Introducere

Actualitatea

Una dintre problemele actuale n Republica Moldova este de a isi mentine personalitatea in starea de bine prin compromise si care is efectele asupra personalitatii dupa compromis. n Moldova spre deosebire de alte ri ale Europenei, problemei date i-a fost acordat pn acum prea puin importan. La etapa actual, se observ totui o anumit schimbare de atitudine privitor la aceast problem. Cercetarea procesului care face personalitatea sa fie in stare de bine care ajuta de ajunge la un compromis n Republica Moldova este una din ncercrile unice de studiu efectuate pn acum. Studiul de fa combin compromisul si personalitatea. Studierea celor dou pri ce include: fapta, simtul si comunicare care este justificat din considerentul dinamicii dezvoltrii celor dou, deoarece ambele sunt interdependente pentru supravietuirea in societate.

Scopul - prezentei lucrri a fost cercetarea teoretic a efectelor compromisului asupra starii de bine a personalitatii, structura, rolul acestui proces n perioada de tranziie, investigarea dezvoltrii procesului de instituionalizare a efectelor compromisului asupra starii de bine n Republica Moldova. Obiective teoretice - de a efectua o analiz teoretic a conceptului: compromis si personalitate; - de a analiza efectele compromisului asupra starii de bine a personalitatii i structura acestui domeniu n Republica Moldova; - de a determina rolul compromisului si funciile starii de bine a personalitatii.

Obiective practice - de a determina care este rolul si efectele compromisului asupra personalitatii; - de a analiza care sunt cele mai importante componente ale procesului ce face stare buna a personalitatii; - de a determina gradul de dezvoltare al starii de bine a personalitatii in momentul compromisului, n baza analizei evoluiei dinamicii, numrul de efecte;

Ipotez

Efectele compromisului asupra starii de bine a personalitatii n Republica Moldova trebuies studiate, de a gasi compromisul ce ar face, starea de bine a personalitatii; Aceasta lucrare demonstreaza/ arata care is efectele compromisului asupra starii de bine a personalitatii, si propune tehnici in dezvoltarea compromisului, in asa fel ca, sa fie starea de bine a personalitatii. In ultima perioada procesul de studiere a efectelor compromisului asupra starii de bine a personalitatii este studiat separate, adica ce e compromise si ce e personalitate. Datorita studierii ambelor subiecte, apare o ide generala referitoare la efectele comromisului asupra starii de bine a personalitatii.

Baza teoretica

- combinarea unor teorii ce au fost descoperite in psihologie - studierea efectelor compromisului asupra starii de bine a personalitatii la etapa actual trebuie utilizat pentru determinarea tendinelor existente n societate. Partea practic a lucrrii date a inclus utilizarea datelor statistice precum i a observaiilor.

1.COMPROMISUL

1.1 DESCRIEREA. APARITIA. EVOLUTIA COMPROMISULUI

Compromisul e o creare de sine, la care poate fi incalcata stima de sine, dar prin cautarea unui scop individual isi poate face starea de bine. Efectele mult mai puternice asupra strii de bine este alimentatia: merele, ciocolatei, pe lng sentimentele pozitive, a aprut i sentimentul de vin de a fi consumat acest aliment. Compromisul poate aparea de la o neintelegere ( conflict ) o conotatie negativa, ciocnire materiala sau morala violenta, o situatie contraversata, stare de dusmanie, divergenta. Conflictul poate declansa un proces prin care indivizii sa isi dia seama ca au interese commune , si opuzanti comuni, ajuta la dezvoltarea personalitatii oamenilor a stabili identitati individuale si de grup, ajuta oamenii sa se adapteze la situatii noi. Avem aceasta putere asupra noastra ,aceea de a ne schimba,fara limite,trebuie sa avem si foarte multa rabdare cu noi insine, pentru aceasta sint tehnici, recomandari si o descrie mai concreta la efectele compromisului asupra starii de bine, ca exemplu acelasi zimbet poate ajuta de ajunge la un compromise si de a avea o stare de bine a personalitatii. Personalitatea este influientata de compromise si anume aceste efecte si fac starea personalitatii. Prima natere a personalitii se leag de momentul cristalizrii contiinei de sine, care presupune i raportarea critic la propriile acte de conduit, la propriile dorine, prin comparare cu alii; aplicarea la sine a acelorai criterii, condiii i restricii care se aplic altuia.ntreaga evoluie a personalitii se desfoar pe fondul interaciunii contradictorii dintre contiina obiectivi autocontiin.

1.2. MOTIVE CARE DUC LA COMPROMIS Motivele pentru care alegem sa ne compromitem viata sunt nenumarate. Sunt insa o parte dintre acestea valabile pentru fiecare dintre noi. Dorinta de afirmare rapida Vanitatea Lasitatea Sentimentul inferioritatii Dezamagiri din trecut Comoditatea Frica de singuratate Mila

1.3.FACTORII CARE FACILITEAZA CMPROMISULLa un moment dat, cu aceste motive, ce salasluiesc in fiecare dintre noi, jongleaza factorii externi si asa ajungem sa cedam in fata presiunilor. Cei mai des intalniti factori externi: Familia Anturajul Persoana iubita Ghid de recunoastere a compromisului bun:1. E constructiv. Daca faci ceva de dragul lui care iti aduce o satisfactie, inseamna ca merita.2. Te transforma in bine. Nu ti-a picat bine cand s-a uitat cu admiratie lacolegalui de serviciu cu care v-ati intalnit in supermarket. Noroc ca ti-ai dat seam ace i-a placut la ea, si i-ai furat secretul.3. Se vede pe fata ta. Toata lumea remarca transformarea ta, toti iti spun ca radiezi si ca iti prieste ce faci. Daca se petreceasa, esti pe drumul cel bun. {1}

1.4. EFECTELE COMPROMISULUI NEASUMAT CU ADEVARAT

Un compromis neasumat si neacceptat poate avea o multime de efecte secundare. Unele pot fi vizibile imediat, altele, pe termen lung. Pe termen scurt, pot sa apara inlocuiri: daca accept ceva ce de fapt nu imi doresc, voi reactiona astfel incat sa pedepsesc pe alta cale. Fie ma voi pedepsi pe mine, fie pe partener, pot aparea efecte psihosomatice de genul: o raceala, o alergie; sau poate mananc mai mult sau mai putin decat am nevoie, ori evadez in shopping (femeile au, in general, aceasta tendinta), sau poate in jocuri de noroc (mai des la barbati), ori poate incep sa petrec mai mult timp in afara cuplului (cu prietenii sau la birou), alegand astfel sa ma distantez de cel/cea care isi doreste acest compromis cu care eu nu sunt de acord. Pe termen lung, pot aparea boli psihosomatice mult mai serioase: anxietati generalizate, depresie, boli cardiovasculare in general, va fi afectata acea parte a corpului care este mai sensibila. De asemenea, cuplul poate fi destabilizat prin racirea relatiei si distantarea partenerilor. Uneori, cel/cea care a acceptat aceasta situatie isi poate chiar gasi alinare langa alta persoana care nu ii cere aceleasi compromisuri si care pare mult mai intelegatoare si mai atenta la nevoile celuilalt.{2} Cred ca e important ca fiecare dintre noi sa se cunoasca cat mai bine. Asta inseamna sa ne cunoastem si nevoile, dorintele, limitele. Stiind toate acestea, ne e ceva mai usor sa ne dam seama care e punctul dincolo de care compromisul nu mai e compromis, ci se transforma in impunere. Cu cat ne cunoastem mai bine, cu atat mai usor ne este sa ne dam seama cat putem lasa de la noi cand facem un compromis, ce este cu adevarat important, ce ne multumeste si, mai ales, din ce punct nu mai e confortabil pentru noi sa cedam. Gestionarea ar fi bine sa se realizeze prin negociere. E important pentru binele amandurora sa se gaseasca calea de mijloc. Pana la urma, asta inseamna compromis: las eu ceva de la mine, lasi si tu ceva de la tine, astfel incat sa putem ajunge la o intelegere si o situatie confortabila pentru amandoi. Daca voi accepta ceva ce nu imi face placere si pentru care nu am gasit intelegere la partener, este posibil ca, pe termen lung, efectele sa fie in defavoarea mea, dar mai ales a relatiei.{3} 1.5. MOTIVE ALE COMPROMISULUI Cele mai frecvente cauze ale compromisurilor pornesc din schemele copilriei ce trebuie demontate cumva Scheme emoionale, scheme copleitoare i invizibile, scheme din care doar cei ce se trezesc pot iei. Dar trezirea nu este suficient. La ieirea din schem trebuie lucrat. Trezirea este doar primul pas. E o alegere, alegerea de a... schimba i a ne schimba. ns pn atunci ne ajut cunoaterea lor. Iat cteva motive ale compromisului sufletului: 1- frica de schimbare, care ascunde n ea multe frici: de necunoscut de singurtate de reaciile societii sau ale familiei proprii. 2 - frica de srcie, care ascunde n spate situaii blocante precum: un job care nu ne place i ne epuizeaz fizic i/sau psihic, dar nu avem curaj sl prsim o csnicie din care nu avem n mod practic unde s ne ducem o groz de datorii la bnci care ne determina s nu avem din ce tri, sau frica de a alege s facem un prim pas pentru a ncepe o afacere.(Ce este frica? frica este emotia specifica primejdiei sau a perceptiei primejdiei frica este o emotie cu un mare impact psihologic: se accelereaza bataile inimii si ritmul respiratiei, muschii se contacta si maine tremura si sunt reci, pielea se face ca de gaina. Toate aceste manifestari sunt legate de activitatea sistemului nervos simpatic si de doi neurotransmitatori, adrenalina si nonadrenalina, care actioneaza asupra intregului organism in prezenta fricii. Aceste reactii subliniaza functia spaimei ne ajuta sa evitam sau sa limitam pagubele. frica ne pregateste pentru o actiune fizica mai ales fuga. Comportamentele pe care ni le inspira frica pot fi diferite, uneori iti poate da curaj, alteori te poate impietri. Frica este o emotie adesea inconstienta de cele mai multe ori ne dam seama cat de frica ne este dupa ce a trecut evenimentul cu pricinaFrica are o expresie faciala specifica, la fel ca toate emotiile fundamentale ochii si gura se deschid larg iar sprancenele se inalta). 3- vinovia, care ascunde n spatele ei cele mai nefericite emoii acuzatoare i blocante. Acestea pot proveni din: credina greit cum c dac cineva nea ajutat o dat trebuie s i fim toat viaa datori i n consecin s suportm ani de zile toate neplcerile cauzate de el/ea. frica de pedeaps divin n caz de separare sau divor, care ne determin s trim o via Despre mine De cnd m tiu am fost atras de misterul creaiei, am vrut s aflu, s tiu, s cunosc, sau poate doar smi amintesc ceea ce oricum sufletul meu tia. Copil fiind, priveam n deprtri nstelate cutnd parc ceva nenumit, ceva cemi putea oferi libertatea i bucuria dorit. (continuarea aici) Unele secrete ale lumii spirituale "Materia este derivata din minte, si nu mintea din Compromisuri cu viaa Lumea Spirituala searbd, banal, sau mai ru n stare de certuri sau teroare. teama c nu ne facem datoria fa de cineva, care de fapt nu dorete sub nici o form ajutorul nostru, dar noi ne simim datori s insistm n al ajuta. Toate aceste frici i vinovii ne determin s facem COMPROMISURI CU VIAA. Pe lng acestea ar mai putea fi: lenea, lcomia, nepsarea, necredina sau lipsa unui sprijin moral. Trebu de atras atentia si la Efectele ereditii care variaza in functie de virsta, ce ar insemna ca nu in acelasi caz cind se ajunge la un compromis, va avea efect de bine asupra personalitatii, va depinde si de virsta persoanei. ex : ncepnd cu anii 70 ai secolului trecut, multe cercetri efectuate asupra gemenilor indic faptul c aproape jumtate, dac nu chiar mai mult, din variaia caracteristicilor majore ale personalitii este datorat factorilor genetici.{4} Compromisul este momentul zilnic din viata fiecarui legat cu supravietuirea pe pamint, independent de ras, religie, naiune, clas social, omul este animat de aceleai trebuine biologice generale, de aceeai tendin spre autorealizare Compromisul este si ca o socializare (Socializarea este un proces de nsuire i interiorizare a normelor i valorilor sociale, a modelelor de comportament social ) un mechanism a formarii personalitatii Dup prerea lui H. Markus oamenii i creaz o schem a sinelui, un model interior funcional al sinelui. Schema modeleaz att procesele interpersonale, cum ar fi evaluarea celorlali i interaciunile, ct i procesele intrapersonale ale autocunoaterii i motivaiei. Acelai autor consider c schema sinelui este ntru totul interpersonal. i aceasta fiindc: este produs al interaciunii sociale (alte persoane sunt surs de informaii despre sine):- oamenii tind s-i formeze preri despre modul n care sunt privii de ceilali. Procesele de ataare din copilrie ar putea influena dezvoltarea schemelor relaionale.- comportarea celor din jur formeaz valorile sociale pe care le interiorizeaz.- la modelarea sinelui particip i comparaia explicit a cuiva cu ceilali i ca urmare ofer unei persoane informaii despre valoarea ei social i indic modul n care se poate perfeciona. Comparaiile cu alte persoane ar putea reprezenta fie o surs de ameninare (prin autoverificare), fie o surs de intensificare a sinelui cu scopul de ai ridica nivelul (Prostului nu-i ade bine dac nu este i fudul).

1.6. IMAGINEA DE SINE Imaginea de sine include i imaginea sinelui n relaiile cu ceilali. Este un predictor al comportamentului persoanei, mai ales n cadrul relaiilor sociale. Schimbrile de imagine de sine obinute prin consiliere duc la schimbri n relaia cu ceilali, iar asta va duce la schimbarea celorlali n relaie cu persoana care se schimb. n copilrie, prinii transmit copilului modul n care ei l vd, l simt, ceea ce cred despre copil i asta duce la modul n care copilul se vede, simte, crede despre el. Sentimentele celorlali fa de copil devin directive despre cum trebuie s fie copilul. Prinii transmit copilului ce e ru i ce e bine (copil cuminte/copil ru). Copilul dezvolt aceleai convingeri despre el nsui, le internalizeaz. Prietenii sunt att de importani tocmai pentru c te ajut, i ntresc imaginea de sine (i arat c ei te vd aa cum te vezi i tu) i te fac s te simi liber, s te exprimi n acord cu aceast imagine de sine recunoscut. Privirea pozitiv se internalizeaz, devenind stim de sine. Pentru a nu pierde privirea pozitiv a prinilor, copilul nva s interpreteze sentimentele i s se comporte n sensul ateptat pentru a-i menine atenia, afeciunea, acceptarea prinilor i mai trziu, a celor din jur. Cnd privirea pozitiv este condiionat, copilul va internaliza i condiionarea: dac prinii m aprob cnd sunt asculttor, atunci i eu trebuie s m aprob atunci cnd sunt asculttor; dac m dezaprob dac plng, trebuie s dezaprob i eu plnsul!. 7 pasi catre o stima de sine maibuna.- Retine ca nu esti ceea ce cred altii despre tine. Refuza sa asculti criticile care iti fac mai mult rau decat sa te ajute. Scrie-ti pe o lista toate realizarile si succesele din trecut pana in prezent. Intalneste-te cu oamei care care iti fac complimente sincere si care au o parere realista despre tine. Tine un jurnal in care sa treci saptamanal toate realizarile, pentru a avea mereu proaspat in minte cat de capabil esti. Inceteaza sa te mai plangi in prezenta celorlalti, vorbeste-le, mai bine, despre succesele tale. Nu uita ca daca cineva te iubeste cu adevarat iti observa mai repede calitatile decat defectele. Fa o selectie printre oamenii care te inconjoara. Repeta-ti zilnic ca ai dreptul sa fii fericit si iubit. Datorit faptului c n diferite momente ale vieii (mai ales n momente de criz) depindem unii de alii, imaginea de sine ne este ameninat i pentru a o pstra, a ne pstra stima de sine, vom dezvolta mecanismele de a o apra (mecanisme defensive). Unii autori consider c a avea respect sau stim de sine de a puatea ajunge la un compromis si tot odata de a mentine starea de bine nseamn a avea contiina forelor i a slbiciunilor proprii, a te accepta sub aspectele cele mai intime i mai preioase. Aceasta nseamn asumarea unor responsabiliti, afirmarea, tiina de a rspunde nevoilor personale, de a avea scopuri i de a gsi mijloacele pentru a le atinge. O bun stim de sine implic integritate personal i respect pentru ceilali. O feti care la vrsta precolar are un sentiment al valorii sale va crete ca un adult cu o bun stim de sine cu logica mai corecta si aprecierea problemei aparute prin rezolvarea cu un compromis bine influientabil a personalitatii, va fi capabil s i asume responsabiliti i va deveni o mam care i va respecta copilul. Cercetrile arat c o bun stim de sine previne eecul colar, anumite dificulti de nvare, delincvena, abuzul de droguri i substane i suicidul. Stima sau respectul de sine face o mare parte din efectele compromisului asupra starii de bine a personalitatii Carl Rogers (1931) spune c stima de sine d stabilitate i consisten personalitii. Se dezvolt n copilrie, n tranzaciile cu prinii. Ulterior n via, tranzaciile cu ceilali tind s o confirme i astfel s o menin. O persoan sntoas/rezilient are o imagine de sine care reflect realitatea, ntr-o relaie confortabil cu idealul de sine. Rogers vede progresul clienilor si n procesul de consiliere n schimbrile modului n care ei gndesc i simt despre ei nii.{5}

2. CONCEPTUL DE PERSONALITATE

2.1. DEFINITIA SI CARACTERISTICILE PERSONALITATII

n viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o nsusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii. Se pune ntrebarea "Ce este personalitaea?". n opinia lui P.Fraisse istoria psihologiei, ntre anumite limite, se confunda cu istoria raspunsurilor la aceasta ntrebare fundamentala. nainte de a defini personalitatea trebuie sa definim persoana. Persoana nseamna individul uman concret. Personalitatea nsa, este o constructie teoretica elaborata de psihologie, n scopul ntelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care l numim persoana umana. n literatura de specialitate si nu numai, exista numeroase definitii ale personalitatii, fiecare surprinznd cteva aspecte ale acestui concept att de vast. n "Dictionar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definita asfel: " element stabil al conduitei unei persoane ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de o alta persoana." Pentru sociologie personalitatea este "expresia socioculturala a individualitatii umane." ("Dictionar de Sociologie" coord. C. Zamfir, L. Vlasceanu). Personalitatea e un termen larg rspndit al crui sens este cunoscut limbajului comun. Majoritatea folosete cuvntul pentru a se referi la un ansamblu de caracteristici care definesc modul n care o persoan vede i acioneaz n lume - ceva asemntor unor mbinri a proceselor de gndire i de comportament. n psihologie, el ar putea fi definit ca trsturile emoionale, cognitive i comportamentale unice fiecrui individ, nvate i dezvoltate prin experien i relativ consistente de-a lungul timpului. Este putin probabil sa gasim un consens intre psihologi cu privire la natura personalitatii. Nu exista o perspectiva unica asupra careia toti cercetatorii sa cada de acord. Este dificila gasirea unui acord nu numai in ceea ce priveste definirea personalitatii, dar mai cu seama privitor la caracteristicile acesteia. Mai degraba decat sa caute o convergenta psihologii, apartinand diverselor scoli, au avansat definitii si teorii ale personalitatii pe care le-au sustinut si aparat cu o pasiune si o convingere demne de invidiat. Dintre nenumaratele teorii voi supune atentiei doar pe acelea care au reusit realmente sa se impuna in comunitatea stiintifica si anume: psihanalitica, behaviorista, cognitiva, a trasaturilor si cea a invatarii sociale. Suntem desigur suficient de familiarizati cu multe dintre aceste perspective din cadrul altor cursuri de psihologie. Emulatia lor, in oferta de modele explicative, este de altfel fireasca daca luam in calcul faptul ca aceste abordari reprezinta principalele forte ce opereaza activ in cadrul intregii psihologii si nu doar in domeniul personalitatii. In ciuda faptului ca toate aceste teorii permit o prezentare ampla a ceea ce numim sistemul de personalitate, raspunsul la intrebarea fundamentala Ce este personalitatea ramane in continuare o problema dificil de solutionat. Nu exista, cel putin pana acum, un raspuns limpede la aceasta intrebare. Fiecare teorie poate fi partial corecta, sau putem spune ca toate sunt partial corecte, ceea ce ne face sa credem ca raspunsul corect la intrebarea avansata este in fapt unul cumulativ. Acel raspuns ar reuni intr-o noua teorie aspectele cele mai viabile ale teoriilor deja avansate. Lipsa unui acord intre teoreticieni in ceea ce priveste teoretizarea personalitatii nu trimite cu necesitate la inutilitatea teoriilor ce incearca sa o explice. Spre exemplu, intr-o situatie similara, cea a inteligentei, cu toate ca psihologii nu au cazut de acord asupra unei definitii unice acest lucru nu i-a impiedicat sa utilizeze conceptul de inteligenta, sa elaboreze diverse modalitati de evaluare a acesteia, in virtutea carora au purces firesc la predictii comportamentale. Rationamentul poate fi extrapolat si in cazul personalitatii. Fiecare teorie ofera o imagine tentanta asupra naturii umane concluziile lor fiind bazate de cele mai multe ori pe rezultatele a numerosi ani de cercetare si de munca intensa. Toti teoreticienii au ceva important, impresionant si provocator de spus despre abisurile fiintei umane. Faptul ca ei nu sunt intotdeauna de acord ne obliga sa luam in considerare trei factori pentru a putea astfel mai facil sa ne explicam aceste disensiuni: 1. complexitatea subiectului discutat; 2. contextele istorice si personale diferite in care fiecare din aceste teorii au fost formulate;3. faptul ca psihologia este o disciplina relativ tanara, recent intrata in spatiul stiintificitatii.

Interesul acordat azi studiului personalitatii este deosebit si acest lucru reiese cu usurinta din abundenta studiilor prezente in literatura de specialitate. Teoria personalitatii reflecta asadar o parte esentiala a eforturilor continue ale psihologiei de a intelege natura umana. Exista desigur si motive personale de a studia teoriile personalitatii: o curiozitate fireasca de a stii cat mai mult despre propriul comportament. De ce ne comportam gandim si simtim intr-un anumit fel? De ce o persoana este agresiva iar alta inhibata, una plina de curaj iar alta fricoasa, una sociabila iar alta timida? Ce ne face pe noi sa ne purtam intr-un anumit fel, iar pe fratii si surorile noastre crescuti in aceeasi casa sa fie atat de diferiti? Ce factori ajuta pe anumiti indivizi sa devina oameni de succes in cariera sau/si mariaj in timp ce altii, cu acelasi potential cad dintr-un esec in altul? Desigur nevoia de a ne cunoaste pe noi insine, curiozitatea de a descoperi dedesubturile motivelor si temerilor noastre este foarte puternica in cei mai multi dintre noi. Examinarea variatelor perspective asupra personalitatii ne va permite sa dobandim cel putin un modest bagaj de informatii pentru dificila si nesfarsita sarcina de a ne cunoaste pe noi insine. Un alt motiv pentru studiul teoriilor personalitatii este unul practic. Indiferent de domeniul pentru care un individ a optat si in care doreste sa faca cariera el lucreaza si va lucra cu oameni si pentru oameni. Intelegerea naturii personalitatii umane va spori calitatea relatiilor interpersonale atat de importante pentru succesul profesional dar si pentru o insertie adecvata in comunitate. Rezultatele cercetarile din domeniul psihologiei industriale si organizationale au subliniat, nu de putine ori, importanta acestei idei. Intr-un studiu efectuat pe cateva sute de muncitori, urmarind sa identifice cauzele disponibilizarilor s-a constatat, cu surpriza, ca doar 10% au fost concediati datorita inabilitatii lor de a-si presta eficient munca. Restul de 90% au fost concediati datorita dificultatilor de relationare cu ceilalti colegi, subalterni sau superiori (Schultz & Schultz,1990). De asemenea, studiul personalitatii are o valoare practica deosebita si in domeniul psihologiei clinice. O analiza statistica releva ca 74% din universitatile care acorda titlul de Master in psihologie clinica considera cursul de teoria personalitatii ca fiind unul de importanta cruciala in pregatirea studentilor. Studiul personalitatii este de asemenea cotat ca fiind de mare importanta de mai bine de 70% din centrele de sanatate mentala, spitalele si clinicile anchetate (Annis, Tuckev & Bakev,1984). Mai exista un motiv pentru a studia personalitatea si probabil acestea este cel mai vital si mai irezistibil motiv. Daca evaluam nenumaratele probleme si crize cu care se confrunta omenirea, la sfarsit de secol XX (iminenta unui razboi nuclear, poluarea, abuzul de droguri, terorismul etc.), vom gasi cu siguranta de fiecare data aceeasi cauza: oamenii insasi. Toate acestea ar putea fi mult ameliorate printr-o deplina intelegere a fiintei umane. Abraham Maslow, unul dintre personalitatile gandirii umaniste spunea: Daca vom reusi sa imbunatatim natura umana atunci vom imbunatati totul, si aceasta deoarece doar astfel vom inlatura cauza dezordini mondiale Absenta unui consens asupra naturii personalitatii precum si asupra celei mai potrivite modalitati de abordare a acesteia e reflectat in egala masura si in dezacordul privitor la definirea termenului ce o eticheteaza. Intr-o carte devenita de acum clasica in domeniu - Structura si dezvoltarea personalitatii Allport invoca si discuta peste 50 de definitii ale personalitatii. Dar mai degraba decat sa le descriem pe acestea si toate definitiile aparute de atunci ar fi, credem noi, mult mai nimerita incercarea de a relationa personalitatea cu utilizarea obisnuita, zilnica pe care o dam acestui termen. Candva un psiholog sugera ca ne putem face o idee despre intelesul acestui concept, daca examinam cu atentie ceea ce noi intentionam sa surprindem de fiecare data cand utilizam cuvantul Eu (Adams,1954). Cand spunem Eu, incercam sa insumam totul despre noi insine simpatiile si antipatiile noastre, temerile si virtutile, vigoarea si slabiciunile noastre. Cuvantul Eu este ceea ce ne defineste pe fiecare din noi ca individ, ca persoana separata de altii. Daca recurgem la o analiza etimologica regasim ca termenul deriva din latinescul persona care se refera la masca utilizata de un actor intr-o piesa. Ca atare persona designeaza masca publica, fata pe care noi o etalam celorlalti. In virtutea aceste derivari etimologice am putea lesne conchide ca personalitatea se refera doar la caracteristicile externe, vizibile, la acele aspecte pe care si ceilalti le pot vedea. Astfel, personalitatea unui individ poate fi definita in termeni de impresie pe care persoana o face asupra altora, ceea ce persoana pare sa fie. Se rezuma oare personalitatea doar la fatada, la masca sau rolul pe care il jucam pentru ceilalti? Pentru cei mai multi dintre noi, termenul semnifica mult mai mult. In mod obisnuit ne referim la mai multe atribute ale unui individ, la o suma sau o colectie de caracteristici care sunt mult mai profunde decat aparentele fizice superficiale. Ne referim la o suma de dimensiuni care nu pot fi observate direct, la acelea pe care o persoana incearca sa le ascunda de noi sau pe care noi incercam sa le ascundem vederii altora. De asemenea utilizam cuvantul personalitate atunci cand ne referim la caracteristici de durata. Putem afirma ca personalitatea unui individ este relativ stabila si predictibila. Aceasta nu inseamna ca personalitatea este rigida si neschimbatoare, ea poate, asa cum vom vedea, sa-si releve diferite aspecte in functie de situatie. In acest sens in 1960 psihologul Walter Mischel a provocat o adevarata dezbatere in psihologie legata de importanta relativa a variabilelor personale (trasaturi, nevoi) si variabilele situationale in determinarea comportamentului (Mischel,1968,1973). Controversa continua in literatura de specialitate de mai mult de 20 de ani. Multi personologi considera rezolvata problema acceptand o abordare interactionista, afirmand ca trasaturile personale, aspectele social-situationale si interactiunea dintre ele trebuie deopotriva luate in considerare daca scopul nostru este acela de a oferi o explicatie completa a comportamentului uman (Carson,1989;Kenrick&Funder,1988;Rowe,1987). Tindem de asemenea sa credem ca personalitatea este unica. Constatam similaritati intre oameni si cu toate acestea sesizam ca indivizii poseda caracteristici speciale sau combinatii de caracteristici care-i disting unii de ceilalti. Ca atare in virtutea experientelor cotidiene avem tendinta sa percepem personalitatea ca un cluster stabil si unic de caracteristici care poate insa suferi modificari ca raspuns la diferite solicitari externe. Cu toate acestea este greu sa oferim o definitie asupra careia acceptul psihologilor sa fie unanim. Pentru a distinge un anumit grad de precizie in definirea conceptului, trebuie sa intelegem ce doreste fiecare teoretician sa sugereze prin conceptul pe care il utilizeaza. Fiecare teoretician ofera o versiune unica, o perspectiva personala asupra naturii personalitatii, care devine astfel definitia sa de lucru. Prin urmare demersul nostru are ca obiectiv intelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate si examinarea unor variate modalitati de definire a Eu-lui. Psihologii in domeniul personalitatii acorda o importanta crescuta nu doar formularii teoriilor ci in egala masura si modalitatilor de evaluare a acesteia. O teorie asupra personalitatii sugereaza modalitatile prin care o mare varietate de date privind persoana pot fi puse alaturi si sistematizate pentru a dobandi astfel coerenta si inteligibilitate.Atunci cand ne propunem sa studiem sistematic si intensiv indivizii in fapt noi vrem sa stim ce sunt ei, de ce se comporta intr-un anumit fel, si cum au devenit ceea ce sunt. Ca atare orice teorie asupra persoanei trebuie sa fie in masura sa ofere raspunsuri la aceste trei intrebari. Intrebarea ce se refera la caracteristicile persoanei si la modul cum ea este organizata in relatiile cu ceilalti. Intrebarea de ce se orienteaza spre motivele ce particularizeaza comportamentul individului. Raspunsurile la aceasta intrebare releva aspectele motivationale ale persoanei; ex. de ce a decis sa se deplaseze si de ce tocmai in acea directie? De ce este o mama supraprotectiva? - pentru ca acest mod de a fi o face fericita, pentru ca ea cauta sa ofere copiilor sai ceea ce ei i-a lipsit in copilarie, sau doar pentru a evita manifestarea oricarui resentiment din partea copiilor?. O persoana a dezvoltat depresia ca urmare a unei umiliri, din cauza unei iubiri pierdute, sau dintr-un sentiment de vinovatie? Intrebarea cum se refera la factorii determinanti ai personalitatii. In ce mod si in ce masura fortele genetice si cele ambientale au interactionat pentru a determina structura si functionarea actuala a personalitatii. Ca atare o teorie ne poate ajuta sa intelegem in ce masura, spre exemplu, anxietate este o caracteristica personala, cum aceasta caracteristica de personalitate s-a dezvoltat, de ce anxietatea se releva doar in anumite contexte si de ce individul adopta preferential un anumit comportament atunci cand este anxios? Raspunsurile pe care le primim cand adresam asemenea intrebari ne conduc la trei concepte, deosebit de utile in intelegerea personalitatii. Acestea sunt: structura, procesele si cresterea si dezvoltarea. Termenul de structura se refera la cele mai stabile si mai trainice aspecte ale personalitatii. Acestea reprezinta caramizile edificiului numit personalitate, ele sunt comparabile cu partile componente ale corpului uman sau cu ceea ce atomii si moleculele sunt in fizica si chimie. Concepte structurale precum trasaturile, raspunsurile, obisnuintele, sinele, etc. au devenit foarte populare si utile in incercarile de a raspunde la intrebarea ce sunt oamenii. Procesele se refera la conceptele dinamic-motivationale pe care le utilizam atunci cand cautam explicatii pentru un anumit comportament. Daca reiteram modelul corpului uman atunci trebuie sa acceptam ca acesta trebuie gandit nu doar in termenii unei organizari, structurari a partilor ci si in cei ai unor procese ce relationeaza aceste parti. Similar personalitate detine procese ce servesc dimensiunii functionale, ce initiaza si intretin comportamentele individuale. Sintagma crestere si dezvoltare este puternic relationata cu cele doua concepte anterioare. O teorie privind cresterea si dezvoltare trebuie sa ofere cele mai coerente argumente privitoare la modificarile structurale de la nastere la maturitate precum si pentru schimbarile corespunzatoare ale proceselor personalitatii, invocand de fiecare data factorii determinanti. In acest sens diferitele teorii accentueaza fie rolul factorilor genetici fie al celor ambientali (cultura, clasa sociala, familie, etc.) ca principali determinanti ai personalitatii. In concluzie teoriile asupra personalitatii pot fi comparate prin intermediul conceptelor pe care acestea le utilizeaza atunci cand ofera raspunsuri la intrebarile, ce, de ce, si cum?. In modulul introductiv se traseaza cadrul teoretic in care se va studia conceptul de personalitate. Importanta studierii personalitatii rezida in principal din faptul ca atat progresele omenirii, cat si regresele acesteia sunt determinate de oamenii insasi. De asemenea, importanta studierii personalitatii devine evidenta atunci cand privim omul ca fiinta sociala prin excelenta, deoarece indiferent de profesia, locul de munca, organizarea familiala, mediul si nivelul de trai, omul traieste printre alti oameni. Prin urmare intelegerea naturii personalitatii umane devine un factor esential atat in cunoasterea de sine, dar si in cunoasterea celorlalti. Inca de la inceput ni se atrage atentia ca nu exista o definire unanim acceptata a conceptului de personalitate, ci mai degraba diferitele paradigme teoretice au avansat propriile teorii si definitii ale personalitatii. Dintre aceste teorii, cele care s-au impus in psihologie sunt teoriile psihanalitica, behaviorista, umanista, cognitiva, teoria trasaturilor si cea a invatarii sociale. Datorita lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axeaza pe corelarea acestor definitii teoretice cu ceea ce se simtul comun designeaza prin termenul de personalitate. La nivelul utilizarii cotidiene, personalitatea reprezinta acele caracteristici unice, care ne deosebesc de ceilalti, fie ele evidente in comportament sau neexprimate comportamental, care au o oarecare durabilitate in timp si cu ajutorul carora conduita persoanei devine relativ predictibila. Fiecare teoretician ofera o versiune unica, o perspectiva personala asupra naturii personalitatii, care devine astfel definitia sa de lucru. Rezumand obiectivul acestui material il reprezimta intelegerea diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate si examinarea unor variate modalitati de definire a Eu-lui. ntre nenumaratele definitii ale personalitatii, G. W. Allport da propria definitie n lucrarea "Structura si dezvoltarea personalitatii", ncercnd cum spune " nu sa definim obiectul n functie de metodele noastre imperfecte". "PERSONALITATEA este organizarea dinamica n cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gndirea si comportamentul sau caracteristic." Pentru a ntelege mai bine, vom explica n continuare conceptele din aceasta definitie, asa cum a facuto Allport: Organizarea dinamica "Problema centrala a psihologiei este organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si deprinderi, care ghideaza n mod dinamic activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii. Termenul implica si procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivaa." Psihofizic "Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este nici exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa. Organizarea sa atrage dupa sine functionarea att a "spiritului", ct si a "trupului" ntro unitate inextricabila." Sisteme "Un sistem (orice sistem) este un complex de elemente ntro interactiune reciproca. O deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept , un stil de comportare. Aceste sisteme exista n mod latent n organism chiar cnd nu actioneaza. Sistemele sunt "potentialul nostru de activitate". Determina "Personalitatea este ceva si face ceva. Sistemele psihofizice latente motiveaza sau directioneaza o activitate si o gndire specifica atunci cnd intra n actiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinte determinate. Ele exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adoptative si expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscuta." Caracteristic "Orice comportament si orice gndire sunt caracteristice persoanei si (...) sunt unice pentru aceasta." Comportament si gndire "Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca. Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala n care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra." n "Dictionar de Psihologie", editura Babel 1997, coordonat de Ursula Schiopu comportamentul si gndirea "...se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de altele) si care contureaza identitatea ei specifica." Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud (1856 - 1939), ca o modalitate de a explora continutul si mecanismele vietii mentale umane. Pregatirea sa la facut sa aprecieze importanta factorilor biologici (natura) si a experientei sociale (educatia) pentru dezvoltarea si mentinerea personalitatii umane.

Freud credea ca exista necesitati umane universale care ajuta la ghidarea si modelarea comportamentului uman. Unul este eros "instictul vetii", nevoia oamenilor de a stabili legaturi ntre ei si altul este thanatos "instinctul mortii", baza nclinatiei agresive. n opinia lui Freud, personalitatea este compusa din trei elemente: idul (sinele), supraeul (superego) si eul (ego). Idul constituie impusurile noastre biologice, universale care cer satisfacere imediata. Supraeul este constiinta, idul reprezentat n personalitate. Eul este partea persoanei care este n contact cu realitatea. Personalitatea e vazuta sub aspect dinamic, adica miscarea "energiei psihice", a libidoului ntre cele trei instante psihice.

Personalitatea umana se dezvolta printro serie de stadii succesive, universale cu substrat biologic si legate de vrsta pe care Freud le-a numit "stadiile dezvoltarii psiho-sexuale". Primul stadiu este stadiul oral (1 an) n care sugarul cauta placere prin acte orale (suptul, muscatul). Al doilea stadiu este stadiul anal (2 ani) cnd apare controlul intestinelor si al vezicii urinare. Al treilea stadiu este stadiul falic (35 ani) este perioada constientizarii sexuale initiale, sau altfel spus conflictul Oedipal. Al patrulea stadiu este stadiul latentiei (5 anipubertate) n care este important dezvoltarea fizica si deprinderile intelectuale. Al cincilea stadiu este stadiul genital cnd apare sexualitatea matura.

Freud mai pune accent pe sursele inconstiente si emotionale ale dezvoltarii copilului care contribuie la stabilirea timpurie a aspectelor functionale ale personalitatii, aspectelor afective ale socializarii. Din numeroasele definitii ale personalitatii se desprind cteva caracteristici ale acestuia, care evidentiaza faptul ca personalitatea este o structura (Perron,R.,1985): " GLOBALITATEA: Personalitatea unei persoane este constituita din ansamblul de caracteristici care permite descrierea si identificarea ei printre celelalte. nsa nu trebuie sa uitam ca omul este unic prin fiecare persoana. Acest lucru nseamna ca unicitatea individului se contureaza ntro personalitate unica nsa asemanatoare pe anumite criterii, cu personalitatile altor indivizi. " COERENTA: Majoritatea teoriilor admit ideea existentei unei anume organizari si interdependente a elementelor componente ale personalitatii. Dar cnd n comportamentul unei persoane apar acte neobisnuite ele contravin acestor teorii. Personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapuse, ci un sistem functional format din elemente interdependente. " PERMANENTA (STABILITATEA) TEMPORALA: Desi o persoana se transforma, se dezvolta, ea si pastreaza identitatea sa psihica. Omul are constiinta existentei sale, sentimentul continuitatii si a identitatii personale dea lungul ntregii sale vieti.

2.2. TRASATURA PSIHICA. TIPURILE. FACTORII DE PERSONALITATE

Trasatura psihica este acel concept care evidentiaza aceste nsusiri sau particularitati relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. n plan comportamental, o trasatura este indicata de predispozitia de a raspunde n acelasi fel la o varietate de stimuli. De exemplu timiditatea este o trasatura, fiind n cele mai multe cazuri nsotita de stngacie, hiperemotivitate, mobilizare energetica exagerata etc. Tipurile sunt formate din mai multe trasaturi. ( de exemplu: introvertit, extravertit, ciclotimic etc.) W. Michel considera ca trasaturile sunt prototipuri, adica nu descriu dect proprietati tipice sau frecvente n anumite situatii. Deseori oamenii atribuie o trasatura daca aceasta apare n cteva situatii frecvente, chiar daca nu se poate generaliza si astfel caracteriza pe om. De exemplu cineva poate fi "catalogat" ca fiind coleric daca a fost vazut cuprins de mnie ntro situatie iesita din comun, chiar daca aceasta nu este o constanta a comportamentului sau. Aceeasi trasatura poate avea n vedere comportamente care se manifesta n situatii foarte diferite: de exemplu ati fi frica de esec, de paianjeni sau de vreo boala nu reflecta aceeasi componenta a personalitatii.

E. Kretschmer lund n considerare parametrii constitutiei fizice, corporale descrie 3 tipuri, iar asocierile dintre trasaturile fizice si psihice sau dovedit a fi semnificative pentru cazurile patologice: " Tipul picnic - statura mijlocie, exces ponderal, fata plina, mini si picioare scurte, abdomen si torace bine dezvoltate caruia i sunt asociate urmatoarele trasaturi psihice, grupate ntrun profil ciclitomic: vioiciune, mobilitate, optimism, umor, spontaneitate, sociabilitate, dar si superficialitate n relatiile sociale, nclinatie catre compromisuri; " Tipul astenic cu corpul slab, alungit, mini si picioare lungi si subtiri caruia i se asociaza un profil psihologic numit schizotimic: nclinatie spre abstractizare, interiorizare, sensibilitate, un simt acut al onoarei, meticulozitate etc.; " Tipul atletic tipul cu o dezvoltare fizica si psihica echilibrata. n opinia lui G. Allport personalitatea este o structura formata din trasaturi organizate ierarhic. El spune ca la fiecare individ exista 23 trasaturi cardinale care domina si controleaza celelalte trasaturi. n ordine ierarhica urmeaza un grup format din 1015 trasaturi principale, relativ usor de identificat, si n sfrsit sute sau chiar mii de trasaturi secundare si de fond, care sunt foarte greu de identificat. Notiunea de factor a fost introdusa n psihologie odata cu cu utilizarea analizei factoriale. De exemplu daca un elev are rezultate bune la matematica se poate anticipa ca va avea rezultate bune si la fizica, explicatia fiind existenta unui factor comun, si anume, un mod de rationament tipic. n vrful piramidei factorilor se afla factorul general deseori identificat cu inteligenta.

Factorii si trasaturile de personalitate datorita asemanarilor dintre ele sunt utilizati ca sinonomi.

2.3. TEORIILE PERSONALITATII Personalitatea poate fi abordata din perspective si din directii variate. Exista numeroase teorii ale personalitatii, dintre care amintim: biologista, experimentalista, psihometrica si socioculturala si antropologica.

Orientarea biologista pune accent pe ntreaga organizare psihocomportamentala a omului, accentueaza rolul motivelor biologice si al experientei timpurii pre si postnatala in formarea personalitatii. Dependenta, agresivitatea, sexualitatea sunt considerate trasaturi primare. Exista si contraopinii. De exemplu americanii vad razboiul, agresivitatea si competitia ca fiind umane prin nastere.Totusi, exista societati (Arapesii din Noua Guinee) n care razboiul este necunoscut, iar comportamentul agresiv si competitiv virtual inexistent. Necesitatea abordarii experimentaliste a personalitatii a fost formulata de Stanford (1963) astfel: "Studiul personalitatii este studiul modului n care oamenii difera pe un registru foarte ntins n ceea ce au nvatat: fiecare persoana deci este unica, dar toti au nvatat n concordanta cu aceleasi legi generale." Au fost abordate ndeosebi procesele de nvatare, procesele perceptiei si procesele de cunoastere superioare. Orientarea psihometrica nseamna studiul trasatirilor exprimabile sub forma unor liste de atribute ce caracterizeaza persoana n cadrul unei situatii. Au fost dezvoltate un numar mare de tehnici si instrumente de masura: scale, chestionare etc. Orientarea socioculturala si antropologica se bazeaza pe ideea ca personalitatea poate fi nteleasa numai lund n considerare si contextul social n care traieste individul, si numai comparnd indivizii apartinnd unor populatii si culturi diferite (Mead, Linton). Procesul de socializare e un proces social prin care individul uman, om, membru activ al societatii, parcurge transformari succesive. Este un proces social continuu de iteractiune care da unei fiinte potential sociale posibilitatea sasi dezvolte o identitate, un ansamblu de idei o gama de deprinderi. Esenta acestui proces este ca societatea ncearca sa tranforme individul (viitor actor al societatii) dupa chipul sau, astfel nct sa raspunda normelor, valorilor societatii. Potrivit teoriei rolulilor fiecare dintre noi avem un status social si jucam diferite roluri n functie de cerintele, asteptarile societatii n general. Nounascutii umani care sunt potentiali personalitati umane :-nu poseda limbaj articulat-nu au nici un fel de cunostinte stiintifice sau tehnice -nu au atitudini scopuri, idealuri de viata-simturile sunt incomplet dezvoltate.

3. TEMPERAMENTUL

3.1. DEFINITIE TEMPERAMENT

Temperamentul se refera la dimensiunea energeticodinamica a personalitatii si se exprima n particularitati ale activitatii intelectuale si a afectivitatii, ct si n comportamentul exterior: limbaj si motricitate, n conduita. Temperamentul, ca subsistem al personalitatii, se refera la o serie de particularitati si trasaturi nnascute care sunt importante n procesul devenirii sociomorale a fiintei umane. Trasaturile temperamentale sunt foarte usor de observat si identificat si n opinia majoritatii specialistilor n domeniu sunt legate de aspectele biologice ale persoanei respective, n special de sistemul nervos si cel endocrin. Psihologul roman Nicolae Margineanu a considerat ca temperamentul caracterizeaza forma manifestarilor noastre si, de aceea, la definit drept aspectul formal al afectivitatii si reactivitatii motorii specifice unei persoane. Exista mai multe tipologii ale temperamentului, aceasta problema fiind o preocupare constanta dea lungul istoriei si evolutiei stiintei. 3.2. TIPOLOGIA LUI HIPOCRATE

Prima ncercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii, Hipocrate (400 .e.n.) si Galenus (150 e.n.). n concordanta cu filosofia epocii, care considera ca ntreaga natura este compusa din patru elemente fundamentale aer, pamnt,foc si apa acestia au socotit ca predominanta n organism a uneia dintre cele patru "umori" (hormones): snge, flegma, bila neagra si bila galbena, determina temperamentul. Pe aceasta baza se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric. Colericul este energic, nelinistit, impetuos, irascibil, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este inegal n manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Oscileaza ntre entuziasm si deceptie, care tendinta de exagerare n tot ceea ce face. Este o persoana foarte expresiva,usor "de citit", gndurile si emotiile i se succed cu repeziciune.Are tendinta de dominare n grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze. Sangvinicul se caracterizeaza prin ritmiciatate si echilibru. Este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatie. Fire activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane. Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat n tot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita poate obtine performante deosebite mai ales n muncile de lunga durata si este foarte tenace, meticulos n tot ceea ce face. Fire nchisa, greu adaptabila, putin comunicativa, prefera activitatile individuale. Melancolicul este la fel de lent si inexpresiv ca felgmaticul,dar i lipseste forta si vigoarea acestuia, emotiv si sensibil, are o viata interioara agitata datorita unor exagerate exigente fata de sine si a unei nencrederi n fortete proprii. Este putin rezistent la eforturi ndelungate. Putin comunicativ, nchis n sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa.

3.3. TIPOLOGIA LUI PAVLOV

Explicarea diferentelor temperamentale tine, n conceptia filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov, de caracteristicile sistemului nervos central si de raporturile dintre ele: " Forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos si se exprima prin rezistenta mai mare sau mai mica la excitanti puternici sau la eventualele situatii conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic si sistem nervos slab " Mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers, n functie de solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sistemul nervos este mobil, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert " Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia si inhibitia). Daca ele au forte aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibrat. Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia.

Din combinarea acestor nsusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos: 1. tipul puternic, neechilibrat,excitabil (corelat cu temperamentul coleric) 2. tipul puternic, echilibrat, mobil (corelat cu temperamentul sangvinic) 3. tipul puternic, echilibrat, inert (corelat cu temperamentul flegmatic) 4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic) Gheorghe Zapan a determinat patru niveluri ale sistemului temperamental: nivelul motor general (de activitate), nivelul afectiv, nivelul perceptivimaginativ si nivelul mintal (al gndirii). Fiecare nivel se caracterizeaza prin indicii temperamentali: forta, echilibru, mobilitate, persistenta, tonus afectiv (stenic si astenic) si directie (extravertit sau introvertit). Gh. Zapan a elaborat o metoda de educare a capacitatii de interapreciere, numita metoda aprecierii obiective a personalitatii. Tipurile temperamentale si tipurile de sistem nervos sunt doua notiuni diferite, nu coincid, deoarece n timp ce acestia din urma ramn dea lungul vietii neschimbate, temperamentul se construieste n cadrul interactiunii individului cu mediul fizic si sociocultural.

3.4. TIPOLOGIA LUI JUNG SI EYSENCK

Psihiatrul elvetian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante experiente clinice, ca, n afara unor diferente individuale, ntre oameni exista si deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra n categoria extravertitilor, n timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartin categoriei introvertitilor. Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se nteleg sau se cearta cu cei din jur, dar ramn n relatii cu ei. Introvertitii sunt firi nchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, nclinati spre reverie si greu adaptabili. Psihologul englez Hans Eysenck reia aceasta distinctie a lui Jung, amplificnd cazuistica probatorie, dar adauga o noua dimensiune numita grad de nevrozism. Aceasta exprima stabilitatea sau instabilitatea emotional a subiectului. Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe perpendiculare, obtinnd tipurile extravertit stabil, extravertit instabil, introvertit stabil si introvertit instabil, pe care lea asociat cu cele patru temperamente clasice.

3.5. TIPOLOGIA SCOLII FRANCO-OLANDEZE:

Heymans WiersmaLe Senne Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersma propun o tipologie a temperamentelor mult mai nuantata care va fi reluata si precizata de psihologii francezi Rene Le Senne si Gaston Berger. Pentru Le Senne caracterul este ceea ce ntelegem azi prin temperament, adica "ansamblul dispozitiilor nnascute, care formeaza scheletul mintal al individului". Ei pornesc de la trei factori fundamentali: emotivitatea, activitatea si "rasunetul" (ecoul). Din combinarea lor rezulta opt tipuri temperamentale. Emotivitatea exprima reactiile afective ale persoanelor n fata diferitelor evenimente. Emotivii au tendinta de a se tulbura puternic chiar si pentru lucruri marunte. Dimpotriva, nonemotivii sunt aceia care se emotioneaza greu si ale caror emotii nu sunt prea violente. Activitatea desemneaza dispozitia spre actiune a unei persoane. Persoanele active au o continua dispozitie spre actiune, nu pot sta locului. Cele nonactive actioneaza parca impotriva vointei lor, cu efort si plngnduse continuu. Rasunetul se refera la ecoul pe care il au asupra noastra diferite evenimente, impresii. Persoanele care traiesc puternic prezentul, extraversive sunt numite persoane primare. Persoanele care au tendinta de a ramne sub influenta impresiilor trecute, introversive sunt numite persoane secundare. Exista opt tipuri de temperament care rezulta din combinarea acestor factori, si anume: pasionatii (emotivi, activi, secundari), colericii (emotivi, activi, primari), sentimentalii (emotivi, nonactivi, secundari), nervosii (emotivi, nonactivi, primari), flegmaticii (nonemotivi, activi, secundari), sangvinicii (nonemotivi, activi, primari), apaticii (nonemotivi, nonactivi, secundari), amorfii (nonemotivi, nonactivi, primari). Lund n considerare doar emotivitatea si activitatea putem reduce cele 8 tipuri la jumatate: 1. Emotivii inactivi adica nervosii care reactioneaza rapid la evenimente, si sentimentalii, care a reactioneaza lent. 2. Emotivii activi n care se ncadreaza colericii, cu reactii rapide, explozive si pasionatii, care au reactii lente.3. Neemotivii activi adica sangvinicii, cu reactii echilibrate, rapide, si flegmaticii, cu multa forta dar lenti. 4. Neemotivii inactivi care i include pe amorfi, care, desi cu mai putina energie sunt bine ancorati n prezent, si pe apatici, a caror lipsa de energie este dublata de un ritm lent al reactiilor. Principalele trasaturi ale celor opt tipuri: PASIONATII (EAS) ambitiosi care realizeaza tensiune extrema a ntregii personalitati activitate concentrata pentru un scop unic dominatori, apti pentru a conduce. Stiu sasi stapneasca si sa utilizeze violenta. Serviabili, onorabili, iubesc societatea. Avnd simt profund al grandorii, stiu sasi reduca nevoile organice, merg uneori pana la ascetism.

Valoare dominanta: opera de nfaptuit.

COLERICII (EAP) generosi, cordiali, plini de vitalitate, si exuberanta, optimisti n general excitabili, adesea fara gust si masura. Activitatea lor e intensa, febrila, si multipla. Se intereseaza de politica, iubesc poporul, cred n progres, sunt revolutionari. Dotati cu aptitudini oratorice, plini de impetuozitate, antreneaza oamenii.

Valoare dominanta: actiunea.

SENTIMENTALII (EnAP) ambitiosi ce ramn mereu n stadiul de aspiratie. Meditativi, introvertiti, schizotimi. Adesea melancolici si nemultumiti de ei nsisi timizi, vulnerabili, scrupulosi si alimenteaza viata interioara prin ruminatia trecutului. Nu stiu prea bine sa intre n relatii cu oamenii, si cad usor n mizantropie. Neabili, se resemneaza dinainte cu ceea ce puteau totusi sa evite. Individualisti, au un sentiment viu al naturii.

Valoare dominanta: intimitatea.

NERVOSII (EnAS) cu dispozitie variabila vor sa epateze si sa atraga atentia. Indiferenti la obiectivitate, simt nevoia de a nfrumuseta realitatea (ajungnd de la minciuna la fictiune poetica). Au un gust pronuntat bizar, oribil, macabru. Muncesc neregulat si numai ce le place. Au nevoie de excitatii pentru a se smulge inactivitatii si plictiselii. Inconstanti n afectiunile lor: repede sedusi, repede consolati.

Valoare dominanta: divertismentul.

FLEGMATICII (EnAS) oamenii obisnuintelor, respecta principiile, punctuali, obiectivi, demni de credinta, ponderati, cu dispozitie afectiva egala. n general impasibili, rabdatori, tenaci, lipsiti de orice afectare. Civismul lor e profund, religia lor are caracter mai ales moral. Agreeaza sistemele abstracte.

Valoarea dominanta: legea.

SANGVINICII (nEAP) extrovertiti, pot face observatii exacte si dovedesc un remarcabil simt practic. Le place lumea, unde se comporta politicos, sunt spirituali, ironici, sceptici. Stiu sa manevreze oamenii, sunt abili diplomati. Liberali si talentati n politica, au putin respect pentru marile sisteme si pun accent pe experienta. Probeaza initiativa si o mare suplete de spirit. Oportunisti.

Valoare dominanta: succesul social.

APATICII (nEnAs) nchisi, secretosi, repliati n ei nsisi, dar fara viata interioara frematatoare. Sumbri si taciturni, rd rareori. Sclavi ai obisnuintelor, conservatori. Tenaci n aversiunile lor, sunt dificil de reconciliat. Cei mai putin vorbareti dintre oameni, le place singuratatea. Desi indiferenti la viata sociala, ei sunt n general cinstiti, iubesc adevarul, onorabili.

Valoare dominanta: linistea.

AMORFII (nEnAP) disponibili, concilianti, toleranti prin indiferenta, dau adesea dovada de o ncapatnare pasiva tenace. n ansamblu au "caracter bun". Neglijenti, lenesi, nepunctuali. Indiferenti fata de trecut mai mult dect fata de viitor. Au adesea aptitudini catre muzica (executanti) si teatru.

Valoare dominanta: placerea.

3.6. IMPORTANTA ACESTOR TIPOLOGII DE TEMPERAMENT IN ACTIVITATEA DIDACTICA

G. Berger a elaborat un chestionar usor de utilizat pentru a ncadra o persoana n cele 8 tipuri temperamentale. Acest chestionar poate fi aplicat si n cazul elevilor, deoarece pentru educator cunasterea temperamentului elevilor este importanta. Astfel se poate stabili daca un copil este emotiv sau nu, este activ sau nu. Daca un copil este activ el poate fi harnic, energic, indiferent de gradul de emotivitate, iar daca este inactiv, ar putea fi lent, lenes, fara initiativa. Daca este emotiv poate avea reactii emotive foarte puternice, va fi implicat afectiv n tot ceea ce face, iar daca este nonemotiv, astfel de manifestari vor fi minime. Dar nu este de ajuns pentru un educator identificarea acestor caracteristici, ci ei pot si trebuie sa ia masuri necesare stimularii sau controlarii acestora dupa caz. Copii activi trebuie orientati spre activitati utile si temperarea tendintei de a lua hotarri pripite, iar cei inactivi au nevoie de o stimulare constanta si de un program de lucru strict supravegheat. Le Gall subliniaza valoarea muncii n grup pentru cei neemotivi si inactivi. Pentru alte tipuri, de exemplu pentru sentimentali rolul muncii n echipa este discutabil, deoarece sentimentalul poate avea probleme de integrare n grup, prefernd singuratatea.

4. CARACTERUL 4.1. DEFINITII ALE CARACTERULUI. ATITUDINEA

Termenul de personalitate include ntrun sitem unitar att temperamentul ct si caracterul omului.

Temperamentul si caracterul sunt doua notiuni diferite care nu trebuiesc confundate. n timp ce temperamentul se refera la nsusiri ereditare ale individului, caracterul vizeaza suprastructura morala a personalitatii, calitatea de fiinta sociala a omuluo. n opinia lui Allport de cte ori vorbim despre caracter emitem o judecata de valoare si implicam un standard moral. Etimologic, termenul de caracter provine din greaca veche si nseamna tipar, pecete si cu referire la om, sisteme de trasaturi, stil de viata. Caracterul de fapt nseamna o structura profunda a personalitatii, care se manifesta prin comportament, care pot fi usor de prevazut. Pentru a cunoste caracterul ciuva trebuie sa ncercam sa raspundem la ntrebarea fundamentala "De ce", sa ne ntrebam n legatura cu motivele, si valorile ce fundamenteaza comportamentul cuiva. Andrei Cosmovici subliniind doua dimensiuni fundamentale ale caracterului una axiologica, orientativvalorica, alta executiva, voluntara afirma: "Caracterul este acea structura care exprima ierarhia motivelor esentiale ale unei persoane, ct si posibilitatea de a traduce n fapt hotarrile luate n conformitate cu ele". n opinia lui Taylor caracterul este " gradul de organizare etica efectiva a tuturor fortelor individului". Alte definitii: "o dispozitie psihofizica durabila de a inhiba impulsurile conform unui principiu reglator "(Rohack, A.A. cf Allport) sau "o vointa moraliceste organizata" (Klages, K.).

Caracterul este deci un subsistem relational-valoric si de autoreglaj al personalitatii care se exprima printrun ansamblu de atitudini-valori.

Atitudinea exprima o modalitate de raportare fata de anumite aspecte ale realitatii si implica reactii afective, cognitive si comportamentale.

n structura caracterului se disting trei grupe fundamentale de atitudini: " atitudinea fata de sine nsusi: modestie, orgoliu, demnitate, sentiment de inferioritate, culpabilitate, " atitudinea fata de ceilalti, fata de societate: umanism, patriotism, atitudini politice, " atitudinea fata de munca.

4.2. TESTELE DE PERSONALITATE SI ROLUL LOR IN ACTIVITATEA DIDACTICA. IMPACTUL SCOLII ASUPRA FORMARII PERSONALITATII ELEVILOR.

Putem spune ca, cu ocazia chestionarelor de personalitate sunt diagnosticate trasaturile personalitatii, care de fapt exprima atitudinile pe care persona le are fata de ea nsasi.

Testele de personalitate sunt diverse si este foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa suprinda toate aspectele personalitatii pe baza caruia sa se ntocmeasca profilul psihologic al unei persoane.

n majoritatea testelor de personalitate sunt analizate urmatorii factori: " Dominanta " Acceptarea de sine " Independenta " Empatia " Responsabilitatea " Socializarea " Autocontrolu " Toleranta " Realizarea de sine prin conformism " Realizarea de sine prin independenta.

Adolescenta este perioada n care ncep sa se "cristalizeze" principalele trasaturi de caracter. Elevii sunt personalitati n formare. Este greu, sau uneori chiar imposibilt sa ne dam seama de motivele ce fundamenteaza atitudinile si comportamentele lor.

Scoala poate avea un impact deosebit de puternic asupra formarii personalitatii viitorului adult, de exemplu prin rolul pedepselor si recompenselor si al asteptarilor profesorilor sau prin atitudinile profesorului fata de performantele elevilor, precum si interpretarea rezultatelor scazute n termeni de esec. Scoala, educatorul, nu are numai obligatia de a transmite cunostinte, informatii ci i revine un rol important n formarea atitudinilor elemente principale ale caracterului elevilor prin metode si tehnici specifice.

Metodele indirecte actioneaza mai ales prin mecanismele nvatarii sociale bazate pe imitatie, pe identificare, pe exemple, pe modelare etc.deci una dintre cele mai importante sarcini formative a scolii este aceea de a oferi modele, cai de urmat. ntre metodele directe cea mai evidenta este utilizarea pedepselor si a recompenselo.

5. UNICITATEA INDIVIDULUI

Am vorbit despre personalitatea omului si cele doua componente majore ale sale: temperamentul si caracterul. Am ncercat sa raspundem la ntrebarile: "Ce este personalitatea?", "Ce este temperamentul?", "Ce este caracterul?" si din ce sunt formate. Am vazut ca dea lungul timpului omenirea a fost preocupata de stabilirea unor tipologii temperamentale si ncadrarea oamenilor ntro categorie sau alta. Dar nu trebuie uitat ca n psihologie, care nu este o stiinta pozitiva, exacta, ci stiinta a sufletului, nu exista alb sau negru. Nu putem spune despre cineva ca ntruneste numai trasaturile temperamentale ale colericului, el mbina foarte multe trasaturi si domina cele ale colericului. Putem ncadra oamenii n tipologii dar nu trebuie sa uitam de unicitatea individului, a fiecaruia dintre noi. Fiecare dintre noi e diferit de celalalt, apartinnd deja prin nastere unuia dintre cele doua sexe. Fiecare dintre noi suntem unici capatnd o anumita originalitate prin faptul ca neam nascut ntro anumita zi sau epoca istorica, ntro anumita familie, ntrun anumit mediu social si am parcurs un anumit drum n viata. Individul e unic, nsa nu incomparabil cu alti indivizi ai speciei umane. Natura lasnd trasaturi comune indivizilor a creat speciile, iar n cadrul speciilor a lasat diversitatea din care deriva unicitati. 5.1. STAREA DE BINE A PERSONALITATII

Acest concept este definit ca fiind percepia subiectiv a individului asupra sntii psihologice i a calitii vieii pe plan cognitiv i al afectelor (Lubin i Whitlock, 2004 apud. Landen i Wang, 2009). Componenta cognitiv se refer la semnificaia personal asupra sntii mentale i a satisfaciei n via iar, dimensiunea afectiv include experiena emoional personal care poate fi pozitiv sau negativ. (Landen i Wang, 2009). Bradburn (1969, apud Salami, 2011) considera c o persoan cu un nivel ridicat al afectelor pozitive fa de cele negative va avea un nivel ridicat al strii de bine a personalitatii i invers. n lucrarea de fa, se utilizeaz modelul teoretic elaborat de Ryff pentru a defini dimesniunile strii de bine a personalitatii. Ryff (1989, apud. Salami, 2011) ofer un model multidimensional al strii de bine a personalitatii care s-a dezvoltat din teoriile cu privire la modul n care o persoan poate funciona pozitiv, satisfctor i eficient odat cu naintarea n vrst i a teoriilor despre dezvoltarea uman adecvat. Aceste dimensiuni sunt: autonomia independen i autodeterminare; controlul asupra mediului abilitatea cu care persoana i conduce viaa; dezvoltarea personala deschiderea ctre noi expriene; relaiile pozitive cu ceilali posibilitatea de a avea relaii satisfctoare i de bun calitate cu alte persoane; scopul n via - convingerea c viaa are un sens; autoacceptarea atitudinea pozitiv asupra trecutului i a oamenilor. n ultimii ani a crescut interesul pentru studierea conceptului de stare de bine a personalitatii. Aceste studii s-au concentrat asupra afectelor pozitive i negative i a satisfaciei n via. Apoi ele s-au extins i au urmrit modul n care individul percepe diverse aspecte ale funcionrii sale, de exemplu msura n care simte c are controlul asupra vieii, c ceea ce face are un sens i c merit fcut, c are relaii satisfctoare cu ceilali (Abbott i colaboratorii, 2006). ntr-un studiu ce urmrea legtura dintre rspunsul emoional i satifacia n via, ca i componente ale strii de bine, i vrst, s-a constatat (Ehrlich i Isaacowitz, 2002) c rspunsul emoional, crete cu vrsta iar satisfacia n via rmne la acelai nivel. De asemenea, afectele pozitive au un nivel ridicat la indivizii de vrst adult mijlocie fa de cei tineri iar cele negative prezint un declin semnificativ la persoanele de vrst adult mijlocie. Conform Ehrlich i Isaacowitz (2002), aceste rezultate sunt n concordan cu cercetrile recente care arat c are loc un declin al afectelor negative pe parcursul vrstei adulte mijlocii pn la vrsta de 60 ani. S-a constatat c persoanele cu scopuri bine stabilite n via, cu o atitudine pozitiv sau de acceptare a trecutului lor, au avut un nivel ridicat n ceea ce privete starea de bine a personalitatii (Westerhof, Dittman-Kohli, i Thissen, 2001, apud Bohlmeijer, Roemer, Cuijpers i Smit, 2006). De asemenea, s-a constatat (Hood & Deopere, 2002 apud Coll i Dravers, 2008) c nu exist diferene n ceea ce privete relaia dintre viziunea asupra lumii i vrst, studiile sugernd c exist o mai mare omogenitate a viziunii asupra lumii dect se credea i c factorul vrst nu contribuie la dezvoltarea modului n care persoana nelege lumea.

G.W.Allport observa ca: "Metoda de reproducere sexuala a naturii garanteaza la modul superlativ un echipament genetic nou, pentru fiecare muritor care se naste."

Teoretic, jumatate din ceea ce se transmite ereditar provine de la mama si jumatate provine de la tata. Deci nu pot exista doua fiinte omenesti la fel sau mai exact cu acelasi potential de dezvoltare (exceptie facnd gemenii monozigoti).

Pentru a ntelege un om trebuie sa observam ca el este: " ca toti ceilalti oamenii (dupa normele universale) " ca unii oameni (dupa normele de grup) " ca nici un alt om (norme idiosincratice).

Fiecare om e la fel cu ceilalti prin simpla lui apartenenta la speta umana, are caracteristici asemanatoare cu oamenii din grupul sau (de ex.: vorbeste o anumita limba (limba materna)) si totusi este unic, diferit de toti ceilalti. Orice individ, oricare ar fi el, nu se realizeazaa prin trasaturi universale adaugate la niste trasaturi ale grupului sau si apoi adaugate la ceva propriu. Individul mpleteste ntrun mod unic toate trasaturile formnd ceea ce se cheama o persoana distincta si originala.

Este ceea ce Allport accentua: "...Organizarea vietii individuale este, in primul rnd, n ultimul rnd si tot timpul, un fapt principal al naturii umane."

Prin drumul parcurs de fiecare om n viata sa se distinge de altii. Fiecare viata si urmeaza un destin unic. Indiferent de orice metafizica a destinului, existenta lui e o certitudine ceea ce arata particularitatea fiecarui individ n parte, acesta urmnd o anumita "cale" fara "doar si poate". n marea varietate umana se ntalnesc oameni slabi si oameni puternici, genii si idioti, oameni harnici si oameni lenesi, nalti si scunzi, vioi si apatici, sensibili si insensibili. Dar nu vom putea spune niciodata ca doi oameni puternici sunt la fel pentru ca mod sigur unul este puternic n ceva, altul in altceva, unul n alergare, altul n ridicat greutati nu sunt doua genii la fel: unul e preocupat de fizica, altul de matematica exemplele ar putea continua foarte mult prin diferentieri tot mai subtile ntre grupuri si tipuri de oameni.

Persoan cu aptitudini i cu nsuiri deosebite, cu autoritate i prestigiu, care aduce o contribuie valoroas n domeniul social-politic,cultural-tiinific etc.

5.2 RESPONSABILITATEA ASUPRA STARII DE BINE A PERSONALITATII

Indivizii care au dificulti n a se accepta se simt ineficieni i sunt mai puin ncreztori n propria persoan, prin care se stipuleaz c exist o asociere negativ ntre actualizarea sinelui i viziunea asupra lumii la nivelul dimensiunilor locul responsabilitii, relaia cu grupul i relaia cu autoritatea, s-a confirmat. Locul responsabilitii (Koltko-Rivera, 2004) se refer la responsabilitatea sau vina pe care individul o acord unei persoane sau sistem. Aceast dimensiune msoar gradul de responsabilitate sau de vin pe care individul o acord persoanei sau sistemului (Sue i Sue, 1999 apud KoltkoRivera, 2004). Aceia care sunt centrai pe persoan, care pun accent pe nelegerea motivaiei personale, pe valori, sentimente sau scopuri, cred c succesul sau eecul sunt atribuite abilitilor sau inadvertenelor personale i de asemenea, aceste persoane au credina c exist o relaie puternic ntre abiliti, efort i success, care doar prin compromise fac starea de bine a personalitatii. Pe de alt parte, persoanele centrate pe atribuirea situaional vd mediul socio-cultural ca fiind mai influent dect cel individual n creterea personal. Persoana cu un loc al responsabilitii i evalurii ridicat conform lui Maslow (1987) se raporteaz tot mai rar la ali oameni, ce arata efectele compromisului asupra starii de bine a personalitatii, pentru a gsi aprobare sau dezabrobare, standardele dup care s triasc, suport pentru decizii sau alegeri. Aceste persoane sunt rspunztoare pentru sine i pentru alegerile pe care le fac. Astfel un nivel sczut al locului responsabilitii la persoanele cu un nalt nivel al actualizrii de sine reprezint asumarea responsabilitii propriilor aciuni. Noi de mici mergem la un compromis. Unde compromisul are un rol si de protective, supravietuiere pentru dezvoltare de sine. Dorinta, comunicarea, ideea si expunerea duce la aparenta unui compromis Compromisul aduce frustrare, trunchiere a personalitatii si pierdere a increderii in relatie. Este important sa nu confundam compromisul cu negocierea. (n.a.- in acest caz compromisul are o alta semnificatie decat termenul folosit in business sau in drept, care presupune un acord bazat pe cedari reciproce) Compromisul presupune o renuntarea in totalitate la un principiu fundamental, la propria vointa. Trebuie sa stim ca pe langa lucrurile care pot fi negociate mai avem o intreaga plaja de libertate care tin de pasiunile fiecaruia care, intr-o relatie sanatoasa sunt urmate si mentinute. Daca ne confruntam cu un conflict relational cauzat de pareri si opinii diferite este bine sa nu-l abandonam nerezolvat ci sa intram in acel conflict, sa-l gestionam si sa iesim cu bine.ex : Daca nu fac compromisuri si las garda jos risc sa sufar crunt si sa creada prietena mea ca sunt prost Compromisul poarta rolul de Persoan care mijlocete o nelegere ntre dou pri, care face un act de mediaie; mijlocitor, intermediar ( mediator ) Personalitatea este ceea ce ne deosebeste, adica este cea mai clara aparitie a compromisului care reese din conflict, neinteleger, dar starea de bine a personalitatii ar putea fi efectul compromisului aparut, si benele e ceea ca se face experienta, ghindire mai rapida si hotarirea problemei prin compromise care mai este si un punct pus de ambele parti. Pentru a ajunge la un compromise e nevoie de o comunicare, care este impartita de doi protagonosti : vorbitorul, ascultatorul

Ce poate sa ne impiedice sa ajungem la un compromis :- exprimarea ermetica in limbajul roral, verbal, scris- ambiguitatea strecurata in continutul mesajului- intreruperea actului de ascultare - stereotipuri - sfaturi ne cerute- neatentia- ignorant- amenintarea- critica

Comunicarea preventive pentru a ajunge la un numitor comun/ compromise- evitam deschiderea negatiei ( critici, observatii)- evitam intrebarile pre deschise - autodezvaluirea

In compromise este asa un moment, moment de recunoastere :- problema aparuta e a noastra dar nu a ta, a mea sau a voastra - daca ne dam seama ca are dreptate recunoastem acest lucru - recunoastem dreptul la opinie

ns numai iubirea de sine ne va ajuta s ne eliberm.

Aici ncepe DEMONTAREA COMPROMISULUI, cu nvarea iubirii de sine, care e sinonim cu schimbarea schemelor i diferit de egoism sau minciunile i amgirile pornite din ego. IUBIREA DE SINE e iubirea binelui i a divinului din noi. Iubirea de sine e cea care ne elibereaz, ne ajut, ne d putere i for pentru a nelege c VIAA NE APARINE, C TIMPUL E FLUVIU CE CURGE, C DRUMUL NOSTRU E UNIC I SINGURI NIL ALEGEM I c NICIODAT viaa nu curge napoi.

????????????????????????????????????????????????????????-------------------------------------------------------------------------------------------- Cum a face starea de bine prin compromis fata de sine : 1. Lista pozitivaNotati tot ce va place la trupul vostru. Inclusiv detalii si amanunte. Si priviti-va asa cum ar face-o cineva foarte indragostit de voi, care nu conteneste cu complimentele. 2. De la impresie, la realitateStati drepte si relaxate, cu picioarele bine infipte in podea. Si zambiti. Aceasta tinuta emana siguranta de sine. Ceea ce la inceput a fost doar o simpla poza se va transmite, in cateva minute, asupra psihicului si va veti simti, realmente, mai sigure pe voi.3. Ordine pe birou Poate dura mai mult de cinci minute sa faceti ordine in hartiile aruncate si lucrurile persoanele, insa rezultatele nu intarzie sa apara. Specialistii sunt de parere ca dezordinea de pe birou poate reduce concentrarea si productivitatea4. MuzicaMuzica potrivita ( vesela ) va poate schimba atitudinea si poate reduce tensiunea arteriala si stresul. In plus, va poate readuce zambetul pe buze!5. MirosurileDupa ce au efectuat mai multe studii, cercetatorii japonezi au ajuns la concluzia ca unele mirosuri, precum cel al lamaiei, al busuiocului si lavandei au proprietati antiinflamtorii si pot reduce starile tensionate.6. Fara electroniceChiar daca traim intr-o lume in care conexiunea la Internet a devenit mai mult decat o necesiatate, incercati sa cva deconectati si sa uitati pentru cateva minute de ecranul calculatorului sau al televizorului

Cum sa ne controlam temerile1. Acceptati-va teamaNu va fie rusine ca resimtiti teama, pana la urma teama in limite normala este un semnal de alarma fata de eistenta unui pericolnu incercati sa o suprimati total ci mai degraba incercati sa o modulati, sa-I reduce intensitatea pana devine compatibila cu o viata normala si autonoma.2. Dezvoltati-va mijloacele de a controla fricaSentimentul de teama este deseori asociat cu un sentiment de lipsa de control a situatiei. De aceea pentru a creste controlul pe care-l exercitam asupra a ceea ce ne produce teama, un mijloc excelent este de a va informa.Un alt mijloc de a va controla frica este sa invatati o metoda de relaxare pe care sa o folositi atunci cand simtiti ca va este teama.Si binenteles nu trebuie sa uitam de faptul ca puteti adopta o atitudine activa fata de frica, acesta fiind unul dintre cele mai eficiente remedii.3. Infruntati-va fricaModalitatea de a infrunta trebuie sa tina seama de patru reguli: Confruntarea trebuie sa se faca sub controul dvs. Confruntarea este indicata numai daca doriti acest lucru sau daca trebuie sa va depasiti teama. Infruntati-va progresiv temerile, incepand cu aspectele mai putin importante. Daca va este frica de animale, veti privi mai intai doar fotografii, apoi filme, apoi veti face vizite la crescatorii, etc. Confruntarea trebuie sa fie de durata: trebuie sa acceptati situatia angoasanta suficient de mult ca spaima dvs. Sa se reduca la jumatate. Confruntati-va regulat cu situatiile care va provoaca teama.4. Priviti frica in fataMulte lucrari au demonstrat ca avem tendinta sa intoarcem spatele tuturor acelor ganduri nelinistitoare. Cel mai bine este sa reflectati atent si sa va intrebati daca ati ajuns cu adevarat la capatul spaimelor daca ati derulat intregul scenariu catastrofa. Intrebati-va care sunt riscurile reale. Compromisurile nu trebuie sa mearga mai departe de limitele in care simtim ca ne-au fost incalcate drepturile fundamentale.Cum evitam aceste compromisuri? 1- Sa invatam utilitatea lui nu. De multe ori ne este frica sa spunem nu, de frica sa nu suparam pe cineva. Sunt cazuri insa in care acest nu este imperios pentru a nu cadea in capcana compromisurilor. Daca nu obisnuiesti sa spui nu atunci cand ti se cere ceva, gandeste-te asa: Daca cineva imi zice sa ma arunc in put , zic da? Mai mult de atat, daca alegi sa raspunzi cu da la toate favorurile care ti se cer, nu faci decat sa inmultesti numarul de solicitari si asta pentru ca ti-ai castigat renumele de omul care nu refuza nimic.2- Sa invatam sa nu ne mai simtim vinovati. Fie ca ai suparat-o pe mama, ca te-ai certat cu iubitul/iubita sau cu prietenii, nu iti incarca constiinta cu mustrari, mai ales daca stii ca ai avut dreptate. Inceteaza cu reprosurile si sentimentul vinovatiei. Daca continui sa te simti prost pentru tot ceea ce faci, risti ca cei din jur sa te considere o persoana slaba si usor de manipulat, stiindu-ti punctul slab. Mai bine, mentine-te pe pozitii atunci cand stii ca ai dreptate si nu ceda impulsului de a zice: bine, fie ca tine, doar pentru ca ai obosit sa te certi.3- Sa invatam sa fim motivati. De multe ori ajungem sa facem compromisuri si sa-i lasam pe ceilalti sa ne conduca viata doar pentru ca nu ne mai simtim motivati. Gaseste-ti scopurile si incearca sa le urmezi. Nu te simti descurajat atunci cand trebuie sa faci o schimbare si nu mai fugi de necunoscut.4- Sa invatam sa fim maturi. Vrem sa avem totul si nu acceptam concesiile. Insa, in realitate lucrurile nu stau chiar asa. Nu putem avea totul si trebuie sa invatam sa ne resemnam cu acest gand. Mai bine, da dovada de maturitate, fa diferenta intre lucrurile realizabile si cele irealizabile si incearca sa le urmezi doar pe acelea care stii ca se pot indeplini.5- Sa invatam sa fim curajosi. Nu te mai lasa condus de frica. Fiind un instrument puternic al compromisurilor, prin frica, nu faci decat sa facilitezi instalarea acestora. Nu te lasa doborat de temeri si esecuri . Invata sa te ridici si sa mergi mai departe atunci cand obstacolele aparute in viata incearca sa te rapuna. Gandeste-te asa: Ce nu ma poate omori, ma face mai puternic. Gaseste-ti astfel forta launtratica si mergi tot timpul cu capul sus si privirea inainte pe drumul vietii.{6}

CONCLUZIE: Importanta studierii personalitatii rezida in principal din faptul ca atat progresele omenirii, cat si regresele acesteia sunt determinate de oamenii insasi20