul gîtului – Să ajungă până la genunchi (şi gonadele sunt protejate)

• La copii gonadele se află mai aproape de sursa de radiaţii • La gravide nu sunt contraindicate radiografiile dentare

– Să nu fie în primele 3 luni de sarcină – Respectarea normelor de radioprotecţie



20

RADIOPROTECŢIA PERSONALULUICARE MANIPULEAZĂ APARATURA RTG.

1. Radioprotecţia geometrică (de distanţă)

2. Dotarea cabinetului, echipamentul de

protecţie



21

RADIOPROTECŢIA PERSONALULUICARE MANIPULEAZĂ APARATURA RTG.

1. Radioprotecţia geometrică (de distanţă)

• Se bazează pe faptul că intensitatea radiaţiilor

este invers proporţională cu pătratul distanţei dela sursa de radiaţii

• Perimetrul de securitate primar – Un cerc cu raza de 1,5 m în jurul sursei de radiaţii

– Aici personalul nu poate să stea niciodată în timpulexpunerii → nu poate să ţină filmul (dozele secumulează → hiperkeratoză, ulceraţii, cancer al pielii)

– Dacă este nevoie de ajutor → aparţinător (să nu fie sub

18 ani, să nu fie femeie gravidă + radioprotecţie)



22

• Perimetrul de securitate secundar – Teritoriul dintre un cerc cu raza de 3,5 m în jurul

sursei de radiaţii şi perimetrul primar

– Aici personalul nu poate să stea tot timpul încursul expunerii (biroul, scaunul trebuiesc plasate

în afara acestui perimetru)

Figura 1. Radioprotecţia geometrică

Perimetrul primar Perimetrul secundar Nişă radioprotejată



23

2. Dotarea cabinetului, echipamentul deprotecţie

• Expunerea se face dintr-o încăpere radioprotejată • Grosimea pereţilor (a cabinetului, a încăperii

radioprotejate) depinde de:

– kV-ajul aparatului – distanţa aparatului faţă de pereţi

• Pereţii se construiesc din – cărămidă, beton, cu tencuială baritată

– Pb aşezat între straturi de lemn

• Uşile sunt acoperite cu un strat de Pb

• Fereastra încăperii radioprotejate este din sticlă

care conţine Pb



24

• Echipamentul de protecţie → şorţ, mănuşi

de cauciuc care conţine săruri de Pb cu unechivalent de 0,5 mm Pb

• Doza maximă anuală admisă

– personalul cabinetului de radiologie → 50 mSv – populaţie → 5 mSv

• Doza maximă admisă în timpul vieţii pentru

personalul cabinetului de radiologie – D = 50 x (N-18) mSv

• N – vârsta exprimată în ani



25

• Măsurarea se face cu ajutorul dozimetrului – Un film aşezat într -o casetă de plastic

– Conţine diferite filtre

– Este purtat permanent de către personalulcabinetului de radiologie – pe halat

– Este developat periodic de către un personalcalificat → se stabileşte doza şi tipul radiaţiilor → dacă este depăşită doza maximă admisă →se anunţă cabinetul radiologic, personalul

acestuia → retragerea autorizaţiei defuncţionare, concediu medical sau chiar pensionare pentru personal



26

ALTE MĂSURI DE PROTECŢIE

• Filmul intră în contact cu secreţii infectate (salivă, sânge, secreţie purulentă), substanţechimice → utilizarea mănuşilor de protecţie

• În cazul radiografiilor digitale → nu există film,ci o placă fotosensibilă → se utilizează la toţipacienţii → există plicuri de unică folosinţă cu

care se acoperă placa fotosensibilă pe timpulaplicării în cavitatea bucală

• Protecţie faţă de curenţii de înaltă tensiune

Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	ana-maria-vidrasan
View:	223 times
Download:	0 times

RADIOPROTECŢIA ÎN STOMATOLOGIE. Metode de radioprotectie in radiologia dentara

Documents