PROGRAMUL STRATEGIC INTEGRAT DE COMBATERE A IERBII

PÂRLOAGELOR

TEMATICĂ

• originea ierbii pârloagelor, răspândirea, caracterul dăunător, importanța, emisia de polen și consecințele acestuia

• Morfologia, biologia și ecologia ierbii pârloagelor

• Metode de combatere non-chimice• Metode de combatere chimice• Aspecte juridice privind programul de

combatere

Originea și răspândirea ierbii pârloagelor

• Cca. 20 de specii de Ambrosia sunt răspândite în America. Singura specie cunoscută în zona mediteraneană și în Africa este A.maritima și subspecia A.senegalensis D.c.

• A.artemisiifolia este originară din America de Nord, de ex. în Canada au fost identificate în depuneri sedimentare din perioada interglaciară de 60.000 de ani polenul lor. Au devenit din ce în ce mai răspândite mai ales în ultimii 250 de ani ca urmare a stabilirii coloniștilor europeni în America, a defrișărilor care au urmat și a desțelenilor.

• În SUA planta a fost identificată prima dată în 1838, iar în Canada în 1860.• Din America planta a fost introdusă în Europa de mai multe ori prin transporturi de

lucernă, cereale sau cartofi. În Europa de Vest prima dată a fost descrisă în provincia Brandenburg în localitatea Pfaffendorf în 1863, iar ulterior a fost și în anul 1865. Mai târziu a fost descris și în alte țări vest-europene, dar nu s-a putut aclimatiza din condiții climatice. În schimb s-a putut aclimatiza în Europa de sud, în sudul Rusiei, în Ucraina, pe peninsula Balcanică, în America centrală și de sud, în Asia și Australia. După ultimele observații este foarte răspândită în Austria, Slovacia, Polonia, Turcia, Coreea, România și Bulgaria.

RĂSPÂNDIREA IERBII PÂRLOAGELOR

• În Ungaria a apărut dinspre sud, Javorka l-a descris în 1908 la Orșova. La Budapesta a apărut pe un teren adiacent în anul 1888 dar a și dispărut. Definitiv s-a stabilit în 1922 dinspre fosta Iugoslavie și a fost descrisă în județele Somogy, Zala și Veszprem, în localitățile Orkenytabor, Szigetszentmiklos și Somogyvar. În interfluviul dintre Dunăre și Tisa invazia a început dinspre Szeged, iar în momentul de față planta este general răspândită în întrega țară.

ORIGINEA ȘI RĂSPÂNDIREA IERBII PÂRLOAGELOR

• În anii ‘ 80 pe parcursul a 4 ani s-au făcut cercetări amănunțite asupra răspândirii a 12 plante alergogene, cercetarea fiind efectuată pe 4,6 mil.ha. În cercetările respective a fost cuprinsă și Ambrosia.

• Răspândirea ierbii pârloagelor în 1986-1987 și 1989

• An Suprafață ha % estimat În culturile de floarea soarelui 1986 820,127 21 32 1987 852,011 22 35 1989 896,086 23 37

Din tabel se poate observa că suprafața infestată este în creștere dar și procentul de infestare. Mai ales în culturile de floarea soarelui se observă o continuă creștere.

IMPORTANȚA IERBII PÂRLOAGELOR ȘI CARACTERUL DĂUNĂTOR AL PLANTEI

• Iarba pârloagelor (Ambrosia artemisiifolia) este o buruiană dăunătoare, pe lângă caracterul general dăunător (ocuparea terenurilor agricole, epuizarea resurselor de apă și de hrană) are și aspecte de sănătate (ex. alergii). Importanța ierbii pârloagelor în cadrul buruienilor dăunătoare a fost identificat între anii 1947-1953 când planta a fost încadrată ca a 21-a cea mai dăunătoare. Între timp în 1988 a ajuns pe locul 4 iar în 1997 se afla deja pe locul 1.

IMPORTANȚA IERBII PÂRLOAGELOR ȘI CARACTERUL DĂUNĂTOR AL PLANTEI

• Procentul de ocupare a suprafeței arabile este:1950 0.39%1970 0.87%1988 2.57%1997 4,70%

Putem concluziona că în prezent suprafața arabilă ocupată și infestată este de 5% ceea ce înseamnă că la nivelul Ungariei 225.000 ha sunt ocupate de Ambrosia. Această suprafață corespunde cu suprafața arabilă a unui județ mai mic. Considerând o producție medie pe ha de 540 euro rezultă o pagubă economică de 121.5 mil euro la nivelul ţării. Această cifră ne arată și importanța combaterii din punct de vedere economic.

IMPORTANȚA IERBII PÂRLOAGELOR ȘI CARACTERUL DĂUNĂTOR AL PLANTEI

• Faptul că în țară combaterea plantei nu este rezolvată reprezintă și un factor de risc. De ex. Din cauza infestării unele produse agricole nu se pot exporta. În rândul specialiștilor europeni la inițiativa colegilor polonezi și francezi s-a propus introducerea carantinei. Acest fapt poate determină reducerea semnificativă a exporturilor de produse agricole. Iarba pârloagelor apare aproape în toate culturile agricole. Cel mai des apare în culturile de floarea soarelui, deoarece tratarea specifică a acestei culturi nu face posibilă combaterea totală a ierbii pârloagelor. După însămânțare, în faza preemergentă este nevoie de minim 20-30 mm de precipitații, care în condițiile secetoase de primăvară nu sunt întotdeauna îndeplinite. O soluție ar fi tratamentele postemergente, dar până în momentul de față nu s-au găsit soluții mulțumitoare. Iarba pârloagelor în culturile de floarea soarelui crește împreună cu aceasta, iar în perioada de înflorirea florii soarelui iarba pârloagelor poate împrăștia polenul propriu nestingherit.

IMPORTANȚA IERBII PÂRLOAGELOR ȘI CARACTERUL DĂUNĂTOR AL PLANTEI

• În Ungaria floarea soarelui ocupă cca. 500.000 ha și este aproape sigur în fiecare tarla iarba pârloagelor are condiții optime de dezvoltare. Pe lângă floarea soarelui mai apare și în culturile de soia, dar suprafața ocupată de această cultură este mult mai mică.

IMPORTANȚA IERBII PÂRLOAGELOR ȘI CARACTERUL DĂUNĂTOR AL PLANTEI

• În Ungaria cultura de porumb ocupă 1,4-1,5 mil. ha. Iarba pârloagelor are condiții propice de răspândire, dar în situația acestor culturi tratamentele fitosanitare reușesc parțial să țină în frâu dezvoltarea ei. Din cauza înălțimii porumbului iarba pârloagelor se poate stabili mai ales la marginea culturilor și din aceaqstă cauză polenul nu se poate răspândi la fel de bine ca în cazul culturilor de floarea soarelui. Dacă nu se aplică tratamentul corect și în cazul culturilopr de porumb pot apărea centre de infestare de unde planata se poate ușor răspândi. În cazul culturilor de lebeniță sau dovleac terenurile sunt abandonate temporar. Și pe aceste terenuri Ambrosia se poate stabili foarte ușor la sfârșitul verii.

• Este important de menționat faptul că în cazul culturilor de plante dese iarba pârloagelor abia apare. De ex. în cazul culturilor de rapiță ea abia apare, de asemenea situația este identică și în cazul culturilor de cereale de toamnă sau de vară.

• În aceste culturi iarba pârloagelor atinge 5-15 cm înălțime și odată cu secerișul vârful plantei este tăiat.

IMPORTANȚA IERBII PÂRLOAGELOR ȘI CARACTERUL DĂUNĂTOR AL PLANTEI

• Pe suprafețele de teren lăsate necultivate, în primul an prezența plantei nu este caracteristică, dar creșterea ei este foarte viguroasă. În urma observațiilor de teren s-a constatat o scădere a producției în tarlalele infestate cu 38%. În culturile de porumb în cazul prezenței iarbei pârloagelor de 1 buc./m2 scăderea este de 0.24 to/ha. În cazul neaplicării tratamentului corespunzător scăderea producției poate atinge 62%.

CONSECINȚELE EMISIEI DE POLEN AL A.ARTEMISIIFOLIA

• După ultimele estimări numărul persoanelor afectate de polenul plantei este de 700.000 de persoane. Daunele provocate de aceasta și cheltuielile de spitalizare se ridică la 187500 RON. Ineficiența combaterii nu prezintă doar un pericol asupra sănătății populației, dar și asupra economiei prin imposibilitatea exportului de produse agricole, dar și prin recepția țării către exterior prin aspectul terenurilor necultivate, inestetice. Sistemul european de observație a polenului (EPI) consideră că cea mai mare concentrație de polen alergogen se află în bazinul intracarpatic.

CONSECINȚELE EMISIEI DE POLEN AL A.ARTEMISIIFOLIA

• Caracteristic pentru acțiunile de combatere a plantei în ultimele două decenii este lipsa coordonării locale, și a faptului că se bazează cel mai mult pe voluntariat.Informațiile culese de pe teren au identificat o scădere a polenului în anul 2005, dar acest lucru se datorează cel mai mult primăverii ploioase din acel an, care a făcut ca tratamentele fitosanitare să aibă un efect mai bun.

CONSECINȚELE EMISIEI DE POLEN AL A.ARTEMISIIFOLIA

• Numărul îmbolnăvirilor în ultimele decenii a crescut semnificativ. La nivel mondial polenul A.artemisiifolia este răspunzător pentru mai multe îmbolnăviri decât toate celelalte plante alergogene la un loc. Planta produce foarte mult polen, în perioada de răspândire a polenului 60-71% din polen aparține ierbii pârloagelor. 1 g de polen al plantei conține 30-35 mil. de semințe, o plantă produce 8 miliarde de semințe în 2-3 luni. Caracterul alergogen al polenului este determinat de faptul că este foarte activ, este capabil de difuzie rapidă și conține substanțe alergogene foarte puternice. Din polen substanțele alergogene difuzează în câteva secunde în mucoasa nazală, din care cauză efectele apar instantaneu, pe când polenul mesteacănului are efecte în 1-10 ore. Polenul răspândit are efecte nu doar pe plan local, ea a fost identificată la altitudinea de 5000 m dar și deasupra mării la 160 km de continent.

• Plantele care provoacă alergie se împart în trei categorii: graminee, pomi și buruieni.

CONSECINȚELE EMISIEI DE POLEN AL A.ARTEMISIIFOLIA

• În țările scandinave predomină mesteacănul, în Europa de Vest gramineele, în Europa centrală gramineele și iarba pârloagelor, în zona mediteraneană cidrul, măslinul și platanul. În Europa centrală se deosebesc mai multe perioade importante de emisie a polenului:

• -primăvară(martie-mai) – preponderent polen provenit de la pomi

• -sfârșitul verii – începutul toamnei (mijlocul lui iulie-octombrie) - buruieni. În această perioadă are maxima și iarba pârloagelor.

BIOLOGIA IERBII PÂRLOAGELOR• Din analiza morfologică a florii rezultă că numărul

florilor staminate este în medie de 17. Florile care au stamine de ordinul sutelor nu au fost identificate. Din analiză rezultă că în medie dintr-o floare rezultă 7146 granule polen. Într-o floare se găsesc în medie 17 flori staminate, care conține 7000 granule Polen deci dintr-o floare rezultă 119.000 granule polen , iar pe 1mp se poate produce 4 miliarde de granule polen. Ambrosia artemisiifolia este o plantă anuală cu o înălțime de 20-150 (200) cm, dreaptă și în general puternic ramificată. După PRISZTER (citat de SOÓ 1970) A. artemisiifolia prezintă o mare varietate, frunzele au forma foarte variate, câteodată apar și frunze nedivizate.

BIOLOGIA IERBII PÂRLOAGELOR• JUHÁSZ (1963) a descris trei specii de Ambrosia în Ungaria. Speciile A.

Elatior şi A. Artemisiifolia au fost descrise ca specii diferite. S-a considerat diferență și faptul cã la specia A. elatior staminele sunt de maxim 3 mm în diametru. După SOÓ (1970) la var. arte-misiifolia frunzele de pe partea superioară a plantei au marginile intacte. Pe lângă acestea el a descris alte varietăţi: var. elatior f. elatior – planta este verde sau gălbui-verzui, var. elatior f. serotina – planta este roşie sau neagră-violacee.

• În momentul de faţă în literatura de specialitate din ţară şi din străinătate se consideră, că A. artemisiifolia şi A. elatior este o singură specie, şi utilizarea denumirii de A. elatior este sinonimă pentru A. artemisiifolia.

• În SUA și Canada au fost descrise mai multe specii native de Ambrosia. Nu este exclus faptul că după A. artemisiifolia alte două specii: A. coronopifolia Torr. et Gray și A. trifida L. au apărut în Ungaria.

• A. coronopifolia (A. psilo-stachya DC., este o buruiană perenă, (în lb. engleză perennial ragweed, în lb. germană Stauden-Ambrosie), cu stemul târâtor, și cu peri fini pe tulpină. Frunzele au pețiolul scurt.

BIOLOGIA IERBII PÂRLOAGELOR• JUHÁSZ (1963) la Csepel (un cartier al Budapestei), la sud de capătul liniei de cale

ferată, în parcul dintre calea ferată și drumul public a descris o specie diferită de A. elatior, într-o grupare de 6-8 plante, și a fost denumită de către el ca A. psilostachya. În lucrare descrie colectarea plantei în anul 1961 în localitatea Szigetvár din sudul Ungariei, în zona stației de cale ferată. SIMON (2000) consideră prezența ierbii pârloagelor perenă în zona Dunării și a râului Drava ca discutabilă, nesigură. De la această menționare nu mai avem date cu privire la prezența plantei în Ungaria.

• În SUA și în Canada A. trifida este o buruiană foarte frecventă (iarba pârloagelor cu trei frunze, iarba pârloagelor uriașă (în lb. engleză giant ragweed, în lb. germană – Dreispaltige Ambrosie)), are înălțimea de 30-150 cm, cu tulpina dreaptă, caracterizată de frunze trilobate și fiind o iarbă anuală. Ocurența plantei în Ungaria nu a fost documentată, dar prezența nu poate fi exclusă, deoarece față de specia A. artemisiifolia ciclul de vegetație este mai scurtă, semințele acestei specii ajung la maturitate în Ungaria deja la sfârșitul lunii august. La sfârșitul anilor '80 în grădina experimentală s-a reușit menținerea unei populații reduse a acestei specii pe parcursul a mai multor ani (BÉRES 2003).

BIOLOGIA IERBII PÂRLOAGELOR• Ambrosia artemisiifolia se răspândește exclusiv prin semințe, 95 %

din plante sunt monoice. Câteodată apar plante care produc exclusiv flori staminate. Primele flori apar de obicei după data de 10 iulie, iar maxima de înflorire are loc în luna august.

• Plantele dezvoltă de obicei la fiecare floare câte o sămânță, plantele mai mici produc de obicei câteva sute de semințe, iar plantele mai mari în medie 3000. Plantele mai mari pot produce până la 62.000 de semințe. Din cercetări rezultă că din totalul semințelor 92-96% au capaciattea de germinare. Semințele ierbii pârloagelor germinează și în întuneric, prezența luminii are rol catalizator.

• Această caracteristică de adaptare face ca planta să răsară când se efectuează lucrări agricole, dar tot timpul rămâne o rezervă suficientă de semințe.

BIOLOGIA IERBII PÂRLOAGELOR• Efecte allelopatice• A.artemisiifolia conține substanțe allelopatice solubile în apă.

Partea superioară a plantei are proprietăți allelopatice. Substanțele toxice din A.artemisiifolia conțin sescviterpen-lactani. Componentele active din plantă au proprități inhibitive asupra algfelor dar și asupra plantelor superioare.

• Proprietăți benefice• În Canada ceaiul din această plantă se folosește pentru oprirea

sângerării sau pentru combaterea durerilor abdominale. Extractul se folosește ca adaos în șampoane, sau exterior pentru tratarea bolilor dermatologice. Semințele bogate în ulei sunt consumate de păsări, conținutul caloric fiind apropriat de cea a semințelor de soia. Iarna păsările consumă de preferință aceste semințe, dar din păcate acest lucru contribuie la răspândirea plantei. De asemenea caprinele consumă această plantă cu preferință.

PROCEDEE DE COMBATERE NON-CHIMICE

Procedeele de combatere non-chimice trebuie să curpindă toate terenurile unde apara aceste plante. Cel mai important lucru este scăderea numărului de semințe care pot germina și care pot produce noi plante. Pe lângă procedeele agrotehnice moderne este nevoie și de utilizarea ierbicidelor.

În intravilan combaterea se poate realiza cel mai ușor prin cosire, acoperirea solului și prin înființarea și întreținerea spațiilor verzi.

Pe ternurile agricole abandonate în primii doi ani putem să ne așteptăm la apariția masivă a plantei. După al treilea an populația scade în favorea altor specii: Solidago gigantea, Calamagrostis epigeis, Elymus repens, Erigeron anuus.

PROCEDEE DE COMBATERE MECANICE

• Această metodă este cea mai ecologic posibilă.• Plivitul manual se poate aplica cel mai bine în

intravilan, dar are randament scăzut. Este important să alegem perioada optimă. În perioada înfloririi poate determina la oameni chiar reacții puternice alergice. Din această cauză este indicată utilizarea mănușilor de protecție pentru evitarea reacțiilor alergice la piele.Se poate utiliza sapa, dar deasupra solului la câțiva cm planta are 2-3 ramificații de unde se regenerează. Pe lângă drumuri este indicată cosirea de 2-3 ori pe an. Prima cosire trebuie făcută la 1-2 săptămâni după apariția mugurilor de flori.

COMBATEREA NON-CHIMICĂ• Plivirea – este o metodă bună pentru suprafețe mici

(grădini, pe lângă drumuri, alei etc.). Este preferat de exectutat când pământul este umed. Prin plivire-smulgere combaterea este de 100% deoarece planta nu are rizomi. Lucrările trebuie făcute înainte de înflorire.

• Și pe terenurile agricole se poatre utiliza această metodă, mai ales în culturile de cartofi, sfeclă de zahăr, pepene și castraveți. Este o metodă ecologică. Utilizarea sapei atât manuală cât și cea mecanică este de asemenea recomandată în aceleași condiții ca și plivirea-smulgerea.

COMBATEREA NON-CHIMICĂ• Utilizarea cultivatorului• O altă metodă este utilizarea cultivatorului între rânduri, metodă ce

poate fi utilizată pe suprafețe mari. Această metodă se poate utiliza până când cultivatorul nu afectează cultura mare. În situația infestării puternice și a plantelor mari metoda nu se poate utiliza. De asemenea metoda nu poate fi utilizată în terenuri în pantă.

• Acoperirea – se utilizează paralel cu utilizarea cultivatorului.• Cosirea – metoda cea mai des folosită. Se poate efectua atât

manual cât și mecanic. Cosirea nu înseamnă eradicarea totală a plantei, fiindcă acesta se regenerează. Cosirea este o metodă bună dar trebuie efectuată ori de câte ori este nevoie.

• La terenuri agricole de ex. după recolta cerealelor se observă că după seceriș planta se regenerează și se produc centru de infestare pe terenurile abandonate temporar. Pe terenurile agricole paralele cu cosire trebuie aplicate și ierbicide.

COMBATEREA NON-CHIMICĂ• După observațiile noastre data cosirii și numărul de

cosiri influențează creșterea vegetativă și producția de stamine. După cosirea din 12 mai plantele au dezvoltat mai multe ramificații față de cele necosite și au înflorit cu 3 zile mai târziu. Cosirea din 21 iunie a determinat scăderea plantei în înălțime și mai puțină masă verde. Cea mai eficientă cosire a fost cea de dinaintea înfloririi.

• Ambrosia artemisiifolia preferă terenurile neocupate de alte plante. De asemenea nu-i place umbra. În prezența altor graminee și prin cultivarea terenului nu poate deveni dominantă.

ALTE METODE FIZICE DE COMBATERE

• În agricultura ecologică se utilizează metoda greblării în stadiul incipient de creștere a plantei. Pe terenurile cultivate cu cereale se poate utiliza și discuirea, care are randament bun. Este important ca terenul să fie “negru”, ceea ce înseamnă că lucrarea terbuie repetată pe parcursul anului.

• Metodle de combatere agrotehnice sunt nu,eroase. Dacă cultura vegetală primară este viguroasă nu lasă loc pentru dezvoltarea Ambrosiei artemisiifolia. În situația culturilor mai puțin compacte sau în cazul înghețului puternic, a apelor băltite ne putem aștepta la apariția masivă a plantei.

METODE BIOLOGICE

• Este o metodă nouă de combatere a Ambrosiei artemisiifolia. În țara sa natală planta are multe dăunătoare, mai mult de 200 de insecte și 50 de ciuperci. Dintre ele putem menționa insectele Tarachidia candefacta și Zygogramma suturalis. În Japonia încercările de combatere a Ophraelle cmmuna nu au fost concludente.

POSIBILITĂȚI DE COMBATERE BIOLOGICĂ CU UTILIZAREA

METODELOR CLASICE• În SUA în anul 2003 s-au utilizat în cercetări mai multe

insecte și ciuperci, dar care nu au fost aclimatizate în Europa. Dintre acestea o specie de insectă și mai multe specii de ciuperci se află în centrul atenției.

• Pentru ca această metodă să aibă succes, trebuie continuate cercetările pe parcursul a mai multor ani, în condiții de carantină și cu respectarea legislației europene.

• De asemenea s-ar putea utiliza anumite specii de ciuperci care produc bioierbicide, dar deocamdată nu dispunem de fonduri suficiente pentru cercetare.

SFÂRŞIT