----„Unui om care îşi apără

viaŃa nu-i pasă de soneriaprezidentului care îi ia

cuvântul, ci urlă”Danton, apărându-se în Marea

Cameră a Parlamentului, 3 aprilie 1794, Paris

... Un martie şi un început deaprilie capricioase. Foarte capri-cioase. Urâte chiar. Zăpădă, ploaie,noroi, lapoviŃă, inundaŃii, vânt, zoaie.

Zile fru moase însă în sentimentele noastre, cu firul şifigurinele atât de delicate, de sensibile ale mărŃişoruluişi cu sărbă toarea de gingăşie şi admiraŃie, de respectcare a deve nit „Ziua Femeii” – iniŃial şi, deseori şi acumo geneză socialistă, un eveniment politic socialist şi fe -minist, cu „Ziua păcălelilor” pe urmă. Revenind, săptă -mâni deloc teribile – dimpotrivă – în plan economico-politic. Printre altele, fabrici închise în pofida promisiu-nilor de reglementare a unor situaŃii extrem de critice,oameni pe drumuri, fără venituri, teamă, cumplita grijăa zilei de mâine, anxietate, lehamite.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Ceea ce se cere intelectua lilor astăzinu este doar pro testul, pe tiŃiile, „in -dignarea”, ci şi o muncă de reflec-Ńie care poate da un sens societă -Ńii în care trăim, după prăbuşireatuturor certitudinilor”

Michel Winock

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 380 anul IX vineri, 12 aprilie 2013 1 RON

Keynes a făcut din macroeconomie tehnica principală de analizăa fenomenelor economice (încă din perioada fiziocraŃilor, mulŃi eco -nomişti au admis că agregatele erau instrumente necesare pentruinterpretarea fenomenelor economice). Keynes şi succesorii săi aucreat concepte agregate sau instrumente cum sunt: venitul naŃional,multiplicatorul, acceleratorul, creşterea economică etc. Cu cât auproliferat aceste concepte globale, cu atât interesul pentru utilitateamarginală a scăzut. Samuelson, în Economics i-a consacrat doar11 pagini din aproape 900. Teoria preferinŃelor consumatorului aajuns la dimensiuni extrem de reduse. Economiştii englezi şi ameri -cani nu mai credeau în libera concurenŃă, nici chiar în individualis -mul metodic care era considerat de mulŃi din vechii teoreticieni casingura interpretare posibilă a relaŃiilor sociale.

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

Incertitudinea }i rolul acesteia în teoria lui KeynesVremuri grele...

John M. Keynes

8 aprilie 1911. Se naşte la Răşinari marele filosof,cercetător şi eseist român, Emil Cioran.

Economia politicăsau ştiinŃa economicăde ansamblu, este oramură a ştiinŃeloreconomice. Termenulde economie politicăa fost consacrat înanul 1615 în Traictéde l'œconomie politi -que (Tratat de eco -no mie politică), deAntoine de Mont -chres tien şi desemnape atunci ştiinŃa pro-ducŃiei şi distribuŃia

bogăŃiei la nivel de Ńară.1 Numele provine de lagrecescul "politeia" (ordine socială) şi "oi kono-mia" ("oikos" = casă, gospodărie; "nomos" = lege).

Progresul omeniriidin cele mai vechi tim -puri până astăzi este le-gat de folosirea ener -giei. Tot aşa cum ome -nirea a trecut, în do -meniul energiei, de lalemn la cărbune, în se -colul al XlX-lea, de lacărbune la petrol, în se-colul al XX-lea, acumse pregăteşte o nouă

eră a tehnologiilor avansate cu poluare zeroşi a unor combustibili noi.

Sursele alternative de energie au începutsă fie luate în considerare după prima crizăenergetică din 1973-1974, devenind subiectela scară globală după ConferinŃele de la Rioşi Kyoto, în contextul promovării protecŃiei me-diului şi a dezvoltării durabile.

continuare ^n pag. 2

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 7

Antoine de Montchrestien

continuare ^n pag. 4-5

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Civitas Mediensis (V)

Guvernan]a ^n Uniunea European@

masterand GabrielaVASILE, Facultatea deAdministraŃie şi Afaceri,Univ. din Bucureşti

Sistemul de guvernanŃă al Uniunii Eu-ropene a evoluat în 50 de ani ca reflec -Ńie a neo-interguvernamentalismului.Este non-ierarhic, bazat pe o dispersiede autoritate şi se pune în mişcare prinvoinŃa statelor member.

În articolul de faŃă îmi propun să ana-lizez o parte din trăsăturile sistemului deguvernanŃă europeană, în condiŃiile în carese lărgesc competenŃele organismelor su-pra statale (Consiliul, Comisia), conformnoului „Tratat Fiscal” şi a mecanismelorde guvernare economică neconvenŃio na -le adoptate în ultimii 3 ani. Această lăr-gire de competenŃe nu a schimbat însăstructura ierarhică de guvernare. Prin ur -

mare, nu apare o subordonare între di -fe ritele nivele de guvernare: Consiliu, Co -misie, Parlament, de pildă, ori între orga -nismele suprastatale şi organismele naŃio-nale ale statelor membre.

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 6

Surse de energie regenerabile

România }i UE între 2 tipuride politici economice: Politica liberal@ bazat@ cuprec@dere pe reglement@ride pia]@ }i politica institu]ional@ de tip

keynesist

Dan POPESCU

masterand Georgios VASILEIADIS,Facultatea de AdministraŃie şi Afaceri,Universitatea din Bucureşti

dr. Paul LUCIAN,ULBS

prof. univ dr. D.H.C. Ioan Roşcapag. 5

Sediul Comisiei Europene

Liceul Ludwig Roth din Medias

G#NDIRE ECONOMIC~• VINERI • • •APRILIE • • • •

urmare din pagina 1Privită strict din punct de vedere

al evoluŃiei istorice, putem spune căpolitica liberală este precursoarea po -liticii de tip keynesist. Lucru perfectlogic şi de înŃeles, având în vedereevoluŃia istorică, economică şi so -cială a omenirii. După perioada feu-dalistă a evului mediu, în care pro-prietatea asupra terenului a fost esen -Ńială, iar economia era cu preponde -renŃă agrară, evoluŃia firească a fostspre schimb de mărfuri, comerŃ şieconomia începe să se manifeste caştiinŃă, să se pună bazele unor lucrări,reguli, principii. În sec. XVIII apare li -beralismul economic, care poate fi con -siderat momentul de început al teorieiliberale de astăzi. PersonalităŃi precumAdam Smith (1723-1790, cu AvuŃia na -Ńiunilor, cercetare asupra naturii şicau zelor ei2 – introduce conceptul demâna invizibilă), David Ricardo (1772-1823, Principiile de economie politicăşi impunere) sau francezul Jean Bap -tiste Say (1767-1832) pot fi recunos -cuŃi drept părinŃi ai acestui liberalismeconomic.

Ca punct de plecare poate fi con-siderată formularea atribuită lui Vin -cent de Gournay (1712 -1759) lais-sez faire, laissez passer, le monde vade lui même ( lăsaŃi să se facă, lăsaŃisă treacă, lumea merge de la sine) po -ziŃionându-se clar împotriva interven -Ńiei statului în economie, acesta limi -tându-se la a îndeplini şi asigurafuncŃiile de ordine publică.

Dacă din puct de vedere economic,liberalism înseamnă reguli de piaŃăconcurenŃială, piaŃă ale cărei dezechi -libre sunt reglate după legea cereriişi a ofertei, în care toŃi actorii econo -mici beneficiază de tratament egal3,proprietatea privată fiind garantată,din punct de vedere al liberalismului po-litic, putem spune că regulile esen -Ńiale constau în libertatea individuluide a-şi urmări propriile interese, atâttip cât nu afectează drepturile şi liber -

tăŃile celorlalŃi (libertatea mea se sfâr -şeşte acolo unde începe libertateata), iar Statul reprezintă garantul pro-tecŃiei drepturilor şi libertăŃilor indi-viduale (opunându-se ideii de StatprovidenŃial)4.

În opoziŃie cu aceste idei liberaleapare teoria lui Keynes (1883-1946)5,considerat părintele macroeconomieimoderne, conform căreia guvernelear trebui să intervină prin politici fis-cale şi monetare pentru a temperaefectele adverse ale recesiunilor eco-nomice, ale crizelor economice sauboom-urilor din economie. Conformteoriei lui Keynes, statul trebuie săintervină prin politici expansioniste şidiminuarea şomajului – în vremuri derecesiune economică, sau, în cazurilede boom economic, politica monetar-fiscală trebuie să se bazeze pe redu -cerea deficitelor bugetare acumulate.

În ultimii ani se încearcă un mixtde astfel de politici, însă realitateaeconomică a ultimilor 5-10 ani nedemonstrează că încă nu a fost gă -sită formula care să ne permită săîntrevedem ieşirea din criza economi -că actuală. Deşi intrat în vigoare la1 ianuarie 2013, Tratatul Fiscal al UEpare mai mult un experiment şi nuo certitudine pentru depăşirea crizeiEURO, pentru stabilizarea economiilorGreciei, Spaniei, Italiei sau, de cenu?, României.

Încercarea de a salva sistemulfinanciar, de a injecta capital în băn-cile din diverse state s-ar putea săaibe un efect de bumerang, iar toateaceste eforturi să ducă la adâncireaşi mai mult a crizei. Poate că ar tre-bui să învăŃăm de la modelul Islandeicare a considerat băncile drept osimplă afacere, le-a aplicat instituŃiafalimentului, s-a preocupat de aface -rile mici şi mijlocii, de protecŃia pro-priilor cetăŃeni, iar acum, criza estedepăşită. BinenŃeles că o astfel de mă -sură necesită o mare voinŃă politică,iar la prima vedere pare o decizieextrem de dură. Însă, pentru un orga-nism bolnav, în care există o can-grenă, extirparea cangrenei şi salva -rea organismului este de preferat uneiagonii lungi, dureroase şi inutile. În

cazuri extreme este nevoie de măsuriextreme.

Probabil că teriile lui Roubini suntcorecte, probabil că România ar tre-bui să fie mult mai atentă la acesteteorii, iar conştientizarea acestor peri -cole se impune ca prioritate a poli -ticii economice actuale. Însă, pentruo Ńară în care instituŃiile statului nufuncŃionează, în care participarea ci -vică este aproape nulă, iar reprezen-tanŃii politici de la orice nivel, suntmai preocupaŃi de propriile favoruri şiavantaje personale decât de respec -tarea principiilor democraŃiei, luminiŃade la capătul tunelui este departe dea fi zărită. În opinia mea, România arputea să fie salvată prin eficientizareaimediată a agriculturii şi prin măsurisimple, clare şi cu efect imediat înceea ce priveşte resursele naturale.Cred că fără o politică de toleranŃăzero, în care regulile să fie aplicateimediat şi cu fermitate, chiar dacăacest fapt ar putea fi interpretat dreptnedemocratic (sau chiar dictatorial)nu vom reuşi să evităm efectele crizei

morale, politice, economice în carene aflăm de peste 20 ani şi care seadânceşte cu fiecare an ce trece.

Care ar putea fi primii paşi?1. JustiŃia – răspunderea individu -

ală a magistraŃilor - fiecare procuror,judecător va răspunde pecuniar pen-tru procesele pierdute în instanŃelesuperioare. În caz de erori repetatesau abuz îşi vor pierde drepturilelegale ca magistraŃi şi sunt pedepsiŃicu închisoarea. Termene maxime deinstrumentare şi judecată a dosarelor3 - 6 luni.

2. PoliŃia – protecŃie reală pentrupoliŃiştii şi cetăŃenii oneşti. În caz deabuz sau corupŃie a poliŃistului pe -deap să exemplară cu închisoarea, pier -derea drepturilor de pensie.

3. Investigarea clasei politice dinultimii 20 de ani. Politicienii care nupot justifica averea, o vor pierde îndefavoarea statului. Ridicarea tuturoravantajelor legal instituite (dreptul lapensie, alte beneficii - auto, telefon,birouri parlamentare în teritoriu, etc.)şi pedepse exemplare pentru corupŃi.

4. SocietăŃile de stat, regiile, com-paniile vor da socoteală pentru mana -gementul defectuos. Membrii AGA, ma-nagerii vor răspunde în solidar pentrurezultatele economice ale acestora.

5. Investigarea marilor averi. Cele carenu pot fi justificate sunt confiscate.

Abia după aceşti paşi va trebui sărepunem în centrul preocupărilor noas-tre Sănătatea, EducaŃia, Cultura. Pânănu vom înŃelege că numai un poporsănătos la trup şi minte poate repre -zenta singura variantă pentru ieşireadin orice fel de criză, până nu vomrealiza că doar prin educaŃie, prinresponsabilizare şi moralitate vom reuşisă dăinuim peste timp, vom continuasă rătăcim într-o lume în schimbare,captivi între dorinŃele noastre de maibine şi incapacitatea de a identificasoluŃiile spre rezolvarea problemelor.

Note subsol:

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_politicăNumele provine de la grecescul "politeia"(ordine socială) şi "oikonomia" ("oikos"= casă, gospodărie; "nomos" = lege).Ideile şi teoriile economice au apărutîncă din Evul Mediu, însă cunoştinŃeleeconomice erau integrate în diferitesisteme de gândire. La început, eco -nomia politică a fost cultivată de filo-zofi ca Thomas Hobbes, John Locke,Joseph Hume, oameni de afaceri şi oa -meni politici ca: Thomas Morus, JohnTemple, Duc de Sully, Johan de Witt,Richard Cantillon, Benjamin Franklinşi de medici ca Nicholas Barbon şiFrançois Quesnay.2. Prima încercare de a studia dezvol-tarea istorică a industriei şi comerŃu-lui în Europa. Această lucrare a aju-tat la crearea economiei ca disciplinăacademică modernă şi a furnizat unadintre cele mai bune argumentări inte -lectuale pentru comerŃul liber şi capi ta-lism. A introdus în economie concep -tul de mâna invizibilă.3. Adică neintervenŃia Statului în eco -nomie.4. http://filosofiepolitica.wordpress.com/elemente-de-doctrina/partidul-national-liberalconŃine drept concepte de bază:• Libertatea individuală• Proprietatea privată• Responsabilitatea individuală• Egalitatea în faŃa legii.5. http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Maynard_Keynes - „Pe termen foartelung suntem toŃi morŃi”.

România }i UE între 2 tipuri de politici economice: Politica liberal@ bazat@ cu prec@dere pe reglement@ri de pia]@ }i politica institu]ional@ de tip keynesist

masterand Gabriela VASILE,Facultatea deAdministraŃie şi Afaceri,Universitatea din Bucureşti

Adam Smith Vincent de Gournay

Francois Quesnay Benjamin Franklin

•UNIUNEA EUROPEAN~VINERI • • •APRILIE • • • •

Guvernan]a ^n Uniunea European@urmare din pagina 1

Voi începe mai întâi să explic pescurt termenul de guvernanŃă euro-peană, lăsând la o parte abordărilestrict juridice. Pornesc de la premisacă, guvernarea este un proces de luarea deciziilor şi de implementare a aces-tora. Aşa încât, analiza guvernării pre-supune cercetarea relaŃiilor formale şiinformale între actorii care iau deciziaşi cei care o implementează, a meca -nismelor de negociere şi angajament.

Din acest punct de vedere existăsimilarităŃi între guvernarea europeanăşi guvernarea care se realizează înorice stat, indiferent de forma aces-tuia de organizare – federal sau unitar.

Comparativ cu guvernarea unui stat,guvernanŃa europeană nu ar puteaexista fără împărŃirea puterii cu altenivele de guvernanŃă. Aceste nivele deguvernanŃă există şi se exercită atâtîn interiorul Uniunii între diferite orga-nisme, cât şi în exteriorul sau, pringuvernele statelor membre. Acesteasunt principalele diferenŃe între guver-narea europeană şi guvernarea unui stat.

Analizând procesul colectiv de luarea deciziilor, aşa cum se face la ni -velul Consiliului European, guverna -rea europeană poate fi explicată printeoria jocurilor, pentru că fiecare ac -tor, anticipând acŃiunile celorlalŃi actori,îşi va maximiza utilitatea, mergând pe„strategia dominantă”, identificabilăpotrivit unei agende prestabilite. Astaînseamnă că guvernarea europeană,desi este difuză şi non-ierarhică (pri -viŃa instituŃional) nu este lipsită deraŃionalitate. CoerenŃa sau incoerenŃadeciziilor, fireşte că se judecă dupătipul de joc (cooperant sau non-cooperant, ori hibrid) şi în raport cuinformaŃia imperfectă pe care o arefiecare actor - stat membru- partici-pant la joc.

Mecanismele de guvernanŃă euro-peană pot fi explicate prin teoria jo -curilor. Este adevarat că teoria jocu -rilor există în orice altă activitateumană. Teoria prezintă interes în gu -vernanŃa europeană pentru că explicămai bine alegerea raŃională a statelor– agenŃi, adică a deciziilor pe care le iau.

Un stat - agent va avea întotdeau-na preferinŃe care exprimă o atitudinefaŃă de realizarea anumitor Ńinte. Sta -tul – agent va căuta astfel să obŃinăcât mai mult dintr-o resursă. Prin ur -mare, statul – agent va acŃiona ast-fel încât să-şi maximizeze utilitatea/beneficiul dintr-o resursă sau o valoa-re a „bunăstării” cât mai mare, dacăne asumîm prezumŃia că această acŃiu -ne este raŃională în alegerea economi -că. Oare întotdeauna este aşa? Dacăluam ca exemplu decizia Marii Britaniide a nu semna „Tratatul Compact Fis -cal”, lucrurile stau într-adevăr astfel.Marea Britanie nu avea de câştigat dinrefuzul de a semna acest tratat, darcu siguranŃă ca ar fi avut de pierdutdacă l-ar fi semnat. Dar, dacă Româ -nia l-a semnat, ar avea de pierdut?Probabil că beneficiile pe termen lungsunt mai mari decât cele pe termenscurt, aşa încât, Ńara noastră a făcuto alegere raŃională. Prin urmare, estegreu de găsit o decizie a ConsiliuluiEuropean care să nu reflecte alegerearaŃională a agenŃilor - stat.

Este foarte adevărat pe de altă partecă fiecare agent - stat îşi maximizea -ză utilitatea anticipând răspunsurile ce-lorlalte state – agenŃi la acŃiunile sale,ceea ce înseamnă că intră în joc.

Un stat – agent va alege una saumai multe strategii prin care va căutasă-şi maximizeze utilitatea pe care ur-măreşte să o obŃină. Fiecare strate-

gie trebuie să ofere acŃiuni la miş -cările posibile ale celorlalŃi agenŃi. Înacelaşi timp, alegerea strategiei po -trivite depinde de informaŃie. Statele- agent pot deŃine informaŃii comple -te fiecare unul despre celălalt şi cestrategii folosesc, dar asta nu înseam-nă că informaŃia este perfectă, din mo -ment ce fiecare nu ştie cum vor ac -Ńiona ceilalŃi. Apare aşadar, dilema pri -zonierului. În acest context abordareacooperativă a jocului este cea maiprobabilă soluŃie, deşi unele state agentvor refuza jocul, dacă nu îşi maximi -zează utlitatea.

Problema informaŃiei imperfecte înalegerea strategiei statului agent ca -pătă miză şi trebuie analizată cel maibine în cazul şocurilor asimetrice. Depildă, Tratatul Fiscal fixează un cadrude reglementare care forŃează fiecarestat membru al Uniunii Europene să-şi disciplineze cheltuielile astfel încâtdeficitul bugetar să se reducă, maicu seamă pe componenŃa structurală.Asta înseamnă că statele – agentmembre ale Uniunii Europene nu maiurmăresc doar respectarea unor cri-terii de congervenŃă nominală, ci şiaplicarea unor criterii de convergenŃăreală având ca reper principal defici-tul structural. Acest lucru va produceschimbări de natură structurală înfiecare stat – agent, membru al Uniu-nii, întrucât reaşezarea cheltuielilorpublice reconfigurează funcŃiile statu-lui care devin mai mici. Ori, pornindde la acest sistem de referinŃă fixatîn Tratatul Fiscal, înseamnă că fiecaredecizie luată în baza sa la nivelulUniunii constituie un şoc asimetric,ce se propagă diferit în fiecare Ńară,

are o altă intensitate, amplitudine şidurată. Şocul va fi absorbit mai bineîn Ńările cu o economie diversificatăşi cu organizaŃii publice cu o capaci -tate instituŃională solidă, în timp ceîn tările cu organizaŃii publice lipsitede inovaŃie şi cu o economie nedi-versificată, şocul nu va fi absorbit cucosturi mari. Prin urmare, deciziile eco-nomice luate de organismele supras-tatale vor avea efecte asimetrice înstatele agent. De aceea, deciziile UniuniiEuropene par să nu aibă eficienŃă.Această situaŃie face ca fiecare stat –agent să-şi stabilească o matrice astrategiei sale dominate diferite de alecelorlalŃi, în raport cu situaŃia pro-priei sale economii care ii modeleazăpreferinŃa.

De pildă, Grecia, Portugalia, Irlandacare au probleme financiare majorevor avea fiecare în parte o strategiedominantă de jucat, diferită de a sta -telor vestice cu o situaŃie financiarămai bună, în condiŃiile în care efecteledeciziilor politice de a îndrepta o stareeconomică se propagă mai greu. Aşase explică, durata destul de mare de alua decizii în cazul Greciei. S-a nego-ciat multă vreme, nu a fost vorba doarde decizii ineficiente sau de inacŃiu -nea Greciei. Prin urmare, aceste Ńăripe care le-am dat drept exemplu, îşivor juca strategia dominantă la fie -care summit al Consiliului Europeanîn funcŃie de propriile lor problemeşi interese, în timp ce ceilalŃi agenŃi– stat nu vor cunoaşte în totalitatestrategia lor. Ne găsim, aşadar în si -tuaŃia în care informaŃia este incom-pletă. Pe de altă parte, informaŃia esteimperfectă, pentru că agenŃii – stat

nu cunosc toate piesele de pe tablade şah pentru a vedea fiecare miş-care. Această situaŃie este regula, pecând informaŃia perfectă este excepŃia.

În acest caz, incertitudinea nu vafi eliminată ci doar redusă, pentru caanumite mişcări pot fi anticipate, iaraltele nu. InformaŃia incompletă şi im-perfectă vor stabili matricea de joc.Iar, matricea va arăta care este funcŃiade utilitate pe care fiecare stat – agento preferă şi care determină ruta pecare o va alege”.

RelaŃia principal – agent: dublul rol al statelor

şi al organismelor suprastatale

În funcŃie de competentele exclu-sive şi partajate, organismele supras-tatale şi statele membre ale UniuniiEuropene joacă un dublu rol, atât deprincipal, cât şi de agent.

De pildă, statele Uniunii au un dreptde control asupra Comisiei prin Curteade Audit. Ceea ce este valabil şi in -vers, în utilizarea banilor publici co -mu nitari. Statele membre ale Uniuniiau însă şi un drept de control politicasupra Comisiei Europene, aşa cumUE controlează statele membre prinCurtea Europeană de JustiŃie în ma -terie de reglementări. Există situaŃiiîn care statele membre ale UniuniiEuropene acŃionează ca agent al or -ganismelor suprastatale. Îndeplinireacriteriilor de convergenŃă nominalăprevăzute în Tratatul de la Maastrichteste un exemplu în care statele suntagenŃii organismelor suprastatale.

Tratatul Fiscal stabileşte un rol de„principal” pentru Consiliu şi Comisie

în egală măsură, ceea ce păstreeazăcaracter difuz de exercitare a puterii,în timp ce statele membre sunt agenŃide implementare a prevederilor Tra -tatului.

În relaŃia „principal” – agent” in -tervine asimetria informaŃională, ceeace influenŃează eficienŃa şi eficacita -tea deciziei luate la nivelul Consiliuluisau al Comisiei. De pildă, deformareadatelor statistice şi a celor economi -ce, ori necomunicarea lor la timpslăbeşte capacitatea Consiliului de alua decizii optime, cum s-a întâmplatîn cazul Greciei. Asimetria informa -Ńională (distribuŃia asimetrică a infor-maŃiei) a permis Greciei să aibă oatitudine oportunistă, ceea ce a creatcosturi principalului. Unii agenŃi auavut de câştigat de pe urma acesteidistribuŃii asimetrice a informaŃiei,cum este cazul Germaniei şi FranŃeicare au avut comenzi civile şi mili -tare masive în Grecia, în timp ce altestate – agenŃi au avut de pierdut. Deasemenea la acest joc au participatşi entităŃi private care împrumutândGrecia masiv şi-au maximizat profitu -rile. Fenomenul de asimetrie informa -Ńională este mai des întâlnit în cazulîn care agent este un stat, iar „princi -pal” este un organism suprastatal.

Concluzii

Având puteri difuze şi bazându-sepe relaŃia de tip principal – agent,Uniunea Europeană seamănă cu o marepiaŃă de negociere, nu cu o entitatesuprastatala solid construită, deşi amarătat că organismele sale au o anu-mită cooerenŃă, iar deciziile întotdea -una poartă amprenta raŃionalului. Uniu-nea Europeană se află încă într-o fazăintermediară de construcŃie al căruiciclu de formare poate că se vă în -cheia peste 20 ani, dacă va mai fi ocriză la fel de puternică cu cea pecare o traversăm, ca să dea impul-suri. Acelaşi lucru se întâmplă cu sis-temul său de guvernare. Nu putemvorbi de trei puteri (legislativ, execu-tiv şi jusŃie) clar separate între ele,precum în modele clasice statale, cide organisme suprastatale sui generisîn care competentele se întrepătrund.De asemenea, organismele suprasta -tale îşi împart puterea între ele, pre-cum şi cu statele membre pe relaŃiaprincipal – agent în care fiecare îşischimbă rolul în funcŃie de compe-tente (exclusive, partajate, comple-mentare).

O delimitare mai clară de compe-tenŃe, implicit şi de putere, între orga-nismele supranaŃionale şi cele statalear contura mai bine sistemul de gu -ver nanŃă şi statul federal european.

masterand Vasileiadis GEORGIOS

Sediul Comisiei Europene

Sediul Parlamentului European

urmare din pagina 1Este drept, erau şi sunt întreprin -

deri spoliate grav de ani buni dar,iată, fără ca cineva să tragă pe altci -neva la răspundere. Vezi, de exem-plu, Oltchim, dar nu numai. Avemde-a-face chiar cu o „interlopizare” aunor autorităŃi, a societăŃii în bunămăsură. Prin ignoranŃă, corupŃie, furtam reuşit „înalta performanŃă” să nedistrugem economia, industria, înlo -cuind uzinele deseori cu discoteci,restaurante şi blocuri de lux. În plus,imense sume obŃinute de „noii pro-prietari” – o privatizare prin distrucŃie– ca urmare a vânzării utilajelor lafiare vechi. Foarte puŃine întreprin -deri,– de exemplu, Dacia-Renault, da– în pofida atât de multor autopro -clamaŃi „specialişti” au reuşit să ac -ceseze marile lanŃuri internaŃionale deproducŃie, să-şi menŃină producŃia,locurile de muncă (şi ce mult în -seamnă aceasta) – şi să obŃină profit.Mai departe, agricultura naŃională fă -râmiŃată, cu sistemul de irigaŃie de -mantelat, distrus, furat bucăŃică cubucăŃică, a devenit doar „de subzis-tenŃă”, noi importând astăzi circa 80%din necesarul de subzistenŃă. Iar ceeace avem producŃie românească aproapecă este oprită, prin fel de fel de subter -fugii, de a pătrunde pe piaŃă. Aproapeincredibil! Infrastructurile? Într-o staremai mult decât deplorabilă, cu pre -cădere „teren” pentru privilegiaŃi de aobŃine sume imense de bani ca ur -mare a unor licitaŃii trucate, costurişi preŃuri supraevaluate, construcŃii demântuială, debile, materiale şi resurse„mergând”în alte direcŃii, etc. Foartegreu şi foarte grav, întunecându-nesperanŃele. Pentru că acesta estepână la urmă lucrul cel mai rău: nuatât prezentul, care şi el este atât dedramatic, ci mai ales întunecarea, dis-trugerea speranŃelor. Nu oameni fărăimportanŃă, ci oameni fără viitor. Cevor face tinerii? Unde vor lucra? Cuce îşi vor plăti studiile? Lipsa de ve -nituri distruge până la urmă învăŃă -mântul românesc. Cei puŃini cu banivor fi absorbiŃi de filialele marilor

universităŃi europene şi americane. Iarrestul? Ce să mai vorbim? Devenimîncet, încet o naŃiune ignorantă, amor-fă, incultă. O Ńară fără economie sepoate redresa. Dar fără cultură, nicio-dată...

Vorbele trec, iar timpul şi inacŃi-unea juridică au acŃionat şi acŃio -nează pozitiv pentru escrocii şi hoŃii– indiferent în ce funcŃii – care auspoliat economia naŃională. În benefi-ciul lor, desigur: averi imense, vile, case,palate, maşini de ultimul strigăt, su -perbe party-uri, lux deşanŃat, vacanŃecât de fanteziste. La noi, acum, Africaşi republici bananiere, etc. Ce au fă -cut bun aceşti prezumtivi „non grata”pentru Ńară? Nimic, absolut nimic,totul doar pentru ei, luând de la Ńară.Câteva generaŃii ale acestor escroci,implicaŃi fundamental în politică şiîntregul ei cortegiu, au şi vor avea

cu ce trăi nefăcând nimic şi pe piciormare. Pandantul? Cum spuneam, print-re altele, sute şi sute de mii de sa -lariaŃi famelnici, de şomeri disperaŃicu un ajutor de şomaj nici măcar deconsistenŃă simbolică, ce să mai vor-bim că nu permite reconversia pro-fesională. O tânără generaŃie fără vi -suri, fără speranŃe, societatea care numerge, unii decidenŃi poate corecŃidar stângaci... Descurajare, alienare,mizerie...

Cum a fost şi cum este oare po -sibil? O uriaşă corupŃie transpartinică,uneori transfrontalieră, o justiŃie, celmai adesea – presa a scris de ne -numărate ori –, pasivă, abulică, „bine-cuvântarea” unor instituŃii internaŃio -nale care au avut şi au astfel decâştigat, o veritabilă colonie de 18 –19 milioane de oameni care aproapenu mai produce nimic şi doar con-

sumă – chiar dacă nu de lux şi toteste profitabil pentru „stăpâni”, etc.,etc. Mai erau câteva speranŃe care, separe, printre altele prin numirile pro-puse de actualul premier în procura-turi, s-au făcut realmente Ńăndări. Aşaafirmă mulŃi dintre politicienii de primămână. Cercetări şi anchete care nu s-auîntâmplat câŃiva ani din partea unororgane obediente politic şi deloc pegratis - tot presa a scris-o, nu aucum să se întâmple în viitorul apropiataproape cu aceeaşi indivizi reconfir-maŃi în „scaune”. Să deie Domnul sănu fie aşa. Dar... Cine suportă, cineva suporta în continuare? Tot econo-mia, tot Ńara, tot noi. Adică cei peseama, pe spatele cărora aceşti es -croci şi-au construit marile, imense-le lor averi în condiŃiile în care eco -nomia s-a prăbuşit, se prăbuşeşte.Nu cred – şi ştiu ce spun – că va fi

ceva bun în economie atâta vremecât justiŃia nu va face „curat” în„spate”, redând potenŃialului naŃional,bogăŃiei naŃionale ceea ce s-a furat.Sunt precedente în istorie? Sigur căsunt şi nu puŃine. Nu este locul săle invoc aici... Şi nu cred nici în fap-tul că fără relansarea producŃiei, nuîmpotriva ci în sensul celor formulatede Uniunea Europeană, de actualelepolitici din Statele Unite, vom puteaieşi la liman.

Să detaliem. Să „tai” venituri şi pen-sii, să favorizezi clientela politică, săînlături mâna protectoare a statului depe indivizi defavorizaŃi, marginalizaŃi,lăsaŃi în voia sorŃi, este de dreapta?Aşa se afirmă, şi este eronat. Dar săaşezi instituŃiile şi statul şi în posturade actori economici, să te mai gân-deşti şi la cei necăjiŃi, ar fi doar destânga? Din nou eronat. Dar solidari -

EVOLU[II INVOLU[II VINERI • • •APRILIE • • • ••

c my b c my b

c my bc my b

Vremuri grele...

Anton van Dyck - Familia

Hieronymus Bosch

Dan POPESCU

tatea socială ca pandant la un egoismindividual, păgubos şi necreştin, se vă-deşte tot de stânga? Tot eronat. S-arrenunŃa, totuşi, în aceste condiŃii laprofit? Nici vorbă. Oricum, prima for-mulă este împotriva aşteptărilor popu -laŃiei. A doua este în sensul acestor aş-teptări. „Dreapta“, „stânga“? Să fim rea-lişti. SituaŃia este mult mai complicată.

... Abatem atenŃia şi ne ascundemdeseori după tipare, după chenarecompromise de istorie, de istoria eco-nomică a Europei şi a lumii, de „dreap-ta”, de „stânga”, de „centru dreapta”,de „centru stânga”, etc., etc. De parcănu am vedea – desigur, cine doreşte„să vadă” – că dacă problemele ar fi atâtde simple şi economii din Africa, dinAsia, din acea Europă mai puŃin emer-gentă ar opta exclusiv pentru reŃetede „dreapta” sau de „stânga”, lu cru -rile nu s-ar îmbunătăŃi de la sine.Desigur, poveşti. Într-un timp atât debulversant şi bulversat, dezvoltarease impune oricum a fi flexibilă cât demult, să „culeagă” din toate părŃileceea ce îi face bine, îi aduce profit.Şi nu doar pe termen scurt. Pentruasta, însă, trebuie nu doar vorbe, cimuncă, multă muncă şi pricepere,dorinŃa decidenŃilor de a-i face bineŃării şi doar pe urmă, mult pe urmăgândind la propria chiverniseală. Do rin-Ńa decidenŃilor de a şti, de a putea, dea voi. Tineretul este, totuşi, o speranŃă...

Trebuie Ńinut seama că timpul ac -tual de dezvoltare nu este uşor, pro -blemele sunt multe şi foarte dificileîn mai toate economiile lumii. Ce seîntâmplă, în bună măsură, cu siste -mul bancar al lumii este elocvent.Avem de-a-face cu falimentul specu-laŃiei în exces şi cu drama producŃieineglijate. În fapt, am devenit – nuneapărat economia românească – multprea speculativi şi mult prea puŃinproductivi. Este şi aceasta o cauzăesenŃială – altele ar fi criza de para-

digmă şi criza economiei de tranziŃie– a marii crize economico – financia -re mondiale care se „încăpăŃânează”să nu treacă. Iată, de ce, nu avemvoie, nu putem risipi nimic din po -tenŃialul mare şi variat pe care încăîl mai avem. Cât l-om mai avea. DeconivenŃă cu Uniunea Europeană tre-buie să ne respectăm Ńara şi nu es -crocii. Este drept, în ultimele luni, înplan economic, câteva lucruri buneau fost făcute.

... Este puŃin, însă. Continuând cuprivatizări doar pentru că ni se reco-mandă „de afară”, fără calcule se -

rioase privind ceea ce câştigă şi ceeace pierde economia ca atare, avuŃianaŃională, continuând în fapt „distruc -Ńiile”, fără să socotim corect, real, dece au ajuns respectivele firme cupierderi şi să tragem la răspunderepe cei vinovaŃi, nu vom ajunge preadeparte. Nu avem cum. Facem aproapetot ceea ce putem să facem doar sănu producem !?! Cine ne împiedicăastfel? Statele Unite? Uniunea Euro -peană? Să fim serioşi. Nici vorbă.AcŃiunile Statelor Unite şi ale unorŃări europene dezvoltate din „AxaDorsală” a UE merg în cu totul altă

direcŃie. Şi mai este un fapt. Cândnu se face ceea ce trebuie, se invocămotivaŃia „politică”. Cu argumente po -litice se poate spune cam orice, aresau nu are mai puŃin legătură curealitatea. Cu argumente „politice” spuiceva acum şi cu totul altceva a douazi. „Este scuzabil”. Oare? După carereguli, cutume, atitudini? Politica, to -tuşi, trebuie să fie cât de cât curată.Altminteri, pe termen lung, se intrăîn mlaştină, de unde cu greu se maipoate ieşi. Câtă dreptate avea Fe -nelon când, în alte timpuri, îi spuneelevului său Dofinul: „La ce serveşte

unui popor, dacă nu la nimic, caregele său să subjuge alte naŃiunidacă oamenii sunt nefericiŃi în rega -tul său”. Să parafrazăm şi să aducemasemenea cuvinte la timpul nostru:„La ce serveşte unui popor, dacă nula nimic, ca şeful său, şefii săi să fieapreciaŃi în afară, dacă oamenii di -năuntrul Ńării lor sunt nefericiŃi”. Credcă este o parafrazare pe deplin ve -ridică. Viitorul este incert, iar singu-ra certitudine sunt incertitudinile. Cumsuntem oare pregătiŃi, sfătuiŃi, con-duşi să facem faŃă unor atari situaŃii?Cred că nepotrivit...

VINERI • • •APRILIE • • • • •

c my b c my b

c my b

EVOLU[II INVOLU[II

c my b

Ne-a părăsit, zilele trecute,, un prieten, un bunprieten: prof. univ dr. D.H.C. Ioan Roşca.Fost Rector al ASE Bucureşti (2 legislaturi, 2004- 2012), profesorul Ioan Roşca a întruchipat nudoar efigia unui foarte bun dascăl, a unui spe-cialist de marcă, a unui foarte bun manager uni-versitar, ci şi efigia unui agreabil om de spirit,cu un umor tonic. Lasă un gol mare în urmasa. Iată că după eminentul profesor şi managerPaul Bran, ASE-ul bucureştean pierde acum peun altul din profesorii săi importanŃi.

Odihneşte-te în pace, Ioan Roşca.

Sincere condoleanŃe familiei indurerate.

D. P.

Canaletto - VeneŃia

Academia de Studii Economice din Bucureştila “vârsta” de 100 de ani.

KEYNES VINERI • • •APRILIE • • • ••

Incertitudinea }i rolul acesteia în teoria lui Keynesurmare din pagina 1

Schumpeter apreziază faptul căpentru economiştii de factură „ştiinŃi-fică”, Keynes este, desigur, Keynesdin Teoria Generală. Un momentimportant în evoluŃia teoriei cantităŃiide bani s-a consumat în anii 1920,prin luarea în considerare a roluluieconomiilor şi investiŃiilor în determi -narea venitului naŃional. Această ideea fost dezbătută şi de către lordulJohn Maynard Keynes în „Tratatuldespre bani” din 1930, în care şi-aîndreptat atenŃia asupra determinăriipreŃurilor, nu asupra venitului naŃional,iar cheia preŃurilor este rata dobânziicare echilibrează economiile şi inves -tiŃiile. Ruptura din gândirea lui Keynesîn „Tratat” şi în „Teoria generală” (1936)este dată de: întoarcerea prin interme -diul preŃurilor la producŃia reală cavariabilă centrală ce trebuie explicatăşi de ideea că variaŃiile producŃiei sauvenitului, mai mult decât variaŃiile ra -tei dobânzii, acŃionează în sensul ega-lizării economiilor cu investiŃiile.

A apărut astfel o idee nouă: inves -tiŃiile, şi nu economiile, determină mo-dificările venitului. Keynes a susŃinutcurgerea autonomă a investiŃiilor şi aarătat cum pot fi generate economiipe calea multiplicatorului pentru asatisface acest fel de investiŃie.

Una dintre ipotezele de bază alelui Keynes, care a stat la baza con-struirii modelului său, a fost efectulinceritudinii în ceea ce priveşte aş -teptările.

O întrebare apare în mod natural:cum poate cererea agregată să nu maiaibă capacitate productivă? De ce dincând în când – şi Keynes sugereazăperioade lungi de timp, şi chiar nor-male – piaŃa nu mai poate furnizaslujbe pentru cei care caută să mun -cească? Principala intuiŃie în spateleTeoriei Generale este aceea că forŃeleperturbatoare sunt mai majore şi pu -ternice, în timp ce forŃele de auto-reglementare sunt mai slabe decâtteoria ortodoxă a presupus. În acestpunct incertitudinea devine o partecrucială a intrigii, efectul principalfiind asupra „stimulentului de a investii”.

InvestiŃia a fost mult timp recu -noscută ca fiind elementul volatil dineconomia capitalistă. Dar volatilitateainvestiŃiei a fost absentă din teoreti -zarea „pe termen lung” favorizată deRicardo şi urmăritorii săi. Fenomenul„pe termen scurt” nu a fost conside -rat ca fiind de o semnificaŃie majorăpractică, de vreme ce „erorile” inves -titorilor erau considerate deviaŃii mi -nore de la traiectoria dată de forŃelefundamentale ce guvernează produc-tivitatea investiŃiei. Pe scurt, economi-ile erau tratate ca fiind mult mai sta-bile decât cum le considera Keynes.Ceea ce Keynes a făcut a fost săintroducă bani în contul său a pro-cesului investiŃional. În economia inves-tiŃiilor moderne, acest lucru se des-făşoară în principal prin pieŃele finan-ciare – pieŃe ale acŃiunilor, pieŃe aleobligaŃiunilor, împrumuturilor bancare.Prin urmare, explicaŃia lui Keynespentru volatilitatea investiŃiilor s-a în -dreptat spre forŃele ce crează insta-bilitate în pieŃele financiare. Skidelskyapreziază faptul că expunerea sa dincapitolul 12 a Teoriei Generale, estede departe cea mai bună explicaŃieteoretică în literatura de gen a pră -buşirii din toamna anului 2008.

Punctul său de plecare a fost„nesiguranŃa extremă a bazei de cu -noştiinŃe, pe baza cărora trebuie reali -zate estimările randamentului prospec-tiv”. A fost o axiomă „tacită”, a teorieiclasice a economiei auto-reglemen-tate, conform căreia actorii economiciaveau probabilităŃi statistice în ceeace priveşte rezultatul investiŃiilor lor.După cum afirma Keynes, „riscurilear fi trebuit să poată fi supuse unorcalcule actuariale exacte. Însă, pur şisimplu nu pot fi determinate randa-mentele investiŃiilor pe o perioadă decinci, zece ani sau mai mult. Investi -Ńiile ce promit câştiguri „la o distanŃăcomparabilă şi deseori la o dată ne -definită din viitor” – reprezentau doaracte de credinŃă. Şi pe parcurs dădeaposibilitatea realizării unor greşeli uriaşe.

Tehnica principală adoptată, pen-tru a face faŃă unui viitor incert, estede a furniza un număr de riscuri –presupunând că pot fi calculate. Acestlucru este realizat prin modelele deprevizionare matematică, utilizând anu-mite versiuni ale teoremei Bayes pen-tru transformarea unor pariuri subiec-tive în probabilităŃi obiective. Acestaspect acordă siguranŃă investiŃiei. Daraceastă asigurare este falsă. În timp

ce parierea repetată pe cai dă opor-tunitatea de a actualiza pariurile pen-tru a egala meritele adevărate ale ca -ilor, nicio cantitate de date a eveni-mentelor economice din trecut nuaduce o probabilitate pozitivă de a serepeta în viitor, pentru că în com-paraŃie cu caii, niciun eveniment eco-nomic nu se întâmplă de două ori.Matematica se foloseşte pentru a in -venta o lume a calculelor probabilis-tice, care, apoi, sunt considerate cao oglindă a lumii reale.

Tehnica transformării incertitudiniiîn risc calculabil este bazată pe unnumăr de convenŃii. Prima convenŃiese referă la „existenŃa stărilor de fapt,care continuă pe termen nelimitat, cuexcepŃia cazului în care există unmotiv specific de a aştepta o schim-bare în viitorul apropiat... se presu -pune că, de fapt, evaluarea pieŃeiexistente, oricum s-ar fi ajuns la ea,este în mod unic corectă în relaŃiecu cunoştiinŃele existente, iar schim-bările ei vor fi în proporŃie cu modi -ficarea cunoştiinŃelor.” Oamenii pre -tind că o perioadă lungă de timpeste o succesiune de perioade foartescurte, dezvoltând iluzia că la oricemoment în timp investitorul posedătoate informaŃiile disponibile desprecursul viitor al preŃurilor acŃiunilor.Într-un pasaj caracterizat prin subti -litate, Keynes notează că prin utiliza -rea convenŃiei, investitorul poate „săse încurajeze, în mod legitim, cu ideeacă singurul risc la care este supuseste acela al schimbării autentice aştirilor, în viitorul apropiat”, care estepuŃin probabil să fie foarte mare. „Prinurmare, investiŃia devine rezonabil de„sigură” pentru investitorul individualpe perioade scurte de timp, şi astfelpe o succesiune de perioade scurte...dacă el se poate baza pe ideea că nuva fi nicio avarie în convenŃie”.

Defectul în această metodă estefaptul că ignoră cantitatea mică deincertitudine ce există şi de la operioadă scurtă la următoarea, iaraceastă cantitate creşte exponenŃialpe măsură ce se avansează în succe -siune de perioade. În practică, randa -mentul prospectiv al unei investiŃii peo perioadă de mai mulŃi ani estesubiectul incertitudinii în legătură custarea cererii viitoare pentru diferiteclase de investiŃii, determinate de rateale dobânzii, rate ale inflaŃiei, rate deschimb, schimbarea tehnologică, ş.a..PreŃurile prezente nu pot să indicepreŃurile viitoare, la fel cum nici teo-ria pieŃei eficiente nu poate face acestlucru prin „analiza fundamentală” apreŃurilor trecute. Ambele metode de

previzionare a preŃurilor viitoare suntcunoscute ca fiind excentrice de cătreinvestitori. De aceea, Keynes credeacă incertitudinea a forŃat investiŃiaprofesională în speculaŃie.

A doua convenŃie despre careKeynes discuta era despre urmareamulŃimii. „Cunoscând faptul că modulnostru de apreciere este nefolositor,ajungem la nivelul de gândire a res -tului lumii... De aceea încercăm să neconformăm cu comportamentul majo-rităŃii sau mediei”. În alte cuvinte, ur -mărim mulŃimea şi încercăm să ghi -cim următorul pas al mulŃimii.

ReferinŃe bibliografice

1. Blinder Alan S. (1987), Hard Heads,Soft Hearts. Reading, MA: Addison-Wesley.

2. Congdon Tim, (2007), Keynes, theKeynesists and Monetarism, EdwardEdgar Publishing

3. Davidson Paul, (2009), John May -nard Keynes, Palgrave Macmillan

4. Forstater Matthew, Wray L. Ran-dal, (2008), Keynes for the twenty-first century, Palgrave Macmillan

5. Hicks John Richard, (1967), "TheHayek Story." Critical Essays in Mo -ne tary Theory. London: Oxford Uni -versity Press, 203-15.

6. Jessua C., Labrousse C., Vitry D.,Gaumont D., (2006), DicŃionar de Şti -inŃe Economice, Editura Arc

7. Keynes John Maynard, (2009),Teoria Generală a Ocupării ForŃei deMuncă, a Dobânii şi a Banilor, EdituraPublica

8. Lachmann, Ludwig M., (1977).Capital, Expectations and the MarketProcess. Kansas City

9. Marinescu Paul (2003), Teoriaechilibrului economic şi implicaŃiilesale practice, Editura UniversităŃii dinBucureşti

10. Popescu Dan, (1999), Istoria gân -dirii economice – din antichitate până lasfârşitul secolului XX, Editura Continent

11. Popescu Dan, (2010), Cataclis -mele economice care zguduie lumea,Editura Continent

12. Schumpeter Jospeph, (2010),Zece mari economişti. De la Marx laKeynes, Editura Publica

13. Sheehan Brendan, (2009), Under -standing Keynes’ General Theory, Pal-grave Macmillan

14. Skidelsky Robert, (2010), Keynes– The Return of the Master, Public -Affairs

15. Skousen Mark, (1992), Dissenton Keynes – A Critical Appraisal ofKeynesist Economics, Ludwig vonMises Institute

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

Londra. Catedrala Westminster.

Londra - Tamisa

ACTUALITATEVINERI • • •APRILIE • • • • •

Surse de energie regenerabileurmare din pagina 1

RaŃiunea principală a accentuluicrescând pus pe sursele alternativede energie o reprezintă necesitateareducerii consumului de cărbune, gazşi petrol, adică principalele surse deemisii de carbon.

Dacă în anii '70 energia verde eraconsiderată o utopie şi tratată ca unvis al cercetătorilor, situaŃia s-a schim-bat de-a lungul anilor şi viziuneaunui "viitor solar" a devenit un su -biect de dezbatere.

Sursele de energie noi şi regene -rabile au devenit deja pentru Ńărileindustrializate, obiective naŃionale înstructura producŃiei lor de energie.

Aceasta s-a întâmplat mai ales caurmare a două evenimente. Primul afost publicarea raportului "The Limitsto Growth " a Clubului de la Roma,iar al doilea l-a reprezentat primacriză a petrolului şi criza energetică.Raportul prevedea încă de atunci oreducere dramatică a resurselor ener-getice clasice şi o creştere rapidă apoluării mediului. ConcurenŃa celor douăevenimente a adus în discuŃie ches -tiunea siguranŃei în alimentarea cuenergie.

Energia eoliană este una dintre celemai vechi surse de energie nepoluan -tă. Evoluând din morile de vânt folo -site pentru pomparea apei şi irigaŃii,la generatoarele electrice de astăzi,turbinele eoliene au ajutat omenireatimp de secole. Ele au început să fiefolosite pe scară largă prin anii 1970-1980, când S.U.A. a adoptat mai multeprograme destinate să încurajeze fo -losirea lor. În ultimii ani, energia eo -liană s-a dezvoltat ca un jucător im -portant în sistemul electric în câtevaŃări din Europa.

Turbinele de vânt pot fi folositepentru a produce electricitate indivi -dual sau în grupuri, denumite ferme.Fermele de turbine eoliene utilizează,în principal, turbine cu trei palete casă capteze vântul. O singură turbinămare poate produce destulă energieelectrică pentru aproximativ 100 delocuinŃe.

Această energie prezintă o seriede avantaje: se pretează aplicaŃiilor lascară redusă; emisie zero de substan -Ńe poluante şi gaze cu efect de seră,datorită faptului că nu se ard com-bustibili; nu se produc deşeuri, iarpe unitate de energie costurile de pro-ducŃie sunt reduse.

Costul a scăzut substanŃial în ulti -mii ani, ajungând în S.U.A. să fiechiar mai mic decât în cazul energieigenerate din combustibili clasici, pre -Ńul energiei eoliene ajunsese la 70 euro/Mwh, iar previziunile sunt de scăderea acestuia, deoarece se pun în func -Ńiune tot mai multe unităŃi eoliene cuputere instalată de mai mulŃi me -gawaŃi.

Spre deosebire de centralele nu -cleare, de exemplu, unde costurile descoatere din funcŃiune pot fi de câte-va ori mai mari decât costurile cen-tralei, în cazul generatoarelor eoliene,costurile de scoatere din funcŃiune,la capătul perioadei normale de func -Ńionare, sunt minime, acestea putândfi integral reciclate. S-a ajuns ca înunele Ńări, ponderea energiei eolieneîn consumul total de energie să fiesemnificativă.

Energia solară nu s-a bucurat desucces ca cea eoliană, dar dacă pre -Ńurile continuă să scadă, ea ar puteasă intre în competiŃie cu centraleleelectrice de mare putere. Tehnologiilesolare folosesc energia solară pentrua produce căldura, lumina, apa caldă

şi chiar aer condiŃionat pentru lo -cuin Ńe şi zona industrială.

Există deja sisteme solare termale,în care razele soarelui sunt folositepentru a supraîncălzi un fluid, ce esteapoi folosit pentru a propulsa o tur -bină generatoare de electricitate careproduce energie electrică la preŃuriaproape competitive. Panourile solareproduc energie electrică 9h/zi .Ziua,timp de 9 ore aceste panouri solareproduc energie electrică şi în acelaşitimp înmagazinează energie în bateriipentru a fi folosită noaptea. Insta -laŃiile solare sunt de 2 tipuri: termiceşi fotovoltaice. Cele fotovoltaice pro-duc energie electrică gratis. Cele ter-mice ajută la economisirea gazului înproporŃie de 75% pe an. Oricinepoate folosi această energie gratuită.

Cea mai elegantă formă a energieisolare rămâne sistemul fotovoltaic, încare energia luminii solare este con-vertită direct în electricitate. Este formaperfectă de energie: gratuită, abun-dentă şi complet nepoluantă. Siste -mele fotovoltaice pot alimenta cu ener -gie orice, de la sate izolate, la lo -cuinŃe din centre urbane. Panourilepot fi fixate cu buloane pe sol saupe acoperiş sau chiar modelate încurbe de o formă plăcută. Dispo -zitivele se defectează arareori şi chiardacă unul se strică, celelalte continuăsă funcŃioneze, fie în strălucirea soa -relui, fie sub cerul acoperit cu nori.

Electricitatea obŃinută de la soareprin sistem fotovoltaic costă de 2-5ori mai mult decât cea obŃinută dincărbune, petrol sau gaz natural. În plussistemele nu funcŃionează noaptea.

Energia geotermică este o formăde energie obŃinută din căldura aflatăîn interiorul Pământului. Apa fierbinteşi aburii, captaŃi în zonele cu activi-tate vulcanică şi tectonică, sunt uti-lizaŃi pentru încălzirea locuinŃelor şipentru producerea electricităŃii şi pen-tru pregătirea apei calde menajere.

Energia geotermală reprezintă căl-dura conŃinută în fluidele şi rocile sub-terane. Este nepoluantă, regenerabilăşi poate fi folosită în scopuri diverse:încălzirea locuinŃelor, industrial saupentru producerea de electricitate.

Această energie este exploatabilăcu tehnologii speciale de foraj şi ex -tracŃie. Centralele geotermale captea -

ză energia geotermală pe care otransformă în electricitate. Se injec -tează prin crăpături apă rece sub pre-siune la câŃiva kilometri adâncime, înzonele calde ale scoarŃei terestre. Apaiese pe altă parte încălzită sub formăde aburi, aceştia sunt captaŃi şi apoitransformaŃi în electricitate. Ciclul sereia prin pomparea apei acum răcite.

Biomasa este partea biodegrada -bilă a produselor, deşeurilor şi rezi -duurilor din agricultură, silvicultură,industrie, deşeuri urbane. Lista surse-lor de biomasă include: lemn şi de -şeuri de lemn (coji, rumeguş, aşchii,surcele); plantaŃii energetice: salcie,plop, rapiŃă, floarea-soarelui, grâu, po-rumb şi deşeuri agricole, deşeuri de

la ferme de animale, deşeuri de apă(nămol şi biogaz obŃinut din cen-tralele de purificare a apei), deşeuriindustriale, deşeuri urbane.

Hidroenergia a fost cel mai multfolosită din toate sursele de energieregenerabilă. Aceasta foloseşte dreptsursă de producerea energiei, forŃaapelor. Prin construirea hidrocentra -lelor plasate pe cursurile apelor, ală-turi de baraje imense care le asigurăcăderi mari de apă, se obŃin mari can-tităŃi de energie, produsă cu costurirelativ reduse. Energia produsă poatefi utilizată relativ departe de surse.

Prin microcentrală hidraulică se în-Ńelege o hidrocentrală cu puterea in -stalată de 5-100 kW, iar o picocen-trală hidraulică are o putere instalatăde 1-5 kW. O picocentrală poate ali-menta un grup de câteva case, iar omicrocentrală o mică aşezare. Micro -

hidrocentralele formează o categoriedistinctă atât sub aspect tehnic, câtşi financiar. Ele se limitează la intere-sele de valorificare a unor surse rela -tiv mici de energie hidraulică, fiindpromovate de colectivităŃi locale saude industrie de capacitate mică saumijlocie.

Filiera de conversie a energiei hi -draulice în energie electrică este pedeplin matură din punct de vederecomercial, reprezentând o certitudinea energeticii mondiale. Acest fapt estereflectat deseori în statisticile exis-tente, în care deşi este regenerabilă,energia hidraulică este prezentată se -parat de celelalte categorii de surseprimare din aceeaşi familie (solară,

eoliană, geotermală etc). Conversia energiei hidraulice con-

feră o serie de avantaje: nu este po -luantă; nu pune probleme legate decombustibil; reprezintă o soluŃie delungă durată.

Energia mareelor rezultă din for -Ńele gravitaŃionale ale Soarelui şi Lunii,precum şi ca urmare a rotaŃiei tere-stre. Mareele au ca efect deplasareaunor cantităŃi de apă a căror energiepoate fi transformată în energie elec-trică. O centrală maremotrică recu-perează energia mareelor. În zonelecu maree, acestea se petrec de douăori pe zi, producând ridicarea, res -pectiv scăderea nivelului apei. Existămai multe generatoare pilot în acestmoment, dar costul investiŃiilor estefoarte mare şi tehnologiile de exploa -tare sunt încă în faza de cercetare.

Energia valurilor are ca origine

forŃa pe care o exercită vânturile asu-pra apei oceanelor, mărilor, etc. Pentrurecuperarea energiei valurilor se potfolosi scheme similare cu cele de lacentralele maremotrice cu baraj, însă,datorită perioadei scurte a valuriloraceste scheme sunt puŃin eficiente.

Se poate folosi apa termală pen-tru încălzire sau aburii de apă pen-tru a produce electricitate. Astfel decentrale se găsesc in Italia, Japonia şiCalifornia. La forajele de mare adân -cime se poate injecta apa rece, careeste încălzită şi apoi extrasă pentrua produce energie electrică.

Biocombustibilii, biocarburanŃii suntforme de valorificare energetică abiomasei în carburanŃi lichizi sau ga -

zoşi, utilizaŃi pentru transport: bioter-mal - produs din biomasă; biodiesel-produs din ulei vegetal sau animalde calitatea motorinei; biogaz - carbu -rant gazos care poate fi purificat pânăajunge la calitatea gazului natural; bio-carburanŃi sintetici - hidrocarburi sin-tetici care au fost extrase din bio-masă; biohidrogen - hidrogen extrasdin biomasă şi ulei vegetal pur - uleiprodus din plante oleaginoase, uti-lizat ca şi combustibil pentru anumitetipuri de motoare.

Hidrogenul este văzut ca sursă deenergie a Mileniului III, ce poate fifolosit de la carburant pentru mo -toare, la sursă de energie în bateriipână la reputate centre de cercetare,producători de componente şi pile decombustie, companii de electricitate,producători de automobile şi maşinide transport.

Pila de combustie combină hidro-genul cu oxigenul pentru a produceenergie electrică, în urma procesuluirezultând doar apă şi energie termi -că. Comisia Europeană a mai lansatproiectul demonstrativ CUTE, prin carenouă oraşe europene vor introducehidrogenul în sistemul de transportpublic.

Sursele regenerabile de energie re-prezintă o soluŃie viabilă pentru aco -perirea consumului de energie elec-trică şi căldură. Hidroenergetica, cen-tralele solare sau cele eoliene au de -venit competitive, intrând în jocul con-curenŃei economice cu alte filiere ener-getice bazate pe combustibili fosili şinucleari. Sursele regenerabile de ener -gie pot reprezenta prima alegere pen-tru orice autoproducător, încadrându-se perfect în cadrul unei concepŃii deproducere descentralizată a energieielectrice şi termice.

Energia verde este un termen carese referă la surse de energie regene -rabilă şi nepoluantă. Electricitatea ge -nerată din surse regenerabile devinedin ce în ce mai disponibilă. Prin ale -gerea unor asfel de surse de energieregenerabilă, consumatorii pot sus -Ńine dezvoltarea unor energii curate,care vor reduce impactul asupra me -diului asociat generării energiei con-venŃionale şi vor creşte independenŃaenergetică.

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Ecourile RevoluŃiei burgezo-demo -cratice din 1849-49 care au cuprinsîntreaga Europă, au pătruns şi în zonaMediaşului. În primăvara anului 1848au izbucnit revoluŃii la Paris (în 22 fe-bruarie), la Viena (în 13 martie) Pesta(15 martie) care au determinat declan-şarea unor manifestări orăşeneşti laCluj, Arad, Timişoara, Tg.Mureş AlbaIulia Sibiu şi Mediaş. RevoluŃia Maghia-ră şi-a formulat legile, (încă din 18mar tie), care prevedeau unele libertăŃidemocratice şi structurale pentru Un -garia, dar în ce priveşte problemelepopulaŃiilor nemaghiare printre care senumărau şi saşii şi românii, acestelegi erau mai mult decât limitate.

Cu toate că populaŃia covârşitoaredin Transilvania era cea românească,nobilimea maghiară era interesată sămenŃină vechile structuri şi legi ale „sfin-tei coroane maghiare”. Ceea ce a supă -

rat mai mult a fost pretenŃia ca prin-cipatul Transilvaniei să fie încorporatUngariei, iar limba maghiară să fieimpusă obligatoriu ca limbă oficială. Maimult, naŃionalităŃile română, săsească,slavă e.t.c… nu erau recunoscute.

Împotriva acestor discriminări s-auridicat cu vehmenŃă doi intelectuali me -dieşeni de prim rang, Şteafan Mol -dovan şi Stephan Ludwig Roth.

Ştefan Moldovan cu solide studiide teologie şi filozofie, ocupă un loc defrunte în rândul generaŃiei de la 1848,membru al Comitetului NaŃional dinSibiu. Între anii 1847-1852 a îndepli -nit funcŃia de protopop al Mediaşului.Participă la Aunarea de la Blaj iar întoamna anului1848 primeşte din parteaComitetului NaŃional misunea de a re -prezenta interesele poporului românpe lângă administraŃia militară.

Ştefan Moldovan a fost membrufondator al Astrei, se ocupă de or -ganul de presă al AsociaŃiunii, revistaTrinansilvania, în care publică o partedin valoroasa sa operă istorică şi me -

morialistică, legată în special de isto-ria poporului român. A râmas în con -ştiinŃa medieşenilor prin micromono-grafiile localităŃiilor de pe raza proto -popiatului său. În „Foaie pentru minteinimă şi literatură” publică între 1853-54, Documente vechi pentru istoria na-Ńională transilvană, iar în revista Tran -silvania „registre istorice din colecŃiu -nea comitelui Iosie Kemeny.

Ca un cărturar autentic ce era,Ştefan Moldovan fiind un rafinat bi -bliofil, deŃinea o colecŃie de inviiat dedocumente şi cărŃi vechi. Biblioteca saconŃinea peste 1.500 de volume, lu -cru rar întâlnit la vremea aceea, carestătea la baza unei temeinice şi soldeculturi ce contureaza profilul unui căr -turar revoluŃionar transilvănean al se -colului XIX–lea. În „focul revouŃiei” îlcunoaşte pe istoricul progresist (doc-tor de Tübingen), Stephan Ludwig Rothoriginar din Mediaş, de care îl va le -ga o sinceră şi o trainică prietenie.

Din punct de vedere politic, alidealurilor revoluŃionare. între cei doise post descoperi multe puncte de ve-dere comune, precum şi o unitate deconcepŃii şi viziuni despre felul în care

se poate rezolva problema convieŃui -rii împreună a naŃionalităŃilor din Tran-silvania. Destinul tragic al gânditoru-lui şi cărturarului sas, Stephan Lud -wic Roth ucis samavolnic de către no -bilimea maghiară, printr-un simulacrude rechizitoriu şi proces intentat de

Dieta de la Cluj, în 1849, a curmatbrutal o strălucită carieră de pedagogşi istoric al Transilvaniei.

Stephan Ludwig Roth a fost unuldintre cei mai mari prieteni ai popo -rului român din Transilvania. El a sus -Ńinut înaintea plutonului de execuŃie,cu un curaj rar întâlnit, un adevăr, cuargumentele omului de ştiinŃă, acelacă Transilvania este a poporului român,şi că el are toate drepturile să trăias -că în egalitate cu celelalte naŃionali -tăŃi ale principatului Transilvan.

La o mai cinstită şi mai dreaptărevaluare a istoriei Transilvaniei, aces-tui mare erou martir, i s-ar cuveniun loc de frunte. În semn de respectşi admiraŃie, faŃă de această figurălegendară, sculptorul medieşan HandelKurtfritz a realizat un bust de mareforŃă artistică al marelui istoric, carese află amplasat la Casa Memeorialădin Mediaş. Anvergura personalităŃiilui Stephan Lidwig Roth, ar cere unmonument de amploare amplasat încentrul oraşului.

• • • • ••••••• • • • • • •• VINERI • • •APRILIE • • • ••

c my b c my b

c my b c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBRĂVEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

14 aprilie 1912. Naufragiul Titanicului.

Liceul Ludwig Roth din Medias

Stefan Ludwig Roth

Adunarea de la Blaj University Tübingen - Germania

Civitas Mediensis (V)