PROIECT SECTORIAL (4/2011) Evaluarea și prognozarea ... · Matematica si statistica 63727 65547...

1

PROIECT SECTORIAL (4/2011)

Evaluarea și prognozarea cererii de muncă potențiale pentru absolvenții

de învățământ superior, în structură ocupațională, la orizontul anului

2020, în vederea dezvoltării corespunzătoare a politicilor privind

instruirea de nivel universitară

Faza I

Raport preliminar. Metodologie de colectare și analiză corelativă a

datelor privind cererea și oferta de muncă pentru absolvenții de

ănvățământ superior. Elaborarea bazelor de date corespunzătoare

cererii și ofertei

PARTEA A II-A

RAPORT PRELIMINAR

DE ANALIZĂ CORELATIVĂ A CERERII CU OFERTA DE FORȚĂ DE

MUNCĂ PENTRU ABSOLVENȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR

2

CUPRINS

1. Evoluția ocupării în perioada 2000-2010 3

2. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire 5

3. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară 8

3.1. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată 11

3.2. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată 15

4. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate 18

5. Analiza dinamicii șomerilor cu studii superioare 37

6. Analiza cererii de forță de muncă pentru salariații cu studii universitare 40

7. Studiu de caz privind analiza cererii de forță de muncă pentru salariații tineri 44

8. Analiza dinamicii ofertei forței de muncă 53

8.1 Aspecte generale privind oferta educaţională a învăţământului universitar

românesc 58

8.2 Evoluţia sistemului educaţional după numărul total de absolvenţi din

învăţământul superior în intervalul 1990-2009, pe total şi grupe de

specializare

62

Anexe

3

1. Evoluția ocupării în perioada 2000-2010

a. O analiză comparativă România – UE privind tendințele ocupării în perioada 2000-2010

Ocuparea în România în ultimul deceniu a cunoscut evoluții diferite comparativ cu tendințele

înregistrate la nivelul UE (conform datelor EUROSTAT):

- Cu o rată a ocupării totale de 63% în 2000, România se situa peste media EU-27 de doar

62,2%, însă tendinţa a fost de reducere, iar în anul 2008 valorile ocupării cad sub media

europeană (59% în Romania față de 65,9% în UE 27)

- Rata ocupării la bărbaţi a fost și se menține inferioară mediei UE, în schimb la femei se

plasează sub medie. Decalajul pe sexe al ocupării crește în intervalul 2000-2010 de la 11.1 la

13,2, în condiţiile în care la nivelul UE- 27 scade de la 17,1 la 13,7.

- Proporția persoanelor ocupat cu nivel de educație terțiară este în România de două ori mai

redusă decât media UE 27 (15,5% in 2008 In Romania fata de 27% in UE-27

- Pe grupe de vârstă, decalajele față de UE ale ratei ocupării se accentuează în cazul tinerilor de

până la 25 de ani și este de peste două ori mai mare decat la grupa de vârstă 25-54 de ani.

- Contractele de muncă cu timp parțial și pe durată determinată se practică mai în cazul femeilor

- In medie, in cazul contractelor cu timp normal de muncă, durata săptămânii de muncă este mai

mică în România, insa in cazul contractelor cu timp partial de muncă, durata medie a săptămânii

de muncă este superioara medie UE 27 (cu 4,4 ore/săptămână)

- Rata șomajului este mai redusă în România deoarece se manifestă cumulate cu alte două

fenomene care sunt mai accentuate pe piața muncii din România: mobilitatea externă a celor ce

nu-și găsesc locuri de muncă şi dimensiunile ridicate ale economiei și ocupării informale.

- Rata șomajului în rândul tinerilor este cu cca 3 pp mai ridicată decât media UE 27;

- Șomajul în rândul persoanelor cu studii superioare este mai redus în România comparativ cu

media UE cu cca 1-1,5 pp

- Căștigurile lunare sunt în medie de 6-7 ori mai reduse dacât media UE 27, cu diferențieri

semnificative pe grupe ocupaționale

- România alocă cu peste 5 ori mai puţin din PIB pentru măsuri active pe piața muncii și de

aproape 10 ori mai puțin cu măsuri de stimulare a începerii unei afaceri.

b. Dinamica ocupării în România în perioada 2000-2010

În România, populația ocupată a evoluat pe un trend descrescător caracterizat de o

scădere severă între 2000 și 2005 (cu 1,4 mil persoane), după care a avut o ușoară creștere

(circa 93 mii persoane). In schimb, populația ocupată cu studii superioare a crescut constant, cu

218 mii între 2000 și 2005 și cu 328 mii între 2005 și 2010.

4

Figura nr. 1

Populația tânără ocupată s-a redus semnificativ pe întreaga perioadă (cu 257 mii persoane), dar

mai accentuat între anii 2005 și 2010 (cu circa 178 mii persoane). În schimb, populația 22-30

ani cu nivel de instruire universitară a crescut cu circa 239 mii persoane între 2000 și 2010.

Figura nr. 2

Pe domenii de pregătire evoluția populației ocupate s-a manifestat în două sensuri: de

creștere pentru persoanele care au studii în domeniile științe sociale, economice, financiare și

juridice (creștere datorată în proporție de peste 95% populației cu nivel de instruire

universitar), sănătate și asistență socială (cu circa 60% datorată creșterii ocupării pentru

persoanele cu studii superioare), informatică (datorată în proporție de 57% creșterii ocupării

persoanelor cu studii superioare).

5

Tabel nr. 1

Creșteri/scăderi ale populației ocupate pe total și cu nivel de pregătire universitară în perioada

2000-2010

Persoane

total universitar

Stiinte umaniste si arte -46664 23560

Limbi straine 26314 18353

Stiinte sociale, economice, financiare si juridic 399490 385770

Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului inconjurator) -13741 -4328

Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie) -55974 -15252

Matematica si statistica -15402 -350

Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de sistem, administrare retele) 48211 27945

Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publi 469 -1426

Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa), construc -235459 64880

Agricultura si medicina veterinara -27986 -2282

Sanatate si asistenta sociala 78734 46632

Pentru populația tânără, creșterile cele mai importante s-au realizat pentru populația

ocupată cu domeniul de pregătire științe sociale, economice, financiare și juridic, informatică și

sănătate și asistență socială.

Tabel nr. 2

Creșteri/scăderi ale populației ocupate de 22-30 ani pe total și cu nivel de pregătire

universitară în perioada 2000-2010

Persoane

total universitar

Stiinte umaniste si arte 743 12302

Limbi straine 16025 14154

Stiinte sociale, economice, financiare si juridic 154435 143262

Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului inconjurator) -902 -367

Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie) -15910 802

Matematica si statistica -8150 97

Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de sistem, administrare retele) 31716 20174

Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publi -590 -1703

Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa), construc -317819 30665

Agricultura si medicina veterinara -50725 982

Sanatate si asistenta sociala 9970 21859

6

2. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire

În perioada 2000-2010, numărul de salariați din economia românească a cunoscut o evoluție

ușor crescătoare, ajungând la circa 6 milioane de persoane în 2010. Dintre aceștia, cu studii superioare

sunt circa 1,4 milioane, mai puțin de o pătrime. Salariații cu studii superioare au avut însă o dinamică

mult mai acentuată în perioada 2000-2010, la finele perioadei fiind cu 59,5% mai mulți decât în 2000.

Se observă o creştere spectaculoasă a numărului de salariaţi din domeniul de pregătire Ştiinţe

sociale, economice, financiare şi juridice, în perioada analizată. De asemenea, creşteri importante ale

numărului de salariaţi s-au înregistrat şi pentru domeniile de pregătire Sănătate şi asistenţă socială şi

Informatică. Numărul salariaţilor cu pregătire în Utilizarea calculatorului a crescut cu numai 1879 de

persoane în 2010 faţă de anul 2000.

Tabel 3.a. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire cu dinamică pozitivă

persoane

O scădere semnificativă se observă pentru Domeniile specifice activităţilor industriale, unde în

anul 2010 s-au înregistrat cu 192213 mai puţini salariaţi decȃt în anul 2000, chiar dacă salariaţii cu

pregătire în acest domeniu au avut o evoluţie pozitivă în 2005 faţă de anul 2000. Şi numărul salariaţilor

cu pregătire în Ştiinţele fizice s-a diminuat în perioada 2000-2010, cu aproximativ 43600 de persoane.

Tabel 3.b. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire – evoluţie negativă

Persoane

Dinamica numărului de salariaţi după forma de

pregătire 2000 2005 2010

diferenţa 2010

faţă de 2000

Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva,

prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),

constructii

2817072 2880911 2624859 -192213

Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,

meteorologie, oceanografie, seismologie) 117852 111476 74253 -43599

Stiinte umaniste si arte 155298 147757 122207 -33091

Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice

si a instructorilor 135090 139381 105810 -29280

Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului

inconjurator) 60148 68893 48196 -11952

Matematica si statistica 63727 65547 52381 -11346

Agricultura si medicina veterinara 207598 204776 198096 -9502

Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire 2000 2005 2010 diferenţa 2010

faţă de 2000

Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 472078 563040 868619 396541

Programe generale care asigura pregatirea de baza a

individului 1112672 1041286 1198110 85438

Sanatate si asistenta sociala 194290 217023 268140 73850

Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de

sistem, administrare retele) 44697 68263 90573 45876

Limbi straine 28621 36582 52824 24203

Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii, de

protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie 314200 289677 328442 14242

Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare

internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publicatii,

prelucrare date etc)

19219 30057 21098 1879

7

Se poate observa cu uşurinţă amploarea pe care a luat-o în această perioadă domeniul de pregătire Ştiinţe

sociale, economice, financiare şi juridice, numărul de salariaţi cu această formă de pregătire crescȃnd cu aproape

400000 de persoane.

La polul opus, cea mai accentuată scădere se observă pentru Domeniile specifice activităţilor industriale

unde numărul de salariaţi a scăzut cu aproximativ 192000 de persoane.

Fig.3.a. Dinamica numărului de salariaţi după forma de pregătire, 2010 faţă de 2000

8543873850

45876

2420314242

1879

-43599-33091 -29280

-11346-9502

-11952

-192213

396541

-200000

-100000

0

100000

200000

300000

400000

A B C D E F G H I J K L M N

A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),

constructii

B Programe generale care asigura pregatirea de baza a individului

I Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie)

C Sanatate si asistenta sociala J Stiinte umaniste si arte

D Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de sistem, administrare retele)

K Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si a instructorilor

E Limbi straine L Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului inconjurator)

F

Servicii personale, de transport, posta si

telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator,

de paza si protectie

M Matematica si statistica

G

Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare,

utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule,

elaborare publicatii, prelucrare date etc)

N Agricultura si medicina veterinara

Analizȃnd dinamica structurii numărului de salariaţi după forma de pregătire pentru perioada

2000-2010, se constată că se păstrează în linii mari tendinţele observate în figura anterioară. Astfel, ca

pondere din total, cea mai mare creştere se înregistrează pentru salariaţii cu pregătire în domeniul

Ştiinţelor sociale, economice, financiare şi juridice, în timp ce scăderea cea mai importantă este

observată pentru Domeniile specifice activităţilor industriale.

8

Fig. 3.b. Dinamica structurii numărului de salariaţi după forma de pregătire, 2010 faţă de 2000

6,2

1,10,7 0,5 0,4

0,0 0,0

-0,8 -0,7 -0,6-0,3 -0,2 -0,2

-5,4

-6,0

-4,0

-2,0

0,0

2,0

4,0

6,0

8,0


A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H

Domenii specifice activitatilor industriale

(extractiva, prelucratoare, energie electrica,

termica, gaze si apa), constructii

B Sanatate si asistenta sociala I Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,

meteorologie, oceanografie, seismologie)

C Informatica (limbaje/programare, proiectare si

analiza de sistem, administrare retele) J Stiinte umaniste si arte

D Programe generale care asigura pregatirea de baza a

individului K

Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor

didactice si a instructorilor

E Limbi straine L Agricultura si medicina veterinara

F




M Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta

mediului inconjurator)

G


telecomunicatii, de protectie a mediului

inconjurator, de paza si protectie

N Matematica si statistica

9

3. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară

O creştere semnificativă s-a înregistrat pentru domeniul Ştiinţelor sociale, economice,

financiare şi juridice, unde numărul de salariaţi cu pregătire universitară a crescut cu 371121 de

persoane. De asemenea, merită menţionat domeniul de pregătire Sănătate şi asistenţă socială, pentru

care salariaţii cu pregătire universitară au crescut cu peste 40000 şi domeniul Informatică, unde

numărul de salariaţi cu pregătire universitară aproape s-a dublat în 2010, comparativ cu anul 2000.

Tabel 4.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară – evoluţie pozitivă

Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire

universitară 2000 2005 2010

diferenţa 2010

faţă de 2000




constructii

268751 275388 322637 53886


Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza

de sistem, administrare retele) 27053 37822 53461 26408

Stiinte umaniste si arte 49784 61002 71642 21858

Limbi straine 20469 28241 37701 17232




48240 45112 63008 14768

Cea mai mare scădere, ca volum, a numărului de salariaţi cu pregătire universitară în 2010

comparativ cu anul 2000 se înregistrează pentru domeniul Ştiinţele fizicii, cu toate că diferenţa între

anul 2005 şi 2000 era una pozitivă. O evoluţie similară s-a înregistrat şi pentru salariaţii cu pregătire

universitară în Ştiinţele vieţii, numărul acestora crescȃnd în perioada 2000-2005, însă în 2010 fiind

înregistrate cu 3353 de persoane mai puţin comparativ cu anul 2000. Un aspect interesant ce poate fi

remarcat în tabelul 2.b. este legat de faptul că evoluţia 2000-2005 este una pozitivă, în timp ce în anul

2010 faţă de 2000 numărul de salariaţi cu pregătire universitară a scăzut în toate domeniile.

Tabel 4.b. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară – evoluţie negativă


universitară 2000 2005 2010

diferenţa 2010

faţă de 2000




inconjurator) 23290 26391 19937 -3353






6829 11339 5448 -1381



10

Domeniul Ştiinţe sociale, economice, financiare şi juridice a înregistrat cea mai mare creştere a

numărului de salariaţi cu pregătire universitară, în timp ce scăderea cea mai accentuată poate fi

observată pentru salariaţii din Ştiinţele fizice.

Fig.4.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară, 2010 faţă de 2000

A Stiinte sociale, economice, financiare si

juridice G




B




H Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,


C Sanatate si asistenta sociala I Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului

inconjurator)

D Informatica (limbaje/programare, proiectare si

analiza de sistem, administrare retele) J


si a instructorilor

E Stiinte umaniste si arte K




F Limbi straine L Agricultura si medicina veterinara

M Matematica si statistica

O creștere semnificativă a ponderii numărului de salariați cu pregătire universitară se observă în

domeniul Ştiintelor sociale, economice, financiare și juridice. Din punct de vedere al structurii, o

evoluție pozitivă s-a ȋnregistrat și pentru salariații cu pregătire universitară ȋn domeniile Informatică,

11

Limbi străine și Sănătate și asistență socială. Deși numărul salariaților cu pregătire universitară ȋn

Domenii specifice activităților industriale, Ştiinte fizice și Pedagogie a crescut ca volum ȋn anul 2010

comparativ cu 2000 ȋn ceea ce privește structura, se observă că ponderile acestor domenii ȋn total au

ȋnregistrat scăderi.

Fig.4.b. Dinamica structurii numărului de salariaţi cu pregătire universitară, 2010 faţă de 2000

0,7 0,4 0,3

-7,7

-3,2-2,1

-1,2 -1,1 -1,0 -0,6 -0,4

18,3

-1,7

-10,0

-5,0

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0

A B C D E F G H I J K L M

A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Agricultura si medicina veterinara

B Informatica (limbaje/programare, proiectare si

analiza de sistem, administrare retele) I

Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta


C Limbi straine J Matematica si statistica

D Sanatate si asistenta sociala K




E



constructii

L Stiinte umaniste si arte

F Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,

meteorologie, oceanografie, seismologie) M




G Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor


12

3.1. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată

În ceea ce privește dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată

putem observa că numărul de salariați cu pregătire în domeniul Ştiinte sociale, economice, financiare şi

juridice a cunoscut cea mai mare creștere în decursul celor 10 ani analizați, de la 22128 la 54778 de

persoane. O creștere destul de semnificativă au cunoscut și domeniile Sănătate şi asistenţă socială și

Limbi străine. Cea mai nesemnificativă creștere a înregistrat-o domeniul Servicii personale, de

transport, poştă şi telecomunicații, de protecție a mediului înconjurator, de pază şi protecţie care în

perioada 2000-2005 a înregistrat o scădere a numărului de salariați revenindu-și ușor în perioada 2005-

2010.

Explicația acestor dinamici ține de ritmul ridicat al creșterii PIB din cea mai mare parte (2000 –

2008) a intervalului de timp analizat. Expansiunea economică din acea perioadă a susținut cererea

pentru forță de muncă din domeniul serviciilor, cu precădere în domeniile bancar și intermedieri

financiare, tranzacții imobiliare, respectiv servicii publice. În aceste domenii de activitate era nevoie în

primul rând de forță de muncă pregătită în domeniile științe sociale, economice și juridice, sănatate și

asistență socială, pedagogie pregătire și programe de pregătire a cadrelor didactice și a instructorilor.

Cât privește creșterea mai mult decât dublă a salariaților specializați în limbi străine, fundamentul a fost

asigurat de cererea de forță de muncă cu acest profil atât din sectorul privat, cât și din cel public pe

fondul creșterii gradului de deschidere internațională a economiei și societății românești. Trei

evenimente majore au susținut acest fenomen: declanșarea negocierilor de aderare a României la

Uniunea Europeană, includerea în alianța NATO și aderarea țării noastre la Uniunea Europeană.

Dinamica pozitivă a numărului de salariați cu pregătire universitară de scurtă durată a fost susținută pe

plan educațional de dezvoltarea accentuată a structurilor educaționale de tip colegiul universitar în

domeniile științe sociale, financiare, economice și filologie.

Tabel 5.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată – evoluţie pozitivă


universitară de scurtă durată 2000 2005 2010

diferenţa 2010

faţă de 2000



Limbi straine 2077 5416 5033 2956

Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si

a instructorilor 16615 26235 17720 1105

Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii,

de protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie 13095 12347 13642 547

Pe fondul lichidării și/sau reducerii unor capacități industriale din domeniul extractiv, energetic,

prelucrător etc., mai cu seamă din perioada experimentării terapiei șoc de tranziție la economia de piață

(1996 – 2000) a scăzut dramatic cererea de forță de muncă pentru aceste domenii, inclusiv pentru

specialiști cu pregătire superioară. În mod firesc s-a adaptat și sistemul educațional abandonându-se

treptat structurile de formare a sub-inginerilor. Cât privește scăderea numărului de salariați cu pregătire

universitară de scurtă durată din domeniile: Matematică și statistică, Ştiințele vieții, Ştiințele fizice,

Informatică, respectiv Agricultură și medicină veterinară situația ar putea oarecum paradoxală dacă nu

13

am avea în vedere faptul că avem de-a face de fapt cu o mutație structurală a cererii de specialiști în

favoarea celor cu pregătire universitară de lungă durată. Un exemplu concludent în acest sens este acela

al medicinii veterinare în care forma de pregătire de lungă durată este predominantă. Un caz interesant

este acela din domeniul Matematicii și statisticii în care scăderea bruscă și de mare amplitudine din

perioada 2005 – 2010 poate fi pusă pe seama restructurării sistemului statistic românesc ca urmare a

aderării la U.E.

Tabel 5.b. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată – evoluţie negativă


universitară de scurtă durată 2000 2005 2010

diferenţa 2010

faţă de 2000



constructii

46094 42793 31366 -14728



inconjurator) 5058 4948 828 -4230



Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de

sistem, administrare retele) 5454 7469 1937 -3517






1135 2280 1010 -125

Ilustrarea grafică evidențiază modul de contrabalansare a șocului de creștere a cererii de forță de

muncă din domeniul științe sociale, financiare, economice și juridice prin scăderile din domeniile

industriale, matematică și statistică, științele vieții, științele fizice, informatică, agricultură și medicină

veterinară, unde se observă o distribuție mai echilibrată a șocului negativ. Totuși situația este mult

diferită pe șocul pozitiv unde creșterea din primul domeniu (al științelor sociale, economice etc.) este

de 4,9 ori mai mare decât acela al următorului domeniu (sănătate și asistență socială), amortizarea

acestuia fiind mult mai rapidă în raport cu celelalte domenii de activitate.

14

Fig.5.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată, 2010 faţă de 2000

A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului

inconjurator)

B Sanatate si asistenta sociala I Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,


C Limbi straine J Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de

sistem, administrare retele)

D Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si

a instructorilor K Agricultura si medicina veterinara

E Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii,

de protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie L Stiinte umaniste si arte

F Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa),

constructii

M Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare

publicatii, prelucrare date etc)

G Matematica si statistica

Tendințele contrare din dinamica numărului de salariați cu pregătire universitară de scurtă

durată sunt și mai evidente în reprezentarea grafică a mutațiilor structurale. Astfel, se observă că șocul

pozitiv este mult mai intens și mai scurt pe dimensiunea structurală decât șocul negativ. Din această

perspectivă este adusă în prim planul analizei cauza mutațiilor structurale din economia reală, care au

provocat schimbările din structura cererii de forță de muncă cu nivel de pregătire universitară de scurtă

durată.

15

Fig.5.b. Dinamica structurii numărului de salariaţi cu pregătire universitară de scurtă durată, 2010 faţă de 2000

20.8

4.2

1.90.2

-11.2

-3.1 -3.0

-3.0

-2.5 -2.1-0.5 -0.1 -0.1

-15.0

-10.0

-5.0

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0


A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta


B Sanatate si asistenta sociala I Informatica (limbaje/programare, proiectare si

analiza de sistem, administrare retele)

C Limbi straine J Agricultura si medicina veterinara

D Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor

didactice si a instructorilor K Stiinte umaniste si arte

E



constructii

L




F Matematica si statistica

M



inconjurator, de paza si protectie G Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,


16

3.2. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată

Cea mai interesantă formă a dinamicilor numărului de salariați este înregistrată la nivelul de

pregătire universitară de lungă durată. Astfel, se constată creșteri în majoritatea domeniilor analizate

(10 din 13), chiar și în Domeniul industrial, deși diferența este net favorabilă Ştiințelor sociale,

financiare, economice și juridice (unde creșterea este de aproximativ 4,9 ori mai mare). Această

tendință a fost susținută și de transformările din domeniul educațional în care instituțiile private au pus

accent cu precădere pe forma de pregătire de lungă durată, iar cele publice au demarat reforma Bologna

unde ciclul licențial (de trei ani) a înlocuit forma de pregătire de scurtă durată, iar cel masteral s-a

dezvoltat foarte mult.

Tabel6.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată – evoluţie pozitivă


universitară de lungă durată 2000 2005 2010

diferenţa 2010

faţă de 2000




constructii

222657 232595 291271 68614





Limbi straine 18392 22825 32668 14276


telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator, de

paza si protectie

35145 32765 49366 14221

Matematica si statistica 19182 23790 22750 3568

Agricultura si medicina veterinara 33357 35140 35264 1907


inconjurator) 18232 21443 19109 877

În condițiile prezentate anterior, dinamica negativă a numărului de salariați cu pregătire

universitară de lungă durată este restrânsă la doar trei domenii: Ştiințele fizice, Pedagogie și Utilizarea

calculatorului. Fenomenul ar putea fi explicat prin restrângerea dramatică a activităților industriale și a

serviciilor conexe acestora, dar și prin scăderea cererii pentru personalul didactic pe fondul unui declin

demografic fără precedent în România. Paradoxală ar putea să pară situația din domeniul utilizării

calculatorului (având în vedere dinamica negativă și a salariaților cu pregătire universitară de scurtă

durată) în contextul creșterii susținute a cererii pentru tehnică de calcul. Fenomenul se explică în mare

măsură transferului acestui domeniu de pregătire către forme de educație primară, cursuri de scurtă

durată și chiar proliferării pregătirii autodidactice, în timp ce cererea pentru specialiști de nivel înalt în

informatică a crescut.

17

Tabel 6.b. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată – evoluţie negativă


universitară de lungă durată 2000 2005 2010

diferenţa 2010

faţă de 2000


meteorologie, oceanografie, seismologie) 43669 46159 34443,08 -9226

Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si

a instructorilor 30174 36756 27243,11 -2931




5694 9059 4437,526 -1256

Reprezentarea grafică a dinamicii numărului de salariați cu pregătire universitară de lungă

durată scoate în evidență amploarea șocului pozitiv al cererii de forță de muncă specializată în Ştiințe

sociale, financiare, economice și juridice în raport cu celelalte domenii de specializare. De asemenea se

observă distribuția mult mai lungă a șocului pozitiv pe majoritatea specializărilor și amplitudinile mici

ale șocurilor negative, comparativ cu cererea de forță de muncă cu pregătire universitară de scurtă

durată. Astfel, șocul negativ cel mai pronunţat s-a inregistrat în domeniul de pregătire Utilizarea

calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare

publicatii, prelucrare date etc).

Fig.6.a. Dinamica numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată, 2010 faţă de 2000

68614

2992422281

14221

-9226 -1256-2931

87719073568

14276

33857

338471

-50000

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000


18

A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Matematica si statistica

B



constructii

I Agricultura si medicina veterinara

C Sanatate si asistenta sociala J Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului

inconjurator)

D Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza

de sistem, administrare retele) K



E Stiinte umaniste si arte L Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice

si a instructorilor

F Limbi straine M




G



paza si protectie

Ilustrarea schimbărilor structurale ale dinamicii numărului de salariați cu pregătire superioară

de lungă durată scoate în evidență impactul decalajului foarte mare dintre șocul pozitiv al cererii de

forță de muncă specializată în Domeniile științelor sociale, financiare, economice și juridice în raport

cu aceea din celelalte specializări analizate. Astfel, se poate observa diferența distribuției șocului

structural în raport cu cel evaluat în mărimi absolute (figura 4.a.). De această dată dimensiunea

structurală a șocului pozitiv se restrânge la doar trei domenii de activitate, pe când șocul negativ este

larg distribuit pe celelalte specializări. Interesant este faptul că din această perspectivă sunt evidențiate

mutațiile structurale din economia națională marcate de creșterea accentuată a sectorului serviciilor și

diminuarea activităților industriale. Astfel, șocul structural negativ (-7,1%) al cererii de forță de muncă

în Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze

si apa), construcţii cu pregătire universitară de lungă durată este în concordanță cu tendințele semnalate

în structurile anterioare ale forței de muncă.

Fig.6.b. Dinamica structurii numărului de salariaţi cu pregătire universitară de lungă durată, 2010 faţă de 2000

1,20,1

-7,1

-3,2

-2,0 -1,7-0,9 -0,8 -0,7

17,5

-1,0-0,3-0,4

-10,0

-5,0

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0


19

4. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate

În contextul turbulenţelor din ultimii ani din economia europeană se poate anticipa în viitorul

previzibil o serie de schimbări majore în cadrul modelului de ocupare al forţei de muncă1 atât pe plan

naţional, cât şi pe plan internaţional. Între faţetele modelului de ocupare a forţei de muncă unde se pot

anticipa schimbări majore se numără şi cea a statusului profesional2. În aceste condiţii, o deosebită

importanţă o are studierea posibilităţilor pe care formele de ocupare nesalariată cu caracter

antreprenorial (autocupare) le oferă pentru creşterea numărului total al persoanelor ocupate şi

dinamizarea funcţionării pieţei forţei de muncă. Deoarece, în multe dintre abordările teoretice se adoptă

ipoteza că dezvoltarea spiritului antreprenorial se poate constitui ca una dintre formele de relansare a

activităţii economice este deosebit de imporatant să se evalueze în mod realist rolul formelor de

autocupare a populaţiei active în actualele condiţii şi în viitorul previzibil, precum şi a factorilor care

favorizează creşterea importanţei relative a respectivei componente a statusului profesional.

Formele de autocupare a forţei de muncă reprezintă în fapt o îmbinare a tradiţiei cu modernitatea în

actualele condiţii economice. Ele sunt atât un reflex al perpetuării unor forme tradiţionale de utilizare a

forţei de muncă, ale căror origini datează din perioada de dinantea extinderii şi consolidării economiei

de piaţă3, cât şi al unor mutaţii importante ale aparatului productiv în contextul extinderii utilizării

noilor tehnologii şi cu deosebire a celor informaţional-comunicaţionale care aduc cu sine o creştere a

gradului de descentralizare a activităţii economice.

În aceste condiţii, se pot identifica mai multe tipuri de autoocupare a forţei de muncă în funcţie de

specificul scelor trei mari sectoare economice şi anume:

a) autocupare a forţei de muncă în cadrul sectorului agricol. În acest caz, autocuparea are de cel

mai multe ori un caracter tradiţional, fiind legată atât de perpetuarea unor structuri de desfăşurare a

activităţii premergătoare economiei de piaţă sau practicarea unei agriculturi de subzistenţă. Din

punct de vedere al repartizării pe grupe de ocupaţii, în cadrul populaţiei autoocupate din agricultură

predomină meseriile şi profesiile cu un grad scăzut de calificare.

b) autocupare a forţei de muncă în cadrul industriei este în principal un rezultat al descentralizării

activităţii economice ca urmare a extinderii utilizării noilor tehnologii şi a negării modului fordist

de organizare a producţiei. În această ramură, gradul de calificare al populaţiei autocupate este

sensibil mai ridicat decât cel înregistrat în sectorul agricol.

1 Prin model de ocupare a forţei de muncă se înţeleg “relaţiile statornicite pe intervale de timp relativ îndelungate referitore

la alocarea, remunerarea muncii, diviziunea muncii, statusul actorilor pieţei forţei de muncă şi formarea profesională” (cf.

F.M: Pavelescu (coord.), V. Platon-Costuri şi beneficii ale restructurării modelului de funcţionare a pieţei forţei de muncă,

Biblioteca Economică, Seria “ Probleme Economice, vol. 15-16/2002, CIDE, Bucureşti). În fapt, modelul de ocupare a

forţei de muncă este un rezultat al acţiunii unei multitidini de factori de natură instituţională tehnologică, instituţională sau

demografică. În funcţie de particularităţile contextului istoric factorii modeltori ai modelului de ocupare a forţei de muncă

acţionează cu intensităţi diferite pe diferitele planuri (elemente constitutive) ale acestuia.

În linii generale elementele constitutive ale modelului de ocupare a forţei de muncă sunt: a)distribuţia pe ramuri şi sectoare

de activitate a populaţiei ocupate; b)structura populaţiei ocupate pe grupe de ocupaţii ; c)caracteristicile statutului

profesional; d)numărul de ore lucrate; e)caracteristicile legislaţiei muncii şi în primul rând tipul de contracte de muncă;

f)sistemului de formare şi reconversie profesională. 2 Din punctul de vedere al statusului profesional în statistica internaţională se au în vedere următoarele categorii de

populaţieocupată: a) salariaţi; b)patroni ; c)lucrători pe cont propriu; d)membri ai cooprativelor de producţie; e)lucrători

familiali neremuneraţi; f)lucrători care nu pot ficlasificaţi după statusul profesional 3 Este intersant de observat că în unele lucrări extinderea considerabilă a formelor de autocupare din Italia este văzută ca o

reflectare a menţinerii în anumite sectoare ale economiei a unor forme de “protocapitalism”. În respectivul cadru

instituţional, existenţa respectivelor forme de ocupare a forţei de muncă permite o mai mare flexibilitate a activităţii

economice şi implicit o adaptare mai bună la un mediu economic cu un grad mai ridicat de turbulenţă.

20

c) autocuparea forţei de muncă în cadrul construcţiilor şi a serviciilor este o consecinţă a acţiunii

unui complex de factori şi anume: I) perpetuarea unor forme tradiţionale de desfăşurare a activităţii,

II) existenţa unor tradiţii antreprenoriale care influenţează în mod pozitiv extinderea respectivei

forme de ocupare a forţei de muncă, III) descentralizarea activităţii economice şi extinderea

utilizării tehnologiilor informaţional-comunicaţionale, IV) transferul unor activităţi din sfera

industriei către sectorul serviciilor.

Din punctul de vedere al nivelului de calificare, în cadrul populaţiei autoocupate din cele două

domenii de activitate menţionate anterior se remarcă un grad ridicat de polarizare.

Pe plan internaţional, se observă că ponderea patronilor şi a salariaţilor în totalul populaţiei ocupate

este direct proporţională cu importanţa relativă a agriculturii în activitatea economică şi invers

proporţională cu nivelul de dezvoltare economică4.

În ultimul deceniu, atracţia pentru formele de autoocupare a forţei de muncă a sporit, nu numai ca

urmare a unor transformări ale cadrului instituţional sau ale aparatului productiv, ci şi ca o consecinţă a

unor modificări ale structurii ofertei de forţă de muncă.

Ne referim în principal la creşterea importanţei relative a persoanelor cu studii superioare. Sporirea

nivelului de cunoştinţe profesionale contribuie la extinderea cerinţelor pentru o mai mare libertate în

desfăşurarea acetivităţii profesionale şi la crearea premiselor pentru dezvoltarea spiritului

întreprinzător.

În cadrul sondajelor realizate în diferite ţări membre ale Uniunii Europene, proporţia celor care şi-

ar dori un statut de persoană autoocupată este semnificativ mai ridicată decât ponderea respectivei

categorii în totalul populaţiei ocupate. Astfel, proporţia persoanelor care şi-ar fi dorit ca statutul lor

profesional să fie cel de persoană autoocupată era în 2010 de 45%5, în timp ce ponderea în totalul

populaţiei ocupate era în anul 2009 de circa o şesime6.

Importanţa relativă a diferitelor forme de autoocupare în cadrul diferitelor ţări membre ale Uniunii

Europene se diferenţiază sensibil în funcţie de tradiţiile antreprenoriale locale şi de nivelul de

dezvoltare economică şi de variantele modelului social adoptat. Din aceste motive, o serie de concluzii

interesante pot fi desprinse din analiza în timp şi spaţiu a experienţei în domeniu în cadrul Uniunii

Europene.

4 Astfel, în anul 1999, ponderea acestei categorii de populaţie ocupată în ţări cu economie de piaţă

consoldată era de 7,56% în SUA, de 11,67% în Japonia, de 13,64% în Australia şi de 16,95% în

Canada. În schimb, în ţări emergente valoarea indicatorului era considerabil mai ridicată, respectiv de

28,41% în Mexic sau de 38,26% în Thailanda (cf. F.M: Pavelescu (coord.), V. Platon-Costuri şi

beneficii ale restructurării modelului de funcţionare a pieţei forţei de muncă, Biblioteca Economică,

Seria “ Probleme Economice, vol. 15-16/2002, CIDE, Bucureşti) 5 P.Rouvinen-Selection in and out of self employment, Mutual Learning Programm, Thematic Review Seminar on

“Promoting entrepreneurship and self-employment across Europe”, 8–9 November 2010, Brussels. 6 Transpunerea în fapt a dorinţei de a desfăşura activităţi pe cont propriu sau de tip antreprenorial este condiţionată de un

număr mare de factori dintre care se pot menţiona:a) experienţa personală anterioară în practicarea diferitelor forme de

autoocupare, b) tradiţia familiară, c) calitatea capitalului social şi a reţelelor sociale în care persoanele care aupropensiune

pentru activităţi antreprenoriale îşi desfăşoară activitatea d) decalajele de gen referitoare la intrarea în cadrul activităţilor

antreprenoriale, e) situaţia familiară, f) vârsta persaonelor care ar fi tentate să intre în respectiva formă de ocupare a forţei de

muncă, g) nivelul de bunăstare de care dispun persoanele din grupul ţintă şi nivelul de remunerare a efortului depus în

cadrul activităţilor de autoocupare comparativ cu formele salariate de utilizare a forţei de muncă, h) faza ciclului eonomic în

momemtul în care persoanele respective trebuie să ia decizia de intrare în activităţi pe cont propriu sau natreprenoriale, i)

caracteristicile cadrului instituţional care reglementează mediul de afaceri, j)caracteristticile legislaţiei muncii referitoare la

angjarea şi concedierea personalului şi sistemul de impozitare a muncii, precum şi nivelul contribuţiilor la asigurările

sociale, k) existenţa şi calitatea programelor de susţinerea a activităţilor pe cont propriu, de tip antreprenorial, precum şi a

întreprinderilor mici şi mijlocii (cf. J. M. Millan, E. Congregado, C. Roman- Determinants of Self Employment in Europe,

Small Bus Econ, Springer Science+Bussiness Media 2010.

21

În concluzie, se poate afirma că importanţa relativă a fenomenului autoocupării în statele

europene era în 1999 mai mult legată de ponderea sectorului agricol în populaţia ocupată. Respectivul

mod de utilizare a forţei de muncă apărea ca o alternativă la alte forme de flexibilizare a pieţei forţei de

muncă, aşa cum sunt munca cu timp parţial sau contractele de muncă pe o perioadă determinată.

Totodată, se poate observa faptul că extinderea autoocupării nu acţiona în sensul reducerii ratei

şomajului.

Redimensionarea importanţei relative a populaţiei autoocupate a fost însoţită de modificarea

corelaţiilor acestui indicator cu alte variabile care definesc funcţionarea pieţei forţei de muncă în

ansamblul Uniunii Europene. Astfel se observă o reducere a intensităţii legăturii pozitive dintre

importanţa relativă a populaţiei autoocupate şi ponderea sectorului agricol, pe de o parte şi a intensităţii

corelaţiei negative dintre inportanţa relativă a populaţiei autoocupate şi ponderea sectorului terţiar în

populaţia ocupată.

Modificarea importanţei relative a populaţiei autoocupate a avut loc cu intensităţi diferite în

cadrul segmentului masculin şi respectiv feminin.

Creşterea numărului de absolvenţi de studii universitare şi postuniversitare a condus şi conduce la

modificări deosebit de ample în structura de profesii şi ocupaţii. Se asistă astfel la apariţia unei “clase

de profesii creative”. Persoanele care se încadrează în respectiva clasă de profesii tind să nu fie creative

doar în domeniul tehnologic sau artistic, ci şi din punct de vedere economic, respectiv au o mai mare

propnsiune de a desfăşura activităţi pe cont propriu sau de tip antreprenorial7. În aceste condiţii,

profesiile pot fi împărţite în mai multe calse şi anume:

A) Profesiile nucleului creativ, în care sunt incluşi pictorii, actorii, scriitorii, oamenii de

ştiinţă, specialiştii IT, cadrele universitare, inginerii şi designerii, psihologii

B) Profesiile creative, în care sunt incluşi managerii de nivel mediu, avocaţii, tehnicienii,

profesionştii din finanţe şi asigurări,

C) Profesiile non-creative, aşa cum sunt asistenţii medicali, agenţii de turism, pompierii,

asistenţii sociali.

Meritul clasificării menţionate anterior este relevarea faptului că profesiile şi ocupaţiile au grade

diferite de creativitate în domeniile în care acţionează (tehnologice, artistice, economice sau sociale)

dar şi potenţiale diferenţieri ale propensiunii pentru forma de ocupare (salariată sau non-

salariată). Propensiunea potenţială a persoanelor aparţinând profesiilor nucleului creativ sau parofesiilor

creative de a desfăşura activităţi pe cont propriu sau de tip antreprenorial se concretizează doar dacă se

îndeplinesc cumulativ mai multe condiţii, pe care le-am arătat anterior. Din acest motiv, o importanţă

aparte dobândeşte studierea sistematică şi pe baza unei analize multicriteriale a persoanelor

autoocupate din domeniul profesiilor nucleului creativ şi al profesiilor creative.

Pentru analiza multicriterială menţionată anterior se pot avea în vedere următoarele elemente8

a) Mediul înconjurător economic (rata şomajului, numărul de întreprinderi mici şi mijlocii,

densitatea populaţiei, structura sectorială a activităţii economice şi a ocupăii forţei de

muncă)

b) Capitalul uman (numărul de ani de şcoală, nivelul ultimei şcoli absiolvite, participarea la

procesul de educaţie permanentă, experienţa pe piaţa forţei de muncă şi îndeosebi

participarea la activităţi cu normă întreagă).

c) Capitalul social (tradiţia familială în angajarea în activităţi pe cont propriu şi de tip

antreprenorial, starea civilă)

d) Caracteristici socio-demografice (sex, vârstă)

7 R.Florida-The Rise of Creative Class, Basic Books, New York, 2004.

8 M.Frisch, A. Rusakova- Personality Traits, Self Employment and Professions, SOEP papers on Multidisciplinary Panel

Data Research no. 343, DIW Berlin, December 2010.

22

e) Caracteristici ale personalităţii (deschidere spre noi experienţe, conştiinţiozitate,

temperament).

În fapt, folosirea anlizei multicriteriale înseamnă a testa ipoteza dacă propensiunea spre activităţi de tip

antreprenorial a profesiilor se traduce şi în mod real la nivelul grupului de persoane intervievate. Pe

această bază, se pot face ulterior estimări privind impactul pe care programele de susţinere a dezvoltării

antreprenoriatului îl pot avea pentru detensionarea pieţei forţei de muncă şi alocarea eficientă a

capitalului uman.

Alături de studierea factorilor modelatori ai autoocupării este important să se adopte o serie de măsuri

coerente pentru susţinerea acestei forme de ocupare şi utilizare a forţei de muncă, dintre care cele mai

importante sunt:

a) Mai buna definire a conceptului de “persoană autoocupată”

b) Acordarea de stimulente fiscale pentru crearea de locuri de muncă în zona persoanelor

autoocupate.

c) Reglementarea protecţiei sociale a persoanelor autoocupate

d) Asigurarea premiselor pentru o “intrare” liberă şi nu forţată în zona activităţilor pe cont

propriu şi de tip antreprenorial.

e) Îmbunătăţirea climatului de afaceri şi reducerea birocraţiei

f) Asigurarea accesului la finanţarea debutului în afaceri şi a înfiinţării de noi mici

întreprinderi.

g) Îmbunătăţirea formelor de educaţie pe tot parcursul vieţii.

h) Stimularea formării unor reţele sociale ale micilor întreprinzători şi extinderea diseminării

bunelor practici în domeniul antreprenorial.

Datele privind dinamica numărului de persoane auto-ocupate indică cea mai mare creştere pentru cei cu

pregătire în Domenii specifice activităţilor industriale – în 2010 aceștia fiind cu aproximativ 98000 de persoane

în plus faţă de efectivul din 2000. Persoanele auto-ocupate cu pregătire în Ştiinţe sociale, economice, financiare

şi juridice şi-au mărit efectivul cu aproximativ 7500 de persoane. Totuşi, în acest caz se poate observa că în 2005

erau mai puţine persoane auto-ocupate în acest domeniu decât în anul 2000. Domeniul de pregătire Sănătate şi

asistenţă socială a înregistrat o creştere de circa 6500 de persoane auto-ocupate în perioada analizată.

Tabel 7.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după forma de pregătire – evoluţie pozitivă

Persoane

Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după

forma de pregătire 2000 2005 2010

Diferenţa 2010

față de 2000



constructii 515400 593482 613591 98191





Limbi straine 1334 874 2723 1389

Cele mai semnificative scăderi ale numărului de persoane auto-ocupate au fost înregistrată pentru

domeniile Ştiinţe umaniste şi arte, Ştiinţele fizice, Servicii personale, de transport, poşta şi telecomunicaţii, de

protecţie a mediului înconjurător, de pază şi protecţie şi Pedagogie, programe de pregătire a cadrelor didactice

şi a instructorilor. În aceste domenii numărul persoanelor auto-ocupate au crescut cu peste 4000 de persoane

(dar mai puţin de 5500 persoane).

23

Tabel 7.b. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după forma de pregătire – evoluţie negativă

Persoane

Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după

forma de pregătire 2000 2005 2010

Diferenţa 2010

față de 2000






paza si protectie 50154 39938 45298 -4856






elaborare publicatii, prelucrare date etc) 1938 3085 1239 -699


inconjurator) 6247 7286 5854 -393


Fig.7.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate după forma de pregătire, 2010 faţă de 2000

24

A




G

Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie,

geologie, meteorologie, oceanografie,

seismologie)

B Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H




C Sanatate si asistenta sociala I Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor



analiza de sistem, administrare retele) J Matematica si statistica

E Limbi straine K




F Stiinte umaniste si arte L Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta


M Agricultura si medicina veterinara

Astfel, creşterea cea mai semnificativă a fost înregistrată după cum era de aşteptat tot în cadrul domeniului

de pregătire Domenii specifice activităţilor industriale. Pe de altă parte, domeniul care a înregistrat o scădere

semnificativă de efective în perioada analizată, ca pondere din total este Programe generale care asigură

pregătirea de bază a individului.

Se poate afirma că în cazul celorlalte domenii de pregătire structura s-a păstrat, modificările fiind foarte

mici (cel mult 1 punct procentual în plus sau în minus).

Figura 7.b. Dinamica structurii persoanelor auto-ocupate după forma de pregătire, 2010 faţă de 2000

11.25

1.08 0.970.43 0.37 0.14 0.09 0.06 -0.01 -0.02 -0.10 -0.10 -0.13

-10.95

-15.00

-10.00

-5.00

0.00

5.00

10.00

15.00


25

A




H Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului

inconjurator)

B Agricultura si medicina veterinara I




C Stiinte sociale, economice, financiare si

juridice J Matematica si statistica

D Sanatate si asistenta sociala K Stiinte umaniste si arte

E




L Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,


F

Informatica (limbaje/programare,

proiectare si analiza de sistem, administrare

retele)

M Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice

si a instructorilor

G Limbi straine N Programe generale care asigura pregatirea de baza a

individului

Cele mai mari creşteri ale numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară au fost

înregistrate pentru domeniile Ştiinţe sociale, economice, financiare şi juridice şi Domenii specifice activităţilor

industriale – în 2010 fiind cu peste 11000 de persoane în plus faţă de efectivul din 2000. Persoanele auto-

ocupate cu pregătire în Servicii personale, de transport, poşta şi telecomunicaţii, de protecţie a mediului

înconjurător, de pază şi protecţie şi Matematică şi statistică au înregistrat cele mai reduse creşteri.

Tabel 8.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară –

evoluţie pozitivă

Persoane

Dinamica numărului de persoane auto-ocupate

cu nivel de instruire superioară 2000 2005 2010

Diferenţa 2010

față de 2000




termica, gaze si apa), constructii 18150 23138 29350 11200



Informatica (limbaje/programare, proiectare si

analiza de sistem, administrare retele) 747 1444 2051 1304

Limbi straine 189 521 1224 1035



inconjurator, de paza si protectie 2215 1894 3113 898


Cele mai mari descreşteri ale numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară au fost

înregistrate pentru domeniile Ştiintele fizice şi Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si a

instructorilor – în 2010 au fost cu circa 1250-1300 de persoane mai puţin faţă de efectivul din 2000. Cea mai

mică descreştere a fost înregistrată de persoanele cu pregătire în domeniul Utilizarea calculatorului.

26

Tabel 8.b. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară –

evoluţie negativă

Persoane


cu nivel de instruire superioară 2000 2005 2010

Diferenţa 2010

față de 2000




didactice si a instructorilor 2250 1790 1002 -1248

Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta

mediului inconjurator) 1360 1608 437 -923





Se observă cu uşurinţă că domeniile pentru care s-au înregistrat diminuări de efective acestea au fost

mici. Ies în evidenţă în schimb domeniile Ştiinţe sociale, economice, financiare şi juridice, Domenii specifice

activităţilor industriale şi Sănătate şi asistenţă socială, domenii ce au înregistrat creşteri de peste 6000 persoane.

Fig.8.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară, 2010 faţă de 2000

13945

11200

6101

1451 1304 1035 898 558

-1299 -1248-923 -772

-113

-4000

-2000

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000


A Stiinte sociale, economice, financiare si juridice H Matematica si statistica

B Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica,


I Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,


C Sanatate si asistenta sociala J Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si a instructorilor

D Stiinte umaniste si arte K Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului

inconjurator)

E Informatica (limbaje/programare, proiectare si

analiza de sistem, administrare retele) L Agricultura si medicina veterinara

27

F Limbi straine M Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publicatii,


G Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii, de protectie a mediului


Considerând ponderea fiecărui domeniu în total, schimbările survenite pentru această categorie nu sunt

aşa mari cum erau în cazul salariaților. În acest caz, modificările sunt mai mici de 7 puncte procentuale (în plus

sau în minus).

Fig.8.b. Dinamica structurii persoanelor auto-ocupate cu nivel de instruire superioară, 2010 faţă de 2000

6.76

3.40

1.651.28 1.06 1.03

0.23

-0.26 -0.33

-1.88

-2.79-3.20

-4.55

-6.00

-4.00

-2.00

0.00

2.00

4.00

6.00

8.00



juridice H




B Sanatate si asistenta sociala I




C




J Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului

inconjurator)

D Stiinte umaniste si arte K Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice

si a instructorilor

E Limbi straine L Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie,


F


proiectare si analiza de sistem, administrare

retele)

M Agricultura si medicina veterinara

G Matematica si statistica

Creşterea cea mai mare s-a produs la nivelul domeniului de pregatire Domenii specifice

activităţilor industriale, numărul celor care au această pregătire şi intră la categoria de auto-ocupaţi

fiind în 2010 cu 1741 mai mare decât cel înregistrat în anul 2000. De asemenea, s-au mai observat

28

creşteri şi pentru domeniile Sănătate şi asistenţă socială, Agricultură şi medicina veterinară,

Informatică şi Ştiinţele vieţii.

Tabel 9.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de scurtă durată – evoluţie

pozitivă

Persoane

Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu

nivel de instruire superioară de scurtă durată 2000 2005 2010

Diferenţa 2010

față de 2000



constructii 2870 3125 4611 1741


Agricultura si medicina veterinara 474 1030 893 419




inconjurator) 84 229 94 10

Cele mai mari diminuări de efective s-au produs în cadrul domeniilor Ştiinţe sociale, economice,

financiare şi juridice şi Pedagogie, programe de protecţie a mediului înconjurător, de pază şi

protecţie. De remarcat faptul ca pentru primul domeniu precizat, până în 2005 evoluţia fusese una de

creştere, abia ulterior producându-se această diminuare observată.

Tabel 9.b. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de scurtă durată – evoluţie

negativă

Persoane



Diferenţa 2010

față de 2000

Stiinte sociale, economice, financiare si juridice 2656 4146 1881 -775





de paza si protectie 747 235 548 -199








Figura 9.a prezintă dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire

superioară de scurtă durată. Această formă de prezentare face mai uşoară observarea modificărilor

survenite în perioada 2010-2000. Se constată astfel cu uşurinţă că schimbările nu au fost foarte mari,

numărul persoanelor crescând cu nu mai mult de 1741 persoane şi scăzând cu maxim 775 persoane.

29

Fig.9.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de scurtă durată, 2010 faţă

de 2000

1741

868

419

148

10

-775

-636

-199 -157 -134 -113 -82

-1000

-500

0

500

1000

1500

2000

A B C D E F G H I J K L

A


(extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa), constructii

G Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor didactice si a

instructorilor

B Sanatate si asistenta sociala H Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii, de

protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie

C Agricultura si medicina veterinara I Stiinte umaniste si arte


analiza de sistem, administrare retele) J Matematica si statistica

E Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta

mediului inconjurator) K

Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publicatii,


F Stiinte sociale, economice, financiare si juridice L Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie)

Domeniile care au înregistrat creşteri în perioada analizată, şi-au mărit şi ponderea deţinută în

totalul persoanelor auto-ocupate din această categorie. Cea mai mare creştere a fost de 16 puncte

procentuale pentru Domenii specifice activităţilor industriale. Cea mai mare diminuare a fost de circa

7,5 puncte procentuale în cazul domeniului Ştiinţe sociale, economice, financiare şi juridice.

30

Fig.9.b. Dinamica structurii persoanelor auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de scurtă durată, 2010 faţă de

2000

16.01

8.04

3.86

1.36

0.09

-0.77 -1.06 -1.26 -1.47 -1.89

-5.98

-7.34

-10.00

-5.00

0.00

5.00

10.00

15.00

20.00


A

Domenii specifice activitatilor

industriale (extractiva, prelucratoare,

energie electrica, termica, gaze si apa),

constructii

G

Utilizarea calculatorului (operare,

tehnoredactare, utilizare internet, insusire

aplicatii pentru calcule, elaborare publicatii,


B Sanatate si asistenta sociala H Matematica si statistica

C Agricultura si medicina veterinara I Stiinte umaniste si arte

D


proiectare si analiza de sistem,

administrare retele)

J




E Stiintele vietii (biologie si biochimie,

stiinta mediului inconjurator) K



F

Stiintele fizice (fizica, chimie,

geografie, geologie, meteorologie,

oceanografie, seismologie)

L Stiinte sociale, economice, financiare si juridice

Creşterea cea mai mare s-a produs la nivelul domeniului de pregatire Ştiinţe sociale, economice,

financiare şi juridice, numărul persoanelor auto-ocupate care au această pregătire fiind în 2010 cu

14720 mai mare decât în anul 2000. De asemenea, s-au mai observat creşteri semnificative şi pentru

domeniile Domenii specifice activităţilor industriale şi Sănătate şi asistenţă socială. Pentru celelalte

domenii, creşterile au fost mai mici de 5000 de persoane.

31

Tabel 10.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de lungă durată –

evoluţie pozitivă


cu nivel de instruire superioară de scurtă durată 2000 2005 2010

Diferenţa 2010

față de 2000




termica, gaze si apa), constructii 15280 20013 24739 9459



Informatica (limbaje/programare, proiectare si

analiza de sistem, administrare retele) 460 912 1616 1156



inconjurator, de paza si protectie 1468 1659 2565 1097

Limbi straine 189 470 1224 1035


Domeniile de pregătire pentru care s-au înregistrat evoluţii de scădere în perioada 2000-2010 sunt

prezentate în tabelul 8.b. Cea mai mare scădere s-a produs în interiorul domeniului Ştiinţele fizice şi a

fost de 1217 persoane, fiind urmată la o distanţă mică de Agricultură şi medicină veterinară (1191

persoane mai puţin în 2010 decât în 2000). Celelalte două domenii ce au înregistrat scăderi sunt

Ştiinţele vieţii şi Pedagogie, programe de protecţie a mediului înconjurător, de pază şi protecţie.

Tabel 10.b. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de lungă durată –

evoluţie negativă



Diferenţa 2010

față de 2000





inconjurator) 1276 1379 343 -933


didactice si a instructorilor 890 734 278 -612

Se constată cu uşurinţă astfel, că sunt mai multe domenii ce au înregistrat creşteri de efective în

perioada analizată, decât domenii cu diminuări. Cea mai mică creştere a fost de aproape 700 de

persoane (Matematică şi statistică), însă cea mai mare a fost de circa 14700 persoane (Ştiinţe sociale,

economice, financiare şi juridice). Scăderile înregistrate de cele 4 domenii sunt de cel mult 1217

persoane.

32

Fig.10.a. Dinamica numărului de persoane auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de lungă durată, 2010 faţă

de 2000

14720

9459

5233

16081156 1097 1035

692

-1217 -1191 -933-612

-4000

-2000

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000


A Stiinte sociale, economice, financiare

si juridice G Limbi straine

B

Domenii specifice activitatilor

industriale (extractiva, prelucratoare,

energie electrica, termica, gaze si apa),

constructii

H Matematica si statistica

C Sanatate si asistenta sociala I



seismologie)

D Stiinte umaniste si arte J Agricultura si medicina veterinara

E




K Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta


F

Servicii personale, de transport, posta

si telecomunicatii, de protectie a

mediului inconjurator, de paza si

protectie

L Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor


Ar fi de remarcat faptul că, domeniul Domenii specifice activităţilor industriale deşi înregistrase a doua

cea mai mare creştere (tabelul 8.a), şi-a diminuat ponderea din total persoane auto-ocupate cu nivel de pregătire

superior de lunga durată. Restul domeniilor de pregătire care înregistraseră creşteri şi-au crescut şi ponderea din

total în această perioadă.

33

Fig.10.b. Dinamica structurii persoanelor auto-ocupate cu nivel de instruire superioară de lungă durată, 2010 faţă de

2000

8.62

2.121.69

1.18 1.100.56

0.17

-0.79

-1.55

-2.30

-3.79

-6.28

-8.00

-6.00

-4.00

-2.00

0.00

2.00

4.00

6.00

8.00

10.00



juridice G




B Sanatate si asistenta sociala H




C Stiinte umaniste si arte I Pedagogie, programe de pregatire a cadrelor


D Limbi straine J Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta


E




K



seismologie)

F Matematica si statistica L Agricultura si medicina veterinara

Din analiza preliminara a bazei de date privind autoocuparea se constata ca exista un model diferit de

cel al muncii salariate, caracterizat prin:

Lipsa unor ocupații care sunt specifice muncii salariate în general și o piață nedezvoltată pentru unele

ocupații care în alte țări se dezvoltă și în sistem de auto-ocupare. Potrivit datelor din 2010 din ancheta

asupra forței de muncă, ocupațiile lipsă din statistica autoocupatilor includ:

o legislatori, membri ai executivului si inalti conducatori ai administratiei publice

o Specialisti in fizica si stiinta pamantului

o Matematicieni, actuari si statisticieni

o Asistenti medicali generalisti si moase

34

o Practicieni de medicina complementara/alternative

o Paramedici

o Profesori universitari si asimilati

o Profesori in invatamantul secundar

o Specialisti in domeniul administrative

o Analisti programatori in domeniul software

o Specialisti in baze de date si retele

o Bibliotecari, arhivari si curatori

o Tehnicieni in domeniul medical si farmaceutic

o Surori medicale, inclusiv puericultoare si asimilati

o Surori medicale, inclusiv puericultoare si asimilati

o Casieri, operatori la ghiseu si asimilati

o Agenti in centre de informare

o Alti lucratori in servicii suport din domeniul administrative

o Insotitori de zbor, conductori si ghizi

o Casieri si vanzatori de bilete

o Personal de ingrijire copii inclusiv in servicii suport pentru invatamantul prescolar,

primar si gimnazial

o Fermieri a caror productie este destinata consumului propriu

o Crescatori de animale a caror productie este destinata consumului propriu

o Lucratori in ferme mixte a caror productie este destinata consumului propriu

o Pescari si vanatori a caror productie este destinata consumului propriu

o Lucratori poligrafi

o Operatori la instalatiile de prelucrare si finisare a metalelor

o Mecanici de locomotiva si asimilati

o Marinari, navigatori si asimilati

o Ajutori de bucatari

o Prestatori de servicii "la minut" pentru populatie si asimilati

o Ofiteri ai fortelor armate

o Subofiteri ai fortelor armate

o Personal al fortelor armate, alte grade

Comparativ cu anul 2000 se constata o reducere a autoocuparii cu 24,6%. Diminuări semnificative ale

autoocuparii se constata la urmatoarele ocupaţii:

o Directori de intreprinderi si conducatori din domeniul administrativ, cu 21,5%, pe seama

restructurării serviciilor administrative

35

o Conducatori in domeniul vanzari, marketing si dezvoltare, cu 56,7%, pe seama reducerii

taliei unitatilor productive si comerciale si in unele cazuri a reorganizarii activitatii, prin

privatizare

o Conducatori de unitati din domeniul comertului cu 55,6% prin atomizarea unitaţilor din

comert si dezvoltarea microintreprinderilor cu unic asociat, care, potrivit legii poate

dobandi statutul de salariat;

o Specialisti in stiintele vietii, cu 7,7%, in special pe seama mobilitaţii externe si angajarea

acestora pe alte piete din spatiul UE sau în ţări dezvoltate ale lunii cu preocupări în

domeniu, prin brain drain sau head hunting; este de mentionat ca scade semnificativ,

respective cu 79% grupa tehnicienilor in stiintele vietii si alti specialisti asimilati, in

opinia noastra nu doar pe seama restrangerii activitatilor specifice dar si pe seama

emigratiei pentru munca

o Alti specialisti in invatamant, cu 51,4%, prin dezvoltarea sistemului de angajare cu

program partial sau durată determinată

o Specialisti in domeniul social si religios, cu 4,9%, pe seama dezvoltarii unitatilor

economiei sociale care permit ocuparea in sistem salariat;

o Artisti creatori si actori, cu 30,3%, cauzele fiind multiple, insa cele mai importante fiind

mobilitatea in strainatate, si doar in mica masura trecerea acestora in system salarial,

prin angajare in unitati de cultura si arta private dezvoltate in untiimul deceniu;

o Controlori-supraveghetori in industria extractiva, industria prelucratoare si constructii si

tehnicieni controlori de procese industriale – reducerea acestora este aproape in

totalitate, operatori la instalatiile de exploatare si prelucrare a minereurilor cu peste

62%, cu deosebire pe seama reorganizarii si inchiderii multor exploatatii;

o Tehnicieni si asistenti veterinari, cu 65,1% ca urmare a dezvoltarii cabinetelor private si

a trecerii acestora la statutul de salariati;

o Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare, cu 36,1%

o Secretari administrativi si specializati, cu 48,1%, Specialisti guvernamentali cu functii

de reglementare si asimilati cu 100%, Functionari cu atributii generale, cu 100%,

Secretari, cu 100%, Operatori la masini de scris/calcul cu 6%, pe seama cresterii

exigentei in ceea ce priveste nivelul de calificare a personalului angajat la stat. Prin

completarea studiilor si introducerea obligativitatii studiilor universitare pentru unele

posture anterior ocupate de personal cu studii medii, se trece la alta grupa;

o Alti specialisti in domeniul juridic si social, cu 35,9%

o Lucratori in domeniul sportului si al pregatirii fizice, cu 12,8%

o Functionari in gestiune economica si administrative, cu 73,7% prin cresterea nivelului

de calificare pe seama noilor generaţii de absolvenţi

o Chelneri si barmani, cu 83,68% prin dezvoltarea si concentrarea unitatilor integrate din

domeniul hospitalitatii, acestia trecand in system de munca salariata si/sau prin migratia

acestora si angajarea pe piete ale muncii din alte tari (Grecia, Spania, Italia, Germania,

SUA etc|);

o Vanzatori in magazine, cu 42,3% si alti lucratori in domeniul vanzarilor cu 42,7%,

datorita trecerii in sistem de munca salariata

36

o Lucratori in servicii de protectie civila, cu 79,4%

o Gradinari si cultivatori cu 81,34%, crescatori de animale, cu 71,8%, muncitori calificati

in culturi vegetale si crescatori de animale cu 38,6%, pe seama migratiei in special in

Spania

o Lucratori forestieri si asimilati, -3,4%, lucratori in domeniul pescuitului si vanatorii cu

72,9%;

o Turnatori, tinichigii - cazangii, sudori, formatori si asimilati, cu 1,3%, forjori, matrițeri

și asimilați, cu 85,1%, muncitori calificati în domeniul produselor manufacturiere, cu

55,6% pe seama restrângerii cererii de produse și servicii specifice;

o Montatori de echipamente electronice si de telecomunicatii cu 72,5% pe seama

dezvoltarii serviciilor ITC fara cablu sau a altor sisteme ce solicita personal calificat, cu

studii superioare

o Muncitori calificati in industria alimentara, cu 78,6%, pe seama dezvoltarii muncii

salariate in super si hypermarket-uri;

o Muncitori calificati in tratarea lemnului si asimilati, cu 23,6%, Lucratori in industria

textila si confectii, cu 62,6%

o Operatori la masini si instalatii destinate fabricarii produselor chimice si fotografice, cu

100%, Operatori la masini si utilaje pentru fabricarea produselor din cauciuc, plastic si

hartie, cu cca 2/3, Operatori la masinile si utilajele pentru fabricarea produselor si

articolelor din textile, blanuri, cu cca 1/3, Operatori la masinile pentru fabricarea

produselor alimentare si a altor produse similare, cu 41%, Asamblori cu aproape 85%,

pe seama cresterii cerintelor de pregatire si a impunerii unor exigence de calitate pentru

micii producatori (de exemplu in cazul laptelui si a produselor lactate) sau a trecerii

acestora in calitate de salariati la micile firme dezvoltate prin finantarile EU si BM pe

dezvoltare locala;

o Conducatori de masini de mare tonaj si autobuze, cu 4,6%, Operatori la instalatii si

utilaje mobile, cu 3,6%, muncitori necalificati in transporturi si depozitarea marfurilor,

cu 56, 2% si alte categorii similar.

37

5. Analiza dinamicii șomerilor cu studii superioare

În perioada 2000-2010 deși numărul total de șomeri a scăzut cu circa 50 mii persoane, numărul de

șomeri cu diplomă universitară a crescut cu aproximativ 50 mii persoane.

Figura nr. 11

Pe domenii de formare, situația se prezintă diferit. Pentru unele domenii de pregătire deși pe

total șomeri se înregistrează o tendință de scădere, pentru șomerii cu studii universitare are loc o

creștere a numărului. Astfel pentru domeniul specific activităților industriale numărul de șomeri se

reduce cu circa 30 mii între 2000 și 2010, iar șomerii cu diplomă univeristară cresc cu circa 10,8 mii.

La fel pentru agricultură și medicină veterinară dacă numărul de șomeri se reduce cu 8 mii între 2000 și

2010, șomerii cu diplomă universitară din acest domeniu cresc cu 1,2 mii, iar pentru științe umaniste și

arte numărul de șomeri cu diplomă a fost cu 1,4 mii mai mare în 2010 față de 2000, în timp ce pe total

șomerii s-au redus cu 5 mii persoane.

Tabel nr. 11

Evoluția ponderii numărului de șomeri de 22-30 ani cu studii superioare în total șomeri în anii 2000,

2005 și 2010

2000 2005 2010

Total 8.0 14.2 24.7

Stiinte umaniste si arte 34.9 40.9 57.3

Limbi straine 63.9 59.3 89.4

Stiinte sociale, economice, financiare si juridic 52.9 71.1 75.3

Stiintele vietii (biologie si biochimie, stiinta mediului inconjurator) 5.0 23.3 37.4

Stiintele fizice (fizica, chimie, geografie, geologie, meteorologie, oceanografie, seismologie) 18.8 46.7 43.9

Matematica si statistica 0.0 26.4 25.9

38

Informatica (limbaje/programare, proiectare si analiza de sistem, administrare retele) 30.6 32.5 71.9

Utilizarea calculatorului (operare, tehnoredactare, utilizare internet, insusire aplicatii pentru calcule, elaborare publi 0.0 24.9 7.4

Domenii specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa), construc 2.5 4.4 11.3

Agricultura si medicina veterinara 4.8 7.9 20.6

Sanatate si asistenta sociala 19.9 34.2 31.4

Servicii personale, de transport, posta si telecomunicatii, de protectie a mediului inconjurator, de paza si protectie 4.5 15.4 28.5

39

6. Analiza cererii de forță de muncă pentru salariații cu studii universitare

În domeniul știintelor umaniste, primele 5 ocupații ca greutate specifică în total cumulează 76.4% din total

salariați cu studii superioare pentru anul 2010. Dacă pentru grupa ocupațională de profesori în învățământul

secundar, în perioada 2000-2010 se reduce ponderea salariaților cu studii universitare în total si creste modest

ponderea profesorilor în învățământul profesional și a specialiștilor în domeniul social si religios.

Tabel nr. 12 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire științe umaniste și arte

2000 2005 2010

Profesori in invatamantul secundar 38.3 35.5 36.9

Specialisti in domeniul social si religios 18.3 18.3 21.4

Profesori in invatamantul profesional 7.6 7.6 10.2

Artisti creatori si actori 5.2 5.2 5.1

Profesori in invatamantul primar si prescolar 4.8 4.8 3.0

Total primele 5 grupe 74.2 71.3 76.4

In anul 2010 în domeniul limbilor straine, cea mai mare pondere o dețin în continuare profesorii

din învățământul secundar cu o pondere de 46.2%, dar spre deosebire de anul 2000, cea de-a doua

poziție nu mai este ocupata de specialistii in domeniul social si religios, ci de profesorii din

invatamantul secundar cu o pondere de 6%, respectiv scriitori, ziaristi si lingvisti (3%). Per total,

ponderea primelor cinci ocupatii in anul 2010 scade ușor de la 72,2% la 71.8%.

Tabel nr. 13 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Limbi străine

2000 2005 2010




Scriitori, ziaristi si lingvisti 2.7 3.1 3.0

Profesori universitari si asimilati 7.4 4.5 2.9


40

In domeniul stiintelor sociale, economice financiare si juridice, apar cele mai semnficative

schimbări între primele 5 poziții comparativ cu anul 2000, de aceea și ponderile pentru primele 5

poziții au valori atât de mici pentru anii 2000 și 2005.

Tabel nr. 14 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Științe sociale,

economice, financiare și juridice

%

2000 2005 2010

Specialisti financiari, matematicieni si asimilati 7.9 5.9 34.1

Legislatori, membri ai executivului si inalti conducatori ai administratiei publice 1.4 1.3 9.0

Controlori si operatori pentru trafic naval si aerian 0.0 0.0 6.9

Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 2.4 1.2 6.9

Crescatori de animale 3.4



In domeniul stiintelor vietii, si in 2010 ca si in 2000 ponderea cea mai mare o detin in

continuare profesori din invatamantul secundar(45.8%), urmati de specialisti in stiintele vietii(14.3%),

respectiv profesorii in invatamantul profesional(4.6%, ce detin in prezent o pondere mult redusa), profesori in

invatamantul primar si prescolar(3.4%), respectiv specialistii in domeniul social si religios(2.8%). Primele cinci

ocupatii insumeaza o pondere de aproximativ 71% in creștere usoara fata de anul 2000.

Tabel nr. 15 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Științele vieții

%

2000 2005 2010


Specialisti in stiintele vietii 12.8 9.2 14.3





41

In domeniul stiintelor fizice, a crescut ponderea profesorilor din invatamantul profesional de la 5.5% in

2000 la aproximativ 15.1% in 2010. De asemenea, in anul 2010 aproximativ 10.7% din cei care au ca si domeniu

de formare stiintele fizice sunt specialisti in fizica si stiinta pamantului. Astfel se constata o crestere a

ponderii totale a persoanelor ce au si domeniu de formare stiintele fizice la aproximativ 71% in 2010.

Tabel nr. 16 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Științele fizice

%

2000 2005 2010




Specialisti in fizica si stiinta pamantului 2.4 3.3 10.7

Specialisti in domeniul administrativ 0.7 2.9 4.6


In domeniul matematicii si statisticii, ponderea totala a primelor cinci ocupatii a crescut de la 70,2% in

2000 la 86.6% in 2010. Se mentine ponderea cea mai mare in randul profesorilor din invatamantul

secundar(52.4%). In 2010, nu se mai regasesc specialistii in domeniul social si religios dar se evidentiaza

ponderi relativ reduse pentru analisti programatori in domeniul software(2.6%), respectiv supraveghetori cladiri

si gospodarii(2.2%).

Tabel nr. 17 Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Matematica și statistică

%

2000 2005 2010



Profesori universitari si asimilati 3.4 4.9 8.7

Analisti programatori in domeniul software 1.8 2.4 2.6

Supraveghetori cladiri si gospodarii 2.2


In ceea ce priveste domeniul de formare informatică (limbaje/programare, proiectare și analiza de

sistem, administrare rețele), diferențele sunt semnificative: dacă în anul 2000, ponderea cea mai mare o

dețineau ingineri(18.2%), în 2010 prima poziție a clasamentului ocupațiilor este deținută de analiști

programatori în domeniul software cu o pondere covarsitoare(39.7%) urmati de specialisti in baze de date si

retele(9.6%). Ingineri detin in prezent o pondere de doar 8.1% din totalul persoanelor cu domeniul de formare

informatica. Pozitia a patra si a cincea este detinuta de profesorii din invatamantul secundar(6.2%), respectiv

ingineri in electrotehnologie(4.4%). De asemenea, se constata cresterea ponderii totale pentru primele cinci

ocupatii de la 49,1% in 2000 la 68% in 2010.

42

Tabel nr. 18

Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul de pregătire Informatică

%

2000 2005 2010

Analisti programatori in domeniul software 7.1 16.5 39.7

Specialisti in baze de date si retele 0.8 4.9 9.6



Ingineri in electrotehnologie 16.3 8.7 4.4


De asemenea, anul 2010 este unul al unei creșteri a ponderii salariaților în primele 5 grupe

ocupaționale și în domeniile specifice activitatilor industriale (extractiva, prelucratoare, energie

electrica, termica, gaze si apa) și constructii de la 67,6% în 2000 la 71,4% în 2010. Cea mai mare

pondere o dețin inginerii care reprezentau 62,9% în 2010, pe locul următor se plasează arhitecții,

designerii cu 3,7% și o pondere relative însemnată o dețin pozițiile de conducere. Tabel nr. 19

Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domenii specifice activităților industriale

(extractiva, prelucratoare, energie electrica, termica, gaze si apa) și construcții

%

2000 2005 2010


Ingineri in electrotehnologie 10.0 10.6 12.1

Arhitecti, proiectanti, topografi si designeri 2.2 1.5 3.7

Directori generali, directori executivi si asimilati 2.3 3.4 2.4

Conducatori de unitati din industria prelucratoare, extractiva, constructii si in domeniul aprov 3.0 3.4 2.4


Pentru domeniul agricultură și medicină veterinară, salariații cu ponderea cea mai mare se grupează în

sub-grupa ocupațională specialiști în științele vieții, deși ponderea cu care se alocă în această sub-grupă este într-

o scădere semnificativă de-a lungul perioadei. În schimb, ponderea medicilor veterinari este în creștere arătând

dezvoltarea domeniului. Ponderea primelor 5 sub-grupe a crescut de la 55,6% in 200 la 65,5% în 2010.

43

Tabel nr. 20

Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul agricultură și medicină veterinară

%

2000 2005 2010

Specialisti in stiintele vietii 40.3 30.4 29.0

Medici veterinari 4.5 13.0 17.2

Specialisti in domeniul administrativ 0.0 2.4 8.5




Pentru domeniul sănătate și asistență socială, sub-grupa ocupațională cu ponderea cea mai mare în

rândul salariaților este cea a medicilor (43.4% in 2010), urmați de alți specialiști în domeniul sănătății (30,5% în

2010). Celelalte sub-grupe ocupaționale dețin ponderi reduse.

Tabel nr. 21

Dinamica ponderii salariaților pe grupe ocupaționale din domeniul sănătate și asistență socială

%

2000 2005 2010

Medici 43.4 47.3 43.4

Alti specialisti in domeniul sanatatii 30.2 23.2 30.5

Asistenti medicali generalisti si moase 2.3 3.4 4.0

Alti specialisti in domeniul sanatatii, asimilati 3.7 3.2 3.6



Analiza distributiei numarului de salariati cu pregatire in domeniul universitar pe domenii de

formare si ocupatii in anul 2010 evidentiaza faptul ca in domenii de formare precum stiintele umaniste

si arte, limbi straine, stiinte sociale, economice, financiare si juridice, stiintele vietii, stiintele fizice

precum si domeniul matematicii si statisticii, se pastreaza prima pozitie ocupata de profesorii din

invatamantul secundar inca din anul 2000, dar in schimb in domenii ce tin de informatica, ponderea

covarsitoare a salariatilor este data de cei care lucreaza in programare si retelistica.

Astfel, analizand ponderea totala generata de primele cinci ocupatii de pe fiecare domeniu de

formare in anul 2010, se poate constata faptul ca cel mai bine reprezentat este domeniul utilizarii

calculatorului(87.1%), urmat de matematica si statistica(86.5%), respectiv sanatate si asistenta

sociala(84.9%).

Astfel se poate afirma ca in comparatie cu anul 2000, se constata o schimbare semnificativă a

alocării ocupaționale a salariaților cu studii univeristare.

44

7. STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA CORELATIVĂ A CERERII ȘI OFERTEI DE

FORȚĂ DE MUNCĂ PENTRU SALARIAȚII TINERI

Salariații tineri care au avut ca domeniu de pregătire științe umaniste și arte, din toate domeniile

de educație, se alocă cu o mare dispersie pe toate grupele ocupaționale, dar se observă un proces de

concentrare. Astfel, primele cinci poziții ierarhizate în ordinea mărimii însumează 28% din total

salariați în 2000, 35% în 2005 și 40% în 2010. Din analiza datelor observăm că se păstrează constant

ocupațiile pe primele trei poziții în cei trei ani de analiză, însă are loc o creștere semnificativă a

ponderii salariaților tineri în grupa ocupațională profesori în învățământul secundar. O creștere

important a ponderii salariaților apare și pentru grupa profesorilor în învățământul professional, în

special între 2005 și 2010 Grupa ocupațională specialiști în domeniul social și religios și-a redus ușor

ponderea încă din 2005.

Tabel nr. 22

Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani în total salariați pe grupe ocupaționale din domeniul de

pregătire științe umaniste și arte

%

2000 2005 2010

Profesori in invatamantul secundar 10,7 19,0 22,6

Specialisti in domeniul social si religios 7,6 5,7 5,0

Alti lucratori in domeniul vanzarilor 5,3 4,7 4,3

Scriitori, ziaristi si lingvisti 3,4 2,1 4,3

Profesori in invatamantul profesional 1,0 2,9 4,1

Total primele 5 grupe 28,0 34,5 40,3

Față de trendul specific populației totale, pentru tineri se remarcă o dispersie ocupațională mai

accentuată, dar și o alocare similară pe primele 5 grupe de ocupații, cu orientarea către ocupații din

zona mass-media.

Pentru salariații tineri din grupa de vârstă 22-30 ani absolvenți de studii superioare, se observă o

concentrare mult mai mare în primele 5 grupe ocupaționale. De altfel, pentru profesori din

învățământul secundar, se observă o creștere semnificativă a ponderii salariaților. În schimb are loc o

reducere dramatică a ponderii salariaților tineri cu studii superioare specialiști în domeniul social și

religios. Primele 5 grupe ocupaționale în care se alocă salariații cu studii superioare din domeniul de

pregătire științe umaniste și arte sunt coerente cu domeniul de pregătire.

Tabel nr. 23


pregătire științe umaniste și arte și studii universitare

%

2000 2005 2010





45

Artisti creatori si actori 10,8 5,0 5,4


Pentru salariații tineri (22-30 ani) cu domeniu de pregătire limbi străine si toate nivelurile de

educație se observă un proces de concentrare pe primele 5 locuri după ordinea mărimii, cu ritm

constant între 2000 și 2005 și 2005 și 2010. Situații special se observă pentru salariații din grupa alți

lucrători în domeniul vânzărilor care în 2000 și 2005 nu se găseau între primele 20 de locuri.

Tabel nr. 24


pregătire limbi străine

%

2000 2005 2010





Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 0,8 5,3 4,7


În schimb, pentru salariații 22-30 ani cu nivel de pregătire superior și domeniu de pregătire

«limbi străine», concentrarea pe primele 5 poziții a scăzut dramatic între 2000 și 2005, după care a

crescut dar nu a atins nivelul din 2000. De altfel, în 2000 poziționarea pe primele 4 locuri în ierarhie

era mai concentrată și mai coerentă cu domeniul de pregătire.

Tabel nr. 25


pregătire limbi străine și nivel de pregătire superior

%

2000 2005 2010




Profesori in invatamantul primar si prescolar 2,6 2,8 5,0



O mult mai slabă concentrare se observă la tinerii din domeniul de pregătire Stiinte sociale,

economice, financiare si juridic pe total, cea mai mare corelare și pe trend de creștere fiind a

domeniului de pregătire cu grupa ocupațională pentru absolvenții de științe sociale. Pentru absolvenții

de domeniu economic (pe toate nivelurile de educație) se constată o scădere a orientării în domeniul

financiar și o creștere în domeniul comercial.

46

Tabel nr. 26

Dinamica ponderii salariaților de 22-30 ani pe grupe ocupaționale în total salariați din domeniul de

pregătire științe sociale, economice, financiare și juridic

%

2000 2005 2010


Specialisti financiari, matematicieni si asimilati 16,7 9,1 8,1


Specialisti in domeniul finantelor 4,2 2,6 5,7

Vanzatori stradali si in piete 4,7 3,7 4,6


Pentru tinerii cu nivel de pregătire universitară, concentrarea este mai mare deși în scădere.

Grupa ocupațională cu cea mai mare pondere este a specialiștilor în domeniul social și religios. Pentru

anii 2000 și 2005 specialiștii în domeniul juridic se plasează pe locul trei, respectiv doi. În 2005 și 2010

ponderile salariaților din celelalte grupe ocupaționale sunt sub 8% ceea ce arată o dispersie mare pentru

domeniile științe economice și juridice.

Tabel nr. 27


pregătire științe sociale, economice, financiare și juridic și nivel de pregătire universitară

%

2000 2005 2010


Specialisti in domeniul finantelor 7,8 4,1 7,7


Specialisti in domeniul juridic 11,2 12,5 6,2



Pentru tinerii 22-30 ani din domeniul de pregătire științele vieții dispersia este foarte mare și s-

au produs importante modificări de-a lungul perioadei analizate. Apar vizibile si alocări neconcordante

cu domeniul de pregătire ca de exemplu asamblori sau specialiști financiari, matematicieniși asimilați.

47

Tabel nr. 28


pregătire științele vieții

%

2000 2005 2010


Asamblori 0,0 0,0 7,2

Operatori la masinile pentru fabricarea produselor alimentare si a altor produse similare 3,4 1,0 6,2

Specialisti in stiintele vietii 9,2 4,4 5,8



Pentru tinerii salariați cu nivel de pregătire universitară din domeniul de pregătire științele vieții

concetrarea în primele 5 grupe ocupaționale este foarte mare în 2000 și 2010. În anul 2005 s-a produs o

altfel de alocare pe grupe ocupaționale. Astfel, agenții si brokerii în vânzări și aprovizionare dețin în

2005 o pondere de 8,2%,profesorii universitari o pondere de 5,4%, iar secretarii o pondere de 5%.

Tabel nr. 29


pregătire științele vieții și nivel universitar

%

2000 2005 2010



Ingineri (exclusiv in electrotehnologie) 4,6 2,0 6,4




Salariații cu pregătire în domeniul științelor fizice au o distribuție foarte mare pe grupe ocupaționale.

Cea mai mare pondere o ocupă grupa profesori în învățământul secundar cu circa 20% în 2000 și 2010

și circa 10% în 2005. Celelalte grupe ocupaționale au ponderi sub 5%, cu excepția grupei ingineri în

2010 care avea o pondere de 7,7%.

Tabel nr. 30


pregătire științele fizice

%

2000 2005 2010



48


Functionari cu atributii generale 0,9 0,0 4,4



Pentru salariații 22-30 ani cu pregătire universitară, se manifestă o concentrare mult mai mare în

primele 5 ocupații și în special în grupa profesori în învățământul secundar. Este interesantă și evoluția

acestei grupe ocupaționale care a scăzut dramatic între 2000 și 2005 și apoi a crescut din nou, dar nu la

nivelul anterior. În 2010 găsim ponderi însemnate ale salariaților tineri cu pregătire universitară în

ocupația specialiști în științele vieții.

Tabel nr. 31


pregătire științele fizice cu pregătire universitară

%

2000 2005 2010


Specialisti in stiintele vietii 2,2 15,9





Salariații de 22-30 ani din domeniul de pregătire matematică și statistică au o distribuție pe arie extinsă

în rândul ocupațiilor, primele 5 poziții deținând în 2000 și 2005 circa 22% din totalul populației

salariate. În schimb, în 2010 a crescut concentrarea în primele 5 ocupații, mai ale pe seama creșterii

efectivelor din grupele profesori în învățământul secundar și profesori în învățământul profesional.

Tabel nr. 32


pregătire matematică și statistică

%

2000 2005 2010


Profesori in invatamantul profesional 4,8 8,0

Functionari in gestiunea materialelor si in transport 5,7 5,9

Vanzatori stradali si in piete 3,7 5,4

Agenti si brokeri in vanzari si aprovizionare 6,3 4,7


Pentru salariații 22-30 ani, cu nivel de pregătire universitară, gradul de concentrare este foarte mare în

primele 5 grupe ocupaționale și în 2010, 70% din aceștia sunt alocați corespunzător cu domeniul de

formare. În anul 2005 ponderea salariaților alocați corespunzător domeniului de formare este de numai

37%.

49

Tabel nr. 33


pregătire matematică și statistic cu nivel de pregătire universitară

%

2000 2005 2010



Vanzatori in magazine 5,1

Operatori la masini de scris/calcul 3,9 4,9

Alti lucratori in domeniul vanzarilor 4,8


Tinerii salariați din domeniul de pregătire informatică manifestă o tendință de creștere accentuată a

ponderii pentru primele 5 grupe ocupaționale. Astfel, pentru grupa ocupațională analiști programatori

în domeniul software, creșterea ponderii a fost de la 2,3 în 2000 la 23,5 în 2010. Modul de alocare a

salariaților pe grupe ocupaționale reflect schimbările dinamice în acest domeniu de pregătire.

Tabel nr. 34


pregătire informatică

%

2000 2005 2010

Analisti programatori in domeniul software 2,3 13,7 23,5


Specialisti in baze de date si retele 2,0 4,8


Operatori la masini de scris/calcul 4,7 4,6 4,5


Salariații tineri absolvenți de învățământ superior din domeniul de pregătire informatică manifestă o

mare concentrare, cu o tendință de creștere între 2005 și 2010 și o alocare conformă cu domeniul de

pregătire în ocupații ca analiști programatori în domeniul software, ingineri, specialiști în baze de date

și rețele (în special din 2005). Observăm creșterea spectaculoasă a ponderii salariaților tineri în

ocupația analiști programatori în domeniul software.

Tabel nr. 35


pregătire informatică cu nivel universitar

%

2000 2005 2010



Specialisti in baze de date si retele 1,7 3,9 8,4

Ingineri in electrotehnologie 20,9 5,8 5,9



50

Pentru domeniul de pregătire specific activității industriale, tinerii au o distribuție largă pe ocupații.

Tabel nr. 36


pregătire specific activității industrial

%

2000 2005 2010


Conducatori autovehicule 3,3 4,3 5,1

Lucratori in industria textila si confectii 6,3 7,7 4,7

Turnatori, tinichigii - cazangii, sudori, formatori si asimilati 7,3 5,1 4,5

Mecanici de masini si utilaje 3,9 3,1 4,2


Tinerii cu nivel de pregătire universitară au o distribuție mult mai concetrată pentru domeniul de

pregătire pecific activității industrial și de pregătire univeristară, ponderea cea mai mare înregistrându-

se pentru ingineri, fapt ce arată o alocare corectă a circa 58% din tinerii absolvenți de învățământ

superior.

Tabel nr. 37


pregătire specific activității industrial si pregătire universitară

%

2000 2005 2010


Ingineri in electrotehnologie 10,7 9,4 9,4

Arhitecti, proiectanti, topografi si designeri 2,8 6,5 6,5




Populația tânără absolventă a domeniului de pregătire agricultură și medicină veterinară are cea mai

largă distribuție pe ocupații, doar un procent de până la 7% fiind alocați conform domeniului de

formare.

Tabel nr 38


pregătire agricultură și medicină veterinară

%

2000 2005 2010


Lucratori in servicii de protectie civila 2,7 6,5 6,9


Lucratori in industria textila si confectii 5,1 8,1 5,0

Vanzatori stradali si in piete 2,9 2,7 4,9


51

Tinerii cu studii universitare absolvenți ai domeniului de pregătire agricultură și medicină veterinară

prezintă o mai mar grupare pentru ocupațiile specifice domeniului și în creștere în perioada 2000-2010,

dar nici aici nu se regăsesc mai mult de 22% din total absolvenți.

Tabel nr.39


pregătire agricultură și medicină veterinară si pregătire universitară

%

2000 2005 2010

Medici veterinari 17,1 16,1 21,5



Specialisti guvernamentali cu functii de reglementare si asimilati 8,5

Muncitori calificati in tratarea lemnului si asimilati 7,4


Pentru domeniul de pregătire medicină, tinerii prezintă o concetrare mare și în creștere (de la

62% în 2000 la 74% în 2010) pe ocupații relevante domeniului de formare.

Tabel nr. 40


pregătire medicină

%

2000 2005 2010

Asistenti medicali generalisti si moase 46,7 33,9 29,8

Alti specialisti in domeniul sanatatii 4,0 15,2 15,4

Alti specialisti in domeniul sanatatii, asimilati 12,9

Medici 9,0 9,7 11,6

Tehnicieni in domeniul medical si farmaceutic 2,5 5,4 4,4


O mare concentrare observăm și pentru absolvenții de învățământ superior din domeniul

medicină, dar aceasta este în scădere față de 2000, dar nu putem să nu remarcăm faptul că rămân circa

25% dintre absolvenți nu sunt integrați pe piața muncii în ocupații specifice domeniului.

52

Tabel nr. 41


pregătire medicină si pregătire universitară

%

2000 2005 2010

Alti specialisti in domeniul sanatatii 14,3 21,5 32,8

Medici 47,6 34,0 24,9


Alti specialisti in domeniul sanatatii, asimilati 13,2 7,3 5,1

Asistenti medicali generalisti si moase 4,6 4,4 4,6


53

8. Analiza dinamicii ofertei forței de muncă

Demersul analitic al evoluţiei ofertei educaţionale a învăţământului universitar românesc pe

domenii de pregătire s-a realizat pe baza datelor statistice publicate de INS, referitoare la Invăţământul

superior, pe grupe de specializare pentru intevalul 1990-2010 şi a unor date furnizate de specialiştii din

INS referitoate la absolvenţii din învăţământul superior pe domenii de educaţie şi formare profesională,

per total şi pe sexe, conform ISCED 5A, ISCED 5B şi ISCED 6, pentru intervalul 2001-2010.

La acestea se adaugă surse reprezentate de rapoarte ale unor experţi referitoare la evoluţiile din

domeniul invăţământului naţional şi european, precum şi o serie de documente naţionale, europene şi

internaţionale.

Învăţământul superior din ţara noastra s-a confruntat în toţi acesti ani cu schimbări radicale,

schimbări determinate atât de contextul naţional cât şi de cel european- Declaraţia de la Sorbona(1998),

Declaraţia de la Bologna (1999), Strategia Lisabona (2000- cu variantele revizută şi i2010), Convenţia

de la Salamanca(2011), Reuniunea de la Berlin(2003), Reuniunea de la Bergen (2005), Strategia

Europa 2020.

Procesul Bologna reprezintă cadrul prin intermediul căruia statele europene şi-au propus să

creeze, până îin 2010, un Spaţiu Unic European al Invăţământului Superior.Realizarea acestui proces

are rolul de a dezvolta în Europa o economie competitivă, bazată pe cunoaştere, care ar avea potenţialul

de a oferi locuri de muncă mai bune şi de a crea o mai mare coeziune socială.

În esenţă Procesul Bologna presupune conştientizarea faptului că Europa Cunoaşterii este factorul

cel mai important al creşterii socio-umane, dar şi o componentă esenţială pentru a asigura procesul de

consolidare şi creştere a bunăstării cetăţenilor europeni. Procesul Bologna începe un an înainte de

semnarea Declaraţiei de la Bologna. La 25 mai 1998, miniştrii responsabili pentru învăţământul

superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania au semnat Declaraţia de la Sorbona. Scopul

acestui act consta în armonizarea arhitecturii sistemului European al Invăţământului Superior.

Declaraţia s-a axat pe necesitatea convergenţei cadrului general al calificărilor şi treptelor de studii intr-

un spaţiu european al învăţământului superior. Scopul declarat poate fi atins prin stabilirea unui sistem

comun de studii superioare bazat pe anumite trepte de învăţământ (Bachelor, Master, Doctorat), precum

şi prin intensificarea şi facilitarea mobilităţii studenţilor, profesorilor, recunoaşterea titlurilor şi a

calificărilor academice.

La 19 iunie 1999, miniştrii responsabili pentru Invăţământul Superior din 29 de state, au afirmat

intenţtia de a susţine şi promova ideea creării Spatiului European al Invăţământului Superior până în

anul 2010, prin semnarea la Bologna, a Declaraţiei cu acelaşi nume.

La 19 mai 2001, 33 de miniştri europeni responsabili pentru Invăţământul Superior se întalnesc la

Praga şi, în vederea realizării demersului formulat la Bologna, au determinat obiective noi.

Dupa Conferinta de la Praga a urmat Conferinta de la Berlin din 19 septembrie 2003, unde

miniştrii educaţiei din 33 de ţări europene au considerat necesară introducerea celui de-al treilea ciclu –

doctorat, în vederea asigurării unei corelări strânse dintre Spaţiul European al Invăţământului Superior

şi Spatiul European al Cercetării într-o Europa a Cunoaşterii.In cadrul Conferinţei de la Berlin, au

aderat la Procesul de la Bologna Rusia şi ex-ţările Iugoslave. Actualmente, 40 de ţări sunt membri ai

Procesului de la Bologna.

In mai 2005, la Bergen, în cadrul conferinţei miniştrilor europeni, responsabili de învăţământul

superior la Proces a aderat şi Republica Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Ucraina.

La conferinţa ministerială de la Londra, 2007, s-au luat măsuri pentru înfiinţarea unui Registru al

Agenţiilor Europene de Asigurare a Calităţii în învăţământul superior cu scopul de a creşte încrederea

în sistemul educaţional european şi s-a adoptat o strategie cu privire la dimensiunea globală a Spaţiului

European pentru învăţământ superior.

54

In aprilie 2009, la Leuven, Ministerele responsabile cu educaţia superioară din 46 de ţări

semnatare ale Procesului Bologna s-au întâlnit la Leuven şi Louvain-la-Neuve pentru a stabili

prioritaţile pentru Spaţtiul European al Invăţământului Superior până în 2020. Acestia au subliniat în

special importanţa învăţării pe tot parcursul vieţii, lărgirea accesului la educaîia superioară şi

mobilitatea. Până în 2020, cel puţin 20% din absolvenţii Spaţiului European al Invăţământului Superior

vor trebuit să studieze sau să participe la un program de formare în afara ţării.

In martie 2010, la Viena a fost lansat Spaţiul European al Invăţământului Superior de către

miniştri de resort ai ţărilor participante în Procesul Bologna. In cadrul conferinţei miniştri au realizat că

unele obiective ale procesului Bologna nu au fost bine implementate şi explicate şi au decis să

colaboreze strâns cu toti studenţii şi alţi actori implicaţi pentru a îmbunătăţi mobilitatea, angajabilitatea

şi să îţi mărească eforturile de dezvoltare a dimensiuni sociale pentru a permite accesul tuturor la un

învăţământ superior de calitate.

Procesul de la Bologna defineşte 11 acţiuni sau măsuri specifice în drumul spre atingerea unui

obiectiv mai general – crearea Spaţiului European al Invăţământului Superior, care la rândul lui va

contribui la realizarea scopului ambiţios, ce prevede crearea, în arealul Europei, a celei mai competitive

şi mai dinamice economii din lume.

Adesea există o înţelegere greşită a procesului Bologna, în sensul că ar fi fost stabilită cu

rigiditate o durată fixă pentru fiecare din cele trei cicluri de studii. De fapt, Declaraţia Bologna (1999)

precizează doar că primul ciclu de studii ar trebui să dureze “cel puţin trei ani”, în timp ce în urma unor

lungi dezbateri cu privire la durata celui de-al doilea ciclu de studii, s-a ajuns la concluzia că pentru o

calificare de master sunt necesare între 60 şi 120 de credite ECTS.

Până acum, modificările în cel deal treilea ciclu au fost lăsate în general în responsabilitatea

universităţilor şi nu a apărut intenţia de a introduce vreun fel de prevedere în cadrul procesului

Bologna. Aceste prevederi se reflectă şi în Cadrul Calificărilor pentru Spaţiul European de Învăţământ

Superior (FQ-EHEA), definit la Bergen (2005), care cuprinde cele trei cicluri de studii (inclusiv

posibilitatea unor calificări intermediare la nivel naţional), descriptori pentru fiecare ciclu, care se

bazează pe competenţele dobândite şi pe numărul diferit de credite acordate pentru primele două

cicluri. În mod normal, primul ciclu de studii ar trebui să cuprindă 180-240 credite ECTS, iar al doilea

ciclu de studii, între 90 şi 120 de credite ECTS, cu un minim de 60 de credite.

În anumite ţări, exista deja o structură pe trei cicluri de studii (cel puţin în anumite domenii) chiar

înainte de semnarea Declaraţiei Bologna în 1999, provocarea fiind în acest caz de a extinde această

practică şi de a creşte convergenţa între diferitele modele deja existente. Între timp, restul ţărilor au

introdus şi ele noua structură, aşa încât la începutul anului 2009 noua structură Bologna pe trei cicluri

era deja implementată în toate ţările, în majoritatea instituţiilor şi pentru majoritatea programelor.

Medicina, arhitectura şi ingineria sunt exemple de domenii de studiu care oferă în continuare

programe de lungă durată.

În mai multe ţări, implementarea structurii pe trei cicluri a stârnit vii dezbateri cu privire la modul

în care pot fi avute în vedere elementele de specific naţional ale pieţei muncii sau ale diferitelor

instituţii, programe, discipline şi calificări. Cu toate acestea, în stadiul actual al procesului se poate face

o încercare de identificare a gradului de convergenţă dintre diferitele practici, mai ales în ceea ce

priveşte durata programelor de licenţă şi de master, în timp ce la nivel doctoral, reformele sunt încă la

început, iar modelele tipic naţionale sunt dificil de identificat şi comparat.

În majoritatea ţărilor, modelul Bologna nu include programele de educaţie şi formare

profesională

Deşi procesul Bologna a reuşit să creeze în mod evident o convergenţă între modelele de structuri

academice, este important de avut în vedere gradul de extindere şi impactul diferenţelor cu specific

naţional din cadrul Spaţiului European al Învăţământului Superior. Unele dintre aceste diferenţe

corespund unor discipline şi domenii de studiu specifice, în timp ce altele sunt rezultatul diferenţelor

55

dintre calificările academice şi cele profesionale din cadrul noii structuri Bologna. Indiferent de

practicile adoptate, toate ţările se confruntă cu mari provocări pentru a se adapta la cerinţele sociale în

permanentă şi rapidă schimbare, şi pentru a se asigura că aceste calificări – mai ales cele ale primului

ciclu – permit accesul pe piaţa muncii.

Nivelul de educaţie ISCED 5B corespunde programelor cu o orientare clar profesională, ce

pregătesc studenţii pentru a intra direct pe piaţa muncii. Acestea sunt în general mai scurte decât

programele de nivel ISCED 5A şi de aceea nu trebuie să corespundă neapărat noii structuri Bologna.

Însă într-o lume globalizată, în care toţi indivizii trebuie să continue să înveţe pe tot parcursul vieţii,

întrebarea despre cum pot aceşti studenţi să îşi dezvolte cunoştinţele, abilităţile şi competenţele, şi, prin

urmare, cum sunt aceste programe corelate cu ciclurile Bologna, este o întrebare de mare interes pentru

politica educaţională.

Un număr semnificativ de ţări nu au parcurs încă toate etapele necesare modernizării sistemului

de formare profesională pentru a se alinia reformelor Bologna, în ciuda faptului că aceste reforme sunt

concepute, cel puţin teoretic, ca răspuns coerent la schimbările rapide produse în societate şi pe piaţa

muncii. Pe de altă parte, anumite ţări consideră că aceste programe mai scurte, la nivel ISCED 5B, nu

necesită niciun fel de adaptare şi abordează mai degrabă problema în sensul corelării programelor şi

calificărilor în sistemul global.

În mai multe ţări (Belgia, Cipru, Estonia, Grecia, Irlanda, Lituania, Slovenia şi Turcia), nivelul

ISCED 5B are o pondere importantă în cadrul sistemului de educaţie post-secundară, peste 25% dintre

studenţi luând parte la astfel de programe

Zece ţări (Albania, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Franţa, Georgia, Germania, Irlanda, Muntenegru şi

Slovenia) au adaptat structura Bologna, mai ales conceptul de Licenţă, la

nivelul de educaţie ISCED 5B. Cu toate acestea, mai mult de două treimi dintre ţări nu au

considerat încă necesară modernizarea formării profesionale de nivel ISCEB 5B în cadrul reformei

Bologna. În majoritatea ţărilor, totuşi, relaţionarea programelor de nivel ISCED 5B cu noile programe

Bologna de nivel ISCED 5A este o problemă de mare interes.

Pe lângă distincţia între programele de nivel ISCED 5A şi ISCED 5B, anumite ţări fac de

asemenea o mare diferenţă între calificările cu profil academic şi cele cu profil profesional. În Croaţia,

Franţa, Letonia, Lituania şi Muntenegru, diferenţa între profilul profesional şi cel academic se face atât

la nivel de licenţă, cât şi la nivel de master. Franţa face distincţie la nivelul primului ciclu de studii între

calificarea de licence şi licence professionnelle; cea din urmă aparţine nivelului ISCED 5B şi permite

accesul direct pe piaţa muncii, însă oferă posibilităţi restrânse pentru cursurile de master.

Cel de-al doilea ciclu poate fi absolvit atât cu o calificare de master professionnel, cât şi de

master recherche, ambele la nivel ISCED 5A (studii universitare). Cu toate acestea, universităţile sunt

încurajate să ofere programe de master orientate atât academic, cât şi profesional.

Creearea premizelor de dezvoltare pentru sectoarele economice în perspectiva asigurării

convergenţei cu UE presupune dezvoltarea infrastructurii fizice şi umane.Intr-un astfel de context

învăţământul superior este implicat direct în dezvoltarea capitalului uman şi dezvoltarea infrastructurii

fizice. Ierarhizarea obiectivelor strategice de dezvoltare a României în cadrul limitat al resurselor

disponibile pe cele două direcţii are în vedere asigurarea coerenţei şi complementarităţii cu

instrumentele strategico-programatice elaborate, respectiv Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013,

Programul Naţional de Reforme 2007-2010, Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013,

Strategia de Dezvoltare Durabilă 2025, Programul de Guvernare 2004-2008, Programul de

Convergenţă 2007-2010, Raportul Naţional Strategic privind Protecţia Socială şi Incluziunea Socială

2006-2008,Programul Naţional de Reformă 2011-2013, Programul de Convergenţă 2011-2014.

Odată cu aderarea la spaţiul european elaborarea unor astfel de strategii se realizează în

concordanţă şi cu documentele programatice ale Uniunii Europene.

56

Astfel dezvoltarea capitalului uman din ţara noastră are în vedere educaţia şi formarea

profesională pe toată durata vieţii, stimularea cercetării-dezvoltării şi inovării cu impact semnificativ în

economie, flexibilizarea pieţei forţei de muncă şi minimizarea constrângerilor birocratice,eliminarea

discriminărilor (pe bază de sex, vârstă, origine etc.) incluziune socială, protecţie socială (asigurări

sociale şi pensii), îmbunătăţirea sistemelor de sănătate publică.

În conformitate cu ţintele Strategiei 2020, obiectivul referitor la creşterea ratei de ocupare a

populaţiei în vârstă de 20-64 de ani este, la nivelul UE-27 de 75%, iar pentru România se porneşte de la

64,4 % în 2008 şi se tinde către 70% la nivelul anului 2020. În acelaşi context 85% din locurile de

muncă9vor necesita abilităţi de nivel înalt sau mediu, iar proporţia de locuri de muncă pentru

persoanele slab calificate va fi cu mult sub 15%. Atingerea obiectivelor strategiei implică asigurarea

unei forţe de muncă înalt calificate şi educate, a unui capital uman puternic care să genereze o creştere

economică durabilă cu o înaltă competitivitate ca urmare a reformării sistemelor de educaţie pentru

formarea şi furnizarea cetăţenilor de abilităţi şi competeţe de bază adecvate. Curicula universitară

trebuie să se schimbe pentru a asigura formarea unor competenţe noi bazate pe inovativitate şi

inventivitate.

Modernizarea sistemului actual de educaţie şi formare profesională, îmbunătăţirea capacităţii

acestuia de a răspunde la nevoile pieţei muncii este necesară şi urgentă deoarece sistemul românesc

educaţional se confruntă cu probleme de eficienţă, echitate, calitate şi relevanţă pentru economia

cunoaşterii:absolvenţii de învăţământ superior sunt puţin competitivi pe piaţa muncii din România şi

Europa ceea ce face ca economia noastră să stagneze şi să devină dependentă de inovaţiile din afara

ţării.

8.1 Unele aspecte generale privind oferta educaţională a învăţământului universitar românesc

În prezent, în România nu există studii agregate privind situaţia angajării în domeniile în care s-

au pregătit studenţii, absolvenţi ai universităţilor româneşti. Nu există indicatori oficiali care să permită

o evaluare a impactului activităţii universitare în viaţa socială sau economică a României.

Astfel nu putem pune în discuţie conceptul de implicare a universităţilor româneşti în rezolvarea

problemelor cu care se confruntă economiile, unde îşi desfăşoară activitatea. Există doar studii

fragmentate, la nivel de universităţi individuale, fără o încercare de agregare a rezultatelor. Este absolut

necesară corelarea educaţiei şi învăţării permanente cu piaţa muncii şi asigurarea de oportunităţi sporite

pentru inserţia pe piaţa muncii modernă, flexibilă şi inclusivă.

Învăţământul superior reprezintă nivelul de învăţământ cu cea mai spectaculoasă creştere a

ratei brute de cuprindere, creştere care a debutat imediat după 1990. Un rol important în această

evoluţie l-a avut alternativa particulară. Principala cauză a creşterii nivelului de participare la

învăţământul superior a fost reprezentată de cererea ridicată pentru educaţia de acest nivel,

determinată de capacitatea mai mare a pieţei forţei de muncă de absorbţie a persoanelor cu

calificare superioară şi de riscul mai redus al şomajului pentru absolvenţii acestui nivel de educaţie.

Nivelul maxim al indicatorului este atins în anul universitar 2007/2008, moment după care

acest indicator este în scădere.

Câteva caracteristici cu privire la starea actuală a sistemului educaţional se pot desprinde din

rezultatele analizei principalilor indicatori de evaluare a acestui domeniu. Reţinem în mod deosebit

următoarele:

La nivel general, populaţia şcolară a României este în scădere. Populaţia în vârstă de

şcolarizare (3-23 ani) s-a redus treptat în perioada 2001-2009. Concomitent s-a produs şi reducerea

populaţiei cuprinse în sistemul de educaţie.

9 Concluziile Consiliului din 8, 12 Mai 2009 (2009 / C 119/02).

57

S-a redus numărul de studenţi, în special la nivelul învăţământului particular.

În ultimii zece ani, creşterea cea mai spectaculoasă a populaţiei şcolare s-a înregistrat în

învăţământul superior. În anul universitar 2008-2009 efectivele de studenţi au fost însă în scădere

faţă de anul anterior – determinată, cel mai probabil, de scăderile demografice.

După o perioadă de creştere continuă, rata de absolvire a învăţământului superior cu şi fără

diplomă de licenţă înregistrează o scădere, ajungând la 65,4% în anul universitar 2008-2009. De

asemenea este interesant de remarcat scăderea accentuată a ratei de absolvire în cazul

absolvenţilor de sex feminin şi menţinerea tendinţei ascendente a ratei de absolvire în rândul

absolvenţilor de sex masculin. Scăderea ratei de absolvire la nivel general se explică, pe de o parte,

prin reducerea cererii de educaţie pentru acest nivel de învăţământ, iar pe de altă parte prin scăderea

numărului de absolvenţi ai învăţământului particular

Evoluţia numărului de absolvenţi în învăţământul superior în perioada 1990-2009 a cunoscut o

tendinţă de creştere, înregistrându-se în mod ciclic, atât perioade cu creşteri lente ale numărului

absolvenţilor, cât şi perioade cu creşteri mai accentuate. (v. Figura 1). Totodată, numărul absolvenţilor

nu cunoaşte acelaşi curs ca cel al numărului de studenţi.Astfel, în perioada 1996-1998 s-a înregistrat

chiar o scădere a numărului de absolvenţi. În rest, se observă o tendinţă de creştere, care se menţine

până în anul 2008. Scădere a numărului de absolvenţi se înregistrează de asemenea şi în anul 2009.

Tendinţa ultimilor ani, în schimb, indică o oarecare stabilizare a numărului studenţilor din

instituţiile publice, cu o primă scădere în anul universitar 2008–2009, dar, în continuare, o creştere

semnificativă a celor cuprinşi în instituţiile private.

Tabel nr. 42

Evoluţia efectivelor de studenţi

2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2

0

0

9

/

2

0

1

0

Înv.

sup Total 571613 586567 611779 641400 716464 785506 896258 891098 7

7

5

3

1

9

Public 424864 447633 468024 486419 513678 520263 516650 480239 4

5

2

9

8

2

Privat 146749 138934 143755 154981 202786 265243 379608 410859 3

2

2

3

3

7

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Figura nr 12

Evoluţia numărului de absolvenţi de învăţământ superior în perioada 1990-2009

Sursa: Prelucrare Date Institutul Naţional de Statistică

58

Indiferent de forma de proprietate, învăţământul superior şcolarizează tot mai mulţi studenţi şi nu

doar de vârstă oficială pentru acest nivel de învăţământ. Pe fondul constanţei sau chiar al scăderii

populaţiei în vârstă oficială de şcolarizare, rata de cuprindere pe acest nivel este în continuă creştere,

fapt care reflectă cuprinderea în învăţământul superior a persoanelor care au depăşit vârsta oficială de

cuprindere în învăţământul superior.

Tabel nr. 43

Rata brută de cuprindere în învăţământul superior

2001/2002

2002/2003

2003/2004

2004/2005

2005/2006

2006/2007 2007/200

8

2008/2009

Total 31,2 35,3 37,9 40,2 44,8 47,2 53,6 51,7

Femini

n 34,6 39,3 42,6 45,1 50,8 54,1 61,7 58,4

Mascu

lin 28,0 31,4 33,5 35,4 39,0 40,6 45,9 45,3


Creşterea interesului pentru învăţământul superior se manifestă la nivelul întregii populaţii

active. Ca tendinţă generală, se observă creşterea interesului pentru participare la învăţământul superior

a celor care au până în 30 de ani. Interesul mai crescut al femeilor pentru acest nivel de educaţie poate

fi explicat prin recuperarea studiilor întrerupte din motive familiale sau prin încercarea de stabilizare pe

postul ocupat.

Astfel ponderea femeilor în numărul total al absolvenţilor este mai mare decât a bărbaţilor.

Figura nr 13

Evoluţia numărului de absolvenţi pe sexe în perioada 1990-2009


Datele statistice evidenţiază un decalaj între gradul de ocupare al bărbaţilor cu studii superioare şi

cel al femeilor cu acelaşi nivel de educaţie.

59

Diferenţele de gen în ceea ce priveşte rata ocupării încep să se diminueze în ultimii ani datorită

noilor strategii de integrare pe piaţa forţei de muncă şi a noilor politici europene fundamentate la

Bologna şi Lisabona.

Astfel, din 2006, începe să scadă diferenţa statistică de ocupare dintre cele două genuri. Începând

cu 2008, rata de ocupare a femeilor cu studii universitare de lungă durată a crescut sensibil statistic,

ajungând la o diferenţă sub 1%.

Pentru bărbaţi, studiile universitare cu cea mai mare şansă pe piaţa forţei de muncă rămân forma

lungă, statisticile arătând o probabilitate din ce în ce mai mică de a nu lucra în domeniile în care s-au

specializat.

Pe de altă parte, situaţia absolvenţilor de scurtă durată cunoaşte o tendinţă inversată. Diferenţa de

gen a ratei de ocupare a absolvenţilor de studii universitare de scurtă durată arată o pondere mai mare

pe linie feminină, iar decalajul dintre cele două sexe, mult mai evident. Abordarea statistică a gradului

de ocupare în funcţie de forma de studii universitare arată o mult mai evidentă probabilitate de

angajare a femeilor cu studii universitare de scurtă durată decât în cazul bărbaţilor şi o tendinţă mai

evidentă de ocupare a bărbaţilor cu studii universitare de lungă durată.

Figura nr 14

Evoluţia numărului de absolvenţi învăţământ de lungă durată, studenţi români şi străini

0

50000

100000

150000

200000

250000

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Invatamant superior Total - Masculin

- Feminin Invatamant universitar de lunga durata Total

- Masculin - Feminin

Invatamant universitar de lunga durata - studenti din alte tari Total - Masculin

- Feminin


Conform informaţiilor statistice majoritatea studenţilor străini cuprinşi în statistici urmează forma

de invăţământ de lungă durată.

Studiile universitare de scurtă durată s-au dovedit a fi forme de specializare atractive pe piaţa

forţei de muncă, fapt pentru care un număr mai mare de femei absolvente ale acestei forme de

învăţământ au lucrat în domeniul de specialitate. Datele statistice pentru indicatorul privind studiile

universitare de scurtă durată sunt disponibile începând cu anul 2003. Pentru perioada 1990-2002 nu

există date

În ceea ce priveşte numărul absolvenţilor străini a acestei forme de învăţământ acesta este foarte

mic cu un procent sub 1%.

60

Figura nr 15

Evoluţia numărului de studenţi străini (%)


Figura nr 16

Evoluţia numărului de absolvenţi învăţământ de scurtă durată, studenţi români şi străini


În prezent un flux important de absolvenţi de diverse niveluri de educaţie intră direct în şomaj

Acestea sugerează că există discrepanţe importante pe care ariile curriculare actuale nu le acoperă, în

sensul că eşuează în a oferi studenţilor abilităţi generale şi specifice pentru a-i face competitivi şi atractivi

pentru angajatori.

Noua strategie europeană recunoaşte importanţa unui sistem educaţional de calitate şi propune

ţinte de reducere a nivelului de părăsire timpurie a sistemului şcolar de sub 10% şi un procentaj al

persoanelor tinere cu studii superioare de peste 40%.

61

Cu referire la persoanele tinere cu studii superioare, definiţia indicatorului nu este clarificată (ce

se înţelege prin „persoane tinere”), motiv pentru care este dificilă realizarea unei analize. Chiar şi luând

în considerare atractivitatea educaţiei universitare, în jur de 30% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 19

şi 24 de ani sunt înscrişi la studii superioare, procentul fiind mai mare în rândul persoanelor de sex

feminin.

Tabel nr 44

Rata specifică de cuprindere, pe vârste şi sexe, în învăţământul superior

2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009

18

ani T 16,8 14,3 12,4 13,3 12,9 13,1 17,9 18,4

F 19.89 16,9 14,7 15,6 15,4 16,1 21,6 21,7

M 13,9 11,8 10,2 11,1 10,5 10,1 14,4 15,1

19

ani T 25,1 28,7 31,2 29,9 33,1 31,7 36,4 37,4

F 28.94 33,4 37,1 34,8 40,4 37,2 44,8 43,8

M 21,5 24,3 25,6 25,2 26,1 26,3 28,3 31,3

20

ani T 23,2 27,9 30,0 31,6 31,4 34,1 33,6 36,3

F 26,8 32,3 34,7 36,7 36,6 39,9 39,9 43,2

M 19,8 23,6 25,6 26,8 26,5 28,6 27,6 29,6

21

ani T 21,5 24,4 26,2 29,2 31,6 31,4 34,8 30,1

F 24,2 28,3 29,7 33,0 36,7 36,8 40,9 34,1

M 19,0 20,6 22,8 25,7 26,7 26,4 28,9 26,2

22

ani T 18,5 20,6 22,0 23,4 26,5 30,4 31,6 25,3

F 20,4 22,4 24,1 26,2 30,0 35,2 37,2 27,3

M 16,5 18,9 20,0 20,8 23,2 25,9 26,2 23,4

23

ani T 13,8 14,7 15,3 16,3 18,4 21,4 23,7 18,4

F 15,1 15,4 16,2 17,4 19,2 22,7 25,5 19,3

M 12,6 14,1 14,5 15,2 17,6 20,1 22,0 17,5

24

ani T 9,4 10,6 11,2 11,3 12,7 13,8 17,7 15,3

F 10,1 11,0 11,9 12,2 13,1 14,8 18,5 15,9

M 8,8 10,2 10,6 10,5 12,3 12,8 17,0 14,7

25-

29

ani

T 4,4 5,0 5,1 5,3 6,1 6,6 8,0 8,2

F 4,6 5,2 5,5 5,7 6,5 7,1 8,4 8,8

M 4,3 4,8 4,7 4,9 5,7 6,1 7,6 7,6

30-

34

ani

T 0,9 1,0 1,2 1,2 1,5 1,8 2,3 2,5

F 1,0 1,1 1,4 1,4 1,7 2,0 2,5 2,9

M 0,9 0,9 1,0 1,0 1,.3 1,5 2,1 2,0


62

8.2 Evoluţia sistemului educaţional terțiar în intervalul 1990-2009

Sistemele de educaţie naţională şi de pregătire profesională se confruntă cu o provocare foarte

importantă privind furnizarea competenţelor de care au nevoie economia şi societatea, respectiv nu au

capacitatea să furnizeaze în suficientă măsură competenţele de nivel secol 21 necesare asigurării

competitivităţii forţei de muncă şi a inovării economice.

În intervalul 1990-2009 numărul de absolvenţi a crescut de peste 7,2 ori, de 7,9 ori în anul

universitar 2007-2008 comparativ cu primul an al intervalului. În parte O contribuţie la creşterea

numărului de absolvenţi a avut şi infiinţarea şi funcţionarea unităţilor de învăţământ privat începând cu

anul universitar 1995/1996.

În cadrul intervalului analizat grupele de specializări pregătite de învăţământul universitar din

România cuprind următoarele categorii de specializări:

- Grupa de tehnice cu subgrupele : industrie, transporturi şi telecomunicaţii, arhitectură şi

construcţii, agricultură, silvicultură şi alte specializări;

- Grupa medico-farmaceutice cu subgrupele : medicină umană şi farmacie;

- Grupa ştiinţe economice;

- Grupa ştiinţe juridice;

- Grupa universitar-pedagogice cu subgrupele : filologie, istorie-filosofie, geografie, biologie,

chimie, matematică-fzică, pedagogie, educaţie fizică, ştiinţe politice şi administrative, ştiinţe

culturale, ştiinţa mediului;

- Grupa artistice cu subgrupele: artă plastică şi decorativă, artă teatrală şi cinematografică,

muzică.

În cadrul totalui absolvenţilor de învăţământ superior structura grupelor pe specializări situează

pe primele locuri specializările tehnice, ştiinţe economice şi universitar-pedagogice. Dacă la începutul

intervalului pe primul loc se situa grupa de tehnice (70,75% din total), urmată la distanţă mare de

medico-farmaceutice(9,94% din total) şi universitar-pedagogice( 9,29%), la sfărşitul intervalului pe

primul loc sunt ştiinţele economice (31,38% din total), urmate de universitar-pedagogice(30,79% din

total) şi de tehnice(22,97% din total).

Figura nr 17

Ponderea absolvenţilor pe grupe de specializări în totalul absolvenţilor

63

Grupa de tehnice cu subgrupele: industrie, transporturi şi telecomunicaţii, arhitectură şi

construcţii, agricultură, silvicultură şi alte specializări.

La această grupă de specializări se înregistrează scăderea numărului de absolvenţi ai domeniului

tehnic, respectiv de la 70,75% din total în anul de învăţământ 1990/1991 la doar 22,97% în anul de

învăţământ 2008/2009, în creştere faţă de anul de învăţământ 2007/2008 ( v.figura 7 ).

În cadrul gupei specializărilor tehnice subgrupa agricultura, la începutul intervalului a avut

creşterea cea mai mare (130,3 puncte procentuale) şi de 59,8% la sfrşitul intervalului studiat. Subgrupa

transporturi şi telecomunicaţii la începutul intervalului înregistra o creştere de 61,1% şi se situa pe

primul loc la nivelul anului universitar 2008/2009, cu o creştere de 287,0 puncte procentuale faţă de

anul universitar 2007/2008.La sfârşitul intervalului toate subgrupele au înregistrat un trend crescător.

Figura nr. 18

Evoluţia numărului de absolvenţi de învăţământ superior la grupa tehnice comparativ cu totalul

absolvenţilor de învăţământ universitar

Figura nr 19

Evoluţia numărului de absolvenţi de învăţământ superior în cadrul subgrupei tehnice

64

Evoluţa în cadrul subgrupei industrie urmează trendul grupei tehnice cu două excepţii : industria

lemnului şi a materialelor de construcţii cu o creştere dinamică la nivelul anului universitar 2000-2001

cu 297,1 puncte procentuale faţă de 1999-2000 şi petrol-geologie, cu 241,7 puncte procentuale în anul

universitar 2002-2003 faţă de 2001-2002.

Figura nr. 20

Evoluţia numărului de absolvenţi de învăţământ superior în cadrul componentelor subgrupei industrie

În cadrul grupei de specializare tehnice preponderentă este subgrupa reprezentată de absolvenţi

cu specializare industrie. Deşi pastrează primul loc în întregul interval, asistăm la un trend descendent

în cazul acestei specializări

Figura nr. 21

Evoluţia ponderi subgrupelor din cadrul grupei tehnice

65

La grupa ştiinţe economice se constată o creşterea de 24,5% în anul universitar 1992-1993

comparativ cu 1990-1991 şi o creştere de 146,3 % în anul universitar 2007-2008 comparativ cu 2006-

2007. În utimul an universitar al intervalului (2008-2009 ) asistăm la scăderea cu 26,6 % al

absolvenţilor de ştiinţe economice.

Figura nr. 22

Evoluţia absolvenţilor de ştiinţe economice în intervalul 1990-2009

În ceea ce priveşte domeniul ştiinţelor juridice după ritmul alert din primii ani dinamica şi-a

încetinit ritmul. Au fost două moment de creştere accentuată a absolvenţilor din ştiinţele juridice,

respectiv 238,93 % în anul universitar 1992-1993 şi de 353,65% în anul universitar 1995-1996.Trendul

descrescător se stabilizează începând cu anul universitar 1997-1998.

Figura nr. 23

Evoluţia absolvenţilor de ştiinţe juridice în intervalul 1990-2009

66

Grupa de specializare universitar-pedagogice înregistrează, în general, o tendinţă ascendentă, cu

unele scăderi pe parcursul întregului interval, precum şi în ultimul an universitar al intervalului studiat.

Astfel de la o creştere de 52,27% în primul an universitar după 1990, urmează un vârf al creşterii de

92,29% în 1994-1995, şi 118,84% în 2007-2008.

Figura nr. 24

Evoluţia absolvenţilor din grupa de specializare universitar-pedagogice în intervalul 1990-2009

Şi în cazul grupei de specializări artistice se constată după creşterea dinamică din primi anii

înregistrarea unui trend descrescător începând cu anul universitar 1997-1998, intrerupt de creşterile din

anii 2005-2006, 2007-2008, de rspectiv 62,4% şi 73,5.

Figura nr. 25

Evoluţia absolvenţilor din grupa de specializare artistice în intervalul 1990-2009

67

În cazul grupei de specializări medicina-farmacie trendul evoluţiei este asemănător trendului per

total absolvenţi de învăţământ superior, anul 2007-2008 având un trend descrescător, la distanţă de

evoluţia totalului absolvenţilor de învăţământ superior.

Figura nr. 26

Evoluţia absolvenţilor din grupa de specializare artistice în intervalul 1990-2009

Analiză de faţă asupra sistemului educaţional a fost realizată dupa criteriul numărului de

absolvenţi şi al specialităţilor de invăţămânrt superior şi se limitează la intervalul 2001-2010.

Rezultatele analizei apar oarecum interesante, în sensul în care învăţământul nostru se

caracterizeaza printr-o dinamică avansată pe total şi pe structură, o dinamică ce ar putea fi înţeleasă ca

aparţinând unei epoci de transformări, a căror direcţie se cere încă dezbătută şi definită. Nu este de

omis, în context, transformarea sistemică a învăţământului nostru către structuri de afinitate europeană,

proces în şi pentru care Conferinţa de la Bologna avea să joace un rol esenţial. Şi tot aici de menţionat

situaţia, în care, de la mijlocul acestui interval universităţile deja autorizate să funcţioneze în primii ani

de după Revoluţie urmau procesul de acreditare, aproape concomitent, după intervalul preliminar de

funcţionare stabilit iniţial prin lege.

În cadrul intervalului 2001-2010 domeniile de educaţie analizate sunt:

Educaţie (ISC 14) cu subgrupele Formarea cadrelor didactice (ISC141) şi Ştiinţele educaţiei (ISC

142)

Ştiinţe Umaniste şi Arte cu subgrupele Arte (ISC 21), Umaniste (ISC 22)

Ştiinţe Sociale, Afaceri şi Drept cu subgrupele Ştiinţe sociologice şi psihologie (ISC 31), Jurnalism

şi media (ISC 32), Afaceri şiAdministraţie (ISC 34), Lege (ISC38)

Ştiinţă cu subgrupele tiinţele vieţii(ISC 42), Fizică (ISC 44), Matematică şi statistică (ISC 46),

Informatica (ISC 48)

Învăţământ tehnic şi Construcţii cu subgrupele Inginerie şi Tehnologii (ISC 52), Fabricaţie şi

prelucrare (ISC 54), Arhitectura şi construcţii (ISC 58)

Agricultura cu subgrupa Agricultura, silvicultura şi piscicultara (ISC 62), Veterinar (ISC 64)

Sănătatea şi Asistenţa Socială cu subgrupele Sănătate (ISC 72) şi Servicii sociale (ISC 76)

Servicii cu subgrupele Servicii pentru populaţie (ISC 81), Servicii de transport (ISC 84), Protecţia

mediului (ISC 85), Servicii de securitate (ISC 86)

68

În intervalul cvasi-decenal 2001-201010

, învăţământul universitar românesc a pregătit un total de

1,84 milioane de absolvenţi de instituţii de învăţământ superior, din care 93,4% (1,7 milioane) în

formele de învăţământ universitar, master şi studii aprofundate de lungă durată (5A), restul revenind

învăţământului de scurtă durată (colegiilor/5B), 75.130 (4,1%) şi învăţământului post-universitar (6),

47.208 absolvenţi (1,6%), ultimele două, fireşte în lichidare la ora de faţă. În realitate, acestea fiind

cifre medii de-a lungul perioadei, în anul academic 2009-2010, învăţământul de scurtă durată (5B)

apărea deja lichidat, iar cel post-universitar păstra un reziduu de 4.764 absolvenţi, respectiv 1,6% din

totalul aceluiaşi an academic. Realitatea completă a lichidării treptate a vechilor forme de învăţământ şi

înlocuirii lor cu cele de inspiraţie europeană include totuşi şi situaţia relativ interesantă a anului

universitar 2001-2002, care păstra aproape zero învăţământ post-universitar (6), dar şi un învăţământ de

scurtă durată (colegii/ 5B) la nu mai puţin de 14,9% din total.

A fost o perioadă de dezvoltare semnificativă a învăţământului superior, respectiv într-un ritm

mediu anual de 17,4% pe an, totuşi într-o dinamică inegală de la an la an (Figura 16).

Figura nr. 27

Dinamica anuală a numărului de absolvenţi (2001-2010)

Această dinamică aducea de-a lungul deceniului o creştere totală de 3,26 ori în ce priveşte

numărul anual de proaspăt absolvenţi, respectiv de 19,72 ori pentru totalul cumulat al absolvenţilor

acestui deceniu faţă de 2001.

10 Practic vorbim aici de ani academici: 2001/2002, 2002/2003, şi aşa mai departe până la anul academic 2009/2010, ceea ce

înseamnă că analiza noastră se referă la 9, şi nu la 10 ani, dacă judecăm în termeni academici.

69

Figura nr. 28

Dinamica numărului total de absolvenţi în intervalul 2001-2010

În aceleaşi condiţii, deceniul în analiză 2001-2010 , aducea un plus de 85 absolvenţi cu studii

superioare la mia de locuitori (v.Figura 18).

Figura nr. 29

Numărul absolvenţilor din învăţământului superior la 1000 de locuitori

Interesul creşte însă din momentul în care această dinamică revine în legătură cu structura pe

specialităţi a aceluiaşi învăţământ.

70

Tabel nr. 45

Structura pe specialitati a absolventilor (% din total absolvenţi)

NR.

ORD. SPECIALITATEA 2001/2002 2009/2010

DIFERENTE

(+/-%)

TOTAL 100.0 100.0 X

1 EDUCATIE 6.9 1.5 -5.4

2 STIINTE UMANISTE SI ATRA 11.1 8.3 -2.8

3 STIINTE SOCIALE 6.5 26.1 19.6

4 JURNALISM SI INFORMATII (ISC 32) 1.9 1.6 -0.3

5 ADMINISTRATIE SI AFACERI (ISC 34) 22.0 23.3 1.3

6 DREPT (ISC 38) 13.4 9.0 -4.4

7 STIINTA 5.4 4.8 -0.6

8 INGINERIE SI CONSTRUCTII 16.5 12.3 -4.2

9 AGRICULTURA 3.0 1.6 -1.4

10 SANATATE SI ASISTENTA SOCIALA 6.1 8.8 2.7

11 SERVICII 3.8 2.7 -1.2

12 ALTE DOMENII 3.3 X X

În tabel se observă că, în afara afirmării învăţământului de lungă durată (5A), în structura pe

forme de învăţământ, în detrimentul colegiilor (5B) şi învăţământului post-universitar (6), are loc şi

afirmarea a numai trei specialităţi care au de câştigat relativ (ştiinţele sociale şi comportamentale;

medicina şi serviciile sociale şi administrarea afacerilor), în detrmientul tuturor celorlalte.

Concomitent, nomenclatorul de bază ar fi grupat patru din lista celor enumerate în tabel11

într-o

singură specializare numită ştiinţe sociale, iar aceasta cuprindea între 43,9% (2001-2002) şi nu mai

puţin de 60% (2009-2010) din totalul absolvenţilor, de aceea am şi preferat ca tabelul de mai sus să

apară cu această detaliere pe specialităţi mai înguste.

În temeni absoluţi ( numărul efectiv al absolvenţilor ), toate specialităţile au de câştigat, tocmai

cu excepţia celor întâmplate în chiar sistemul educaţional, care pierde în numărul de absolvenţi în mod

efectiv între anii anii academici 2001-2002 şi respectiv 2009-2010 chiar 30% (v.Figura 19). Insă şi în

specialitatea educaţie observăm ca evoluţiile de la an la an sunt şi aici destul de inegale, ca pentru toate

specialităţile.

Cea mai importanta remarcă, în urma analizării structurii specialităţilor de învăţământ superior, şi

fireşte a dinamicii acestuia în primii zece ani de după 2000, este aceea că, la capătul intervalului

vorbim practic de două ierarhizări diferite.

Prima ierarhizare decurge din chiar cele arătate în legătură cu dinamica structurală.

11 E vorba de ştiinţe sociale şi comportamentale, jurnalism şi informare, drept şi administrarea afacerilor.

71

Tabel nr. 46

Ierarhia specialităţilor de învăţământ după dinamica numărului de absolvenţi (2001-2010)

IERARHIA

SPECIALITATILOR DE

TOP

SPECIALITATEA

CRESTERE

%

LOCUL 1

STIINTE SOCIALE SI

COMPORTAMENTALE 13.0

LOCUL 2 SANATATE 4.7

LOCUL 3 AFACERI SI ADMINISTRATIE 3.5

LOCUL 4 STIINTA 2.9

A doua ierarhizare revine în perspectiva statică a sfârşitului intervalului analizat şi anume în

sensul specialităţilor care domină învăţământ superior pe partea diplomelor emise .

Tabel nr. 47

Ierarhia specialităţilor de învăţământ după numărul de absolvenţi la finele intervalului 2001-2010

IERARHIA

SPECIALITĂŢILOR DE

ÎNVĂŢĂMÂNT

DUPĂ NUMĂRUL DE

ABSOLVENŢI

SPECIALITATEA

% DIN TOTAL

ABSOLVENŢI LA 1000 LOC.

LOCUL 1 AFACERI SI ADMINISTRATIE 25.7 21.8

LOCUL 2 INGINERIE SI CONSTRUCTII 14.9 12.6

LOCUL 3

STIINTE SOCIALE SI

COMPORTAMENTALE 13.7 11.6

LOCUL 4 DREPT 10.2 8.6

Aşa cum se poate observa, această a doua ierarhizare nu repetă fidel pe aceea din tabelul anterior:

administrarea afacerilor revenea în dinamică pe locul al treilea, în Tabelul 4, dar ea rămâne în

topul specialităţilor absolvenţilor la aceeaşi pondere de 23% şi în 2001-2002, şi în 2009-2010

(Figura 20,21);

ştiinţele sociale şi comportamentale reprezintă, specializarea cea mai dinamică (Tabelul 4), şi

deţine locul al treilea la capătul intervalului ( 26% în anul academic 2009/2010 de la 6,5% în

2001-2002);

concomitent, rămân în acest top specialităţile inginereşti şi cele de drept, în ciuda unor dinamici

specifice care, aparent, nu le avantajează.

Astfel, în momentul constatării unei asemenea diferenţe între analiza dinamică şi statică a

fenomenului analizat la nivelul anului 2010, putem conchide că ne aflăm încă în proces de

transformare, o transformare care încă mai aşteaptă dinamici de ansamblu şi dinamici de structură – cel

puţin până la un moment în care ar apărea simptomele stabilizării unei situaţii dinamice.

72

Figura nr. 30

S truc tura pe spec ia lita ti a a bsolventilor a nului a c a demic 2001/2002 (%)

S a na ta te si

servic ii soc ia le

6% Ag ric ultura

3%

Ing inerie si

c onstruc tii

16%

S tiinta

5%

Drept

13%

Administra tie si

a fa c eri

23%

J urna lism

2%

S tiinte soc ia le si

c omporta menta le

7%

S tiinte uma niste

si a rta

11%

E duc a tie

7%

S ervic ii

4%

Figura nr. 31

S truc tura pe spec ia lita ti a numa rului a bsolventilor a nului a c a demic

2009/2010 (%)

S tiinte soc ia le si

c omporta menta le

26%

E duc a tie

1% S tiinte uma niste

si a rta

8%

J urna lism

2%

Administra tie si

a fa c eri

23%

Drept

9%

S tiinta

5%

Ing inerie si

c onstruc tii

12%

Ag ric ultura

2%

S a na ta te si

servic ii soc ia le

9%

S ervic ii

3%

În final, câteva detalii asupra unora dintre specialităţile de învăţământ. Putem începe cu grupa

mai mare a ştiinţelor sociale, care practic cumulează mai mult de jumătate din toţi absolvenţii

intervalului analizat (51,3%) şi nu mai puţin de 60% în ultimul an academic analizat (2009-2010).

Numărul absolvenţilor creştea cu 22,7% în medie anuală, respectiv de 4,47 ori pe parcursul intervalului

şi ajungea la 43,6 absolvenţi la mia de locuitori.

Specialităţile inginereşti beneficiază de o dinamică mai modestă, respectiv sub media generală a

învăţământului superior (Figura 22).

73

Figura nr. 32

Acestea au inregistrat o creştere medie anuală de 15,9% şi o creştere totală de 2,4 ori de-a lungul

întregului interval până la un număr cumulat de 273.980 absolvenţi şi respectiv 12,6 absolvenţi la mia

de locuitori pentru acelaşi interval.

Administrarea afacerilor rămâne cea mai frecventată în spaţiul românesc, cu un total cumulat de

472.821 absolvenţi, un ritm mediu anual de creştere de 18,3%, o diminuare semnificativă revenind în

chiar ultimul an analizat (-22,2%) şi o creştere totală a numărului de absolvenţi între primul şi ultimul

an consideraţi de 5,65 ori. Acelaşi interval a crescut cu 21,8 numărul absolvenţilor la mia de locuitori.

Absolvenţii de medicină şi servicii sociale au sporit de-a lungul intervalului într-un neaşteptat

ritm anual de 35,5%, dar tot inegal, respectiv într-o adevărată explozie în anul academic 2002-2003

(235%) şi cu scăderi semnificative în alţi ani următori. Au cumulat astfel cifra de 181.605 diplome de-a

lungul intervalului, adică 12,6 specialişti la mia de locuitori şi într-o creştere totală de 2,13 ori între

primul şi ultimul an analizaţi.

În fine, absolvenţii de ştiinţe juridice au crescut mai ponderat, cu 10,9% în medie anuală şi tot cu

o scădere în ultimul an analizat. Cumulează 187.418 de-a lungul intervalului, echivalent 8,6 la mia de

locuitori, iar creşterea absolută între primul şi ultimul an analizaţi ajunge la de 2,19 ori.

Ponderea absolvenţilor bărbaţi de învăţământ superior în total absolvenţi, în perioada 2000-

2010 a avut o evoluţie oscilantă în toate domeniile de educaţie (tabel 7). Pe total, ponderea cea mai

mare a absolvenţilor bărbaţi s-a înregistrat în anul universitar 2004-2005, reprezentând 42,86% din

totalul absolvenţilor de învăţământ superior. În domeniul Educaţiei, ponderea bărbaţilor este cea mai

scăzută pe perioada analizată, şi, evoluţia descrescătoare este cea mai puternică din toate domeniile

educaţiei. Astfel, dacă în anul universitar 2005-2006 s-a înregistrat cea mai mare valoare a ponderii

bărbaţilor absolvenţi din domeniul Educaţiei (27,8%), în anul universitar 2008-2009 aceasta a

înregistrat o scădere dramatică, ajungând la 5,54%, după care, în anul universitar 2009-2010 a

înregistrat o uşoară creştere (9,61%).

74

Tabel nr. 48

Ponderea absolvenţilor bărbaţi în total absolvenţi de învăţământ superior pe fiecare domeniu de

pregătire (%)

2001-

2002

2002-

2003

2003-

2004

2004-

2005

2005-

2006

2006-

2007

2007-

2008

2008-

2009

2009-

2010

Domeniul educaţiei

Total: Toate domeniile

educaţiei 42.63 42.53 42.71 42.86 40.79 40.25 36.32 40.07 36.78

Educaţie (ISC 14) 22.42 18.24 22.34 21.52 27.80 13.87 7.67 5.54 9.61

Formarea cadrelor

didactice (ISC 141) 97.45 96.57 97.93 93.06 74.94 10.68 9.35 5.71 7.48

Ştiinţa educaţiei (ISC

142) 10.88 8.74 9.11 7.24 9.23 14.87 5.40 5.12 13.52

Stiinte Umaniste şi Arte 28.86 35.27 32.03 31.79 29.37 30.60 28.52 31.13 29.51

Arte (ISC 21) 43.23 43.95 42.41 43.06 42.39 36.68 41.68 39.47 40.15

Umaniste (ISC 22) 26.75 34.11 30.59 30.54 27.13 29.50 26.43 29.71 27.40

Ştiinţe sociale, Afaceri şi

Drept 37.47 37.74 37.08 37.36 36.80 35.75 32.65 33.34 31.72

Stiinte sociologice şi

psihologice (ISC 31) 29.20 31.21 29.37 28.95 29.67 25.43 29.46 25.71 27.70

Jurnalism şi media (ISC

32) 22.07 23.80 26.49 30.10 35.40 24.47 19.46 23.68 25.02

Afaceri şi administraţie

(ISC 34) 36.09 36.20 34.69 34.94 34.43 34.71 33.35 33.09 31.54

Lege (ISC 38) 45.92 45.35 48.18 48.34 48.60 47.87 42.91 45.42 45.01

Stiinţă 35.47 35.77 41.16 39.19 41.24 38.12 40.24 49.79 44.18

Ştiinţele vieţii (ISC 42) 24.28 28.96 37.28 34.96 36.67 26.54 23.43 54.30 26.56

Fizică (ISC 44) - - - - - - 30.53 32.45 33.85

Matematică şi statistică

(ISC 46) 48.06 49.20 49.05 47.21 49.11 49.36 39.74 32.44 53.24

Informatica (ISC 48) - - - - - - 67.47 76.34 68.91

Invăţamânt tehnic şi

Construcţii 72.60 68.25 67.58 65.92 67.13 67.79 67.53 67.17 66.57

Inginerie şi Tehnologii

(ISC 52) 71.33 68.00 67.95 67.15 67.06 67.93 69.84 71.05 70.27

Fabricaţie şi prelucrare

(ISC 54) 77.02 73.46 71.07 67.15 70.18 70.13 43.13 42.37 43.51

Arhitectura si constructii

(ISC 58) 63.73 51.69 52.43 51.40 48.02 49.87 70.78 69.37 68.03

Agricultură 60.78 59.14 59.62 59.87 58.43 59.07 62.63 63.96 60.41

Agricultură, silvicultură

şi piscicultură (ISC 62) 60.78 58.49 59.62 59.87 59.63 59.52 65.55 66.51 63.57

Veterinar (ISC 64) - 63.32 - - 54.71 53.20 56.28 55.49 53.12

Sănătate şi Asistenţă

socială 35.71 33.95 34.90 38.36 24.68 30.57 29.42 30.53 27.41

Sănătate (ISC 72) 35.71 33.95 34.90 38.36 24.68 30.57 32.70 31.85 28.32

Servicii sociale (ISC 76) - - - - - - 12.57 13.05 14.31

Servicii 45.45 46.76 46.96 48.47 48.45 58.30 54.48 48.39 54.08

Servicii pentru populatie

(ISC 81) 37.76 39.84 40.84 41.89 40.84 55.17 58.89 57.58 60.67

75

2001-

2002

2002-

2003

2003-

2004

2004-

2005

2005-

2006

2006-

2007

2007-

2008

2008-

2009

2009-

2010

Servicii de transport (ISC

84) 83.42 84.35 86.36 85.76 88.44 88.64 - - -

Protecţia mediului (ISC

85) - - - - - 25.21 35.99 38.82 37.36

Servicii de securitate

(ISC 86) - - - - - - - 42.11 54.05

Necunoscut sau

nespecificat 54.97 55.99 57.52 57.40 55.14 59.84 - - -

Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, calcule ale autorului

Pe principalele domenii ale educaţiei, evoluţia ponderii bărbaţilor în total absolvenţi de studii

superioare este oscilantă (figura 23).

Figura nr. 33

Ponderea absolvenţilor bărbaţi în total absolvenţi de învăţământ superior pe principalele domenii de

pregătire

0.00

10.00

20.00

30.00

40.00

50.00

60.00

2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010

(%

)

0.00

10.00

20.00

30.00

40.00

50.00

60.00

70.00

80.00

(%

)

Total: Toate domeniile educaţiei Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte

Ştiinţe sociale, de afaceri şi de drept Stiinţă Inginerie, industria prelucratoare şi construcţii

Agricultură Sănătate şi Asistenta sociala Servicii

Necunoscut sau nespecificat


Analiza datelor asupra evoluţiei numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare în diverse

domenii de pregătire pune în evidenţă un trend crescător al absolvenţilor din domeniul Stiinţelor

Sociale, Afaceri şi Drept (figura 24), unde, în anul universitar 2007-2008 s-a înregistrat cel mai mare

număr de absolvenţi: 59403 de bărbaţi. După o uşoară scădere a acestora în anul universitar 2008-2009,

aceasta datorată şi traversării de către economia naţională a crizei economico-financiare, (numărul

acestora reducându-se cu 6,7 %, în anul universitar 2009-2010), numărul acestora a crescut, decalajul

faţă de valoarea maximă reprezentând doar 2,2%.

Pentru anul universitar 2008-2009 în unele domenii de pregătire s-au înregistrat creşteri ale

numărului de absolvenţi bărbaţi, ca de exemplu în Inginerie, Agricultură, Sănătate şi Asistenţă Socială

(figura 24).

76

Figura nr. 34

Evoluţia numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul superior pe principalele domenii de

pregătire

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010

(n

um

ar a

bso

lven

ti)

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

(n

um

ar a

bso

lven

ti)

Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, de afaceri şi de drept

Stiinţă Inginerie, industria prelucratoare şi construcţii Agricultură

Sănătate şi Sistenta Social Servicii Necunoscut sau nespecificat


Analiza evoluţiei numărului de absolvenţi bărbaţi pentru domeniul Educaţie, cu ajutorul

indicatorilor dinamici ai seriilor cronologice cu bază fixă 2001-2002, sau cu bază în lanţ permit

cuantificarea schimbărilor în fiecare an universitar al numărului de bărbaţi absolvenţi faţă de anul de

bază sau faţa de cel anterior. Asfel, calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 (tabe 8) pune în

evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a fost, în

fiecare an al perioadei considerate, mai mic decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază

în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă,

perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o creştere a numărului acestora (anii

universitari 2005-2006, 2008-2009 şi 2009-2010).

Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare

are o valoare negativă şi anume: 127 .

Modificarea relativă în timp, a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului educaţie s-a

determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ (tabel 8). Indicii cu

baza fixă sau cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi

bărbaţi.

Ritmul de creştere/descreştere cu bază fixă sau cu bază în lanţ, au permis cuantificarea

modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate.

77

Tabel nr. 49

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în domeniul Educaţie

An universitar Spor absolut

cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2002-2003 -124 -124 91.47 91.47 -8.53 -8.53

2003-2004 -294 -170 79.77 87.21 -20.23 -12.79

2004-2005 -522 -228 64.07 80.33 -35.93 -19.67

2005-2006 -126 396 91.33 142.53 -8.67 42.53

2006-2007 -797 -671 45.15 49.43 -54.85 -50.57

2007-2008 -721 76 50.38 111.59 -49.62 11.59

2008-2009 -1138 -417 21.68 43.03 -78.32 -56.97

2009-2010 -1016 122 30.08 138.73 -69.92 38.73


Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Stiinţe Umaniste şi Arte pune

în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a fost, în

fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în

lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă,

perioada cuprinzând şi un ani universitari în care s-a înregistrat o creştere a numărului acestora (anii

universitari 2002-2003, 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008 şi 2009-2010).


are o valoare pozitivă şi anume: 25,563 .

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Stiinţe Umaniste şi

Arte s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii cu

baza fixă sau cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi

bărbaţi.

Tabel nr. 50

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Stiinţelor Umaniste şi

Arte


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2002-2003 2319 2319 177.17 177.17 77.17 77.17

2003-2004 2023 -296 167.32 94.44 67.32 -5.56

2004-2005 2006 -17 166.76 99.66 66.76 -0.34

2005-2006 3088 1082 202.76 121.59 102.76 21.59

2006-2007 3903 815 229.88 113.38 129.88 13.38

2007-2008 6150 2247 304.66 132.53 204.66 32.53

2008-2009 4430 -1720 247.42 81.21 147.42 -18.79

2009-2010 4506 76 249.95 101.02 149.95 1.02


78

Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Ştiinţe Sociale, Afaceri şi

Drept a evidenţiat faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a

fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu

bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi a fost relativ

continuă, perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o creştere a numărului acestora

(2008 - 2009).


are o valoare pozitivă şi anume: 5,5341 .

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Ştiinţe Sociale,

Afaceri şi Drept s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ.

Indicii sau cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi

bărbaţi.

Ritmul de creştere/descreştere cu baza fixă sau cu baza în lanţ, a permis cuantificarea


Tabel nr. 51

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Ştiinţe Sociale,

Afaceri şi Drept


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2002-2003 4755 4755 130.96 130.96 30.96 30.96

2003-2004 8179 3424 153.26 117.02 53.26 17.02

2004-2005 11610 3431 175.60 114.58 75.60 14.58

2005-2006 15629 4019 201.77 114.90 101.77 14.90

2006-2007 20698 5069 234.78 116.36 134.78 16.36

2007-2008 44046 23348 386.81 164.76 286.81 64.76

2008-2009 40018 -4028 360.58 93.22 260.58 -6.78

2009-2010 42732 2714 378.26 104.90 278.26 4.90


Valorile sporului absolut în bază fixă 2001-2002 calculat pentru domeniul Ştiinţe au evidenţiat

faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a fost, în fiecare an al

perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că

pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi s–a produs în anii universitari 2004-

2005, 2008-2009 şi 2009-2010.


are o valoare pozitivă şi anume: =586,75.

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Ştiinţe s-a

determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii cu bază în

lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.

Ritmul de creştere/descreştere cu bază fixă sau cu baza în lanţ, au permis cuantificarea


Tabel nr. 52

79

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Ştiinţe

An universitar Spor absolut -

baza fixa2001

Spor absolut -

baza lant

indice -

baza

fixa2001

indice -

baza

lant

Ritm -baza

fixa2001

Ritm -baza

lant

2002-2003 944 944 152.86 152.86 52.86 52.86

2003-2004 1438 494 180.52 118.10 80.52 18.10

2004-2005 1259 -179 170.49 94.45 70.49 -5.55

2005-2006 1474 215 182.53 107.06 82.53 7.06

2006-2007 2279 805 227.60 124.69 127.60 24.69

2007-2008 6277 3998 451.46 198.35 351.46 98.35

2008-2009 4991 -1286 379.45 84.05 279.45 -15.95

2009-2010 4694 -297 362.82 95.62 262.82 -4.38


Analiza evoluţiei numărului de absolvenţi bărbaţi pentru domeniul Invăţamânt tehnic şi

Construcţii, cu ajutorul indicatorilor dinamici ai seriilor cronologice cu bază fixă 2001-2002, sau cu

bază în lanţ permit cuantificarea schimbărilor în fiecare an universitar al numărului de bărbaţi

absolvenţi faţă de anul de bază sau faţa de cel anterior. Asfel, calculul sporului absolut în bază fixă

2001-2002 pune în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii

superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mic decât în anul de bază. Analiza valorilor

sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi bărbaţi a

fost continuă, excepţie făcând anul universitar 2009-2010 în care s-a înregistrat o reducere a numărului

acestora.



Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului educaţie s-a


lanţ, calculaţi procentual, sub 100 indică o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.

Tabel nr. 53

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Invăţamânt tehnic şi

Construcţii


baza fixa2001

Spor absolut -

baza lant

indice -

baza

fixa2001

indice -

baza

lant

Ritm -baza

fixa2001

Ritm -baza

lant

2002-2003 5828 5828 152.16 152.16 52.16 52.16

2003-2004 6407 579 157.34 103.41 57.34 3.41

2004-2005 6954 547 162.23 103.11 62.23 3.11

2005-2006 7390 436 166.14 102.41 66.14 2.41

2006-2007 8980 1590 180.37 108.56 80.37 8.56

2007-2008 10036 1056 189.82 105.24 89.82 5.24

2008-2009 24948 14912 323.27 170.31 223.27 70.31

2009-2010 13852 -11096 223.97 69.28 123.97 -30.72


Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Agricultură pune în evidenţă


80


pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada

cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o reducere a numărului acestora (2003-2004, 2007-

2008 şi 2009-2010).



Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Agricultură s-a


lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.

Tabel nr. 54

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Agricultura


baza fixa2001

Spor absolut -

baza lant

indice -

baza

fixa2001

indice -

baza

lant

Ritm -baza

fixa2001

Ritm -baza

lant

2002-2003 283 283 116.59 116.59 16.59 16.59

2003-2004 256 -27 115.01 98.64 15.01 -1.36

2004-2005 524 268 130.72 113.66 30.72 13.66

2005-2006 1073 549 162.90 124.62 62.90 24.62

2006-2007 1133 60 166.41 102.16 66.41 2.16

2007-2008 1019 -114 159.73 95.98 59.73 -4.02

2008-2009 2246 1227 231.65 145.03 131.65 45.03

2009-2010 1308 -938 176.67 76.27 76.67 -23.73


Sporului absolut în bază fixă 2001-2002 (tabel 14) calculat pentru domeniul Sănătate şi Asistenţa

Socială indică faptul că numărul de bărbaţi absolvenţii acestui domeniu de studii superioare a fost, în

fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în

lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă,

perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o reducere a numărului acestora (tabel 14).


are o valoare pozitivă şi anume: =665.

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Sănătate şi asistenţa

Socială s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ (tabel

14). Indicii cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o scădere a numărului de absolvenţi

bărbaţi.

Tabel nr. 55

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Sănătate şi Asistenţa

Socială

Spor absolut -

baza fixa2001

Spor absolut -

baza lant

indice -

baza

fixa2001

indice -

baza

lant

Ritm -baza

fixa2001

Ritm -baza

lant

2002-2003 4366 4366 316.14 316.14 216.14 216.14

2003-2004 4099 -267 302.92 95.82 202.92 -4.18

81

2004-2005 4796 697 337.43 111.39 237.43 11.39

2005-2006 2128 -2668 205.35 60.86 105.35 -39.14

2006-2007 5473 3345 370.94 180.64 270.94 80.64

2007-2008 4607 -866 328.07 88.44 228.07 -11.56

2008-2009 7511 2904 471.83 143.82 371.83 43.82

2009-2010 5320 -2191 363.37 77.01 263.37 -22.99


Pentru absolvenţii din domeniul de pregătire Servicii, calculul sporului absolut în bază fixă 2001-

2002 (tabel 15) a evidenţiat faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii

superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor

sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi nu

a fost continuă, perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o creştere a numărului

acestora (tabel 15).



Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Servicii s-a

determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ (tabel 15). Indicii cu

bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de asbsolvenţi bărbaţi.

Tabel nr.56

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Servicii


baza fixa2001

Spor absolut -

baza lant

indice -

baza

fixa2001

indice -

baza

lant

Ritm -baza

fixa2001

Ritm -baza

lant

2002-2003 102 102 106.27 106.27 6.27 6.27

2003-2004 448 346 127.52 120.00 27.52 20.00

2004-2005 278 -170 117.08 91.81 17.08 -8.19

2005-2006 181 -97 111.12 94.91 11.12 -5.09

2006-2007 2421 2240 248.71 223.83 148.71 123.83

2007-2008 3584 1163 320.15 128.72 220.15 28.72

2008-2009 3436 -148 311.06 97.16 211.06 -2.84

2009-2010 2801 -635 272.05 87.46 172.05 -12.54


In ceea ce priveşte evoluţia numărului de bărbaţi absolvenţi ai învăţământul de lungă

durată, analiza datelor pune în evidenţa faptul că ponderea lor în total absolvenţi de studii superioare

este 40,89% pe perioada 2001-2010.

Chiar dacă scăderea numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare în domeniul de pregătire

al Educaţiei este dramatică (de la 73 % în anul universitar 2001-2002 la 5,54% în 2009-2010) totuşi, pe

ansamblul perioadei, media numărului de absolvenţi bărbaţi în acest domeniu nu se situază pe ultimul

loc în ierarhia domeniilor de pregătire.

O pondere ridicată o deţin absolvenţii bărbaţi în domelu Ingineriei, fiecare subdomeniu al acestui

segment de studii superioare având, în general, ponderi peste 60% în total absolvenţi de inginerie de

lunga durată.

82

Caracteristic pentru majoritatea domeniilor şi subdomeniilor de pregătire este faptul că anul

universitar 2008-2009 s-au înregistrat uşoare creşteri ale ponderii bărbaţilor în totalul absolvenţilor de

studii superioare de lungă durată. Excepţie au făcut domeniile Educaţie şi Servicii unde s-au înregistrat

uşoare reduceri.

Tabel nr. 57

Ponderea absolvenţilor bărbaţi în învăţământul superior de lungă durată în total absolvenţi de

învăţământ superior de lungă durată pe fiecare domeniu de pregătire

(%)

2001-

2002

2002-

2003

2003-

2004

2004-

2005

2005-

2006

2006-

2007

2007-

2008

2008-

2009

2009-

2010


educaţiei 44.43 44.26 43.07 43.09 40.59 40.04 36.15 39.88 36.55

Educaţie (ISC 14) 73.07 61.02 54.70 48.30 45.36 18.29 7.58 5.54 9.61

Formarea cadrelor

didactice (ISC 141) 97.45 96.57 97.93 93.06 74.56 10.68 9.23 5.71 7.48

Ştiinţa educaţiei (ISC 142) 13.56 11.35 11.81 10.08 8.81 24.26 5.40 5.12 13.52

Stiinte Umaniste şi Arte 28.87 35.01 31.95 31.70 28.94 30.14 28.26 30.64 28.73

Arte (ISC 21) 43.41 43.95 42.22 43.48 42.05 36.51 41.62 38.94 40.15

Umaniste (ISC 22) 26.75 33.78 30.53 30.46 26.79 29.00 26.16 29.26 26.49


Drept 38.38 36.93 37.47 37.51 36.96 35.74 32.57 33.25 31.64


psihologice (ISC 31) 29.06 28.72 28.82 28.64 29.29 25.01 29.27 25.64 27.54


32) 30.19 28.29 28.89 32.66 41.09 24.59 19.46 23.68 25.02

Afaceri şi Administraţie

(ISC 34) 36.56 36.76 34.75 34.87 34.37 34.66 33.34 32.96 31.54

Lege (ISC 38) 45.92 42.04 48.17 48.31 48.60 47.80 42.81 45.40 44.95

Stiinţă 32.98 32.55 39.08 37.99 40.02 36.59 39.94 49.78 43.87

Ştiinţele vieţii (ISC 42) 24.04 25.79 36.88 34.54 36.52 26.04 21.63 54.49 25.74

Fizică (ISC 44) 30.37 32.43 33.85


(ISC 46) 45.23 46.40 44.42 45.36 46.58 47.60 39.02 32.44 52.89

Informatica (ISC 48) 67.41 76.34 68.91


Construcţii 72.94 68.78 66.84 65.56 66.43 67.18 67.38 67.12 66.48

Inginerie şi Tehnologii (ISC

52) 71.80 68.88 67.64 67.01 66.83 67.57 69.72 71.13 70.29


(ISC 54) 77.72 72.82 69.22 65.96 67.76 67.74 43.13 42.37 43.51

Arhitectura si constructii

(ISC 58) 62.26 49.38 49.18 51.18 47.37 50.32 70.76 69.33 68.04

Agricultură 60.95 58.94 58.90 59.02 58.76 58.99 62.71 65.17 61.62

Agricultură, silvicultură şi

piscicultură (ISC 62) 60.95 57.88 58.90 59.02 59.76 59.47 65.58 67.89 65.01

Veterinar (ISC 64) 63.32 55.41 52.54 56.53 56.11 53.68


socială 38.29 37.54 35.37 38.03 24.00 31.08 29.27 30.41 27.18

Sănătate (ISC 72) 38.29 37.54 35.37 38.03 24.00 31.08 32.63 31.75 28.10

Servicii sociale (ISC 76) 12.57 13.05 14.31

Servicii 45.54 49.05 47.87 47.17 47.14 58.77 54.40 48.28 54.01

83

2001-

2002

2002-

2003

2003-

2004

2004-

2005

2005-

2006

2006-

2007

2007-

2008

2008-

2009

2009-

2010


(ISC 81) 39.49 42.82 42.67 42.39 41.80 56.74 58.84 57.37 60.68


84) 83.78 87.25 88.18 84.92 88.98 85.94

Protecţia mediului (ISC 85) 39.58 35.99 38.79 37.36

Servicii de securitate (ISC

86) 42.11 54.05

Necunoscut sau nespecificat 59.4 58.0 58.9 58.2 55.9 58.9


Pe principalele domenii ale educaţiei, evoluţia ponderii bărbaţilor absolvenţi de studii superioare

de lungă durata în total absolvenţi bărbaţi este oscilantă.

Valorile ridicate obţinute (medii peste 85%) indică faptul că, învăţământul de lungă durată a

absorbit, pe perioada analizată, cea mai mare pondere a bărbăţilor. De exemplu, în domeniul de

pregătire Ştiinţe Sociale, Afaceri şi Drept, ponderea bărbaţilor absolvenţi ai învăţământului superior de

lungă durată a fost de 96%, iar în domeniul Stiinţe Umaniste şi Arte, ponderea acestora a fost, în medie,

de 96,3%.

Figura nr 35

Ponderea absolvenţilor bărbaţi de învăţământ superior de lungă durată în total absolvenţi bărbaţi pe

principalele domenii de pregătire

0.00

20.00

40.00

60.00

80.00

100.00

120.00

2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010

(%

)

0.00

20.00

40.00

60.00

80.00

100.00

120.00

(%

)


Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept Stiinţă Inginerie, Industria prelucratoare şi construcţii

Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii



84

Analiza datelor asupra evoluţiei numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare de lungă

durata în diverse domenii de pregătire pune în evidenţă un trend crescător al absolvenţilor bărbaţi în

majoritatea domeniilor de pregătire. După o uşoară scădere a acestora în anul universitar 2008-2009 în

majoritatea domeniilor de pregătire, excepţie făcând Ingineria, Agricultura şi Sănătatea, anul

universitar 2009-2010 a înregistrat uşoare creşteri, iar în domeniile unde în anul 2008-2009 s-au

înregistrat creşteri ale numărului de absolvenţi bărbaţi, au fost înregistate reduceri ale absolvenţilor

bărbaţi.

Figura nr. 36

Evoluţia numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul superiorde lungă durată pe principalele

domenii de pregătire

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000


Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept Stiinţă Inginerie, Industria prelucratoare şi construcţii

Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii



Analiza evoluţiei numărului de absolvenţi bărbaţi în învăţământul superior de lungă durată pentru

domeniii de pregătire, cu ajutorul indicatorilor dinamici ai seriilor cronologice cu bază fixă 2001-2002,

sau cu bază în lanţ permit cuantificarea schimbărilor în fiecare an universitar al numărului de bărbaţi

absolvenţi faţă de anul de bază sau faţa de cel anterior.

Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului

de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o

creştere a numărului acestora (anii universitari 2005-2006, 2008-2009 şi 2009-2010). Astfel, calculul

sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pune în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi în

domeniul Educaţiei de studii superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mic decât

anul de bază, excepţiie făcând anul universitar 2005-2006, când s-a înregistrat o creşcerea a numărului

absolvenţilor bărbaţi.


are o valoare negativă şi anume: -56,63.

85

Modificarea relativă în timp, a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Educaţie pentru

învăţământul superior de lungă durată s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-

2002) şi cu bază în lanţ. Marea majoritate a indicilor cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sunt sub 100,

indică scăderea numărului de absolvenţi bărbaţi.

Ritmul de creştere/descreştere cu bază fixă sau cu bază în lanţ, au permis cuantificarea

modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate şi a permis calcularea unui ritm

mediu pe perioada considerata de 0.62.

Tabel nr. 58

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în domeniul Educaţiei în

învăţământul de lungă durată


cu bază fixă

2001

Spor

absolut cu

bază în

lanţ

Indice

cu bază fixă

2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2002-2003 -65 -65 92.70 92.70 -7.30 -7.30

2003-2004 -41 24 95.39 102.91 -4.61 2.91

2004-2005 -135 -94 84.83 88.93 -15.17 -11.07

2005-2006 165 300 118.54 139.74 18.54 39.74

2006-2007 -418 -583 53.03 44.74 -46.97 -55.26

2007-2008 -174 244 80.45 151.69 -19.55 51.69

2008-2009 -575 -401 35.39 43.99 -64.61 -56.01

2009-2010 -453 122 49.10 138.73 -50.90 38.73

Spor mediu -56.625

Indice mediu 1.62

Ritm mediu 0.62


Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 (tabel 18) pentru domeniul Stiinţe Umaniste şi

Arte la învăţământul de lungă durată pune în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui

domeniu de studii superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază.

Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de

absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada cuprinzând şi ani universitari în care s-a înregistrat o

reducere a numărului acestora (anii universitari 2003-2004, 2008-2009 şi 2009-2010).


are o valoare pozitivă şi anume: 500,38.

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul superior de lungă

durată în domeniului Stiinţe Umaniste şi Arte s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă

(2001-2002) şi cu bază în lanţ (tabel 18). Indicii cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indică o

scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.

Ritmul de creştere/descreştere cu baza fixă sau cu baza în lanţ, au permis cuantificarea

modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate şi determinarea celui mediu ca

fiind de 0,98.

86

Tabel nr. 59

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Stiinţelor Umaniste şi

Arte


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2002-2003 2065 2065 168.76 168.76 68.76 68.76

2003-2004 1830 -235 160.94 95.36 60.94 -4.64

2004-2005 1933 103 164.37 102.13 64.37 2.13

2005-2006 2872 939 195.64 119.02 95.64 19.02

2006-2007 3597 725 219.78 112.34 119.78 12.34

2007-2008 5837 2240 294.37 133.94 194.37 33.94

2008-2009 4057 -1780 235.10 79.86 135.10 -20.14

2009-2010 4003 -54 233.30 99.24 133.30 -0.76

Spor mediu 500.375

Indice mediu 1.98

Ritm mediu 0.98


Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Ştiinţe Sociale, Afaceri şi

Drept a evidenţiat faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare a

fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu

bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi a fost aproape

constantă ca semn, perioada cuprinzând doar un an universirtar în care s-a înregistrat o reducere a

numărului acestora (2008 - 2009).


are o valoare pozitivă şi anume: 5369,38..

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Ştiinţe Sociale,

Afaceri şi Drept s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ.

Indicii cu bază în lanţ, calculaţi procentual, cu valoare sub 100, indică o scădere a numărului de

absolvenţi bărbaţi.


modificărilor – în termeni relativ – ai nivelului variabilei considerate şi un ritm mediu de 1,11.

Tabel nr. 60

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Ştiinţe Sociale, Afaceri

şi Drept în învăţământul superior de lungă durată


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2002-2003 2195 2195 114.94 114.94 14.94 14.94

2003-2004 7766 5571 152.84 132.98 52.84 32.98

2004-2005 11383 3617 177.46 116.10 77.46 16.10

2005-2006 15361 3978 204.53 115.25 104.53 15.25

2006-2007 20514 5153 239.59 117.14 139.59 17.14

87

2007-2008 44274 23760 401.27 167.48 301.27 67.48

2008-2009 40241 -4033 373.82 93.16 273.82 -6.84

2009-2010 42955 2714 392.29 104.94 292.29 4.94

Spor mediu 5369.375

Indice mediu 2.11

Ritm mediu 1.11


Valorile sporului absolut în bază fixă 2001-2002 calculat pentru domeniul Ştiinţe a evidenţiat



pe perioada 2001-2010 reducerea numărului de absolvenţi bărbaţi s–a produs în anii universirtari 2004-

2005, 2008-2009 şi 2009-2010, având acealaşi trend ca al numărului total de absolvenţi bărbaţi de

învăţământ superior.


are o valoare pozitivă şi anume: =.595 absolvenţi.

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Ştiinţe s-a

determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ . Indicii cu bază în

lanţ, calculaţi procentual, au valori sub 100, indicând o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi în

aceaşi ani universitari ca mai sus..

Tabel nr. 61

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Ştiinţe în învăţământul

superior de lungă durată


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2002-2003 480 480 132.21 132.21 32.21 32.21

2003-2004 1308 828 187.79 142.03 87.79 42.03

2004-2005 1196 -112 180.27 96.00 80.27 -4.00

2005-2006 1384 188 192.89 107.00 92.89 7.00

2006-2007 2168 784 245.50 127.28 145.50 27.28

2007-2008 6314 4146 523.76 213.34 423.76 113.34

2008-2009 5162 -1152 446.44 85.24 346.44 -14.76

2009-2010 4760 -402 419.46 93.96 319.46 -6.04

Spor mediu 595

Indice mediu 2.13

Ritm mediu 1.13


Analiza evoluţiei numărului de absolvenţi bărbaţi pentru domeniul Invăţământul tehnic şi

Construcţii, cu ajutorul indicatorilor dinamici ai seriilor cronologice cu bază fixă 2001-2002, sau cu

bază în lanţ permit cuantificarea schimbărilor în fiecare an universitar al numărului de bărbaţi

absolvenţi faţă de anul de bază sau faţa de cel anterior. Asfel, calculul sporului absolut în bază fixă

2001-2002 pune în evidenţă faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii

superioare a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât în anul de bază. Analiza

88

valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi

bărbaţi a fost continuă, excepţie făcând anul universitar 2009-2010 în care s-a înregistrat o reducere a

numărului acestora.


are o valoare pozitivă şi anume: = 1882,63

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului educaţie s-a


lanţ, calculaţi procentual, sub 100, înregistraţi în anul universitar 2009-2010, indică o scădere a

numărului de absolvenţi bărbaţi.

Tabel nr. 62

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Invăţământul tehnic şi

Construcţii în învăţământul superior de lungă durată


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2001-2002 - - - - -

2002-2003 3877 3877 141.95 141.95 41.95 41.95

2003-2004 5443 1566 158.89 111.94 58.89 11.94

2004-2005 6760 1317 173.14 108.97 73.14 8.97

2005-2006 6728 -32 172.80 99.80 72.80 -0.20

2006-2007 8521 1793 192.20 111.23 92.20 11.23

2007-2008 11543 3022 224.90 117.01 124.90 17.01

2008-2009 25887 14344 380.10 169.01 280.10 69.01

2009-2010 15061 -10826 262.96 69.18 162.96 -30.82

Spor mediu 1882.625

Indice mediu 2

Ritm mediu 1


Calculul sporului absolut în bază fixă 2001-2002 pentru domeniul Agricultură pune în evidenţă



pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada

cuprinzând şi ani universitar în care s-a înregistrat o reducere a numărului acestora (anii universitari

2002-2003,2007-2008 şi 2009-2010).


are o valoare pozitivă şi anume: = 159,63.

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Agricultură s-a


lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi.

89

Tabel nr. 63

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Agricultura în

învăţământul superior de lungă durată


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2002-2003 -41 -41 97.14 97.14 -2.86 -2.86

2003-2004 159 200 111.07 114.34 11.07 14.34

2004-2005 393 234 127.37 114.67 27.37 14.67

2005-2006 641 248 144.64 113.56 44.64 13.56

2006-2007 1093 452 176.11 121.76 76.11 21.76

2007-2008 1065 -28 174.16 98.89 74.16 -1.11

2008-2009 2361 1296 264.42 151.82 164.42 51.82

2009-2010 1277 -1084 188.93 71.45 88.93 -28.55

Spor mediu 159.625

Indice mediu 1.93

Ritm mediu 0.93


Sporului absolut în bază fixă 2001-2002 calculat pentru domeniul Sănătate şi Asistenţa Socială

indică faptul că numărul de bărbaţi absolvenţii acestui domeniu de studii superioare a fost, în fiecare an

al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza valorilor sporului cu bază în lanţ, indică

că pe perioada 2001-2010 creşterea numărului de absolvenţi bărbaţi nu a fost continuă, perioada

cuprinzând şi ani universitar în care s-a înregistrat o reducere a numărului acestora.



Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Sănătate Asistenţa

Socială s-a determinat şi prin intermediul indicelui cu bază fixă (2001-2002) şi cu bază în lanţ. Indicii

cu bază în lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de absolvenţi bărbaţi din

acest domeniu de pregătire.



Tabel nr. 64

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Sănătate şi Asistenţa

Socială în învăţământul superior de lungă durată


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2002-2003 160 160 108.62 108.62 8.62 8.62

2003-2004 3855 3695 307.59 283.19 207.59 183.19

2004-2005 3414 -441 283.84 92.28 183.84 -7.72

2005-2006 1659 -1755 189.34 66.70 89.34 -33.30

90


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2006-2007 5047 3388 371.78 196.36 271.78 96.36

2007-2008 4571 -476 346.15 93.11 246.15 -6.89

2008-2009 7394 2823 498.17 143.92 398.17 43.92

2009-2010 5219 -2175 381.04 76.49 281.04 -23.51

Spor mediu 652.375

Indice mediu 2.11

Ritm mediu 1.11


Pentru absolvenţii din domeniul de pregătire Servicii, calculul sporului absolut în bază fixă 2001-

2002 a evidenţiat faptul că numărul de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de studii superioare de

lungă durată a fost, în fiecare an al perioadei considerate, mai mare decât anul de bază. Analiza

valorilor sporului cu bază în lanţ, indică că pe perioada 2001-2010 o creştere puternică a numărului de

absolvenţi bărbaţi în anii universitari 2006-2007, 2007-2008 şi o reducere de 533 persoane în anul

universitar 2009-2010. Sporul absolut mediu al numărului de bărbaţi absolvenţi ai acestui domeniu de

studii superioare are o valoare pozitivă şi anume: =389,75.

Modificarea relativă în timp a numărului de absolvenţi bărbaţi ai domeniului Servicii s-a


lanţ, calculaţi procentual, sub 100, indicând o scădere a numărului de asbsolvenţi bărbaţi.


modificărilor – în termeni relativ – a nivelului variabilei considerate. Astfel, cel mai scăzut ritm de

creştere s-a înregistrat în anul universitar 2009-2010, iar cel mai ridicat In 2006-2007.

Tabel nr. 65

Sporul absolut, indicele şi ritmul modificării numărului de absolvenţi bărbaţi în Servicii în

învăţământul superior de lungă durată


cu bază fixă

2001

Spor absolut

cu bază în

lanţ

Indice

cu bază

fixă 2001

(%)

Indice

cu bază

în lanţ

(%)

Ritm

cu bază fixă

2001

Ritm

cu bază în

lanţ

2001-2002 - - - - -

2002-2003 174 174 113.90 113.90 13.90 13.90

2003-2004 521 347 141.61 124.33 41.61 24.33

2004-2005 334 -187 126.68 89.45 26.68 -10.55

2005-2006 223 -111 117.81 93.00 17.81 -7.00

2006-2007 2229 2006 278.04 236.00 178.04 136.00

2007-2008 3912 1683 412.46 148.35 312.46 48.35

2008-2009 3651 -261 391.61 94.95 291.61 -5.05

2009-2010 3118 -533 349.04 89.13 249.04 -10.87

Spor mediu 389.75

91

Indice mediu 2.08

Ritm mediu 1.08


In ceea ce priveşte evoluţia numărului de bărbaţi absolvenţi ai învăţământul de scurtă

durată, analiza datelor statistice pune în evidenţă faptul că ponderea lor în total absolvenţi de studii

superioare este, în medie de 34,88% pe perioada 2001-2010.

Ponderea cea mai mică a numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare de scurtă durată se

înregistrează în domeniul de pregătire al Educaţiei (9,8%). O pondere ridicată o deţin absolvenţii

bărbaţi în domeniul Invăţământului tehnic şi Construcţiilor, fiecare subdomeniu al acestui segment de

studii superioare având, în general ponderi peste 64% în total absolvenţi de inginerie de scurtă durată.

Caracteristic pentru majoritatea domeniilor şi subdomeniilor de pregătire este faptul că din anul

universitar 2008-2009 (tabel 25), numărul bărbaţilor din învăţământul superior de scurtă durată s-a

redus substanţial şi în multe domenii de pregătire aceştia au lipsit. In fizică, în arhitectură şi

construcţii, în sănatate sunt doar câteva subdomenii care au avut ca absolvenţi şi bărbaţi.

Tabel nr. 66

Ponderea absolvenţilor bărbaţi în învăţământul superior de scurtă durată în total absolvenţi de

învăţământ superior de scurtă durată pe fiecare domeniu de pregătire

(%)

2001-

2002

2002-

2003

2003-

2004

2004-

2005

2005-

2006

2006-

2007

2007-

2008

2008-

2009

2009-

2010

Total: Toate domeniile educaţiei 32.38 31.57 37.43 36.89 40.08 41.34 43.65 29.19 21.43

Educaţie (ISC 14) 10.70 8.49 8.53 6.37 10.38 8.56 15.53

Formarea cadrelor didactice

(ISC 141) 100.00 15.53

Ştiinţa educaţiei (ISC 142) 10.70 8.49 8.53 6.37 9.41 8.56

Stiinte Umaniste şi Arte 20.00 44.44 47.30 36.89 37.38 37.50 34.78

Arte (ISC 21) 20.00 44.44 47.30 36.89 37.38 37.50 34.78

Umaniste (ISC 22)

Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept 24.49 24.44 25.07 29.42 26.78 31.89 52.94


psihologice (ISC 31) 30.67 37.02 29.52 35.03 37.42 40.55

Jurnalism şi media (ISC 32) 12.80 13.30 15.87 21.24 12.97 23.88

Afaceri şi Administraţie (ISC

34) 29.26 26.17 28.16 32.03 30.94 33.03 52.94

Lege (ISC 38)

Stiinţă 57.25 56.62 65.77 56.20 62.90 67.01 86.11 50.00

Ştiinţele vieţii (ISC 42) 35.85 32.00 19.35 51.02 42.86 48.28

Fizică (ISC 44) 83.33 50.00

Matematică şi statistică (ISC

46) 59.70 58.73 68.70 56.78 64.62 70.34

Informatica (ISC 48) 91.67


Construcţii 71.00 70.25 71.63 69.45 72.79 73.79 81.25 66.04

Inginerie şi Tehnologii (ISC 52) 68.80 67.60 69.23 68.03 69.73 72.55 80.23

Fabricaţie şi prelucrare (ISC 54) 74.77 75.37 77.79 73.86 79.01 79.28

Arhitectura şi constructii (ISC

58) 70.93 50.77 59.62 59.70 54.05 47.66 84.62 85.37

Agricultură 59.87 56.08 62.89 68.85 64.61 62.76 92.45

92

2001-

2002

2002-

2003

2003-

2004

2004-

2005

2005-

2006

2006-

2007

2007-

2008

2008-

2009

2009-

2010


piscicultură (ISC 62) 59.87 56.08 62.89 68.85 71.43 62.76 92.45

Veterinar (ISC 64) 50.00

Sănătate şi Asistenţă socială 20.22 18.99 20.86 16.62 19.18 20.03 17.76 15.33 22.90

Sănătate (ISC 72) 20.22 18.99 20.86 16.62 19.18 20.03 17.76 15.33 22.90

Servicii sociale (ISC 76)

Servicii 45.14 38.34 42.26 56.14 55.21 53.70

Servicii pentru populatie (ISC

81) 31.02 27.96 29.85 37.71 33.43 33.82

Servicii de transport (ISC 84) 82.82 77.25 81.87 87.26 87.65 92.41

Protecţia mediului (ISC 85) 15.49

Servicii de securitate (ISC 86)

Necunoscut sau nespecificat 38.75 44.74 46.48 42.16 39.27 93.75


Pe principalele domenii ale educaţiei, evoluţia ponderii bărbaţilor din învăţămâtul de scurtă

durată în total absolvenţi de studii superioare de scurtă durată a fost oscilantă (figura 27).

Figura nr. 37

Ponderea absolvenţilor bărbaţi în învăţământ superior de scurtă durată în total absolvenţi bărbaţi de

învăţământ superior, pe principalele domenii de pregătire

0.00

5.00

10.00

15.00

20.00

25.00

30.00

35.00

40.00

45.00

2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010

(%

)

Total: Toate domeniile educaţiei Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept

Stiinţă Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala

Servicii Necunoscut sau nespecificat


93

Analiza datelor asupra evoluţiei numărului de bărbaţi absolvenţi de studii superioare de scurtă

durată în diverse domenii de pregătire pune în evidenţă faptul că doar în domeniul tehnic numărul de

absolvenţi bărbaţi a fost semnificativ (un maxim de 2404 persoane în anul universitar 2003-2004) până

în anul universitar 2007-2008, când s-a produs o reducere drastică a numărului de absolvenţi bărbaţi

din acest domeniu de pregătire, ajungând la 91 absolvenţi.

Figura nr. 38

Evoluţia numărului de absolvenţi din învăţământul superior de scurta durată pe principalele domenii

de pregătire

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010

(N

um

ar a

bso

lven

ti)

Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept Stiinţă

Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii



Structura anuală a numărului de absolvenţi bărbaţi în învăţământul superior de scurtă durată pe

fiecare domeniu de pregătire şi formare profesională este prezentată sintetic în figura 29, punându-se

astfel în evidenţă dispariţia unor domenii în care au absolvit şi bărbaţi.

94

Figura nr. 39

Evoluţia numărului de absolvenţi din învăţământul superior de scurtă durata pe principalele domenii

de pregătire

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010

Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept

Stiinţă Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură

Sănătate şi Asistenta Sociala Servicii Necunoscut sau nespecificat


Pentru studiile post-universitare, ponderea bărbaţilor absolvenţi în total absolvenţi este în

medie, 54%, dar sunt domenii de pregătire şi formare profesională (de exemplu Educaţia) şi

subdomenii (Fizică, Informatică, Fabricaţie şi prelucrare, Servicii Sociale, Servicii de transport), în care

nu este nici un absolvent bărbat pe perioada analizată (tabel 26). De asemenea, sunt domenii în care,

chiar dacă în anul 2002-2003 s-au înregistrat valori mai ridicate ale bărbaţilor absolvenţi - în anul

universitar 2002-2003, 2533 persoane în domeniul Stiinţe Sociale, Afaceri şi Drept, 1562 în

Invăţământul tehnic şi Construcţii, 4199 în Sănătate şi Asistenţa socială -, totuşi, şi în aceste domenii

scăderea numărului de bărbaţi absolvenţi este drastică, ajungând în anul universitar 2009-2010 la 438,

723 şi respectiv 234 în domeniile amintite. Pe ansamblu, ponderea bărbaţilor în toate domeniile de

pregătire si formare profesională post-universitară a variat în perioada considerată între 42,34% şi

53,4% (în anul universitar 2008-2009).

95

Tabel nr. 67

Ponderea absolvenţilor bărbaţi în învăţământul post-universitar în total absolvenţi de învăţământ

post-univesitar pe fiecare domeniu de pregătire

(%)

2001-

2002

2002-

2003

2003-

2004

2004-

2005

2005-

2006

2006-

2007

2007-

2008

2008-

2009

2009-

2008


educaţiei 42.34 50.71 50.99 53.24 50.12 50.99 53.40 52.27

Educaţie (ISC 14) 70.00

Formarea cadrelor

didactice (ISC 141) 70.00

Ştiinţa educaţiei (ISC 142)

Stiinte Umaniste şi Arte 41.15 32.19 43.53 52.66 46.82 38.52 44.91 47.42

Arte (ISC 21) 61.25 47.73 45.00 47.64 40.09

Umaniste (ISC 22) 41.15 32.19 43.53 50.00 46.74 37.37 43.98 49.24


Drept 53.39 48.30 48.46 52.50 52.35 50.30 51.29 46.20


psihologice (ISC 31) 53.62 41.69 55.00 53.26 43.33 48.49 46.72 44.43


32) 38.31 100.00 25.00 88.89

Afaceri şi Administraţie

(ISC 34) 37.37 53.96 48.19 50.25 51.97 52.45

Lege (ISC 38) 61.49 51.35 56.92 47.06 65.56 57.76 50.00 52.71

Stiinţă 42.43 54.30 40.65 38.43 52.46 49.35 50.62 54.76

Ştiinţele vieţii (ISC 42) 42.43 54.30 40.65 38.43 40.00 44.10 50.62 45.11

Fizică (ISC 44)


(ISC 46) 58.73 54.51 59.23

Informatica (ISC 48)


Construcţii 61.67 71.30 62.73 64.77 66.80 74.06 69.17 70.06

Inginerie şi Tehnologii (ISC

52) 62.50 73.42 70.85 64.98 67.65 74.94 69.46 70.18


(ISC 54)

Arhitectura şi constructii

(ISC 58) 57.07 67.10 50.38 50.00 47.62 55.00 52.17 65.38

Agricultură 63.37 100.00 44.26 53.75 53.93 56.45 43.91 51.37


piscicultură (ISC 62) 63.37 100.00 44.26 53.30 52.71 58.13 43.23 52.39

Veterinar (ISC 64) 55.02 57.14 53.27 45.98 49.21


socială 33.48 43.74 51.46 51.49 36.08 45.87 40.09 38.11

Sănătate (ISC 72) 33.48 43.74 51.46 51.49 36.08 45.87 40.09 38.11

Servicii sociale (ISC 76)

Servicii 66.03 64.00 52.10 59.60


(ISC 81) 66.03 64.00 64.71 59.60


84)

Protecţia mediului (ISC 85) 39.74

Servicii de securitate (ISC

96

2001-

2002

2002-

2003

2003-

2004

2004-

2005

2005-

2006

2006-

2007

2007-

2008

2008-

2009

2009-

2008

86)



In ceea ce priveşte absolvenţii bărbaţi în învăţământul post-universitar, în anul universitar 2002-

2003, cel mai mare număr s-a înregistrat în domeniul Sănătate şi Asistenţă Socială (4199 persoane),

număr care s-a redus la 234 persoane în anul universitar 2009-2010. După o reducere puternică a

numărului de absolvenţi din domeniul Stiinţe Umaniste şi Arte în anul universitar 2004-2005 (37

persoane de la 244 persoane în anul 2001/2002) a început un proces de creştere a numărului de

absolvenţi bărbaţi în acest domeniu, ajungând la 505 persoane în anul 2009/2010.

Figura nr. 40

Evoluţia numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul post-universitar pe principalele domenii de

pregătire

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

9000

10000

2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010

Total: Toate domeniile educaţiei Educaţie (ISC 14) Stiinte Umaniste şi Arte Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept

Stiinţă Invatamant tehnic şi construcţii Agricultură Sănătate şi Asistenta Sociala

Servicii Necunoscut sau nespecificat


Raportând numărul de absolvenţi bărbaţi de studii post-universitare în numărul total de bărbaţi

absolvenţi de studii superioare pe fiecare domeniu şi sub-domeniu de pregătire şi formare profesională,

se pune în evidenţă faptul că, valorile obţinute sunt mici. De remarcat este faptul că, în unele domenii

(Stiinte Umaniste şi Arte, Ştiinţe sociale, Afaceri şi Drept, Invatamant tehnic şi construcţii,

Agricultură), poderea numărului de bărbaţi absolvenţi de studii post-universitare în total absolvenţi

bărbaţi de studii superioare a scăzut puternic în perioada 2002/2003-2004/2005, după care în unele

domenii, a crescut numărul absolvenţilor bărbaţi de studii post-universitare (figura 31). O situaţie

aparte se regăseşte în domeniul Sănătate şi Asistenţă Socială, unde, absolvenţii de studii post-

universitare bărbaţi, în anul universitar 2002/2003, reprezentau 65,75%, din totalul barbaţilor

97

absolvenţi de studii superioare, 19,4 % în anul universitar 2004/2005 şi doar 3,19% în naul universitar

2009/2010 (figura 31)

Figura nr. 41

Ponderea numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul post-universitar în totalul absolvenţilor

barbaţi de studii superioare, pe principalele domenii de pregătire

0.00

10.00

20.00

30.00

40.00

50.00

60.00

70.00

2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010

(%)




Figura nr. 42

Ponderea numărului de absolvenţi bărbaţi din învăţământul post-universitar în totalul absolvenţilor

barbaţi de studii superioare, pe principalele domenii de pregătire

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010




98

In domeniile Agricultură, Stiinţe Umaniste şi Arte şi Invăţământ tehnic şi construcţii ponderea

absolvenţilor bărbaţi de studii post-universitare în total absolvenţi bărbaţi de studii superioare începe un

proces de revigorare.

Încă din 1998 (vezi Date cheie privind educaţia în Europa, 2009) era deja evident că numărul de

femei care obţine o diplomă de absolvire a învăţământului superior este mai mare decât cel al bărbaţilor

(cu excepţia Germaniei şi Austriei). Această tendinţă a continuat, în majoritatea ţărilor, până în 2002,

înregistrându-se o creştere de peste 10 procente la ponderea femeilor absolvente, comparativ cu

omologii lor de sex masculin. Din 2002 până în 2009, proporţia de absolvenţi femei a fost foarte

stabilă, reprezentând aproximativ trei absolvenţi femei pentru fiecare doi absolvenţi bărbaţi. În această

perioadă, în grupul de ţări format din: Belgia, Danemarca, Spania, Franţa, Italia, Olanda, Austria,

Finlanda sau Norvegia, numărul de absolvenţi femei la 100 de bărbaţi s-a schimbat relativ puţin. Cu

toate acestea, în Ungaria, Slovenia, Slovacia, Suedia şi Islanda ponderea femeilor absolvenţi a

continuat să crească cu aproximativ 5% pe an.

În toate ţările europene, la finalizarea învăţământului terţiar, se înregistrează un număr mai mare

de absolvenţi femei comparativ cu absolvenţii bărbaţi, în domenii legate de „educaţie“, „ştiinţe

umaniste şi arte“, „ştiinţe sociale, economice şi juridice“ sau „sănătate şi protecţie socială“.

Cel puţin 70% dintre absolvenţii în domeniul „educaţiei“ au fost femei, excepţie fac Malta şi

Turcia, cu 69% şi respectiv 54%. În Estonia, Italia şi Letonia, proporţia femeilor este de peste 90%. Un

număr mai mare de femei se înregistrează, de asemenea, şi în rândul absolvenţilor din domeniul

„sănătăţii şi protecţiei sociale“, unde acestea reprezintă peste 75% dintre absolvenţi, în marea

majoritate a ţărilor europene. În Estonia, Letonia şi Islanda numărul femeilor care au absolvit o

facultate în acest domeniu ajunge la 90%.

Domeniile „ştiinţelor umaniste şi artelor“ şi ale „ştiinţelor sociale, economice şi juridice“ prezintă

modele similare în 2009, deoarece, în ambele domenii, media EU-27 indică faptul că mai mult de 60%

dintre absolvenţi au fost femei, existând însă şi unele variaţii naţionale semnificative, în special în

domeniul „ştiinţelor sociale, economice şi juridice“. În Estonia, Letonia, Lituania şi Finlanda, mai mult

de 70% dintre femei sunt absolventele unei facultăţi de „ştiinţe sociale“, în timp ce în Danemarca,

Germania şi Olanda, prezintă un nivel relativ echilibrat între absolvenţii bărbaţi şi femei.

Având în vedere faptul că în aproape toate ţările, facultăţile din domeniile „ingineriei, producţiei

şi construcţiilor“ şi din cele legate de „ştiinţe, matematică şi informatică" sunt frecventate de mai mulţi

bărbaţi decât de femei, această realitate este, de asemenea, reflectată în statisticile privind absolvenţii

acestor domenii. Media EU-27 indică faptul că mai mult de 75% dintre aceşti absolvenţi au fost bărbaţi.

Cu toate acestea, în Bulgaria, Danemarca, Estonia, Portugalia, România şi, într-o măsură mai mică, în

Grecia, Polonia, Slovacia şi Slovenia, procentul de femei absolvente, cu studii de „inginerie“, a fost

peste 30%. Un alt domeniu, cu o prevalenţă numerică evidentă a absolvenţilor de sex masculin este cel

al „ştiinţelor, matematicii şi informaticii“. Cu excepţia Olandei – unde 80% dintre absolvenţi sunt

bărbaţi – procentul de absolvenţi de sex masculin în acest domeniu nu depăşeşte nicăieri 75%. Ţările cu

repartizarea cea mai echilibrată între femei şi bărbaţi, în acest domeniu, sunt Bulgaria, Italia şi

România.

În sfârşit, un aspect interesant poate fi observat în domeniul „serviciilor“, unde numărul mediu al

femeilor absolvente din ţările EU-27 este de aproximativ 55%, şi unde, între 2002 şi 2009, a existat o

creştere semnificativă a absolvenţilor de sex feminin în acest domeniu, în Estonia, Italia, Cipru,

Letonia, Ungaria, Malta şi Austria, cu o creştere proporţională de mai mult de 5% anual, în unele dintre

aceste ţări.

Trecând la analiza exclusivă a absolvenţilor de sex feminin din învăţământul superior din

România putem constata următoarele:

99

Figura nr. 43

Evoluţia numărului total de absolvenţi de sex feminin din învăţământul superior în perioada 2001-

2010

123064

5362478893 84448 89468

103516

198348 186315 193034

0

50000

100000

150000

200000

250000

2001/

2002

2002/

2003

2003/

2004

2004/

2005

2005/

2006

2006/

2007

2007/

2008

2008/

2009

2009/

2010

Total


Numărul total al absolvenţilor de sex feminin în perioada amintită a evoluat în ritm alert

crescător până în anul 2008, urmând o scădere a numărului acestora (cu 12033 absolvenţi) pentru anul

2009, şi iarăşi o creştere (cu 6719 absolvenţi) în anul 2010, fără însă a se atinge vârful de absolvenţi

înregistrat în anul 2008 (care a fost de 198348 absolvenţi).

Figura nr. 44

Evoluţia numărului de absolvenţi de sex feminin din învăţământul superior pe forme de învăţământ în

perioada 2001-2010

0

50000

100000

150000

200000

250000

2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010

Total Educatie Stiinte umane si Arte

Stiinte sociale, de afaceri si juridice Stiinte Invatamant tehnic si constructii

Agricultura Sanatate Servicii

Sursa : Institutul Naţional de Statistică

Analizând distribuţia numărului de absolvenţi de sex feminin pe forme de învăţământ se poate

constata că în toţi anii analizaţi ponderea cea mai mare s-a înregistrat pe forma Stiinţe sociale, de

100

afaceri şi juridice, urmată la mare distanţă de Sănătate şi cam la aceeaşi dimensiune cu mici variaţii de

la an la an, Stiinţe umane şi artă.

Trendul general al distribuţiei numărului de absolvenţi de sex feminin pe forme de învăţământ, pe

perioada analizată, a urmat aceeaşi evoluţie ca numărul total al absolvenţilor de sex feminin : creştere

până în anul 2008, scădere pentru anul 2009 şi iarăşi creştere pentru anul 2010, maximul înregistrându-

se tot în anul 2008.

Figura nr. 45

Evoluţia ponderii numărului de absolvenţi din învăţământul superior de sex feminin, în total număr

studenţi în perioada 2001-2010

57,1

59,7

63,7

59,9

63,2

57,4 57,5 57,3

59,2

52,0

54,0

56,0

58,0

60,0

62,0

64,0

66,0

2001/

2002

2002/

2003

2003/

2004

2004/

2005

2005/

2006

2006/

2007

2007/

2008

2008/

2009

2009/

2010

Total

Sursa: Calcule proprii după date Institutul Naţional de Statistică

In ceea ce priveşte ponderea absolvenţilor de sex feminin în total număr de absolvenţi constatăm

că femeile reprezintă majoritatea în ceea ce priveşte această pondere, chiar dacă pe toată perioada

analizată a avut o evoluţie oscilantă (57.4% în 2002, 57.5% în 2003, 57.3% în 2004, 57.1% în 2005,

59.2% în 2006, 59.7% în 2007, atingând maximul de 63.7% în 2008, după care a avut 59.9% în 2009 şi

63.2% în 2010).

Figura nr. 46

Evoluţia ponderii numărului de absolvenţi din învăţământul superior de sex feminine, în total număr

studenţi pe forme de învăţământ în perioada 2001-2010

0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

60,0

70,0

80,0

90,0

100,0

2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010

Total Educatie Stiinte umane si Arte

Stiinte sociale, de afaceri si juridice Stiinte Invatamant tehnic si constructii

Agricultura Sanatate Servicii


101

In ceea ce priveşte ponderea numărului de absolvenţi de sex feminin în total număr de absolvenţi

pe forme de învăţământ se constată că cea mai mare pondere o înregistrează forma de învăţământ

Educaţie unde numărul absolvenţilor de sex feminin a evoluat cu ponderi cuprinse între minim 77.6%

înregistrat în anul 2002 şi maxim 94.5% înregistrat în anul 2009 ; urmat îndeaproape de Stiinţe

umaniste şi Artă cu ponderi cuprinse între 64.7% în anul 2002 şi 71.5% în anul 2008 ; Stiinţe sociale,

de afaceri şi juridice cu ponderi cuprinse între 62.3% în anul 2003 şi 68.3 în 2010. Cele mai mici

ponderi se înregistrează pe formele Invătământ tehnic şi construcţii (cu ponderi cuprinse între 27.4% în

anul 2002 şi 34.1% în 2005) şi Agricol ( cu ponderi cuprinse între 37.4% şi 41.6% în anul 2006).

In tabelul de mai jos se prezintă evoluţia ponderilor numărului de absolvenţi de sex feminin în

cadrul fiecărului domeniu de educaţie.

Tabel nr. 68

Ponderea numărului de absolvenţi de sex feminin din învăţământul superior pe domenii de educatie

(procente)

2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010

Total 53624 78893 84448 89468 103516 123064 198348 186315 193034

Educatie 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Profesori 0,4 0,5 0,4 1,5 9,8 24,8 56,4 71,0 66,2

Stiinta

educatiei 99,6 99,5 99,6 98,5 90,2 75,2 43,6 29,0 33,8

Stiinte

umane si

Arte 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Arte 10,2 10,2 10,3 8,4 12,0 13,9 11,2 12,8 14,0

Stiinte

Umaniste 89,8 89,8 89,7 91,6 88,0 86,1 88,8 87,2 86,0

Stiinte

sociale, de

afaceri si

juridice 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Stiinte sociale 16,9 15,5 16,5 16,8 20,8 18,6 39,6 26,1 46,1

Jurnalism 5,4 5,3 7,2 4,5 3,8 3,2 4,1 3,6 2,9

Administrarea

afacerilor 51,2 52,6 53,8 57,2 56,9 61,0 45,2 55,2 38,9

Juridic 26,5 26,6 22,5 21,5 18,5 17,3 11,1 15,1 12,1

Stiinte 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Stiintele vietii 62,1 73,4 71,5 70,0 68,2 58,5 18,3 34,0 28,0

Fizica ####### ####### ####### ####### ####### ####### 44,1 47,7 34,3

Matematica si

statistica 37,9 26,6 28,5 30,0 31,8 41,5 25,3 8,4 29,7

Informatica ####### ####### ####### ####### ####### ####### 12,4 9,8 8,0

Invatamant

tehnic si

constructii 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Inginerie 73,3 74,7 74,1 71,0 77,6 82,3 77,2 67,7 67,1

Prelucrarea

materialelor 22,3 17,2 16,8 17,8 17,9 13,8 15,7 22,7 21,7

Arhitectura si

constructii 4,4 8,2 9,1 11,1 4,5 4,0 7,1 9,6 11,2

Agricultura 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

102

####### = nu există date


Ponderea formei de învăţământ de lungă durată, universitar de licenţă, master, studii aprofundate

în total număr absolvenţi de sex feminin (graficul de mai jos) a avut o evoluţie de creştere continuă de

la 82.4% în anul 2002 la peste 98% în anul 2010, în replică învăţământul de scurta durata (colegii) au

înregistrat o scădere a ponderii de la 14.9% înregistrat în anul 2002 la 0.04% în anul 2010. Un alt

segment de învăţământ, învăţământul postuniversitar s-a situat în limitele a 2% din numărul total de

absolvenţi de sex feminin.

Figura nr. 47

Evoluţia ponderii formei de învăţământ de lungă durată, universitar de licenţă, master, studii

aprofundate în total număr absolvenţi de sex feminin

82,4

70,7

94,0

98,898,899,0

92,190,288,9

60,0

65,0

70,0

75,0

80,0

85,0

90,0

95,0

100,0

105,0

2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010

Total

Agricultura,

forestier si

prelucrarea

pestelui 100,0 87,8 100,0 100,0 73,5 91,8 63,2 71,4 64,2

Medicina

veterinara ####### 12,2 ####### ####### 26,5 8,2 36,8 28,6 35,8

Sanatate si

asistenta

sociala 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Sanatate 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 79,8 91,2 92,4

Asistenta

sociala ####### ####### ####### ####### ####### ####### 20,2 8,8 7,6

Servicii 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Servicii

personale 94,9 95,4 96,5 95,9 96,4 94,0 72,9 41,9 60,9

Servicii de

transport 5,1 4,6 3,5 4,1 3,6 3,0 ####### ####### #######

Protectia

mediului ####### ####### ####### ####### ####### 3,1 27,1 57,5 38,2

Servicii de

securitate ####### ####### ####### ####### ####### ####### ####### 0,6 0,9

103

ANEXA metodologică

Metodologia de calcul a unor indicatori ai seriilor cronologice

Caracterizarea evoluţiei în timp a fenomenelor economice şi sociale presupune calculul unor

indicatori statistici cu caracter descriptiv, dintre care pot fi amintiţi indicatorii dinamicii. Aceştia

măsoară schimbarea într-o perioadă faţă de alta luată ca bază sau într-un moment faţă de alt moment.

În funcţie de perioada căreia îi corespunde baza de raportare, indicatorii dinamicii pot fi calculaţi

cu bază fixă şi cu bază în lanţ. În cazul indicatorilor cu bază fixă, toţi termenii seriei se raportează la

un nivel de referinţă neschimbat, în general primul termen al seriei. În cazul indicatorilor cu bază în

lanţ, nivelul de referinţă este mobil, deplasându-se în timp simultan cu perioada pentru care se

calculează indicatorul.

Indicatorii dinamici sunt absoluţi – sporul absolut şi relativi - indicii şi ritmurile.

Sporul absolut sau modificarea absolută reprezintă diferenţa dintre nivelul înregistrat de

variabila ty (y1, y2…….yn) într-o perioadă (la un moment) şi cel înregistrat în perioada de bază (la

momentul referintă):

11/ yytt pentru sporul absolut cu bază fixă; (1)

11/ tttt yy pentru sporul absolut cu bază în lanţ. (2)

Sporul absolut are aceeaşi unitate de măsură ca şi caracteristica şi indică o creştere a nivelului

variabilei dacă este pozitiv sau o scădere a nivelului variabilei atunci când este negativ.

Sporul absolut mediu – anual, lunar, etc.- reprerzintă o medie aritmetică a sporurilor absolute

înregistrate în cursul unei perioade, adică sporul (modificarea) absolută care ar reveni pe o unitate de

timp dacă evoluţia ar fi uniformă:

1

21/

n

n

ttt

(3)

unde (n) reprezinta numarul intervalelor de timp unitare care formează perioada la care se face referire.

Indicele este o mărime relativă utilizată pentru a caracteriza modificarea relativă în timp a unui

fenomen, purtând astfel şi denumirea de indice al dinamicii sau indice de creştere. Indicele se

calculează ca raport între nivelul înregistrat de variabilă în perioada curentă şi nivelul de referinţă şi

arată de câte ori este mai mare nivelul perioadei curente decât nivelul perioadei de bază. Formulule de

calcul al indicelui cu bază fixă şi cu bază în lanţ sunt:

1

1/y

yi tt pentru indicele cu bază fixă; (4)

1

1/

t

ttt

y

yi pentru indicele cu bază în lanţ. (5)

unde t reprezintă perioada sau momentul de timp la care se înregistrează variabila.

Indicele mediu arată care este modificarea relativă medie pe unitatea de timp. Indicele mediu se

calculează ca medie geometrică a indicilor în lanţ calculaţi pentru toate unităţile de timp ale perioadei

acoperite de seria cronologică. Dacă se ţine cont de faptul că produsul indicilor cu bază în lanţ este egal cu

104

indicele cu bază fixă calculat pentru ultimul termen al seriei, atunci, formula de calcul al indicelui mediu

este:

1

1

11/

nnn

ny

yii (6)

Ritmul de creştere/descreştere, denumit şi rată de creştere/descreştere sau spor relativ, reprezintă

raportul dintre sporul absolut şi nivelul de bază, indicând cu cât se modifică – în termeni relativi-

nivelul variabilei

Formulele de calcul ale ritmului cu bază fixă sau cu bază in alnţ sunt:

1

1

1

1/1/

y

yy

yr tt

t

pentru ritmul cu bază fixă; (7)

1

1

1

1/1/

t

tt

t

tttt

y

yy

yr pentru ritmul cu bază în lanţ. (8)

Ritmul mediu sau rata medie de modificare (creştere sau descreştere) se poate calcula cu

diverse relaţii, dar una dintre cele mai simple este:

11 1

1

11/ n

nnn

y

yir (9)

105

ANEXA

Legilaţie privind învăţământul

PRINCIPALELE PREVEDERI LEGISLATIVE ŞI ALTE REGLEMENTĂRI ACTUALE

PRIVIND ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR PUBLIC ŞI PRIVAT din România

În prezent, există o serie de prevederi legislative şi alte reglementări prin care se asigură cadrul

general de funcţionare şi de dezvoltare a sistemului naţional de învăţământ superior, vizând şi

elemente legate de managementul financiar al acestuia.

Legi România a făcut paşi importanţi către Spaţiul European al Învăţământului Superior (SEIS), prin

reorganizarea întregului spectru de programe universitare. S-a adoptat o nouă structură a

învăţământului superior prin Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, care oferă

cadrul legislativ al introducerii celor trei cicluri: studii de licenţă, de master şi doctorale, conform

obiectivelor Procesului Bologna. Legea a intrat în vigoare în anul universitar 2005-2006 şi prima

generaţie de licenţiaţi a fost în 2008/2009.

Una dintre principalele realizări ale învăţământului superior din România, vizând ajungerea la

statutul de parte activă şi atractivă a viitorului Sistem de Învăţământ Superior European (SEIS) a fost

adoptarea Legii 87/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2005

privind asigurarea calităţii educaţiei. Această lege abordează asigurarea calităţii în mod

transsectorial, vizând toate organizaţiile furnizoare de educaţie care operează pe teritoriul României.

Legea prevede şi crearea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, o

instituţie de stat independentă cu competenţe de acreditare, evaluare academică şi asigurare a calităţii.

Legea 376/2004 privind acordarea de burse private oferă studenţilor cadrul legislativ în care

să-şi găsească finanţări suplimentare pentru studii. Angajatorii potenţiali le pot oferi studenţilor o bursă

şi, prin amendamentul din noiembrie 2005 la această lege, studenţii pot lucra pe perioada acordării

bursei. Aceasta este pentru studenţi o mare şansă de a beneficia de finanţări suplimentare şi, în acelaşi

timp, de a stabili un prim contact cu piaţa muncii, cu cerinţele şi standardele ei. Agenţia Naţională

pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi Social (ACPART)

este organismul specific care are misiunea de a promova parteneriatele între instituţiile de învăţământ

superior şi mediul social şi economic.

Legea 1/2011, Legea Educaţiei Naţionale - Parlamentul României a adoptat Legea Educaţiei

Naţionale în luna decembrie 2010, legea intrând în vigoare la 10 februarie a.c. În elaborarea legii, în

afara documentelor politice şi de expertiză naţionale, pentru întocmirea soluţiilor legislative propuse au

fost consultate şi analizate comparativ legislaţiile altor state. S-a acordat o atenţie deosebită tendinţelor

legislative recente în domeniul educaţiei, legislaţia reprezentând o parte obligatorie dar nu şi suficientă

a soluţiei necesare pentru modernizarea sistemului de educaţie. Demersul legislativ trebuie urmat de

acţiuni administrative şi alocări financiare corespunzătoare.

Prin noua Lege a Educaţiei Naţionale, reforma sistemului educaţional românesc vizează

următoarele schimbări:

Compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinţele unei educaţii moderne şi cu Cadrul

European al Calificărilor

Modernizarea şi descongestionarea curriculumului

Crearea unui cadru curricular coerent presupune îmbunătăţirea programelor şcolare prin

reducerea volumului de cunoştinţe ce trebuie memorate şi creşterea atractivităţii conţinuturilor acestor

programe.

106

Legea introduce curriculumul bazat pe cele opt competenţe cheie de care are nevoie fiecare

individ pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziunea socială şi

pentru intrarea pe piaţa muncii.

Din analiza cadrului european al competenţelor-cheie pentru educaţia permanentă, legea

consideră că următoarele competenţe-cheie trebuie să devină ţinte ale şcolarizării: competenţe de

comunicare în limba maternă şi în limbile de circulaţie internaţională; competenţe de matematică,

ştiinţe şi tehnologie; competenţe digitale (de utilizare a TIC şi rezolvare de probleme); competenţe

axiologice (ca set de cunoştinţe şi valori necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa

socială); competenţe sociale şi civice; competenţe antreprenoriale; competenţe de expresie culturală;

competenţe de tipul “a învăţa să înveţi”.

Reorganizarea sistemului de evaluare a elevilor

Asigurarea unui grad sporit de descentralizare, responsabilizare şi finanţare în sistem

Asigurarea de şanse egale la educaţie pentru grupurile dezavantajate

Revalorizarea învăţământului profesional şi tehnic

Reformarea politicilor în domeniul resursei umane

Stimularea învăţării pe tot parcursul vieţii

Modernizarea managementului şi conducerii universităţilor

Clasificarea universităţilor

Asigurarea calităţii în învăţământul superior

Finanţarea competiţională şi încurajarea excelenţei la nivel universitar

Hotărâri ale Guvernului

.Prin HG 1175/2006 s-a adoptat o nouă structură a primului ciclu (de licenţă) pe domenii de

studiu, în concordanţă cu principiile Procesului Bologna. Decizia cuprinde 15 domenii generale de

studiu şi specializările corespunzătoare şi se aplică tuturor instituţiilor de învăţământ superior de stat şi

particulare. Reducerea numărului domeniilor de studiu permite o mai bună coordonare între oferta de

programe de studii a instituţiilor de învăţământ superior româneşti şi cea specifică sistemelor de

învăţământ superior din viitorul SEIS.

HG 404/2006, privind organizarea masteratelor, şi HG 567/2005, care defineşte obiectivul

principal al programelor doctorale, constituie cadrul legislativ care defineşte structurile ciclului doi

şi trei.

Hotǎrârea Guvernului nr. 789/3 august 2011 privind aprobarea Metodologiei de evaluare în

scopul clasificării universităţilor şi ierarhizării programelor de studii

Hotǎrârea Guvernului nr. 681/29 iunie 2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare

de doctorat

Hotǎrârea Guvernului nr. 457/4 mai 2011 privind aprobarea Metodologiei-cadru de concurs

pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare vacante din învǎţǎmântul superior

Au fost înregistrate progrese şi pe linia implementării procesului Bologna, în sensul adoptării şi

intrării în vigoare a HG nr. 890/2008 privind denumirile calificărilor şi titlurile conferite absolvenţilor

învăţământului universitar de licenţă înmatriculaţi în anul I de studii în anii universitari 2005/2006,

2006/2007, 2007/2008 care reglementează titlurile acordate absolvenţilor pentru a asigura condiţiile de

implementare Suplementului la Diplomă, în conformitate cu cerinţele procesului Bologna.

Ordine ale Ministrului

Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5272/2011 privind

repartizarea cifrei de şcolarizare pentru ciclul de studii universitare de doctorat în vederea admiterii la

studii în anul universitar 2011-2012

107


repartizarea cifrei de şcolarizare pentru ciclul de studii universitare de master în vederea admiterii la

studii în anul universitar 2011-2012


constatarea rezultatelor clasificării universităţilor

Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4692/29.07.2011 privind

aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din

învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare şi a atestatului de abilitare,

pentru domeniile ştiinţifice aferente panelului pe domenii fundamentale P5 - Arte şi ştiinţe umaniste

din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare

Ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineterului şi sportului nr. 4390/6.06.2011 privind

Constituirea Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior.

Date post:	08-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	39 times
Download:	0 times

PROIECT SECTORIAL (4/2011) Evaluarea și prognozarea ... · Matematica si statistica 63727 65547...

Documents