RADIODIAGNOSTICUL ÎN STOMATOLOGIE

1

RADIODIAGNOSTICUL ÎN STOMATOLOGIE

GENERALITĂŢI – razele Rtg., aparatul Roentgen dentar, filmul

radiografic, formarea imaginii Rtg.

CURS 1.

2


• Istoricul radiologiei

• Producerea razelor Rtg.

• Efectele radiaţiilor Rtg.

• Calitatea, cantitatea radiaţiilor Rtg.

• Aparatul Roentgen dentar

• Filmul radiografic

• Formarea imaginii radiografice

3









4

ISTORIC

• 8.Noi.1895 – Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele X (1901 primeşte premiul Nobel)

• Dec.1895 îşi publică decoperirile sub titlul “Despre un nou gen de radiaţii”

• 23. Ian.1896 îşi prezintă lucrarea în faţa publicului (radiografie de pe mîna profesorului de anatomie Kölliker → sugerează denumirea de raze Röntgen)

• Peste două săptămâni – Otto Walkhoff realizează primele radiografii dentare (timp de expunere de 25 de minute)

• 1899 – Sjögren – foloseşte hârtie fotografică aşezată retroalveolar

5

• 1907 – Cieszynski – descrie legea izometriei şi incidenţa retroalveolară

• 1911 – Dieck – perfecţionează incidenţa retroalveolară

• 1911 – Kodak – introduce filmul pe bază de nitrat de celuloză

• 1913 – Coolidge – introduce tubul radiogen cu catod incandescent

• 1930 – Simpson – perfecţionează tehnica filmelor ocluzale

• Raper, Le Master, Parma – introduc noi incidenţe, perfecţionează radiodiagnosticul

• Era modernă: tomografia clasică, angiografia (carotidiană), rx. panoramică, rx. digitală, CT, RMN, SPET, PET

6

În ţara noastră:– Primele radiografii sunt realizate de Gerota D. – Trebuie subliniată activitatea în domeniu a

următorilor: Severeanu, Hurmuzescu, Negru D., Iacobovici, Athanasiu

– Tratatele “Radiodiagnosticul în stomatologie”, 1973 şi “Radiologie stomatologică”, 1985 de Popescu V. şi Rădulescu M. – reprezintă lucrări de referinţă în radiodiagnosticul din ţara noastră

7









8

PRODUCEREA RAZELOR RTG.

• Radiaţii electromagnetice• Caracter dual = corpusculare + ondulatorii• Principiu: un fascicul de elecroni cu viteză mare

(produs de catod) → se frânează brusc pe anod → o parte din energia electronilor se transformă în radiaţii Rtg.

• Se formează în aparatul Rtg.– 2 componente de bază:

– tubul radiogen– transformatorul

9

• Tubul radiogen– Doi electrozi aflaţi într-un tub de sticlă cu vid

• Catodul (electrodul negativ)• Anodul sau anticatodul (electrodul pozitiv)

– Legaţi printr-un circuit electric de înaltă tensiune

• Transformatorul– Transformatorul de înaltă tensiune (de accelerare)– Transformatorul de joasă tensiune (de încălzire)


10

Figura 1. Schiţa aparatului Rtg.

1: conector; 2: transformator; 3: circuit de înaltă tensiune (de accelerare) ; 4: circuit de joasă tensiune (de încălzire); 5: catod (-); 6: anod (+); 7: fascicul de electroni; 8: radiaţii Rtg.


11

• Catodul (datorită curentului de încălzire) → devine incandescent, astfel creşte energia electronilor liberi → care prin emisie termică se desprind din catod → formând fascicul de electroni → care zboară în câmpul electric de înaltă tensiune spre anod → se lovesc de anod → fiind frânaţi brusc → rezultă radiaţiile Rtg.

• Viteza electronilor este influenţată de tensiune (↑ tensiunea determină - ↑ vitezei electronilor)


12

• În tubul radiogen se formează radiaţii complexe– Radiaţii de frânare – electronii se frânează în

câmpul electromagnetic al nucleului anodului– Radiaţii caracteristice – apare ionizaţie internă

• Lungimea de undă, duritatea radiaţiilor Rtg. depinde de materialul anodului

• În practica medicală se utilizează radiaţiile Rtg. cu lungimea de undă cuprinsă 0,06-1,2 Å


13









14

EFECTUL RADIAŢIILOR RTG.

• Unitatea de măsură este Roentgenul, semnul este R

• În practica medicală se utilizează:– Efectul de luminiscenţa– Efectele fotochimice– Efectele biologice

15

Efectul de luminiscenţă

• Reprezintă baza radioscopiei• Principiu: anumite substanţe (sulfură de zinc şi

cadmiu) devin luminiscente în contact cu razele Rtg. – apare o lumină galben-verzuie

• Imaginea radioscopică pe ecranul radioscopic se compune din:– zone întunecate (date de ţesuturile care absorb

radiaţiile Rtg.- oasele, dinţii)– zone luminoase (ţesuturile care nu absorb radiaţiile

Rtg. – ţesuturile moi)

16

Efectele fotochimice

• Reprezintă baza radiografiei• Principiu: radiaţiile Rtg. acţionează asupra filmului

fotosensibil ca şi lumina → înnegresc filmul → apare o imagine latentă → devine vizibilă după prelucrarea filmului (developare şi fixare)

• Imaginea radiografică se compune din:– zone întunecate – radiotransparente (date de ţesuturile

care nu absorb radiaţiile Rtg.- ţesuturile moi) – zone luminoase – radioopace (date de ţesuturile care

absorb radiaţiile Rtg. – dinţi, oase)

17

Efectele biologice• Reprezintă baza radioterapiei• Efectul ionizant → în ţesuturi se formează ioni pozitivi

şi negativi, faţă de care ţesuturile reacţionează diferit (= radiosensibilitate):– ţesuturi sensibile: gonadele, celulele tinere, organele

hematopoetice– ţesuturi cu sensibilitate medie: pielea, organele

parenchimatoase – ţesuturi rezistente: musculatură, oase, sistemul nervos

• Radiosensibilitatea este – direct proporţională cu capacitatea reproductivă a celulelor

dintr-un ţesut– invers proporţională cu gradul de diferenţiere a ţesuturilor

18

• Radioterapia– Radioterapia antitumorală – singură sau

combinată cu tratamentul chirurgical şi/sau chimioterapia

– Excluderea funcţională a glandelor salivare (ex. în fistule salivare)

– Efectul antiinflamator (în doză mică)

• Radioprotecţia pacientului şi medicului

Efectele biologice

19

ATENUAREA RADIAŢIILOR RTG.

• La trecerea prin diverse structuri energia radiaţiilor Rtg. scade prin mai multe mecanisme:– Efectul fotoelectric: fotonul röntgen incident îşi cedează toată

energia unui electron cu care intră în coliziune → apare fotoelectronul → radiaţia Rtg. dispare → absorpţie

– Efectul Compton: fotonul röntgen îşi cedează doar o parte a energiei sale unui electron cu care intră în coliziune → apare fotonul Compton → scade energia radiaţiilor Rtg. şi i se schimbă direcţia (= radiaţii secundare)

– Producerea de perechi: apare doar în cazul radiaţiilor Rtg. cu energie foarte mare (milioane de volţi) – nu se folosesc în practica medicală

20

– Atenuarea geometrică: – intensitatea radiaţiilor Rtg. este invers proporţională cu pătratul distanţei – radioprotecţia de distanţă

• Radiaţiile Rtg. moi se atenuează mai ales prin efectul fotoelectric, cele dure mai ales prin efectul Compton

• Radiaţiile secundare – importanţă practică– diminuează contrastul imaginilor– necesitatea radioprotecţiei împotriva lor

ATENUAREA RADIAŢIILOR RTG.

21









22

CALITATEA ŞI CANTITATEA RADIAŢIILOR RTG.

• Calitatea radiaţiilor Rtg. depinde de viteza electronilor (direct proporţională cu tensiunea aplicată pe tubul radiogen - voltaj) : ↑ tensiune → ↑ viteza electronilor → ↑ energia radiaţiilor Rtg. → radiaţiile devin mai penetrante (mai dure)

– ultramoi 5-20 kV– moi 20-60 kV– duritate medie 60-120 kV– dure 120-250 kV– ultradure peste 250 kV

• Lungimea de undă radiaţiilor Rtg este invers proporţională cu energia - energia ↑ a razelor Rtg = o lungime de undă ↓

• Cantitatea radiaţiilor Rtg. depinde de intensitatea curentului de încălzire (mA): ↑ intensitatea curentului de încălzire → ↑ tempe-ratura catodului → ↑ numărul electronilor care se desprind din catod → ↑ cantitatea, intensitatea radiaţiilor Rtg.

23









24

APARATUL ROENTGEN DENTAR

• Aparat monobloc – tubul radiogen şi transformatorul de înaltă tensi-une se găsesc într-o cupolă meta-lică; sunt izolate cu un ulei izolant

• Este montat pe un stativ mobil,cu un braţ articulat, fixat pe perete sau pe unitul dentar → se poate deplasa în toate cele 3 planuri ale spaţiului

• Aparatele utilizează radiaţiile moi:– 45 - 55 kV, 5 - 7 mA → radiografii

intraorale– 55 - 65 kV, 10 -12 mA → radiografii

intraorale şi pentru unele radiografii extraorale

Figura 2. Aparatul roentgen dentar

25

• Tubul radiogen– Doi electrozi aflaţi într-un tub de sticlă cu vid

• Catodul – wolfram, tungsten – alimentat de curent de încălzire de 10-12 V, se încălzeşte la 2500 °C

• Anodul – oblic – formează un unghi de 20° cu verticala

– Legaţi printr-un circuit electric de înaltă tensiune• Doar o mică parte din energia electronilor se transformă în

radiaţii Rtg. → restul în căldură → pauze de răcire (timpul dintre radiografii este de ajuns), uleiul izolant

• Focusul (liniar, circular) – teritoriul de pe anod unde ajunge majoritatea electronilor – real – virtual sau optic

• ↓ fokus → imagine mai

clară, încălzire mai mareFigura 3. Tubul radiogen

26

• Transformatorul– Transformatorul de înaltă tensiune (curent alternativ)

– zeci de kV – pentru accelerarea electronilor– Transformatorul de încălzire (de joasă tensiune) –

câţiva V – pentru încălzirea catodului

• Tubul radiogen transformă curentul alternativ în curent continuu → numai jumătate din perioada curentului alternativ este utilizată → aparatul funcţionează cu jumătate de undă → putere mai mică, suficientă pentru aparatele dentare

• În radiologia generală se folosesc şi aparate care utilizează întreaga perioadă a curentului alternativ

27

• Conul localizator– pentru reglarea direcţiei radiaţiilor– formă de con (clasic), cilindru (modern) – fasciculul

principal iese la nivelul vârfului acestuia– din material plastic, prin care trec radiaţiile – se fixează de monobloc cu şurub sau alte mecanisme

• Diafragmul– placă de plumb, cu o fantă în centru– se găseşte în conul localizator– limitează fasciculul primar, determină unghiul de

deschidere

28

• Fasciculul de raze este divergent → mărimea teritoriului iradiat depinde de:

• distanţa focus-film• unghiul de deschidere

• Unghiul de deschidere• trebuie ales în funcţie de tipul filmului• să nu fie mai mare decât necesar

– ↑ doza radiaţiilor (cantitatea radiaţiilor primare şi secundare)

– ↓calitatea imaginii

29

• Filtrul de aluminiu– 1-2 mm grosime, în conul localizator– absoarbe radiaţiile moi care nu au rol în formarea imagini (au

efecte nocive asupra pielii, ↑cantitatea radiaţiilor secundare)

• Butonul (ceasul) de declanşare a expunerii– pentru reglarea timpului de expunere (conectează circuitele de

înaltă tensiune şi de încălzire → după trecerea timpului fixat circuitele sunt deconectate automat, radiaţiile dispar)

– are gradaţii între 0 -10 s, gradaţii zecimale– pentru filmele cu sensibilitate ridicată → se folosesc ceasuri

reglabile la sutimi de secundă ( ↓ numărul filmelor expuse greşit)– la aparatele moderne – ceasul poate fi reglat în funcţie de grupe

dentare examinate, de tipul filmului

• Alte dispozitive de comandă– la unele aparate se poate regla duritatea radiaţiilor (kV),

cantitatea radiaţiilor (mA)

30









31

FILMUL

• Formă dreptunghiulară, cu unghiuri rotunjite• Structură:

– suportul filmului – celuloză, plastic (0,15 - 0,20 mm)– emulsia – stratul

fotosensibil – bromură

de argint în gelatină (15 μm)– stratul adeziv (1-2 μm)– stratul de protecţie –

mecanică şi împotriva

încărcării electrice

Figura 4. Structura filmului

1: strat de protecţie; 2: emulsie (AgBr);

3: strat adeziv; 4: suportul filmului

32

• Filme intraorale– filmul periapical – pentru examinarea dintelui

şi a regiunii periapicale (adulţi – 3x4 cm, copii – 2,2x3,5 cm)

– filmele interproximale sau “bite-wing” – pentru evidenţierea cariilor aproximale, vizualizează coroana dinţilor superiori şi inferiori

– filmele ocluzale (4x5 cm, 6x8 cm)

• Filme extraorale – se folosesc aplicate în casete

Clasificarea filmelor

33

• Filmele intraorale se găsesc într-un pliculeţ (plastic, hârtie) – protecţie faţă de lumină şi umezeală

• Există şi plicuri cu 2 filme → rol în arhivare• Folie subţire (plumb) – absoarbe radiaţiile

secundare – să fie mai îndepărtat de sursa de radiaţii

• Se depozitează într-un loc uscat, răcoros,în cutie de plumb (protecţie faţă de radiaţiile secundare)

34

PROPRIETĂŢILE STRATULUI DE EMULSIE (bromura de argint)

• Sensibilitatea – expresia relaţiei dintre intensitatea radiaţiei şi măsura în care se înnegreşte filmul– Filme cu sensibilitate mare – o radiaţie de intensitate mică

produce o înnegrire considerabilă (particulele de bromura de argint sunt mai mari)

– Există filme cu sensibilitate: mare, mijlocie şi mică

• Contrastul – exprimă în ce trepte de înnegrire reacţi-onează filmul la radiaţia absorbită– Film cu contrast mare – când mici diferenţe de absorpţie a

radiaţiilor duc la diferenţe vizibile de înnegrire a filmului

• Claritatea – depinde de dimensiunea particulelor de bromură de argint → cu cât ↓ dimensiunea particulelor – cu atât imaginea devine mai clară

35









36

FORMAREA IMAGINII RADIOGRAFICE

• Principiu: radiaţiile Rtg. vin în contact cu obiectul (dinţii, oasele maxilare) → o parte a radiaţiilor este absorbită de obiect → restul radiaţiilor este absorbit de particulele stratului de emulsie ale filmului poziţionat în spatele obiectului

• Formarea imaginii este determinată de:– legi fizice– legi geometrice

37

Legile fizice ale formării imaginii

• Sunt determinate de absorpţia ţesuturilor examinate

• Cu cît absorpţia ţesuturilor este ↑ → cu atât cantitatea de radiaţii absorbită de film este ↓ (şi invers) → se formează o imagine latentă → devine vizibilă după un procedeu fotochimic (developare) → sub influenţa soluţiei de developare, din particulele de bromură de argint se eliberează argintul → în mai mare măsură din particulele care au absorbit o cantitate mai mare de radiaţii → Ag care înnegreşte filmul

38

• Absorpţia este direct proporţională cu:– numărul de ordine la puterea a patra (Z4)– densitatea ţesuturilor (ρ)– grosimea stratului (δ)– lungimea de undă a radiaţiilor la puterea a

treia (λ3)

Absorpţia ~ Z4 ρ δ λ3

39

• Numărul de ordine – este factorul cel mai important– Nr. de ordine a ţesuturilor moi este în medie - 6– Nr. de ordine a Ca (în oase, dinţi) – 20 → absorpţia este

cca. 120 de ori mai mare Formaţiuni radioopace:

- smalţul, dentina, cementul, osul (corticala, trabeculele osoase)- obturaţii de amalgam, coroane metalice, inlay-uri, cimenturi

Formaţiuni radiotransparente:- pulpa dentară, canalele radiculare, medulara osului, unele cimenturi- caria dentară, ţesutul de granulaţie, chisturi care produc resorpţia osului (cu atât mai radiotransparente cu cât sunt mai mari → deoarece cantitatea osului care se suprapune este mai mică)

40

• Densitatea – are o importanţă mai mică– apa – 1 - aerul – 0,0013 – ţesutul adipos – 0,02 - părţile moi – 1,01-

1,05 – osul – 1,9

– Se poate aprecia pe imaginea radiografică a sinusurilor maxilare

• în mod normal (aer) → radiotransparent• exudat → mai radioopac

• Grosimea stratului – când osul este mai gros → imaginea este mai radioopacă

• Lungimea de undă - ↑ lungimea de undă (radiaţia este mai moale) - ↑ absorpţia (la aparatele dentare de obicei nu se poate regla duritatea radiaţiilor)

41

Legile geometrice ale formării imaginii

• Imaginea radiografică se poate folosi pentru diagnosticare dacă dimensiunea formaţiunilor anatomice şi a proiecţiei lor este egală – imaginea nu prezintă distorsiuni

• Dimensiunea proiecţiei obiectului depinde de:– direcţia razelor– paralelismul respectiv divergenţa razelor– distanţa focus-obiect, obiect-film

42

• Dacă razele sunt paralele şi perpendiculare pe film → sunt valabile legile proiecţiei paralele

• Dacă razele sunt perpendiculare pe obiect (obiectul şi filmul sunt paralele) → dimensiunea proiecţiei obiectului nu este înfluenţată nici de distanţa focus-obiect, nici de distanţa obiect-film (dimensiunea obiectului şi a proiecţiei acestuia sunt egale)

• Dacă razele nu sunt perpendiculare pe obiect (obiectul şi filmul nu sunt paralele) → proiecţia obiectului va fi mai mică

Figura 5. Legile proiecţiei paralele


43

• În cazul radiografiilor dentare razele sunt divergente → sunt valabile legile proiecţiei conice

• Proiecţia obiectului este mai mare ca obiectul → cu atât mai ↑ cu cît distanţa obiect-film este mai ↑ şi cu cît distanţa focus-obiect este mai ↓

Figura 6. Legile proiecţiei conice


44

• În cazul filmelor periapicale– filmul să fi cât mai aproape de dinte– distanţa focus-obiect este de 15-20 cm în

funcţie de lungimea conului localizator (nu poate fi mărită foarte mult din cauza atenuării geometrice a radiaţiilor – ar trebui crescut timpul de expunere)

• În cazul radiografiilor maxilarelor şi a teleradiografiilor distanţa focus-obiect este mult mai mare


45

• Legea incidenţelor tangenţiale – suprafeţele abordate tangenţial de radiaţiile Rtg. apar mai clare faţă de cele surprinse perdendicular– marginea bazilară a mandibulei– lamina dura a septurilor interdentare şi a zonei periapicale– smalţul pe suprafeţele aproximale şi ocluzale– cariile aproximale– marginea coroanelor în segmentul interdentar

• Poate să apară fenomenul de supraexpunere marginală sau “burn out” – dacă timpul de expoziţie este mai lung → radioopacitate mai marcată la aceste nivele → poate masca fenomene patologice

46

• Efectul de sumaţie – este dată de suprapunerea diverselor structuri anatomice → importanţa alegerii incidenţelor potrivite– adiţia – o structură cu radioopacitate marcată se

suprapune peste una cu radiopacitate medie (osul zigomatic pe apexul molarilor sup., linea oblică externă pe rădăcina molarilor inf.)

– substracţia – o structură radiotransparentă (zone aerate) se suprapune peste zone mai dense (aerul din rino- şi orofaringe peste unghiul mandibular → falsă imagine de fractură)

• Paralaxa – se poate aprecia adâncimea unor planuri (se poate folosi pentru localizare)

Date post:	03-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	ana-maria-vidrasan
View:	185 times
Download:	1 times

RADIODIAGNOSTICUL ÎN STOMATOLOGIE

Documents