Date post: | 28-Dec-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | maria-magdalena |
View: | 54 times |
Download: | 9 times |
CAPITOLUL I
CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND JUDECATA
SecŃiunea I
Faza procesual penală a judecăŃii
ExplicaŃii prealabile. În cadrul reglementărilor din Partea
specială a Codului de procedură penală dispoziŃiile din titlurile I-III se
referă la cele trei faze de desfăşurare a procesului penal: urmărirea
penală (art.200-286), judecata (art.287-414), executarea hotărârilor
penale (art.415-464).
Necesitatea fazei de judecată rezultă din dispoziŃiile
constituŃionale intitulate marginal „instanŃele judecătoreşti” – art.126
alin.1 potrivit cărora justiŃia se realizează prin Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie şi prin celelalte instanŃe judecătoreşti.
În sistemul procesual penal român faza judecăŃii reprezintă o
activitate principală, deoarece are caracter jurisdicŃional, întreaga
desfăşurare procesuală a judecăŃii având ca scop (finalitate)
soluŃionarea cauzei penale şi ca funcŃiune aflarea adevărului în
privinŃa cauzei penale deduse judecăŃii.
Potrivit lui VINTILĂ DONGOROZ1 în procesul penal termenul
judecată semnifică, în sens larg, acea parte a procesului penal care se
desfăşoară în faŃa instanŃei de judecată de la sesizare şi până la
soluŃionarea definitivă a cauzei penale.
1 V. Dongoroz ş.a. - ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea specială, Editura Academiei Bucureşti, 1976, pag.119.
2
În vorbirea curentă termenul judecată se confundă cu proces. În
terminologia Codului de procedură penală sensurile celor două
cuvinte sunt diferite, noŃiunea de proces incluzând: urmărirea penală,
judecata şi executarea hotărârilor judecătoreşti.
Judecata începe din momentul sesizării instanŃei şi durează
până la pronunŃarea unei hotărâri definitive. În această fază
procesuală conducerea activităŃii judiciare revine instanŃei care este
compusă din numărul de judecători prevăzut de lege.
În afara instanŃei mai participă la judecată, procurorul, părŃile,
apărătorul şi alŃi subiecŃi procesuali: martori, experŃi, interpreŃi, etc.
SoluŃionarea unei cauze penale în mod definitiv constituie
obiectul judecăŃii. Judecata priveşte raportul de conflict adică raportul
juridic născut din săvârşirea faptei penale, inclusiv subiecŃii acestui
raport: (persoana care a săvârşit infracŃiunea şi victima infracŃiunii)
- raportul procesual principal. Judecata poate avea ca obiect şi
rezolvarea unui raport procesual adiacent privind cauza penală:
arestarea preventivă, conflictele de competenŃă etc. În vederea
soluŃionării cauzei penale instanŃa îndeplineşte îndatoririle cuprinse
în dispoziŃiile părŃii generale şi îndeosebi ale părŃii speciale.
Judecata constituie cea mai importantă fază a procesului penal
pentru că în acest cadru se realizează soluŃionarea propriu zisă a
cauzei penale cu ajutorul probelor administrate în cursul urmăririi
penale completate cu probele administrate în cursul judecăŃii.
Gradele de jurisdicŃie2. Judecarea cauzei penale până la
rămânerea definitivă a hotărârii instanŃei se desfăşoară într-o
procedură dispusă în scară, fiecare treaptă realizându-se în faŃa unor
instanŃe de grade diferite.
2 Pentru detalii a se vedea N. Volonciu. ConsideraŃii privind sistemul gradelor de jurisdicŃie. RDP nr. 2/1995.
3
În procedura penală română judecata ca fază procesuală se
înfăptuieşte în două sau trei grade de jurisdicŃie, cauza penală
judecându-se în primă instanŃă (în fond) cu posibilitatea judecării în
apel şi în recurs, respectiv numai în recurs – ciclul procesual ordinar.
În mod excepŃional judecata cunoaşte un singur grad de jurisdicŃie
(ex.: în cazul declinării competenŃei, ori strămutării cauzei). Sistemul
fazei de judecată cunoaşte şi ciclul procesual extraordinar când
împotriva unei hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă se exercită o
cale de atac extraordinară: contestaŃia în anulare, revizuirea, etc.
Această compartimentare a judecăŃii îşi are justificarea în
necesitatea realizării controlului jurisdicŃional.
Parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicŃie nu este obligatorie.
Dacă hotărârea pronunŃată în prima instanŃă este legală şi temeinică
judecata în căile de atac ordinare şi extraordinare nu mai are loc.
Structura fazei de judecată. Reglementarea consacrată
judecăŃii cuprinde în conformitate cu structura titlului al II-lea din
partea specială a Codului de procedură penală etapa judecăŃii în
primă instanŃă şi etapa judecăŃii în căile de atac (ordinare şi
extraordinare)3.
La rândul lor etapele judecăŃii sunt structurate, potrivit
profesorului GRIGORE THEODORU4 în stadii procesuale; ca regulă
generală o etapă a judecăŃii parcurge următoarele stadii procesuale:
stadiul de pregătire a şedinŃei de judecată, stadiul de desfăşurare a
şedinŃei de judecată, stadiul deliberării şi adoptării hotărârii; fiecare
stadiu cuprinde diferite momente cu relevanŃă procesuală (ex.: prima
înfăŃişare - art.300; terminarea cercetării judecătoreşti - art.339;
pronunŃarea hotărârii – art.310 etc.).
3 Gh.MateuŃ, Procedură penală, Partea specială. Edidura Lumina Lex Bucureşti, 1998, pag.20 4 Gr. Theodoru - Drept procesual penal. Partea specială, Editura Cugetarea, Iaşi, 1998, pag. 204
4
Desfăşurarea şedinŃei de judecată (judecata propriu zisă)
constituie nucleul central al întregului proces penal.
SecŃiunea II
Principiile fazei de judecată
Preliminarii. În faza de judecată, în afara regulilor de bază ale
procesului penal înscrise ca atare în art. 2-8 C.p.p. se aplică şi alte
principii cuprinse în reglementările internaŃionale privitoare la
drepturile omului şi în ConstituŃia României5 care sunt proprii numai
acestei faze şi care se constituie în garanŃii ale legalităŃii şi
imparŃialităŃii judecăŃii.
Unele dintre principiile judecăŃii sunt de ordin organizatoric
fiind înscrise în ConstituŃie, Legea privind statutul judecătorilor şi
procurorilor şi Legea privind organizarea judiciară. Din această
perspectivă trebuie evocate ca definitorii reglementările privind
independenŃa judecătorilor şi supunerea lor numai legii,
inamovibilitatea judecătorilor, distribuirea aleatorie a dosarelor.
Alte principii ale judecăŃii au în vedere aspecte de ordin
procedural ale activităŃii instanŃelor şi sunt cuprinse în Codul de
procedură penală. Aceste principii sunt: oralitatea, nemijlocirea,
contradictorialitatea şi publicitatea.
1. IndependenŃa judecătorilor şi supunerea lor numai legii6.
Aflarea adevărului cu prilejul soluŃionării cauzei penale impune în
5 Art.6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului garantează oricărei persoane dreptul la un proces echitabil şi la judecarea cauzei într-un termen rezonabil; acest principiu a fost preluat şi consacrat ca atare de art.21 alin.3 din ConstituŃia României republicată. 6 Cu toate că magistraŃii procurori exercită unele atribuŃii de natură contencioasă, având în vedere că funcŃionează sub autoritatea ministrului justiŃiei, aceştia nu se bucură de plenitudine de jurisdicŃie potrivit exigenŃelor cerute de art.6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului în sensul că nu sunt independenŃi faŃă de executiv (Hotărârea din 22 mai
5
mod obligatoriu judecătorului o poziŃie independentă fără influenŃe
sau presiuni exterioare care să-l determine să adopte o atitudine
contrară. Art.124 alin.3 din ConstituŃie prevede că judecătorii sunt
independenŃi şi se supun numai legii. O dispoziŃie asemănătoare se
regăseşte în Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea
nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi justiŃiei7
(art.2). În textul art.2 s-a mai adăugat că judecătorii trebuie să fie şi
imparŃiali şi că orice persoană, organizaŃie sau instituŃie este datoare
să respecte independenŃa judecătorilor.
Trebuie precizat că independenŃa judecătorilor şi supunerea lor
numai legii se realizează numai în cadrul activităŃii de judecată. În
situaŃiile în care nu se pune problema soluŃionării unei cauze,
judecătorii se supun obligaŃiilor administrative.
IndependenŃa judecătorilor mai presupune că aceştia să nu fie
interesaŃi în privinŃa soluŃiei ce urmează a fi adoptată. Pentru aceasta
legea a reglementat instituŃia incompatibilităŃii (art.46-54 C.p.p.).
De asemenea, asupra judecătorilor nu pot fi exercitate
intervenŃii din partea organelor superioare cât şi a altor autorităŃi
publice. Pentru a se asigura desfăşurarea normală a procesului legea
a prevăzut instituŃia strămutării (art.55-61 C.p.p.).
Pentru a asigura o reală şi efectivă independenŃă a judecătorului
ConstituŃia (art.125 alin.3) şi Legea nr.303/2004 (art.5) au instituit
incompatibilitatea funcŃiei de judecător orice altă funcŃie publică sau
privată cu excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul superior,
Institutul NaŃional al Magistraturii, Şcoala NaŃională de Grefieri. De
1998 a CurŃii Europene a Drepturilor Omului. Cauza Vasilescu împotriva României – M.Of. nr.637/1999; Hotărârea din 03 iunie 2003 în cauza Pantea împotriva României - M. Of. nr. 1150/2004). 7 Publicată în M.Of. nr.653 din 22 iulie 2005; Legea nr.303/2004 a fost republicată în M.Of. nr.826 din 13 sept. 2005, dându-se textelor o nouă numerotare.
6
asemenea, judecătorii nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiŃi,
informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaŃii şi le este
interzisă exercitarea activităŃilor de comerŃ cât şi participarea la
administrarea sau conducerea societăŃilor comerciale, civile, băncilor,
etc. În sfârşit, judecătorilor li se interzice să facă parte din partide sau
formaŃiuni politice sau să desfăşoare/participe la activităŃi cu
caracter politic (art.7 - 8 din Legea nr.303/2004).
Corolarul independenŃei judecătorilor îl constituie prevederea
referitoare la subordonarea faŃă de lege ceea ce exclude, în activitatea
profesională, orice altă subordonare.
IndependenŃa judecătorului nu este nelimitată. Alinierea
judecătorului la normele legale nu poate determina o rezolvare
arbitrară sau chiar abuzivă a cauzei. Pentru aceasta legislaŃia a
prevăzut instituŃia căilor de atac iar când un judecător se face vinovat
de săvârşirea unei infracŃiuni este angajată răspunderea penală a
acestuia8; judecătorii răspund şi pentru pronunŃarea unei
condamnări pe nedrept sau pentru privarea de libertate ori
restrângerea libertăŃii în mod nelegal9.
2. Inamovibilitatea judecătorilor, constituie principala
garanŃie a independenŃei judecătorilor şi este consacrată expres în
art.125 alin.1 din ConstituŃie.
Potrivit art.125 alin.1 judecătorii numiŃi de Preşedintele
României sunt inamovibili, în condiŃiile legii.
Expresia „în condiŃii legii” semnifică o trimitere la Legea
nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor care
stabileşte conŃinutul inamovibilităŃii judecătorilor.
Reglementările amintite precizează că:
8 art.266 C.p. (arestare nelegală şi cercetare abuzivă); art.268 C.p. (represiune nedreaptă) etc. 9 a se vedea art.504-507 C.p.p.
7
• numirea în funcŃie a judecătorilor se face de Preşedintele
României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii
după promovarea examenului de capacitate. Odată numit
judecătorul se bucură de inamovibilitate neputând fi
promovat, transferat, delegat, detaşat, suspendat, sancŃionat,
eliberat din funcŃie decât în cazurile expres prevăzute de lege;
• promovarea judecătorilor la instanŃa imediat superioară se
face numai prin concurs organizat la nivel naŃional de
Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul NaŃional al
Magistraturii; după desfăşurarea concursului şi comunicarea
rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune în
privinŃa promovării judecătorilor declaraŃi admişi;
• numirea în funcŃii de conducere la nivelul judecătoriilor,
tribunalelor şi curŃilor de apel se face prin concurs sau
examen de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul
NaŃional al Magistraturii; după validarea rezultatelor Consiliul
Superior al Magistraturii numeşte judecătorii în funcŃii de
conducere pentru o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea
reinvestirii o singură dată, în aceleaşi condiŃii;
• promovarea în funcŃia de judecător la Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie se face de Consiliul Superior al Magistraturii;
• numirea în funcŃii de conducere la Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie se dispune de Preşedintele României la propunerea
Consiliul Superior al Magistraturii;
• revocarea din funcŃiile de conducere la nivelul judecătoriilor,
tribunalelor şi curŃilor de apel se dispune de Consiliul
Superior al Magistraturii pentru următoarele motive:
exercitarea necorespunzătoare a atribuŃiilor manageriale
8
privind organizarea eficientă, comportamentul şi
comunicarea, asumarea responsabilităŃii şi aptitudinilor
manageriale, precum şi în cazul în care nu mai este
îndeplinită una din condiŃiile necesare pentru numirea în
funcŃia de conducere cât şi în cazul aplicării unei sancŃiuni
disciplinare; pentru aceleaşi motive Preşedintele României la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii dispune
revocarea din funcŃiile de conducere la Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie;
• transferarea, suspendarea şi sancŃionarea judecătorilor se
dispun numai de Consiliul Superior al Magistraturii;
• delegarea, detaşarea şi transferul judecătorilor se face numai
cu acordul acestora;
• eliberarea din funcŃie a judecătorilor se dispune de
Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii în caz de: demisie, pensionare, aplicarea unei
sancŃiuni disciplinare, condamnare definitivă, etc.;
Judecătorii stagiari sunt numiŃi şi eliberaŃi din funcŃie de
Consiliul Superior al Magistraturii.
Mai trebuie menŃionat că potrivit art.951 din Legea nr.303/2004
judecătorii nu pot fi percheziŃionaŃi, reŃinuŃi sau arestaŃi decât cu
încuviinŃarea SecŃiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior
al Magistraturii10.
10 Consiliul Superior al Magistraturii este organizat şi funcŃionează potrivit Legii nr.317/2004, publicată în M.Of. nr.599/2004, republicată în M.Of. nr.827/2005 având ca principale atribuŃii asigurarea respectării legii şi a criteriilor de competenŃă profesională în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor, apărarea judecătorilor şi procurorilor împotriva oricărui act care le-ar afecta independenŃa sau imparŃialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea, ş.a. De asemenea, îndeplineşte prin secŃiile sale rolul de instanŃă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor.
9
3. Distribuirea aleatorie a cauzelor. Asigurarea imparŃialităŃii
în înfăptuirea actului de justiŃie se realizează şi prin introducerea
unui criteriu obiectiv de distribuire a cauzelor.
În vederea eliminării posibilităŃii repartizării dirijate a cauzelor,
în legislaŃie11 au fost introduse prevederi care urmăresc stabilirea
unor criterii obiective pentru repartizarea dosarelor de către instanŃe.
Principiul distribuirii aleatorii a dosarelor a fost consacrat prin
Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi
justiŃiei care a modificat şi completat şi Legea nr.304/2004 privind
organizarea judiciară12.
Potrivit art.11 din Legea nr.304/2004 activitatea de judecată se
desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a cauzei,
iar în textul art.53 se menŃionează că:
- repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod
aleatoriu, în sistem informatizat;
- cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute
altui complet de judecată decât în condiŃiile prevăzute de lege.
Prevederile procedurale care asigură aplicarea efectivă a
principiului sunt cuprinse în Regulamentul de ordine interioară a
instanŃelor aprobat prin Hotărârea nr.159/200413 a Consiliului
Superior al Magistraturii. Regulamentul de ordine interioară a
instanŃelor a fost modificat şi completat prin Hotărârea nr.71/200514,
a Consiliului Superior al Magistraturii. Monitorizarea aplicării în
practică a acestui sistem de distribuire a cauzelor la toate instanŃele
se asigură de Consiliul Superior al Magistraturii. 11 Vezi şi Strategia de reformă a sistemului judiciar 2003-2007, aprobată prin H.G. nr.1052/2003 publicată în M.Of. nr.649 din 19.09.2003 reconsiderată şi actualizată pentru perioada 2005-2007 aprobată prin H.G. nr.232/2005 publicată în M.Of. nr.273 din 30.03.2005. 12 Legea nr.304/2004 a fost publicată în M.Of. nr.576/2004 şi republicată în M.Of. nr.827 din 13.09.2005 dându-se textelor o nouă numerotare. 13 Publicată în M.Of. nr.881 din 27.09.2004. 14 Publicată în M.Of. nr.222 din 16.03.2005.
10
4. Art.289 C.p.p. consacră oralitatea judecăŃii. După opinia
profesorului GHEORGHIłĂ MATEUł15 oralitatea înseamnă că
întreaga şedinŃă de judecată se desfăşoară în formă verbală (prin viu
grai); principiul oralităŃii decurge din principiul înscris în art.287
alin.2 potrivit căruia instanŃa îşi formează convingerea pe baza
probelor administrate în cauză; în vederea pronunŃării unei soluŃii
juste instanŃa va reŃine nu numai ceea ce s-a consemnat ci şi ceea ce
s-a discutat cu ocazia dezbaterilor.
Oralitatea este asigurată prin modul în care legea prevede
desfăşurarea şedinŃei de judecată: preşedintele dispune ca grefierul
să dea citire actului de sesizare (art.322), se procedează la ascultarea
inculpatului şi a celorlalte părŃi (art.323-326), a martorilor (art.327),
sunt prezentate mijloacele materiale de probă (art.330), se dă
cuvântul procurorului (art.340) etc.
InstanŃa când soluŃionează cauza trebuie să Ńină seama şi de
aspectele exprimate oral în cursul şedinŃei.
Oralitatea şedinŃei de judecată nu exclude caracterul scris
(consemnator, de documentare) al actelor de judecată. În
reglementarea Codului de procedură penală, actele procesuale şi
procedurale efectuate în şedinŃa de judecată se consemnează în scris,
grefierul ia note cu privire la desfăşurarea şedinŃelor16, etc. (toate
acestea adunate la un loc fac să se contureze, ceea ce în vorbirea
curentă desemnează, dosarul cauzei).
De asemenea, pentru a veni în sprijinul judecătorilor, ca aceştia
să poată aprecia cât mai obiectiv elementele dezbaterilor, art.342
C.p.p. dă posibilitatea procurorului şi părŃilor să depună concluzii
scrise.
15 Gh. MateuŃ – op. cit., pag.12-13 16 Pentru detalii a se vedea SecŃiunea a III-a „Desfăşurarea judecăŃii. Înregistrarea şedinŃei de judecată”.
11
Principiul oralităŃii se aplică în cursul oricărei judecăŃi, excepŃie
făcând cazul reglementat de art.391 care prevede posibilitatea
admiterii în principiu a contestaŃiei în anulare, fără citarea părŃilor.
5. Nemijlocirea judecăŃii. Continuitatea şedinŃei de
judecată. Prin nemijlocire, potrivit lui VINTILĂ DONGOROZ17, se
înŃelege că actele procesuale şi procedurale care dau conŃinut şedinŃei
de judecată trebuie îndeplinite direct în faŃa instanŃei, în prezenŃa
completului de judecată.
Alături de oralitatea procedurii de judecată, nemijlocirea în
cursul judecăŃii decurge din reglementarea cu valoare de principiu
înscrisă în art.287 alin.2 C.p.p.
Judecătorul trebuie să perceapă direct probele. În acest scop
trebuie să ia legătura personal cu inculpatul, să asculte nemijlocit
martorii, să ia contact cu experŃii fără intermediari, să perceapă direct
mijloacele materiale de probă, etc.
Nemijlocirea implică cercetarea judecătorească şi presupune
readministrarea de către instanŃă a probelor care au fost administrate
în cursul urmăririi penale şi administrarea de probe noi.
În considerarea acestui principiu este de dorit ca stabilirea
situaŃiei de fapt să se facă în aşa fel încât între izvorul probelor şi cel
care înregistrează informaŃiile să existe cât mai puŃine verigi
intermediare.
Nemijlocirea şedinŃei de judecată este consfinŃită, în general, în
art.289 C.p.p.18 la care se adaugă şi alte norme cu incidenŃă
particulară.
În vederea asigurării nemijlocirii, legea (art.292 alin.1 C.p.p.,
art.11 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară) a
17 V, Dongoroz ş.a.,op. cit. pag.132 18 Textul a fost declarat constituŃional prin Decizia nr.386/2003 a CurŃii ConstituŃionale (M.Of. nr.841/2003).
12
prevăzut principiul continuităŃii completului de judecată, cunoscut în
doctrină sub denumirea de unicitatea completului de judecată.
Aceasta presupune, exceptând situaŃiile prevăzute de art.292
alin.2 şi 3, ca acelaşi complet de judecată să judece cauza de la
început până la sfârşit. Măsura este necesară pentru ca judecătorii să
perceapă nemijlocit ceea ce s-a dezbătut în şedinŃa de judecată.
Potrivit art.52 din Legea nr.304/2004 privind organizarea
judiciară, schimbarea membrilor completului de judecată se face în
mod excepŃional pe baza criteriilor stabilite de Regulamentul de
ordine interioară a instanŃelor.
TRAIAN POP19 arăta că „numai pe baza celor văzute şi auzite la
dezbateri în mod nemijlocit îşi va întemeia judecătorul convingerea”.
6. Contradictorialitate şedinŃei de judecată. Art.289 prevede
expres că judecarea cauzei se desfăşoară în contradictoriu.
Potrivit profesorului ION NEAGU20 principiul contradictorialităŃii
constă în aceea că toate probele administrate în faŃa instanŃei trebuie
supuse discuŃiei părŃilor/apărătorului şi procurorului. Aceasta
constituie caracteristica de bază a procesului echitabil (art.6 CEDO).
Sistemul nostru procesual penal este contradictoriu fiindcă în
desfăşurarea lui se conturează două acŃiuni paralele dar opuse:
acŃiunea de tragere la răspundere penală şi acŃiunea contrară, de
apărare.
Contradictorialitatea devine manifestă numai după punerea în
mişcare a acŃiunii penale şi îndeosebi în faza de judecată pentru că
aici se împleteşte cu celelalte trăsături care sunt specifice judecăŃii:
oralitatea, publicitatea, etc.
19 Traian Pop - Drept procesual penal. Partea specială. Tipografia NaŃională. Cluj, 1948, pag.214 20 I. Neagu - Tratat de drept procesual penal. Partea specială. Editura Global Lex. Bucureşti, 2004, pag.126
13
Principiul contradictorialităŃii implică egalitatea de arme între
acuzare şi apărare în aşa fel încât să se realizeze egalitatea acestora,
prin acordarea posibilităŃii procurorului şi părŃilor/apărătorului de a
acŃiona cu aceleaşi mijloace procesuale (folosirea tuturor mijloacelor
legale de opoziŃie faŃă de punctele de vedere adverse).
În acest fel orice chestiune asupra căreia instanŃa urmează să se
pronunŃe trebuie supusă discuŃiei în contradictoriu între acuzare şi
apărare. De asemenea, martorilor propuşi de o parte li se pot pune
întrebări de cealaltă parte, probelor în acuzare li se pot opune probe
în apărare etc.
În legătură cu acest aspect TRAIAN POP21 arăta că „numai acele
elemente/probe din proces pot fi luate în considerare la darea
hotărârii dacă au fost invocate, ridicate şi puse în discuŃie
contradictorie în şedinŃa de judecată”.
O altă cerinŃă a principiului contradictorialităŃii se exprimă prin
separarea funcŃiilor procesuale, în aşa fel încât apărarea, acuzarea şi
soluŃionarea cauzei penale să fie atribuite unor subiecŃi procesuali
diferenŃiaŃi. Astfel, nu este posibil ca acelaşi organ judiciar să
îndeplinească funcŃia de acuzare cât şi cea de soluŃionare a cauzei,
aceasta nefiind de natură să contribuie la aflarea adevărului.
O trăsătură importantă a contradictorialităŃii o reprezintă şi
faptul că procurorul şi părŃile trebuie să fie prezente la judecată
pentru a administra probe şi combate pe cele ale adversarului. În
acest sens, prezenŃa procurorului este de regulă obligatorie, iar
pentru părŃi a fost prevăzută prin lege o procedură de citare
amănunŃită. În cazuri expres prevăzute de lege instanŃa poate statua
fără prezenŃa părŃilor (ex.: art.391 alin.1).
21 Traian Pop op. cit. pag.214
14
7. Publicitatea şedinŃei de judecată. Potrivit art.127 din
ConstituŃie şedinŃele de judecată sunt publice în afara cazurilor
prevăzute de lege. O dispoziŃie similară cuprinde şi art.12 din Legea
nr.304/2004. În Codul de procedură penală publicitatea şedinŃei de
judecată a fost înscrisă ca principiu în art.290 alin.1, nefiind admisă
prezenŃa în sala de judecată a minorilor sub 16 ani. În raport de
normele menŃionate publicitatea şedinŃei de judecată constituie o
garanŃie a normalei desfăşurări a judecăŃii şi semnifică faptul că,
exceptând cazurile prevăzute de lege, accesul la locul de desfăşurare
a judecăŃii este liber.
Principiul publicităŃii se referă numai la şedinŃa de judecată nu
şi la alte activităŃi ale judecăŃii din afara şedinŃei care nu sunt publice
(ex.: deliberarea este secretă fără nici o excepŃie).
Dovada publicităŃii şedinŃei de judecată, şi a modului de
pronunŃare a hotărârii rezultă din cuprinsul hotărârii judecătoreşti
care trebuie să cuprindă, printre altele, menŃiunea că şedinŃa a fost
sau nu publică, respectiv că pronunŃarea s-a făcut în şedinŃă publică
(art.305, art.357 C.p.p.).
CerinŃa publicităŃii şedinŃei de judecată este îndeplinită chiar
dacă în timpul judecăŃii nu se află în sală nici o persoană străină de
persoanele chemate la judecată22.
În cursul judecăŃii desfăşurarea şedinŃei de judecată poate fi, în
condiŃiile prevăzute de lege, nepublică.
Potrivit art.290 alin.2 C.p.p. instanŃa la cererea procurorului, a
părŃilor ori din oficiu, poate declara şedinŃă secretă, pentru tot cursul
sau numai pentru o anumită parte a judecăŃii, dacă dezbaterea
publică ar fi de natură a aduce atingere unor interese de stat,
22 V. Dongoroz ş.a., op. cit. p. 134
15
moralităŃii, demnităŃii sau vieŃii intime a unei persoane. Declararea
şedinŃei secrete se face în şedinŃă publică.
Legea a prevăzut persoanele care pot participa la o asemenea
şedinŃă. Acestea sunt – în afara completului de judecată, a
procurorului şi grefierului – părŃile, reprezentanŃii lor, apărătorii, alte
persoane chemate de instanŃă în interesul cauzei.
Nepublicitatea şedinŃei de judecată este aplicabilă şi în cazul
judecăŃii infractorilor minori (art.485).
La şedinŃele de judecată în cauzele privind infracŃiunile săvârşite
de minori pot asista – în afara inculpatului şi a celorlalte părŃi –
reprezentantul autorităŃii tutelare, părinŃii, iar dacă este cazul,
tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea căreia se află minorul,
reprezentantul serviciului de reintegrare socială a minorilor şi de
supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate de pe
lângă instanŃă, apărătorul, precum şi alte persoane a căror prezenŃă
este considerată necesară de către instanŃă.
După ascultarea inculpatului minor care nu a împlinit 16 ani,
instanŃa poate dispune îndepărtarea lui din sala de judecată dacă
apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile ar putea avea
influenŃă negativă asupra minorului.
În doctrină s-a susŃinut fără nici o rezervă că după deliberare şi
luarea hotărârii, pronunŃarea hotărârii se face întotdeauna, în
conformitate cu art.310 C.p.p. în şedinŃă publică (deci şi în cazurile în
care şedinŃa nu a fost publică).
Nerespectarea dispoziŃiilor referitoare la publicitatea şedinŃei de
judecată se sancŃionează cu nulitate absolută potrivit art.197 alin.2
C.p.
16
În practica judiciară s-a reŃinut că probele strânse în cursul
urmăririi penale pot servi numai ca temei pentru trimiterea în
judecată a inculpatului, pentru a constitui temeiul pronunŃării unei
hotărâri judecătoreşti ele trebuie verificate de instanŃă, în cursul
cercetării judecătoreşti în condiŃiile art.289 şi art.290 C.p.p., adică
prin administrarea lor în şedinŃă publică, oral, nemijlocit şi
contradictoriu23.
SecŃiunea III
Reglementări generale privind judecata
în toate etapele sale
1. ConsideraŃii preliminare
Prin dispoziŃiile art.287-312 C.p.p. sub denumirea DispoziŃii
generale sunt sistematizate în cadrul unui capitol distinct norme care
se aplică oricărei judecăŃi, indiferent dacă are loc în primă instanŃă,
în cadrul căilor de atac sau în judecarea unor proceduri speciale.
O abatere de la vreuna dintre aceste norme comune tuturor
etapelor şi stadiilor judecăŃii este posibilă numai în cazul în care o
dispoziŃie specială prevede o derogare de la norma respectivă.
Îndatoririle instanŃei. Rolul activ al instanŃei. Din
conŃinutul art.287 C.p.p. rezultă că principala îndatorire a instanŃei
este soluŃionarea cauzei penale, judecătorul formându-şi convingerea
pe baza probelor administrate în cauză24.
În privinŃa formării convingerii judecătorilor, norma înscrisă în
art.287 reprezintă o particularizare, la faza judecăŃii, a normei cu
23 Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃia penală, decizia nr.709/2004, decizia nr.4915/2004, nepublicate. 24 Vezi lucrarea „Despre convingerea organelor judiciare”, Dreptul , nr. 7/2002, p.159
17
valoare de principiu în materia probaŃiunii consacrată în art.63 alin.2
potrivit căreia „probele nu au o valoare mai dinainte stabilită;
aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma
examinării tuturor probelor administrate în cauză”.
În acest scop, instanŃa trebuie să-şi exercite în orice moment
atribuŃiile în mod activ, în vederea aflării adevărului şi realizării
rolului educativ al judecăŃii.
Rolul activ al instanŃei derivă din principiul fundamental al
procesului penal consacrat în art.4 C.p.p. şi vizează atât judecata în
primă instanŃă cât şi judecata în căile de atac.
În considerarea prevederilor art.287 instanŃa are îndatorirea de
a interveni ori de câte ori este necesar şi prin toate mijloacele
procesuale prevăzute de lege pentru buna desfăşurare a judecăŃii.
Această îndatorire impusă instanŃei constituie obiectul rolului activ şi
este explicit reflectată în numeroase dispoziŃii care reglementează
atribuŃiile instanŃei în cursul judecăŃii; ex.: dispoziŃiile art.76, art.120,
art.320 privind explicaŃiile şi lămuririle date părŃilor, dispoziŃiile
art.371 alin.2 şi art.373 respectiv art.3856 şi art.3857 privind
extinderea examinării cauzei cu prilejul soluŃionării apelului sau
recursului etc.
Constituirea instanŃei. Compunerea instanŃei. Locul
judecăŃii. Forma în care se realizează judecarea cauzelor este şedinŃa
desfăşurată în faŃa instanŃei legal constituite (art.289). InstanŃa se
consideră legal constituită când este formată din completul de
judecată la care se adaugă totdeauna grefierul şi, în condiŃiile
prevăzute de lege procurorul.
Completul de judecată realizează atribuŃiile jurisdicŃionale ale
instanŃei, procurorul şi grefierul neavând atribuŃii jurisdicŃionale.
18
Compunerea instanŃei – a completului de judecată – este cea
prevăzută de lege25 pentru fiecare instanŃă de judecată (art.292
alin.1).
Potrivit art.292 alin.2 în tot cursul judecăŃii completul trebuie să
rămână acelaşi pentru a se asigura astfel continuitatea şi
nemijlocirea în desfăşurarea procesului penal26.
Regula cunoaşte şi o derogare în sensul că este posibilă
schimbarea completului, dar cu respectarea a două condiŃii: a)
menŃinerea aceluiaşi complet să nu fie posibilă (judecătorul nu poate
participa la judecată din motive obiective); b) schimbarea poate avea
loc până la momentul începerii dezbaterilor.
Art.292 alin.3 prevede că după începerea dezbaterilor orice
schimbare a completului atrage reluarea de la început a dezbaterilor.
În acest moment procesual când se pun concluzii asupra fondului la
prima instanŃă şi asupra căilor de atac exercitate, principiul
nemijlocirii trebuie aplicat integral în sensul că judecătorul care
adoptă hotărârea trebuie să fie cel care a participat la dezbateri.
Art.54 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară
stabileşte că dosarele date în competenŃa de primă instanŃă a
judecătoriei27, tribunalului şi curŃii de apel se judecă în complet
format dintr-un judecător; apelurile se judecă în complet format din
doi judecători, iar recursurile în complet format din trei judecători cu
excepŃia cazurilor în care legea prevede altfel (ex.: o reglementare
25 Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară. 26 Prin decizia nr.343/2004 (M.Of. nr.980/2004) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.292 alin.2 şi 3 sunt constituŃionale. 27 Potrivit art.23 din Legea nr.304/2004 judecătorii stagiari judecă infracŃiunile prevăzute de art.279 alin.2 lit.a cât şi cererile de reabilitare şi cele de constatare a intervenŃiei amnistiei ori graŃierii.
19
specială există pentru compunerea completelor de la Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie) 28.
Prin decizia nr.V din 26.09.2005 pronunŃată în dosarele
nr.9/2005, nr.15/2005 şi nr.18/2005 Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie, SecŃiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie, stabilind că infracŃiunile prevăzute în Legea
nr.78/2000 se judecă în primă instanŃă de complete formate
dintr-un singur judecător.
În conformitate cu art.52 alin.1 din Legea nr.304/2004, colegiile
de conducere ale instanŃelor stabilesc compunerea completelor de
judecată la începutul anului urmărind asigurarea continuităŃii
completului.
Potrivit art.288 locul unde se desfăşoară judecată este sediul
instanŃei. De regulă judecata se desfăşoară la sediul instanŃei. Pentru
motive temeinice instanŃa poate dispune ca judecată să se desfăşoare
în alt loc. Art.57 din Legea nr.304/2004 prevede în mod expres că
instanŃele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state militari
români, membri ai unei forŃe multinaŃionale dacă pe teritoriul statelor
respective poate fi exercitate jurisdicŃia română potrivit convenŃiilor
internaŃionale.
Potrivit art.197 alin.2 C.p.p. nerespectarea dispoziŃiilor relative
la compunerea instanŃei se sancŃionează cu nulitatea absolută. Cu
privire la legala constituire a instanŃei în art.197 alin.2 se mai arată
că, se sancŃionează cu nulitatea absolută neparticiparea procurorului
la şedinŃele de judecată când participarea acestuia este obligatorie
potrivit legii.
28 Completul SecŃiei Penale (3 judecători), Completul de 9 judecători, SecŃiile Unite (cel puŃin două treimi din numărul judecătorilor instanŃei)
20
2. Pregătirea judecăŃii
Fixarea termenului de judecată şi citarea la judecată
(art.291, 293). Măsurile de pregătire a judecăŃii (acte procesuale şi
procedurale) privesc atât pregătirea iniŃială cât şi pregătirea
ulterioară.
Măsurile iniŃiale presupun respectarea principiilor distribuirii
aleatorii a cauzelor şi implică repartizarea cauzelor pe complete de
judecată în sistem informatizat. Măsurile ulterioare cad în sarcina
preşedintelui completului de judecată ori a completului de judecată.
Primul act procesual, după sesizarea instanŃei este fixarea
termenului de judecată. Odată cu fixarea termenului se dispune şi
citarea părŃilor cât şi a celorlalte persoane care trebuie să participe la
judecată (martori, experŃi, interpreŃi).
Latura procedurală a acestor acte cade în sarcina grefierului,
dispoziŃiile art.175-art.181 C.p.p., urmând a fi aplicate în mod
corespunzător.
Termenul de judecată se fixează în raport de urgenŃa cauzei;
astfel, în cauzele cu inculpaŃi arestaŃi judecata se face de urgenŃă
(fixarea de termene cât mai scurte) şi cu precădere (la termenul fixat
dosarele cu arestaŃi sunt luate în examinare înaintea altora) potrivit
art.293 sau art.472 C.p.p.
Judecata poate avea loc numai dacă părŃile sunt legal citate şi
procedura este îndeplinită29. Împrejurarea că partea citată nu
răspunde la chemare nu împiedică judecarea cauzei. Când se
constată lipsa unei părŃi dacă se apreciază că prezenŃa acesteia este
necesară, instanŃa poate amâna cauza luând măsuri în conformitate
29 Încălcarea acestei dispoziŃii se sancŃionează implicit cu nulitatea potrivit dispoziŃiilor art.38515 pct.2 lit.c, art.379 pct.2 lit.b şi art.386 lit.a.
21
cu art.183 pentru prezentarea ei la termenul următor. Partea
prezentă la un termen nu va mai fi citată pentru termenul următor.
În caz de amânare a judecăŃii obligaŃia citării nu se menŃine nici
pentru martori, experŃi şi interpreŃi, întrucât legea prevede că aceştia
iau în cunoştinŃă noul termen de judecată. Totuşi legea a prevăzut
pentru persoanele respective dreptul de a cere instanŃei să le
înmâneze citaŃii spre a le servi drept act justificativ la locul de muncă
în vederea prezentării la noul termen. DispoziŃiile de mai sus sunt
valabile şi în cazul în care judecata rămâne în continuare.
Militarii şi deŃinuŃii sunt citaŃi la fiecare termen.
Procurorul participă la şedinŃele de judecată potrivit dispoziŃiilor
art.315 C.p.p.
Asigurarea asistenŃei juridice obligatorii (art.294). Odată cu
fixarea termenului de judecată şi citarea la judecată, se desemnează
şi un apărător din oficiu30 în cauzele în care asistenŃa juridică a
inculpatului este obligatorie (art.171 alin.2, 3)31.
AsistenŃa juridică implică exercitarea tuturor drepturilor
procesuale ale părŃii asistate în conformitate cu art.172 şi art.173
C.p.p.
Pentru asigurarea exercitării dreptului la apărare legea
recunoaşte părŃilor şi apărătorului dreptul de a avea acces la dosarul
cauzei în tot cursul judecăŃii, pentru a cunoaşte conŃinutul acestuia.
Pentru ca inculpatului aflat în stare de deŃinere să poate beneficia de
dreptul la apărare art.294 obligă preşedintele instanŃei să ia măsuri
ca acesta să aibă acces la dosar şi să poată lua contact cu apărătorul.
30 În practica judiciară s-a reŃinut că în cazul în care inculpatul are apărător ales instanŃa nu trebuie să apeleze la un apărător din oficiu ci trebuie să dispună citarea apărătorului ales (Curtea de Apel Oradea decizia nr.88/2003. RDP nr.2/2005, pag.143). 31 Potrivit art.173 alin. ultim la cerere sau din oficiu instanŃa dispune desemnarea unui apărător şi în cazurile în care apreciază că partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea.
22
Alte măsuri pregătitoare (art.295).
Măsurile procesuale amintite vizând pregătirea judecăŃii (fixarea
termenului, citarea la judecată, desemnarea apărătorului) se
completează cu altele pentru asigurarea judecării cauzei la termenul
fixat. Luarea tuturor măsurilor necesare pentru ca judecata să nu
sufere amânare cade în sarcina preşedintelui completului de
judecată: studierea dosarului, verificări în privinŃa emiterii în
conformitate cu prevederile legii, a citaŃiilor cât şi în privinŃa
depunerii la dosar a dovezilor de înmânare, etc.
De asemenea, preşedintele completului se îngrijeşte ca lista
cauzelor fixate pentru termenul de judecată să fie întocmită şi afişată
la instanŃă, la vedere, cu 24 de ore înaintea termenului de judecată.
La întocmirea listei ce conŃine numele inculpatului şi numărul
dosarului se Ńine seama de data intrării cauzelor la instanŃă; la
începutul listei sunt trecute cauzele cu arestaŃi precum şi cele pentru
care legea prevede să fie judecate de urgenŃă.
3. Desfăşurarea judecăŃii
Conducerea şedinŃei de judecată. AtribuŃiile preşedintelui
completului (art.296). Indiferent de compunerea completului de
judecată acesta are totdeauna un preşedinte care realizează
conducerea şedinŃei de judecată. Când judecă un singur judecător
acestuia îi revin toate atribuŃiile date prin lege preşedintelui
completului. Potrivit art.52 din Legea nr.304/2004 în cazul în care
completul de judecată este compus din mai mulŃi membri,
conducerea completului se asigură prin rotaŃie de unul din membrii
acestuia. Preşedintele conduce şedinŃa, îndeplineşte toate îndatoririle
23
pe care le are de la lege (art.297, art.298, art.299 etc.) şi decide
asupra cererilor formulate de procuror şi părŃi, dacă rezolvarea
acestora nu este dată în sarcina completului de judecată (ex.: art.299
alin.2 teza I, prima parte).
Sfera problemelor în care decide preşedintele trebuie delimitată
de cea la care hotărârea nu poate fi luată decât de completul de
judecată. De pildă, preşedintele decide asupra măsurile prevăzute de
art.298 în vederea asigurării ordinii şi solemnităŃii şedinŃei, dar nu
poate hotărî singur asupra cererilor formulate de procuror sau părŃi,
rezolvarea lor revenind completului (art.302).
Pentru a marca rolul preşedintelui completului, legea a prevăzut
că în cursul judecăŃii întrebările se pun prin mijlocirea acestora. În
vederea sporirii operativităŃii desfăşurării şedinŃei, preşedintele poate
încuviinŃa ca întrebările să fie adresate direct celor întrebaŃi32.
Strigarea cauzei şi apelul celor citaŃi (art.297). Cu toate că
legea nu prevede, în activitatea practică, la începutul şedinŃei,
preşedintele declară şedinŃa de judecată deschisă. Judecarea cauzelor
se face în ordinea înscrisă pe lista de şedinŃă. După deschiderea
şedinŃei, preşedintele anunŃă cauzei a cărei judecare este la rând şi
dispune ca grefierul să facă apelul părŃilor şi al celorlalte persoane
citate. În felul acesta se constată cine este prezent, cine lipseşte şi
dacă este îndeplinită sau nu procedura de citare.
PărŃile se pot prezenta şi participa la judecată chiar dacă nu au
fost citate sau deşi citate nu au primit citaŃia, preşedintele având
obligaŃia să stabilească identitatea lor. În acest fel se evită amânarea
cauzei, iregularităŃile fiind de natură formală.
Când lipsa părŃilor este determinată de faptul că procedura de
citare nu a fost îndeplinită judecata se amână. Dimpotrivă, în 32 Întrebări puse de membrii completului, de procuror, de părŃi, în condiŃiile prevăzute de art.72, art.77, art.86 C.p.p.
24
conformitate cu art.291 alin.2 lipsa uneia sau chiar a tuturor părŃilor
legal citate nu împiedică judecarea cauzei cu excepŃia situaŃiei în care
instanŃa consideră că este necesară prezenŃa părŃii lipsă; în privinŃa
inculpatului arestat şi a inculpatului minor, legea prevede în mod
expres obligativitatea participării acestora la judecată (art.314,
art.375 alin.2, art.38511 alin.2, art.392 alin.2, art.402 alin.3,
respectiv art.484).
Asigurarea ordinii şi solemnităŃii şedinŃei (art.298). ŞedinŃa
de judecată trebuie să se desfăşoare într-un cadru solemn şi cu
respectarea disciplinei cuvenite. În acest scop, preşedintele
completului are sarcina să vegheze asupra menŃinerii ordinii şi
solemnităŃii şedinŃei, putând lua măsurile care se impun pentru
realizarea cadrului corespunzător.
Astfel, Ńinând seama de capacitatea sălii de şedinŃă, preşedintele
poate limita accesul publicului în sală.
Cei prezenŃi (părŃile, ceilalŃi participanŃi, persoanele care asistă
la judecată), sunt obligaŃi să respecte disciplina şedinŃei şi măsurile
luate de preşedinte pentru buna desfăşurare a judecăŃii. În caz de
tulburare a şedinŃei sau de nerespectare a măsurilor luate,
preşedintele are dreptul să atragă atenŃia oricărei persoane să
respecte disciplina şedinŃei, iar în caz de repetare ori de abateri grave
poate dispune îndepărtarea din sală a persoanei respective.
Dacă persoana îndepărtată este parte în proces, în vederea
asigurării dreptului la apărare, preşedintele este obligat să dispună
chemarea acesteia în sală înaintea de începerea dezbaterilor, să-i
aducă la cunoştinŃă actele efectuate în lipsă şi să-i citească
declaraŃiile celor ascultaŃi33.
33 Nerespectarea acestei dispoziŃii legale atrage nulitatea actelor efectuate în timpul cât partea a fost îndepărtată din sala de judecată, în condiŃiile art.197.
25
În timpul cât partea este îndepărtată din sală, apărătorul o
poate reprezenta în condiŃiile legii.
Constatarea infracŃiunilor de audienŃă (art.299). Este
posibil ca actul de tulburare al şedinŃei de judecată să constituie o
faptă penală. Asemenea fapte penale poartă denumirea de infracŃiuni
de audienŃă.
Preşedintele completului de judecată are obligaŃia să constate
faptele şi să-l identifice pe făptuitor. Cele constate se consemnează
într-un proces-verbal care se trimite procurorului pentru a lua
măsuri de efectuare a urmăririi penale. Dacă este cazul instanŃa
poate dispune arestarea preventivă a învinuitului, în temeiul art.147
C.p.p., în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de art.146 C.p.p.
(ascultarea persoanei, prezenŃa apărătorului, durata arestării, etc.)
Textul referindu-se la arestarea învinuitului rezultă că procesul-
verbal de constatare constituie şi actul de începere a urmăririi penale.
Mandatul de arestare va fi emis de preşedintele completului de
judecată. După luarea măsurii învinuitul este trimis de îndată
procurorului împreună cu procesul-verbal şi mandatul de arestare.
Luarea unei măsuri preventive se dispune de instanŃă prin încheiere
(art.302 alin.2)34.
Verificarea regularităŃii sesizării instanŃei (art.300).
Prima instanŃă este sesizată în general prin rechizitoriu sau prin
plângere prealabilă, în cazul infracŃiunilor prevăzute de art.279 alin.2
lit.a, iar instanŃa de control judiciar este sesizată prin actul de
declarare a căii de atac (apel, recurs, etc.).
În tot cursul desfăşurării procesului penal, judecata nu poate
avea loc fără o sesizare valabilă a instanŃei competente.
34 Având în vedere că prevederile art.299, în ceea ce priveşte aplicarea lor, se întregesc cu prevederile art.147 şi art.146, rezultă că împotriva încheierii se poate face recurs în termen de 24 ore.
26
Verificarea regularităŃii sesizării se face din oficiu la prima
înfăŃişare.
Dacă se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii35, iar
neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea
unui termen în acest scop36, instanŃa se va desesiza şi va restitui
dosarul organului judiciar care a făcut sesizarea în vederea refacerii
actului de sesizare.
Verificarea arestării la primirea dosarului. MenŃinerea sau
revocarea arestării (art.3001). Când procurorul dispune prin
rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatului în stare de arest,
dosarul se înaintează instanŃei competente cu cel puŃin cinci zile
înainte de expirarea arestării luate/prelungite în cursul urmăririi
penale (art.160).
După înregistrarea dosarului şi înainte de expirarea duratei
arestării, instanŃa este datoare să verifice din oficiu, în camera de
consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării dispuse în cursul urmăririi
penale.
În urma verificărilor instanŃa decide:
- menŃinerea arestării dacă se constată că temeiurile care au
determinat luarea/prelungirea măsurii în cursul urmăririi
penale impun în continuare privarea de libertate sau că există
temeiuri noi, dintre cele prevăzute de art.148 care justifică
privarea de libertate; dispoziŃiile art.159 alin.3, 4, 5, 7 şi 11 se
aplică în mod corespunzător;
- revocarea arestării şi punerea în libertate de îndată a
inculpatului dacă temeiurile care au determinat 35 În practica judiciară s-a reŃinut că neconfirmarea rechizitoriului de către conducătorul parchetului atunci când efectuarea urmăririi penale se face în mod obligatoriu de către procuror se sancŃionează cu nulitatea absolută a actului de sesizare a instanŃei (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie – S. Pen., decizia nr.5845/2004 RDP nr.3/2005, pag.140). 36 Astfel este posibil ca actul de sesizare a instanŃei să nu cuprindă semnătura celui care la întocmit (procurorul, persoana vătămată, persoana care a declarat apelul, etc.)
27
luarea/prelungirea măsurii în cursul urmăririi penale au
încetat sau dacă se constată că nu există temeiuri noi care să
justifice privarea de libertate în continuare.
Asupra menŃinerii sau revocării arestării, instanŃa se pronunŃă
prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în condiŃiile art.160a
alin.2.
Mandatul de arestare astfel menŃinut rămâne valabil în tot
cursul judecăŃii în condiŃiile prevăzute de art. 3002 şi art. 160b C.p.p.
Prevederile art.3001 au fost declarate de Curtea
ConstituŃională37 ca fiind conforme cu dispoziŃiile ConstituŃiei
României.
Norma înscrisă în art.3001 îşi găseşte aplicarea în etapa
judecăŃii în primă instanŃă, deoarece în continuare – în privinŃa
regimului arestării în cursul judecăŃii – sunt incidente prevederile
art.3002.
Verificări periodice privind arestarea inculpatului în
cursul judecăŃii. MenŃinerea sau revocarea arestării (art.3002).
În temeiul prevederilor art.160b care au preluat conŃinutul
dispoziŃiilor art.23 alin.6 din ConstituŃia României revizuită prin
Legea nr. 429/200338, în cursul judecăŃii instanŃa este datoare să
verifice, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea
şi temeinicia arestării preventive menŃinute potrivit art.3001.
Întrucât textul constituŃional se referă la judecată fără a distinge
între judecata în primă instanŃă ori judecata în căile de atac rezultă
că reglementarea cuprinsă în art.3002 este aplicabilă, sub rezerva
incidenŃei prevederilor art.139, art.140, art.350 C.p.p. pe întreaga
desfăşurare a judecăŃii. 37 Prin decizia nr.208/4.05.2004 publicată în M.Of. nr.485 din 31.05.2004. 38 Publicată în M.Of. nr.669/2003. ConstituŃia României a fost republicată în M.Of. nr.767/2003 dându-se textelor o nouă numerotare.
28
Dacă instanŃa constată că temeiurile arestării au încetat sau că
nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune
prin încheiere revocarea arestării şi punerea în libertate de îndată a
inculpatului.
Când instanŃa constată că temeiurile care au determinat
arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există
temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune prin încheiere
motivată menŃinerea arestării.
Încheierea poate fi atacată cu recurs în condiŃiile art.160a alin.2.
Drepturile procurorului şi ale părŃilor. Contradictorialitatea
fiind esenŃa judecăŃii este firesc ca subiecŃii procesuali cu poziŃii şi
interese contrare care participă la judecată să aibă anumite drepturi
în cursul rezolvării cauzei (atât în ceea ce priveşte latura penală, cât
şi în ceea ce priveşte latura civilă).
În tot cursul judecăŃii, procurorul şi oricare dintre părŃi, în
raport de poziŃia lor procesuală, pot formula cereri, ridica excepŃii şi
pune concluzii – art.301 C.p.p.
Procurorul are dreptul de a formula cereri, ridica excepŃii şi
pune concluzii în principal în susŃinerea, în condiŃiile legii, a
învinuirii prin efectuarea oricăror activităŃi procesuale legate de
exercitarea acŃiunii penale; de asemenea, procurorul susŃine în faŃa
instanŃei acŃiunea civilă în condiŃiile art. 17-18 C.p.p.
Partea vătămată poate formula cereri, ridica excepŃii şi pune
concluzii cu privire la latura penală, iar în caz de concurs de
infracŃiuni sau de conexitate numai cu privire la fapta care i-a cauzat
vătămarea.
Potrivit art.301 alin. ultim, partea civilă poate formula cereri,
ridica excepŃii şi pune concluzii în măsura în care acestea au legătură
29
cu pretenŃiile sale civile. Din modul de redactare a textului rezultă că
drepturile acordate părŃii civile vizează nu numai latura civilă, dar şi
latura penală.
În vederea asigurării „egalităŃii de arme” trebuie admis că de
aceste drepturi (prevăzute de art.301 pentru titularii exercitării
acŃiunii penale şi acŃiunii civile), beneficiază în mod corespunzător,
titularii contracŃiunilor corelative: inculpatul şi partea responsabilă
civilmente.
Contradictorialitatea presupune şi dreptul de a replica la cererile
formulate, excepŃiile ridicate sau concluziile puse.
Drepturile acordate părŃilor pot fi exercitate în limitele
corespunzătoare şi de apărători.
Chestiuni incidente şi măsuri procesuale. Orice cerere
formulată sau excepŃie ridicată de procuror/părŃi precum şi excepŃiile
ridicate din oficiu capătă potrivit art.302 caracterul de „chestiuni
incidente”.
În conformitate cu art.302 dreptului procurorului/părŃilor de a
formula cereri şi de a ridica excepŃii îi corespunde obligaŃia instanŃei
de a pune în discuŃie cererile/excepŃiile respective precum şi
excepŃiile ridicate din oficiu.
După discutarea cererilor şi excepŃiilor în condiŃii de
contradictorialitate instanŃa se pronunŃă asupra lor (le admite sau le
respinge) prin încheiere motivată39.
Tot prin încheiere motivată instanŃa se pronunŃă şi asupra
măsurilor procesuale (ex.: luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea
măsurilor preventive).
39 ex.: cererile de recuzare sau de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător; invocarea excepŃiilor privitoare la competenŃa instanŃei etc.
30
Suspendarea judecăŃii. Când inculpatul este împiedicat să
participe la judecarea cauzei datorită unei boli grave, instanŃa este
obligată să suspende judecata (art.303). IntervenŃia unei asemenea
împrejurări se stabileşte prin expertiză medico-legală.
Asupra suspendării procesului penal instanŃa dispune prin
încheiere. Suspendarea se dispune pe o perioadă nedeterminată adică
până când starea sănătăŃii inculpatului îi permite să participe la
judecată.
Încheierea pronunŃată în primă instanŃă poate fi atacată separat
cu recurs. Recursul nu suspendă executarea.
În cauzele cu mai mulŃi inculpaŃi dacă situaŃia de suspendare
survine numai în raport cu unul din aceştia, instanŃa dispune
disjungerea cauzei. Dacă disjungerea nu este posibilă se dispune
suspendarea întregii cauze.
Suspendarea judecăŃii nu are efect asupra măsurilor
preventive40.
În timpul suspendării, instanŃa are obligaŃia de a se interesa
periodic asupra stării de sănătate a inculpatului pentru a putea
aprecia dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea. De
îndată ce se constată (prin expertiză medico-legală) că inculpatul
poate participa la judecată instanŃa dispune din oficiu prin încheiere
reluarea procesului penal.
Prin Legea nr.281/2003 normele privind suspendarea judecăŃii
au fost extinse şi la altă ipoteză. Astfel, potrivit art.303 alin.6,
instanŃa suspendă prin încheiere motivată judecata şi în cazul în care
a fost ridicată o excepŃie de neconstituŃionalitate. Judecata se
40 dacă cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reŃeaua medicală din cadrul AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor sunt incidente prevederile art.139.
31
suspendă pe o perioadă determinată adică până la soluŃionarea
excepŃiei de către Curtea ConstituŃională.
Dacă în privinŃa inculpatului a fost luată o măsură preventivă
dispoziŃiile art.3002, art.145, respectiv art.1451 se aplică în mod
corespunzător.
Încheierea instanŃei pronunŃată în condiŃiile art.303 alin.6 este
supusă recursului în termen de 5 zile de la data pronunŃării.
Înregistrarea şedinŃei de judecată. Transcrierea
înregistrării. Note privind desfăşurarea şedinŃei. Deşi şedinŃele
de judecată se desfăşoară oral, actele procesuale şi procedurale se
consemnează în scris pentru a exista dovezi care să ateste
îndeplinirea lor.
Potrivit art.304 C.p.p. astfel cum a fost modificat şi completat41,
şedinŃele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau
audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau
stenogramele se transcriu de îndată.
De asemenea, în cursul şedinŃei de judecată grefierul ia note cu
privire la desfăşurarea procesului. În notele de şedinŃă se reflectă
activităŃile desfăşurate oral în şedinŃa de judecată: discuŃiile din
cursul judecăŃii, cele hotărâte de instanŃă etc.
În acest sens, în lege se arată că grefierul sau specialistul în
stenografie este obligat să consemneze toate afirmaŃiile, întrebările şi
susŃinerile celor prezenŃi inclusiv ale preşedintelui completului de
judecată.
În cursul şedinŃei preşedintele completului de judecată din oficiu
sau la cererea procurorului ori părŃilor poate dispune consemnarea în
notele grefierului a anumitor aspecte având relevanŃă juridică. 41 Art.304 a fost modificat succesiv prin pct.175 din Legea nr.281/2003 şi pct.2 din Legea nr.159/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr.109/2003 şi completat prin art.13 introdus în Legea nr.304/2004 prin Legea nr.247/2005.
32
Procurorul şi părŃile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de
către preşedinte.
Notele de şedinŃă pot fi contestate de către participanŃii la
proces. După verificare, preşedintele completului poate dispune
completarea ori rectificarea lor pe baza înregistrărilor din şedinŃa de
judecată.
După terminarea şedinŃei, participanŃii la proces pot primi la
cerere câte o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau
notelor grefierului. Legea permite contestarea notelor grefierului până
la termenul următor42.
Încheierea de şedinŃă (art. 305). Modul cum s-a desfăşurat
şedinŃa de judecată (actele procesuale şi procedurale care au format
conŃinutul şedinŃei de judecată) se consemnează în încheierea de
şedinŃă care prin caracterul său constatator, are funcŃionalitatea unui
proces-verbal43. În raport de prevederile art. 311 alin. ultim încheierea
de şedinŃă este o hotărâre judecătorească (cuprinde şi măsurile luate
în cursul judecăŃii).
MenŃiunile pe care trebuie să le conŃină încheierea de şedinŃă
sunt cele prevăzute de lege: ziua, luna, anul şi denumirea instanŃei;
menŃiunea dacă şedinŃa a fost sau nu publică; numele şi prenumele
judecătorilor, procurorului şi grefierului; numele şi prenumele
părŃilor, apărătorilor şi ale celorlalte persoane care participă în proces
şi care au fost prezente la judecată precum şi ale celor care au lipsit,
cu arătarea calităŃii lor procesuale şi cu menŃiunea privitoare la
îndeplinirea procedurii; enunŃarea faptei pentru care inculpatul a fost
trimis în judecată şi textele de lege în care a fost încadrată fapta;
înscrisurile care s-au citit în şedinŃă; cererile de orice natură 42 Prin deciziile CurŃii ConstituŃionale nr.415/2004 (M.Of. nr.1012/2004) şi nr.491/2005 (M.Of. nr.981/2005) prevederile art.304 au fost declarate constituŃionale. 43 Pentru dezvoltări a se vedea N.Volonciu Tratat de Drept Procesual Penal, Bucureşti 2001, Editura Paidea, p. 172.
33
formulate de procuror, de părŃi şi de ceilalŃi participanŃi la proces;
concluziile procurorului şi ale părŃilor; măsurile luate în cursul
şedinŃei.
Cuprinzând o relatare fidelă a celor discutate şi dispuse în
şedinŃă, încheierea permite verificarea legalităŃii acestora cu prilejul
exercitării căilor de atac44.
La redactarea încheierii, grefierul Ńine seama de conŃinutul
înregistrărilor sau stenogramelor transcrise şi al notelor de şedinŃă.
Încheierea se întocmeşte de grefier în 24 ore de la terminarea
şedinŃei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de
cel care a întocmit actul.
Legea prevede că încheierea de şedinŃă se redactează ca un act
separat numai dacă pronunŃarea nu are loc în ziua în care s-a
judecat cauza. Când pronunŃarea se face în aceeaşi zi cu judecata, nu
se întocmeşte o încheiere separată.
În practica judiciară s-a decis că lipsa încheierii de şedinŃă sau
neregularitatea întocmirii încheierii (lipsa unor menŃiuni esenŃiale),
conduce la nulitatea şedinŃei (hotărârii pronunŃate), în condiŃiile
art.197 când nu se poate stabili dacă au fost respectate
reglementările privind publicitatea şedinŃei, compunerea instanŃei,
participarea procurorului, prezenŃa inculpatului şi asistarea acestuia,
când sunt obligatorii45.
Hotărârile judecătoreşti cuprinzând soluŃiile instanŃei asupra
fondului cauzei (raportul procesual principal) rămânând definitive în
condiŃiile art.416, art.4161, art.417 se bucură de autoritate de lucru 44 Potrivit art.331 alin.2 încheierile date în primă instanŃă pot fi atacate în apel numai odată cu fondul, iar potrivit art.3851 alin.2, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinŃa sau decizia recurată, cu excepŃia cazurilor când, potrivit legii pot fi atacate separat. 45 G. Antoniu, N. Volonciu ş.a. Practică judiciară vol.IV, 1993, pag. 205. Curtea Supremă de JustiŃie; d.p. nr. 742/1993 – Buletinul jurisprudenŃei 1993, pagina 203. Curtea de Apel Bucureşti – d. nr.262/1995. secŃia a II-a pen. Culegere practică judiciară. 1995, pag. 78. Curtea de Apel Braşov, d.p. nr.10/200. Culegere de practică judiciară pe anii 2003-2004 p.304
34
judecat, pe când încheierile ce vizează, în general, raporturi
procesuale adiacente nu au caracter irevocabil şi ca atare, soluŃiile la
care se referă, pot fi modificate (se poate reveni asupra celor hotărâte
printr-o încheiere anterioară).
4. SoluŃionarea cauzei. Deliberarea.
Luarea şi pronunŃarea hotărârii judecătoreşti
SoluŃionarea cauzei presupune deliberarea şi pronunŃarea
hotărârii de îndată după încheierea dezbaterilor (art. 306).
În partea finală a art. 306 se arată că pentru motive temeinice
deliberarea şi pronunŃarea hotărârii pot fi amânate cel mult 15 zile.
Deliberarea presupune verificarea şi evaluarea de către
membrii completului de judecată a materialului probator existent la
dosar46. De la această activitate sunt excluşi ceilalŃi subiecŃi
procesuali (procurorul, grefierul, apărătorul), dispoziŃiile art. 307
arătând în mod expres că la deliberare iau parte numai judecătorii în
faŃa cărora a avut loc dezbaterile.
Pentru a se evita orice imixtiune în activitatea judecătorilor şi a
asigura libera exprimare a voinŃei lor, legea a stabilit ca deliberarea să
se desfăşoară în secret.
Luarea hotărârii înseamnă soluŃionarea propriu-zisă a cauzei
(concluzia instanŃei cu privire la conflictul de drept penal dedus în
faŃa instanŃei) – art.30847.
Această concluzie reprezintă un act de voinŃă a judecătorului,
act izvorât din convingerea sa formată după examinarea probelor legal
administrate48.
46 V.Dongoroz, op.cit. pg.148. 47 În conŃinutul dispoziŃiilor art.308 termenul „hotărâre” are înŃelesul de act procesual.
35
Întrucât prin acest act procesual al instanŃei se rezolvă fondul
cauzei (acŃiunea penală şi acŃiunea civilă), hotărârea luată reprezintă
un act jurisdicŃional care se bucură - în cazul nedeclarării căilor de
atac sau în cazul în care au fost declarate, după epuizarea lor – de
autoritate de lucru judecat.
Potrivit art. 308, hotărârea luată trebuie să fie rezultatul
acordului realizat de membrii completului de judecată cu privire la
soluŃiile date tuturor chestiunilor supuse deliberării.
ModalităŃile în care se realizează acordul de voinŃă a celor care
participă la luarea hotărârii au fost fixate prin lege. În textul art. 308
sunt prevăzute două modalităŃi: a) unanimitatea şi b) majoritatea. Din
redactarea textului rezultă că se preferă unanimitatea, legea
precizând că „hotărârea se ia cu majoritate când unanimitatea nu
poate fi întrunită”.
Dacă completul de judecată este format din doi judecători şi
unanimitatea nu poate fi întrunită, judecarea cauzei se reia în
complet de divergenŃă49.
Potrivit art. 54 din Legea nr. 304/2004, completul de divergenŃă
se constituie prin introducerea în completul de judecată a
preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanŃei, a preşedintelui de
secŃie ori a judecătorului din planificarea de permanenŃă.
Principiul independenŃei judecătorilor asigură exprimarea liberă
a opiniilor acestora. De aceea, judecătorul care are un alt punct de
vedere decât al majorităŃii, are obligaŃia de a exprima părerea sa într-
o opinie separată. Motivarea opiniei separate este obligatorie.
48 Jean Pradel. Procedure penale.Editions Cujas. Paris 1995, pag. 626. 49 Această procedură se regăseşte şi în legislaŃia altor Ńări, a se vedea pe larg J.Larguier. Procedure penale. Dalloz. Paris 1997, pag. 159.
36
Se poate întâmpla ca, în cazul unui complet format din mai mult
de doi judecători, nici o părere să nu întrunească majoritatea. Pentru
rezolvarea incidentului, în lege s-a prevăzut că în această situaŃie
judecătorul care opinează pentru soluŃia cea mai severă trebuie să se
alăture soluŃiei celei mai apropiate de părerea sa.
Minuta este actul procedural în formă scrisă în care se
consemnează rezultatul deliberării (art. 309).
Minuta trebuie să cuprindă toate menŃiunile prevăzute de lege
pentru dispozitivul hotărârii judecătoreşti50 (soluŃia dată în cauză sub
toate aspectele).
Omisiunea instanŃei de a trece în minută vreuna din menŃiunile
arătate în dispozitivul hotărârii (existenŃa unor neconcordanŃe între
minută şi dispozitiv) constituie motiv de nulitate în condiŃiile art.197
C.p.p.51
Minuta se redactează de unul din membrii completului de
judecată.
În conformitate cu prevederile art.309, partea finală, minuta se
semnează de toŃi membrii completului de judecată (deci şi de cel care
a făcut o opinie separată).
Minuta se semnează numai de judecători deoarece grefierul nu
face parte din complet52.
În practica judiciară s-a reŃinut că neîntocmirea minutei sau
nesemnarea acesteia de către toŃi judecătorii care au luat parte la
dezbateri atrage nulitatea a judecăŃii în condiŃiile art.197 când nu se
50 Dispozitivul hotărârii primei instanŃe este cel prevăzut de art.357, dispozitivul hotărârii în apel este cel prevăzut de art.383, iar dispozitivul hotărârii în recurs este cel prevăzut de art.38517. 51 În mod obişnuit în minută se menŃionează şi împrejurarea că hotărârea s-a pronunŃat în şedinŃă publică.; lipsa menŃiunii „pronunŃată în şedinŃă publică” nu se sancŃionează cu nulitatea absolută, deoarece pe de o parte, nu face parte dintre cazurile prevăzute de art.197 alin.2, iar pe de altă parte ordinea în care sunt îndeplinite actele procedurale privind soluŃionarea cauzei este următoarea: deliberarea, întocmirea minutei, pronunŃarea hotărârii, înscrierea ulterior în dispozitiv a acestei menŃiuni după redactarea hotărârii. 52 Curtea Supremă de JustiŃie, d.p. nr.27/1995. Buletinul jurisprudenŃei pe 1995, pag.241.
37
poate stabili dacă au fost respectate dispoziŃiile privind compunerea
legală a completului53; după semnare, nu se mai pot face modificări în
privinŃa celor dispuse şi consemnate în minută54.
PronunŃarea hotărârii (art. 310). După adoptarea hotărârii
aceasta trebuie pronunŃată în şedinŃă publică de către preşedintele
completului asistat de grefier.
Prin „hotărârea ce se pronunŃă” se înŃelege ceea ce a hotărât
instanŃa adică rezultatul deliberării consemnat în minută55.
PronunŃarea se face în ziua în care s-au desfăşurat dezbaterile
iar în caz de amânare în ziua fixată de instanŃă în acest scop şi
constă în citirea minutei (a soluŃiei date în cauză).
La pronunŃare, părŃile nu se mai citează deoarece data
pronunŃării a fost anunŃată la încheierea dezbaterilor. După
redactare, copii ale hotărârii primei instanŃe sau copii de pe
dispozitivul hotărârii se comunică persoanelor prevăzute de art.360 în
vederea asigurării exercitării căilor de atac.
După pronunŃare, grefierul consemnează soluŃia în condica de
şedinŃă a instanŃei.
Din modul de redactare a art.310 se deduce că pronunŃarea
hotărârii se face în şedinŃă publică indiferent de caracterul public ori
nepublic al judecăŃii.
De la data pronunŃării, în condiŃiile prevăzute de lege, începe să
curgă termenul de exercitare a căilor de atac.
Felul hotărârilor judecătoreşti (art. 311). Referindu-se la
felul hotărârilor judecătoreşti, Codul de procedură penală distinge, în
53 Curtea Supremă de JustiŃie,d.p. nr.48/1981 RRD nr.1/1982, pag.65; d.p. nr. 395/1999. Dreptul nr. 3/2000, pag. 141. Curtea Supremă de JustiŃie nr.2076/1996. Dreptul nr.11/1997, pag.127. Curtea de Apel Timişoara. D.p. nr. 51/1996. Dreptul nr. 12/1996, pag. 111. Curtea de Apel Braşov d.p. nr.464/2003 Culegere de practică judiciară 2003.2004, pag.309. 54 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr. 2467/1992. Dreptul nr. 3/1994, pag. 114. 55 Hotărârea ce se pronunŃă poate fi, potrivit art.311, o sentinŃă, o decizie sau încheiere.
38
raport de etapele judecăŃii, următoarele categorii: sentinŃele, deciziile
şi încheierile56.
Hotărârea prin care o cauză este soluŃionată în primă instanŃă
sau prin care instanŃa se dezinvesteşte, fără a soluŃiona cauza, se
numeşte sentinŃă.
Sunt hotărâri de dezinvestire: hotărârea de declinare a
competenŃei (art.42) hotărârea prin care instanŃa restituie dosarul
procurorului (art.300, art.332, art.333) ş.a.
În timp ce sentinŃele care rezolvă fondul cauzei pot fi atacate cu
o cale de atac, celelalte sentinŃe sunt atacabile numai în măsura în
care prin lege nu se dispune altfel (ex.: art.42 prevede că hotărârea de
declinare a competenŃei nu este supusă apelului şi nici recursului).
În determinarea categoriei de sentinŃă legea a avut în vedere, în
principal, activitatea de jurisdicŃie a instanŃei (de soluŃionare în fond
a cauzei). În afara acestei sarcini obişnuite, instanŃele se pronunŃă
prin sentinŃe şi în alte situaŃii (ex.: în căile extraordinare de atac -
art.386 lit.d, art. 403; procedura judiciară care se desfăşoară în faŃa
instanŃei de executare potrivit art.460, se încheie cu o sentinŃă57;
sentinŃă se pronunŃă şi în unele proceduri speciale – art.501).
Hotărârea prin care instanŃa se pronunŃă asupra apelului,
recursului, recursului în interesul legii, precum şi hotărârea
pronunŃată de instanŃa de recurs în rejudecarea cauzei, se numeşte
decizie.
Decizia este hotărârea pronunŃată, în cele mai multe ipoteze, în
ultimă instanŃă. Face excepŃie de la această regulă numai decizia
pronunŃată în apel. Cu această excepŃie, toate celelalte decizii
56 În conŃinutul dispoziŃiilor art.311 termenul hotărâre are înŃelesul de act procedural, de înscris. 57 Tribunalul Suprem d.p. nr.1377/1971 RRD nr.9/1971, pag.167.
39
enumerate de art. 311 alin.2 nu sunt supuse atacării pe cale ordinară
şi sunt susceptibile de punere de îndată în executare.
Sunt decizii şi hotărârile pronunŃate cu prilejul soluŃionării
cazurilor de contestaŃie în anulare prevăzute de art.386 lit.a-c58.
Toate hotărârile care nu sunt sentinŃe sau decizii poartă
denumirea de încheieri.
În timp ce sentinŃele şi deciziile soluŃionează, de regulă, fondul
cauzei sau alte aspecte centrale ale obiectului judecăŃii, încheierile se
referă în general la raporturi procesuale adiacente (ex.: cele privind
rezolvarea chestiunilor incidente).
Unele încheieri au legătură cu rezolvarea fondului cauzei (ex.:
cele privind chestiunile prealabile), iar altele sunt date după
rezolvarea fondului cauzei (ex.: cele privind îndreptarea erorilor
materiale) sau în căi extraordinare de atac (ex.: procedura revizuirii)59.
Încheierea, ca hotărâre judecătorească, ce cuprinde o dispoziŃie
a instanŃei – măsura luată în cursul judecăŃii nu trebuie confundată
cu acea parte a încheierii care are caracter consemnator (de proces-
verbal privind desfăşurarea şedinŃei).
De regulă încheierea se poate ataca odată cu fondul. Legea
prevede în mod expres cazurile în care încheierile pot fi atacate
separat cu recurs (ex.: art.141).
Redactarea şi semnarea hotărârii (art. 312, art. 313). După
pronunŃare, actul procesual al luării hotărârii trebuie transpus în
scris într-un act procedural.
Potrivit art. 312, cu referire la art. 310 alin.2, partea finală,
sentinŃele sau deciziile se redactează ulterior pronunŃării, într-un
interval de timp care nu trebuie să depăşească 20 de zile de la 58 În aceste cazuri hotărârile pronunŃate sunt decizii deoarece contestaŃia se adresează instanŃei de recurs 59 În dreptul francez se face distincŃie între încheierile străine de fondul cauzei şi încheierile legate de fondul cauzei (G. Stefani, G..Levasseur, B. Boulac Procedure Penale Dalloz. Paris, 1996, pag. 728)
40
pronunŃare. În majoritatea lucrărilor de specialitate se apreciază că
termenul este de recomandare.
SentinŃele şi deciziile se redactează de către unul dintre
judecătorii care au participat la soluŃionarea cauzei şi se semnează de
toŃi membrii completului de judecată şi de grefier. Redactarea constă
în motivarea dată în fapt şi în drept cauzei.
În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de
judecată de a semna, hotărârea se semnează de către preşedintele
completului. Dacă împiedicarea priveşte chiar pe acesta din urmă,
hotărârea se semnează de preşedintele instanŃei. În cazul în care
situaŃia de împiedicare de semnare a hotărârii se iveşte cu privire la
grefier, hotărârea va fi semnată de grefierul şef. Despre cauza de
împiedicare se va face menŃiune pe hotărâre.
În practica judiciară s-a reŃinut că lipsa semnăturii unuia dintre
membrii completului de judecată nu atrage nulitatea hotărârii dacă a
semnat minuta; în schimb semnarea deciziei în apel de către toŃi
judecătorii iar a minutei nu mai de către unii din cei care au semnat
decizia creează incertitudine cu privire la compunerea legală a
completului de judecată, situaŃie ce constituie motiv de casare potrivit
art. 3859 alin. 1 pct. 3; semnarea hotărârii de alŃi judecători decât cei
care au participat la dezbateri atrage nulitatea hotărârii în condiŃiile
art.197 alin.2; nesemnarea hotărârii de către grefier atrage nulitatea
hotărârii în condiŃiile art. 197 alin. 160.
În lucrările de specialitate61 se susŃine că în principiu o hotărâre
judecătorească are următoarea structură: partea introductivă
(practicaua) cuprinde menŃiuni privind denumirea instanŃei,
compunerea şi constituirea instanŃei, participarea părŃilor şi a 60 Tribunalul Suprem d.p. nr.109/1973. RRD nr.6/1973 pag.163. Tribunalul Suprem d.p. nr.4844/1970. Repertoriu de practică judiciară 1969-1975 pag. 209. CSJ d. pen. nr. 4235/2000. Buletinul jurisprudenŃei pe anul 2000. 61 Gr. Theodoru, op. cit., pag.218, Gh. MateuŃ, op. cit., pag.51
41
apărătorului, caracterul public sau nepublic al şedinŃei, date generale
privind obiectul cauzei; partea expozitivă (considerentele) cuprinde
menŃiuni privind obiectul concret al judecăŃii, starea de fapt şi
încadrarea juridică, soluŃia ce se profilează; dispozitivul (soluŃia
adoptată de instanŃă) este identic cu minuta.
42
CAPITOLUL II
JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANłĂ
SecŃiunea I
ExplicaŃii prealabile
Judecata în primă instanŃă reprezintă o etapă obligatorie a
judecăŃii. Dacă raŃiunea judecăŃii în căile de atac se poate discuta –
spune profesorul C. Bulai, judecata în primă instanŃă, datorită
caracterului său de activitate tipic jurisdicŃională, nu poate lipsi din
desfăşurarea procesului penal62.
Judecata în primă instanŃă denumită şi judecata în fond este o
judecată în drept şi în fapt a cauzei atât a laturii penale cât şi a laturii
civile a acesteia.
Sunt cazuri în care judecata în primă instanŃă nu priveşte
soluŃionarea acŃiunii penale, respectiv a acŃiunii civile; ex.:
soluŃionarea plângerilor împotriva rezoluŃiilor sau ordonanŃelor
procurorului de neîncepere a urmăririi penale (art.2781)63, admiterea
în principiu a cererii de revizuire (art.403); de asemenea, contestaŃia
la executare, deşi vizează incidente ivite în cursul executării se judecă
tot în primă instanŃă (art.460-462).
SoluŃionarea fondului cauzei nu este posibilă decât în urma
cercetării judecătoreşti, adică după readministrarea în faŃa instanŃei
în condiŃiile art.289 şi art.290 a tuturor probelor administrate în la
62 C. Bulai – Judecata în primă instanŃă, în lucrarea V. Dongoroz şi colaboratorii „ExplicaŃii teoretice” vol.II, pag. 158 63 A se vedea Al. łuculeanu. SoluŃiile pronunŃate de instanŃă în temeiul art. 2781 C.p.p. R.D.P. nr. 3/2005
43
executare, deşi vizează incidente ivite în cursul executării se judecă
tot în primă instanŃă (art.460-462).
SoluŃionarea fondului cauzei nu este posibilă decât în urma
cercetării judecătoreşti, adică după readministrarea în faŃa instanŃei
în condiŃiile art.289 şi art.290 a tuturor probelor administrate în
cursul urmăririi penale, ori această activitate este specifică judecăŃii
în primă instanŃă.
Normele care reglementează judecata în primă instanŃă sunt
prevăzute în art.313-360 C.p.p. şi se completează cu normele comune
aplicabile întregii faze a judecăŃii prevăzute de art.287-312 C.p.p.
Reglementarea cuprinsă în art.287-312 este aplicabilă judecăŃii
în primă instanŃă în măsura în care prin reglementarea specială
cuprinsă în art.313-360 nu se prevede altfel.
Normele privind judecata în primă instanŃă au fost sistematizate
de legiuitor în două secŃiuni. În secŃiunea I intitulată „Desfăşurarea
judecării cauzei” sunt cuprinse reglementările privind pregătirea
şedinŃei de judecată, cercetarea judecătorească şi dezbaterile
(art.313-342 C.p.p.), iar în secŃiunea a II-a intitulată „Deliberarea şi
hotărârea instanŃei” au fost incluse reglementările privind deliberarea
şi luarea hotărârii judecătoreşti (art.343-360).
ActivităŃile procesuale care alcătuiesc desfăşurarea judecării
cauzei au ca funcŃie specifică aflarea adevărului asupra cauzei
deduse judecăŃii pe baza materialului probator existent supus
verificării în cursul cercetării judecătoreşti şi al dezbaterilor.
În cazul actelor procesuale privind deliberarea şi luarea
hotărârii, funcŃia specifică acestora este de evaluare a datelor cauzei
şi de soluŃionare a acesteia.
44
Înlesnirea explicaŃiilor teoretice privind judecata în primă
instanŃă impune să urmărim în continuare această sistematizare.
SecŃiunea II
Desfăşurarea judecării cauzelor penale
în primă instanŃă
I. Preliminarii
ParticipanŃii la judecata în primă instanŃă. La şedinŃa de
judecată în primă instanŃă participă procurorul, părŃile şi toate
persoanele a căror prezenŃă este necesară pentru soluŃionarea cauzei
(apărători, martori, experŃi, interpreŃi etc.). CondiŃiile de participare la
judecată a acestora se stabilesc prin lege, instanŃa având obligaŃia
să-i cheme la judecată.
Dacă părŃile nu se prezintă şi nu au fost împiedicate să se
prezinte datorită unei împrejurări fortuite, instanŃa îndeplinind
procedura de citare în conformitate cu dispoziŃiile art.175-181, poate
proceda la judecarea cauzei.
În cursul judecăŃii părŃile pot fi reprezentate în condiŃiile
prevăzute de lege (art.174).
Necesitatea prezenŃei părŃilor este apreciată de instanŃă, art.183
permiŃând aducerea oricărei persoane la judecată prin mandat de
aducere întocmit potrivit art.176 dacă fiind anterior citată persoana
respectivă nu s-a prezentat, iar ascultarea sau prezenŃa ei este
necesară.
45
Aducerea silită a inculpatului nu este condiŃionată de prealabila
sa citare neurmată de prezentare dacă instanŃa constată motivat că în
interesul rezolvării cauzei prezenŃa inculpatului se impune.
PrezenŃa inculpatului. Constituind o derogare de la norma
comună – art.291, norma specială – art.314, prevede că judecata în
primă instanŃă nu poate avea loc decât în prezenŃa inculpatului când
acesta se află în stare de deŃinere. Starea de deŃinere trebuie înŃeleasă
în sensul larg al noŃiunii (stare de arest preventiv, în cauza respectivă
sau în altă cauză, situaŃia condamnatului aflat în cursul executării
pedepsei trimis în judecată pentru o nouă infracŃiune)64. Pentru
realizarea acestei dispoziŃii s-a precizat că este obligatorie nu numai
prezenŃa la judecată a inculpatului deŃinut, dar şi aducerea acestuia
la judecată. De asemenea, în cauzele cu infractori minori este
obligatorie prezenŃa inculpatului minor la judecată, cu excepŃia
cazului când acesta se sustrage (art.484)65 Nerespectarea dispoziŃiei
privind prezenŃa inculpatului la judecată, când prezenŃa este
obligatorie, se sancŃionează cu nulitatea absolută (art.197 alin.2).
Participarea şi rolul procurorului. Participarea procurorului
la şedinŃele de judecată este reglementată în art.315 C.p.p.:
a) prezenŃa procurorului este obligatorie la şedinŃele de judecată
ale judecătoriilor în cauzele în care instanŃa a fost sesizată
prin rechizitoriu pentru infracŃiuni sancŃionate de lege cu
pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare;
b) procurorul participă obligatoriu la şedinŃele care se
desfăşoară la judecătorie dacă inculpatul se află în stare de
detenŃie sau în vreuna dintre situaŃiile prevăzute în art.172
alin.2; 64 A se vedea N. Volonciu op. cit. p.176 65 Judecarea cauzei în lipsa inculpatului minor fără a exista dovezi că acesta se sustrage de la judecată încalcă dispoziŃiile art.484 C.p.p. (Curtea de Apel Braşov. d.p. nr.389/2004. Culegere pe anii 2003-2004, pag.322).
46
c) art.315 C.p.p. înscrie printre cazurile de participare
obligatorie a procurorului la şedinŃele de judecată ale
judecătoriei şi situaŃia când instanŃa înlocuieşte pedeapsa
amenzii cu închisoarea;
d) la cazurile enumerate trebuie adăugate şi alte situaŃii în care
potrivit altor dispoziŃii ale Codului de procedură penală
participarea procurorului este obligatorie când procedura
judiciară se desfăşoară în faŃa judecătoriei. Constituie
asemenea situaŃii, cele prevăzute de art.460 când instanŃă de
executare este judecătoria, cea prevăzută de art.403 când
judecătoria judecă o cerere de revizuire, cea prevăzută de
art.486 lit. d când judecătoria soluŃionează o contestaŃie în
anulare dacă hotărârea a rămas definitivă la prima instanŃă
ş.a.;
e) la şedinŃele de judecată ale judecătoriei privind alte proceduri
judiciare sau alte infracŃiuni procurorul participă când
consideră necesar (art.315 alin.2 teza II)66. Aceasta înseamnă
că el poate lipsi de la unele judecăŃi dar nu poate fi exclus
niciodată de la participare;
f) la şedinŃele de judecată ale celorlalte instanŃe participarea
procurorului este obligatorie în toate cazurile (art.315 alin.2).
DispoziŃiile relative la participarea procurorului la judecată,
când participarea este obligatorie potrivit legii, sunt prevăzute sub
sancŃiunea nulităŃii absolute (art.197 alin.2).
Privitor la rolul procurorului în art.131 din ConstituŃia României
se arată că Ministerul Public, în activitatea judiciară, reprezintă
interesele generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept precum şi
66 Prin decizia nr.40 din 30.01.2003 Curtea ConstituŃională a statuat că dispoziŃiile art.315 alin.1 teza II sunt constituŃionale (M.Of. nr.109 din 20 februarie 2003)
47
drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor. De asemenea, în conformitate cu
art.129 din ConstituŃie, Ministerul Public poate exercita căile de atac
prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreşti67.
Procurorul nu este parte în procesul penal ci subiect oficial al
procesului ca şi judecătorul.
Activitatea procurorului se limitează la îndeplinirea atribuŃiilor
specifice în cursul cercetării judecătoreşti şi al dezbaterilor precum şi
în cazul exercitării căilor de atac.
Rolul procurorului este stabilit de art.316 C.p.p.
În activitatea de judecată procurorul trebuie să manifeste rol
activ în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziŃiilor legale.
Judecata desfăşurându-se în mod contradictoriu, cu separarea
funcŃiilor procesuale în faŃa instanŃei învinuirea este susŃinută de
procuror.
În privinŃa poziŃiei sale procesuale, în virtutea principiului
„egalităŃii armelor”, cerinŃă esenŃială a unui proces echitabil,
procurorul este egal în drepturi procesuale cu părŃile.
Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră
întemeiate, potrivit legii şi Ńinând seama de probele administrate.
Cererile şi concluziile procurorului trebuie să fie motivate.
Dacă cercetarea judecătorească nu confirmă învinuirea ori au
intervenit cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art.10
lit.f-h şi j procurorul pune după caz concluzii de achitare sau de
încetare a procesului penal68.
Procurorul în calitate de reprezentant al întregii societăŃi şi de
apărător al ordinii de drept precum şi al drepturilor şi libertăŃilor
67 În această privinŃă a se vedea şi Al. łuculeanu. Modificări legislative în privinŃa statutului procurorilor. Revista Dreptul nr.12/2004. 68 Prin decizia nr. 30/2003 Curtea ConstituŃională a statuat că dispoziŃiile art.316 C.p.p. sunt constituŃionale.
48
cetăŃenilor69 are obligaŃia să exercite acŃiunea penală (învinuirea) cu
obiectivitate şi fără părtinire în favoarea statului sau a oricărei părŃi
chiar şi în ipoteza în care a întocmit rechizitoriul.
Potrivit art.64 alin.2 teza finală din Legea nr.304/2004
procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii
intervenŃia procurorului ierarhic superior pentru influenŃarea în orice
formă a concluziilor.
Sesizarea primei instanŃe. Obiectul judecăŃii. Potrivit art.317
C.p.p. judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de
sesizare a instanŃei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la
fapta şi persoana la care se referă extinderea. Prima instanŃă este de
regulă sesizată prin rechizitoriul procurorului sau plângerea
prealabilă a persoanei vătămate (art.279 alin.2 lit.a, respectiv art.2781
alin.8 lit.c). În ipoteza în care în cursul judecăŃii în primă instanŃă s-a
extins obiectul acesteia în condiŃiile art.335-337 (cu privire la alte
fapte sau alte persoane) judecata se va desfăşura şi cu privire la
aceste fapte sau persoane70.
În căile de atac judecata are ca obiect verificarea hotărârii
atacate în condiŃiile art.371 şi art.373 respectiv art.3856 şi art.3857
C.p.p.
Privitor la obiectul judecăŃii, în cazul sesizării prin rechizitoriu,
în practica judiciară s-a reŃinut că pentru sesizarea instanŃei cu
judecarea unei infracŃiuni nu este suficientă descrierea acesteia în
expunerea făcută în actul de trimitere în judecată; sesizarea este
legală numai în cazul în care şi în dispozitivul rechizitoriului este
menŃionată fapta cu încadrarea ei juridică, adică să rezulte
69 În privinŃa atribuŃiilor Ministerului Public a se vedea pe larg reglementarea cuprinsă în titlul III, capitolul 1 a Legii nr.304/2004. 70 Prin deciziile nr.83/2002 (M.Of. nr.242/2002) şi nr.195/2002 (M.Of. nr.576/2002) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.317 sunt constituŃionale.
49
manifestarea de voinŃă a procurorului de a trimite în judecată
persoana pentru infracŃiunea săvârşită71.
Această rigurozitate urmăreşte ca obiectul procesului penal să
fie stabilit cu certitudine deoarece instanŃa va desfăşura cercetarea
judecătorească şi se va pronunŃa numai în limitele arătate, iar
precizarea faptei este necesară pentru ca inculpatul să-şi poată
formula apărarea.
DispoziŃiile relative la sesizarea instanŃei sunt prevăzute sub
sancŃiunea nulităŃii absolute (art.197 alin.2).
II. Măsuri premergătoare şedinŃei de judecată
Pentru buna desfăşurare a judecăŃii şi pentru realizarea
anumitor prevederi legale în legătură cu această fază după sesizarea
instanŃei se îndeplinesc o serie de activităŃi premergătoare (art.291,
art.313).
Astfel, în conformitate cu modificările legislative intervenite
recent în legătură cu arestarea preventivă 72, după primirea dosarului
privind o cauză în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de
arest, instanŃa este datoare să verifice, în camera de consiliu, înainte
de expirarea duratei arestării, legalitatea şi temeinicia măsurii
arestării preventive luată/prelungită în cursul urmăririi penale
dispunând potrivit art.3001 fie menŃinerea, fie revocarea arestării.
După primirea dosarului la instanŃă şi fixarea termenului de
judecată se realizează citarea persoanelor care trebuie să participe la
judecată. Totodată, se iau măsuri pentru asigurarea asistenŃei
71 Curtea Supremă de JustiŃie, Completul de 9 judecători, decizia penală nr.74/2001, Revista Dreptul nr.6/2002, pag.224 72 Legea nr.429/2003 de revizuire a ConstituŃiei României (M.Of. nr.669/2003); Legea nr.281/2003 (M.Of. nr.468/2003); O.U.G. nr.109/2003 (M.Of. nr.748/2003).
50
juridice, când aceasta este obligatorie (art.171 alin.2) şi pentru
desemnarea unui interpret, dacă este cazul (art.8)73.
Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face aleatoriu
în sistem informatizat potrivit art.53 din Legea nr.304/2004.
În cadrul măsurilor premergătoare trebuie avute în vedere şi alte
dispoziŃii legale. Astfel, în cauzele cu arestaŃi legea (art.293) prevede
că judecata se face de urgenŃă şi cu precădere. Potrivit art.313 alin.
ultim în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de
arest termenul de judecată trebuie să fie fixat înainte de expirarea
arestării şi nu mai târziu de 48 ore. În procedura judecării unor
infracŃiuni flagrante fixarea termenului de judecată nu poate depăşi
5 zile de la data primirii dosarului (art.472).
Citarea persoanelor chemate la judecată se face potrivit
normelor comune – art.291 completate cu norma specială – art.313.
În scopul exercitării dreptului la apărare legea prevede că citarea
inculpatului, trimis în judecată în stare de libertate, trebuie să se facă
în aşa fel încât citaŃia să fie înmânată acestuia cu cel puŃin 5 zile
înainte de termenul de judecată. În cazul inculpatului arestat citaŃia
trebuie înmânată înăuntrul termenului fixat în conformitate cu
art.313 alin. ultim. Odată cu citaŃia inculpatului arestat i se
comunică şi copia actului de sesizare a instanŃei. Dacă inculpatul nu
locuieşte în Ńară pentru citarea acestuia se va Ńine seama de
reglementările speciale privind asistenŃa judiciară internaŃională în
materie penală.
Legea a prevăzut şi unele sarcini pentru preşedintele
completului de judecată (art.295).
73 În practica judiciară s-a reŃinut că omisiunea primei instanŃe de a asigura folosirea unui interpret la dezbateri şi la ultimul cuvânt al inculpatului, precum şi omisiunea instanŃei de apel de a asigura folosirea unui interpret la judecarea cauzei în apel constituie o greşită aplicare a legii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385 pct.171 (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie – S.pen., dec. nr.3447/2005 – nepublicată).
51
III. ŞedinŃa de judecată
1. Începutul şedinŃei de judecată; verificări din oficiu;
lămuriri, excepŃii, cereri.
În completarea normelor comune oricărei judecăŃi – art.297,
art.300, art.3002 legea prevede norme speciale – art.318, art.320
referitoare la unele măsuri care se iau la începutul şedinŃei de
judecată în primă instanŃă.
La termenul stabilit judecata începe după ce preşedintele
completului declară şedinŃa deschisă, anunŃă cauza conform listei de
şedinŃă (strigarea cauzei) şi dispune facerea apelului părŃilor şi a
celorlalte persoane chemate la judecată. Cu ocazia apelului se
constată cine este prezent şi cine lipseşte, iar în cazul celor lipsă
instanŃa este obligată a examina legala îndeplinire a procedurii de
citare. Chiar dacă procedura este completă absenŃa unor părŃi poate
determina amânarea judecăŃii (ex.: lipsa inculpatului arestat).
După facerea apelului preşedintele completului este obligat să
verifice identitatea inculpatului. Când inculpatul se află în stare de
deŃinere preşedintele se încredinŃează dacă i s-a înmânat copia
actului de sesizare a instanŃei în termenul prevăzut de art.313. În caz
negativ, la cererea inculpatului, judecata se amână preşedintele
înmânând copia actului respectiv74; despre aceasta se face menŃiune
în încheierea de şedinŃă.
În privinŃa celorlalte persoane prezente la apel preşedintele cere
martorilor să părăsească sala de şedinŃă atrăgându-le atenŃia să
aştepte până sunt chemate şi să nu se îndepărteze fără încuviinŃarea
sa.
74 Netrimiterea de către procuror a copiei rechizitoriului şi necomunicarea actului respectiv inculpatului arestat se sancŃionează cu nulitatea relativă (CSJ SecŃia Penală decizia nr. 4220/2000, Buletinul jurisprudenŃei, p 362).
52
PărŃile şi interpreŃii rămân în sală având dreptul de a participa
la întreaga desfăşurare a activităŃii judiciare. În cazul experŃilor
art.319 stabileşte regula ca aceştia rămân în sală, dar se prevede şi
dreptul instanŃei de a hotărî în privinŃa îndepărtării lor.
În virtutea rolului activ preşedintele este obligat la începutul
judecăŃii să aducă la cunoştinŃă inculpatului prevederile art.6 alin.
ultim teza I şi să explice persoanei vătămate că poate participa la
proces ca parte vătămată iar dacă a suferit o pagubă, să se constituie
parte civilă.
Totodată preşedintele întreabă procurorul şi părŃile dacă au de
ridicat excepŃii, de formulat cereri sau de propus noi probe.
Cererile şi excepŃiile ridicate de procuror sau de părŃi precum şi
excepŃiile ridicate din oficiu de instanŃă reprezintă chestiuni
incidente (art.302); instanŃa este obligată să pună în discuŃie
chestiunile incidente şi să se pronunŃe asupra lor prin încheiere
motivată.
La începutul judecăŃii se pot invoca orice fel de excepŃii, fie
dintre cele care trebuie ridicate şi soluŃionate la primul termen, de
regulă la începutul judecăŃii (ex.: excepŃia de necompetenŃă
teritorială), fie dintre acelea a căror invocare este posibilă oricând pe
parcursul judecăŃii (ex.: excepŃia de necompetenŃă materială).
În acest prim moment al judecăŃii se formulează şi cererile a
căror rezolvare este necesară înainte de începerea cercetării
judecătoreşti: cereri privind măsurile preventive, recuzarea
judecătorilor, constituirea de parte civilă, amânarea cauzei pentru
angajarea unui apărător în conformitate cu art.6 C.p.p., solicitarea
introducerii în cauză a părŃii responsabile civilmente etc.
53
Propunerile de administrare a unor probe noi pot fi făcute
înainte de a se începe cercetarea judecătorească; când se propun
probe noi trebuie indicate faptele şi împrejurările ce urmează a fi
dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate probele, locul unde
se află mijloacele de probă, identitatea martorilor şi experŃilor cât şi
adresa acestora.
Procurorul şi părŃile pot cere administrarea de probe noi şi în
cursul cercetării judecătoreşti.
PărŃile şi procurorul pot propune probe şi cere administrarea lor
cu respectarea cerinŃelor impuse de art.67 C.p.p.
La începutul judecăŃii, se plasează şi alte activităŃi pe care
instanŃa trebuie să le realizeze din oficiu. Astfel, în temeiul art.300
alin.1 instanŃa verifică din oficiu la prima înfăŃişare regularitatea
actului de sesizare. Formele obişnuite de sesizare a primei instanŃe
sunt: rechizitoriul şi plângerea persoanei vătămate în situaŃiile
prevăzute de art.279 alin.2 lit.a, respectiv art.2781 alin.8 lit.c. În toate
aceste cazuri instanŃa verifică din oficiu dacă au fost sau nu
respectate prevederile privind sesizarea primei instanŃe şi dispune în
conformitate cu art.300 alin.275.
Tot din oficiu şi încă de la prima înfăŃişare în temeiul art.3002 în
cauzele în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest
instanŃa legal sesizată trebuie să verifice legalitatea şi temeinicia
arestării preventive, menŃinută în conformitate cu art.3001 şi să
procedeze potrivit art.160b.
2. Activitatea de cercetare judecătorească.
GeneralităŃi. După îndeplinirea activităŃilor cu caracter
premergător şi a verificărilor cerute de lege, rezolvându-se cererile,
75 Prin decizia nr.291/2005 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.300 sunt constituŃionale (M.Of. nr.681/2005).
54
excepŃiile şi propunerile la care se referă art.320 alin.2 şi 3, se
consideră procesul în stare de judecată ceea ce permite instanŃei să
declanşeze cercetarea judecătorească.
Cauza se află în stare de judecată dacă părŃile sunt prezente ori
deşi absente procedura de citare este îndeplinită, în afara cazurilor
când legea impune prezenŃa la judecată76.
Cercetarea judecătorească este acea parte a judecăŃii care
constă în readministrarea şi verificarea probelor din cauza penală (a
probaŃiunii din faza de urmărire penală) extinsă, când este necesar,
în instanŃă prin administrarea de probe noi. Această funcŃie a
cercetării judecătoreşti se realizează în condiŃiile specifice judecăŃii:
publicitate, oralitate, nemijlocire, contradictorialitate.
Cercetarea judecătorească are ca scop (finalitate) aflarea
adevărului şi formarea convingerii instanŃei cu privire la realitatea
situaŃiei de fapt deduse judecăŃii77.
Art.321-339 reglementează modul de desfăşurare a cercetării
judecătoreşti, dispoziŃii care se completează cu normele comune din
partea generală a Codului de procedură penală, în principal cu cele
referitoare la administrarea probelor.
Ordinea în care se efectuează actele de cercetare
judecătorească este cea prevăzută de lege fiind permise şi unele
abateri de la această ordine; art.321 autoriza instanŃa să schimbe
succesiunea actelor de cercetare judecătorească. Există însă o
limitare legată de necesitatea ascultării inculpatului, când acesta este
prezent. În consecinŃă, când inculpatul este prezent schimbarea
ordinii activităŃii de cercetare judecătorească nu poate fi dispusă
decât după ascultarea acestuia.
76 Gh. MateuŃ op.cit. pag.75 77 Cu privire la scopul şi funcŃia cercetării judecătoreşti a se vedea pe larg C.Bulai op. cit. pag.170
55
Cercetarea judecătorească începe prin citirea de către grefier
a actului de sesizare a instanŃei. Citirea actului de sesizare satisface
asigurarea dreptului la apărare garantând că inculpatul va fi pus în
cunoştinŃă de cauză cu privire la acuzaŃiile care i se aduc (inculpatul
nearestat nu primeşte o copie a actului de sesizare a instanŃei).
După citirea actului de sesizare preşedintele completului explică
inculpatului în ce constă învinuirea şi îl lămureşte cu privire la
dreptul pe care îl are de a pune întrebări coinculpaŃilor, celorlalte
părŃi, martorilor, experŃilor, precum şi de a da explicaŃii în tot cursul
cercetării judecătoreşti ori de câte ori socoteşte că este necesar
(art.322).
Primul mijloc de probă care se administrează în cadrul cercetării
judecătoreşti este ascultarea inculpatului. InstanŃa procedează la
ascultarea inculpatului în conformitate cu dispoziŃiile art.323 şi
dispoziŃiile art.71-74 C.p.p. ce urmează a fi aplicate în mod
corespunzător.
DeclaraŃia inculpatului nu trebuie privită numai ca un mijloc de
probă ci reprezintă totodată şi o manifestare a dreptului la apărare.
Inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie în legătură cu
împrejurările care formează obiectul trimiterii în judecată. Apoi i se
pot pune întrebări de către membrii completului de judecată, de către
procuror şi de către părŃi. Dreptul de a pune întrebări îl au şi ceilalŃi
inculpaŃi precum şi apărătorul inculpatului. Întrebările se pun prin
intermediul preşedintelui completului sau cu încuviinŃarea acestuia,
pot fi adresate direct.
Asupra întrebărilor puse instanŃa exercită un drept de control
putând să le respingă dacă se apreciază că nu sunt necesare în
56
cauză. Apărătorul nu are dreptul să răspundă la întrebările puse
inculpatului, darea declaraŃiei fiind un drept al inculpatului.
Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar78.
Prin derogare de la prevederile art.71, în cauzele cu mai mulŃi
inculpaŃi legea (art.324) prevede că ascultarea fiecăruia se face în
prezenŃa celorlalŃi. Interesul aflării adevărului poate determina
ascultarea unui coinculpat fără ca ceilalŃi să fie de faŃă. În acest caz,
după ascultare instanŃa este obligată să dispună citirea declaraŃiilor
luate separat. După lecturarea declaraŃiei acestuia, coinculpaŃii pot
pune întrebări inculpatului ascultat separat. Nimic nu împiedică dacă
este necesar ca inculpatul să fie ascultat din nou în prezenŃa celorlalŃi
inculpaŃi sau a unora dintre ei.
Între declaraŃiile date de inculpat în cursul urmăririi penale şi
cele date în instanŃă pot apare neconcordanŃe, ori este posibil ca
inculpatul să nu-şi amintească anumite fapte sau împrejurări. În
asemenea situaŃii instanŃa cere explicaŃii inculpatului putând da
citire în întregime sau în parte declaraŃiilor anterioare. Pentru a
satisface principiul oralităŃii la fel se procedează şi în cazul în care
inculpatul refuză să dea declaraŃii în faŃa instanŃei (art.325).
După ascultarea inculpatului instanŃa trece la audierea
celorlalte părŃi (art.326).
Audierea părŃilor se face potrivit dispoziŃiilor prevăzute pentru
ascultarea inculpatului, dispoziŃiile art.322/324, art.325 alin.1 şi
art.76-77 C.p.p. urmând a se aplica în mod corespunzător, existând o
singură derogare: dacă o parte (alta decât inculpatul), refuză să dea
declaraŃie în faŃa instanŃei, nu se mai dispune citirea declaraŃiei dată
anterior.
78 Neascultarea inculpatului în cursul judecăŃii constituie, în contextul art. 6 C.p.p, o gravă vătămare a dreptului la apărare (CA Bacău, d. p. nr. 331/1995. RDP nr. 3/1997, p. 138).
57
DeclaraŃiile orale ale inculpatului şi ale celorlalte părŃi se
consemnează în scris în condiŃiile art.304.
În vederea audierii martorii sunt introduşi pe rând în sala de
şedinŃă. După luarea datelor de identificare şi prestarea jurământului
se trece la audierea propriu-zisă aplicându-se în mod corespunzător
dispoziŃiile art.323, art.325, 319, art.79-86 C.p.p. InstanŃa apoi
procurorul şi părŃile pot pune întrebări martorului. În privinŃa
părŃilor, în punerea întrebărilor legea fixează o ordine de preferinŃă
arătând că primul care are dreptul să pună întrebări este cel care a
propus martorul şi numai după aceea celelalte părŃi. Inculpatul are şi
el dreptul să pună întrebări martorului.
Martorul dă declaraŃia şi răspunde la întrebările ce i se pun fără
a putea citi o declaraŃie redactată anterior; el se poate servi însă de
însemnări asupra amănuntelor greu de reŃinut. Dacă martorul
posedă un înscris în legătură cu depoziŃia făcută poate să-l citească
în instanŃă. Procurorul şi părŃile au dreptul să examineze înscrisul,
iar instanŃa dispune, dacă este cazul reŃinerea înscrisului la dosar, în
original sau în copie.
DeclaraŃiile martorilor se consemnează în condiŃiile art.304
C.p.p.
Se poate întâmpla ca reaudierea unui martor din cei ascultaŃi în
cursul urmăririi penale, să nu mai fie posibilă (deces, boală, nu se
află în Ńară etc.). În acest caz, instanŃa dispune citirea declaraŃiei date
anterior cât şi punerea ei în discuŃia părŃilor şi va Ńine seama de ea la
judecarea cauzei (art.327 alin.3). InstanŃa este obligată să motiveze
împrejurarea pentru care nu a mai reaudiat martorii ascultaŃi în
cursul urmăririi penale79.
79 Nu este legală sentinŃa de condamnare întemeiată pe declaraŃiile martorilor date în cursul urmăririi penale fără ascultarea lor în instanŃă (CSJ d. pen. Nr. 1847/2000, Buletinul jurisprudenŃei pe anul 2000, p. 356)
58
DeclaraŃiile date anterior se citesc şi atunci când vin în
contradicŃie cu declaraŃiile date în cursul judecăŃii.
Lipsa martorilor (unul sau mai mulŃi) poate prilejui, motivat
luarea următoarelor măsuri: continuarea judecăŃii dacă instanŃa
apreciază că ascultarea acestora nu mai este posibilă, fie amânarea
judecăŃii. Martorul a cărui lipsă nu se justifică poate fi adus silit
(art.327 alin.5).
Atunci când este cazul instanŃa face aplicarea dispoziŃiilor
privind protecŃia datelor de identificare a martorilor şi a celor
referitoare la modalităŃile speciale de ascultare (art.861-864).
Măsuri privitoare la martori după ascultare. În urma ascultării
martorii rămân în sală la dispoziŃia instanŃei până la terminarea
activităŃii de cercetare judecătorească care se desfăşoară în şedinŃa
respectivă. InstanŃa poate dispune retragerea martorilor din sala de
şedinŃă atrăgându-le atenŃia de a nu se îndepărta fără încuviinŃare în
vederea reaudierii sau confruntării lor. De asemenea instanŃa poate
permite plecarea martorilor dacă apreciază că confruntarea sau
reaudierea lor nu mai este necesară, dar numai după ce ascultă
concluziile procurorilor şi ale părŃilor (art.328).
RenunŃarea la probe. Procurorul şi părŃile care au propus în
instanŃă potrivit art.320 ascultarea unor martori pot renunŃa la
audierea acestora. InstanŃa poate dispune ca aceştia să nu mai fie
ascultaŃi după punerea în discuŃie a renunŃării dacă audierea nu mai
este necesară (art.329).
În lege se mai arată că în cazul în care instanŃa constată în
cursul cercetării judecătoreşti, că administrarea unei probe, iniŃial
59
admise apare ca inutilă poate dispune, după ascultarea procurorului
şi a părŃilor, ca proba respectivă să nu mai fie administrată80.
În cazul cercetării judecătoreşti se procedează în continuare la
administrarea celorlalte probe. Astfel, dacă sunt necesare
lămuririle unui expert se procedează la ascultarea acestuia,
dispoziŃiile art.327 privind ascultarea martorilor aplicându-se, în mod
corespunzător şi expertului; reglementarea este aplicabilă şi
interpretului. Dacă anumite dovezi se fac prin înscrisuri, ele sunt
prezentate pentru a fi examinate de instanŃă, procuror, părŃi etc. De
asemenea, când există mijloace materiale de probă instanŃa din oficiu
sau la cerere dispune, dacă este necesar aducerea şi prezentarea
acestora (art.330).
Nerespectarea dispoziŃiilor legale privind ascultarea părŃilor,
martorilor, expertului sau interpretului atrage nulitatea actului
procesual în condiŃiile art.197 alin.4 dacă s-a produs o vătămare ce
nu poate fi înlăturată altfel.
În cursul cercetării judecătoreşti se pot efectua orice alte acte de
probaŃiune: cercetări la faŃa locului, reconstituiri etc. Aceste activităŃi
se realizează după citarea părŃilor, prin deplasarea completului de
judecată, a grefierului, a procurorului, când prezenŃa acestuia este
obligatorie etc. În aceste cazuri sunt aplicabile dispoziŃiile din partea
generală a Codului de procedură penală (art.129, art.130 etc.).
Cu ocazia unei cercetări locale instanŃa poate proceda la
efectuarea unei percheziŃii domiciliare (art.102). În celelalte situaŃii
dispoziŃia instanŃei de a se efectua o percheziŃie se comunică
procurorului în vederea aducerii la îndeplinire; de asemenea instanŃa
poate dispune ridicarea de obiecte şi înscrisuri (art.196) ş.a. 80 Având în vedere principiul disponibilităŃii specific acŃiunii civile instanŃa nu poate trece peste actul de dispoziŃie a părŃii civile în sensul renunŃării la audierea martorilor propuşi (Tribunalul Bucureşti, SecŃia I Penală, decizia nr. 56/1995. Culegere de practică judiciară, p. 112)
60
Administrarea de probe noi; amânarea sau restituirea cauzei. În
afara probelor existente la dosar, administrate în cursul urmăririi
penale şi a celor propuse la începutul judecăŃii, se pot formula cereri
pentru completarea probaŃiunii şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Potrivit art.331 admiŃând noile probe instanŃa procedează, după caz,
fie la continuarea judecăŃii, dacă probele se pot admite de îndată iar
în caz contrar amână cauza, fie la restituirea cauzei procurorului
când completarea probelor s-ar face cu mare întârziere în faŃa
instanŃei (art.333).
Terminarea cercetării judecătoreşti. Cercetarea
judecătorească se consideră ajunsă la capăt odată cu epuizarea
întregii probaŃiuni în cauză. Potrivit art.339 momentul procesual
respectiv trebuie constatat şi declarat ca atare de preşedintele
completului pentru a nu se reveni la administrarea de noi probe şi a
se trece la dezbateri cu privire la fondul cauzei.
Pentru a atrage atenŃia în privinŃa ajungerii la acest moment al
judecăŃii, preşedintele este obligat să întrebe procurorul şi părŃile
dacă mai au de dat explicaŃii sau de formulat cereri noi pentru
completarea cercetării judecătoreşti.
După această atenŃionare preşedintele declară cercetarea
judecătorească terminată, dacă survine una din următoarele situaŃii:
- nu se formulează cereri noi;
- cererile propuse sunt puse în discuŃia părŃilor şi respinse de
instanŃă;
- după admiterea cererilor, se efectuează completările solicitate,
după care fie nu se mai formulează alte cereri şi propuneri fie
acestea sunt respinse.
După terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri.
61
3. InstituŃii conexe cercetării judecătoreşti. În cursul
cercetării judecătoreşti în legătură cu necesitatea administrării unor
probe noi ori ca urmare a readministrării probelor de la dosar, se pot
manifesta instituŃii cum ar fi: restituirea cauzei la procuror pentru
refacerea urmăririi penale când cercetarea penală a fost efectuată de
un organ necompetent, restituirea cauzei la procuror pentru
completarea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice,
extinderea acŃiunii penale pentru alte acte materiale, extinderea
procesului penal pentru alte fapte, extinderea procesului penal cu
privire la alte persoane81.
InstituŃiile de mai sus se realizează înainte de a se declara
terminată cercetarea judecătorească. Prin natura lor juridică ele se
deosebesc de restul activităŃilor de cercetare judecătorească care în
principal constau în administrarea de probe. Aceste instituŃii
reprezintă incidente procesuale ce determină fie o întrerupere, fie o
modificare a activităŃilor de cercetare judecătorească.
Complexitatea acestor instituŃii şi natura lor juridică diferită de
restul activităŃilor de cercetare judecătorească au determinat ca
tratarea lor să se facă separat.
Restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale
(art.332). În cursul judecăŃii instanŃa poate constata din oficiu sau la
sesizare că urmărirea penală a fost efectuată de un organ
necompetent (cu încălcarea prevederilor art.197 alin.2). În acest caz
legea prevede două moduri de a proceda după cum situaŃia se
constată înainte sau după terminarea cercetării judecătoreşti.
Dacă se constată înainte de terminarea cercetării judecătoreşti
că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent,
instanŃa se desesizează şi restituie cauza la procuror pentru a lua 81 Pentru detalii a se vedea N. Volonciu op. cit.. pag.198.
62
măsuri ca urmărirea penală să fie efectuată de organul competent
(art.268 alin.1).
În ipoteza contrară cauza nu se mai restituie pentru remedierea
lipsurilor întrucât cercetarea judecătorească este încheiată
respectându-se toate garanŃiile procedurale iar cauza se află în stare
de judecată, aspecte de natură a complini nelegalitatea determinată
de necompetenŃa organului de urmărire penală82. Aceasta reprezintă
o derogare de la trăsăturile şi efectele nulităŃii absolute. La fel
procedează instanŃa şi în cazul în care în urma cercetării
judecătoreşti schimbă încadrarea juridică într-o altă infracŃiune în
raport de care se constată că urmărirea nu a fost efectuată de organul
de cercetare competent.
În practica instanŃei supreme s-a decis că restituirea nu se
justifică când în raport de încadrarea juridică iniŃială organul de
urmărire penală a fost competent, schimbarea fiind determinată de o
împrejurare ulterioară necunoscută în momentul desfăşurării
urmăririi penale83.
Nerespectarea dispoziŃiilor legale privind competenŃa organelor
judiciare fiind sancŃionată cu nulitatea absolută (art.197 alin.2),
restituirea cauzei la procuror presupune în mod obligatoriu refacerea
urmăririi penale de către organul competent.
Desesizarea instanŃei şi restituirea cauzei la procuror pentru
refacerea urmăririi penale determină reîntoarcerea procesului penal
la faza de urmărire penală.
Potrivit modificărilor aduse art.332 prin Legea nr.281/2003
hotărârea de desesizare şi restituirea cauzei în vederea refacerii
cercetării poate fi atacată cu recurs de procuror şi de orice persoană 82 I.Neagu opt.cit. pag.163 83 Tribunalul Suprem – SecŃia penală, decizia nr.610/1981. RRD nr.1/1982, pag.60; Curtea Supremă de JustiŃie – SecŃia penală, decizia nr.2342/1992. Dreptul nr.8/1993.
63
ale cărei interese au fost vătămate. InstanŃa se pronunŃă prin
sentinŃă.
Dacă hotărârea instanŃei nu este atacată dosarul se remite
procurorului de îndată, la rămânerea definitivă a hotărârii; dacă
hotărârea a fost atacată cu recurs, în caz de respingere a recursului
dosarul se trimite la procuror în cel mult 5 zile de la pronunŃare.
Dacă în cauză au fost luate măsuri preventive dispoziŃiile
art.338 se aplică în mod corespunzător.
Restituirea pentru completarea urmăririi penale (art.333).
InstanŃa se poate desesiza în tot cursul judecăŃii în primă instanŃă
atât în timpul cercetării judecătoreşti cât şi ulterior în cursul
dezbaterilor din oficiu sau la cerere dacă se constată că urmărirea
penală nu este completă, iar completarea nu s-ar putea face în faŃa
instanŃei decât cu mare întârziere (ex.: efectuarea unei expertize,
audierea unui număr mare de persoane, identificarea unor martori şi
ascultarea acestora etc.) 84.
InstanŃa poate restitui cauza procurorului numai în urma
administrării probelor în cursul cercetării judecătoreşti. Cât timp
instanŃa nu a administrat nici o probă nu are elemente pentru a
aprecia dacă urmărirea penală este sau nu completă.
Restituirea are ca obiect numai completare actelor de urmărire
penală cu privire la faptele şi persoanele cu judecarea cărora instanŃa
a fost investită iniŃial prin actul de sesizare; instanŃa nu poate
restituii cauza procurorului pentru a lămurii contradicŃiile dintre
84 Este netemeinică hotărârea de restituire când administrarea probelor se poate face în faŃa instanŃei fără ca aceasta să conducă la o mare întârziere a judecăŃii (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 768/1992, nepublicată)
64
declaraŃiile succesive ale inculpatului sau martorilor ori pentru a se
lămurii dacă la săvârşirea faptei au participat şi alte persoane.85.
Restituirea se dispune motivat instanŃa fiind obligată să
menŃioneze în hotărâre temeiurile pentru care a dispus astfel şi să
indice faptele şi împrejurările ce trebuie stabilite de organul de
urmărire penală şi prin ce anume mijloace de probe.
Deşi art.333 priveşte activitatea primei instanŃe, având în vedere
că textul se referă la o hotărâre care poate fi luată în tot cursul
judecăŃii în doctrină şi în practică se admite că reglementarea în
discuŃie este incidentă şi în căile de atac, în aceste din urmă cazuri
restituirea reprezentând o soluŃie complimentară86.
Hotărârea de restituire este o sentinŃă şi constituie actul pe baza
căruia se reia urmărirea penală potrivit art.272, dispoziŃiile instanŃei
fiind obligatorii. Împotriva hotărârii de restituire se poate declara
recurs de către procuror şi orice persoană ale cărei interese au fost
vătămate, dispoziŃiile art.332 şi art.338 aplicându-se în mod
corespunzător.
Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să
procedeze la refacerea sau completarea ei când acestea au fost
dispuse de instanŃa de judecată (art.49 alin. ultim).
După completarea urmăririi penale procurorul poate da orice
soluŃie în cauză87.
Schimbarea încadrării juridice (art.334). În literatura de
specialitate se arată că „încadrarea juridică” a faptei înseamnă
85 Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia penală, decizia nr.256/1997. Dreptul nr.9/1998, pag.147; Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Penală decizia penală nr. 2847/1997; Curtea de Apel Bucureşti, SecŃia I penală, decizia nr.562/1995, Culegere pe anul 1995, pag.214. 86 C.Bulai op.cit. pag.181; Gh. MateuŃ op.cit. pag.93. C.S.J. s.pen. d.1211/2004; C.A.Braşov d.p. 309/2004, Culegere pe anii 2003-2004, pag.296. 87 În privinŃa competenŃei organului de urmărire penală, în practica judiciară s-a reŃinut că în ipoteza cauzelor strămutate în cursul judecăŃii organul de urmărire penală căruia i se restituie cauza potrivit art.333 este procurorul care a întocmit rechizitoriul, iar nu cel din cadrul parchetului de pe lângă instanŃa la care s-a strămutat cauza (Curtea de Apel Braşov, d.p. nr.987/2003, Culegere de practică judiciară 2003-2004, pag.298).
65
stabilirea textului de lege care o prevede şi sancŃionează, iar
„schimbarea” încadrării juridice înseamnă constatarea că un alt text
de lege prevede şi sancŃionează fapta cu a cărei judecare a fost
sesizată instanŃa88.
Expresia „încadrare juridică” se deosebeşte de „calificarea faptei”
aceasta din urmă fiind stabilită de legiuitor89.
InstanŃa supremă a statuat că schimbarea încadrării juridice
implică menŃinerea aceleiaşi fapte materiale cu a cărei judecată a fost
investită instanŃa90.
Manifestând reŃineri faŃă de interpretarea restrictivă dată
prevederilor art.334 C.p.p., în doctrină a fost exprimat şi un alt punct
de vedere în sensul că acest text având caracter de garanŃie este
necesar să se dea o interpretare mai largă normelor referitoare la
schimbarea încadrării juridice91.
În practica judiciară s-a mai reŃinut că dispoziŃiile legale privind
schimbarea încadrării juridice trebuie respectate chiar şi în ipoteza în
care se face schimbarea într-o încadrare mai uşoară92.
În cazul schimbării încadrării juridice se stabileşte un alt temei
juridic al răspunderii penale decât cel arătat în actul de sesizare.
Dacă în cursul judecăŃii se constată că fapta ce urmează să
primească o altă încadrare juridică atrage competenŃa instanŃei
superioare, instanŃa, face aplicarea art.334 după care, în temeiul
art.42, îşi va declina competenŃa în favoarea acelei instanŃe soluŃia
impunându-se pentru că cercetarea judecătorească a fost efectuată
cu respectarea tuturor garanŃiilor procesuale astfel că restituirea 88 C.Bulai op.cit. pag.181. Cu privire la înŃelesul expresiei „încadrarea juridică” a se vedea în continuare SecŃiunea III. Cuprinsul hotărârii - conŃinutul expunerii. 89 I. Neagu op.cit. pag.167 90 Trib. Suprem, secŃ. pen., dec. nr.1619/1980, RRD nr.8/1981, p.67. 91 V.Dongoroz ş.a., op. cit. p.182; N.Volonciu opt.cit., p.203, Gh. MateuŃ op.cit. p.103. 92Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃia penală, decizia nr.1050/2004, Dreptul nr.7/2005, pag.275; Curtea de Apel Bucureşti, SecŃia a II-a penală, decizia nr.645/1998 Culegere pe anul 1998, pag.226.
66
cauzei la organul de urmărire penală nu mai are raŃiune93. În situaŃia
în care, după schimbarea încadrării juridice, competenŃa ar aparŃine
unei instanŃe inferioare în grad instanŃa rămână competentă să
judece fapta respectivă94.
Schimbarea încadrării juridice poate fi ridicată de instanŃă din
oficiu ori semnalată de procuror ori de părŃi şi presupune îndeplinirea
de către instanŃă a următoarelor obligaŃii:
- să pună în discuŃie noua încadrare juridică95;
- să atragă atenŃia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea
cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăŃii pentru
a-şi pregăti apărare.
Procedura este aplicabilă oricând în cursul judecăŃii în primă
instanŃă, chiar şi înainte de citirea actului de sesizare (ca o chestiune
incidentă potrivit art.302 C.p.p.), în cursul cercetării judecătoreşti cât
şi al dezbaterilor, cât şi în apel96. Dacă necesitatea schimbării
încadrării juridice apare în cursul deliberării instanŃa dispune
repunerea cauzei pe rol (art.344).
Asupra schimbării încadrării juridice, instanŃa se pronunŃă prin
încheiere sau prin sentinŃă, dacă se dezinvesteşte97.
Dacă instanŃa reŃine şi alte acte materiale care intră în
conŃinutul faptei penale deduse judecăŃii, urmează a se aplica
dispoziŃiile art.335.
Încălcarea prevederilor legale referitoare la schimbarea
încadrării juridice atrage nulitatea actului numai atunci când s-a
93 I.Neagu – Tratat de procedură penală, Bucureşti, 1997, pag.519; V.Dongoroz – op.cit., pag.179. 94 A se vedea şi art.41 C.p.p. 95 Schimbarea încadrării juridice în lipsa inculpatului arestat preventiv încalcă dreptul la apărare şi constituie potrivit art.38515 motiv de casare/desfiinŃare a hotărârii pronunŃate de judecătorie/tribunal (C.A.Braşov d.1055/2004, Culegere de practică judiciară 2003-2004 pag.314). 96 Gh. MateuŃ, op. cit.,p . 99-104. În practica judiciară s-a reŃinut că schimbarea încadrării juridice nu se poate face anterior citirii actului de sesizare al instanŃei (Curtea de Apel Cluj, decizia nr.158/2003. RDP nr.1/2004, pag.151). 97 Prin decizia nr.124/2005 (M.Of. nr.245/2005) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.334 sunt constituŃionale.
67
adus părŃii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea
actului (art.197 alin.1)98.
Extinderea obiectului judecăŃii. NoŃiune. În mod obişnuit
prima instanŃă judecă fapta şi persoana arătată în actul de sesizare al
instanŃei (art.337 alin.1 teza I). În cursul judecăŃii se pot descoperi
elemente noi pe care actul de sesizare iniŃial (rechizitoriul, plângerea
persoanei vătămate) nu le-a avut în vedere. Pot constitui, potrivit legii,
astfel de elemente: alte acte materiale aparŃinând infracŃiunii care se
judecă (art.335), alte infracŃiuni săvârşite de inculpat aflate în stare
de conexitate sau indivizibilitate cu infracŃiunea ce se judecă
(art.336), alte persoane care au participat la săvârşirea infracŃiunii
supuse judecăŃii (art.337).
În cazurile prevăzute de art.335-337 pentru ca instanŃa să poată
proceda la judecarea lor este permisă depăşirea limitelor sesizării
iniŃiale, ceea ce presupuse extinderea obiectului judecăŃii (art.317
alin.1 teza II).
InstituŃia extinderii obiectului judecăŃii se realizează prin două
modalităŃi: 1) extinderea acŃiunii penale; 2) extinderea procesului
penal.
Nu are importanŃă când au fost săvârşite actele materiale sau
faptele penale, singura condiŃie (pozitivă) cerută de lege este ca actele
materiale sau faptele penale să fie descoperite în cursul judecăŃii în
primă instanŃă. Desigur, este necesar să fie îndeplinită şi condiŃia
negativă privind inexistenŃa vreunuia din cazurile prevăzute de
art.10.
1) extinderea acŃiunii penale pentru alte acte materiale
(art.335). Dacă în cursul judecăŃii se descoperă în sarcina
inculpatului date cu privire la alte acte materiale care intră în 98 Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie s.p. decizia nr.1778/2005 (nepublicată).
68
conŃinutul infracŃiunii pentru care a fost trimis în judecată instanŃa
extinde prin încheiere acŃiunea penală şi cu privire la aceste acte.
Pot constitui acte materiale care intră în conŃinutul aceleiaşi
infracŃiuni, spre exemplu actele materiale care fac parte din
infracŃiunea continuată sau infracŃiunea complexă aflată în curs de
judecată. AcŃiunea penală fiind pusă în mişcare înainte de a ajunge
cauza în faza judecăŃii este suficient a se extinde această acŃiune în
cursul judecăŃii. Dreptul de extindere revine instanŃei din oficiu sau
la cererea procurorului ori a părŃilor.
După dispunerea extinderii, instanŃa procedează după caz: fie la
judecarea acŃiunii în întregul ei, fie la restituirea cauzei procurorului
în vederea completării urmăririi penale, dacă completarea
probatoriilor în faŃa instanŃei s-ar face cu mare întârziere99; în acest
din urmă caz, se aplică şi dispoziŃiile art.332 alin.3 şi 4. Dacă
instanŃa reŃine cauza spre judecată este obligată să pună în discuŃie
actele cu privire la care s-a dispus extinderea aplicându-se în mod
corespunzător şi dispoziŃiile privitoare la schimbarea încadrării
juridice.
Este posibil ca pentru unele acte care intră în conŃinutul
aceleiaşi infracŃiuni să se fi pronunŃat anterior o hotărâre definitivă.
În această ipoteză instanŃa procedează la reunirea cauzelor,
desfiinŃând hotărârea anterioară şi dă o hotărâre unică în raport de
toate actele care intră în conŃinutul infracŃiunii100.
2) extinderea procesului penal. a) extinderea procesului
penal pentru alte fapte (art.336). În cursul judecăŃii se pot
descoperi în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea unei 99 În practica judiciară s-a decis că instanŃa mai întâi extinde acŃiunea penală şi apoi dispune restituirea dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale (Tribunalul Timiş, d.p. nr.354/1978 RRD nr.10/1978 pag.59). 100 În literatura penală s-a arătat că hotărârea anterioară se bucură de autoritate de lucru judecat şi ca atare pedeapsa stabilită iniŃial nu poate fi reexaminată în favoarea inculpatului, această pedeapsă putând fi menŃinută sau eventual mărită (Gh.MateuŃ opt. cit. pag.117).
69
alte fapte prevăzute de legea penală având legătură cu infracŃiunea
pentru care este trimis în judecată101. În acest caz procedura
extinderii procesului penal este diferită în funcŃie de prezenŃa sau
absenŃa procurorului la judecată.
Dacă procurorul participă la judecată el poate să ceară
extinderea procesului penal şi în ce priveşte fapta nouă. Dacă
procurorul nu formulează cererea extinderea nu are loc.
InstanŃa se pronunŃă asupra cererii procurorului admiŃând sau
respingând extinderea procesului penal. Dacă respinge cererea
judecata va continua.
După admiterea cererii de extindere a procesului penal, prin
încheiere, dacă procurorul declară că pune în mişcare acŃiunea
penală şi pentru fapta nouă instanŃa judecă cauza şi cu privire la
această nouă infracŃiune102; dacă procurorul nu pune în mişcare
acŃiunea penală dar cere trimiterea cauzei la organul de urmărire
penală pentru completarea urmăririi penale, instanŃa fie admite, prin
sentinŃă, cererea şi dispune trimiterea cauzei în întregime la procuror,
potrivit art.333103, fie, prin încheiere, revine asupra extinderii
procesului penal şi dispune continuarea judecării cauzei când este
posibilă disjungerea.
Dacă în urma extinderii procesului penal procurorul pune în
mişcare acŃiunea penală pentru noua infracŃiune, instanŃa trecând la
judecarea cauzei este obligată să pună în discuŃie faptele pentru care
s-a dispus extinderea făcând, dacă este cazul, şi aplicarea dispoziŃiilor
privitoare la schimbarea încadrării juridice.
101 Cazul de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.b Cod penal şi cazurile de conexitate prevăzute de art.34 lit.a, c, d Cod penal. 102 DeclaraŃia orală a procurorului de punere în mişcare a acŃiunii penale consemnată în încheiere constituie atât actul de inculpare cât şi actul de sesizare al instanŃei. 103 Trimiterea cauzei la procuror chiar dacă din punct de vedere procedural se realizează în condiŃiile art.333 nu are semnificaŃia unei restituiri în sensul prevăzut de lege.
70
În caz de restituire a cauzei hotărârea instanŃei poate fi atacată
cu recurs în condiŃiile prevăzute în art.332 alin.3 şi 4.
În cauzele penale în care procurorul nu participă la judecată şi
sunt întrunite condiŃiile prevăzut în art.336 extinderea procesului
penal se dispune de instanŃă din oficiu. După extindere dacă instanŃa
pune în mişcare acŃiunea penală procedează la judecarea cauzei şi
pentru faptele noi104. Dacă nu pune în mişcare acŃiunea penală
dispune trimiterea cauzei la procuror105.
Comentariile făcute anterior sunt incidente şi în aceste ipoteze
ale extinderii.
b) extinderea procesului penal cu privire la alte persoane
(art.337). În cursul judecăŃii când se descoperă date referitoare la
comiterea unei infracŃiuni săvârşite de altă persoană decât cea
trimisă în judecată procurorul poate cere extinderea procesului penal
cu privire la acea persoană. Pentru ca extinderea să fie posibilă
persoana trebuie să fi participat (în calitate de instigator, complice,
coautor)106 la săvârşirea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în
judecată sau să se descopere că a săvârşit o altă infracŃiune având
legătură cu fapta supusă judecăŃii (tăinuire, favorizare şi alte
infracŃiuni conexe)107. Dacă persoana respectivă a comis o faptă care
nu are nici o legătură cu dosarul în curs de judecată, procesul nu se
extinde108.
Procedura de extindere a procesului la alte persoane este în
general asemănătoare celei de extindere a procesului penal pentru
104 Încheierea instanŃei prin care dispune extinderea procesului penal şi punerea în mişcare a acŃiunii penale constituie atât actul de inculpare cât şi actul de sesizare. 105 Prin decizia nr.256/2001 (M.Of. nr.838/2001) şi decizia nr.152/2002 (M.Of. nr.442/2002) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.336 sunt constituŃionale. 106 A se vedea prevederile art.33 lit.a C.p. 107 A se vedea prevederile art.34 C.p. 108 InstanŃa poate restitui cauza potrivit art.333 sau prin grija procurorului se va dispune efectuarea urmăririi penale pentru aceste noi aspecte descoperite în cursul judecăŃii.
71
alte fapte, instanŃa aplicând dispoziŃiile art.336 alin.1 în mod
corespunzător109.
Spre deosebire de extinderea procesului penal pentru alte fapte
la care instanŃa putea opera extinderea când procurorul nu a fost
prezent la judecată, în cazul extinderii cu privire la alte persoane
instanŃa nu poate dispune aceasta din proprie iniŃiativă (în art.337
nu există o dispoziŃie similară cu cea cuprinsă în alin.2 al art.336).
Extinderea procesului penal cu privire şi la alte persoane este
deci posibilă numai când procurorul participă la judecată110.
Nerespectarea normelor care reglementează procedura extinderii
atrage anularea actelor în discuŃie în conformitate cu art.197 C.p.p.
Măsuri procesuale. În toate modalităŃile de restituire a cauzei la
procuror (art.335-337) instanŃa dispune şi asupra măsurilor
preventive (art.338 alin.1). Când inculpatul este arestat instanŃa sau
procurorul trebuie să aibă în vedere şi prevederile art.338 alin.2.
Totodată în cazurile prevăzute de art.332-333, art.335-337
instanŃa dispune şi asupra măsurilor de siguranŃă reglementate în
art.113 şi art.114 C.p. cât şi asupra măsurilor asiguratorii având
legătură cu persoanele în privinŃa cărora s-a dispus restituirea ori
trimiterea cauzei la procuror.
4. Dezbaterile judiciare. NoŃiune. Dezbaterile, ca stadiu
procesual, sunt caracteristice tuturor etapelor judecăŃii având
trăsături specifice în judecata în primă instanŃă deoarece poartă
asupra chestiunilor de fond ale cauzei (soluŃionării acŃiunii penale şi
109 Fără cererea expresă de extindere a procesului penal din partea procurorului instanŃa este obligată să soluŃioneze cauza în limitele în care a fost investită prin actul de sesizare (Tribunalul Suprem s.pen. d. nr.73/1979 RRD nr.7/1979 pag.63). 110 Prin decizia nr.221/2002 (M.Of. nr.725/2002) şi d. nr.257/2004 (M.Of. nr.653/2004) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.337 sunt constituŃionale.
72
acŃiunii civile)111. Dezbaterile reprezentând un anumit moment al
judecăŃii în fond se realizează după terminarea cercetării
judecătoreşti, în conformitate cu dispoziŃiile art.340-342 C.p.p.112
În această parte a şedinŃei de judecată se manifestă în
plenitudinea lor funcŃiile procesuale fundamentale: jurisdicŃia,
acuzarea şi apărarea. În cursul dezbaterilor se dă cuvântul
procurorului şi părŃilor pentru a expune, oral, contradictoriu şi în
condiŃii de publicitate, punctul lor de vedere în legătură cu situaŃia de
fapt şi de drept ce rezultă din cercetarea judecătorească, precum şi în
legătură cu orice altă problemă a cauzei.
Dezbaterile sunt obligatorii.
Potrivit art.340, dezbaterile încep după terminarea cercetării
judecătoreşti; legea fixează următoarea ordine în care instanŃa acordă
cuvântul: procurorul, partea vătămată, partea civilă, partea
responsabilă civilmente, inculpatul.
Procurorul pune concluzii (rechizitoriul oral) atât în privinŃa
laturii penale cât şi în privinŃa laturii civile a cauzei (art.316, art.18).
PărŃile, personal sau prin apărători ori reprezentanŃi, pun concluzii în
funcŃie de poziŃia lor procesuală asupra laturii penale (partea
vătămată, inculpatul) respectiv asupra laturii civile (partea civilă,
partea responsabilă civilmente, inculpatul.
Ordinea prevăzută de art.340 se adaptează situaŃiei procesului.
În cazurile prevăzute de art.279 alin.2 lit.a când acŃiunea penală a
fost pusă în mişcare de partea vătămată susŃinerea învinuirii se face
de partea vătămată ca titular al punerii în mişcare, respectiv al
exercitării acŃiunii penale, procurorul punând concluzii alături de
aceasta. 111 Gr.Theodoru op. cit. pag.250 112 În legislaŃia franceză expresia „dezbatere” are un înŃeles mai larg, în sensul că semnifică întreaga desfăşurare a şedinŃei de judecată (J.Pradel op.cit. pag.636).
73
Lipsa dezbaterilor, nepunerea de concluzii sau neacordarea
cuvântului procurorului, părŃilor sau apărătorilor părŃilor atrage
nulitatea hotărârii potrivit art.197 C.p.p.113
La dezbateri părŃile pot lua cuvântul personal sau prin apărător.
La cerere, cei care au vorbit deja, cu acordul preşedintelui
completului de judecată pot lua cuvântul din nou (în replică). În cazul
replicii se respectă aceiaşi ordine (cea prevăzută de lege). PărŃile au
obligaŃia de a dezbate aspectele legate de obiectul cauzei ce se judecă.
Dacă aceste limite sunt depăşite preşedintele completului are dreptul
să întrerupă pe cei care au cuvântul (acordat iniŃial sau în replică).
Legea permite şi întreruperea dezbaterilor dacă aceasta este prilejuită
de motive temeinice. Întreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.
Încheierea dezbaterilor. Ultimul cuvânt al inculpatului.
Art.341 prevede obligaŃia pentru preşedinte ca înainte de încheierea
dezbaterilor să dea ultimul cuvânt inculpatului personal.
Această activitate, deşi face parte din stadiul dezbaterilor, este
menŃionată în lucrările de specialitate ca o importantă subdiviziune a
judecăŃii deoarece marchează terminarea şedinŃei de judecată în
primă instanŃă.
Ultimul cuvânt al inculpatului reprezintă ultima manifestare a
dreptului său la apărare în cadrul judecăŃii în primă instanŃă şi
constituie un drept unic care revine numai acestei părŃi.
Natura juridică a expunerii făcute de inculpat în cadrul
dezbaterilor este diferită faŃă de cea din ultimul cuvânt114. Astfel, în
timp ce pentru inculpat în timpul dezbaterilor poate lua cuvântul
113 Gr.Theodoru op.cit. pag.250; N.Volonciu op.cit. pag.211. CA Suceava de. pen. Nr. 666//1999. Culegere de practică. P. 146. Tribunalul Bucureşti, SecŃia a II Penală decizia nr. 29/1996. Culegere de practică, p. 182 114 Dacă dispune condamnarea inculpatului, fără a-i acorda cuvântul în cursul dezbaterilor pentru a aduce probe în apărare asupra fondului cauzei, instanŃa, chiar dacă îi acordă acestuia ultimul cuvânt, pronunŃă o hotărâre cu încălcarea art.6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea CEDO din 27 iunie 2000. Cauza Constantinescu împotriva României – M.Of. nr.279/2001).
74
apărătorul, în ultimul cuvânt inculpatul trebuie să vorbească
personal, dreptul la cuvânt neputând fi exercitat de apărător în
numele celui asistat. De asemenea, la ultimul cuvânt nu i se poate da
inculpatului replici. În timpul cât inculpatul are ultimul cuvânt, nu
poate fi întrerupt (nu i se pun întrebări)115. Ultimul cuvânt al
inculpatului prilejuieşte acestuia posibilitatea de a lua poziŃie faŃă de
întregul conŃinut al dezbaterilor.
Ultimul cuvânt al inculpatului este un drept şi nu o obligaŃie a
acestuia, astfel că acesta poate refuza să ia cuvântul.
Omisiunea instanŃei de a acorda ultimul cuvânt inculpatului ori
neacordarea cuvântului după regulile stabilite de art.341 este de
natură a atrage nulitatea hotărârii în condiŃiile art.197 alin.1 (dacă i
s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod)116.
Ultimul cuvânt al inculpatului poate prilejui reluarea cercetării
judecătoreşti dacă: inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi iar
acestea sunt esenŃiale pentru soluŃionarea cauzei.
După ultimul cuvânt al inculpatului, înainte de deliberare,
instanŃa, dacă socoteşte necesar poate cere părŃilor să depună
concluzii scrise. Concluziile scrise sunt de natură a ajuta instanŃa în
activitatea de deliberare, la înŃelegerea aspectelor susŃinute în mod
oral în cursul şedinŃei de judecată.
Procurorul şi părŃile pot depune concluzii scrise şi din proprie
iniŃiativă chiar dacă acestea nu au fost cerute de instanŃă.
115 V. Dongoroz ş.a., op.cit. pag.193 116 Tribunalul Suprem , SecŃia penală, Decizia nr.2669/1976 RRD nr.10/1977 pag.63. Curtea de Apel Bucureşti, SecŃia a II-a penală. Decizia nr.343/1994. Culegere de practică judiciară pe 1994 pag.230. Tribunalul Municipiului Bucureşti, SecŃia II penală Decizia nr.286/1991. Culegere de practică judiciară pe anul 1991 pag.264.
75
SecŃiunea III
I. Deliberarea şi hotărârea instanŃei (rezolvarea cauzelor)
Deliberarea (art.343-344). După terminarea şedinŃei de
judecată instanŃa deliberează adoptând o hotărâre. Deliberarea
reprezintă o consfătuire a membrilor completului de judecată asupra
problemelor dezbătute precum şi asupra soluŃiilor ce urmează a le
adopta (rezolvarea cauzei).
Procedura deliberării primei instanŃe se desfăşoară după regulile
comune examinate anterior (art.306-307).
În cazul judecăŃii în primă instanŃă deliberarea prezintă
particularităŃi în ceea ce priveşte chestiunile asupra cărora instanŃa
trebuie să se pronunŃe (obiectul deliberării) şi ordinea abordării lor117.
Art.343 prevede că în abordarea chestiunilor supuse examinării
completul deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi
asupra chestiunilor de drept.
Întrucât problematica supusă deliberării este foarte extinsă
legea le enumeră referindu-se la aspectele privitoare la rezolvarea
laturii penale a cauzei, a laturii civile şi a altor chestiuni având
implicaŃii în privinŃa soluŃionării cauzei.
În rezolvarea laturii penale deliberarea poartă asupra existenŃei
faptei şi vinovăŃiei inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra
măsurilor educative ori măsurilor de siguranŃă, când este cazul să fie
luate, precum şi asupra computării reŃinerii şi arestării preventive.
În privinŃa laturii civile completul de judecată deliberează
asupra reparării pagubei produse prin infracŃiune şi asupra măsurilor
asiguratorii. 117 Cu privire la funcŃia, finalitatea şi obiectul deliberării a se vedea V. Dongoroz ş.a., op. cit. p. 194
76
În legătură cu celelalte probleme privind soluŃionarea corectă a
cauzei instanŃa se pronunŃă asupra măsurilor preventive, mijloacelor
materiale de probă, cheltuielilor judiciare ş.a.
Reluarea cercetărilor judecătoreşti sau a dezbaterilor. Cu ocazia
deliberării se pot ivi probleme a căror elucidare nu s-a făcut în
suficientă măsură cu ocazia judecăŃii. În acest caz instanŃa dispune
fie reluarea cercetării judecătoreşti dacă este necesară administrarea
de probe noi, fie reluarea dezbaterilor dacă chestiunile urmează a fi
supuse discuŃiei procurorului şi părŃilor.
Art.344 prevede că dacă în cursul deliberării instanŃa apreciază
că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi că este necesară
reluarea cercetării judecătoreşti repune cauza pe rol118. Dacă
lămurirea acelei împrejurări se poate face numai prin reluarea
dezbaterilor, instanŃa o va pune în discuŃie în aceiaşi şedinŃă, dacă
este posibil sau în altă şedinŃă în continuare119. Dacă deliberarea a
fost amânată potrivit art.306 cauza va fi repusă pe rol.
Reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor se dispune
prin încheiere.
Luarea hotărârii (rezolvarea cauzei). Pentru ca hotărârea
judecătorească să reprezinte rezultatul acordului de voinŃă a celor ce
compun completul de judecată, legea (art.343 alin.4) impune ca toŃi
membrii completului să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni
supuse deliberării. Preşedintele completului îşi spune părerea cel din
urmă.
Aceste prevederi au în prezent o aplicabilitate limitată deoarece
potrivit art.54 din Legea nr.304/2004 cauzele date în competenŃa de
118 Reluarea cercetării judecătoreşti presupune administrarea de probe noi; în acest scop se impune citarea părŃilor. Curtea de Apel Ploieşti, SecŃia penală decizia nr.22/1998, Culegere de practică judiciară pe anul 1998, pag.126. 119 Spre exemplu în cazul în care completul de judecată ajunge la concluzia că este necesară schimbarea încadrării juridice (Gr.Theodoru op.cit. pag.278).
77
primă instanŃă a judecătoriei, tribunalului şi curŃii de apel se judecă
în complet format dintr-un judecător.
Odată cu luarea hotărârii se redactează minuta. Hotărârea
primei instanŃe este o sentinŃă.
Rezolvarea laturii penale. SoluŃionarea cauzei începe prin
adoptarea unei soluŃii în privinŃa acŃiunii penale. În soluŃionarea
laturii penale prima instanŃă hotărăşte prin sentinŃă asupra învinuirii
aduse inculpatului pronunŃând după caz: condamnarea, achitarea
sau încetarea procesului penal (art.345)120.
Condamnarea se pronunŃă dacă instanŃa constată cumulativ că:
fapta există, ea constituie infracŃiune şi a fost săvârşită de inculpat;
în acest caz completul fixează şi pedeapsa în conformitate cu
dispoziŃiile legii penale.
Pedeapsa principală ce se aplică inculpatului poate fi, după caz,
detenŃiunea pe viaŃă, închisoarea121 sau amenda (art.53 C.p.)122, iar în
cazul inculpatului minor se aplică o măsură educativă: mustrarea,
libertatea supravegheată, internarea într-un centru de reeducare,
internarea într-un institut medical educativ (art.101 C.p.) ori
pedeapsa închisorii sau amenda în limitele prevăzute de art.109 C.p.
În cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege instanŃa se pronunŃă şi
asupra pedepselor complimentare (art.64 C.p.) pedepsei accesorii
120 Dacă este sesizată prin rechizitoriu instanŃa trebuie să pronunŃe una din soluŃiile arătate de art.345 neputând dispune doar luarea unei măsuri de siguranŃă (C.S.J. Buletinul jurisprudenŃei 1995, dec. nr.1815/1995, SecŃia penală). 121 În raport de împrejurările care determină individualizarea pedepsei instanŃa poate pronunŃa pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenŃie, suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă. 122 Deşi stabilirea pedepsei este de competenŃa instanŃei naŃionale, Curtea europeană a drepturilor omului consideră că aplicarea pedepsei închisorii pentru săvârşirea unei infracŃiuni în domeniul presei nu este compatibilă cu libertatea de exprimare garantată de art.10 din ConvenŃia europeană a drepturilor omului. În mod excepŃională o astfel de condamnare s-ar impune când sunt afectate alte drepturi fundamentale (de exemplu în cazul difuzării unui discurs prin care se incintă la violenŃă) – cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, hotărârea din 17.12.2004 publicată în M.Of. nr.501/2005.
78
(art.71 C.p.)123 şi asupra deducerii, reŃinerii şi arestării preventive
(art.88 C.p.).
În cazurile prevăzute de art.62 C.p., instanŃa prin hotărârea de
condamnare se pronunŃă şi asupra executării pedepsei închisorii
într-o închisoare militară (art.351 C.p.p.).
InstanŃa hotărăşte achitarea inculpatului când constată
intervenŃia uneia din situaŃiile prevăzute în art.10 lit.a-e C.p.p.124
Când instanŃa pronunŃă achitarea potrivit art.10 lit.b1 aplică
celui achitat o sancŃiune cu caracter administrativ în conformitate cu
art.181 şi art.91 C.p.
În cazurile cuprinse în art.10 lit.f-j instanŃa pronunŃă încetarea
procesului penal125.
Când instanŃa a dispus înlocuirea răspunderii penale odată cu
încetarea procesului penal face şi aplicarea art.91 C.p.
SoluŃiile de necondamnare pronunŃate de instanŃă sunt
simetrice cu cele de netrimitere în judecată adoptate în cursul
urmăririi penale. Astfel soluŃiei de scoatere de sub urmărire penală îi
corespunde hotărârea de achitare, iar celei de încetare a urmăririi
penale hotărârea de încetare a procesului penal.
Potrivit art.13 C.p.p. în caz de amnistie, prescripŃie sau retragere
a plângerii, precum şi în cazul existenŃei unei cauze de nepedepsire
123 În cauza Sabău şi Pârcălab împotriva României, CEDO a statuat că interzicerea drepturilor părinteşti în temeiul art.71, 64 C.p. în cazul condamnării unei persoane pentru infracŃiunea de calomnie încalcă art.8 din ConvenŃia europeană. S-a motivat că infracŃiunea care a determinat condamnarea era independentă de aspectele legate de exercitarea autorităŃii părinteşti şi că nu s-a demonstrat că retragerea, prin efectul legii, a drepturilor părinteşti ar corespunde intereselor copilului; doar un comportament nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părinteşti (hotărârea din 20.09.2004 publicată în M.Of. nr.484 din 2005). 124 fapta nu există, fapta nu este prevăzută de legea penală, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni, fapta nu a fost săvârşită de inculpat, faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beŃia, minoritatea făptuitorului, eroarea de fapt). 125 lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiŃie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale; a intervenit amnistia, prescripŃia ori decesul făptuitorului; a fost retrasă plângerea prealabilă ori părŃile sau împăcat; s-a dispus înlocuirea răspunderii penale; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat.
79
inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Dacă ulterior se
constată vreunul dintre cazurile prevăzute de art.10 lit.a-e, instanŃa
pronunŃă achitarea, iar dacă nu se constată vreunul dintre cazurile
prevăzute de art.10 lit.a-e se pronunŃă încetarea procesului penal.
În caz de condamnare, achitare, încetare a procesului penal,
instanŃa poate lua, motivat, măsura de siguranŃă corespunzătoare.126
Rezolvarea laturii civile. SoluŃionarea laturii civile a cauzei
este strâns legată de modul de rezolvare a laturii penale. În caz de
condamnare, achitare sau încetare a procesului penal instanŃa se
pronunŃă prin aceiaşi sentinŃă şi asupra acŃiunii civile când există
constituire de parte civilă (art.346).
SoluŃiile de condamnare determină admiterea acŃiunii civile în
total sau în parte inculpatul fiind obligat la reparaŃii civile în măsura
în care răspunde din punct de vedere civil; astfel ori de câte ori
inculpatul este condamnat şi se constată că a produs o pagubă
materială şi daune morale prin săvârşirea infracŃiunii el va fi obligat
să le repare.
În literatura de specialitate127 s-a susŃinut că încetarea
procesului penal, în caz de prescripŃie, amnistie, moartea
inculpatului128 sau de înlocuire a răspunderii penale, nu determină
stingerea acŃiunii civile (exonerarea de răspundere civilă).
De asemenea pronunŃarea unei achitări presupune rezolvarea
laturii civile (art.346 alin.2). InstanŃa poate admite acŃiunea civilă în
total sau în parte când pronunŃă achitarea pentru că fapta nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori pentru că se 126 În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României Curtea europeană a statuat că în cazul condamnării unor ziarişti pentru infracŃiunea de calomnie şi insultă aplicarea măsurii de siguranŃă a interzicerii profesiei de jurnalist nu se justifică nefiind compatibilă cu reglementarea cuprinsă în art.10 alin.1 din ConvenŃia europeană. O astfel de sancŃiune trebuie aplicată numai în circumstanŃele excepŃionale prevăzute de art.10 alin.2 (hotărârea din 17.12.2004 publicată în M.Of. nr.501/2005). 127 Vezi Gh.MateuŃ op.cit. pag.158. N.Volonciu op.cit. pag.218. 128 Potrivit art.21 C.p.p. acŃiunea civilă rămâne în competenŃa instanŃei penale, introducându-se în cauză moştenitorii.
80
constată existenŃa unei cauze care înlătură caracterul penal al
faptei129. În aceste cazuri instanŃa poate obliga la repararea pagubei
materiale şi a daunei morale, potrivit legii civile.
În caz de încetare a procesului penal sau de achitare inculpatul
va fi obligat la reparaŃii civile numai dacă sunt îndeplinite cerinŃele
răspunderii civile delictuale; în caz contrar, inculpatul fiind exonerat
de răspundere civilă.
Cazuri în care acŃiunea civilă este respinsă. Potrivit art.346
alin.3 despăgubirile civile nu se acordă chiar dacă există constituire
de parte civilă în cazurile când achitarea se întemeiază pe dispoziŃiile
art.10 lit.a sau c. Constatarea nesăvârşirii faptei în materialitatea sa
exclude orice raport de cauzalitate între prejudiciul pretins şi fapta
provocatoare. De asemenea, sub aspect civil nu pot fi traşi la
răspundere decât cei care au săvârşit infracŃiunea sau cei care
răspund din punct de vedere civil pentru aceştia.
Cazuri în care instanŃa nu soluŃionează acŃiunea civilă.
Legea are în vedere şi anumite ipoteze în care instanŃa nu se
pronunŃă asupra acŃiunii civile alăturate acŃiunii penale. Art.346
alin.4 prevede că acŃiunea civilă nu se soluŃionează când instanŃa
pronunŃă achitarea pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală
(art. 10 lit. b) ori încetarea procesului penal pentru motivele arătate
de art.10 lit.f sau j. Acestea se menŃionează expres în dispozitivul
hotărârii. Când instanŃa nu soluŃionează acŃiunea penală, partea
civilă se poate adresa instanŃei civile pentru obŃinerea despăgubirilor
potrivit art.20 alin.1 C.p.p.130
129 La toate acestea pot fi adăugate şi alte cazuri de înlăturare a răspunderii penale (de nepedepsire) cuprinse în Codul penal sau în legile speciale (ex.: art.255 alin.2 C.p., art.15 din Legea nr.143/2000 ş.a.). 130 Potrivit art.20 alin.1 C.p.p. partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acŃiune în faŃa instanŃei civile dacă instanŃa penală prin hotărârea rămasă definitivă a lăsat nesoluŃionată acŃiunea civilă .
81
De asemenea, instanŃa nu soluŃionează acŃiunea civilă în caz de
încetarea procesului penal pentru împăcarea părŃilor (art.132 C.p.).
Disjungerea acŃiunii civile. InstanŃa penală fiind sesizată cu
judecarea acŃiunii civile nu se poate dezinvesti de soluŃionarea
acesteia, rezervând părŃii civile calea unei acŃiuni separate la instanŃa
civilă. InstanŃa poate însă separa rezolvarea acŃiunilor amânând pe
cea civilă într-o altă şedinŃă în scopul acordării unor priorităŃi laturii
penale. Art.347 C.p.p. prevede că în cazul în care rezolvarea
pretenŃiilor civile ar provoca întârzierea soluŃionării cauzei instanŃa
poate disjunge şi amâna rezolvarea acŃiunii civile într-o altă şedinŃă.
Disjungerea acŃiunilor nu echivalează cu o desesizare a instanŃei
penale care amână numai soluŃionarea acŃiunii civile. Disjungerea şi
amânarea rezolvării acŃiunii civile se face numai dacă altfel s-ar
întârzia soluŃionarea laturii penale (de exemplu în cazul efectuării
unei expertize).
Art.348 prevede obligaŃia rezolvării de către instanŃă a laturii
civile chiar dacă nu există constituire de parte civilă când:
a) acŃiunea civilă se porneşte şi se exercită în procesul penal din
oficiu în conformitate cu art.17 C.p.p. (cel vătămat fiind o
persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate
de exerciŃiu restrânsă)131;
b) în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrurilor,
desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris şi restabilirea
situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii.132
131 Potrivit art.20 alin.2 C.p.p. în cazul în care acŃiunea civilă a fost exercitată din oficiu dacă se constată din probe noi că paguba materială şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenŃa poate fi cerută pe calea unei acŃiuni la instanŃa civilă. 132 În cazul în care prin împotrivirea la executare a unei hotărâri partea vătămată este lipsită de folosinŃa unui teren ce i-a fost atribuit, instanŃa trebuie să dispună din oficiu potrivit art.348 art.14 alin.3 lit.a şi art.170 restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii chiar dacă nu există constituire de parte civilă sau partea civilă constituită nu o cere (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃia penală dec. nr.3653/2004).
82
SoluŃionarea altor chestiuni (art.349, art.350). Rezolvarea
fondului cauzei nu se poate limita doar la soluŃionarea acŃiunii
penale, respectiv a acŃiunii civile. Astfel, instanŃa trebuie să se
pronunŃe asupra măsurilor preventive, măsurilor asiguratorii,
cheltuielilor judiciare, mijloacelor materiale de probă (restituirea sau
confiscarea lor) altor chestiuni privind justa soluŃionare a cauzei.
InstanŃa se pronunŃă prin hotărâre asupra cheltuielilor judiciare
stabilind cuantumul acestora precum şi persoanele care urmează să
le suporte în conformitate cu art.189-193 C.p.p.
Art.350 cuprinde obligaŃia instanŃei de a se pronunŃa prin
hotărâre asupra luării, menŃinerii sau revocării măsurii preventive
Ńinând seama de dispoziŃiile cuprinse în partea generală a Codului de
procedură penală.
În caz de achitare sau de încetare a procesului penal instanŃa
este obligată să dispună punerea în libertate a celui arestat (nu mai
există temeiul legal al răspunderii penale).
De asemenea, instanŃa decide astfel dacă pronunŃă: o pedeapsă
cu închisoare cel mult egală cu durata reŃinerii şi arestării; o
pedeapsă cu închisoare cu suspendarea condiŃionată a executării sau
cu suspendarea executării supravegheate sau cu executarea la locul
de muncă; amenda; o măsură educativă.
Hotărârea pronunŃată în cazurile de mai sus este executorie.
Dacă s-a dispus punerea în libertate a inculpatului instanŃa
comunică de îndată aceasta administraŃiei locului de deŃinere.
După pronunŃarea unei condamnări de către prima instanŃă
este posibil ca până la rezolvarea căilor de atac durata măsurilor
preventive să egaleze durata pedepsei pronunŃate; şi în acest caz
condamnatul este liberat de îndată şi se comunică o copie de pe
83
dispozitiv sau extras administraŃiei locului de deŃinere ce cuprinde
menŃiunile prevăzute în art.140 alin.3.
În privinŃa măsurilor asiguratorii în art.353 se arată că în cazul
admiterii acŃiunii civile instanŃa examinează potrivit art.163
necesitatea luării măsurilor asiguratorii privind reparaŃiile civile dacă
ele nu au fost luate anterior133; dispoziŃia prin care s-au luat măsuri
asiguratorii este executorie. Dacă anterior au fost luate astfel de
măsuri ele se menŃin.
Când acŃiunea civilă este respinsă, dacă s-au luat anterior
măsuri asiguratorii instanŃa dispune revocarea lor. Când instanŃa nu
s-a pronunŃat asupra laturii civile potrivit art.346 alin.4 se dispune
menŃinerea măsurilor instituite anterior pentru că temeiurile
răspunderii civile se menŃin. Măsurile încetează de drept dacă
persoana vătămată nu introduce acŃiune civilă în faŃa instanŃei civile
în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În conformitate cu art.350 alin. ultim, dacă inculpatul a fost
liberat provizoriu pe cauŃiune instanŃa dispune restituirea cauŃiunii
când pronunŃă condamnarea la pedeapsa închisorii sau amenzii
potrivit art.1605 alin.4 lit.d şi e, achitarea sau încetarea procesului
penal. Totodată instanŃa dispune încetarea stării de liberare
provizorie.
II. PronunŃarea şi comunicareahotărârii. Cuprinsul hotărârii.
1.a. PronunŃarea hotărârii. În conformitate cu art.358 care
face trimitere la art.310 C.p.p. hotărârea se pronunŃă în şedinŃă
publică de către preşedintele completului asistat de grefier, iar
133 Potrivit art.163 C.p.p. modificat prin Legea nr.281/2003 măsuri asiguratorii se pot lua la cererea părŃii civile sau din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă.
84
potrivit art.358 C.p.p. ceea ce se pronunŃă este dispozitivul hotărârii
judecătoreşti, dar în realitate ceea ce se pronunŃă este minuta
(art.309); în majoritatea situaŃiilor în momentul pronunŃării hotărârea
nici nu este redactată, aceasta făcându-se ulterior dar nu mai târziu
de 20 zile de la pronunŃare.
În urma pronunŃării instanŃa nu va mai putea reveni asupra
celor stabilite prin hotărâre. La pronunŃare părŃile nu se citează.
După pronunŃare, preşedintelui îi revin unele obligaŃii. Astfel, dacă
părŃile sunt prezente la pronunŃare preşedintele trebuie să explice
celor de faŃă că pot declara apel sau recurs.
O deosebită importanŃă prezintă obligaŃiile pe care le are
instanŃa în cazurile speciale avute în vedere de art.359 C.p.p. astfel
cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003.
Potrivit acestei norme, în caz de condamnare la pedeapsa
închisorii cu suspendare condiŃionată a executării pedepsei sau cu
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ori la executarea
pedepsei la locul de muncă preşedintele atrage atenŃia celui
condamnat asupra dispoziŃiilor a căror nerespectare are ca urmare
revocarea suspendării sau a executării pedepsei la locul de muncă.
În cazul suspendării executării sub supraveghere preşedintele
face cunoscut celui condamnat măsurile de supraveghere la care este
supus şi obligaŃiile pe care trebuie să le respecte. Dacă inculpatul nu
este prezent şi instanŃa apreciază că nu este necesară chemarea lui
face o comunicare scrisă în care se atrage atenŃia potrivit celor
arătate mai sus.
În toate cazurile în care s-a pronunŃat condamnarea cu
suspendarea condiŃionată a executării pedepsei ori cu suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere, instanŃa de executare aduce
85
aceasta la cunoştinŃa unităŃii unde condamnatul îşi desfăşoară
activitatea iar în cazul suspendării executării pedepsei sub
supraveghere şi organului de poliŃie din localitatea unde domiciliază
inculpatul.
1.b.Comunicarea hotărârii (art.360). Când părŃile au lipsit
atât la judecată cât şi la pronunŃare instanŃa este obligată să
comunice celor absenŃi copii după dispozitivul hotărârii. Nu se fac
comunicări celor care au lipsit numai la pronunŃare.
Pentru inculpaŃii deŃinuŃi sau aflaŃi în vreuna din situaŃiile
prevăzute de art.171 alin.2 C.p.p.134 legea prevede o derogare.
Acestora chiar dacă au fost prezenŃi la judecată dar au lipsit la
pronunŃare li se comunică copii după dispozitivul hotărârii pentru a fi
informaŃi asupra soluŃiei date de instanŃă în rezolvarea cauzei; copia
dispozitivului hotărârii se comunică şi administraŃiei locului de
deŃinere; după redactarea hotărârii inculpaŃilor susmenŃionaŃi li se
comunică o copie de pe această hotărâre.
InstanŃa pronunŃând o hotărâre asupra fondului cauzei se
desesizează. Totuşi, chiar şi după desesizare instanŃa are în
continuare dreptul de corecta erorile materiale evidente cuprinse în
hotărâre sau de a înlătura omisiunile vădite în conformitate cu
art.195 şi art.196 C.p.p., precum şi de a da interpretarea corectă
aspectelor nelămurite din hotărâre135, în cazul introducerii unei
contestaŃii la executare potrivit art.461 lit.c C.p.p.
134 Inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituŃii militare de învăŃământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, este arestat chiar şi în altă cauză sau instanŃa apreciază că inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea (art.171 alin.2). 135 Indicarea corectă în minută şi în considerentele hotărârii a datei de la care se deduce din durata pedepsei pronunŃate timpul arestării preventive şi menŃionarea în dispozitivul hotărârii a aceleiaşi zile şi luni dar a altui an constituie o evidentă eroare materială ce se îndreaptă de instanŃa care a pronunŃat hotărârea potrivit art.195 C.p.p. (C.S.J. secŃia penală, dec. nr.107/2004).
86
2. Cuprinsul hotărârii. Hotărârea dată după deliberare este un
act procesual fiindcă exprimă rezolvarea fondului cauzei, iar
hotărârea scrisă este un act procedural.136
Potrivit art.354 hotărârea prin care se soluŃionează fondul
cauzei, obligatoriu, cuprinde partea introductivă, expunerea şi
dispozitivul. Legea (art.355-357) prevede în detaliu care este
conŃinutul fiecăreia dintre cele trei părŃi componente ale hotărârii.
ConŃinutul părŃii introductive. În lucrările procesual penale,
partea introductivă este cunoscută sub denumirea de practicaua
hotărârii. Ea poate fi redactată în două variante în funcŃie de timpul
când a avut loc pronunŃarea. Când hotărârea se pronunŃă în ziua
când a avut loc judecata nu se mai întocmeşte o încheiere separată
potrivit art.305; în acest caz toate menŃiunile la care se referă art.305
sunt trecute în partea introductivă a hotărârii. Dacă pronunŃarea a
avut loc însă în altă zi se întocmeşte încheierea de şedinŃă potrivit
art.305, iar practicaua hotărârii are un conŃinut mai limitat
cuprinzând în conformitate cu art.355 următoarele menŃiuni:
denumirea instanŃei care a judecat cauza, data pronunŃării hotărârii,
locul unde s-a judecat cauza, precum şi numele membrilor
completului, a procurorului şi grefierului, făcându-se specificarea că
celelalte date sunt trecute în încheierea de şedinŃă. În hotărârile
instanŃelor militare se menŃionează şi gradul membrilor completului,
procurorului şi inculpatului pentru a se putea verifica respectarea
dispoziŃiilor legale în materie137.
În literatura de specialitate138 se susŃine că lipsa din partea
introductivă a unor menŃiuni esenŃiale de natură a face imposibilă
136 V.Dongoroz, op.cit. pag.201. 137 Potrivit art.58 din Legea nr.304/2004 când inculpatul este militar activ preşedintele completului de judecată precum şi procurorul trebuie să facă parte cel puŃin din aceeaşi categorie de grade. 138 Gh.MateuŃ op.cit. pag.168, Gr. Theodoru op.cit. pag.289.
87
verificarea legalităŃii judecăŃii şi a luării hotărârii cum sunt cele
privind numele, prenumele judecătorilor şi procurorului, prezenŃa
inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, când sunt
obligatorii potrivit legii şi publicitatea şedinŃei de judecată atrage
nulitatea absolută a judecăŃii dacă aceste menŃiuni nu pot fi
constatate din celelalte părŃi ale hotărârii ori din cuprinsul încheierii.
În practica judiciară139 s-a reŃinut că menŃiunea din partea
introductivă în sensul că „inculpatul a fost prezent şi a pus concluzii
la judecată” are caracter de autenticitate; acest aspect nu poate fi
combătut cu probe cum ar fi menŃiunea din caietul grefierului în
sensul că „inculpatul a lipsit de la judecată”. În cazul în care
menŃiunile din hotărâre nu au fost îndreptate potrivit procedurii
prevăzute de art.195 C.p.p. acestea fac dovadă până la înscrierea în
fals.
ConŃinutul expunerii. Este de regulă partea cea mai extinsă a
hotărârii, cuprinzând analiza motivată a cauzei şi justificarea soluŃiei
adoptate de instanŃă. Expunerea este cunoscută şi sub denumirea de
considerente sau motivarea hotărârii140.
Potrivit art.386 C.p.p. expunerea cuprinde: datele privind
identitatea părŃilor; descrierea faptei ce face obiectul învinuirii cu
arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită precum şi
încadrarea juridică141 dată acesteia prin actul de sesizare; analiza
probelor care au existat ca temei pentru soluŃionarea laturii penale a
cauzei cât şi a celor care au fost înlăturate, motivarea soluŃiei cu
privire la latura civilă precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe
139 Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie completul de 9 judecători, dec. nr.110/2004. 140 I.Neagu op.cit. pag.187. 141 Deşi legea nu precizează după părerea noastră în noŃiunea de „încadrare juridică” se cuprinde denumirea infracŃiunii (forma consumată), sau rămânerea infracŃiunii în fază de tentativă, după caz, textul legal care o reglementează, împrejurările care constituie circumstanŃe atenuate sau agravante, una din formele pluralităŃii de infracŃiuni sau a participaŃiei penale cu indicarea textului legal ce se aplică, după caz.
88
care se sprijină soluŃia dată. În caz de condamnare expunerea trebuie
să mai cuprindă faptele reŃinute de instanŃă în sarcina inculpatului,
forma şi gradul de vinovăŃie, circumstanŃele agravante sau atenuante,
starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunŃată şi
actele din care rezultă durata. Dacă instanŃa reŃine în sarcina
inculpatului numai o parte prin faptele ce formează obiectul învinuirii
se va arăta pentru care anume fapte s-a pronunŃat condamnarea şi
pentru care încetarea procesului sau achitarea.
Hotărârea nu poate face o simplă enunŃare sau referire la
aspectele menŃionate ci trebuie să arate motivele pentru care ele au
fost reŃinute de instanŃă ca atare142.
Expunerea trebuie să fie concordantă cu dispozitivul (minuta).
Potrivit art.3859 pct.9 hotărârea este supusă casării dacă nu
corespunde motivelor pe care se întemeiază soluŃia ori motivarea
soluŃiei contrazice dispozitivul hotărârii.
ConŃinutul dispozitivului reprezintă concluzia logică şi firească
a aspectelor reŃinute şi analizate în expunere exprimând soluŃia
instanŃei în rezolvarea cauzei sub toate aspectele. Potrivit art.309
între conŃinutul dispozitivului şi minuta care consemnează rezultatul
deliberării trebuie să existe o concordanŃă deplină143. De asemenea,
nu pot exista contradicŃii între acestea şi expunere.
În conformitate cu art.357, astfel cum a fost modificat prin
Legea nr.281/2003 dispozitivul cuprinde datele prevăzute în art.70
referitoare la persoana inculpatului, soluŃia dată de instanŃă cu
privire la infracŃiune indicându-se, în caz de condamnare, denumirea
faptei penale şi textul de lege în care se încadrează (pedeapsa 142 Omisiunea instanŃei de a descrie faptele reŃinute în sarcina inculpatului şi de a arăta în ce constau aceste fapte potrivit probelor administrate constituie o nerezolvare a fondului cauzei ce impune desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe şi trimiterea cauzei spre rejudecare (Tribunalul Sibiu, dec.pen. nr.6/1991 Dreptul nr.9/1991 pag.87). 143 Este nulă hotărârea care în dispozitiv cuprinde o altă pedeapsă decât cea prevăzută în minută (C.S.J. SecŃia penală, dec. nr.2467/1992. Dreptul nr.3/1994, pag.14).
89
principală, complimentară, accesorie, măsura educativă, măsura de
siguranŃă)144, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal
cauza pe care întemeiază potrivit art.11 precum şi soluŃia dată cu
privire la repararea pagubei materiale şi a daunei morale145. Când se
face aplicarea art.867 din Codul penal, dispozitivul va menŃiona
măsurile de supraveghere prevăzute în art.863 alin.1 C.p. la care
trebuie să se supună condamnatul precum şi obligaŃiile stabilite de
instanŃă potrivit art.863 alin.3 C.p.
Deoarece instanŃa are obligaŃia să se pronunŃe şi asupra
aspectelor adiacente, dispozitivul mai cuprinde, după caz, cele
hotărâte cu privire la: deducerea reŃinerii şi arestării preventive,
indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod; măsurile
preventive; măsurile asiguratorii; cheltuielile judiciare; restituirea
lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării; rezolvarea altor probleme
privind justa soluŃionare a cauzei146.
Când instanŃa pronunŃă pedeapsa închisorii sau pedeapsa
închisorii cu executare la locul de muncă, în hot6ărâre se va face
menŃiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile arătate
în art.71 din Codul penal pe durata prevăzută în acelaşi articol.
144 NereŃinerea în minută şi în dispozitiv a denumirii infracŃiunii şi a textului de lege în care se încadrează şi în baza cărora s-a dispus condamnarea atrage nulitatea absolută a hotărârii cu consecinŃa casării hotărârii, respectiv rejudecării cauzei (Tribunalul Suprem, SecŃia penală, dec. nr.1282/1985. Culegere de decizii pe anul 1985, pag.355); de asemenea omisiunea de a face aplicarea art.37 C.p. în minută şi în dispozitiv atrage casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei (Tribunalul Suprem, SecŃia penală, dec. nr.2443/1976. Culegere de decizii pe anul 1976, pag.182); s-a mai decis că omisiunea instanŃei de a menŃiona în dispozitiv drepturile interzise ca pedeapsă complementară limitându-se doar la indicarea textului legal atrage nulitatea hotărârii în condiŃiile prevăzute de art.197 C.p.p. (Tribunalul Suprem, SecŃia penală dec. nr.608/1979. Culegere de decizii pe anul 1979 pag.356). 145 Omisiunea de a preciza în dispozitiv în soluŃionarea laturii civile care sunt actele a căror anulare s-a dispus atrage nulitatea hotărârii (Tribunalul Suprem, SecŃia penală dec. nr.2723/1982 Culegere de decizii pe anul 1982, pag.331).; de asemenea, atrage nulitatea hotărârii omisiunea instanŃei de a menŃiona în dispozitiv numele părŃii responsabil civilmente obligată la despăgubiri deoarece prejudiciază partea civilă împiedicând-o să pună în executare hotărârea (Repertoriu de practică judiciară pe anii 1981-1985, pag. 284). 146 Omisiunea de a menŃiona în dispozitiv confiscarea bunului dobândit prin infracŃiune atrage nulitatea hotărârii şi rejudecarea cauzei (Tribunalul Suprem, SecŃia penală, dec. nr.364/1982, Culegere de decizii pe anul 1982, pag.330).
90
Dispozitivul va menŃiona obligatoriu că hotărârea este supusă
apelului sau recursului cu arătarea termenului de exercitare a
acestuia.
În dispozitiv se va mai menŃiona totodată data pronunŃării
hotărârii (pentru a se fixa momentul de la care începe să curgă
termenul de apel sau recurs) cât şi împrejurarea că pronunŃarea s-a
făcut în şedinŃă publică147.
147 Pentru detalii cu privire la necesitatea pronunŃării hotărârii judecătoreşti în şedinŃă publică a se vedea Philippe Pedrot. Le principe de la publicite jugement în Droites et libertes fundamentaux. Dalloz. Paris 1996 pag.351.
91
CAPITOLUL III
JUDECATA ÎN APEL
SecŃiunea 1
ConsideraŃii generale privind căile ordinare de atac
Cu ocazia judecării cauzelor penale în primă instanŃă se pot
comite greşeli în corecta stabilire a faptelor şi consecventa aplicare a
dispoziŃiilor legale. Remedierea erorilor necesită supunerea pricinii
unei noi judecăŃi. InstituŃia care creează această posibilitate este
calea de atac. Ea constituie un mijloc procedural indispensabil pentru
garantarea drepturilor individuale împotriva hotărârilor judecătoreşti
greşite.
Exercitarea căii de atac îndeplineşte două sarcini: a) repararea
greşelilor în hotărârea judecătorească; b) realizarea uniformităŃii în
interpretarea şi aplicarea legilor148.
Căile de atac constituie remedii procesuale deschise de lege
procurorului, părŃilor şi terŃilor în vederea obŃinerii unei noi hotărâri,
într-un litigiu asupra căruia există deja hotărârea unei instanŃe dar
cei în cauză nu sunt mulŃumiŃi de soluŃia pronunŃată.
Judecata în orice cale de atac are întotdeauna caracterul unei
activităŃi procesuale de control judecătoresc149.
Folosirea căilor de atac beneficiază de reglementare
constituŃională. Potrivit art.129 din ConstituŃia României împotriva
148 D.Mihăescu, V.Rămureanu, Căile de atac în procesul penal. Bucureşti, 1970, p.5. 149 V.Dongoroz ş.a., op.cit., p.206.
92
hotărârii judecătoreşti părŃile interesate şi Ministerul Public pot
exercita căile de atac, în condiŃiile legii.
Principiul existenŃei şi necesităŃii căilor de atac este afirmat şi în
Pactul internaŃional referitor la drepturile civile şi politice, care în
art.14 enunŃă regula că „orice persoană declarată ca răspunzând de
săvârşirea unei infracŃiuni are dreptul în conformitate cu normele
prescrise de lege să ceară examinarea de către o jurisdicŃie superioară
a declarării vinovăŃiei sale şi a pedepsei aplicate”, precum şi în
ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul nr.7, art.2 în
care se arată că „orice persoană declarată vinovată de săvârşirea unei
infracŃiuni de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea de
către o jurisdicŃie superioară a hotărârii de condamnare”.
Cu toate aspectele critice legate de căile de atac în nici o
concepŃie juridică nu se admite în principiu suficienŃa unei aprecieri
(judecăŃi) unice într-o aşa zisă „primă şi ultimă” instanŃă150.
În procesul penal român actual apelul şi recursul reprezintă
singurele căi de atac ordinare împotriva hotărârilor instanŃelor de
judecată. Sistemul procesual din Ńara noastră, clădit pe structura
judiciară a dublului sau triplului grad de jurisdicŃie151, consideră
apelul sau, după caz, recursul ca judecăŃi subsecvente. Fără a
constitui etape obligatorii în evoluŃia procesuală, apelul sau recursul
reprezintă grade de jurisdicŃie în care se realizează controlul
jurisdicŃional iniŃiat de procuror sau de părŃi. Judecata nu trece
automat prin toate gradele de jurisdicŃie din oficiu, ci numai în
măsura în care calea de atac se exercită de cei îndreptăŃiŃi.
Împrejurarea că împotriva unei hotărâri nedefinitive se foloseşte
o cale de atac ordinară nu schimbă natura juridică a acesteia, chiar 150 J. Pradel. Procedure penale. Editions Cujas Paris 1995, 9. 696 151 De câte ori în practică s-a încercat adăugarea unui grad suplimentar de jurisdicŃie la cele admise de lege, calea de atac a fost respinsă ca inadmisibilă (Trib. Maramureş, dec.pen. nr.203/1970, RRD nr.1/1971, p.135).
93
dacă persoana care o utilizează (voit sau din necunoaştere) ar încerca
să imprime justiŃiei o altă esenŃă sau natură juridică. Corect s-a
apreciat în practica judiciară că o cale de atac nu se caracterizează
după titulatura dată de petiŃionar, ci în raport cu solicitarea din
conŃinut152.
În doctrină s-au propus diverse clasificări ale căilor de atac în
funcŃie de diferite criterii de diferenŃiere153. Clasificarea admisă de
legea noastră, ducând şi la cele mai importante consecinŃe practice,
împarte căile de atac în ordinare şi extraordinare. Apelul şi recursul
ca remedii procesuale unice ale hotărârilor judecătoreşti nedefinitive,
reprezintă singurele căi de atac ordinare în procesul penal român, iar
contestaŃia în anulare, revizuirea, recursul în interesul legii reprezintă
căi extraordinare de atac.
În sistemul procesual actual prin folosirea apelului se reeditează
posibilitatea unei noi judecăŃi de fond cu toate implicaŃiile ce decurg
pentru stabilirea pe bază de probe a altei situaŃii de fapt.
Spre deosebire de acesta, recursul constituie un remediu
procesual al încălcărilor de lege care conduce la casarea (anularea)
hotărârilor fără a se mai pune în discuŃie starea de fapt stabilită
anterior.
Apelul este o cale de atac de reformare (de infirmare) în urma
parcurgerii căreia ori se validează prima judecată ori se desfiinŃează
hotărârea anterioară. Spre deosebire, recursul este o cale de atac în
anulare (casaŃie) în care instanŃa de control judiciar repară în
principal erorile de drept.
152 Câtă vreme prin cererea intitulată de cel condamnat „ContestaŃie la executare”, se solicită de către inculpat rejudecarea cauzei fiind judecat în lipsă şi cu procedura de citare nelegal îndeplinită, instanŃa, constatând că nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de art.461 C.p.p. pentru a se introduce contestaŃie la executare, trebuia să dea cererii greşit intitulate caracterizarea corectă şi să înainteze cauza spre soluŃionare instanŃei competente (Trib. Hunedoara, dec. pen. nr.278/1970, RRD nr.12/1970, p.177. 153 A se vedea V. Papadopol. C. Turianu. Apelul penal. Bucureşti 1994
94
SecŃiunea II
Hotărârile judecătoreşti penale supuse apelului
Apelul fiind o cale ordinară de atac se poate declara numai
împotriva hotărârilor nedefinitive, pronunŃate în primă instanŃă154.
Din conŃinutulart.361 C.p.p. se desprinde clar această idee,
pentru că textul exclude din rândul hotărârilor apelabile deciziile,
arătând expres că sunt supuse apelului sentinŃele şi încheierile date
de prima instanŃă.
Există hotărâri judecătoreşti pentru care legea nu specifică felul
judecăŃii (dacă procedura reprezintă o judecată în primă instanŃă sau
nu). Problema prezintă importanŃă, întrucât în cazul acestor hotărâri,
în lipsa precizărilor necesare, urmează a se lămuri dacă împotriva lor
se poate folosi calea de atac ordinară. Intră în această discuŃie alături
de alte hotărâri, de exemplu, hotărârea prin care se soluŃionează un
conflict de competenŃă. Chestiunea s-a analizat în doctrină şi s-a
ajuns la concluzia că într-o asemenea situaŃie hotărârea nu este
susceptibilă de a fi atacată pe cale ordinară155.
Atacarea cu apel a sentinŃelor şi încheierilor este concepută
diferit de lege în ce priveşte modalitatea de exercitare a căii de atac
ordinare. SentinŃa fiind o hotărâre prin care prima instanŃă se
pronunŃă asupra cauzei deduse în faŃa sa, este susceptibilă de a fi
atacată cu apel imediat şi independent. Încheierile pronunŃate în
cursul judecăŃii nu au, în general, o poziŃie procesuală de sine
stătătoare, fiind hotărâri care pregătesc soluŃionarea cauzei. În
consecinŃă. cea mai mare parte a încheierilor nu justifică un apel 154 Dacă sentinŃa judecătoriei este definitivă calea ordinară de atac împotriva ei este inadmisibilă (Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.2864/1972, RRD nr.2/1973, p.168). 155 Gr. Theodoru, Hotărârile penale supuse recursului, RRD nr.7/1969, p.5-6.
95
îndreptat numai împotriva lor, separat de cel împotriva hotărârii care
rezolvă fondul cauzei. Art.361 alin.3 C.p.p., prevede că apelul declarat
împotriva sentinŃei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar
dacă acestea au fost date după pronunŃarea sentinŃei.
În art.361 C.p.p. se înscrie ca regulă generală principiul atacării
cu apel a tuturor sentinŃelor, dacă legea nu prevede altfel. De aceea,
trebuie cunoscute cu exactitate toate situaŃiile în care o sentinŃă nu
poate fi apelată şi aceste cazuri sunt grupate tot de art.361 în cinci
categorii mari, aşa cum se arată mai jos.
a) sentinŃe pronunŃate de judecătorii privind infracŃiunile
menŃionate în art.279 alin.2 lit.a. Este cazul unui număr redus de
infracŃiuni cu plângere prealabilă pentru care sesizarea se face
nemijlocit la instanŃă. Cazurile acestea de acŃiune penală directă,
cum mai sunt cunoscute, se referă în genere la fapte penale de
minimă gravitate, în care situaŃia de fapt în mod obişnuit poate fi mai
uşor stabilită, motiv pentru care legiuitorul din raŃiuni de simplificare
a mecanismelor procesuale a considerat că o repetare a judecării
cauzei în apel în circumstanŃe asemănătoare judecăŃii în primă
instanŃă, nu se mai impune sub aspect faptic judecata de fond fiind
în primă şi ultimă instanŃă156. Evident excluderea apelului în această
ipoteză nu înlătură posibilitatea introducerii unui recurs şi casarea
hotărârii viciate în cazul încălcărilor de drept anume prevăzute pentru
exercitarea acestei căi de atac.
b) sentinŃe pronunŃate de tribunale militare privind infracŃiunile
menŃionate în art.279 alin.2 lit.a şi infracŃiunile contra ordinii şi
disciplinei militare sancŃionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel
mult 2 ani.
156 O asemenea derogare pentru faptele penale uşoare există în multe alte legislaŃii şi se regăsea în condiŃii apropiate actualei reglementări şi în codul nostru din 1936.
96
c) sentinŃele pronunŃate de curŃile de apel şi Curtea Militară de
Apel. Abandonarea apelului exercitabil împotriva acestor sentinŃe se
sprijină pe argumentări de alt ordin. Deşi faptele judecate în primă
instanŃă la nivelul curŃilor de apel sunt de mare gravitate, frecvenŃa
lor în condiŃii obişnuite este foarte redusă, ceea ce face ca practic un
număr limitat de sentinŃe să rămână în afara circuitului obişnuit.
Într-adevăr, atât infracŃiunile contra siguranŃei statului cât şi cele
contra păcii şi omenirii în condiŃii normale sunt foarte rare, pe de altă
parte şi cazurile de competenŃă personală date în atribuŃiile acestor
instanŃe nu sunt numeroase.
Apelul constituie într-un anumit sens o reeditare a judecăŃii de
fond, în toate aceste cazuri instanŃa superioară s-ar transforma într-o
instanŃă care ar trebui să stabilească situaŃia de fapt şi să judece în
mod curent fondul cauzei, ceea ce nu este de dorit.
d) sentinŃe pronunŃate de secŃia penală a Înaltei CurŃi de CasaŃie
şi JustiŃie157. Argumente de ordin organizatoric evident vin să pledeze
împotriva folosirii apelului în asemenea cazuri.
În actuala organizare judecătorească parcurgerea a trei paliere
în cadrul Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie nu este posibilă.
Dacă o cauză se judecă în primă instanŃă de o secŃie a Înaltei
CurŃii de CasaŃie şi JustiŃie, apelul nu mai este posibil. Singura cale
de atac ordinară folosită rămâne recursul.
e) sentinŃe de dezinvestire. Este de menŃionat că nici o hotărâre
de dezinvestire nu poate fi atacată cu apel, după cum există sentinŃe
de dezinvestire care nu pot fi atacate cu nici o cale de atac ordinară
(de exemplu, o sentinŃă de declinare de competenŃă). În schimb legea
nu interzice ca împotriva sentinŃelor de dezinvestire (cu excepŃiile
157 Regula potrivit căreia sunt suspuse apelului numai sentinŃele pronunŃate de judecătorii şi tribunale fiind excluse cele pronunŃate de curŃile de apel şi instanŃa supremă este consacrată şi în dreptul francez (J. Pradel. op.cit., p. 706)
97
anume prevăzute de lege) să nu se poată folosi cealaltă cale ordinară
de atac, respectiv recursul.
Atacarea cu apel a sentinŃelor. Procedura noastră penală
cunoaşte o mare varietate de sentinŃe care pot fi atacate cu apel.
Apelul intentat împotriva sentinŃelor este imediat şi independent de
alte hotărâri pronunŃate în cauză. SentinŃele susceptibile de a fi
apelate pot fi grupate în următoarele categorii:
a) sentinŃe prin care se soluŃionează acŃiunile deduse în
faŃa primei instanŃe; sunt de amintit în acest cadru, în primul rând,
sentinŃele care rezolvă acŃiunea penală prin darea unei soluŃii de
condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Rezolvarea
concomitentă a acŃiunii civile nu dă prilejul pronunŃării unei hotărâri
separate, prin aceiaşi sentinŃă soluŃionându-se ambele laturi ale
cauzei penale. Subzistă astfel posibilitatea apelării sentinŃelor în ce
priveşte latura penală şi latura civilă, în mod concomitent sau
separat.
Există situaŃii când latura civilă se rezolvă separat, după
soluŃionarea laturii penale, prin darea unei noi sentinŃe. De exemplu,
după încetarea procesului penal prin moartea inculpatului, se
continuă acŃiunea civilă împotriva moştenitorilor (art.21); sau
disjungându-se acŃiunea civilă în condiŃiile art.347 aceasta se rezolvă
ulterior prin pronunŃarea unei sentinŃe separate. În aceste cazuri,
sentinŃa care soluŃionează numai latura civilă este apelabilă în egală
măsură158.
b) sentinŃe pronunŃate în căile de atac extraordinare, sau
în legătură cu punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti
ori în anumite proceduri speciale. În cadrul căilor extraordinare de
atac se pot pronunŃa sentinŃe susceptibile de apelare. Astfel, art.392 158 Verzi şi V. Papadopol. C. Turianu. op.cit. , p. 34
98
alin. ultim prevede că sentinŃa dată în contestaŃia în anulare poate fi
atacată cu apel159. De asemenea, în procedura de revizuire,
respingerea în principiu a revizuirii (art.403 alin.3) şi admiterea în
fond a revizuirii (art.406) sunt sentinŃe apelabile160.
În diverse proceduri privind executarea hotărârilor judecătoreşti
se pronunŃă o seamă de hotărâri, de regulă de către instanŃa de
executare sau instanŃa corespunzătoare acesteia de la locul de
executare, care sunt sentinŃe supuse apelului. Asemenea sentinŃe se
pot da în cazul ivirii următoarelor situaŃii: incidente apărute cu ocazia
punerii în executare a unor măsuri de siguranŃă (de ex. încetarea sau
înlocuirea internării medicale – art.434); schimbări în executarea
unor hotărâri (de ex. revocarea sau anularea suspendării condiŃionate
– art.447); amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii –
art.454, art.456; înlăturarea sau modificarea pedepsei în cazul legilor
penale noi – art.458; în cazurile de contestaŃii la executare – art.461-
463, cu rezerva de la art.461 lit.c, când contestaŃia se poate rezolva şi
de instanŃa de apel sau recurs printr-o decizie.
SentinŃă se pronunŃă şi în alte proceduri speciale: reabilitarea
(art.501), constatarea rezultatelor reconstituirii unui dosar sau
înscris (art.512). Hotărârile pronunŃate în aceste cazuri, pot fi atacate
cu apel.
Atacarea cu apel a încheierilor. Sub aspectul modalităŃilor de
realizare a apelului, încheierile pot fi grupate în următoarele categorii:
încheieri supuse apelului odată cu fondul, încheieri atacabile imediat,
dar judecate după soluŃionarea cauzei şi încheieri care nu pot fi
apelate.
159 Această normă mai precizează că decizia dată în apel poate fi atacată cu recurs. 160 Vezi art. 407 C.p.p.
99
a) Încheieri atacate cu apel odată cu fondul.
Regula generală în materia încheierilor o reprezintă atacarea
acestora odată cu fondul (art.361 alin.2). Intră în această categorie
majoritatea încheierilor ce se dau în cursul judecăŃii în scopul
pregătirii soluŃionării cauzei. Astfel, se atacă odată cu fondul
încheierile prin care s-a dispus asupra apărărilor formulate de părŃi şi
asupra probelor prin care acestea se dovedesc (de ex. admiterea sau
respingerea cererii de amânare pentru citare cu încălcarea art.291);
încheierile prin care se iau măsuri pentru buna desfăşurare a
procesului penal (de ex. dispunerea reunirii cauzelor în caz de
conexitate – art.36), încheierile prin care se iau unele măsuri
procesuale (de ex. aplicarea unei măsuri asiguratorii – art.163)161.
Unele încheieri se dau după ce prima instanŃă a pronunŃat o
sentinŃă (de ex. în cazul îndreptării erorilor materiale evidente din
cuprinsul hotărârii – art-195). Aceste încheieri se atacă odată cu
fondul, întrucât se prevede că apelul declarat se consideră făcut şi
împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după
pronunŃarea sentinŃei.
b) Încheieri atacabile cu apel separat, apelul urmează a fi
judecat numai după soluŃionarea cauzei.
Asupra cheltuielilor judiciare cuvenite martorului, expertului,
interpretului sau apărătorului, prima instanŃă se poate pronunŃa prin
încheiere. Această încheiere este atacabilă cu apel, de titularii arătaŃi
în lege (art. 262 lit. d) de îndată ce a avut loc pronunŃarea, sau cel
mai târziu 10 zile de la pronunŃare, dar judecarea apelului nu se va
face imediat pentru a nu stânjeni soluŃionarea fondului cauzei.
Potrivit legii, apelul declarat împotriva încheierii se judecă după 161 În cele arătate nu s-a avut în vedere ipoteza plângerii făcute împotriva măsurii asiguratorii. Dacă s-a făcut o asemenea plângere, ea se rezolvă potrivit art. 168 C.p.p., iar încheierea dată în soluŃionarea plângerii se poate ataca cu recurs separat de hotărârea asupra fondului.
100
rezolvarea cauzei, cu excepŃia cazului când judecarea pricinii a fost
suspendată (art.363 alin. ultim).
c) Încheieri care nu pot fi atacate cu apel.
Pentru ca o încheiere să nu fie apelabilă legea trebuie să prevadă
expres aceasta. Astfel, art.52 alin. ultim stabileşte că încheierile prin
care s-a admis sau s-a respins abŃinerea, ca şi aceea prin care s-a
admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac. De asemenea,
în cadrul procedurii speciale a înlocuirii sau reconstituirii unui dosar
judiciar sau înscris dispărut, instanŃa dă potrivit art.509 o încheiere,
care în conformitate cu acelaşi text nu este supusă nici unei căi de
atac.
SecŃiunea III
Aspecte legate de declararea apelului
Preliminarii. Apelul fiind o cale de atac ordinară prin care se
realizează controlul jurisdicŃional s-a cristalizat de multă vreme şi s-a
admis în toate sistemele procesuale concepŃia că el poate fi exercitat
de procuror şi părŃi162. Codul nostru actual a lărgit această concepŃie
permiŃând declararea apelului, în anumite cazuri şi de către martori,
experŃi, interpreŃi, apărători, cu privire la cheltuielile judiciare
cuvenite acestora, precum şi de orice alte persoane ale căror interese
legitime au fost vătămate prin hotărârea instanŃei.
Pot declara concomitent apel şi mai mulŃi titulari, soluŃionarea
unuia din apeluri nefiind o piedică în rezolvarea celorlalte. Astfel,
dacă după admiterea apelului procurorul cerând agravarea pedepsei,
162 pentru declararea apelului nu e suficient ca cineva să fie parte, el trebuie să justifice şi un interes (vezi, P.Bouzat, J.Pinatel, Traite de droit penal, vol. II Paris, Dalloz, 1970, p. 1150).
101
apelul inculpatului parvine cu întârziere spre judecare, calea de atac
nu se poate respinge ca lipsită de obiect163.
Potrivit art.366 C.p.p., apelul se declară, de regulă, prin cerere
scrisă, intentarea sa orală fiind posibilă numai într-o ipoteză.
Procurorul şi părŃile dacă sunt prezente, declară apel oral în şedinŃa
în care s-a pronunŃat hotărârea. Dar şi în acest caz, instanŃa are
obligaŃia să consemneze declararea orală a apelului într-un proces-
verbal.
Întrucât cererea de apel se depune totdeauna în scris, cu
excepŃia menŃionată se presupune că ea se redactează şi se semnează
de către cel interesat. Legea a reglementat minuŃios acele situaŃii în
care apelantul nu poate semna actul prin care se declară apelul.
Astfel, art.366 alin.2 prevede că pentru persoana care nu poate să
semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la instanŃa a cărei
hotărâre se atacă sau de apărător. Atestarea cererii poate fi făcută şi
de primarul sau secretarul consiliului local din localitatea de
domiciliu a apelantului, ori de funcŃionarul desemnat de aceştia.
Chiar dacă cererea scrisă nu este semnată sau atestată în modul
menŃionat, ea se va lua în considerare, deoarece la termenul de
judecată poate fi confirmată în instanŃă de parte ori de reprezentantul
ei.
InstanŃa la care se depune apelul. Apelul se judecă la
instanŃa superioară, dar cererea se introduce la instanŃa a cărei
hotărâre se atacă. Această instanŃă înaintează apoi cererea de recurs
împreună cu întreg dosarul cauzei la instanŃa ierarhic superioară.
DeŃinuŃii pot declara apel şi la administraŃia locului de deŃinere,
care este obligată a înregistra şi înainta cererea de îndată instanŃei la
care se declară apelul (art.367). Dacă apelul se declară oral, se 163 Tribunalul Suprem, SecŃia Penală, decizia nr. 1442/1969, nepublicată.
102
consemnează într-un proces-verbal constatator care se înaintează la
instanŃă competentă în aceleaşi condiŃii.
RenunŃarea la apel. Controlul jurisdicŃional nerealizându-se
din oficiu, ci numai la iniŃiativa participanŃilor în cauză, declararea
apelului reprezintă un drept asupra căruia titularul poate renunŃa
sau reveni asupra renunŃării. În consecinŃă, art.368 C.p.p. a
reglementat modul în care se manifestă această facultate.
RenunŃarea la apel este anterioară intentării apelului şi constă
în manifestarea de voinŃă a titularului, că înŃelege să nu folosească în
cauză calea ordinară de atac. La apel pot renunŃa oricare dintre părŃi,
procurorul nu poate face însă o asemenea declaraŃie.
RenunŃarea la apel este dublu condiŃionată:
- ea poate avea loc numai în interiorul termenului de apel,
adică după pronunŃarea hotărârii şi până la expirarea
termenului; nu se poate renunŃa la calea de atac cu
anticipaŃie, înainte de a se fi pronunŃat o hotărâre
judecătorească; la fel, nu e posibilă o asemenea declaraŃie nici
după epuizarea termenului, pentru că nimeni nu poate
renunŃa la un drept din exercitarea căruia a decăzut;
- renunŃarea trebuie făcută expres, respectiv în termeni care să
nu fie echivoci sau legaŃi de condiŃionări; de pildă, nu se
poate renunŃa la calea de atac, cu condiŃia ca o altă parte din
proces să nu declare apel.
RenunŃarea nu are caracter definitiv câtă vreme nu s-a epuizat
termenul de apel, asupra renunŃării putându-se reveni înăuntrul
termenului. După expirarea termenului nu se poate reveni asupra
renunŃării, pentru că aceasta ar echivala cu declararea apelului peste
limitele îngăduite de lege.
103
RenunŃarea la apel are caracter definitiv cât priveşte apelul
referitor la latura civilă a cauzei. Când partea civilă a renunŃat la apel
nu are posibilitatea să revină asupra renunŃării; chiar dacă termenul
de declarare a apelului nu a expirat încă.
RenunŃarea sau revenirea asupra acesteia poate fi făcută
personal de parte sau prin mandatar special.
Retragerea apelului. Spre deosebire de renunŃare, retragerea
presupune prealabila introducere a acestuia, putând fi retrase numai
apelurile declarate164.
Retragerea apelului poate privi fie latura civilă a pricinii, fie
latura penală, fie ambele ei laturi. Art.369 prevede că oricare dintre
părŃi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută
personal de parte sau prin mandatar special. Simpla retragere a
apelului făcută chiar de apărător, fără a prezenta un mandat special
nu poate fi considerată legală165.
DeclaraŃia de retragere se face fie la instanŃa a cărei hotărâre se
atacă fie la instanŃa de apel. Dacă cererea de retragere a apelului este
depusă la prima instanŃă, aceasta o va trimite împreună cu întreg
dosarul cauzei instanŃei de apel, singura competentă a lua act de
retragere, întrucât prima instanŃă, prin darea hotărârii, s-a
dezinvestit de judecarea cauzei166. InstanŃa superioară, luând act de
retragerea apelului pronunŃă o decizie potrivit dispoziŃiilor art.381
alin.2 C.p.p.
Apelul poate fi retras de părŃile aflate în stare de deŃinere printr-
o declaraŃie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de
164 SentinŃele în privinŃa cărora inculpatul a retras apelul nu pot fi atacate cu recurs (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 1507/1998. nepublicată) 165 Aşa s-a hotărât într-o speŃă în care inculpaŃii lipsă la judecată nu au formulat nici o critică la adresa primei hotărâri, iar apărătorul lor a declarat oral că aceştia înŃeleg să retragă calea de atac (Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.2539/1979, RRD nr.7/1980, p.57). 166 I. Popa, D.V. Mihăescu, Unele implicaŃii ale retragerii recursului penal la prima instanŃă, RRD nr.12/1973, p.96-103.
104
conducerea locului de deŃinere. DeclaraŃia se înaintează de îndată la
una din instanŃele arătate mai sus.
Retragerea apelului este limitată în timp de închiderea
dezbaterilor la instanŃa de apel. După acest moment apelul nu mai
poate fi retras şi instanŃa urmează a se pronunŃa în cauză.
Art.369 cuprinde dispoziŃii în legătură cu retragerea apelului în
anumite situaŃii speciale. Astfel, reprezentanŃii legali pot retrage
apelul în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei cu respectarea
condiŃiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu are dreptul
să retragă apelul declarat personal şi cu atât mai puŃin apelul
introdus de reprezentantul său legal.
Procurorul nu poate retrage apelul declarat. Întrucât pot apărea
totuşi situaŃii în care retragerea apelului procurorului se impune,
legea a acordat această posibilitate exclusiv procurorului ierarhic
superior, care exercită în felul acesta un control asupra modului cum
procurorii folosesc calea de atac.
Apelul declarat de procuror şi retras poate fi însuşit de partea în
favoarea căreia a fost declarat (art.369 alin.4). Calea de atac declarată
de procuror în defavoarea unui inculpat şi retrasă ulterior nu poate fi
extinsă de instanŃă în defavoarea celorlalŃi inculpaŃi din cauză167.
Modificarea orală a motivelor de apel de către procurorul de
şedinŃă nu echivalează cu retragerea apelului, chiar atunci când
acesta fiind introdus în defavoarea inculpatului se exercită ulterior
prin invocarea opusă a unor motive în favoarea inculpatului,
schimbarea motivării neavând nici o relevanŃă juridică168.
167 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec.nr.4855/1971, RRD nr.2/1972, p.168-169. 168 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec.nr.808/1980, RRD nr.4/1981, p.118.
105
SecŃiunea IV
Persoanele care pot declara apel
Motivarea apelului
Potrivit art.362 pot declara apel următoarele persoane:
procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea
civilmente responsabilă, martorii, experŃii, interpreŃii, apărătorii
precum şi alte persoane.
a) Procurorul poate declara apel atât în privinŃa laturii penale a
cauzei, cât şi privinŃa laturii civile (art.362 lit.a). Posibilitatea
procurorului de a ataca hotărârile judecătoreşti sub orice aspect
rezultă din poziŃia procesuală a acestuia. procurorul, spre deosebire
de ceilalŃi îndrituiŃi nu exercită apelul în nume propriu. În
conformitate cu art.129 din ConstituŃia României, folosirea căilor de
atac de către procuror reprezintă o modalitate de realizare a
atribuŃiilor Ministerului Public potrivit art.131.
În privinŃa laturii civile procurorul va declara apel în limitele
stabilite de art.17 şi art.18 C.p.p.
Deşi procurorul exercită funcŃia acuzării, nu trebuie să se
conchidă că acesta face apel exclusiv în sensul agravării situaŃiei
inculpatului. Apelul procurorului poate avantaja sau dezavantaja
situaŃia oricăreia dintre părŃi, dacă prin rezolvarea cauzei s-a ajuns la
o situaŃie care după opinia acestui organ este nelegală sau
netemeinică169. Atât timp cât apelul parchetului vizează hotărârea în
întregul ei fără nici o limitare, chiar dacă motivele de desfiinŃare
depuse ulterior se referă la unele aspecte determinate, aceasta nu
169 Ex.: apelul procurorului pentru majorarea despăgubirilor acordate părŃii civile, în condiŃiile art.18 alin.2 C.p.p.
106
opreşte pe procuror ca în susŃinerea apelului să invoce şi alte motive
pentru care pretinde desfiinŃarea hotărârii atacate170.
b) Inculpatul poate apela hotărârea de asemenea sub ambele
sale laturi (penală şi civilă – art.362 lit.b). Împotriva sentinŃei de
achitare sau încetare a procesului penal inculpatul poate declara apel
şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal, în
vederea creării unei situaŃii mai avantajoase (de ex. în locul achitării
pe motiv că fapta nu e prevăzută de legea penală să obŃină o achitare
pe motivul inexistenŃei faptei).
Inculpatul nu poate însă apela hotărârea primei instanŃe fără un
interes procesual legitim. Astfel, în practică s-a decis că inculpatul nu
poate ataca cu apel hotărârea, numai pe considerentul că prima
instanŃă a greşit achitând un coinculpat, atâta vreme cât această
soluŃie nu se repercutează asupra aspectelor în care este implicat
apelantul171.
c) Potrivit art.362 alin.1 lit.c, partea vătămată are dreptul de a
face apel în următoarele condiŃii:
- cauza trebuie să fie din acelea în care acŃiunea penală se
exercită la plângere prealabilă;
- apelul acestei părŃi nu poate viza decât latura penală a cauzei.
Prin decizia nr.100 din 9 martie 2004172 Curtea ConstituŃională
a statuat că prevederile art.362 alin.1 lit.c sunt neconstituŃionale,
urmând ca persoana vătămată să poată exercita calea de atac, în
privinŃa laturii penale, indiferent de modul în care se pune în mişcare
acŃiunea penală.
d) Partea civilă şi partea civilmente responsabilă, întrucât sunt
părŃi angajate în procesul penal numai în legătură cu exercitarea 170 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1962/1975, RRD nr.6/1976, p.53. 171 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.3239/1974, RRD nr.10/1975, p.70. 172 Publicată în M.Of. nr.261 din 24.03.2004.
107
acŃiunii civile, au posibilitatea de a declara apel exclusiv privitor la
latura civilă a cauzei (art.362 alin.1 lit.d).
Prin decizia nr.482/2004 Curtea ConstituŃională a statuat că
această reglementare este neconstituŃională în măsura în care nu
permite părŃii civile şi părŃii responsabile civilmente să exercite apelul
şi în privinŃa laturii penale173.
De altfel, în practica judiciară anterioară deciziei CurŃii
ConstituŃionale se acceptase ideea că în apelul părŃii civile pot fi
vizate aspecte ale laturii penale în măsura în care acestea urmează să
aibă consecinŃe asupra laturii civile174.
e) Martorul, expertul, interpretul şi apărătorul pot face apel cu
privire la cheltuielile judiciare cuvenite. Aceste persoane, fără a fi
părŃi în proces, sunt subiecŃi procesuali, ale căror drepturi sau
interese legitime pot fi nesocotite cu ocazia soluŃionării cauzei în
primă instanŃă (de ex. necuprinderea în cheltuielile judiciare a
remuneraŃiei cuvenite expertului pentru munca depusă în această
calitate). Reglementarea este judicioasă pentru că permite rezolvarea
în acelaşi cadru a tuturor problemelor adiacente procesului penal,
evitând angajarea persoanelor respective în calea unei acŃiuni civile
ulterioare şi separate.
Este de menŃionat, că apărătorul făcând apel în acest cadru,
acŃionează în nume propriu pentru apărarea intereselor sale şi nu
declară apelul în calitate de apărător al unei părŃi pentru promovarea
intereselor acesteia.
f) Orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate
(art.362 alin.1 lit.f). Problema limitelor în care se poate folosi apelul în
temeiul art.362 lit.f se reduce în cele din urmă la satisfacerea
173 Decizia nr.482/2004 a CurŃii ConstituŃionale a fost publicată în M.Of. nr.1200/2004. 174 Tribunalul Suprem, SecŃia Penală, decizia nr. 3242/1974. RRD nr. 11/1975, p. 74.
108
condiŃiei de vătămare a unor interese legitime printr-o măsură sau
act al instanŃei.
Art.362, extinzând sfera titularilor apelului, permite să
folosească această cale de atac orice persoană ale cărei interese
legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al
instanŃei. În literatura de specialitate s-a susŃinut că poate exercita
apel o persoană, chiar străină de cauză, dacă instanŃa a dispus greşit
confiscarea specială a unui obiect pe care l-a socotit al inculpatului şi
care în realitate aparŃinea apelantului. În astfel de cazuri, în lipsa
prevederilor art.362 lit.f, persoana ar fi trebuit să introducă o acŃiune
civilă, pe care să o intenteze pe cale separată.
În practică s-a decis că persoanele care nu au calitatea nici de
inculpaŃi, nici de părŃi civilmente responsabile şi ale căror interese
legitime au fost vătămate prin aplicarea unui sechestru penal pe
bunuri care – potrivit susŃinerilor acestor persoane – le aparŃin în
exclusivitate, au drept de apel în baza art.362 lit.f175.
Apelul este declarat în general de cei îndreptăŃiŃi. El poate fi
declarat pentru titulari şi de reprezentanŃii lor legali sau de către
apărător176. Pentru inculpat are dreptul de a face apel şi soŃul
acestuia (art.362 alin.2). Procurorul declară apel numai personal.
Apelul declarat de soŃi nu se poate face decât în numele şi
interesul inculpatului, nu şi în interesul celui care exercită calea de
atac. De aceea, în practica judiciară s-a reŃinut că dacă inculpatul
este decedat şi soŃia sa a făcut apel în calitate de moştenitoare, apelul
este inadmisibil. De asemenea, s-a reŃinut că este inadmisibil apelul
introdus de tatăl inculpatului major, apelantul nefiind reprezentant
175 Trib. Suprem, secŃ.pe. dec. nr.972/1971, RRD nr.4/1972, p.168-169. 176 V. Rămureanu, Reprezentarea inculpatului în căile de atac şi în unele proceduri complimentare, RRD nr.9/1973, p.26-34.
109
legal al părŃii şi nici enumerat de art362 printre cei care pot face
apel177.
Nu poate declara apel nici persoana care susŃine că a suferit o
vătămare din partea inculpatului pentru o faptă pentru care acesta
nu a fost trimis în judecată, întrucât un asemenea apelant neavând o
calitate procesuală nu poate figura ca parte civilă în cauză178.
În cauzele cu minori s-a ridicat în practică întrebarea dacă
autoritatea tutelară poate declara apel. Răspunsul a fost negativ, pe
de o parte pentru că rolul autorităŃii tutelare fiind acela de a sprijini
instanŃa în luarea măsurilor celor mai potrivite faŃă de inculpatul
minor, poziŃia acesteia nu poate fi echivalentă cu aceea a unei părŃi;
pe de altă parte, autoritatea tutelară nu se încadrează nici în
prevederile art.362 lit.e, deoarece nu poate justifica vătămarea unui
interes legitim prin măsura luată de instanŃă179.
Motivarea apelului. Persoanele care introduc apelul, exercitând
calea de atac, aduc hotărârii atacate anumite critici. Acestea
constituie motivele de apel.
Motivele de apel se formulează în scris prin însăşi cererea de
apel introdusă. Se pot formula motive de apel şi într-un memoriu
separat care urmează a se depune la instanŃa de apel cel mai târziu
până în ziua judecăŃii (art.374).
Spre deosebire de recurs, la care motivele invocate trebuie
bazate pe una din împrejurările expres prevăzute în art.3859 C.p.p.,
în ipoteza apelului pot fi formulate orice critici la adresa primei
hotărâri. Apelantul nefiind obligat a se înscrie în cazuri prestabilite de
lege, poate evidenŃia orice nemulŃumire în legătură cu aspectele de
177 Trib. Braşov, dec. pen. nr.677/1983, RRD nr.1/1985, p.69. 178 Trib. Satu-Mare, dec. pen. nr.448/1971, RRD nr.5/1972, p.164. 179 Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.2801/1973, RRD nr.1/1974, p.148-150.
110
fapt sau de drept şi modul lor defectuos de rezolvat de către prima
instanŃă.
Pentru a evita orice urmă de formalism, teoretic s-ar putea
susŃine că apelul nici nu trebuie motivat cu anticipaŃie. Chiar în lipsa
unor motive scrise depuse cu anticipaŃie odată cu declararea apelului,
apelantul în ziua judecaŃii, prin luarea sa de cuvânt de la dezbateri,
poate învedera în concluziile sale aspectele din hotărârea atacată pe
care le consideră necorespunzătoare. Apelantul este interesat să arate
pe ce îşi întemeiază solicitarea desfiinŃării soluŃiei anterioare şi
înlocuirea ei cu o altă rezolvare.
Punctul de vedere se sprijină şi pe argumentul de text din teza
finală a art.374 care prevede că motivele de apel se pot formula şi oral
în ziua judecăŃii. Această teză e valabilă pentru toŃi apelanŃii. În
practică s-a admis că procurorul poate invoca în scris sau verbal,
până la încheierea dezbaterilor şi alte motive decât cele formulate
anterior de aceasta chiar dacă adresa iniŃială de declarare a apelului
nu a fost motivată180.
În virtutea rolului activ, instanŃa de apel nu este Ńinută a judeca
apelul în limitele motivelor invocate, fiind obligată a examina din
oficiu legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele.
Apelul poate fi admis, chiar dacă criticile aduse de recurent se
resping ca neîntemeiate, dacă instanŃa de apel constată din oficiu
nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate sub alte aspecte decât
cele formulate prin motivele de apel.
180 Trib. Suceava, dec. pen. nr.677/1983, RRD nr.1/1985, p.69.
111
SecŃiunea V
Termenul de apel
Art.363 C.p.p., prevede că apelul se poate declara în 10 zile181.
Acesta este termenul general aplicabil de câte ori legea nu dispune
astfel. Dacă termenul de apel expiră într-o zi nelucrătoare, calea de
atac declarată în ziua următoare se consideră introdusă în termen182.
În afara termenului general, există situaŃii când se prevăd şi alte
termene de apel. Acestea, de regulă sunt mai scurte decât termenul
general. De exemplu, termenul de apel în cadrul producerii speciale
aplicabile unor infracŃiuni flagrante este de 3 zile (art.477)183.
Verificarea introducerii în termen a căii ordinare de atac este un
atribut exclusiv al instanŃei competente a judeca apelul184.
Pentru calcularea termenului de apel prezintă importanŃă
stabilirea exactă a momentului de la care acesta începe să curgă (dies
a quo). În consecinŃă, art.363 face precizările în acest sens, arătând
datele diferite de la care curge termenul, după caz.
Pentru procuror termenul curge de la pronunŃare, în toate
cazurile când acesta a participat la judecată. Dacă procurorul nu a
fost prezent la şedinŃă, cauza fiind dintre acelea la care participarea
acestuia nu era obligatorie, instanŃa după redactarea hotărârii trimite
de îndată dosarul la parchetul corespunzător. Procurorul are
îndatorirea să verifice dosarele putând exercita dreptul de apel şi în
181 Termenul de apel fiind un termen procedural urmează a se calcula pe zile libere. 182 Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.1265/1983, RRD nr.7/1984, p.70. 183 Dacă urmărirea penală şi trimiterea în judecată s-au făcut după procedura specială, însă judecata a avut loc după normele comune, termenul de apel este cel obişnuit de 10 zile şi nu cel derogatoriu prevăzut de art.477 (Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.1614/1976, RRD nr.5/1977, p.71). 184 Greşit a procedat instanŃa care primind o cerere din conŃinutul căreia rezultă că are caracterul unei căi ordinare de atac, după expirarea termenului, a reŃinut-o şi soluŃionat-o ca o contestaŃie la executare, motivând netrimiterea cauzei la instanŃă superioară pe motiv de tardivitate (Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.701/1971, RRD nr.7/1971, p.160).
112
cauzele respective. În aceste cazuri termenul de apel curge din
momentul înregistrării de către parchetul respectiv a adresei de
trimitere a dosarului. După examinarea termenului de apel,
procurorul are obligaŃia să restituie dosarul cauzei la instanŃă,
indiferent dacă a fost declarat sau nu apel.
În legătură cu calcularea termenului, pentru procuror există o
particularitate de care urmează a se Ńine seama şi în ce priveşte
momentul epuizării termenului (dies ad quem). Potrivit art.187
alin.2, actele procurorului capătă dată certă prin trecerea lor în
registrul de ieşire al unităŃii Ministerului Public şi dacă data este
înăuntrul termenului cerut de lege, actul se consideră realizat în
termen. Regula nu se aplică însă în cazul exercitării căilor de atac.
Pentru ca apelul să nu fie tardiv, procurorul trebuie să sesizeze
înăuntrul termenului legal însăşi instanŃa.
Pentru părŃi termenul de apel curge, după caz, de la
pronunŃarea hotărârii sau de la comunicarea acesteia.
Pentru cei care au fost prezenŃi la dezbateri sau la pronunŃare,
termenul curge de la pronunŃare. CondiŃia de prezenŃă este
alternativă, nefiind necesar ca cel care declară apel să fi fost prezent
în ambele momente procesuale (dezbateri şi pronunŃare). Pentru
partea prezentă la dezbateri, dar absentă la pronunŃare, există
obligaŃia de a se interesa de modul cum s-a soluŃionat cauza, întrucât
instanŃei nu-i revine îndatorirea comunicării hotărârii pronunŃate.
Pentru partea care a lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunŃare,
precum şi pentru inculpatul deŃinut ori pentru inculpatul militar,
rezervist concentrat, elev al unei instituŃii militare de învăŃământ, ori
pentru inculpat internat într-un centru de reeducare/institut
medical-educativ, termenul curge de la comunicarea copiei de pe
113
dispozitiv. Dacă partea a fost reprezentată prin apărător, ea se
consideră ca şi cum ar fi fost de faŃă şi ca atare comunicarea nefiind
necesară termenul curge de la pronunŃarea hotărârii185.
În practică s-a ridicat problema de a şti care sunt consecinŃele
nerespectării de către instanŃă a obligaŃiei de comunicare a hotărârii.
S-a decis că o comunicare făcută eronat la o altă adresă, duce la
concluzia că termenul de apel nu a expirat, chiar dacă, în raport cu
data la care s-a făcut comunicarea nelegală, acest termen a fost cu
mult depăşit186.
Încheierile prin care s-a dispus asupra cheltuielilor de judecată
pot fi atacate cu apel de cei prevăzuŃi în art.362 lit.e de îndată după
pronunŃarea încheierii şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunŃarea
sentinŃei prin care s-a soluŃionat cauza. Judecarea apelului se face
după soluŃionarea cauzei, afară de cazul când pricina a fost
suspendată (art. 363 alin. ultim).
Repunerea în termen. Termenul de apel fiind un termen
peremptoriu, nerespectarea lui duce la decăderea din dreptul
exercitării căii de atac, căci un apel introdus după epuizarea
termenului este în principiu respins ca tardiv. Totuşi, în mod
excepŃional, legea înlătură efectul amintit pentru persoana decăzută
din motive neimputabile acesteia. Art.364 prevede instituŃia repunerii
în termen, prin intermediul căreia cel care a pierdut termenul poate
declara apel şi ulterior, acoperindu-se astfel decăderea rezultată din
nerespectarea iniŃială a termenului.
185 Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.10/1979, RRD nr.1/1979, p.73. 186 Trib.Suprem, secŃ. milit. dec. nr.30/1977, RRD nr.2/1978, p.57.
114
Pentru a opera repunerea în termen trebuie să se constate că
întârzierea în declararea apelului a fost determinată de o cauză
temeinică de împiedicare187.
În practică şi doctrină s-au concretizat anumite opinii în
legătură cu interpretarea corectă a expresiei „cauze temeinice de
împiedicare” a declarării apelului. Astfel s-a hotărât că amânarea
pronunŃării de 7 ori timp de o lună şi jumătate cu aceiaşi motivare -
nevoia de timp pentru deliberare deci, cu încălcarea art. 306 C.p.188,
sau că elementele survenite în viaŃa personală a inculpatei după
judecată - s-a căsătorit şi s-a mutat în altă localitate aşteptând
comunicarea hotărârii iar inculpata nu avea nici un fel de pregătire189
constituie o asemenea cauză; omisiunea primei instanŃe de a trece în
condica de şedinŃe rezultatul deliberării, motiv pentru care inculpatul
a crezut că soluŃia nu s-a pronunŃat încă, constituie o împrejurare de
natură a constitui o împiedicare temeinică190.
Pentru repunerea în termen, legea condiŃionează introducerea
cererii într-un interval care să nu depăşească 10 zile de la începerea
executării pedepsie sau a despăgubirilor civile.
Până la soluŃionarea apelului introdus în condiŃiile repunerii în
termen instanŃa superioară poate dispune, dacă este cazul, asupra
suspendării hotărârii atacate.
Considerăm că în mod judicios s-a indicat în doctrină, ca în
baza rolului activ, judecătorul delegat cu executarea, când constată
că hotărârea primei instanŃe puse în executare nu a fost atacată cu
apel de către cei împotriva cărora se îndrepta, să dispună ca organul
care procedează la executare să atragă atenŃia celor interesaŃi că pot 187 Cererea de repunere în termen nu poate fi admisă dacă partea nu dovedeşte existenŃa unei cauze de împiedicare a declarării apelului (Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.631/1980, RRD nr.2/1981, p.70). 188 Curtea de Apel Suceava, decizia penală nr. 34/1998. Culegere de decizii,p. 168 189 Curtea de Apel Suceava, decizia penală nr. 436/1999. Culegere de practică judiciară, p. 157 190 Vezi, M.Basarab, Drept procesual penal, Cluj, p.324.
115
introduce apel în următoarele 10 zile de la începerea executării, dacă
pot dovedi existenŃa unor împiedicări în exercitarea normală a căii de
atac191.
Apelul peste termen. Este o formă specială a apelului obişnuit
şi nu constituie o cale de atac deosebită, deoarece – în afara unor
caractere distinctive – este supus aceloraşi reguli procedurale ca şi
apelul ordinar192. Apelul peste termen este reglementat în art.365
C.p.p. şi este instituit în favoarea celor judecaŃi în lipsă, care
beneficiază de un termen suplimentar de apel.
Apelul peste termen poate fi introdus de oricare parte din proces
cu condiŃia să fi lipsit atât la judecată193 cât şi la pronunŃarea
hotărârii. El constituie un remediu procesual care se bazează pe
împrejurarea că partea lipsă nu a cunoscut data când a început să
curgă termenul de apel194.
Legea nu fixează data la care apelul peste termen poate fi
declarat, dar apare evident că nu poate fi vorba de întrebuinŃarea
acestei instituŃii, câtă vreme partea mai este în drept a folosi în
termen apelul ordinar. Apelul peste termen are însă o limită până la
care se exercită şi anume nu mai târziu de 10 zile de la data după
caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării
dispoziŃiilor privind despăgubirile civile. Apelul peste termen poate fi
introdus desigur şi înainte de începerea executării.
Cererea părŃii care foloseşte instituŃia nu trebuie intitulată în
mod necesar „apel peste termen”, fiind de obligaŃia instanŃei să-l
191 V. Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, vol.II, p.222. 192 Deşi calea de atacl peste termen se exercită împotriva unei hotărâri având autoritate de lucru judecat, ea nu constituie o cale de atac extraordinară (Florian Grigorescu, Unele aspecte teoretice şi practice ale recursului peste termen, RRD nr.10/1974, p.24-27). 193 CondiŃia ca partea să fi lipsit la judecată, nu trebuie înŃeleasă ca referindu-se la toate termenele când procesul a fost pe rolul primei instanŃe, ci numai la data când au avut loc dezbaterile (Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.4995/1972, RRD nr.8/1973, p.173). 194 V.Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, vol.II, p.222.
116
considere ca atare, dacă sunt satisfăcute condiŃiile prevăzute de
art.365 C.p.p. În practică s-a decis, că dacă inculpatul a lipsit la
judecată şi pronunŃare şi a declarat apel după epuizarea termenului
legal, dar înainte de începerea executării hotărârii, instanŃa nu avea
dreptul să respingă apelul ca tardiv, având obligaŃia soluŃionării lui
din oficiu, ca un apel peste termen195.
Uneori părŃile folosesc greşit căi extraordinare de atac împotriva
hotărârilor rămase definitive în faŃa primei instanŃe, în cauze judecate
şi pronunŃate în lipsa lor. În practică s-a statuat, că deşi părŃile
intitulau impropriu cererile lor drept căi de atac extraordinare,
acestea trebuie considerate apeluri peste termen, dacă sunt întrunite
condiŃiile legale ale folosirii instituŃiei. Greşita denumire a actului prin
care se exercită o cale de atac nu schimbă caracterul acesteia, atunci
când ea este dată prin lege196.
Apelul peste termen nu suspendă executarea hotărârii atacate,
dar instanŃa superioară poate aprecia şi decide suspendarea acesteia.
SecŃiunea VI
Efectele apelului
1. Efectul suspensiv. Apelul este o cale ordinară de atac
îndreptată împotriva hotărârilor nedefinitive. Aceste hotărâri, câtă
vreme nu au obŃinut autoritate de lucru judecat, nu pot fi puse în
executare. Art.370 prevede, că apelul declarat în termen este
suspensiv de executare atât în ce priveşte latura penală cât şi latura
civilă, afară de cazul când legea dispune altfel. 195 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.678/1972, C.D. din anul 1972, p.458. 196 Vezi, Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.1004/1975, RRD, nr.2/1976, p.70; Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1561/1971, RRD nr.9/1971, p.164 etc.
117
Efectul suspensiv al apelului este general, absolut şi constant,
împiedicând ca hotărârea judecătorească să devină definitivă.
Cum în sistemul nostru actual majoritatea hotărârilor în primă
instanŃă sunt în principiu apelabile, caracterul suspensiv al apelului
se manifestă în general, afară de cazurile când legea îl înlătură
expres.
Efectul suspensiv este absolut pentru că se produce ori de câte
ori se declară apel, chiar când acesta este neîntemeiat sau neregulat
introdus.
Până când respingerea apelului nu se pronunŃă de către
instanŃa superioară, hotărârea primei instanŃe nu devine executorie
datorită acestui efect.
Efectul suspensiv este constant manifestându-se în permanenŃă,
deci din primul moment al declarării apelului şi până la soluŃionarea
căii de atac.
În raport de prevederile art.362 C.p.p., efectul suspensiv al
apelului poate fi integral sau parŃial. Astfel, spre exemplu, apelul
procurorului suspendă executarea tuturor dispoziŃiilor din hotărârea
atacată, iar apelul părŃii civile şi a părŃii responsabile civilmente
suspendă numai executarea laturii civile.
În cazul apelului efectul suspensiv operează „ope legis” fiind de
esenŃă acestuia197. Spre deosebire, în căile extraordinare de atac
suspendarea executării hotărârii judecătoreşti atacate nu este
obligatorie în toate cazurile, fiind lăsată la aprecierea organelor
angrenate în procedura judiciară.
Efectul suspensiv al apelului nu se aplică în cazurile când legea
dispune altfel în mod expres. NecesităŃile reglementării anumitor
situaŃii sau instituŃii au determinat ca în codul nostru să se prevadă 197 V.Dongoroz, op.cit., p.322.
118
şi unele situaŃii de acest fel. De exemplu, calea de atac nu are efect
suspensiv, când se exercită în condiŃiile apelului peste termen
(art.365).
În cazurile respective sau în condiŃiile art.350 C.p.p., hotărârea
primei instanŃe se poate pune în executare de îndată, independent de
introducerea apelului. Cele dispuse nu capătă autoritate de lucru
judecat decât după soluŃionarea apelului şi rămânerea definitivă a
hotărârii.
2. Efectul devolutiv. Acest efect are drept consecinŃă repunerea
cauzei în discuŃia instanŃei sesizate cu judecarea căii de atac.
Etimologic noŃiunea derivă din verbul latin devolvo (vere, volutum)
care înseamnă a transmite, a face să treacă ceva de la un subiect la
altul; în speŃă este vorba de transmiterea dreptului de a judeca
pricina de la instanŃa inferioară la cea superioară198.
Reexaminarea cauzei de către instanŃa de apel este un drept al
acesteia dat prin lege. Îndrituirea nu se poate realiza din oficiu,
instanŃa urmând să fie investită în acest sens în condiŃiile art.362
C.p.p. Investirea instanŃei de apel are loc numai prin declararea de
către titular a căii de atac.
Efectul devolutiv poate avea consecinŃe integrale sau parŃiale,
după cum reexaminarea cauzei de către instanŃa de apel se face ex
integro (examinarea cauzei sub toate aspectele) sau in partibus199
(examinarea priveşte doar unele aspecte de fapt şi de drept ale laturii
penale sau civile). De aceea, legea a trebuit să precizeze limitele
efectului devolutiv al apelului. Art.371 alin.1 prevede, că instanŃa de
judecată apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la
198 Vezi Tr.Pop, opt. cit., p.364. 199 V. Dongoroz, op. cit., p.322.
119
persoana la care se referă declaraŃia de apel; judecata are loc numai
în raport de calitatea pe care apelantul o are în procesul penal.
Acest text fixează o primă limitare a efectului devolutiv al
apelului cu privire la persoane; cu alte cuvinte, apelul nu profită
decât aceluia care l-a declarat. De pildă, inculpatul declarând apel,
instanŃa nu va examina pricina decât cu privire la soluŃia pronunŃată
faŃă de el (aspectele de fapt şi de drept).
În al doilea rând, efectul devolutiv este mărginit de limitele
poziŃiei procesuale a apelantului, determinate prin art.362 (apelul
devoluează cauza numai în privinŃa persoanei la care se referă
declaraŃia de apel). De exemplu, instanŃa de apel – în urma apelului
declarat de partea civilă – nu va avea dreptul să judece decât în
legătură cu starea de fapt şi de drept referitoare la inculpat şi la
partea responsabilă civilmente care răspund de producerea pagubei.
În raport de calitatea pe care o are apelantul, calea de atac
devoluează:
- fondul cauzei, când este introdus de procuror/părŃi;
- chestiuni adiacente, când este introdus de martor, expert,
apărător, etc.
Dacă sub aspectul persoanelor efectul devolutiv este în principiu
limitat, nu aceiaşi este situaŃia în privinŃa aspectelor devoluate prin
motivele invocate de cei care au declarat apelul. Art.371 alin.2
prevede că în cadrul limitelor arătate instanŃa este obligată, ca în
afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelant, să
examineze cauza sub toate aspectele legalităŃii şi temeiniciei hotărârii
atacate200.
200 Lărgirea examinării pe care o practică instanŃa de apel asupra tuturor motivelor posibile, rămâne însă conjugată cu limitarea devoluŃiunii avute în vedere în art.371 alin.1 (cu privire la persoane şi calitatea procesuală).
120
În conformitate cu aceasta, în practică s-a decis că atunci când
inculpatul a fost judecat în primă instanŃă pentru două fapte, fiind
condamnat pentru una şi achitat pentru cealaltă, iar procurorul în
apelul său a invocat nelegalitatea şi netemeinicia în raport cu soluŃia
condamnării, solicitând majorarea pedepsei, instanŃa de apel poate
constata şi greşita pronunŃare a achitării desfiinŃând hotărârea şi sub
acest aspect201.
3. Regula neagravării situaŃiei în propriul apel („non
reformatio in pejus”). Această regulă reprezintă un vechi principiu
procesual aplicabil în materia căilor de atac, care stabileşte că nimeni
nu-şi poate crea o situaŃie defavorabilă prin intermediul exercitării
propriei sale căi de atac202. Art.372 alin.1 stabileşte că instanŃa de
apel soluŃionând cauza nu poate crea o situaŃie mai grea pentru
partea care a declarat apel.
ExplicaŃia se găseşte în dreptul părŃilor de a supune hotărârea
atacată unui control jurisdicŃional. Folosirea căii de atac nu poate
crea titularului o situaŃie mai grea, pentru că astfel s-ar putea
determina abŃinerea părŃii de la exercitarea drepturilor sale
procesuale de teama asumării acestui risc.
Regula „non reformatio in pejus” este limitată la folosirea căii
proprii de atac. Precizarea devine necesară pentru înŃelegerea corectă
a dispoziŃiei legale. Folosirea de către o parte a unei căi de atac nu
exclude posibilitatea agravării situaŃiei sale în calea folosită de către
altcineva. De pildă, declarând apel atât inculpatul cât şi procurorul
situaŃia inculpatului se poate agrava dar nu ca o consecinŃă a
apelului declarat de inculpat – care poate fi respins – ci ca efect al
admiterii apelului procurorului.
201 Trib. Dolj, dec. pen. nr.600/1969, RRD nr.1/1970, p.171. 202 Regula „non reformation in pejus” se găseşte reglementată, în diverse variante, în toate legislaŃiile procesuale.
121
Neagravarea situaŃiei în propriul apel priveşte numai soluŃia203.
Astfel, instanŃa care la condamnat iniŃial pe inculpat pentru o singură
delapidare, nu poate rejudecând cauza în urma admiterii apelului
inculpatului, să reŃină în sarcina acestuia mai multe fapte în concurs,
chiar dacă ar menŃine pedeapsa, căci ar crea o situaŃie mai grea
apelantului204.
Aplicarea regulii „non reformatio in pejus” ar putea duce la
menŃinerea unor aspecte de încălcare a legii sau de netemeinicie a
hotărârii atacate, care însă nu se pot înlătura pe calea ordinară a
apelului. Singurele remedii procesuale prin care hotărârea s-ar putea
schimba ar fi fie cealaltă cale de atac ordinară recursul, fie o cale de
atac extraordinară.
Regula interzice agravarea efectivă a situaŃiei apelantului. Astfel,
în urma admiterii apelului inculpatului, cauza a fost trimisă la
procuror spre completarea urmăririi, iar prin noul rechizitoriu
inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru o altă infracŃiune, în
afara celei care a formulat obiectul judecăŃii anterioare. În acest caz
nu se poate subscrie fără serioase rezerve la susŃinerea instanŃei că
nu a fost încălcat principiul „non reformatio in pejus”205.
Regula are caracter absolut, depăşind chiar eventualele
modificări legislative în privinŃa tratamentului penal al cauzei.
Se creează o situaŃie mai grea inculpatului, dacă în apelul său
se reŃine o infracŃiune pentru care nu a fost trimis în judecata primei
instanŃe206.
Se încalcă principiul „non reformatio in pejus”, când în caz de
concurs de infracŃiuni instanŃa superioară aplică în apelul
203 V.Dongoroz , op.cit., p.295. 204 Trib. Timiş, dec. pen. nr.341/1977, RRD nr.12/1977, p.52. 205 Trib. NeamŃ, dec. nr.256/1983, RRD nr.3/1984, p.77. 206 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.951/1975, RRD nr.4/1976, p.56.
122
inculpatului un spor207. Acelaşi principiu nu permite înlocuirea
suspendării condiŃionate a executării pedepsei cu executarea acesteia
de către condamnat la locul de muncă208.
Aspectele de drept procesual pot şi ele determina o agravare a
situaŃiei inculpatului. Aşa s-a decis în cazul când instanŃa superioară
a schimbat încadrarea dintr-o infracŃiune la plângere prealabilă în
alta la care acŃiunea penală se exercită din oficiu209.
Deşi în practică majoritatea împrejurărilor de agravare a
situaŃiei în propriul apel vizează pe inculpat, aceasta nu exclude
aplicarea principiului în egală măsură tuturor părŃilor. Astfel, în
apelul părŃii civile care are în vedere numai obligarea inculpatului –
achitat pentru lipsa unui element constitutiv al infracŃiunii – la plata
despăgubirilor, nu se poate schimba temeiul achitării reŃinându-se
inexistenŃa faptei, pentru că prin aceasta se creează o situaŃie mai
grea pentru partea civilă care a declarat apelul, întrucât achitarea în
temeiul art.10 lit.a obligă instanŃa penală să refuze acordarea
despăgubirilor civile210.
Pot constitui agravări ale situaŃiei părŃii civile în urma unui apel,
împrejurări cum ar fi: înlăturarea solidarităŃii inculpaŃilor la plata
despăgubirilor civile, obligarea părŃii la plata cheltuielilor judiciare
când anterior fusese absolvită de o asemenea îndatorire etc. Pentru
partea vătămată principiul capătă anumite particularităŃi, având în
vedere că aceasta poate exercita deseori apelul, nu pentru a-şi crea o
situaŃie mai bună, ci pentru o corectă realizare a actului de justiŃie.
De aceea, s-a arătat pe bună dreptate că nu se poate considera
agravată situaŃia apelantului parte vătămată, dacă în urma căii de 207 Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. pen. nr.56/1976, RRD nr.4/1977, p.63; Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.2/1987, p.73. 208 Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.726/1984, RRD nr.4/1985, p.71. 209 Trib. Timiş dec. pen. nr.69/1978, RRD nr.1/1979, p.44. 210 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1417/1973, RRD nr.9/1973, p.159.
123
atac inculpatul ar fi achitat sau i s-ar micşora pedeapsa aplicată de
prima instanŃă211.
Regula „non reformatio in pejus” este aplicabilă tuturor
titularilor care pot exercita apelul, cu excepŃia procurorului.
Excluderea este pe deplin întemeiată, fiindcă raŃiunile care justifică
admiterea regulii respective pentru părŃi nu găsesc explicaŃie în
ipoteza apelului introdus de procuror. Acesta nu urmăreşte prin apel
obŃinerea unei situaŃii mai favorabile pentru sine, ci exercită căile de
atac în scopul justei soluŃionări a cauzelor penale.
Totuşi, implicaŃii ale regulii „non reformatio in pejus” există şi în
cazul procurorului, având în vedere că acesta poate exercita apelul în
favoarea unei părŃi. În asemenea situaŃii art.372 alin.2 a asimilat
apelul procurorului cu cel introdus de partea însăşi212, prevăzând că
instanŃa de apel nu poate agrava situaŃia părŃii în favoarea căreia
procurorul a declarat apel.
4. Efectul extensiv. Acest efect al apelului este consacrat în
art.373 C.p.p., unde se arată că instanŃa de apel examinează cauza
prin extindere şi cu privire la părŃile care nu au declarat apel sau la
care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinŃa lor fără să le
poată crea însă o situaŃie mai grea.
Efectul extensiv este prevăzut de lege pentru a oferi posibilitatea
ca o cale de atac introdusă de o parte să folosească tuturor părŃilor
care aparŃin aceluiaşi grup procesual (consortium litis), cu privire la
care există o indivizibilitate de situaŃie sau care au un interes comun
cu apelantul (de exemplu, apelul unui inculpat sau a unei părŃi civile
se poate extinde la alt inculpat sau alte părŃi civile; tot astfel, apelul
211 Vezi, I.Tanoviceanu, V.Dongoroz, Tratat de drept şi procedură penală, vol.V, Bucureşti 1927, p.456. 212 Noul cod de proc.pen. şi codul de procedură anterior – prezentare comparativă, Bucureşti, p.306.
124
inculpatului cu privire la latura civilă se poate extinde asupra părŃii
civilmente responsabile şi invers).
Temeiul juridic al efectului extensiv constă în necesitatea de a
da o rezolvare concordantă cauzelor penale în care există grupuri
procesuale şi el se aplică exclusiv părŃilor, neputând viza situaŃia
altor apelanŃi (martori, experŃi, interpreŃi sau alŃi titulari indicaŃi de
art.362 lit.e C.p.p.)213.
Între membrii grupurilor procesuale există o anumită
solidaritate procesuală. Această solidaritate are ca rezultat
răsfrângerea oricărui act procesual îndeplinit de unul din membrii
grupului asupra celorlalŃi, atunci când priveşte un aspect obiectiv214.
Solidaritatea procesuală trebuie deosebită de celelalte aspecte de
solidaritate derivate din reglementările de drept material (de exemplu,
în cazul rixului - art.322 C.p.). În rezolvarea efectului extensiv al
apelului se va avea în vedere numai solidaritatea procesuală215.
Apelul declarat de unul din membrii grupului procesual, putând
avea consecinŃe asupra celorlalŃi, impune schimbarea soluŃiilor şi în
privinŃa acestora. Dacă modificările nu ar opera cu privire la părŃile
care nu au declarat apel, pentru persoane aflate în situaŃii identice
sau asemănătoare cu cea a apelanŃilor, s-ar putea ajunge în cauză la
rezolvări discordante216.
Apelul declarat de o parte profită şi celor care nu au declarat
apel217.
În cazul intervenirii unei legi mai favorabile ulterior judecării
cauzei în primă instanŃă, s-a hotărât că nu există nici un impediment
213 Gh.Brenciu, V. Panturescu, ConsideraŃii asupra efectului extensiv al recursului penal, RRD nr.2/1975, p.10-13. 214 V. Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, p.229. 215 M.C.Ardeleanu, Cu privire la efectul extensiv al recursului în cazul infracŃiunii de încăierare (art.322 C.p.), RRD nr.3/1980, p.35-36. 216 Gh.Chivulescu, Efectul extensiv al recursului penal şi limitele sale, RRD nr.6/1969, p.73. 217 Trib. Suprem, secŃ.pen. complet milit. dec. nr.88/1970, Repert.pract., vol.I, p.374.
125
ca normele acesteia să fie aplicate ca urmare a efectului extensiv al
apelului şi inculpatului care nu a declarat apel218.
Efectul extensiv al apelului are o singură limitare principală.
InstanŃa de apel judecând apelul cu privire la părŃile care nu l-au
declarat sau la care apelul nu se referă şi modificând soluŃia dată
anterior în privinŃa acestora, nu le poate crea o situaŃie mai grea. Din
moment ce situaŃia celui care a folosit calea de atac nu poate fi
agravată, nici situaŃia celorlalŃi, în folosul cărora se extinde calea de
atac nu poate fi evident înrăutăŃită.
SecŃiunea VII
Procedura de judecare a apelului.
SoluŃiile pronunŃate în apel.
1. Judecarea apelului.
Judecarea apelului se face având în vedere toate dispoziŃiile
generale înserate în primul capitol al titlului referitor la judecată
(art.287-312). Suplimentar urmează a se Ńine seama şi de dispoziŃiile
art.375-383 a căror analiză se face mai jos.
Ca şi judecata în primă instanŃă, apelul are aceleaşi trei mari
diviziuni: o etapă premergătoarea, judecata propriu-zisă a apelului,
deliberarea şi soluŃionarea cauzei.
În cadrul primului paragraf nu sunt prezentate decât primele
două etape. Aspectele legate de soluŃionarea cauzei, se vor analiza în
paragraful următor, referitor la rezolvarea apelului.
218 Vezi G.Antoniu, V.Papadopol, M.Popovici, B.Ştefănescu, Îndrumările date de Plenul Tribunalului Suprem şi noua legislaŃie penală, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1971, p.324-344.
126
După investirea instanŃei de apel ca urmare a declarării acestei
căi de atac şi primirea dosarului cauzei, se fixează termen pentru
judecată (art.375). La înaintarea dosarului către instanŃa de apel,
prima instanŃă Ńine seamă, când este cazul, de eventualele limitări în
timp impuse de lege (de ex. în cadrul procedurii urgente, art.477
alin.2 prevede obligaŃia înaintării dosarului în următoarele 24 de ore
de la declararea apelului).
Judecarea apelului se face cu aplicarea tuturor dispoziŃiilor
corespunzătoare valabile la citarea în primă instanŃă.
PrezenŃa inculpatului arestat la judecarea apelului este
obligatorie (art.375 alin.3). Regula este de generală aplicaŃie219.
Lipsa la judecată a celorlalte părŃi regulat citate, indiferent că
sunt apelanŃi sau intimaŃi, nu împiedică judecarea apelului.
Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie
oricare ar fi obiectul cauzei (art.376).
DispoziŃia art.376 este utilă, întrucât este înlăturată astfel orice
nedumerire sau echivoc care s-ar putea ivi faŃă de participarea
procurorului în unele situaŃii, cum ar fi cazul când apelul vizează
exclusiv latura civilă a cauzei, cheltuielile de judecată pretinse de un
martor etc.
În apel părŃile dobândesc o denumire proprie: apelant (cel care a
declarat apelul) şi intimat (cel la care se referă apelul).
Judecarea apelului în şedinŃă cunoaşte aceleaşi activităŃi de
început cu caracter preliminar şi organizatoric ca şi şedinŃa în primă
instanŃă, cu excluderea aspectelor care nu sunt corespunzătoare
apelului (de pildă, nu se face strigarea nominală a martorilor şi
înlăturarea lor din sala de şedinŃă). Acesta rezultă implicit din
219 Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie şi în cazul în care este arestat în altă cauză (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 2439/2001. Buletinul jurisprudenŃei, p. 1092)
127
începutul dispoziŃiei nr.377 C.p.p. După apelul părŃilor şi constatările
de rigoare asupra caracterului complet al procedurii de citare, părŃile
pot formula cereri sau ridica excepŃii (de exemplu, se poate cere
amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, se pot formula cereri de
recuzare a unui membru al completului de judecată, etc.).
Dacă judecata se amână pentru diferite motive, grefierul
întocmeşte o încheiere potrivit art.305. În caz de amânare, părŃile
prezente iau termenul în cunoştinŃă şi nu se mai citează ulterior,
chiar dacă lipsesc la vreunul din acele termene (art.291 alin.3); în
schimb militarii şi deŃinuŃii trebuie citaŃi la fiecare termen.
Cu prilejul judecării, instanŃa de apel verifică hotărârile atacate
pe baza lucrărilor şi materialului probator existent la dosar şi a
oricăror înscrisuri noi.
În literatura de specialitate s-a precizat că prin „înscrisuri noi”
trebuie înŃelese numai actele şi documentele care se cuprind în
categoria înscrisurilor ca mijloace de probă în sensul legii de
procedură penală şi care nu au fost înfăŃişate primei instanŃe220.
O problemă pusă în legătură cu prezentarea înscrisurilor noi
este de a şti până când acestea se pot depune. În lipsa unor dispoziŃii
exprese, se conchide că ele pot fi deduse în faŃa instanŃei de apel
oricând, până la încheierea dezbaterilor.
La apel cercetarea judecătorească poate lipsi. Ea este prezentă
în situaŃia în care, cu prilejul judecării apelului, instanŃa
administrează probe noi pe care le consideră necesare (deci nu numai
înscrisuri). În acest sens, în cazul în care se invocă probe noi, trebuie
să se arate aceste probe şi mijloacele de probă cu ajutorul cărora pot
fi administrate. Probele noi pot fi invocate şi de instanŃă din oficiu cât
şi de apelant în motivele de apel. 220 I.Neagu, opt.cit, p.556; Gr. Theodoru, op.cit., p.166.
128
Administrarea probelor are loc fără ca, în prealabil, să se admită
apelul.
În apel activitatea de judecată este concentrată în principal la
momentul dezbaterilor. Dezbaterile, ca şi la prima instanŃă, constau
în cuvântul procurorului şi părŃilor, cu deosebirea că ordinea în care
se dă cuvântul este diferită.
Art.377 prevede că preşedintele completului dă cuvântul părŃilor
în următoarea ordine: apelant, intimat, procuror.
Dacă apelul este declarat de procuror sau dacă apelul acestuia
figurează printre căile de atac ale celorlalŃi titulari, primul cuvânt se
acordă procurorului. ParticipanŃii au dreptul la replică.
Art.377 alin.4 C.p.p., prevede că inculpatul are cel din urmă
cuvânt. Această dispoziŃie sub aspectul mecanismului procesual se
aseamănă cu norma înscrisă în art.341, dar ca natură este diferită de
ceea ce constituie la prima instanŃă ultimul cuvânt al inculpatului.
Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, dispoziŃia înscrisă în
art.377 alin.4, devine aplicabilă numai în măsura în care a avut loc
un schimb de replici221. Pe de altă parte, dreptul acesta al
inculpatului de a vorbi cel din urmă poate fi exercitat şi prin apărător,
nefiind un drept exclusiv personal, aşa cum se subliniază expres în
art.341.
2. SoluŃiile pronunŃate în apel (rezolvarea apelului).
GeneralităŃi. După judecarea apelului completul deliberează în
vederea adoptării unei soluŃii. Deliberarea poartă asupra verificării
hotărârii judecătoreşti atacate, atât în lumina motivelor invocate de
221 V. Dongoroz, ExplicaŃii teoretice, p.232.
129
părŃi cât şi cu privire la toate celelalte aspecte pe care instanŃa de
apel este obligată să le observe din oficiu în virtutea rolului său activ.
InstanŃa deliberează pe baza lucrărilor materialului din dosar, a
eventualelor înscrisuri noi depuse de părŃi şi probelor noi
administrate.
Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută.
În soluŃionarea apelului, instanŃa poate da o nouă apreciere
probelor dosarului fiind obligată să se pronunŃe asupra tuturor
motivelor de apel222.
SoluŃiile la judecata în apel prevăzute în art.379 pot fi grupate în
două mari categorii în funcŃie de respingerea sau admiterea apelului.
Respingerea apelului. Potrivit art.379 există trei situaŃii în care
se respinge apelul şi anume când este: a) tardiv; b) inadmisibil; c)
neîntemeiat.
Declararea apelului peste termenul legal duce la tardivitatea
acestuia, iar termenul fiind peremptoriu instanŃa are obligaŃia
respingerii apelului, de plano, fără a se mai examina legalitatea şi
temeinicia lui. Apelul introdus tardiv nu permite investirea instanŃei
superioare cu dreptul de control al hotărârii primei instanŃe. Efectul
depăşirii termenului fixat de lege prin exercitarea apelului se poate
înlătura numai în cazul repunerii în termen sau a apelului peste
termen.
Inadmisibilitatea apelului este determinată de folosirea lui în
afara condiŃiilor stabilite de lege. Inadmisibilitatea se poate manifesta
în deosebi în legătură cu două aspecte principale: apelul se exercită
222 Nerespectarea acestei obligaŃii atrage la casarea deciziei instanŃei de apel în temeiul art. 3859 pct. 171 C.p.p. şi rejudecarea apelului (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 1071/1999. Buletinul jurisprudenŃei, p. 1090)
130
împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apelare; apelul se declară
cu depăşirea limitelor în care se poate introduce de diferiŃi apelanŃi223.
De exemplu, se respinge ca inadmisibil apelul declarat împotriva
sentinŃei pronunŃate de judecătorie cu privire la o infracŃiune pentru
care instanŃa a fost sesizată prin plângere prealabilă. Dacă în cursul
judecăŃii în primă instanŃă partea vătămată a declarat că revine
asupra cererii făcute la urmărirea penală de a i se acorda despăgubiri
şi susŃine că nu mai are pretenŃii faŃă de inculpat, prin aceasta pierde
calitatea de parte civilă şi în consecinŃă apelul său împotriva sentinŃei
prin care nu i s-au acordat despăgubiri este inadmisibil224.
Apelul inadmisibil sau apelul tardiv nu produce efectul extensiv.
Dacă hotărârea atacată este legală şi temeinică, criticile aduse
prin apel fiind neîntemeiate, hotărârea primei instanŃe se menŃine, iar
apelul se respinge ca neîntemeiat.
Spre deosebire de situaŃiile anterioare în care respingerea
apelului nu implică o judecată asupra hotărârii atacate, în acest
ultim caz instanŃa de apel trebuie să examineze şi fondul cauzei.
În literatura de specialitate s-a ridicat problema respingerii
apelului când lipseşte interesul pentru apelant avându-se în vedere
că una din raŃiunile fundamentale ale existenŃei căilor de atac este
folosirea lor în interesul părŃilor225. Cu privire la aceasta s-a susŃinut
că soluŃia respingerii apelului pe considerentul lipsei de interes nu
poate fi acceptată atâta vreme cât respingerea apelului fără
examinarea fondului este permisă numai în cazul tardivităŃii şi
inadmisibilităŃii226.
223 Apelul declarat după dezbaterii chiar înainte de pronunŃarea hotărârii nu poate fi respins ca inadmisibil deoarece un asemenea caz de inadmisibilitate nu este prevăzut de lege. (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 2342/1999. Buletinul jurisprudenŃei, p. 1090) 224 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.6064/1971, RRD nr.6/1972, p.169. 225 D.Mihăescu, op.cit, p.181. 226 R.Lucinescu. Cu privire la respingerea recursului ca lipsit de interes. RRD nr.1/1971, p.95.
131
Admiterea apelului. Art.379 pct.2 prevede că în caz de
admitere a apelului consecinŃa este desfiinŃarea hotărârii atacate.
Art.382 completează dispoziŃia de mai sus, precizând că desfiinŃarea
poate fi totală sau parŃială.
În cazul desfiinŃării totale hotărârea se infirmă în întregime, dar
în limitele prevăzute de art.371 şi art.373 adică Ńinându-se seama de
efectul devolutiv şi efectul extensiv al apelului.
DesfiinŃarea parŃială are un caracter limitat, fiind supuse
acesteia numai anumite aspecte ale hotărârii. DesfiinŃarea parŃială
este menŃionată de art.382 alin.2 şi priveşte unele fapte sau persoane
ori anumite aspecte ale laturii penale sau civile sub condiŃia ca o
astfel de desfiinŃare să nu împiedice justa soluŃionare a cauzei.
Judecata în apel a inculpatului în stare de arest nu împiedică,
în caz de desfiinŃare a hotărârii, menŃinerea de către instanŃa de apel
a măsurii de prevenŃie.
Pentru admiterea apelului şi desfiinŃarea hotărârii atacate
art.379 pct.2 nu pune expres o condiŃie generală presupunând că
hotărârea poate fi necorespunzătoare din orice punct de vedere.
CondiŃia fiind îndeplinită, instanŃa desfiinŃează hotărârea,
aceasta constituind modalitatea generală de admitere a apelului.
În concret art.379 pct.2 prevede că în urma admiterii apelului şi
desfiinŃării primei hotărâri, instanŃa de control judiciar are la
îndemână două variante: a) pronunŃarea unei noi hotărâri de către
instanŃa de apel; b) dispunerea unei noi judecăŃi de către instanŃa a
cărei hotărâri a fost desfiinŃată (eventual o altă instanŃă
corespunzătoare).
132
Admiterea apelului, desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe şi
pronunŃarea unei noi hotărâri de către instanŃa de apel (art.379
pct.2 lit.a).
În urma judecării apelului instanŃa superioară poate constata
viciile pe care le prezintă hotărârea primei instanŃe, fie pe baza
motivelor invocate de apelanŃi, fie din oficiu. În toate cazurile
hotărârea atacată urmează a fi desfiinŃată.
EvidenŃierea şi stabilirea lipsurilor pe care le prezintă hotărârea
atacată este posibilă chiar în cazul judecării apelului fără a mai fi
nevoie de o altă judecată în fond.
Complexitatea cauzelor penale nu permite de fiecare dată ca
natura juridică reformatoare a apelului să se manifeste pe o bază atât
de simplă. Deseori, desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe şi înlocuirea
ei cu altă hotărâre impune o nouă judecată în fond. De pildă,
necesitatea unei noi judecăŃi în fond apare când starea de fapt este
pusă sub semnul îndoielii sau urmează să se schimbe, respectiv
adevărul se conturează sub alt aspect ceea ce presupune o nouă
probaŃiune în cauză, administrarea altor mijloace de probă,
implicarea unor fapte sau persoane noi.
În asemenea ipoteze, frecvent întâlnite în cauză apelul îşi
dublează valenŃele pentru că pe lângă natura sa de cale de atac
îmbracă practic şi formele de judecată în primă instanŃă. De aceea, se
obişnuieşte a se spune că apelul repetă la un nivel superior judecata
în fond.
De câte ori are loc judecarea în fond a cauzei de către instanŃa
de apel după desfiinŃarea hotărârii, aceasta se realizează potrivit
dispoziŃiilor cuprinse în partea specială, titlul II cap. 1 şi 2 care se
133
aplică în mod corespunzător (art.384 C.p.p.). Pentru pronunŃarea noii
hotărâri instanŃa de apel v-a proceda potrivit art.345 şi următ. C.p.p.
Admiterea apelului, desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe şi
dispunerea rejudecării de către instanŃa a cărei hotărâri a fost
desfiinŃate (art.379 pct.2 lit.b). Extrapolând o terminologie uzitată în
limbajul de specialitate se poate spune că apare în acest caz o
desfiinŃare a hotărârii cu trimitere spre o nouă judecată tot la prima
instanŃă.
Cazurile de trimitere spre o rejudecare a cauzei de către prima
instanŃă sunt limitativ înscrise în lege. În urma admiterii apelului
rejudecarea cauzei de către prima instanŃă este posibilă numai în
următoarele ipoteze:
- judecarea cauzei la prima instanŃă a avut loc în lipsa unei
părŃi nelegal citate;
- judecarea cauzei a avut loc în absenŃa părŃii care deşi legal
citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinŃa
instanŃa despre această imposibilitate;
- hotărârea primei instanŃe a lăsat nerezolvat fondul cauzei227;
- hotărârea instanŃei a fost desfiinŃată pentru motive de
incompetenŃă. În această ultimă ipoteză instanŃa de apel va
dispune rejudecarea cauzei de către instanŃa competentă,
după lege.
InstanŃa de trimitere este totdeauna prima instanŃă sau una
corespunzătoare (având competenŃă, potrivit legii) care va judeca
potrivit tuturor regulilor aplicabile judecăŃii în primă instanŃă.
SentinŃa pronunŃată va putea fi atacată din nou cu apel.
227 NepronunŃarea de către instanŃa de fond cu privire la una din infracŃiunile imputate echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei şi impune trimiterea cauzei la prima instanŃă spre rejudecare. (Tribunalul Bucureşti, SecŃia I Penală, decizia nr. 940/1997. Culegere de practică., p. 184)
134
SecŃiunea VIII
Alte aspecte legate de rezolvarea cauzei în apel.
SoluŃii şi chestiuni complimentare. Dacă hotărârea este
desfiinŃată pentru că s-a constatat existenŃa vreuneia din situaŃiile
arătate în art.333 se dispune restituirea cauzei procurorului pentru a
lua măsuri în vederea completării urmăririi penale.
Restituirea are loc cu indicarea faptelor şi împrejurărilor ce
urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă ce se vor folosi.
InstanŃa de apel nu poate restitui dosarul procurorului când constată
că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necorespunzător
pentru că potrivit art.332 reluarea urmăririi penale este posibilă
numai dacă nu s-a depăşit momentul cercetării judecătoreşti.
Hotărârea prin care instanŃa de apel dispune restituirea pentru
completarea urmăririi poate fi atacată cu recurs de procuror şi orice
persoană ale cărei interese au fost vătămate.
Deliberând asupra apelului instanŃa face când este cazul
aplicarea dispoziŃiilor privitoare la reluarea dezbaterilor şi a celor
privitoare la repararea pagubei228, la măsurile asiguratorii, la
cheltuielile judiciare şi la orice alte probleme ce ar putea influenŃa
soluŃionarea completă a apelului. De asemenea, instanŃa de apel
verifică dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanŃă a
dispoziŃiilor privitoare la computarea reŃinerii şi arestării preventive şi
adaugă dacă este nevoie timpul de arestare scurs după pronunŃarea
hotărârii atacate.
228 Când prin sentinŃă acŃiunea civilă a fost respinsă, în lipsa apelului părŃii civile, apelul procurorului nu poate conduce la obligarea inculpatului la despăgubiri civile (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 313/2001. Curierul judiciar nr. 6/2002, p. 108)
135
În caz de desfiinŃare a hotărârii primei instanŃe când inculpatul
se află în stare de arest se va examina dacă menŃinerea măsurii
preventive se mai justifică. InstanŃa de apel poate menŃine starea de
arest dacă aceasta este necesară pe timpul rejudecării cauzei. Când
desfiinŃarea hotărârii atacate este urmată de pronunŃarea unei
achitări ori pronunŃării încetarea procesului penal, punerea în
libertate a inculpatului arestat devine obligatorie, prevederile art.140
şi art.350 urmând a fi aplicate în mod corespunzător.
ConŃinutul hotărârii instanŃei de apel. Hotărârea instanŃei de
apel se materializează într-o decizie al cărei conŃinut este dat de
art.393 C.p.p. Ca orice hotărâre judecătorească decizia cuprinde trei
părŃi: partea introductivă, expunerea şi dispozitivul.
În partea introductivă a deciziei se includ toate menŃiunile
prevăzute în art.355 şi a căror analizări s-au făcut cu ocazia studiului
hotărârii date în primă instanŃă. În expunere se indică temeiurile de
fapt şi de drept care au dus după caz la respingerea sau admiterea
apelului precum şi temeiurile care au prilejuit adoptarea oricărei
soluŃii din cele arătate în art.379 pct.2. InstanŃa de apel are obligaŃia
să motiveze soluŃia numai în raport cu criticile formulate de apelant şi
cu aspectele în privinŃa cărora a infirmat soluŃia în baza efectului
devolutiv al apelului229. Dispozitivul cuprinde soluŃia dată de instanŃa
de apel, data pronunŃării deciziei şi menŃiunea că pronunŃarea s-a
făcut în şedinŃă publică.
Afară de acest conŃinut general, art.383 prevede că decizia mai
cuprinde după caz următoarele menŃiuni:
- când inculpatul s-a aflat în stare de deŃinere expunerea şi
dispozitivul vor preciza timpul care se deduce din pedeapsă;
229 Trib. Suprem, secŃ.pen., dec. nr.127/1974, RRD nr.1/1975, p.67
136
- când s-a dispus rejudecarea trebuie indicat ultimul act
procedural valabil de la care procesul penal urmează a se
relua;
- când după desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe s-a dispus
restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi
penale se Ńine seama şi de dispoziŃiile art.333 alin.2
indicându-se motivele restituirii şi faptele ce urmează a fi
constatate cu precizarea mijloacelor de probă care se vor
administra.
Rejudecarea cauzei după desfiinŃarea hotărârii primei
instanŃe. Limitele rejudecării. Rejudecarea după desfiinŃarea
hotărârii primei instanŃe nu înseamnă o activitate procesuală de
acelaşi volum şi întindere ca judecata anterioară. Este firesc ca
activitatea de rejudecare să cunoască anumite limite rezultate din
controlul judiciar efectuat de instanŃa de apel230. Aceste limitări sunt
de ordin procesual sau substanŃial.
Sub aspect procesual limitarea activităŃii de rejudecare are în
vedere prevederea din hotărârea instanŃei de apel ce indică ultimul
act procedural rămas valabil de la care procesul penal îşi reia cursul.
În aceeaşi concepŃie practica a hotărât că instanŃa de trimitere
aflându-se în faŃa unor probe valabil administrate anterior nu are
obligaŃia să le readministreze, cu excepŃia situaŃiilor în care aceasta
ar fi necesar pentru aflarea adevărului231. Dimpotrivă dacă prima
instanŃă nu a fost corect constituită, probele nefiind administrate
legal se reia întreaga cercetare judecătorească, începând cu
ascultarea inculpatului232.
230 V.Dongoroz ş.a., opt.cit, p.246. 231 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.3292/1972. Culegere de decizii pe 1972, p.180. 232 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.1717/1978, Repert.pract. vol.II, p.354.
137
Sub aspect substanŃial, având în vedere că deseori desfiinŃarea
hotărârii are un caracter parŃial, art.385 alin.3 precizează că atunci
când desfiinŃarea priveşte numai unele fapte sau persoane, ori are în
vedere numai latura penală sau civilă, instanŃa care rejudecă se
pronunŃă în limitele în care hotărârea a fost desfiinŃată233.
Regula înscrisă în art.385 alin.1 obligă instanŃa de trimitere, ca
în cadrul rejudecării să se conformeze hotărârii instanŃei de apel în
măsura în care situaŃia de fapt se schimbă. În practică s-a ridicat
problema dacă conformarea trebuie să fie riguroasă sau i se va da
curs în principiu şi s-a considerat că interpretarea din urmă este cea
corectă. De pildă, dacă instanŃa de apel a indicat lămurirea
contradicŃiei dintre două declaraŃii prin efectuarea unei confruntări,
instanŃa de trimitere – cu acordul părŃilor – poate renunŃa la
efectuarea acestui mijloc probatoriu, când adevărul a fost aflat prin
administrarea de probe care înlătură contradicŃia anterioară.
IndicaŃiile instanŃei de apel nu mai sunt obligatorii, în măsura în
care situaŃia de fapt avută în vedere cu ocazia judecării apelului se
schimbă în urma cercetării judecătoreşti efectuate în cadrul
rejudecării. ObligaŃia instanŃei de rejudecare de a se conforma
hotărârii instanŃei de apel se menŃine, numai dacă situaŃia de fapt
rămâne aceeaşi234. Pornind de la această teză trebuie considerată
întemeiată orice cerere a părŃilor de administrare a unor noi probe,
prin care se tinde la modificarea situaŃiei anterioare de fapt. Este
greşită hotărârea prin care s-a respins cererea de audiere a unor
martori, cu motivarea că faptele au fost stabilite de instanŃa
233 Se pot administra probe în cadrul rejudecării după desfiinŃare, numai privitor la faptele şi persoanele la care se referă partea din hotărâre care a făcut obiectul desfiinŃării (Trib. Braşov, dec.pen. nr.284/1972, RRD nr.11/1972, p.169). 234 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1111/1976, Culegeri de decizii din anul 1976, p.479.
138
superioară şi că instanŃa de trimitere trebuie să se conformeze
acesteia potrivit art.385 C.p.p.235
Dacă hotărârea a fost desfiinŃată în apelul procurorului declarat
în defavoarea inculpatului sau în apelul părŃii vătămate, instanŃa de
rejudecare poate pronunŃa o pedeapsă mai grea decât cea arătată în
art.372 alin.2 şi art.373 neaplicându-se regula „non reformatio in
pejus” (art.385 alin.2). Pera contrario agravarea situaŃiei inculpatului
nu poate avea loc în cadrul rejudecării cauzei în alte ipoteze.
Norma înscrisă în art.385 alin.2 are drept scop nu numai
precizarea unei excepŃii a neaplicării regulii „non reformatio in pejus”,
care s-ar fi desprins oricum din reglementările cuprinse în art.372.
RaŃiunea dispoziŃiei din art.385 alin.2 trebuie căutată în limitarea
care s-a dorit a se face între aspectele susceptibile de a fi modificate
în urma rejudecării, în raport cu cele care nu mai pot fi schimbate
intrând în autoritate de lucru judecat.
În conformitate cu aceasta în practică s-a hotărât, că din
moment ce instanŃa superioară a respins calea de atac a inculpatului
şi a admis pe cea a procurorului, desfiinŃând hotărârea atacată
numai cu privire la o pedeapsă, instanŃa care a rejudecat a procedat
corect şi a respectat dispoziŃiile art.385, când nu a examinat şi alte
aspecte intrate în puterea lucrului judecat236.
În apel se pronunŃă o decizie, atât când instanŃa respinge apelul,
cât şi atunci când admite calea de atac şi desfiinŃează hotărârea
primei instanŃe impunând în locul ei o altă hotărâre.
Dimpotrivă, când instanŃa de apel admite calea de atac şi
desfiinŃează hotărârea primei instanŃe trimiŃând cauza spre o
rejudecare (art.379 pct.2 lit.b), judecata se reia la primul nivel. Ca
235 Trib.Suprem, secŃ.milit., dec. nr.77/1982, RRD nr.10/1983, p.73-74. 236 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.1400/1975, RRD nr.6/1976, p.53.
139
atare, hotărârea pronunŃată de prima instanŃă va fi o sentinŃă,
împotriva căreia, în lipsa unei interdicŃii exprese, se poate declara din
nou apel, potrivit principiului general înscris în art.361 ce permite
apelarea oricărei sentinŃe pronunŃate în prima instanŃă.
140
CAPITOLUL IV
JUDECATA ÎN RECURS
SecŃiunea I
NoŃiuni introductive
În urma noii organizări judecătoreşti din România a fost
necesară o restructurare esenŃială a căilor de atac, fiind obligatorie
schimbarea în mod corespunzător a mecanismului gradelor de
jurisdicŃie. Această cerinŃă a impus o concepŃie şi reglementare cu
totul diferită a recursului penal, aliniindu-l. în mare, modului în care
fusese conceput în tradiŃia juridică românească, dar conferindu-i şi
numeroase valenŃe noi237.
Calea de atac a recursului, în reglementarea actuală introdusă
prin Legea nr.45/1993 este aşezată conceptual în mod diferit faŃă de
felul în care instituŃia a fost disciplinată în codul din 1969. Aceasta a
impus nevoia unor modificări ale Codului de procedură penală în care
să se reflecte măsuri de tehnică legislativă şi redacŃională
corespunzătoare.
În cadrul capitolului referitor la căile de atac în locul primei
secŃiuni care se referea la recurs a fost trecut apelul. Noua
reglementare a fost intercalată între fostele art.385 şi art.386 prin
folosirea sistemului de indici. În felul acesta s-a ajuns ca normarea
complexă şi amplă a recursului să fie înscrisă în 19 articole distincte
237 Vezi Gh. MateuŃ. Noua reglementare a recursului. Dreptul nr.2/1995. Gr.Theodoru. ContribuŃii la caracterizarea recursului în actuala reglementare. RDP nr.1/1996.
141
înseriate toate la art.385 cu indici corespunzător de la art.3851 la
art.38519.
În urma modificărilor aduse legislaŃiei prin Legea nr.45/1993,
recursul reprezintă diferenŃiat al doilea sau al treilea grad de
jurisdicŃie în funcŃie de posibilitatea intentării sau nu a apelului
împotriva primei hotărâri atacate238.
În succesiunea normală a procedurii judiciare recursul urmează
apelului şi în această ordine reprezintă cel de-al treilea grad de
jurisdicŃie. O asemenea alcătuire a procesului nu este însă
obligatorie, iar uneori nici nu se poate realiza, întrucât legea nu
permite apelarea anumitor hotărâri. Hotărârile care nu pot fi atacate
cu apel nu pot rămâne însă pronunŃate în primă şi în ultimă instanŃă.
În aceste cazuri recursul va fi posibil şi fără intervenŃia apelului
reprezentând al doilea şi ultimul grad de jurisdicŃie.
Recursul constituie întotdeauna ultima cale de atac ordinară dar
el nu se poate intenta atâta timp cât hotărârea primei instanŃe poate
fi apelată.
Recursul este o cale de atac în anulare şi are drept scop în caz
de admitere casarea primei soluŃii şi înlocuirea ei cu una diferită.
Referitor la exercitarea acestei căi de atac se pune problema de a
determina până unde merg posibilităŃile de control asupra hotărârii
atacate, respectiv de a stabili dacă prin recurs se poate invoca orice
viciu al hotărârii atacate.
ConcepŃia juridică europeană asupra acestei căi de atac
porneşte de la teza că prin recurs nu se rejudecă litigiul respectiv
fondul cauzei ci doar se fac aprecieri asupra hotărârii date (dacă
corespunde sau nu legii). Se mai susŃine că recursul reprezintă un
mijloc de a repara ilegalităŃile, în cazuri strict determinate, fără a 238 Vezi N.Volonciu. ConsideraŃii privind sistemul gradelor de jusridicŃie. RDP nr.2/1995.
142
duce la o judecată care să poarte asupra fondului. InstanŃa de casare
nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăŃiei şi pedepsei aplicate
aşa cum acest lucru este posibil în cazul apelului judecând exclusiv
dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este
corespunzătoare. Când instanŃa de recurs apreciază că legea a fost
corect aplicată respinge calea de atac, iar în caz de violare a legii
admite recursul şi casează hotărârea nelegală239.
Întrucât aspectele de drept se diferenŃiază uneori destul de dificil
de latura faptică, practic o „casare pură” devine aproape imposibilă.
De aceea, se pune problema de a şti cât de departe se poate merge cu
teza recursului de drept.
Reglementarea română a ocolit sistemul „casării pure” tinzând
către admiterea măcar în anumite limite a împrejurărilor legate de
aspectele de fapt sau a formulării unor cazuri de recurs în care
diferenŃierile sunt greu de făcut respectiv suprapunerile sunt nu
numai de neînlăturat dar deseori şi necesare.
Trecând în revistă cele 22 de puncte ale art.3859 în care sunt
formulate cazurile de recurs regăsim unele în care implicarea laturii
faptice legate de aflarea adevărului nu poate rămâne străină
examinărilor (ex. pct.10, pct.13, pct.15, pct.18 etc.).
Teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea
hotărârilor penale, chiar cu unele atenuări ale principiului, reprezintă
esenŃa recursului numai în cazurile când acesta realizează o cale de
atac care depăşeşte al doilea grad de jurisdicŃie.
Legea a admis pentru recurs două naturi juridice diferite, care
fac ca această cale de atac să se deosebească, după cum constituie o
cale de atac ordinară care survine după ce anterior s-a judecat cauza
în apel, ori dimpotrivă calea recursului – deşi ordinară – intervine ca 239 J.Pradel. op.cit.p.722
143
cel de al doilea grad de jurisdicŃie împotriva sentinŃelor pronunŃate în
primă instanŃă.
Din art.3851 rezultă regula de principiu, că recursul constituie o
cale de atac ordinară îndreptată împotriva unei decizii pronunŃate în
apel numai în condiŃiile prevăzute la lit.e din această normă. Numai
în ipoteza corespunzătoare recursul reprezintă al treilea grad de
jurisdicŃie şi se exercită în cazurile numeroase, dar exclusiv prevăzute
în art.3859 C.p.p. Când recursul se face în asemenea ipoteză nu pot fi
invocate alte motive decât se prevăd în unul din cele 22 puncte
limitativ indicate.
În cazurile prevăzute de art.361 lit.a-d nu se poate face apel
împotriva celor patru categorii de sentinŃe arătate. Exact în aceleaşi
situaŃii însă, art.3851 C.p.p. arată că împotriva sentinŃelor mai înainte
precizate se poate face recurs. În aceste cazuri recursul constituie
singura cale de atac ordinară exercitabilă împotriva hotărârilor
pronunŃate de prima instanŃă.
Un asemenea recurs nu îndeplineşte funcŃiile unei judecăŃi în al
treilea grad de jurisdicŃie şi este firesc să dobândească o natură
juridică diferită de aceeaşi cale de atac exercitată la al treilea nivel de
judecată.
Pentru a nu exista dubii cu privire la o asemenea interpretare în
aşezarea gradelor de jurisdicŃie, cu consecinŃele lor normale asupra
esenŃei juridice a căilor de atac realizate la fiecare nivel, legea a
intervenit textual, cu precizările care se impuneau. Art.3856 alin.3
prevede expres că recursul declarat împotriva hotărârii, care potrivit
legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare
prevăzute în art.3859, iar instanŃa este obligată, în afara temeiurilor
144
invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga
cauză sub toate aspectele.
În acest recurs criticile formulate de titulari pot purta asupra
oricăror aspecte, fără a exista cazuri dinainte stabilite şi restrânse
sau în cea mai mare măsură la aspectele de drept240.
SecŃiunea II
Hotărârile care pot fi atacate cu recurs
Toate hotărârile judecătoreşti, indiferent de categoria din care
fac parte, sunt susceptibile de recurare. De aceea, pot fi atacate cu
recurs atât sentinŃele cât şi deciziile, respectiv încheierile. Pentru
fiecare categorie de hotărâri există limitări şi un regim juridic de
atacare corespunzător. Sediul materiei se află în art.3851 care oferă
liniile directoare în această privinŃă.
Potrivit art.3851 C.p.p., astfel cum a fost modificat prin Legea
nr.141/1996 şi Legea nr.281/2003, pot fi atacate cu recurs:
a) sentinŃele pronunŃate de judecătorii, în cazul infracŃiunilor
menŃionate în art.279 alin.2 lit.a, precum şi în alte cazuri
prevăzute de lege;
b) sentinŃele pronunŃate de tribunalele militare în cazul
infracŃiunilor menŃionate în art.279 alin.2 lit.a şi al
infracŃiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancŃionate
de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
240 Când recursul îndeplineşte funcŃiile unei judecăŃi în apel controlul judiciar vizează atât situaŃia de fapt cât şi chestiunile de drept, ceea ce presupune o nouă judecată în fond. Pentru aceasta, când decide asupra temeiului unei acuzaŃii instanŃa trebuie să procedeze la administrarea de probe (audierea acuzatului, a eventualilor martori etc.). În consecinŃă neprocedând astfel şi respingând calea de atac a inculpatului instanŃa de control judiciar a încălcat art.6 din CEDO (vezi Hotărârea din 1.12.2005, a CurŃii europene a drepturilor omului, cauza Ilişescu şi Chiforec contra României).
145
c) sentinŃele pronunŃate de curŃile de apel şi Curtea Militară de
Apel;
d) sentinŃele pronunŃate de SecŃia penală a Înaltei CurŃi de
CasaŃie şi JustiŃie;
e) deciziile pronunŃate, ca instanŃe de apel, de tribunale,
tribunalele militare teritoriale, curŃile de apel şi Curtea
Militară de Apel, cu excepŃia deciziilor prin care s-a dispus
rejudecarea cauzelor.
Cele patru categorii de sentinŃe la care face referire art.3851
lit.a-d reprezintă un segment relativ redus de cazuri din numărul
total al sentinŃelor posibile.
Calea de atac a recursului nu poate funcŃiona direct împotriva
altor sentinŃe decât cele anume precizate în art.3851 C.p.p. lit.a-d
prin saltul peste grad normal de jurisdicŃie care urmează, respectiv
cel al apelului. Această teză este enunŃată în art.3851 alin.4
arătându-se expres că „nu pot fi atacate cu recurs sentinŃele în
privinŃa cărora părŃile nu au folosit apelul ori când apelul a fost retras
dacă legea prevede această cale de atac. Pentru a se ajunge la casarea
unei sentinŃe este deci obligatorie trecerea prin calea de atac a
apelului ori de câte ori acest lucru este posibil.
SentinŃele recurabile avute în vedere de art.3851 lit.a-d se referă
la hotărâri prin care judecătoriile, tribunalele militare, curŃile de apel,
respectiv SecŃia penală a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie rezolvă
fondul cauzei241.
În art.3851 lit.a în afara sentinŃelor pronunŃate de judecătorii în
cazul infracŃiunilor menŃionate în art.279 alin.2 lit.a se au în vedere
şi alte sentinŃe prevăzute de lege.
241 Este de observat că posibilitatea atacării cu recurs a unor sentinŃe subzistă practic pentru hotărârile instanŃelor de toate gradele cu excepŃia tribunalului şi a Tribunalului Militar Teritorial.
146
Legiuitorul a considerat că celelalte ipoteze eventuale pe care
le-a apreciat recurabile în cazul sentinŃelor se referă la hotărâri din
această categorie, dar prin care instanŃa se dezinvesteşte, fără a
soluŃiona fondul cauzei (art.311 alin.1).
În art.361 se stabileşte regula generală că nici o sentinŃă de
dezinvestire nu este supusă apelului. Când legiuitorul a dorit ca o
hotărâre de dezinvestire să nu fie supusă nici unei căi de atac a
spus-o expres (de ex. art.42 alin.4 referitor la declinarea de
competenŃă). Per a contrario celelalte sentinŃe de dezinvestire nu pot
fi atacate cu apel, recursul fiind însă posibil în toate cazurile.
Se aminteşte în acest context sentinŃa de restituire pentru
completarea urmăririi penale (art.333 alin.3), sentinŃa de dezinvestire
pe motiv că cercetarea a fost efectuată de un organ necompetent
(art.332 alin.3) ş.a.242
Din modul în care această normă completatoare se plasează în
redactarea art.3851, prin înserarea dispoziŃiei la lit.a s-ar putea
considera că întreaga reglementare se reduce la nivelul cadrului avut
în vedere în economia generală a textului. Această interpretare
restrictivă ar conduce la concluzia că cele exprimate anterior cu
privire la recurarea altor sentinŃe decât cele care soluŃionează fondul
cauzei, se aplică exclusiv în cadrul hotărârilor pronunŃate de
judecătorii nu şi de instanŃe de alt grad.
În realitate este vorba de o inadvertenŃă în sistematizarea normei
art.3851, legiuitorul neavând motive să considere, că ceea ce a
prevăzut valabil pentru judecătorie nu ar fi în egală măsură aplicabil
şi pentru sentinŃele de acest gen pronunŃate de alte instanŃe
(tribunale, curŃi de apel etc.)243.
242 A se vedea şi ipotezele prevăzute de art.300 alin.2, art.285 teza I partea finală etc. 243 În acest sens a se vedea şi Gr.Theodoru, op.cit., pag.383.
147
Cu toate că în art.3851 C.p.p., există o singură ipoteză de recurs
împotriva deciziilor şi mult mai numeroase pentru sentinŃe, regula
generală o constituie prima situaŃie. Legiuitorul a considerat
conceptual diferit recursul actual de modul său anterior de
reglementare dându-i în principiu natura juridică corespunzătoare
acceptării acestei instituŃii ca a doua cale de atac ordinară, ceea ce
duce la realizarea recursului ca o formă de judecată constituind al
treilea grad de jurisdicŃie.
Toate deciziile pronunŃate în apel sunt recurabile, cu excepŃia
acelora care dispun reluarea ciclului procesual de la nivelul primei
instanŃe.
Este normal, ca în cazul când apelul a omologat sentinŃa,
eventual greşită a primei instanŃe, calea de atac a recursului să fie
deschisă şi rostul celui de al treilea grad de jurisdicŃie să fie întrutotul
justificat.
Potrivit art.3851 alin.4 teza II persoanele prevăzute în art.362
pot declara recurs împotriva deciziei pronunŃate în apel chiar dacă nu
au folosit apelul dacă prin decizia pronunŃată de instanŃa de apel a
fost modificată soluŃia din sentinŃă şi numai cu privire la această
modificare.
Încheierile pot fi şi ele atacate cu recurs. Întrucât încheierile în
mod obişnuit sunt hotărâri intermediare celor care rezolvă fondul
cauzei sau adiacente numai problemelor legate de esenŃa litigiului,
este firesc să aibă în principiu acelaşi regim şi în recurs ca în cadrul
apelului.
Regula este că încheierile nu se atacă separat decât dacă legea
permite expres aceasta. Art.3851 alin.2 prevede că încheierile pot fi
atacate cu recurs numai odată cu sentinŃa sau decizia recurată. Cele
148
două variante au în vedere că încheierile se pronunŃă ori în cadrul
unei judecăŃi în primă instanŃă ori în cadrul unui apel şi ca atare
premerg fie o sentinŃă fie o decizie. Orice încheiere pronunŃată în una
din situaŃiile prevăzute în art.3851 lit.a-d, în care sentinŃa primei
instanŃe este recurabilă, pot fi atacate cu recurs odată cu sentinŃele
respective. În toate celelalte cazuri, încheierile se atacă odată cu
deciziile pronunŃate de instanŃele de apel.
Dacă recursul se declară împotriva unei sentinŃe sau decizii
calea de atac se consideră exercitată şi împotriva încheierilor, chiar
dacă acestea au fost date ulterior pronunŃării hotărârilor recurate
(art.3851 alin.3)244.
Spre deosebire de apel, la care nu se manifestă abateri de la
regula că încheierile se atacă odată cu fondul cauzei, în cazul
recursului există derogări anume prevăzute de lege, când se permite
atacarea separată a unei încheieri, fără a fi necesară desfăşurarea
integrală a judecăŃii în gradul de jurisdicŃie corespunzător şi abia
ulterior odată cu sentinŃa sau decizia să fie atacate toate hotărârile
adiacente aşa cum consacră teza generală.
Cazurile în care legea permite expres introducerea separată a
unor recursuri sunt destul de numeroase. Astfel, art.141 alin.1 C.p.p.
prevede că încheierea dată în primă instanŃă şi în apel prin care se
dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menŃinerea unei
măsuri preventive poate fi atacată separat cu recurs. InstanŃa poate
lua cu titlu procesual măsura de siguranŃă prevăzută de art.113 sau
art.114 C.p. Încheierea instanŃei de judecată poate fi atacată separat
cu recurs (art.162 alin.6 C.p.p.) ş.a.
244 De pildă după o sentinŃă recurabilă (art.3851 lit.a-d) se pronunŃă o încheiere în care se îndreaptă o eroare materială evidentă din aceste hotărâri potrivit art.195 alin.3. Deşi încheierea s-a dat anterior sentinŃei atacarea oricăreia din hotărâri presupune că exercitarea căii de atac se îndreaptă şi împotriva încheierii.
149
SecŃiunea III
Declararea şi titularii recursului.
Termenul de recurs
Problematica declarării recursului şi efectele acestuia este în
mare măsură asemănătoare cu cea a apelului. Apropierea este
explicabilă în sistemul nostru judiciar prin natura juridică mai
apropiată a recursului faŃă de apel, în procesul penal român ambele
căi de atac având caracter ordinar (recursul în casare neconstituind o
cale extraordinară de atac ca în multe alte legislaŃii).
Această caracteristică face să se înŃeleagă uşor asemănarea
dintre modul în care codul român reglementează declararea şi efectele
apelului şi cele ale recursului. Similitudinile dintre art.3852 – 3858 şi
normele echivalente de la apel (art.362-373) merg frecvent atât de
departe încât anumite dispoziŃii de la recurs au deseori caracter de
trimitere la cele de la instituŃia apelului cu precizarea că aplicarea lor
se face în mod corespunzător.
Cu privire la titularii recursului aceştia sunt identici cu cei de la
apel. Art.3852 prevede că pot face recurs persoanele arătate în art.362
normă care se aplică în mod corespunzător245.
În literatura de specialitate s-a subliniat că pentru a se putea
declara recurs de către persoanele autorizate de lege acestea trebuie
să îndeplinească în principiu două importante condiŃionări: a) să fi
avut calitatea de parte în cauză în momentul când s-a pronunŃat
hotărârea care face obiectul recursului; b) titularul să aibă un interes 245 Pentru detalii a se vedea explicaŃiile date în cap.III „Judecata în apel” – SecŃiunea IV.
150
real în exercitarea căii de atac şi în obŃinerea pe calea casării a unei
alte hotărâri. Aceste condiŃionări se aplică în mod corespunzător şi
procurorului.
Cu privire la primul aspect al problemei edificator este
următorul exemplu: dacă împotriva unei sentinŃe declară apel numai
procurorul pe latura penală evident că faŃă de partea civilă hotărârea
rămâne definitivă cu privire la latura civilă. În aceste condiŃii partea
civilă nu mai poate face recurs împotriva deciziei pronunŃate în apel
chiar dacă ar avea un interes care s-ar repercuta asupra drepturilor
sale pentru că nu era parte în cauză în momentul când s-a dat în apel
decizia care formează obiectul recursului.
În legătură cu interesul recurentului se poate exemplifica
următorul caz: inculpatul faŃă de care s-a pronunŃat o încetare a
procesului penal pentru un motiv prevăzut de lege nu mai poate face
recurs pentru a obŃine încetarea procesului şi pentru alt motiv (de
ex.: împlinirea termenului de prescripŃie).
Potrivit art.3853 alin.1 termenul de recurs este de 10 zile dacă
legea nu dispune astfel.
Împrejurarea că pentru recurs funcŃionează acelaşi termen ca
pentru apel constituie un factor de simplificare a formelor
procedurale care nu obligă justiŃiabilul să reŃină intervale de timp
diferite în cazul folosirii căilor de atac. Subliniem această măsură
legislativă pentru că numeroase reglementări termenul de apel şi
recurs sunt diferenŃiate246.
DispoziŃiile art.366-365 privind data de la care curge termenul,
repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se
aplică în mod corespunzător (art.3853 alin.2).
246 De pildă în legislaŃia franceză apelul are un termen de 10 zile iar recursul de regulă 5 zile; în reglementarea belgiană are un termen destul de variabil pentru diferite ipoteze dar recursul se poate declara întotdeauna în 15 zile.
151
În legătură cu termenul de la care curge recursul, regulile
pentru determinarea lui dies a quo sunt tot aşa de simple ca şi în
cazul apelului menŃinuse regula generală potrivit căreia momentul
iniŃial se consideră cel al pronunŃării, pentru cei prezenŃi la dezbateri
şi pronunŃare şi cel al comunicării, pentru persoanele prevăzute în
art.363 alin.3 teza II.
Spre deosebire de apel în care în afara termenului general de 10
zile există relativ puŃine abateri de la regulă în cazul recursului
derogările sunt mai numeroase. Astfel, termenul de recurs împotriva
încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării
inculpatului este de 24 ore (art.159 alin.8); termenul de recurs
împotriva sentinŃelor pronunŃate potrivit procedurii speciale aplicabile
unor infracŃiuni flagrante este de 3 zile (art.477); împotriva hotărârilor
care se pronunŃă potrivit art.303 alin. ultim (suspendarea judecăŃii)
termenul de recurs este de 5 zile etc.
Recursul se declară în condiŃiile prevăzute în art.366 şi art.367
care se aplică în mod corespunzător (art.3844 alin.1) părŃile pot
renunŃa la recurs potrivit dispoziŃiilor art.368 şi pot retrage
recursul247 în condiŃiile art.369 care se aplică în mod corespunzător.
De asemenea în privinŃa recursului se aplică în mod
corespunzător şi dispoziŃiile art.364-365 privind repunerea în termen
şi declararea peste termen a apelului (art.3853 alin. ultim).
Toate aceste norme subliniază că la baza declarării, renunŃării şi
retragerii apelului şi recursului precum şi repuneri în termen cât şi
declarării peste termen a apelului şi recursului stau aceleaşi raŃiuni
care duc la reglementări comune248.
247 Legea nu prevede posibilitatea revenirii asupra retragerii recursului ca în cazul renunŃării la recurs. O astfel de cerere este deci inadmisibilă (Curtea Supremă de JustiŃie, dec. pen. nr.7/1999. Buletinul jurisprudenŃei, p.228). 248 Într-o speŃă instanŃa supremă a admis recursul procurorului şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanŃa de apel apreciindu-se că această instanŃă a încălcat prevederile art.369 şi art.484 C.p.p. când a luat act de declaraŃia
152
SecŃiunea IV
Efectele recursului
Efectul suspensiv al recursului. Asemănător apelului şi
recursul suspendă executarea hotărârii atacate, atât cu privire la
latura penală cât şi cu privire la latura civilă (art.3855 C.p.p.).249
Efectul suspensiv al recursului este o regulă care cunoaşte derogări.
Acestea sunt destul de numeroase, cazurile când legea permite
executarea hotărârilor recurate fiind mai frecvente decât în materia
apelului.
Astfel, în afara recursului peste termen, care are aceeaşi bază
legală ca şi apelul peste termen (art.365), recursul nu suspendă
executarea hotărârii când se declară împotriva:
- încheierii date în primă instanŃă sau în apel, prin care s-a
dispus luarea unei măsuri de prevenŃie (art.141 alin.3);
- încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării
inculpatului (art.159 alin.9);
- încheierii prin care s-a confirmat măsura internării medicale
ca măsură de siguranŃă (art.162 alin.6);
- încheierii prin care instanŃa soluŃionează recursul introdus
împotriva luării unei măsuri asiguratorii (art.168 alin.2);
inculpatului minor de retragere a apelului în lipsa reprezentantului legal şi reprezentantului autorităŃii titulare (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, dec.pen. nr.2704/2004, nepublicată). 249 Prin decizia nr.349/2004 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.3855 C.p.p. sunt constituŃionale (M.Of. nr.952/2004).
153
- încheierii prin care instanŃa250 pronunŃă suspendarea
judecăŃii (art.303 alin.3).
Există situaŃii, când caracterul suspensiv al recursului este
limitat cu privire la persoana care exercită recursul. În acest sens,
art.450 alin.4 prevede, că recursul declarat împotriva unei hotărâri
prin care instanŃa se pronunŃă asupra liberării condiŃionate,
suspendă executarea numai dacă este introdus de procuror.
În doctrină s-a precizat, că suspendarea executării hotărârii în
caz de introducere a recursului, nu se manifestă numai referitor la
pedepsele şi măsurile de siguranŃă luate de instanŃă în rezolvarea
laturii penale, ci în mod egal cu privire la executarea obligaŃiilor
dispuse pe linia soluŃionării laturii civile sau a cheltuielilor judiciare.
De asemenea, s-a emis opinia că dacă recursul nu s-a introdus în
termen, lipsa efectului suspensiv ar trebui să se manifeste imediat şi
nu în momentul respingerii ca tardivă a căii de atac.
În practică s-a apreciat că dacă s-a folosit o cale de atac
inexistentă, prin multiplicarea gradelor de jurisdicŃie peste cele
permise de lege (de exemplu un recurs la recurs) efectul suspensiv al
căii de atac, nu trebuie să se manifeste.
Efectul devolutiv al recursului. InstanŃa judecă recursul
numai cu privire la persoana care l-a declarat, la persoana la care se
referă declaraŃia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care
recurentul o are în proces (art.3856 alin.1 C.p.p.)251. Sub aceste
aspecte există un paralelism între calea de atac a recursului şi a
250 Este de menŃionat, că norma amintită se referă expres la încheierea dată în primă instanŃă. Considerăm pe cale de interpretare, că nimic nu se opune la atacarea cu recurs şi a unei eventuale suspendări pronunŃate în judecarea unui apel, pentru că ceea ce legiuitorul a urmărit evident, a fost de a nu permite recursul la recurs, împotriva unui ultim grad de jurisdicŃie. 251 DeclaraŃia de recurs şi nu motivele de recurs constituie actul de sesizare a instanŃei de recurs în raport de care devoluează judecata. În consecinŃă, dacă în declaraŃia de recurs procurorul a nominalizat un singur inculpat, iar pentru ceilalŃi inculpaŃi a utilizat formularea „şi alŃii” declaraŃia de recurs produce efecte numai faŃă de inculpatul nominalizat dacă motivele de recurs nu au fost depuse înăuntrul termenului prevăzut de lege (C.S.J. dec. pen. nr.167/2002. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p.1106).
154
apelului, întrucât privitor la cea din urmă norma sus-amintită este în
esenŃă aceeaşi cu cea din art.371 alin.1.
Pentru recurs există însă şi o altă limitare în ce priveşte efectul
devolutiv, care nu se întâlneşte în cazul apelului şi aceasta se referă
la motivele pe temeiul cărora se exercită calea de atac. Având în
vedere că recursul nu permite reexaminarea cauzei sub toate
aspectele, ci controlul se efectuează numai în limitele permise de
motivele de casare prevăzute în art.3859, devoluŃiunea vizează
exclusiv aspectele care se constituie ca ipoteze considerate de lege
cazuri de exercitare a căii de atac (art.3856 alin.2).
Limitarea devoluŃiunii cauzei în recurs numai la cazurile anume
prevăzute în art.3859 C.p.p. are în vedere mecanismul obişnuit, când
recursul urmează apelului constituind cel de-al treilea grad de
jurisdicŃie. În asemenea cazuri, apelul permiŃând judecarea cauzei în
condiŃii apropiate cu cele de la prima instanŃă, cu extinderea
examinării fondului litigiului pe toate aspectele, este normal ca
devoluŃiunea în faŃa instanŃei de recurs să fie limitată numai pe
aspectele anume avute în vedere de lege (cazurile cuprinse în
art.3859).
Când recursul constituie cel de-al doilea grad de jurisdicŃie,
hotărârea primei instanŃe neputând fi atacată cu apel, legea nu mai
prevede limitarea devolutivă anterior menŃionată. Dimpotrivă art.3856
alin.3 precizează, că recursul declarat împotriva unei hotărâri care
potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitată la motivele
de casare prevăzute în art.3859, iar instanŃa este obligată, în afara
temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze
întreaga cauză sub toate aspectele.
155
Această ultimă variantă a recursului îl apropie ca natură
juridică de apel, respectiv îi conferă o esenŃă asemănătoare cu ceea ce
era recursul până la modificările aduse prin Legea nr.45/1993,
transformându-l în singurul remediu ordinar, posibil şi care
realizează totdeauna şi exclusiv un sistem de jurisdicŃie în dublu
grad252.
Efectul extensiv al recursului. InstanŃa de recurs examinează
cauza prin extindere, cu privire la părŃile care nu au declarat recurs
sau la care aceasta nu se referă (art.3857 C.p.p.). Aceleaşi raŃiuni care
justifică extinderea apelului la grupul procesual având calitatea
identică celui care a introdus apelul sau la care acesta se referă,
trebuie luate în considerare şi în cazul recursului. Altfel, ar fi posibil
să se ajungă la tratamente juridice diferite, aplicate unor părŃi care
au în cadrul litigiului poziŃii egale, cu drepturi, obligaŃii şi răspunderi
identice.
Pe cât de necesară această extindere în rezolvarea în condiŃii
egale a situaŃiilor create în grupurile procesuale, pe atât se impune
folosirea ei exclusivă în folosul celor asupra cărora se răsfrâng
efectele sale. Ca şi în cazul apelului, o anumită limitare a extinderii se
impune şi ea constă în necreerea unor situaŃii mai grave celor care
sunt vizaŃi de extindere. Efectul extensiv nu poate constitui decât un
beneficiu de care se bucură membrii unui grup procesual şi niciodată
un dezavantaj. Ar fi cu totul inadmisibil, ca persoane care nu au
declarat recurs şi cu privire la situaŃia cărora nimeni nu a obiectat
formulând o cale de atac, să se afle în poziŃii care decurg din jocul
exclusiv al căilor de atac exercitate de alŃii sau împotriva altora.
Recursul procurorului produce de asemenea efect extensiv.
Pentru a nu fi limitat în această privinŃă de împlinirea termenului de 252 A se vedea şi decizia CurŃii ConstituŃionale nr.307/2001 (M.Of. nr.108/2002).
156
recurs s-a prevăzut, că procurorul poate cere extinderea recursului
declarat în termen, chiar după ce termenul limită de introducere a
recursului a expirat. Limitarea extinderii recursului în defavoarea
părŃilor constituie o regulă, care este valabilă şi în cazul avut anterior
în vedere (art.3857 alin.2 C.p.p.).
Principiul „non reformatio in pejus”. Acest principiu se
manifestă la recurs în aceleaşi condiŃii ca şi în cazul apelului.
Art.3858 învederează cele două aspecte specifice regăsite şi în art.373,
care prezintă laturile asemănătoare în esenŃă ale acestui principiu,
după cum calea de atac a fost folosită de parte sau de către procuror,
dar în favoarea unei părŃi.
Potrivit cu aceste două ipoteze mari se formează şi regula
neagravării situaŃiei cuiva în propriului recurs.
Astfel, pe de o parte se prevede că instanŃa superioară, casând
hotărârea, nu poate crea o situaŃie mai grea pentru cel care a declarat
recurs253; pe de altă parte se admite că în recursul declarat de
procuror în favoarea unei părŃi, instanŃa de recurs nu poate agrava
situaŃia acesteia254.
SecŃiunea V
Cazurile în care se poate face recurs
a) Enumerare. ConcepŃia nouă pe care o întâlnim la actualul
recurs, aşa cum a fost remodelat prin Legea nr.45/1993, se vădeşte
cel mai mult prin încercarea de limitare a căii de atac, care să nu aibă
253 Regula este valabilă şi în privinŃa laturii civile. Astfel în cazul casării cu trimitere instanŃa de rejudecare nu poate obliga pe inculpat la despăgubiri în cazul în care prin hotărârea atacată cererea de despăgubiri a fost respinsă (C.S.J. dec. pen. nr.2386/1999. Buletinul jurisprudenŃei, p.333). 254 Pentru detalii a se vedea cap.III SecŃiunea VI.
157
cuprinderea foarte largă a apelului şi să nu ducă la o nouă judecată
în esenŃă asemănătoare cu cea în primă instanŃă. Această limitare
este posibilă, chiar necesară, când recursul nu constituie a doua cale
de atac ordinară şi se exercită ducând la realizarea celui de al treilea
grad de jurisdicŃie.
Limitarea se face în sensul înscrierii în lege cu anticipaŃie a
tuturor cauzelor în care se poate declara recursul, ipoteze care permit
examinarea cauzei numai sub aspectul motivelor legal admise şi
casării cauzei în caz de constatare a unor asemenea cazuri.
Stabilirea cazurilor de recurs este tradiŃională în reglementarea
acestei căi de atac regăsindu-se la timpul său şi în codul din 1936,
care prevedea nu mai puŃin de 16 asemenea cazuri de aşa-numită
nulitate. Art.474 din Codul de procedură penală anterior arăta că
hotărârile sunt supuse casării în 8 cazuri de nulităŃi de formă şi 8
cazuri de nulităŃi de fond, împărŃirea lor fiind de natură a crea un
sistem mai uşor şi practic de sistematizare al cazurilor de recurs.
În art.3859 C.p.p.255 sunt prevăzute un număr de 22 de cazuri în
care se poate face recurs:
1. nu au fost respectate dispoziŃiile privind competenŃa după
materie sau după calitatea persoanei;
2. instanŃa nu a fost sesizată legal;
3. instanŃa nu a fost compusă potrivit legii, ori s-au încălcat
prevederile art.292 alin.2 sau a existat un caz de incompatibilitate;
4. şedinŃa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile
când legea prevede astfel;
5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau
inculpatului, când aceasta era obligatorie potrivit legii;
255 Astfel cum a fost modificat prin Legea nr.141/1996.
158
6. urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa
apărătorului, când prezenŃa acestuia era obligatorie;
7. judecata s-a făcut fără efectuarea anchetei sociale în cauzele
cu infractori minori;
8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului
în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de art.117 alin.1 şi 2;
9. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluŃia
ori motivarea soluŃiei contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu
se înŃelege;
10. instanŃa nu s-a pronunŃat asupra unei fapte reŃinute în
sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele
probe administrate ori asupra unor cereri esenŃiale pentru părŃi, de
natură să garanteze drepturile lor şi să influenŃeze soluŃia procesului;
11. instanŃa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau
introdusă tardiv;
12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei
infracŃiuni sau când instanŃa a pronunŃat o hotărâre de condamnare
pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în
judecată, cu excepŃia cazurilor prevăzute în art.334-337;
13. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu
este prevăzută de legea penală;
14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu
prevederile art.72 C.p. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;
15. când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod
definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a
răspunderii penale, pedeapsa a fost graŃiată ori a intervenit decesul
inculpatului;
159
16. când în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul
că fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală sau când,
în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că
există autoritatea de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a
răspunderii penale ori a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa
a fost graŃiată;
17. când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică;
17’. când hotărârea este contrară legii sau a fost făcută o greşită
aplicare a legii;
18. când s-a comis o eroare gravă de fapt ;
19. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în
sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat;
20. când a intervenit o lege penală mai favorabilă
condamnatului;
21. când judecata în primă instanŃă sau apelul s-a judecat în
lipsa unei părŃi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în
imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinŃa instanŃa despre
această imposibilitate.
b) ObservaŃii referitoare la cazurile de recurs. În legătură cu
numeroase cazuri care permit casarea hotărârilor sunt de făcut
observaŃii cu caractere variate a căror înŃelegere corectă este de
natură a sistematiza situaŃii la prima vedere foarte eterogene.
Astfel, pentru o mai uşoară reŃinere şi reducere a numărului
mare de ipoteze, cazurile pot fi grupate uneori în funcŃie de anumiŃi
factori comuni.
De exemplu, în primele opt cazuri de recurs întâlnim fie un caz
de nulitate absolută dintre cele pe care art.197 alin.2 le prevede
160
expres şi care ne sunt bine cunoscute (incompetenŃă materială sau
personală, reaua compunere a instanŃei, lipsa procurorului sau
apărătorului în cazurile de participare obligatorie a acestora, lipsa
anchetei sociale etc.) sau nerespectarea unor prevederi obligatorii ale
legii (încălcarea nemijlocirii judecăŃii în caz de schimbare a
completului de judecată, neefectuarea unor expertize obligatorii,
nerespectarea interdicŃiilor de participare la cauză a unor organe
judiciare incompatibile).
InstanŃa are obligaŃia soluŃionării cauzei fără a lăsa în suspensie
nimic din ceea ce Ńine de rezolvare. De aceea, constituie motiv de
casare atât nemotivarea hotărârii cât şi nepronunŃarea asupra
faptelor reŃinute, iar când motivarea contrazice dispozitivul, echivocul
cu privire la corecta şi exacta rezolvare a cauzei se amplifică (vezi
pct.9 şi 10). Foarte asemănătoare este situaŃia în caz de nerezolvarea
a unor cereri esenŃiale ale părŃilor, care se repercutează fie asupra
drepturilor acestora, fie asupra soluŃiei din cauză256.
Există cazuri în care art.3859 a avut în vedere, ca motive de
casare, aspecte de evidentă lipsă a legalităŃii penale. Se înscriu în
perimetrul acestor cazuri împrejurări ca: neîntrunirea elementelor
constitutive ale infracŃiunii pentru o faptă considerată penală;
condamnarea inculpatului pentru fapte care nu intră în ilicitul penal;
încadrarea juridică greşită a unei fapte penale; neaplicarea corectă în
timp a legii penale neavându-se în vedere norma cea mai favorabilă
(mitior lex); aplicarea în alte limite ale unor pedepse. Toate aceste
neajunsuri ale hotărârii izvorăsc în cele din urmă din nesocotirea 256 InstanŃa de apel nu a examinat cererea principală formulată de inculpat privind aplicarea art.181 C.p. Într-o asemenea situaŃie este evidentă cauza de nepronunŃare la care se referă art385 9 pct.10 teza II, fiind inevitabilă o casare cu trimitere spre rejudecare (Curtea de Apel Braşov, dec. pen. nr.174/1997. Culegere de practică judiciară, p.208). Într-o altă speŃă s-a considerat că omisiunea instanŃei de apel de a se pronunŃa asupra motivelor invocate de procuror în apel în favoarea inculpatului de natură a influenŃa soluŃia poate fi invocată de inculpat în recurs chiar în lipsa recursului procurorului şi chiar dacă inculpatul nu declarase anterior apel (C.S.J., dec. pen. nr.4219/2000. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, p.1103).
161
principiului legalităŃii incriminării şi pedepsei (nullum crimen sine
lege; nulla poena sine lege).
Trebuie semnalate şi numeroase cauze în care, fără a exista
încălcări ale legii de procedură sancŃionate cu nulitatea absolută, se
manifestă totuşi vicii procesuale care influenŃează major mecanismul
judiciar şi justifică eventuale casări ale unor hotărâri. De exemplu,
vicii de citare257 sau absenŃe ale părŃilor care nu au putut pune în
vedere instanŃei lipsa lor; nejudecarea în primă instanŃă în limitele
faptelor şi persoanelor prevăzute în actul de sesizare (cu excepŃia
cazurilor de extindere a acŃiunii penale sau a procesului penal);
folosirea unor căi de atac inadmisibile sau tardive ş.a.
Deşi majoritatea cazurilor de recurs constituie temeiuri de
folosire a căii de atac atât în favoarea cât şi defavoarea inculpatului,
uneori delimitarea este categorică şi făcută chiar prin ipoteza legii. De
exemplu, cazul de la art.3859 pct.15 prevede situaŃii în care orice
recurs introdus pe acele temeiuri nu poate fi decât profitabil
inculpatului. Dimpotrivă, cazul de la pct.16 înscrie împrejurări a
căror constatare duce la o casare ce creează inculpatului o situaŃie
mai grea.
Marea majoritate a cazurilor cuprinse în art.3859 se referă la
împrejurări, care Ńin nu de starea de fapt şi corecta stabilire a acestei,
ci se polarizează în jurul modului judicios în care latura de drept a
cauzei a fost rezolvată (corecta aplicare a legii) şi mai ales prin
evitarea oricărei încălcări a normelor de drept de natură a influenŃa
rezolvarea cauzei.
În trecut, teoria aşa-zisă a casării pure în care singura evaluare
purta asupra modului corect de aplicare a legii, fără nici o preocupare 257 InstanŃa de recurs va admite recursul inculpatului, va casa decizia instanŃei de apel şi va trimite cauza spre rejudecare dacă constată că au fost încălcate dispoziŃiile referitoare la citarea părŃilor (Curtea de Apel Suceava, dec. pen. nr.314/1998. Culegere de practică judiciară, p.173).
162
pentru fondul cauzei şi aspectele sale faptice, a fost evident amendată
serios de teoria, practica şi legislaŃia modernă.
Acest lucru se întrevede destul de clar în formularea câtorva din
numeroasele puncte ale art.3859 şi unde starea de drept e greu să fie
separată sau izolată de suportul său faptic.
În plus, în legislaŃia română ca şi în alte legislaŃii a apărut un
caz tipic de recurs, având o strictă implicaŃie faptică şi urmărind în
principal să înlăture prin casare, o eroare judiciară ce s-ar realiza
prin rămânerea definitivă a unei hotărâri consacrând cu evidenŃă non
adevărul stării de fapt. Astfel, în fostul art.474 la II, pct.6 se prevedea
un motiv de nulitate bazat pe eroarea grosieră de fapt. Ideea este
reluată şi de art.3859 pct.18 care evocă pentru motivele de recurs
eroarea gravă de fapt.
Ceea ce a vrut legiuitorul prin intermediul acestui text a fost nu
de a repune în examinare şi stabilire starea de fapt, ori de câte ori ea
nu corespunde realităŃii, pentru că aceasta nici nu s-ar fi putut face
fără administrarea de probe, activitate pe care recursul nu o
cuprinde.
Motivul de recurs se bazează pe o gravă eroare de fapt unde
adevărul de multe ori e de notorietate sau atât de evident încât nu
mai trebuie dovedit sau demonstrat258.
În jurisprudenŃa noastră veche au fost reŃinute ca erori grosiere,
situaŃii cum ar fi de exemplu condamnarea în contumacie a unei
persoane decedate sau condamnarea pe baza unei grosolane erori de
identificare a unei persoane care semăna cu adevăratul infractor (în
cazul unor gemeni) etc.
258 Există eroare gravă de fapt când situaŃia de fapt reŃinută prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Ca să constituie caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică esenŃială – să fi influenŃat asupra soluŃiei şi evidentă, adică vădită (Curtea de Apel Bucureşti – SecŃia a II-a penală, dec. nr.1404/2000. Culegere de practică judiciară, p.354).
163
Cazurile din art.3859, aflate în număr aşa de mare, au fost
individualizate cu minuŃiozitate, în primul rând pentru că ele
constituie o enumerare limitativă la care nu se pot adăuga alte
situaŃii. Evident, sub aspectul unor forme mai puŃin riguroase şi cu
formulări elastice, s-ar fi putut găsi modalităŃi în care redactarea să
nu pară atât de apropiată de o formulă din ştiinŃele exacte. Cu toate
acestea, legea a preferat o asemenea polarizare a textului, cu
înscrierea fiecărei situaŃii într-un caz distinct, însemnat cu indicativul
unui punct, determinând cele 22 de ipoteze deosebite şi numerotate
corespunzător.
ExplicaŃia unei asemenea tehnici legislative, uzitate în
majoritatea legislaŃiilor, Ńine de mânuirea cu uşurinŃă a textului în
motivarea şi dezbaterea recursului, limitarea la analiză şi
soluŃionarea numai a anumitor aspecte şi reglementarea într-un mod
exact, dar diferenŃiat al luării în considerare din oficiu sau numai la
cererea celor interesaŃi a unora dintre cazuri.
Semnificativă în această ultimă direcŃie este îndeosebi
redactarea alin.3 din art.3859.
Se desprind trei categorii distincte de situaŃii:
a) anumite cazuri de recurs se iau în considerare totdeauna din
oficiu. Aceasta obligă instanŃa de recurs să examineze respectivele
aspecte, chiar dacă părŃile nu le cer sau invocă prin motivele de
recurs. Există o asemenea situaŃie cu privire la cazurile înscrise la
punctele: 1-7, 10, 13, 14, 171, 19 şi 20.
Dacă există o nulitate absolută, după cum rezultă şi din art.197
alin.2 şi 3 , ea se poate invoca în orice stadiu al procesului, de către
oricine, nu numai cel interesat şi chiar din oficiu; aceeaşi obligaŃie
164
revine instanŃei de recurs şi în vederea evitării condamnării cuiva,
pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală etc.
b) cazurile din a doua grupă se iau şi ele în considerare din
oficiu, dar nu totdeauna, ci numai când au influenŃat pronunŃarea
hotărârii în defavoarea inculpatului. Sunt înscrise în această
categorie ipotezele enumerate la punctele: 11, 12, 15, 17 şi 18.
De exemplu, chiar fără ca inculpatul să ceară, instanŃa
examinează din oficiu dacă apelul a fost introdus în termen, dar nu
va lua în considerare eventuala tardivitate a apelului din oficiu,
pentru că această situaŃie nu influenŃează hotărârea în defavoarea
inculpatului.
Dacă, dimpotrivă, procurorul introduce un recurs pe motiv de
tardivitate a apelului, instanŃa de recurs constatând aceasta poate
casa decizia instanŃei de apel, întrucât nu a avut în vedere motivul de
recurs de la art.3859 pct.11 din oficiu, ci la cerere şi motivarea
expresă a recurentului.
c) din cele două examinări lipsesc anumite cazuri şi anume cele
înscrise la punctele: 8, 9, 16 şi 21. În tăcerea legii şi printr-un
raŃionament per a contrario faŃă de cele arătate în art.3859 alin.3
rezultă că, în cazurile respective, împrejurările nu pot fi luate în
considerare de instanŃa de recurs niciodată din oficiu şi numai la
invocarea lor expresă de către cei interesaŃi.
De pildă, împrejurarea că într-o cauză nu s-a făcut expertiză
psihiatrică obligatorie nu se va examina niciodată din oficiu. În
schimb, motivul poate fi învederat instanŃei de recurs de către orice
recurent interesat în ridicarea acestui motiv. Dacă instanŃa va
constata încălcarea dispoziŃiilor legale din art.117 alin.1 sau 2 C.p.p.,
poate dispune casarea hotărârii atacate.
165
De câte ori instanŃa ia în considerare motivele de casare din
oficiu este obligată să le pună în discuŃia părŃilor (art.3859 alin.4).
Pentru cazul prevăzut mai sus, respectiv când motivul de casare se
invocă de părŃi sau procuror, nu a fost nevoie de un text expres de
lege, care să oblige instanŃa la o anumită conduită, întrucât în
virtutea contradictorialităŃii orice susŃinere, cerere sau argumentare a
unei părŃi poate fi discutată, combătută, completată sau contestată
de toate celelalte părŃi.
Cazurile de casare prevăzute în art.3859 pot fi invocate atât cu
privire la soluŃionarea laturii penale cât şi a laturii civile a cauzei.
c) Motivarea recursului. Strâns legate de reglementarea
cazurilor de recurs sunt şi dispoziŃiile care se referă la motivarea
recursului. Art.38510 alin.1 C.p.p., înscrie principiul că recursul
trebuie motivat.
Recurentul formulează motivele de recurs în scris, având
latitudinea să le cuprindă fie în cererea de recurs, fie într-un
memoriu separat, care trebuie depus la instanŃa de recurs cu cel
puŃin 5 zile înaintea primului termen de judecată (art.38510 alin.2
C.p.p.)259.
Potrivit art.38510 alin.2, în caz de nemotivare a recursului ori de
depăşire a termenului de depunere a memoriului privind motivele de
recurs, instanŃa va lua în considerare numai acele aspecte a căror
examinare intră în obligaŃiile instanŃei din oficiu (art.3859 alin.3)260,
ceea ce trebuie recunoscut reprezintă dezavantaje destul de mari
pentru părŃi şi mai ales pentru inculpat.
259 Motivele trebuie formulate anterior, pentru a putea fi avute în vedere în raportul care se va susŃine eventual cu ocazia judecării recursului. 260 Recursul nemotivat nu poate fi susŃinut oral în faŃa instanŃei; vor fi luate în discuŃie numai cazurile de casare pe care instanŃa trebuie să le examineze din oficiu (C.S.J. dec. nr.1626/1994. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p.1097).
166
În mod practic, este greu de presupus că părŃile interesate nu
invocă motivele pe care îşi întemeiază calea de atac261. În felul acesta,
ele capătă siguranŃa examinării acestor motive şi mai ales a aprecierii
lor ca fiind de natură a încălca legea şi interesele recurentului, pentru
a ajuta şi orienta activitatea de control a instanŃei de recurs chiar şi
în aspectele care urmează a fi luate în considerare din oficiu.
Toate obligaŃiile recurentului de a motiva recursul prin formele
prescrise de art.38510 alin.2 sunt de avut în vedere numai în cazul
recursului făcut împotriva deciziei pronunŃate în apel, respectiv când
recursul constituie al treilea grad de jurisdicŃie.
Art.38510 alin.3 prevede că în cazul prevăzut de art.3856 alin.3,
respectiv când instituŃia apelului nu poate fi folosită şi recursul
constituie singura cale de atac ordinară, obligaŃiile recurentului de a
motiva recursul încetează, acesta putând motiva recursul şi oral în
ziua judecăŃii.
Evident, nimic nu opreşte pe recurent să motiveze în scris şi cu
cât mai mare grija calea de atac declarată, indiferent în ce situaŃie
s-ar afla262.
SecŃiunea VI
Judecarea recursului
Dacă aspectele privitoare la activităŃile care premerg judecarea
recursului sunt destul de apropiate de ceea ce se petrece la orice
judecată (se fixează termen de judecată, se desemnează un complet,
261 Motivarea trebuie să evoce corect cazul de recurs invocat şi să indice dispoziŃia legală care în opinia recurentului a fost încălcată. 262 Prin decizia nr.335/2004 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.38510 sunt constituŃionale (M.Of. nr.1026/2004).
167
se dispune citarea părŃilor etc.), în schimb desfăşurarea şedinŃei şi
soluŃiile pe care instanŃa le poate pronunŃa în rezolvarea cauzei, se
diferenŃiază destul de mult de formele procesuale ale judecăŃii în
primă instanŃă sau în apel.
Judecarea recursului se face cu citarea părŃilor, inclusiv a
inculpatului arestat. Acesta în principiu trebuie adus la judecată,
art.38511 prevăzând că exceptând judecarea recursului împotriva
încheierilor privind măsurile preventive, judecarea recursului nu
poate avea loc decât în prezenŃa inculpatului, când acesta se află în
stare de deŃinere.
Deşi, prezenŃa inculpatului arestat la judecarea recursului
împotriva încheierilor privind măsurile preventive nu este obligatorie,
dacă instanŃa consideră necesară prezenŃa poate dispune aducerea
inculpatului.
Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie
în toate cazurile.
În activitatea premergătoare şedinŃei de judecată poate intra o
componentă care nu se întâlneşte decât în această cale de atac.
Potrivit art.38512, preşedintele instanŃei de recurs poate delega pe
unul din judecătorii completului, să întocmească un raport scris
asupra recursului.
Având în vedere că destule recursuri pot ajunge până la nivelul
instanŃei supreme, în lege se precizează că la Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie, raportul poate fi întocmit de un judecător care este
membru al completului sau de un magistrat asistent.
168
Spre deosebire de alte legislaŃii, în reglementarea noastră
întocmirea raportului nu este obligatorie263. În mod obişnuit, raportul
se va întocmi în funcŃie de complexitatea pricinii şi problematica
juridică mai mult sau mai puŃin complicată a cauzei pe care o invocă
chiar recurentul în motivele de recurs.
Raportul trebuie să cuprindă pe scurt obiectul procesului,
soluŃiile pronunŃate de instanŃele care au judecat anterior cauza şi
faptele reŃinute de ultima instanŃă. Toate relatările raportului
urmează a se referi numai la aspectele necesare a fi supuse
examinării în vederea rezolvării cauzei în recurs. De pildă, dacă
motivele de recurs invocate şi criticile formulate de recurent vizează
exclusiv aspectele laturii penale, în raportul întocmit nu se vor face
referiri la modul de rezolvare a acŃiunii civile.
Raportul trebuie să mai conŃină observaŃii asupra condiŃiilor de
admisibilitate a recursului, precum şi expunerea motivelor de recurs,
cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenŃă şi doctrină, fără a se
arăta opinia raportului. Dacă această exprimare ar avea totuşi loc,
raportorul, prin atitudinea sa, devine incompatibil, întrucât s-a
pronunŃat cu anticipaŃie asupra cauzei (art.47 C.p.p.).
Deoarece asupra cazurilor de recurs prevăzute în art.3859 alin.2
instanŃa este obligată a se pronunŃa din oficiu, raportul analizează şi
semnalează orice implicaŃie care se manifestă în această privinŃă,
chiar dacă motivul nu a fost avut în vedere de recurenŃi. InstanŃa de
recurs pe baza semnalărilor din raport, are obligaŃia să pună în
discuŃia părŃilor toate aceste aspecte şi abia după aceea să se
pronunŃe asupra lor.
263 O asemenea opinie împărtăşea şi Codul de procedură penală din 1936, care în art.483 prevedea că delegarea unui consilier, pentru a face un raport asupra recursului, are loc numai în cauzele pe care preşedintele le considera complicate.
169
Magistratul raportor face parte în mod obligatoriu din
compunerea instanŃei de judecată, iar în caz de imposibilitate se
numeşte un nou raportor cu cel puŃin 48 de ore înainte de judecată
(art.38512 alin.5 C.p.p.).
Judecarea recursului demarează la termenul fixat prin
realizarea corespunzătoare a momentului organizatoric al şedinŃei.
După ce şedinŃa a fost declarată deschisă, se face apelul nominal al
celor citaŃi, instanŃa constatând şi prezenŃa apărătorului în condiŃiile
în care asistenŃa juridică este obligatorie.
Pot fi introduse de părŃi sau procuror orice solicitări sau cereri
prealabile şi există posibilitatea ridicării unor excepŃii. De pildă, în
acest moment se poate face o cerere de recuzare a judecătorului
incompatibil, după cum se permite şi ridicarea excepŃiei de
neconstituire corespunzătoare a instanŃei.
Intrarea în fondul cauzei nu se face ca la judecata în prima
instanŃă prin citirea actului de sesizare a instanŃei, care constituie
cum se ştie momentul de marcare a începutului cercetării
judecătoreşti.
Este de semnalat, că în recurs întreaga cercetare judecătorească
lipseşte, pentru că în cadrul judecării acestei căi de atac nu se
administrează probe (nici cele vechi şi cu atât mai puŃin altele noi).
Există în lege chiar o prohibiŃie expresă în acest sens, întrucât din
art.38514 rezultă că toate verificările instanŃei de recurs se fac numai
pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, la care se pot
ataşa numai înscrisuri noi264. În acest context instanŃa este obligată
să se pronunŃe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de
procuror şi de părŃi. 264 Limitarea stabilită pentru recurs la art.38414 este identică cu cea fixată de art.378 pentru apel. Pentru discuŃiile care s-au purtat în jurul conceptului de înscrisuri noi, a se vedea precizările făcute în capitolul precedent, SecŃiunea VII – judecarea apelului.
170
La judecarea recursului intrarea în fondul cauzei, după
parcurgerea momentului organizatoric iniŃial este marcat de citirea
raportului, ori de câte ori s-a întocmit un asemenea act.
După citirea raportului, preşedintele completului dă cuvântul
celor interesaŃi pentru a pune concluzii. Aceasta înseamnă, că în
absenŃa cercetării judecătoreşti se păşeşte la momentul dezbaterilor.
Spre deosebire de ordinea în care se dă cuvântul la prima
instanŃă, dezbaterile din recurs au o altă succesiune. Prima dată se
dă cuvântul totdeauna recurentului, apoi intimatului şi în sfârşit
procurorului. Dacă între recursurile declarate se află şi recursul
procurorului, primul care ia cuvântul este acesta.
Procurorul şi părŃile au dreptul la replică cu privire la
chestiunile ivite cu ocazia dezbaterilor. Dreptul la replică este deci o
caracteristică a dezbaterilor care au loc la orice judecată, inclusiv în
recurs, succesiunea luărilor de cuvânt în cadrul replicii urmând
ordinea fixată pentru punerea concluziilor. Ca şi în apel inculpatul
are cel din urmă cuvântul.
SecŃiunea VII
SoluŃionarea recursului
După terminarea dezbaterilor în cadrul şedinŃei de judecată
instanŃa de recurs deliberează şi se pronunŃă asupra cauzei. Regulile
generale ale deliberării şi pronunŃării sunt cele obişnuite şi nu este
cazul a mai fi amintite.
Atât în cadrul judecării în şedinŃă cât şi cu ocazia deliberării, în
vederea unei corecte soluŃionări a cauzei, instanŃa de recurs verifică
171
hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialelor din dosarul cauzei
şi a oricăror înscrisuri noi prezentate în faŃa organului judiciar.
Aceste verificări se referă exclusiv la aspectele devoluate prin calea de
atac şi numai în măsura circumscrierii lor cazurile de recurs invocate
de către recurent sau care urmau să fie examinate de instanŃă
obligatoriu şi din oficiu.
Cele mai importante aspecte legate de deliberare şi de luarea
unei hotărâri au în vedere soluŃiile instanŃei de recurs, care sunt
foarte diferite de rezolvările primei instanŃe şi prezintă diferenŃe chiar
faŃă de soluŃiile preconizate în apel.
PosibilităŃile de rezolvare ale instanŃei de recurs sunt înscrise în
art.38515, care prevede că în urma deliberării completul de judecată
pronunŃă una din următoarele soluŃii:
1. respinge recursul menŃionând hotărârea atacată:
a) dacă recursul este tardiv sau inadmisibil265;
b) dacă recursul este nefondat.
2. admite recursul casând hotărârea atacată şi:
a) menŃine hotărârea primei instanŃe, când apelul a fost greşit
admis;
b) achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal în
cazurile prevăzute în art.11;
c) dispune rejudecarea de către instanŃa a cărei hotărâre a fost
casată pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzute de art.197
alin.2 cu excepŃia cazului de incompetenŃă, când se dispune
rejudecarea de către instanŃa competentă. Rejudecarea de către
instanŃa a cărei hotărâre a fost casată se dispune şi în cazurile când
judecarea la acea instanŃă a avut loc în lipsa unei părŃi nelegal citate,
265 Prin decizia nr.635/2005, Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.38515 pct.1 lit.a sunt constituŃionale (M.Of. nr. 1153/2005).
172
sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a
înştiinŃa instanŃa despre această imposibilitate, ori unei părŃi i s-a
respins în mod nejustificat o cerere de amânare şi din această cauză
nu a putut să-şi facă apărarea sau prin hotărâre nu a fost rezolvat
fondul cauzei;
d) dispune rejudecarea de către instanŃa de recurs în celelalte
cazuri decât cele prevăzute la litera c.
În legătură cu respingerea recursului şi menŃinerea hotărârii
atacate ipotezele sunt identice cu cele de apel şi aspectele de
tardivitate, inadmisibilitate sau de nefondare a căii de atac au fost
suficient examinate şi explicate, motiv pentru care nu impun alte
comentarii266.
Admiterea recursului duce totdeauna la casarea hotărârii
atacate. Legea menŃionează ipotezele de admitere în patru situaŃii
care pot fi şi ele grupate în două mari categorii, după cum în urma
admiterii recursului mai are sau nu loc o rejudecare a cauzei.
În primele două cazuri de admitere a recursului o rejudecare a
cauzei nu se impune, întrucât dacă instanŃa de recurs casează decizia
pronunŃată în apel, considerând-o greşită, validează hotărârea primei
instanŃe, care devine astfel executorie prin rămânerea ei definitivă la
momentul pronunŃării casării hotărârii date de apel.
În mod identic, când prin decizia pronunŃată în recurs se
dispune achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal ori
rejudecarea cauzei nu mai este necesară.
Ultimele două cazuri de admitere a recursului şi de casare a
hotărârii conduc la rejudecarea cauzei. În ipotezele de la lit.c această
rejudecare se face prin trimiterea cauzei la instanŃa a cărei hotărâre a 266Recursul se respinge ca tardiv potrivit art.38515 pct.1 lit.a atunci când a fost declarat după expirarea termenului de 10 zile chiar dacă la termenul de judecată inculpatul a declarat că îşi retrage recursul (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, dec.pen. nr.4049/2004).
173
fost casată, afară de cazul incompetenŃei acesteia. În toate celelalte
ipoteze rejudecarea o înfăptuieşte însăşi instanŃa de casare. Deci, ca
şi în reglementarea anterioară există o casare cu trimitere şi una cu
rejudecare fără trimitere.
Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanŃa a cărei hotărâri a
fost casată se dispune în următoarele cazuri:
- a avut loc o încălcare a legii sancŃionată cu nulitate absolută
prevăzută de art.197 alin.2 C.p.p.;
- judecata a avut loc în faŃa instanŃei la care se trimite cauza în
lipsa unei părŃi nelegal citate;
- judecata a avut loc la instanŃa menŃionată, în absenŃa părŃii
care, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta
şi de a înştiinŃa instanŃa despre această imposibilitate;
- părŃii i s-a respins nejustificat o cerere de amânare motiv care
a împiedicat exercitarea dreptului la apărare;
- hotărârea casată nu a rezolvat fondul cauzei.
Când recursul reprezintă al doilea grad de jurisdicŃie, respectiv
în lipsa apelului ce constituie unicul remediu ordinar de atac, casarea
se concentrează asupra unei singure hotărâri, aceasta fiind numai
hotărârea primei instanŃe267. Când însă recursul, urmând apelului,
realizează al treilea grad de jurisdicŃie, în cadrul său se pot constata
situaŃii diferite de viciere a hotărârilor anterior pronunŃate,
împrejurare care va determina ca şi trimiterea cauzei să se facă la
instanŃe deosebite.
267 InstanŃa de recurs după ce a casat hotărârea prin care s-a dispus achitarea inculpatului, când hotărăşte condamnarea acestuia, asemenea unei judecăŃi în fond trebuie să analizeze atât chestiunile de drept cât şi situaŃia de fapt şi să studieze în ansamblu problema vinovăŃiei inculpatului administrând, la nevoie, mijloace de probă în acest sens. Toate acestea nu pot fi tranşate fără o apreciere nemijlocită a declaraŃiilor inculpatului prin ascultarea acestuia şi, dacă se impune, prin administrarea de probe în apărare. Neprocedând astfel instanŃa de recurs a încălcat art.6 din CEDO (vezi Hotărârea CurŃii europene a drepturilor omului în cauza Constantinescu contra României – M.Of. nr.279/2001).
174
Această împrejurare o are în vedere art.38515 pct.2 lit.c alin.2
făcând precizările care se impun. Astfel, când recursul priveşte atât
hotărârea primei instanŃe, cât şi hotărârea instanŃei de apel, în caz de
administrare şi dispunerea rejudecării de către instanŃa a cărei
hotărâre a fost casată, cauza se trimite:
- la prima instanŃă dacă ambele hotărâri au fost casate;
- la instanŃa de apel când a fost casată numai hotărârea
acesteia.
Casarea hotărârii şi dispunerea unei rejudecări poate fi
determinată şi de necesitatea administrării de probe. În asemenea
cazuri rejudecarea are loc la însăşi instanŃa de recurs afară de o
singură excepŃie care are în vedere instanŃa supremă. Având în vedere
că legea a dorit ca administrarea probelor în cadrul rejudecării să nu
aibă loc departe de locul unde acestea se află şi să existe un acces cât
mai uşor la ele cât şi posibilităŃi sporite de a le deduce în instanŃă
prin mijloacele de probă, în art.38515 pct.2 lit.c alin.3 s-a înscris o
normă corespunzătoare în acest sens.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie dacă admite recursul, când
este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către
instanŃa a cărei hotărâre a fost casată sau, când interesele justiŃiei o
cer, de către o altă instanŃă egală în grad.
Prin admiterea recursului şi casarea cu trimitere în vederea
rejudecării cauzei de către o altă instanŃă ciclul procesului se reia de
la gradele de jurisdicŃie corespunzătoare nivelului instanŃei de
trimitere.
Dacă instanŃa de recurs casează ambele hotărâri trimiterea la
prima instanŃă presupune reluarea cauzei de la nivelul fondului.
Hotărârea nouă va fi o sentinŃă, care permite atacarea ei cu apel ca şi
175
în cadrul ciclului anterior al judecăŃii, iar decizia pronunŃată de
instanŃa de apel este susceptibilă în continuare de recurare.
În ipoteza când s-a casat numai decizia instanŃei de apel,
procesul se reîntoarce din al treilea grad de jurisdicŃie la al doilea
nivel reluându-se doar judecarea apelului cu pronunŃarea deciziei
corespunzătoare. Împotriva deciziei adoptate în al doilea apel, se
poate invoca oricare motiv înscris în art.3859 C.p.p., fiind deschisă
posibilitatea folosirii din nou a recursului ca o cale de atac ordinară.
Rejudecarea cauzei la instanŃa de trimitere se face după regulile
judecării fondului sau ale apelului, după cum casarea cu trimitere s-a
făcut către prima instanŃă sau către instanŃa de apel.
În toate celelalte cazuri de admitere a recursului în afara celor
expres avute în vedere de art.38515 pct.2 lit.c, se dispune casarea
hotărârii şi rejudecarea cauzei de către însăşi instanŃa de recurs.
Când instanŃa de recurs casează hotărârea şi reŃine cauza spre
rejudecare, se pronunŃă şi asupra probelor ce urmează a fi
administrate fixând termen pentru rejudecare (art.38516)268.
ReŃinerea cauzei spre rejudecare de către instanŃa de recurs face
ca faza de judecată a procesului penal să se epuizeze, fiind parcurse
toate gradele de jurisdicŃie posibile. După rejudecarea cauzei de către
instanŃa de recurs se pronunŃă o decizie, care are caracterul unei
hotărâri penale definitive nesusceptibile de a mai fi atacată pe cale
ordinară.
268 În acest caz instanŃa de rejudecare trebuie să pronunŃe una din soluŃiile prevăzute de art.345 C.p.p. vizând rezolvarea fondului cauzei (C.S.J. dec. nr.2064/1996. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p.1100).
176
SecŃiunea VIII
Alte aspecte legate de soluŃionarea recursului
a) SoluŃiile şi chestiunile complimentare evocate în cazul
apelului pot interveni şi în cadrul rejudecării de către instanŃa de
recurs, aplicându-se în mod corespunzător regimul juridic prevăzut
de art.380 şi 381 C.p.p. Astfel, instanŃa de recurs poate dispune cu
ocazia rejudecării restituirea cauzei la procuror pentru completarea
urmăririi penale potrivit art.333; de asemenea, deliberând asupra
recursului instanŃa poate face aplicaŃia dispoziŃiilor privitoare la
reluarea dezbaterilor, la repararea pagubei, la cheltuielile judiciare şi
altele.
Totodată instanŃa deliberează şi hotărăşte asupra oricărei alte
probleme de care depinde soluŃionarea recursului.
Rejudecarea cauzei după casare de către instanŃa de recurs se
desfăşoară potrivit dispoziŃiilor cuprinse în partea specială, titlul II,
cap.I şi II, care se aplică în mod corespunzător (art.38519 C.p.p.)269.
b) ConŃinutul deciziei pronunŃate în recurs. Decizia instanŃei
de recurs trebuie să cuprindă în partea introductivă menŃiunile
prevăzute de art.355, iar în expunere temeiurile de fapt şi de drept
care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea recursului,
precum şi temeiurile care au dus la adoptarea soluŃiilor prevăzute de
art.38515 pct.2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluŃia dată de
instanŃa de recurs, data pronunŃării deciziei şi menŃiunea că
pronunŃarea s-a făcut în şedinŃa publică (art.38517 alin.3 C.p.p.).
Dacă inculpatul s-a aflat în stare de deŃinere în cursul judecării
recursului, motivarea şi dispozitivul deciziei trebuie să menŃioneze
269 Prin decizia nr.57/2005 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.38519 sunt constituŃionale (M.Of. nr.166/2005).
177
timpul de arestare care se compună din pedeapsă. Aceleaşi menŃiuni
sunt necesare şi în deciziile în care instanŃa de recurs preocupându-
se de starea de libertate a inculpatului, în etapele anterioare ale
judecăŃii sau în cursul urmăririi penale, constată vicii cu privire la
modul în care s-a dispus computarea în pedeapsă a măsurilor de
prevenŃie şi casează o hotărâre greşit pronunŃată mai înainte în acest
sens.
De asemenea, prevederile art.383 alin.3 şi 4 se aplică în mod
corespunzător.
Când instanŃa de recurs reŃine cauza spre rejudecare, în decizie
se menŃionează probele ce urmează a fi administrate (art.38517 alin.4
C.p.p.).
c) Casarea hotărârilor atacate şi limitele rejudecării. Potrivit
art.38517 alin.1 în caz de admitere a recursului hotărârea atacată se
casează în întregime, dar în limitele prevăzute în art.3856 şi art.3857
C.p.p. Limitarea efectului devolutiv al recursului cu privire la
persoanele recurente, calitatea lor procesuală, motivele de recurs sau
necrearea unor situaŃii mai grave, pune în discuŃie problema
desfiinŃării în întregime sau numai în parte a hotărârilor atacate,
precum şi consecinŃele decurgând ulterior pentru o rejudecare a
cauzei în care a avut loc după caz o casare totală sau parŃială.
În doctrina şi jurisprudenŃa s-a precizat, că o casare are caracter
total când hotărârea este afectată în întregul său de un viciu, dar şi
atunci când violările de lege sunt legate de aspecte care determină un
regim juridic penal greşit mai ales sub aspect sancŃionator.
Casarea are caracter parŃial când aspectul de nulitate se referă
numai la unele dispoziŃii ale hotărârii atacate.270 În asemenea cazuri
270 De exemplu, în caz de condamnare se casează numai dispoziŃia privitoare la măsura de siguranŃă a confiscării speciale greşit aplicate.
178
dispoziŃiile hotărârii care nu au făcut obiectul casării îşi conservă
întreaga autoritate.
Cu privire la întinderea casării, art.38517 alin.2 trimite la
normele corespunzătoare de desfiinŃare prin apel a hotărârilor
atacate, în conformitate cu cele înscrise în art.382 alin.2 şi 3. Rezultă
că pe lângă casarea în întregime a unei hotărâri, ea poate produce
efecte uneori numai referitor la unele fapte sau persoane, ori numai
în ce priveşte latura penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedică
justa soluŃionare a cauzei. De asemenea, dacă în timpul judecării
recursului inculpatul se află în stare de deŃinere, instanŃa de casare
poate menŃine măsura arestării.
Limitele rejudecării după casare. Limitele rejudecării înscrise
în art.38518 pentru recurs sunt în principiu reglementate asemănător
cu limitele rejudecării cauzelor în apel, astfel cum se dispune în
art.385 C.p.p. De aceea, explicaŃiile şi observaŃiile făcute la expunerea
apelului sunt de avut în vedere şi în cadrul rejudecării după
casare271.
InstanŃa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii
instanŃei de recurs, în măsura în care situaŃia de fapt rămâne cea
avută în vedere la soluŃionarea recursului.
Când hotărârea este desfiinŃată numai cu privire la unele fapte
sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă,
instanŃa de rejudecare se pronunŃă în limitele în care hotărârea a fost
casată272.
271 Vezi Cap.III „Judecata în apel”, SecŃiunea VIII. 272 InstanŃa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanŃei de casare astfel încât dacă hotărârea a fost desfiinŃată numai cu privire la unele persoane instanŃa de rejudecare se va pronunŃa numai în aceste limite (Curtea de Apel Bucureşti. SecŃia a II-a, dec. pen. nr.252/2000 Culegere de decizii, p.347).
179
CAPITOLUL V
CONTESTAłIA ÎN ANULARE
SecŃiunea I
GeneralităŃi privind căile extraordinare de atac
Principiile legalităŃii şi aflării adevărului obligă instanŃele
judecătoreşti la o corectă rezolvare a pricinilor supuse judecăŃii, în
conformitate cu toate normele de drept şi în deplină concordanŃă cu
realitatea faptelor petrecute.
Realizarea justiŃiei a demonstrat, că în unele situaŃii apar totuşi
împrejurări, care învederează caracterul nelegal şi greşit al unor
hotărâri definitive. De aici izvorăşte necesitatea existenŃei remediului
în măsură să permită supunerea acestor cauze unei noi proceduri
judiciare, spre a se îndrepta eventualele greşeli din activitatea
anterioară de jurisdicŃie. Remediul procedural constă în instituirea
unor căi de atac extraordinare.
Întrucât erorile strecurate în corecta activitate jurisdicŃională pot
fi diferite fiind imputabile, după caz, instanŃelor, părŃilor sau ambelor
categorii de subiecŃi, legea a instituit un sistem complex şi
cuprinzător de căi de atac extraordinare. În sistemul nostru procesual
actual sunt prevăzute mai multe căi de atac extraordinare:
contestaŃia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii273.
273 Reglementarea privind recursul în anulare (art.409-414) a fost abrogată prin Legea nr.576/2004 (M.Of. nr.1223/2004).
180
O primă categorie de erori pot decurge din imposibilitatea pentru
părŃi de a-şi face apărarea în faŃa instanŃei, fie din vina acesteia (de
exemplu, procedura de citare pentru termenul de judecată nu a fost
legal îndeplinită) fie fără o vină imputabilă cuiva (de exemplu, partea
nu s-a prezentat la judecată fiind împiedicată de a veni şi de a
încunoştinŃa despre absenŃă). Înlăturarea hotărârii definitive
pronunŃate în asemenea condiŃii viciate are loc prin intermediul
contestaŃiei în anulare.
Pot apare erori în soluŃionarea definitivă a cauzei din
necunoaşterea de către instanŃă a unor împrejurări de fapt, care dacă
ar fi fost cunoscute duceau la o altă rezolvare. Aceste erori de fapt –
denumite şi „erori judiciare” – pot fi reparate pe calea revizuirii, care
constituie o procedură specifică înlăturării efectelor unor astfel de
erori.
Asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii penale şi a legii
de procedură penală pe întreg teritoriul Ńării se face de Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie fiind sesizată de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie prin recurs în
interesul legii pentru a se pronunŃa asupra chestiunilor de drept
care au primit o soluŃie diferită din partea instanŃelor.
Calea de atac extraordinară reprezintă o instituŃie de reluare a
unui proces penal care a epuizat integral faza judecăŃii (uneori chiar
executarea). Procesul nu trece într-o altă fază, ci se reia repetând un
ciclu care de regulă a mai fost parcurs. Aşa se explică faptul, că după
admiterea căii de atac extraordinare subzistă posibilităŃi pentru
reluarea urmăririi penale, a judecăŃii în primă instanŃă, a apelului şi
chiar a recursului. Fiecare cale extraordinară de atac promovează o
etapă de judecată distinctă situată în afara ciclului ordinar.
181
Căile extraordinare de atac nu reprezintă grade de jurisdicŃie
suplimentare, pentru că ele nu constituie posibilităŃi obişnuite la care
părŃile pot recurge, când consideră că hotărârea pronunŃată este
criticabilă. Astfel, reluându-se pe calea revizuirii un proces penal,
aceasta nu presupune judecarea cauzei într-o nouă treaptă de
jurisdicŃie, ci în caz de admitere în principiu a căii de atac, se repetă
faza judecăŃii, menŃinându-se în cadrul respectiv posibilitatea
parcurgerii din nou a tuturor gradelor de jurisdicŃie (judecata în
primă instanŃă, apel, recurs).
În concluzie, căile extraordinare de atac nu fac parte din
mecanismul normal, obişnuit al procesului penal, ele reprezentând
proceduri cu caracter excepŃional.
Căile de atac ordinare se deosebesc de cele ordinare274:
- căile ordinare de atac sunt îndreptate împotriva hotărârilor
nedefinitive, iar cele extraordinare contra hotărârilor definitive.
Hotărârea penală definitivă are autoritate de lucru judecat.
Împotriva hotărârilor nedefinitive se poate exercita căile de atac
ordinare, iar acestea fac parte din ciclul obişnuit al procesului penal,
construit în sistemul dublului sau triplului grad de jurisdicŃie. În
antiteză, căile excepŃionale de atac nu fac parte din ciclul procesual
normal, reprezentând mijloace de reluare a activităŃilor deja efectuate,
fără ca ele să constituie desfăşurarea unei cauze penale în alt grad de
jurisdicŃie.
Din această deosebire esenŃială a căilor de atac rezultă
prioritatea celor ordinare faŃă de cele extraordinare. O cale de atac
extraordinară nu poate fi folosită câtă vreme se menŃine posibilitatea
atacării hotărârii pe cale ordinară. Calea extraordinară nu poate fi
274 Vezi I.Neagu op.cit. p.270. Gh.MateuŃ.op.cit.p.184. Gr.Theodoru.op.cit.p.450.I.Tanoviceanu.V.Dongoroz.op.cit. p. 415, N. Volonciu, op.cit., p.318.
182
exercitată nici concomitent cu cea ordinară, neputându-se introduce
când cea din urmă se mai află în curs de rezolvare.
- în privinŃa cazurilor în care se permite folosirea căilor de atac,
în timp ce pentru recurs legea fie că nu enumeră anticipat şi limitativ
motivele, când hotărârea nu este apelabilă, fie că instituie un număr
foarte mare de cazuri când recursul urmează unui apel; privitor la
căile extraordinare codul fixează în general un număr restrâns de
cazuri în care acestea pot fi introduse; astfel, cazurile de contestaŃie
sunt în număr de patru şi restrictiv determinate în art.386 lit.a-d, pe
când revizuirea se poate introduce în alte cazuri în număr de cinci,
aşa cum prevede art.394 lit.a-e.
- efectul suspensiv; în timp ce la recurs operează o suspendare
legală (de drept) şi obligatorie, la căile de atac extraordinare
suspendarea are caracter judiciar şi facultativ.
- sfera persoanelor îndrituite a folosi căile extraordinare de atac
este mult mai redusă decât cea a titularilor apelului sau recursului.
DispoziŃiile largi ale art.362 C.p.p., care prevăd apelanŃii sau
recurenŃii, sunt inaplicabile în cazul căilor extraordinare de atac.
Astfel, nu pot exercita o asemenea cale, în nici o situaŃie, martorii,
experŃii, interpreŃii sau apărătorul în nume propriu. Există cazuri
când o cale de atac extraordinară nu poate fi introdusă de procuror
(de exemplu, contestaŃia în anulare sprijinită pe motivele prevăzute în
art.386 lit.a şi b). În sfârşit, în cazul recursului în interesul legii
acesta nu poate fi folosit de nici un participant în cauza penală (parte
sau procuror), singurul titular fiind exclusiv procurorul general.
- între căile de atac ordinare şi extraordinare sunt diferenŃieri şi
în privinŃa termenului de exercitare. Pentru apel şi recurs termenul
este totdeauna precis determinat având o durată relativ scurtă (10
183
zile, uneori chiar mai puŃin). În nici un caz, nu este posibilă folosirea
unei căi de atac ordinare oricând.
Pentru căile extraordinare de atac regula de mai sus este
inaplicabilă,posibilitatea exercitării oricând a acestor căi derivând din
esenŃa lor extraordinară (există şi situaŃii când exercitarea căii de atac
extraordinare este limitată în timp).
- o ultimă deosebire importantă între căile de atac ordinare şi
extraordinare se manifestă în legătură cu organul căruia îi revine
competenŃa soluŃionării cauzei. Apelul şi recursul fiind mijloace de
realizare a controlului jurisdicŃional în cadrul dublului sau triplului
grad de jurisdicŃie, se judecă totdeauna la instanŃa ierarhic
superioară. Această regulă generală şi absolută nu se aplică în cazul
căilor extraordinare de atac, pentru care legea fixează reguli de
competenŃa de la caz la caz.
SecŃiunea II
ContestaŃia în anulare. NoŃiune şi caracterizare.
Astfel cum este reglementată în prezent, contestaŃia în anulare
constituie o cale de atac extraordinară, fiind o instituŃie juridică cu
tradiŃie şi evoluŃie destul de îndelungată în legislaŃia română.
ContestaŃia a fost reglementată prima oară în legislaŃia noastră
prin Codul de procedură penală din 1936.
În Codul de procedură penală anterior, instituŃia era prevăzută
sub o dublă formă: contestaŃie contra hotărârii şi contestaŃie contra
executării. Ambele forme erau considerate ca făcând parte din căile
extraordinare de atac.
184
În actualul cod contestaŃia în anulare a preluat principiile de
bază ale fostei contestaŃii contra hotărârii, pe care le-a lărgit şi le-a
sistematizat de aşa manieră încât a creat o cale de atac extraordinară
independentă. InstituŃia contestaŃiei la executare a fost separată
complet de contestaŃia în anulare, încetând să mai fie reglementată ca
o cale de atac. Fiind un mijloc jurisdicŃional de rezolvare a
incidentelor şi situaŃiilor cu caracter contencios ce se ivesc în cursul
executării penale, contestaŃia la executare a fost reglementată separat
în titlul referitor la executarea hotărârilor judecătoreşti (art.461 şi
următ. C.p.p.).
ContestaŃia în anulare este o cale de atac extraordinară având o
natură juridică mixtă de anulare şi retractare275.
Caracterul de anulare al acestei căi de atac extraordinare derivă
din împrejurarea că prin exercitarea ei se urmăreşte desfiinŃarea
hotărârii definitive contestate, ca o consecinŃă a îndeplinirii unor acte
procedurale cu încălcarea legii. Anularea are drept efect repunerea
cauzei în aceeaşi etapă a judecăŃii în care aceasta s-a aflat înainte de
rămânerea definitivă a hotărârii (în cele mai multe cazuri se reia
judecata în recurs).
ContestaŃia în anulare are drept temei numai nulitatea actelor
de procedură efectuate, nu şi greşita soluŃionare a fondului cauzei.
Odată constată nulitatea actului procesual, hotărârea atacată nu mai
este verificată cu privire la alte aspecte de legalitate sau temeinicie,
neputându-se ajunge pe această cale procesuală la reformarea
hotărârii. În consecinŃă, contestaŃia în anulare este o cale de
retractare, care pune instanŃa în situaŃia de a verifica ea însăşi
condiŃiile legale în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual, fără
275 Vezi V.Dongoroz, op.cit., p.318.
185
însă a putea extinde controlul asupra temeiniciei sau legalităŃii
soluŃiei pronunŃate276.
Caracterul de cale de atac de retractare al contestaŃiei în anulare
rezultă din faptul că aceasta se adresează totdeauna instanŃei care a
pronunŃat hotărârea definitivă provocând un autocontrol
judecătoresc277.
ContestaŃia în anulare manifestă în anumite cazuri şi elementele
unei excepŃii procesuale. De pildă, în primele două cazuri de
contestaŃie (art.386 lit.a şi b) se urmăreşte – ca şi în cazul unei
excepŃii – repunerea părŃii lipsă la judecarea recursului în dreptul de
a se rejudeca pricina în faŃa aceleiaşi instanŃe în prezenŃa
contestatorului.
Majoritatea contestaŃiilor în anulare se îndreaptă împotriva
deciziilor prin care o instanŃă rezolvă în mod definitiv fondul cauzei.
În practică s-a pus problema dacă alte hotărâri, adiacente soluŃionării
fondului cauzei, pot fi contestate. În speŃă, s-a decis (dar soluŃia este
discutabilă) inadmisibilitatea contestaŃiei în anulare împotriva deciziei
prin care s-a dispus de către instanŃa de recurs restituirea cauzei la
procuror pentru completarea urmăririi penale potrivit art.333
C.p.p.278
276 D.V.Mihăescu, V. Rămureanu, op.cit., p.19-20. 277 V.Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, vol.II, p.247. 278 Tribunalul Timiş, decizia penală nr.778/1971, RRD nr.12/1972, p.146 (cu notă critică de R.Lucinescu; în acelaşi sens vezi M.Popovici, V.Papadopol. Repertoriu practică judiciară vol.I, p.102).
186
SecŃiunea III
Cazurile de contestaŃie în anulare
Fiind o cale de atac extraordinară în cazul contestaŃiei în
anulare s-a renunŃat la posibilitatea invocării oricăror motive care
afectează corectitudinea hotărârii atacate stabilindu-se prin lege
cazurile de folosire a acestei instituŃii.
Art.386 prevede 4 cazuri de contestaŃie în anulare şi atât
practica judiciară cât şi literatura de specialitate au refuzat în mod
constant admiterea exercitării acestei căi de atac în alte situaŃii decât
cele expres şi limitativ indicate în Codul de procedură penală.
Astfel, s-a respins contestaŃia pe motivul neanalizării de către
instanŃa de recurs a motivelor de casare formulate de părŃi
arătându-se că această situaŃie nu figurează printre cazurile înscrise
în art.386 C.p.p.279
Primul caz de contestaŃie se poate utiliza, când procedura de
citare a părŃii pentru termenul în care s-a judecat cauza de către
instanŃa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii (art.386 lit.a
C.p.p.)280.
Neîndeplinirea procedurii legale de citare trebuie să aibă loc în
cadrul judecării recursului. Dacă viciile de citare apar la o altă
judecată ele pot fi remediate prin intermediul după caz al apelului
sau recursului. Dacă viciul de citare se produce însă într-o etapă
procedurală în care neobservarea ei a dus la o hotărâre definitivă,
singurul remediu procedural rămâne folosirea căii de atac
extraordinare a contestaŃiei în anulare. 279 Tribunalul Suprem, secŃ.pen., dec. nr.872/1976 Repertoriul de practică judiciară, vol.I, p.79. 280 Pentru o mai largă documentare în legătură cu acest caz de contestaŃie a se vedea I.Neagu. Unele consideraŃii privind contestaŃia în anulare în materie penală introdusă în temeiul art.386 lit.a C.p.p. A.U.B. pe anul 1975 p.105 şi urm.
187
În legătură cu interpretarea corectă a normei care configurează
primul caz de contestaŃie s-au ridicat numeroase probleme referitor la
ceea ce trebuie să se înŃeleagă prin expresia „procedura de citare a
părŃii nu a fost îndeplinită conform legii”.
Trebuie subliniat în primul rând că ipoteza legală nu este
satisfăcută când partea a fost prezentată la judecată, chiar dacă
procedura de citare a fost viciată; în asemenea caz, partea nu are un
temei efectiv de a introduce contestaŃie, nefiind vătămată în mod
real281.
Împrejurările în care procedura de citare nu a fost legal
îndeplinită în faŃa instanŃei de recurs pot fi foarte variate.
Gama situaŃiilor începe cu însăşi omisiunea citării282 şi continuă
cu orice alte nerespectări procedurale care au determinat absenŃa
părŃilor. Pot constitui vicii ale unei corecte citări: menŃiunile greşite
trecute într-o citaŃie cu privire la calitatea procesuală a părŃii;
indicarea greşită a adresei inculpatului; chemarea greşită a
inculpatului pentru o altă dată decât cea la care are loc şedinŃa de
judecată; neindicarea locului unde partea urmează să se prezinte în
cazul recursului care nu se judecă la sediul instanŃei283 etc.
Pentru a invoca motivul de contestaŃie, partea trebuie să fie
implicată în cauză ca recurent sau intimat. Câtă vreme contestatarul
nu a făcut recurs, nu a fost implicat în recursurile declarate de alŃii şi
nici nu s-a făcut o extindere a altor recursuri asupra lui, contestaŃia
în anulare este inadmisibilă.284
Al doilea caz de contestaŃie are în vedere situaŃia când partea
dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanŃa 281 Potrivit regulii generale înscrise în art.297 alin.2 părŃile se pot prezenta şi participa la orice judecată, chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citaŃia. 282 Împrejurarea nu se va avea desigur în vedere în cazul când partea avea obligaŃia luării termenului în cunoştinŃă. 283 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.3931/1972 RRD nr.9/1973 p.156. 284 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1946/1974. RRD nr.2/1975, p.69.
188
de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinŃa
instanŃa despre această împiedicare (art.386 lit.b).
Motivul de contestaŃie se referă de asemenea la împrejurarea
apărută în cursul judecării recursului, situaŃia neconstituind caz de
contestaŃie în ipoteza intervenirii în cadrul judecăŃii în primă instanŃă
sau în apel. Împrejurarea are drept consecinŃă, ca şi în primul caz,
lipsa contestatorului la termenul la care a avut loc judecarea cauzei.
În timp ce în cazul precedent vinovăŃia pentru absenŃa părŃii la
judecată revenea instanŃei care nu procedase la o legală citare, în cel
de-al doilea caz lipsa contestatorului nu poate fi imputată instanŃei,
care nu a cunoscut motivul absenŃei. Pentru a constitui o cauză de
contestaŃie, lipsa nu trebuie să fie imputabilă nici părŃii. Dacă partea
nu s-a prezentat în recurs din vină proprie, nu poate invoca vreo
vătămare procedurală în judecarea sa în lipsă şi ca atare nu are la
îndemână vreun remediu procesual.
Cazul de contestaŃie analizat este dublu condiŃionat: partea
trebuie să dovedească imposibilitatea prezentării sale şi totodată
dovada imposibilităŃii încunoştinŃării instanŃei despre împiedicarea
intervenită. Dovada imposibilităŃii prezentării neurmată de dovada
imposibilităŃii de încunoştinŃare a instanŃei despre împiedicarea
prezentării nu duce la admiterea contestaŃiei285.
Împiedicarea prezentării nu trebuie să fie în mod necesar
consecinŃa unei stări de forŃă majoră şi deci o împiedicare absolută.
Nu este indicat ca legea să anticipeze în acest mod fără a lăsa
posibilitatea pentru instanŃă să aprecieze în concret faŃă de situaŃia
reală din speŃă dacă a existat sau nu pentru contestator posibilitatea
efectivă a prezentării.
285 Tribunalul Dolj, dec. pen. nr.1602/1969, RRD nr.7/1970, p.184.
189
Împiedicarea trebuie să fie obiectivă şi neprevizibilă. Pot
constitui asemenea împrejurări situaŃii cum ar fi: o calamitate
naturală, întreruperea circulaŃiei între anumite localităŃi, boala gravă
a celui în cauză, un accident, etc.
Imposibilitatea prezentării la judecată nu se poate baza pe
împrejurarea că contestatorul s-a aflat în deplasare în interes de
serviciu pentru că această împrejurare era previzibilă cât şi de
înlăturat prin grija celui în cauză286.
Împrejurarea care a determinat imposibilitatea prezentării părŃii
în faŃa instanŃei poate determină şi împiedicarea comunicării către
instanŃă a motivului de neprezentare. De pildă, o calamitate naturală
poate întrerupe nu numai circulaŃia între localităŃi dar şi
comunicaŃiile poştale, telegrafice, telefonice etc. Motivul de
împiedicare a prezentării nu se confundă cu imposibilitatea de
comunicare. Potrivit legii cele două condiŃii fiind cumulative trebuie
dovedite separat în aşa fel încât să rezulte că partea s-a aflat nu
numai în neputinŃa de prezentare dar şi de încunoştinŃare a instanŃei
despre absenŃă.
Al treilea caz de contestaŃie survine când instanŃa de recurs
nu s-a pronunŃat asupra unei cauze de încetare a procesului penal
din cele prevăzute în art.10 lit.f-i1, cu privire la care existau probele
necesare prevăzute în dosarul pricinii (art.386 lit.c C.p.p. modificat
prin Legea nr.281/2003).
Acest caz de contestaŃie a lărgit bazele reglementării anterioare a
contestaŃiei contra hotărârii.
Motivul de contestaŃie poate surveni tot cu ocazia judecării
recursului şi se întemeiază pe culpa instanŃei privind nepronunŃarea
286 Gr.Theodoru.p.cit.p.461.
190
asupra unul element esenŃial al cauzei pentru care existau toate
probele doveditoare.
NepronunŃarea poartă asupra oricărei cauze de încetare a
procesului penal cu excepŃia celei prevăzute în art.10 lit.j, care
constituie un motiv separat de contestaŃie.
NepronunŃarea de către instanŃa de recurs asupra cazurilor de
încetare a procesului penal urmează a se interpreta în sens larg287.
Aceasta înseamnă că se va considera o nepronunŃare a instanŃei orice
situaŃie în care se omite a se da un răspuns problemei, indiferent că
motivul de încetare a procesului penal a fost invocat de părŃi, ori în
absenŃa intervenŃiei exprese a acestora, instanŃa de recurs a analizat
şi statuat din oficiu asupra tuturor aspectelor referitoare la legalitatea
şi corectitudinea hotărârii atacate.
Motivul de contestaŃie prevăzut de art.386 lit.c evidenŃiază
caracterul de retractare al contestaŃiei, prin condiŃionarea admiterii ei
de existenŃa în dosar a probelor necesare cunoaşterii situaŃiei care
duce la încetarea procesului penal. Numai în acest caz,
nepronunŃarea este imputabilă instanŃei şi prejudiciind interesele
părŃii îi dă dreptul de a face contestaŃie.
În legătură cu „existenŃa la dosar” a probelor necesare
pronunŃării încetării procesului, aceasta depinde de motivul concret
de încetare. Astfel, se poate face contestaŃia când instanŃa de recurs,
nu a pronunŃat încetarea procesului penal deşi la dosar a existat
actul de deces al inculpatului.
În practică s-a hotărât, că este admisibilă contestaŃia în anulare
întemeiată pe împăcarea părŃilor intervenită în recurs, situaŃie care a
287 ContestaŃia în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art.386 lit.c C.p.p. împotriva deciziei prin care a fost respins recursul contra încheierii prin care s-a dispus menŃinerea arestării preventive este inadmisibilă întrucât pe calea contestaŃiei în anulare poate fi pus în discuŃie numai o hotărâre care priveşte fondul cauzei (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie dec.pen. nr.663/2005, nepublicată).
191
fost adusă la cunoştinŃa instanŃei printr-o cerere depusă la
registratura acesteia288.
Nu constituie temei de contestaŃie, omisiunea instanŃei de
recurs de a lua în considerare împrejurarea că pentru aceleaşi fapte
pentru care inculpatul a fost condamnat, contestatorul a mai fost
cercetat, dispunându-se, la vremea respectivă, încetarea urmăririi
penale289.
Al patrulea caz de contestaŃie se bazează pe intervenŃia
autorităŃii de lucru judecat, motiv care interzice exercitarea acŃiunii
penale, de două ori pentru aceeaşi faptă şi în legătură cu acelaşi
făptuitor (art.10 lit.j). NepronunŃarea încetării procesului penal în cea
de-a doua cauză constituie o împrejurare care permite introducerea
unei contestaŃii în anulare290.
Art.386 lit.d C.p.p. prevede, că se poate face contestaŃie când
împotriva unei persoane s-au pronunŃat două hotărâri definitive
pentru aceeaşi faptă.
Invocarea autorităŃii lucrului judecat într-o cauză necesită
existenŃa unei hotărâri definitive într-un proces anterior.
În timp ce pentru invocarea autorităŃii de lucru judecat se cere o
singură hotărâre definitivă, pentru existenŃa acestui caz de
contestaŃie urmează ca ambele hotărâri să fie definitive. Dacă există o
singură hotărâre definitivă, al doilea proces poate fi stins prin
ordonanŃa de încetare a urmăririi penale dată de procuror sau prin
hotărârea de încetare a procesului penal pronunŃată de instanŃă.
În practica judiciară şi teoria procesuală au apărut unele
precizări în legătură cu aplicarea art.386 lit.d.
288 Trib. Satu Mare, dec.pen. nr.225/1972, RRD nr.12/1972, p.161. 289 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.440/1975, C.D. pe anul 1975, p.520. 290 Trib. Mun. Buc., secŃ.II pen. dec.nr.109/1979, RRD nr.12/1979, p.43.
192
Astfel, în legătură cu existenŃa celor două hotărâri definitive s-a
subliniat necesitatea ca ambele să fie hotărâri penale.
Cazul de contestaŃie prevăzut de art.386 lit.d nu trebuie
confundat cu cazul de revizuire stabilit de art.394 lit.e, referitor la
caracterul neconciliant a două hotărâri definitive. În cazul invocării
ultimului motiv, cele două hotărâri definitive de regulă nu se
conciliază, cea de-a doua cuprinzând o soluŃie diferită faŃă de prima
hotărâre. Totuşi, cele două situaŃii sunt diferite ca natură juridică,
întrucât în cazul revizuirii se cere hotărârilor să privească persoane
diferite şi acelaşi fapt, ori aceeaşi persoană dar fapte diferite, pe când
în cazul contestaŃiei în anulare identitatea de fapte şi persoane
trebuie să subziste spre a se putea reŃine autoritatea de lucru
judecat291.
SecŃiunea IV
Procedura de exercitare a contestaŃiei în anulare
Introducerea contestaŃiei. ContestaŃia în anulare se introduce
prin cererea făcută de titularii îndrituiŃi a folosi această cale de atac.
Cererea de contestaŃie poate fi introdusă de oricare parte în proces,
personal, prin apărător sau reprezentant legal. Procurorul poate face
şi el contestaŃie, dar posibilităŃile lui de folosire a acestei căi de atac
sunt mai reduse.
Din cele patru motive de contestaŃie procurorul nu poate folosi
decât ultimele două cazuri (art.386 lit.c şi d). Primele două cazuri de
contestaŃie sunt inoperante în privinŃa procurorului, pentru că, pe de
o parte, acesta nu este citat în cauză, pe de altă parte, participarea lui 291 Gh.Chivulescu, V.Socec, Revizuirea în dreptul procesual penal, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961, p.19.
193
în recurs fiind obligatorie, instanŃa nu trece la judecarea cauzei în
absenŃa acestuia.
Procurorul nu poate folosi primele două cazuri de contestaŃie
nici în favoarea părŃilor, pentru că motivele înscrise în art.386 lit.a şi
b pot fi învederate numai de cei interesaŃi292.
Deşi nici legea nu specifică expres, în literatura de specialitate
s-a precizat şi argumentat293 că cererea de contestaŃie trebuie
introdusă în scris.
Cererea de contestaŃie în anulare bazată pe art.386 lit.a-c
trebuie să arate toate cazurile pe care le poate invoca contestatorul şi
toate motivele aduse în sprijinul acestora (art.387 alin.2 C.p.p.).
DispoziŃia are drept scop evitarea posibilităŃii de reiterare a cazurilor
şi motivelor odată soluŃionate (repetarea cazurilor şi motivelor de
contestaŃie rezolvate şi introducerea unor contestaŃii repetate).
Partea este obligată a formula toate motivele de contestaŃie
cunoscute, iar instanŃa, în virtutea rolului activ, trebuie să atragă
atenŃia contestatorului asupra acestei obligaŃii şi asupra
consecinŃelor nerespectării ei. Încălcarea art.387 alin.2 duce la
inadmisibilitatea oricărei contestaŃii introduse ulterior de aceeaşi
parte.
Termenul de introducere al cererii de contestaŃie în anulare
este reglementat în mod diferenŃiat de art.388 C.p.p.:
a) când cererea se întemeiază pe unul din primele trei cazuri de
contestaŃie, se poate introduce de persoana împotriva căreia
se face executarea, cel mai târziu în zece zile de la începerea
executării hotărârii definitive atacate;
292 ContestaŃia în anulare poate fi introdusă de procuror sau de părŃi. Este inadmisibilă contestaŃia în anulare formulată de o instanŃă de judecată care sesizează altă instanŃă de judecată prin declinarea competenŃei (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie dec.pen. nr.4903/2004, nepublicată). 293 D.V.Mihăescu, V.Rămureanu, op.cit., p.65-66.
194
b) în aceleaşi cazuri, când cererea de contestaŃie este introdusă
de celelalte părŃi, ea se poate face în termen de 30 zile de la
data pronunŃării hotărârii atacate a cărei anulare se cere;
c) când se invocă drept motiv de contestaŃie autoritatea lucrului
judecat (art.386 lit.d) nu se prevede pentru introducerea
cererii un termen, legea specificând că ea se poate face
oricând.
În legătură cu termenul indicat la lit.a este de menŃionat că el
specifică doar pragul limită al lui dies ad quem, fără a fixa şi
momentul începerii scurgerii termenului. Precizarea se impune,
pentru a se conchide că introducerea cererii de contestaŃie în anulare
este posibilă în orice moment după rămânerea definitivă a hotărârii
atacate, sesizarea putând fi făcută şi înainte de începerea executării.
Deşi textul art.388 C.p.p. prevede că termenele sunt aplicabile
părŃilor, redactarea nu trebuie să ducă la concluzia excluderii
procurorului de la această reglementare, mai ales că în privinŃa
procurorului legea nu cuprinde dispoziŃii în materie. Rezultă, că
dispoziŃiile art.378 se referă în mod corespunzător şi la procuror, cu
excepŃia termenului de 10 zile, care nu îi este aplicabil. În consecinŃă,
dacă procurorul invocă motivul prevăzut de art.386 lit.c, poate
introduce contestaŃia în 30 de zile de la pronunŃarea hotărârii
atacate, iar în legătură cu autoritatea de lucru judecat oricând.
CompetenŃa de judecată, compunerea completului de
judecată. CompetenŃa judecării contestaŃiei este reglementată în
concordanŃă cu natura juridică a acestei căi de atac de anulare şi
retractare. Aceasta impune ca judecarea contestaŃiei să se facă de
către instanŃa care a rezolvat pentru ultima dată cauza cu
nerespectarea dispoziŃiilor legale.
195
Art.389 prevede că cererea de contestaŃie în anulare pentru
cazurile înscrise în art.386 lit.a-c introduce la instanŃa de recurs care
a pronunŃat hotărârea a cărei anulare se cere, iar pentru cazul
prevăzut de art.386 lit.d instanŃa unde a rămas definitivă ultima
hotărâre294.
Compunerea completului de judecată nu este menŃionată în
lege, dar practica judiciară şi doctrina au stabilit, pornind de la
natura juridică a contestaŃiei, că retractarea hotărârii atacate revine
unui complet de judecată constituit în acelaşi fel ca cel care a
pronunŃat hotărârea supusă anulării295.
SecŃiunea V
Procedura de judecată.
SoluŃionarea contestaŃiei în anulare.
După introducerea cererii de contestaŃie în anulare, instanŃa
sesizată poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.
Asupra acestei chestiuni instanŃa nu poate decide decât după luarea
concluziilor procurorului (art.390). Concluziile procurorului pot fi
exprimate oral (de exemplu, dacă problema suspendării se ridică în
cadrul judecării cererii de contestaŃie) sau scris (de exemplu, prin
actul cu care acesta a sesizat instanŃa cu o contestaŃie).
Asupra suspendării instanŃa se pronunŃă atât la cerere cât şi din
oficiu. Deşi legea se referă la suspendarea executării, ceea ce
presupune ca executarea să fie în curs, este unanim admis că
instanŃa poate dispune măsura şi când executarea hotărârii nu a
294 Vezi art.416-417 C.p.p. privind rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti. 295 Vezi D.V.Mihăescu, V.Rămureanu, op.cit., p.74 şi următ.
196
început încă. Suspendarea în acest caz determină nu o întrerupere a
executării, ci o amânare a acesteia până după rezolvarea contestaŃiei.
Suspendarea se pronunŃă de instanŃă prin încheiere. Întrucât în
majoritatea ipotezelor judecarea contestaŃiei – şi deci rezolvarea
problemelor suspendării – are loc în faŃa instanŃei de recurs,
încheierile pronunŃate în această materie nu pot fi atacate cu recurs,
pentru că potrivit legii sunt susceptibile de recurare numai încheierile
primei instanŃe şi instanŃei de apel. Încheierea prin care se dispune
asupra suspendării executării, poate fi atacată cu recurs numai dacă
s-a invocat cel de-al patrulea caz de contestaŃie (art.386 lit.d) şi doar
în ipoteza când competenŃa de judecată revine primei instanŃe sau
instanŃei de apel.
Procedura de judecată a contestaŃiei este diferenŃiată în funcŃie
de cauza invocată drept temei al căii de atac. Există două ipoteze
diferite după cum contestaŃia se întemeiază pe: A) primele trei cazuri
(art.386 lit.a-c); B) ultimul caz (art.386 lit.d).
Ipoteza A. Când contestaŃia s-a introdus pentru un motiv din
cele prevăzute în art.386 lit.a-c, judecarea propriu-zisă este precedată
de o procedură prealabilă, aşa numită admitere în principiu a
contestaŃiei. Procedura este asemănătoare cu cea existentă în cadrul
revizuirii.
Între admiterea în principiu proprie revizuirii şi procedura
corespunzătoare din domeniul contestaŃiei există totuşi unele
diferenŃe. Spre deosebire de revizuire verificarea făcută de instanŃă în
cadrul admiterii în principiu a contestaŃiei nu poate fi considerată o
parte a judecării acesteia ci o procedură prealabilă întrucât instanŃa
examinează întrunirea condiŃiilor legale fără citarea părŃilor şi fără
contradictorialitatea prevăzută de lege în mod obişnuit (art.391
197
alin.1); de asemenea, în acest cadru nu se administrează probe, iar
hotărârea de admitere sau respingere nu poate fi atacată cu apel sau
recurs.
În cadrul examinării în principiu instanŃa constată dacă cererea
de contestaŃie este făcută în termen, dacă motivele invocate se
încadrează în prevederile art.386 şi dacă în sprijinul contestaŃiei sau
depus ori se invocă dovezi care sunt la dosar. În ipoteza întrunirii
tuturor acestor condiŃii prealabile instanŃa admite în principiu
contestaŃia, prin încheiere şi dispune citarea părŃilor interesate în
vederea judecării sau respinge în principiu contestaŃia în anulare,
prin decizie.
La termenul fixat instanŃa ascultă părŃile şi concluziile
procurorului, iar dacă găseşte contestaŃia întemeiată desfiinŃează
hotărârea atacată şi procedează, fie de îndată fie acordând un termen,
la rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei după casare; în
urma dezbaterilor instanŃa poate pronunŃa şi respingerea cererii
(art.392).
Când inculpatul se află în stare de deŃinere soluŃionarea
contestaŃiei se face în condiŃiile art.375 alin.2 şi 3 C.p.p.
Rejudecarea se desfăşoară în conformitate cu dispoziŃiile
obişnuite aplicabile recursului296.
InstanŃa de recurs investită cu rejudecarea cauzei care a făcut
obiectul deciziei desfiinŃate, nu poate da o soluŃie care ar produce
părŃii contestatoare o situaŃie mai grea decât cea din hotărârea
retractată. Deşi în materia contestaŃiei legea nu prevede expres,
practica judiciară a hotărât, de multă vreme şi în mod constant,
aplicarea regulii „non reformatio in pejus”.
296 Vezi cap.IV secŃiunea VII „SoluŃionarea recursului” şi secŃiunea VIII „Limitele rejudecării după casare”.
198
Ipoteza B. Când contestaŃia în anulare se întemeiază pe cauza
prevăzută de art.386 lit.d procedura prealabilă admiterii în principiu
nu se mai efectuează, după introducerea cererii fixându-se un termen
şi trecându-se de îndată la judecarea cauzei. Procedura de judecată
în acest caz este asemănătoare cu cea examinată în ipoteza
precedentă, cu unele particularităŃi determinate de existenŃa
autorităŃii lucrului judecat.
Judecarea contestaŃiei are loc cu citarea numai a părŃilor
interesate în cauza în care s-a pronunŃat ultima hotărâre. DispoziŃia
este evidentă, citarea părŃilor interesate în prima hotărâre rămasă
definitivă neimpunându-se din moment ce această hotărâre nu poate
fi atacată prin contestaŃie introdusă.
După ascultarea părŃilor prezente şi a concluziilor procurorului,
instanŃa, dacă găseşte contestaŃia întemeiată, desfiinŃează după caz
prin decizie sau prin sentinŃă ultima hotărâre sau acea parte din
ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.
Hotărârea instanŃei de contestaŃie va fi decizie sau sentinŃă
corespunzător cu hotărârea a cărei anulare se cere pe motivul
încălcării autorităŃii de lucru judecat.
Căi de atac. Art.394 alin.4 prevede că sentinŃa dată în
contestaŃie este supusă apelului iar decizia dată în apel este supusă
recursului. În consecinŃă hotărârile date în contestaŃiile introduse
pentru primele trei cazuri nu pot fi atacate pe cale ordinară297. De
asemenea, deciziile pronunŃate în recurs în soluŃionarea cazului
prevăzut de art.386 lit.d nu pot fi atacate cu recurs. Singurele ipoteze
concrete de declarare a unei căi de atac împotriva hotărârii
pronunŃată în contestaŃie subzistă când această cale de atac se
297 Recursul declarat împotriva unei decizii prin care s-a respins contestaŃia întemeiată pe cazurile prevăzute de art.386 lit.a-c este inadmisibil (C.S.J. – secŃ.pen. dec. nr.46/2000. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003. Bucureşti, 2004, p.1103).
199
îndreaptă împotriva hotărârii primei instanŃe sau a instanŃei de apel
care rămânând definitivă a încălcat autoritatea de lucru judecat a
unei alte hotărâri definitive298.
Prin decizia nr.525/2004299 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.394 alin.4 sunt constituŃionale.
298 Decizia pronunŃată în soluŃionarea contestaŃiei în anulare care se referă la o hotărâre pronunŃată în recurs nu poate fi atacată cu recurs (C.S.J. – secŃ.pen. dec. nr.631/1996. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p.1108). 299 Publicată în M.Of. nr.89/2005.
200
CAPITOLUL VI
REVIZUIREA CAUZELOR PENALE
SecŃiunea I
Natura juridică şi caracteristicile revizuirii.
Natura juridică a revizuirii. Oricât de corect ar fi reglat
mecanismul justiŃiei prin dispoziŃiile legii de procedură penală,
subzistă posibilitatea ca ceea ce a reŃinut justiŃia printr-o hotărâre
definitivă să fie contrazis de realitatea împrejurărilor stabilite ulterior.
Organele judiciare pot fi duse în eroare de materialul probator care
este rezultatul unor fraude procesuale (mărturii mincinoase,
ascunderi de probe materiale, înscrisuri false, corupŃie procesuală)
sau rezultatul înşelător al unui concurs de aparenŃe şi coincidenŃe
considerate mai convingătoare decât o probă300.
Principial nu se poate admite că activitatea de justiŃie este
întotdeauna infailibilă. Posibilitatea stabilirii eronate a unor situaŃii
de fapt bazată pe neputinŃa cunoaşterii anumitor împrejurări a căror
dezvăluire are loc ulterior, explică necesitatea introducerii în
procedura judiciară a unei căi de atac menite a corecta erorile
judiciare.
Natura juridică a revizuirii este strâns legată de posibilitatea
intervenirii unor erori judiciare. Orice revizuire presupune o eroare 300 V.Dongoroz, ExplicaŃii teoretice vol.II, p.257.
201
care decurge din inexacta stabilire a situaŃiei de fapt301. A menŃine o
hotărâre judecătorească, cu toate că ea s-a dovedit că este viciată sub
aspectul stabilirii adevărului, înseamnă a sacrifica principiul „res
judicata pro veritate habetur”, interesele justiŃiei şi ale cetăŃenilor.
Finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare, iar
funcŃia procesuală a instituŃiei constă în descoperirea, adunarea şi
deducerea în faŃa justiŃiei a unui material probator cu totul inedit sau
cel puŃin necunoscut instanŃei, care să permită constatarea erorii
judiciare şi înlăturarea ei.
Revizuirea are o natură juridică deosebită în raport de celelalte
căi extraordinare de atac. În timp ce contestaŃia are în vedere motive
legate de greşeli de ordin procesual fără o raportare la fondul cauzei,
revizuirea se sprijină pe lipsurile de fond în aprecierea şi soluŃionarea
pricinii. Revizuirea se diferenŃiază de recursul în interesul legii prin
faptul că temeiurile promovării nu se referă la chestiuni de drept care
au primit soluŃii diferite din partea instanŃelor ci la elemente
exterioare cauzei pe care instanŃele nu le-au cunoscut.
Caracteristicile revizuirii. Cele mai importante caracteristici
sunt următoarele302:
a) revizuirea se poate folosi în orice cauză indiferent de
gravitatea faptei penale la care se referă hotărârea definitivă;
în alte sisteme de drept de regulă revizuirea poate fi utilizată
numai pentru fapte având o anumită gravitate;
b) revizuirea permite introducerea căii de atac în favoarea cât şi
în defavoarea unei părŃi; există sisteme de drept care admit
revizuirea numai în favoarea condamnatului;
301 P.Bouzat, J.Pinatel, op.cit., vol.II, p.1167. 302 N. Volonciu.op.cit.,p.475.
202
c) reglementarea revizuirii admite sistemul competenŃei
unitare; potrivit acestuia atât judecata în principiu a cererii
de revizuire cât şi rejudecarea cauzei în fond se desfăşoară în
faŃa aceleiaşi instanŃe; în sistemele de competenŃă divizată
instanŃa care admite revizuirea în principiu anulează
hotărârea definitivă şi trimite cauza spre rejudecare altei
instanŃe;
d) revizuirea se mai caracterizează printr-o procedură mijlocită
constând în efectuarea înaintea judecării a unor acte de
cercetare realizate de procuror sau de organele de cercetare;
în sistemul procedurii nemijlocite revizuentul va sesiza direct
instanŃa, judecata nefiind precedată de o procedură
prealabilă.
SecŃiunea II
Hotărârile supuse revizuirii şi cazurile de revizuire
1. Hotărârile supuse revizuirii. Pot fi supuse revizuirii
hotărârile judecătoreşti definitive pronunŃate de oricare instanŃă
penală română303. Hotărârile judecătoreşti străine nu pot forma
obiectul revizuirii în Ńara noastră nici chiar atunci când au fost
recunoscute de o instanŃă română pentru că prin procedura de
recunoaştere instanŃa nu a rezolvat fondul cauzei304.
Hotărârile definitive supuse acestui remediu procesual trebuie
să conŃină o rezolvare a fondului pricinii, respectiv instanŃa să fi
pronunŃat condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
303 C.A.Cluj. s.pen. d.nr.469/1998. Culegere de practică judiciară.p.332. 304 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.57/1971. Repertoriul de practică judiciară pe anii 1969-1975 (Repertoriu I), p.386.
203
Nu pot fi supuse revizuirii hotărârile de dezinvestire, hotărârile prin
care se rezolvă o cerere de abŃinere sau recuzare, hotărârile prin care
se iau sau se revocă măsuri de prevenŃie sau prin care se dispune
suspendarea procesului penal, hotărârile prin care se rezolvă
conflictele de competenŃă, cereri de strămutare, hotărâri prin care se
rezolvă aspecte de executare (contestaŃia la executare, amânarea sau
întreruperea executării pedepsei)305.
Art.393 C.p.p. prevede că hotărârile judecătoreşti definitive pot fi
supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la
latura civilă. În plus art.408 face precizarea că în rezolvarea laturii
civile se aplică în mod corespunzător regulile cuprinse în Codul de
procedură penală în secŃiunea referitoare la revizuirea laturii penale.
Reglementarea anterioară nu răspundea la întrebarea dacă o
hotărâre definitivă poate fi supusă revizuirii parŃiale. Actualul cod de
procedură penală, art.393 alin.2 precizează că dacă o hotărâre
priveşte mai multe infracŃiuni sau mai multe persoane revizuirea se
poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.
2. Cazurile de revizuire cunoscute sub denumirea de motive
sau temeiuri de revizuire necesită o reglementare ce implică două
tendinŃe principale; pe de o parte sistemul trebuie organizat cu
prudenŃă şi circumspecŃie, pentru a nu permite prea uşor anularea
hotărârilor judecătoreşti care au obŃinut autoritate de lucru
judecat306; pe de altă parte cazurile trebuie să corespundă unor
situaŃii obiective în care repararea erorilor judiciare se impune în mod
necesar iar interesul aflării adevărului să nu fie frânat de dorinŃa
menŃinerii în orice condiŃii a hotărârilor definitive.
305 Tribunalul Suprem, secŃ.pen., dec. nr.520/1977. Culegere de decizii, p.377. C.A.Bucureşti.s.II pen.d.nr.925/1997. Culegere de practică.p.339. 306 J.Pinatel, P.Bouzat, op.cit., vol.II, p.1167.
204
Art.394 C.p.p. învederează cinci situaŃii care permit introducerea
revizuirii307.
a) Primul caz cuprins în art.394 alin.1 lit.a prevede că
revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări
ce nu au fost cunoscute de instanŃă la soluŃionarea cauzei.
DispoziŃia se conjugă cu prevederile alin.2 care completează
ipoteza de mai sus precizând că motivul constituie cauză de revizuire
dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi
netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori
de condamnare.
Prin conŃinutul său larg acest caz de revizuire are folosinŃa cea
mai frecventă şi a impus numeroase lămuriri în practica judiciară şi
în literatura de specialitate.
O primă chestiune se referă la descoperirea de fapte sau
împrejurări noi; acestea urmează a fi dovedite tot prin fapte probatorii
adică prin probe în sensul art.63 C.p.p.
Noi trebuie să fie probele şi nu mijloacele de probă prin care se
administrează probele. Împrejurarea că revizuentul în dovedirea
susŃinerilor sale propune audierea unor noi martori nu îndeplineşte
condiŃiile prevăzute de art.394 alin.1 lit.a fiind inadmisibil ca pe calea
revizuirii să se prelungească probaŃiunea unei cauze pentru fapte
stabilite anterior308.
Probele noi trebuie să aibă ca obiect elemente de bază în
soluŃionarea cauzei şi anume împrejurări legate de existenŃa faptei, a
vinovăŃiei făptuitorului ori existenŃa unei cauze de încetare a
procesului penal nereferindu-se la elemente accesorii cum ar fi
307 Nu poate fi admisă revizuirea întemeiată pe alte cazuri decât cele limitativ prevăzute în lege (Trib. Timiş dec.pen. nr.956/1970 RRD nr.8/1971 p.163). 308 Trib.Suprem secŃ.pen., dec. nr.1643/1976, RRD nr.5/1977 p.71.
205
cauzele de agravare sau atenuare309; revizuirea urmează a fi admisă
doar în cazul în care se ajunge la o soluŃie diametral opusă soluŃiei
iniŃiale.
Sistemul revizuirii totale se aplică şi în rezolvarea laturii civile pe
bază de fapte sau împrejurări noi310. Este inadmisibilă cererea de
revizuire prin care se tinde a se dovedi că despăgubirile civile au fost
greşit stabilite în ceea ce priveşte întinderea lor câtă vreme se
pretinde că prejudiciul a fost mai mic şi nu inexistent311.
Probele noi trebuie să nu fi fost cunoscute anterior, respectiv
cunoaşterea lor trebuie să aibă loc pentru prima dată în procedura
revizuirii.
Ceea ce este determinant în aplicarea art.394 alin.1 lit.a este
aspectul că faptul pretins nou să nu fie cunoscut312. Dacă în faŃa
instanŃei s-a relevat un fapt care nu a fost reŃinut împrejurarea nu
poate fi invocată ulterior în revizuire ca o probă nouă313. Dacă totuşi
fapta a fost învederată, dar instanŃa nu a reŃinut-o pentru
imposibilitatea obiectivă a administrării probei (martorul nu a putut fi
audiat) aceiaşi împrejurare poate fi considerată probă nouă în
momentul când a devenit administrabilă (există posibilitatea audierii
martorului)314.
Împăcarea părŃilor despre care instanŃa nu a avut cunoştinŃă
întrucât părŃile fiind bolnave nu s-au prezentat la instanŃă, dar s-au
împăcat prin act autentic în faŃa notarului, poate constitui un fapt
309 D.V.Mihăescu, V.Rămureanu, op.cit, p.168. 310 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.187/1972. Culegeri de decizii, p.466. C.Furtună. Gh.Brenciu. AcŃiunea civilă în procesul penal. Craiova. 1995. 311 Trib.Timiş, dec. pen. nr.421/1980, RRD nr.2/1981, p.70. 312 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec.nr.2499/1976, Repertoriul de practică judiciară pe anii 1975-1980 (Repertoriu II), p.360. 313 C.A.Bucureşti. s.II pen. D.nr.32/1997. Culegere de practică judiciară.p.366. 314 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec.nr.911/1955, Culegere de decizii, p.230.
206
nou determinant în revizuirea hotărârii prin care inculpatul a fost
condamnat315.
Există posibilitatea ca unele împrejurări noi să fie invocate în
revizuire ca urmare a unor descoperiri ştiinŃifice de dată recentă faŃă
de care instanŃa să fi avut anterior o altă reprezentare eventual
eronată, datorită limitelor cunoaşterii ştiinŃifice316.
În legătură cu probele noi se mai pune şi problema eficienŃei
probatorii a acestora. Altfel spus chestiunea care se ridică este de a
şti dacă noile probe trebuie să demonstreze certitudinea erorii
judiciare sau numai posibilitatea ei.
Legea stabileşte că probele noi constituie temei de revizuire dacă
pe baza lor se poate dovedi netemeinicia hotărârii atacate (de
achitare, de încetare a procesului penale ori de condamnare).
DispoziŃiile legii lasă să se înŃeleagă că este suficient ca noile probe să
determine un dubiu serios cu privire la temeinicia hotărârii supuse
revizuirii, de natură a zdruncina încrederea în justeŃea soluŃiei
pronunŃate317.
b) Al doilea caz de revizuire este aplicabil când un martor, un
expert sau un interpret a săvârşit infracŃiunea de mărturie
mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere (art.394 alin.1 lit.b).
Spre deosebire de cazul precedent, unde revizuirea se întemeia
pe lipsa unui probe, în situaŃia analizată proba folosită în
soluŃionarea cauzei a fost denaturată de o activitate infracŃională.
315 Jud.Mediaş, sent.pen. nr.559/1970, RRD nr.4/1971, p.121. 316 Cu titlu de curiozitate exemplificăm din literatura de specialitate cazul farmacistului Duval condamnat în FranŃa la închisoare pe viaŃă pentru omor prin otrăvire cu arsenic întrucât în corpul victimei s-au găsit urme ale acestei substanŃe; după 24 de ani de executare condamnatul a făcut cerere de revizuire pe baza ultimelor descoperiri ale toxicologiei care indicau posibilitatea existenŃei naturale a unor cantităŃi de arsenic în corpul uman. Cererea de revizuire a fost respinsă iniŃial; abia după ce ştiinŃa a demonstrat neîndoielnic că în corpul omenesc pot apare până la 3 mgr de arsenic pe cale naturală s-a admis revizuirea acestei cauze. 317 D.V.Mihăescu. V.Rămureanu. op.cit. p.186.
207
Împrejurarea trebuie să fi rămas necunoscută instanŃei care a
rezolvat cauza.
Mărturia mincinoasă trebuie să se fi produs în cauza supusă
revizuirii şi nu în altă cauză, iar denaturarea probei să fi dus la darea
unei hotărâri judecătoreşti nelegale sau netemeinice (art.394 alin.3).
Prin acest motiv de revizuire se poate ajunge la schimbarea încadrării
juridice, redozarea pedepsei sau alt tratament juridic aplicat cauzei,
întrucât temeiul de revizuire nu necesită adoptarea unei soluŃii
diametral opuse faŃă de hotărârea atacată.
Mărturia mincinoasă trebuie să fi influenŃat hotărâtor
soluŃionarea cauzei, pentru că legea permite folosirea acestui motiv de
revizuire numai dacă „a dus” la darea unei hotărâri greşite (influenŃa
probei mincinoase a fost determinantă în momentul soluŃiei iniŃiale).
Cea mai importantă condiŃionare a admiterii acestui caz de
revizuire este de ordin formal. Potrivit art.395 alin.1 mărturia
mincinoasă invocată drept temei de revizuire nu se poate dovedi decât
prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanŃa procurorului, dacă
prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei318. Hotărârea
judecătorească, deşi legea nu o precizează, trebuie să fie definitivă,
stabilind mărturia mincinoasă fără posibilitatea de îndoială.
Restrângerea procedurii de probare a mărturiei mincinoase se
impune din mai multe puncte de vedere. În primul rând ea constituie
o barieră care împiedică invocarea lesnicioasă a motivului; astfel,
părŃile ar putea introduce cererea de revizuire cu uşurinŃă, în ideea
dovedirii ulterioare, în cadrul judecării revizuirii, a relei credinŃe a
unui martor expert sau interpret. În al doilea rând, procedura de
revizuire este degrevată de rezolvarea unui aspect adiacent, greoi şi
318 Trib.Braşov, dec. pen. nr.28/1969, RRD nr.2/1970, p.169. T.Bucureşti. s.II pen. sentinŃa nr.125/1998. Culegere de practică judiciară. p.45.
208
complicat, cum este cel al dovedirii neîndoielnice a denaturării unei
probe. În sfârşit, stabilirea certă şi cu toate garanŃiile procesuale a
infracŃiunii de mărturie mincinoasă se poate realiza cel mai bine pe
calea desfăşurării obişnuite a unui proces separat.
Reglementarea română actuală nu cere ca hotărârea de
constatare a mărturiei mincinoase să fie una exclusiv de condamnare,
(de ex. mărturia mincinoasă a fost săvârşită în condiŃii de existenŃă a
unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei – eroare de
fapt, constrângere morală etc.). De asemenea, prin ordonanŃa
procurorului se poate dispune scoaterea de sub urmărire penală sau
încetarea urmăririi penale pentru mărturia mincinoasă (de ex. în
condiŃiile art.10 lit.b1 sau art.10 lit.g).
DeclaraŃia mincinoasă a martorului nu trebuie să constituie
obligatoriu o infracŃiune, determinată fiind constatarea pe cale
judiciară a denaturării adevărului319.
Art.395 alin.2 admite că mărturia mincinoasă se poate constata
în procedura de revizuire sau prin alte dovezi decât hotărârea
judecătorească sau ordonanŃa procurorului. Aceasta este posibil când
nu s-a putut examina fondul cauzei potrivit art.395 alin.1.
Este de observat că legea foloseşte expresii diferite: organele
judiciare menŃionate la art.395 alin.1 „nu pot” sau „nu au putut”
examina fondul cauzei. Aceasta întrucât cauzele de înlăturare a
răspunderii penale – moartea făptuitorului, amnistia, prescripŃia etc.
– pot interveni diferenŃiat, fie înainte de începerea noului proces
penal, fie după declanşarea lui.
Când dovada mărturiei mincinoase nu se poate face prin
hotărâre judecătorească sau ordonanŃa procurorului, caracterul
319 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec.nr.339/1982 RRD nr.4/1983, p.76.
209
mincinos al declaraŃiei urmează să rezulte şi din alte elemente
probatorii, în cursul procedurii de revizuire320.
c) Al treilea caz de revizuire survine când un înscris care a
servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals
(art.394 alin.1 lit.c).
Cazul este foarte apropiat de cel precedent bazându-se tot pe
faptul că proba care a determinat soluŃionarea eronată a cauzei a fost
denaturată. În afara declaraŃiilor mincinoase ale unor martori pot
duce la erori judiciare şi înscrisurile false; de aceea, regimul juridic al
acestui caz de revizuire este conceput în aceleaşi condiŃii, motiv
pentru care reglementările şi explicaŃiile enunŃate la cazul anterior
urmează a se avea în vedere în mod corespunzător321.
Principial este de admis, că erorile judiciare pot fi determinate de
orice probe denaturate şi nu numai de declaraŃiile mincinoase ale
unor martori, experŃi sau interpreŃi, ori de falsitatea unor înscrisuri.
Totuşi, legislaŃia noastră nu reglementează expres, într-un regim
juridic special, decât cazul acestora, pentru alte împrejurări
avându-se în vedere primul motiv de revizuire, care prin conŃinutul
lui larg prezintă temeiul general de înglobare a tuturor situaŃiilor.
d) Al patrulea caz prevede că revizuirea poate fi întemeiată în
ipoteza în care un membru al completului de judecată, procurorul ori
persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o
infracŃiune în legătură cu cauza a cărei revizuiri se cere (art.394
alin.1 lit.d).
Practica judiciară şi istoria procesului penal au demonstrat, că
în unele cazuri greşita soluŃionare a pricinilor penale s-a datorat şi
unor manifestări de abuz sau corupŃie din partea organelor judiciare
320 Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, secŃ.pen., dec. nr.5896/2004, nepublicată. 321 A se vedea şi I.Neagu. Unele aspecte procedurale privind falsul în înscrisuri. A.U.B., 1974. p.123.
210
care au desfăşurat activitatea în cauza respectivă. Probabilitatea este
desigur foarte redusă în condiŃiile unui mecanism procesual corect şi
bine pus la punct, dar nu poate fi exclusă cu desăvârşire, motiv
pentru care un astfel de caz este reglementat – în diverse variante
apropiate ca esenŃă – în toate legislaŃiile.
Împrejurarea că un organ judiciar a săvârşit o infracŃiune în
rezolvarea unei cauze penale nu duce la prezumŃia că acesta ar fi
procedat identic şi în alte cauze. Dacă ar fi aşa, s-ar naşte un drept
foarte larg şi nedeterminat pentru toate persoanele a căror cauză a
fost vreodată în instrumentarea acelui organ judiciar, ceea ce desigur
este inacceptabil.
De asemenea, faptul că un judecător, procuror, sau organ de
cercetare a săvârşit o infracŃiune în legătură cu o cauză, nu poate
crea prin ea însăşi, ipso facto, un temei de revizuire a acelei pricini.
Motivul este întemeiat numai dacă comiterea infracŃiunii a dus la
darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice în cauză (art.394 alin.3).
În consecinŃă, dacă judecătorul a primit mită pentru a achita pe
inculpat şi totuşi l-a judecat corect, dând soluŃia cuvenită, partea nu
poate, în caz de condamnare a judecătorului pentru luarea de mită,
cere revizuirea procesului invocând acest motiv.
Când cererea de revizuire este întemeiată pe art.394 lit.d,
instanŃa are obligaŃia să verifice dacă infracŃiunea săvârşită de
organul judiciar a determinat nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii
atacate. Într-o speŃă, s-a susŃinut că instanŃa trebuie să ceară spre
verificare dosarul prin care fostul lucrător din cadrul organului de
cercetare fusese condamnat pentru exercitarea de violenŃe cu ocazia
ascultării unui martor, pentru a putea conchide dacă în felul acesta
211
martorul a dat declaraŃii nereale, de natură a influenŃa soluŃia
pronunŃată în cauza a cărei revizuire se cere322.
Şi în acest caz sunt aplicabile prevederile art.395 alin.1 care
pretind dovedirea infracŃiunii comise de organul judiciar pentru o
hotărâre judecătorească sau prin ordonanŃa procurorului, respectiv în
împrejurările arătate în art.395 alin.2 C.p.p.
e) Al cincilea caz de revizuire se întemeiază pe existenŃa a două
sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia
(art.394 alin.1 lit.e).
Din punct de vedere istoric cazul este cel mai vechi, în practica
legislativă fiind de multă vreme unanim admis că atunci când două
hotărâri sunt neconciliabile, subzistă cu siguranŃă o eroare judiciară.
Astfel apare logic şi evident, că într-o asemenea situaŃie este posibil
să fie greşite ambele hotărâri sau numai una din ele; dar se exclude
cu desăvârşire ca ambele să cuprindă soluŃia justă. De aceea,
revizuirea acestor hotărâri se impune cu necesitate.
Pot constitui exemple de inconciabilitate situaŃii cum ar fi cele
când: hotărârile condamnă ca autor exclusiv al aceleiaşi fapte
materiale două persoane diferite; într-o cauză se condamnă un
inculpat pentru o anumită faptă, iar în altă cauză se achită cineva pe
considerentul că acea faptă este inexistentă; autorul este condamnat
printr-o hotărâre, iar complicele judecat ulterior este achitat de o altă
hotărâre care stabileşte că fapta nu este prevăzută de legea penală; o
persoană este condamnată în hotărâri diferite pentru fapte pe care
le-a comis în acelaşi timp, dar localizate spaŃial la distanŃe foarte
mari; o hotărâre condamnă o persoană pentru tăinuire la o
infracŃiune pe care a doua hotărâre o stabileşte ca nesăvârşită etc.
322 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.1136/1975, Repert.pract. vol.II, p.361.
212
Spre deosebire de celelalte cazuri de revizuire în care era atacată
o singură hotărâre definitivă, în cazul prevăzut de art.394 alin.1 lit.e
sunt supuse revizuirii toate hotărârile judecătoreşti care nu se pot
concilia.
Hotărârile inconciliabile supuse revizuirii trebuie să prezinte
următoarele caracteristici:
- să aibă caracter penal; problema inconciliabilităŃii nu se pune
într-o hotărâre judecătorească penală şi una civilă;
- să conŃină o rezolvare a fondului cauzei; nu se poate reŃine
caracterul neconciliant dintre o hotărâre care rezolvă fondul
cauzei şi una de declinare a competenŃei;
- inconciliabilitatea să rezulte din dispozitivul hotărârilor
judecătoreşti şi se referă la situaŃii de fapt nu de drept323.
Prin decizia nr.250/2004 Curtea ConstituŃională a statuat că
prevederile art.394 C.p.p. sunt constituŃionale324.
SecŃiunea III
Introducerea cererii de revizuire
Persoanele care pot cere revizuirea potrivit art.396 C.p.p. pot
cere revizuirea cauzei oricare parte din proces în limitele calităŃii sale
procesuale, soŃul sau rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi
după moartea acestuia, procurorul din oficiu şi organele de conducere
ale unităŃilor la care se referă art.145 C.p.
Întrucât hotărârile judecătoreşti sunt supuse revizuirii atât cu
privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă a cauzei,
323 Traian Pop, op.cit., vol.IV, p.517. 324 Publicată în M.Of. nr.728/2004.
213
dreptul de a introduce revizuirea este asigurat tuturor părŃilor. Legea
pune o singură condiŃie şi anume părŃile să folosească instituŃia în
limitele calităŃii procesuale; partea civilă şi partea responsabilă
civilmente se limitează la latura civilă, iar partea vătămată la latura
penală a cauzei. În legătură cu partea vătămată în literatura de
specialitate s-a emis părerea că revizuirea introdusă de aceasta, din
moment ce nu e limitată expres, poate avea în vedere latura penală a
oricărei cauze şi nu numai pe aceea în care acŃiunea penală se pune
în mişcare la plângerea prealabilă325.
Revizuirea este singura cale de atac extraordinară pe care o pot
exercita soŃul sau rudele apropiate celui interesat şi numai când
acesta este condamnat. NoŃiunea de rudă apropiată este lămurită de
art.149 C.p.
Pentru substituŃii procesuali legea permite introducerea cererii
de revizuire chiar şi după moartea celui condamnat, fie în scopul
reabilitării memoriei defunctului fie sub aspectele intereselor izvorâte
din latura civilă a cauzei.
Procurorul poate din oficiu cere revizuirea în favoarea sau în
defavoarea oricărei părŃi.
Când vreo faptă sau împrejurare care ar motiva revizuirea este
cunoscută de conducerea unităŃilor la care se referă art.145 C.p.p.
aceasta este obligată să sesizeze parchetul.
Cererea de revizuire. În conformitate cu art.397 cererea de
revizuire se redactează în scris. În cuprins se arată cazul pe care se
întemeiază cererea şi se menŃionează mijloacele de probă prin
intermediul cărora se dovedeşte motivul invocat.
Cererea astfel întocmită se adresează procurorului de la
parchetul de pe lângă instanŃa care a judecat cauza în primă 325 D.V.Mihăescu. V.Rămureanu. op.cit. p.219.
214
instanŃă. Dacă procedura de revizuire se declanşează de procuror din
oficiu, competenŃa revine acestui organ judiciar.
În consecinŃă, nelegal a procedat instanŃa care a trecut la
soluŃionarea revizuirii fără a trimite cauza procurorului competent326.
Termenul de revizuire. Cererea de revizuire urmează a se
introduce într-un termen fixat în mod diferenŃiat de art.398 C.p.p. În
fixarea acestui termen nu are importanŃă cine introduce cererea de
revizuire ci împrejurarea dacă aceasta este sau nu în favoarea
inculpatului (art.398 alin.2)327.
Cererea de revizuire introdusă în favoarea condamnatului se
poate face oricând pentru că interesul înlăturării erorii judiciare în
asemenea situaŃie este atât de mare încât legea a înŃeles să nu
limiteze acest act de echitate de un anumit termen. Pentru a marca
suplimentar neîngrădirea în timp a cererii de revizuire, legea a
adăugat că ea se poate introduce de către condamnat chiar după
executarea pedepsei sau de către rude sau soŃ chiar şi după moartea
condamnatului. În schimb în defavoarea condamnatului, acelui
achitat sau a celui faŃă de care s-a încetat procesul penal, revizuirea
se poate cere numai în termen de 1 an.
În cazul întemeierii cererii pe art.394 lit.a (probe noi) sau pe
următoarele trei cazuri de revizuire (art.394 lit.b, c, d), când cele
invocate nu sunt constatate prin hotărâre judecătorească definitivă
termenul începe să curgă de la data în care faptele sau împrejurările
determinate ale cererii au fost cunoscute de revizuent.
În cazurile prevăzute de art.394 lit.b, c şi d, dacă sunt constate
prin hotărâre definitivă termenul curge de la data cunoaşterii de către
326 Trib. Jud. Hunedoara, dec.pen. nr.260/1973 RRD nr.9/1973, p.159. 327 Prin decizia nr.52/2005 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.398 alin.2 sunt constituŃionale (M.Of. nr.145/2005).
215
revizuent a hotărârii definitive prin care se constată una din situaŃiile
prevăzute.
Termenul de 1 an curge în aceleaşi condiŃii şi pentru procuror.
În art.398 nu se prevede nimic despre termenul în care
revizuirea poate fi introdusă pe motivul arătat la lit.e. Tăcerea legii nu
este întâmplătoare pentru că scurgerea unui termen în condiŃiile în
care hotărârile nu s-ar concilia nici nu s-ar justifica întrucât într-o
asemenea situaŃie activitatea de justiŃie fiind nesatisfăcătoare ambele
hotărâri urmează a fi desfiinŃate.
În afara termenului de un an, pentru revizuirea în defavoarea
inculpatului legea fixează şi o condiŃie negativă. Revizuirea va fi
posibilă numai dacă nu a intervenit o cauză care împiedică punerea
în mişcare a acŃiunii penale sau continuarea procesului penal
(art.398 alin.4). De exemplu, dacă în interval de un an, de la
achitarea definitivă a inculpatului procurorul descoperă probe noi de
vinovăŃie, cauza nu se va revizui dacă a survenit amnistierea
infracŃiunii, moartea făptuitorului sau orice altă piedică în exercitarea
din nou a acŃiunii penale.
SecŃiunea IV
Procedura prealabilă în faŃa procurorului
Dacă cererea de revizuire s-a făcut de către un solicitant,
procurorul va dispune începerea procedurii prin rezoluŃie, iar în caz
de sesizare din oficiu va întocmi un proces verbal328.
După introducerea cererii de revizuire, procurorul o examinează
şi dacă aceasta nu îndeplineşte condiŃiile legale, cheamă pe revizuent 328 În absenŃa unei reglementări exprese se aplică prin analogie normele de la începerea urmăririi penale (art.228).
216
în vederea completării sau precizării acesteia (art.397 alin.3), iar dacă
este cazul îl şi ascultă (art.399 alin.1)329.
De cele mai multe ori pot exista dubii în legătură cu veridicitatea
celor arătate în cererea de revizuire. De aceea s-a prevăzut că dacă
este necesar procurorul dispune prin ordonanŃă efectuarea de
cercetări.
Totodată când necesităŃile impun, procurorul cere şi dosarul
iniŃial al cauzei.
Cercetarea seamănă cu cea întreprinsă în cadrul urmăririi
penale, principala sarcină fiind strângerea şi verificarea probelor
legate de temeinicia cauzei de revizuire invocate. Deosebirea
fundamentală faŃă de cercetările din cadrul urmăririi penale rezultă
din obiectivul diferit al celor două activităŃi. În cadrul cercetărilor
efectuate potrivit art.399 nu se iau de pildă, măsuri preventive faŃă de
cel în defavoarea căruia s-a făcut cererea, nu se pot iniŃia măsuri
asiguratorii şi alte asemenea activităŃi care depăşesc obiectul
cercetărilor efectuate în cadrul revizuirii. Pentru efectuarea
cercetărilor procurorul poate delega organul de cercetare penală;
dispoziŃiile art.217 alin. ultim se aplică în mod corespunzător.
Termenul de efectuare a cercetărilor este de 2 luni de la data
introducerii cererii de revizuire.
La terminarea cercetărilor procurorul întocmeşte concluzii de
revizuire în care sintetizează rezultatele cercetărilor şi opinia sa în
legătură cu temeinicia cererii de revizuire330. Concluziile procurorului
nu pot fi echivoce sau să nu exprime un punct de vedere.
329 În practică s-a hotărât că, dacă în cererea de revizuire condamnatul a arătat că se află în posesia unor probe de natură să stabilească adevăratul făptuitor şi solicită audierea sa de procuror spre a-i comunica datele noi pe care le deŃine, audierea este necesară pentru a cunoaşte probele noi şi a se obŃine explicaŃii în legătură cu cele menŃionate în cererea scrisă (Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.2833/1971, RRD nr.10/1971 p.162). 330 Concluziile procurorului pot fi pozitive sau negative (V.Dongoroz ş.a. ExplicaŃii teoretice vol.II, p.269).
217
Aceste concluzii împreună cu întreg materialul cauzei se
înaintează instanŃei. Ele se întocmesc şi se înaintează chiar dacă
procurorul este de părere că cererea de revizuire este neîntemeiată,
fiind obligat a sesiza instanŃa în toate cazurile331. Singura în măsură
a hotărî asupra netemeiniciei cererii (respingerii ei) este instanŃa de
judecată.
Hotărârea prin care se soluŃionează cererea de revizuire adresată
direct instanŃei, fără parcurgerea procedurii în faŃa procurorului este
contrară legii şi urmează a fi casată332.
SecŃiunea V
Judecarea în principiu a revizuirii
În sistemul nostru procesual judecarea revizuirii are două
momente distincte: judecarea în principiu a cererii şi judecarea cauzei
în fond. Rezolvarea acestor două etape diferite se face de către aceiaşi
instanŃă (sistemul competenŃei unitare)333.
Competentă în materie de revizuire este instanŃa care a judecat
cauza în primă instanŃă (art.401 C.p.p.). DispoziŃia este în
concordanŃă cu natura juridică a revizuirii care fiind o cale de
retractare a hotărârii urmează a fi soluŃionată de aceiaşi instanŃă care
a judecat anterior cauza. În caz de inconciliabilitate a hotărârilor
competenŃa se determină potrivit dispoziŃiilor art.35 C.p.p. fiind
331 Dacă inculpatul a cerut revizuirea sub ambele aspecte ale cauzei – penal şi civil – chiar dacă procurorul în concluziile sale a apreciat că cererea se justifică numai sub aspect civil, instanŃa soluŃionează cauza cu privire la ambele laturi ale procesului penal. Trib.Suprem, dec.pen. nr.133/1973. Reportoriu de practică judiciară, vol.II, p.384. 332 C.S.J. s..pen. dec.nr. 2236/2002 nepublicată. 333 Există legislaŃii care admit sistemul competenŃei divizate. În aceste sisteme admiterea în principiu se judecă de instanŃa ierarhic superioară, cum este de pildă în sistemul francez (vezi P.Bouzat, J.Pinatel, op.cit., vol.II, p.1173).
218
aplicabile regulile de preferinŃă sau prioritate admise de lege în caz de
conexitate şi indivizibilitate.
În literatura de specialitate şi practica judiciară s-au ridicat
numeroase probleme privind competenŃa instanŃei.
Când potrivit criteriilor din art.30 pot fi competente mai multe
organe, în practică s-a decis că cererea de revizuire se va judeca de
către instanŃa care se află la locul săvârşirii infracŃiunii334.
În stabilirea competenŃei la revizuire nu este determinant
organul în faŃa căruia a rămas hotărârea definitivă335. CompetenŃa
revizuirii revine instanŃei care a judecat în fond chiar dacă este vizată
îndreptarea exclusivă a hotărârii instanŃei de recurs336.
Compunerea completului de judecată este cea prevăzută de lege
pentru judecarea în primă instanŃă fiind diferenŃiată în funcŃie de
gradul instanŃei şi natura cauzei.
Participarea la judecarea cauzei a unui judecător care a făcut
parte din completul anterior nu constituie un motiv de
incompatibilitate din moment ce pronunŃarea se face asupra unor
aspecte necunoscute mai înainte337.
La judecarea în principiu a cererii de revizuire participarea
procurorului este obligatorie, o asemenea interpretare decurgând din
dispoziŃiile art.403 care impun instanŃei ascultarea concluziilor
procurorului.
Investirea instanŃei făcându-se prin concluziile procurorului
judecarea cererii de revizuire nu poate depăşi cazurile de revizuire la
care acestea se referă. Luarea în considerare din oficiu sau la cererea
părŃii interesate a unor împrejurări ce nu au fost sesizate
334 Trib.Suprem, dec.pen. nr.1505/1977, RRD nr.1/1978, p.69. 335 Trib.Suprem, dec.pen. nr.1745/1979, RRD nr.4/1980, p.65. 336 Trib.Suprem, dec.pen. nr.305/1979, RRD nr.10/1979, p.69. 337 Trib.Suprem, dec.pen. nr.2487/1974, RRD nr.4/1975, p.65.
219
procurorului şi nu au făcut obiectul cercetărilor acestuia nu este
posibil, pentru că s-ar depăşi limitele reglementărilor în materie. În
practică s-a decis că trimiterea dosarului la procuror spre a se face
cercetări cu privire la alte cazuri de revizuire pe care partea le-a
relevat în instanŃă, nu este admisibilă338.
Măsuri premergătoare. La primirea lucrărilor trimise de
procuror, se fixează termen de judecată pentru examinarea cererii de
revizuire, în vederea admiterii în principiu. Totodată se dispune
citarea la judecată a părŃilor interesate.
Persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea
poate să se afle în stare de deŃinere, fie în executarea hotărârii
atacate, fie în altă cauză. În acest caz, încunoştinŃarea despre
termenul de judecată este necesară pentru că legea obligă
participarea arestaŃilor la judecată. Totodată se iau măsuri pentru
desemnarea unui apărător din oficiu.
Nerespectarea acestui caz de asistenŃă juridică obligatorie
constituie un motiv de nulitate absolută339.
ŞedinŃa de judecată. Spre deosebire de admiterea în principiu a
contestaŃiei care nu are loc cu citarea părŃilor şi în contradictoriu
rezolvarea în principiu a cererii de revizuire reprezintă o şedinŃă de
judecată propriu-zisă la care participă părŃile interesate şi procurorul.
Scopul acestei activităŃi de judecată este examinarea de către
instanŃă, în condiŃiile de oralitate, publicitate şi contradictorialitate a
împrejurării dacă cererea de revizuire este făcută potrivit prevederilor
legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de
procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a
cererii. InstanŃa poate verifica oricare din probele pe care se
338 Trib.Dolj, dec.pen. nr.330/1971, RRD nr.8/1971, p.146. 339 Trib.Timiş, dec.pen. nr.1220/1969, RRD nr.5/1970, p.170.
220
întemeiază cererea sau care au fost adunate de procuror cu ocazia
cercetării. De asemenea, când este necesar, instanŃa poate administra
şi noi probe, fie din oficiu, fie la cererea procurorului sau a părŃilor
participante la judecată.
Examinarea şi verificarea probelor în cadrul admiterii în
principiu (art.403) nu duce la o rejudecare a fondului, activitatea
neconfundându-se cu rejudecarea cauzei în fond în condiŃiile
prevăzute de art.405 C.p.p.340 (regulile privind judecarea în primă
instanŃă).
Dacă procurorul nu l-a chemat pe condamnat în vederea
completării sau precizării cererii potrivit art.397 alin.3 instanŃa va
suplini aceasta neputând respinge cererea cu motivarea că nu sunt
întrunite condiŃiile prevăzute de art.397 C.p.p.341
Cu ocazia administrării probelor poate fi ascultat orice martor
cu excepŃia persoanelor prevăzute în art.394 lit.b şi d (martori, experŃi
sau interpreŃi vinovaŃi de mărturie mincinoasă şi alte persoane, care
au săvârşit infracŃiuni în pricina supusă revizuirii).
Când cererea de revizuire a fost făcută pentru un condamnat
decedat sau când condamnatul care a făcut cererea sau în favoarea
căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii,
judecata, prin derogare de la dispoziŃiile art.10 alin.1 lit.g, îşi va urma
cursul. Dacă instanŃa va admite în principiu cererea de revizuire,
după rejudecarea cauzei va hotărî potrivit dispoziŃiilor art.13 alin.2 şi
3 care se aplică în mod corespunzător.
SoluŃiile pe care le poate pronunŃa instanŃa în cadrul acestei
judecăŃi sunt: admiterea sau respingerea în principiu a cererii de
340 Trib. Suprem, secŃ.pen., dec. nr.1478/1977, RRD nr.1/1978, p.62. 341 Trib. Suprem, dec.pen. nr.1715/1974, Repertoriu de practică judiciară I, p.383.
221
revizuire. Hotărârea judecătorească dată în caz de admitere în
principiu este o încheiere, iar în caz de respingere o sentinŃă.
Dacă soluŃia este de admitere în principiu a cererii de revizuire,
odată cu pronunŃarea ei sau ulterior acestui moment, instanŃa poate
lua diverse măsuri (art.404). Astfel, instanŃa poate dispune
suspendarea executării hotărârii iar dacă sunt întrunite condiŃiile
legale şi este cazul, poate lua oricare dintre măsurile preventive342. În
urma admiterii în principiu a cererii de revizuire întemeiate pe
caracterul neconciliant al mai multor hotărâri, cauzele în care acestea
au fost pronunŃate se reunesc în vederea rejudecării.
SecŃiunea VI
Rejudecarea fondului cauzei
Rejudecarea cauzei reprezintă al doilea moment al judecăŃii în
revizuire, distinct de judecarea în principiu, atât sub aspect
procedural cât şi a soluŃiilor pronunŃate. Rejudecarea cauzei este
condiŃionată de admiterea în principiu a cererii de revizuire. Dacă
cererea a fost respinsă în principiu, rejudecarea nu mai are loc.
Rejudecarea echivalează cu o nouă judecare a cauzei în primă
instanŃă343. Art.405 alin.1 prevede că rejudecarea cauzei se face
potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanŃă,
fiind vorba, desigur, de o aplicare corespunzătoare, compatibilă cu
specificul revizuirii344.
342 Nu va fi cazul luării unor asemenea măsuri de exemplu, dacă persoana la care se referă cererea de revizuire este în curs de executare a unei pedepse cu închisoare. 343 Tr.Pop, op.cit., vol.IV, p.498. 344 D.V.Mihăescu, V.Rămureanu, op.cit., p.271.
222
Inculpatul arestat va fi adus obligatoriu la rejudecare. În cadrul
cercetării judecătoreşti se pot administra orice probe noi, dacă
acestea sunt necesare lămuririi cauzei şi sunt admise de instanŃă. În
ce priveşte probele deja administrate (fie cu ocazia judecăŃii
anterioare, fie în etapa judecăŃii în principiu) există o anumită
limitare a principiului nemijlocirii prin dispoziŃiile art.405 alin.2.
Legea prevede că instanŃa administrează probele deja cunoscute,
numai dacă găseşte necesar. În tot cazul, instanŃa este obligată a
reconsidera în lumina noilor probe, starea de fapt reŃinută din probele
anterior administrate, în aşa fel încât concluzia formată la rejudecare
să rezulte din totalitatea acestora.
În literatura de specialitate345 s-a conchis că instanŃa nu se
poate desesiza cu ocazia rejudecării trimiŃând cauza la procuror în
condiŃiile art.333. Argumentul principal invocat este că această
desesizare este specifică numai ciclului obişnuit al procesului penal şi
nu trebuie să funcŃioneze în cadrul excepŃional al revizuirii.
Rejudecarea se termină prin adoptarea uneia din următoarele
soluŃii:
a) dacă instanŃa constată cererea de revizuire întemeiată,
anulează hotărârea atacată în măsura în care a fost admisă revizuirea
(art.406 alin.1). Admiterea revizuirii poate să nu ducă la anularea
hotărârii în integritatea sa (de ex.: admiterea revizuirii laturii penale
lasă neatinsă hotărârea sub aspectele sale civile). În cazul admiterii
revizuirii întemeiate pe art.394 lit.e, instanŃa anulează toate
hotărârile care nu se pot concilia şi pronunŃă o nouă hotărâre potrivit
dispoziŃiilor art.346-353, care se aplică în mod corespunzător.
Efectul extensiv este propriu şi căii de atac a revizuirii,
dispoziŃiile art.373 aplicându-se în această materie. Ca urmare, dacă 345 Gh. Chivulescu, I.V.Socec, op.cit., p.182.
223
cererea de revizuire s-a admis, instanŃa este obligată să examineze
consecinŃele acesteia şi cu privire la părŃile care nu au făcut cerere
sau la care cererea nu se referă şi să extindă efectele revizuirii la ele,
fără însă să le creeze o situaŃie mai grea.
În cazul admiterii revizuirii, eroarea judiciară trebuie reparată
sub toate aspectele posibile. Se impune deci anularea retroactivă a
hotărârii revizuite şi a efectelor sale. Efectul retroactiv este una din
caracteristicile care deosebeşte revizuirea de reabilitare346.
Consacrarea principiului de mai sus este dată de art.406 alin.3
care prevede că instanŃa, dacă este cazul, dispune restituirea
amenzilor plătite a averii confiscate şi a cheltuielilor judiciare pe care
cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era Ńinut să le suporte.
Pentru cei condamnaŃi la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei
la locul de muncă, se va dispune restituirea cotei făcute venit la
bugetul statului şi calcularea ca vechime şi continuitate în muncă a
duratei pedepsei executate.
b) instanŃa respinge revizuirea când în urma rejudecării constată
că pretinsa eroare judiciară nu s-a comis (art.406 alin. ultim). Cererea
de revizuire neafectând hotărârea atacată, aceasta se menŃine. Dacă
în cursul procedurii s-a dispus suspendarea executării hotărârii
atacate, ea încetează ope legis, prin respingerea cererii de revizuire,
chiar dacă nu se menŃionează expres în hotărârea de respingere.
În conformitate cu art.407 sentinŃele instanŃei de revizuire, pe
care aceasta le pronunŃă potrivit art.403 alin.3 şi art.406 alin.1 sunt
susceptibile de a fi atacate ca şi hotărârile la care se referă revizuirea,
iar deciziile date de apel sunt supuse recursului. Rezultă, că pot fi
atacate cu apel sentinŃele de respingere în principiu a cererii de
revizuire şi cele prin care se anulează hotărârea după rejudecare; nu 346 P.Bouzat, J.Pinatel, op.cit., vol.II, p.1175.
224
pot fi însă apelate încheierile de admitere în principiu. Cu privire la
sentinŃa de respingere a revizuirii după rejudecare art.407 nu se
pronunŃă expres. Considerăm, că în acest caz nu poate fi aplicabilă
decât regula ce se degajă din principiul general statuat în art.361
alin.1, după care sentinŃele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu
prevede altfel. Tăcerea art.407 C.p.p. nu poate fi reŃinută decât ca o
simplă inadvertenŃă de text347, orice altă interpretare fiind absurdă348.
347 În acelaşi sens Gr. Theodoru, Hotărârile penale supuse recursului, RRD nr.7/1969, p.14. 348 V.Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, vol.II, p.277.
225
CAPITOLUL VII
RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII
Recursul în interesul legii apare în multe legislaŃii ca o cale de
atac extraordinară cu un conŃinut şi o natură juridică cu totul aparte.
Principala sa caracteristică se bazează pe faptul că în caz de admitere
casarea hotărârii definitive este pur teoretică, fiind pronunŃată fără să
urmeze o altă rejudecare şi care nu are alt scop decât de a da
satisfacŃie principiilor de drept şi de a indica instanŃelor
jurisprudenŃa instanŃei supreme.
Recursul în interesul legii reprezintă o instituŃie tradiŃională în
legislaŃia română, Codul de procedură penală din 1936
reglementându-l într-o formă evoluată şi diferenŃiată faŃă de modelele
clasice occidentale. Codul din 1936 instituia recursul în interesul legii
în două modalităŃi distincte după cum această instituŃie se exercita
într-o speŃă concretă sau avea caracter de indicaŃie generală în
privinŃa jurisprudenŃei instanŃei supreme, faŃă de diverse chestiuni cu
privire la care interpretările celorlalte instanŃe erau neunitare.
În art.496 al Codului din 1936 se prevedea că dacă împotriva
unei hotărâri definitive supuse casării (deci în care existau vicii dintre
cele care constituiau motive de recurs), nici una din părŃi nu declara
recurs, Ministerul Public putea face recurs din oficiu în interesul legii.
Dacă în urma admiterii recursului în interesul legii hotărârea era
226
casată, părŃile nu se puteau raporta la această decizie pentru a o
opune executării hotărârii. Casarea nu se răsfrângea în principiu
asupra părŃilor decât în anumite cazuri.
În art.497 al fostului Cod se reglementa cea de-a doua
modalitate a recursului în interesul legii, care practic nu se manifesta
ca o cale de atac îndreptată împotriva unui caz concret, cu rezolvarea
corespunzătoare a unei anumite speŃe. În acest cadru juridic instanŃa
supremă îşi manifesta punctul de vedere teoretic cu privire la
interpretarea corectă a unor chestiuni care primiseră soluŃionări
diferite din partea celorlalte instanŃe.
IniŃial, în Codul de procedură penală din 1969 recursul în
interesul legii nu era reglementat.
După o absenŃă de 45 de ani din legislaŃie, recursul în interesul
legii a fost reintrodus prin Legea nr.45/1993, reglementarea fiind
ulterior modificată prin Legea nr.281/2003.
În reglementarea actuală s-a optat pentru forma procesuală
admisă de art.497 din fostul cod care considera recursul în interesul
legii ca un instrument de îndrumare al jurisprudenŃei în general.
În tradiŃia juridică românească acest model procesual are o
anumită continuitate, el manifestându-se pe calea activităŃii specifice
de îndrumare pe care Tribunalul Suprem trebuia să o exercite prin
aşa numitele decizii de îndrumare după ce art.497 a fost abrogat349.
Între fostele decizii de îndrumare şi actualul recurs în interesul
legii există numeroase diferenŃe.
IniŃiativa deciziei de îndrumare nu aparŃinea procurorului
general sau ministrului justiŃiei, astfel cum aceasta este posibil în
cazul recursului în interesul legii.
349 ConstituŃia din 1965 prevedea în art.95 că în vederea aplicării unitare a legilor în activitatea de judecată Tribunalul Suprem emite în plenul său decizii de îndrumare.
227
În legătură cu forŃa juridică a deciziilor de îndrumare au fost
vehiculate în teorie şi practică numeroase opinii mergând până la
punerea în discuŃie a faptului dacă acestea constituie sau nu izvor de
drept350. În prezent, această problemă este tranşată clar de lege prin
precizările făcute în art.4142 C.p.p.
Art.4142 prevede că procurorul general direct sau ministrul
justiŃiei prin intermediul procurorului general are dreptul, pentru a
asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de
procedură penală pe întreg teritoriul Ńării, să ceară Înaltei CurŃi de
CasaŃie şi JustiŃie să se pronunŃe asupra chestiunilor de drept care
au primit o soluŃionare diferită din partea instanŃelor judecătoreşti.
Deciziile prin care se soluŃionează sesizările se pronunŃă de
SecŃiile Unite şi sunt obligatorii. Hotărârile se publică în Monitorul
Oficial precum şi pe pagina de internet a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi
JustiŃie. Ele se aduc la cunoştinŃă instanŃelor şi de Ministerul
JustiŃiei.
SoluŃiile se pronunŃă numai în interesul legii, nu au efect asupra
hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaŃia
părŃilor din acele procese.
Potrivit Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară în cazul
în care Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie judecă în SecŃii Unite
şedinŃa de judecată este prezidată de preşedintele instanŃei iar la
şedinŃa de judecată participă procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
La judecată trebuie să ia parte cel puŃin 2/3 din numărul
judecătorilor, iar decizia poate fi luată numai cu majoritatea voturilor
celor prezenŃi.
350 Vezi şi Gr.Theodoru.op.cit.p.523.
228
În aplicarea art.4142 C.p.p., admiŃând recursul în interesul legii
declarat de procurorul general, SecŃiile Unite ale Înaltei CurŃi de
CasaŃie şi JustiŃie au statuat că :
- în cazul producerii unui accident de circulaŃie având ca
urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de
asigurare obligatorie de răspundere civilă cu societatea de asigurare
potrivit Legii nr.136/1995, această societate participă în procesul
penal în calitate de asigurator de răspundere civilă şi nu în calitate de
parte responsabilă civilmente (decizia nr.I/2005);
- infracŃiunile prevăzute în Legea nr.78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie precum şi orice alte
cauze derivate din cele prevăzute în această lege se judecă în primă
instanŃă la judecătorii, tribunale şi curŃi de apel de complete formate
dintr-un singur judecător; în cazul infracŃiunilor de corupŃie săvârşite
de alte persoane decât cele menŃionate în Legea nr.78/2000,
completele de judecată se constituie potrivit dispoziŃiilor cu caracter
general cuprinse în Legea nr.304/2004 (decizia nr.V/2005);
- în cazul infracŃiunilor prevăzute de art.279 alin.2 lit.a C.p.p.
săvârşite de poliŃişti care au calitatea de organe de cercetare penală
ale poliŃiei judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului,
iar acesta după efectuarea urmăririi penale poate sesiza instanŃa de
judecată prin rechizitoriu (decizia nr.VIII/2005);
- încheierea prin care se dispune în cursul urmăririi penale
respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetarea arestării
preventive nu poate fi atacată separat cu recurs; încheierea dată în
primă instanŃă şi în apel prin care se dispune respingerea cererii de
revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi
atacată separat cu recurs (decizia nr.XII/2005);
229
- plângerea adresată direct instanŃei de judecată împotriva
rezoluŃiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanŃei ori după
caz a rezoluŃiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau
încetare a urmăririi penale date de procuror fără ca acestea să fie
atacate în prealabil potrivit art.278 C.p.p. la procurorul ierarhic
superior este inadmisibilă (decizia nr.XIII/2005);
- în cauzele în care acŃiunea penală s-a stins în faza de urmărire
penală printr-o rezoluŃie de netrimitere în judecată adoptată de
procuror, acesta are calitatea de a exercita în faŃa instanŃei civile
acŃiunea pentru desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris
falsificat, numai în cazurile prevăzute de art.45 alin.1 C.p.civ.; în
toate celelalte cazuri această acŃiune aparŃine părŃilor (decizia
nr.XV/2005);
- în cazul în care judecătorul sau instanŃa se pronunŃă prin
încheiere asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei
minute sub sancŃiunea nulităŃii absolute (decizia nr.XVII/2005).
230
CAPITOLUL VIII
EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PENALE
SecŃiunea I
NoŃiuni introductive privind executarea hotărârilor penale
1. Punerea în executare, fază a procesului penal
Realizarea legilor penale nu se obŃine numai prin soluŃionarea
pe cale jurisdicŃională a conflictului născut din încălcarea legii, ci
reclamă şi o efectivă aplicare a sancŃiunilor şi dispoziŃiilor pe care
judecata le-a pronunŃat prin hotărârea care a pus capăt definitiv
acestui conflict351.
Punerea în executare a hotărârii constituie o fază distinctă a
procesului penal, pentru că obiectul său este deosebit în raport de cel
pe care şi-l propune urmărirea penală şi judecată. De asemenea,
diferite sunt raporturile juridice procesuale de executare faŃă de cele
care se instituie în cursul urmăririi penale sau judecăŃii. Ca
argument de text şi de sistematizare poate fi invocat sistemul părŃii
speciale a Codului de procedură penală care după ce reglementează
urmărirea penală şi judecata în primele două titluri, dispun asupra
executării în Titlul III (art.415-464), deci într-o diviziune separată,
ceea ce învederează concepŃia legiuitorului de a considera această
351 V.Dongoroz ExplicaŃii teoretice, vol.II, pg.349.
231
activitate judiciară cu totul distinctă de celelalte faze ale procesului
penal.
Faza procesuală a punerii în executare se plasează după
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti şi potrivit art.419 C.p.p.
debutează prin primele activităŃi judiciare pe care le întreprinde la
instanŃa de executare judecătorul delegat cu efectuarea punerii în
executare.
Limita ultimă a acestei faze se epuizează odată cu începerea
executării efective a sancŃiunilor sau a dispoziŃiilor cuprinse în
hotărâre. Executarea propriu-zisă nu aparŃine procesului penal, în
mod just deosebindu-se în literatura de specialitate, executarea
pedepsei de punerea în executare352.
În afara dispoziŃiilor generale (art.415-419) şi comune (art.460-
464), normele cuprinse în Titlul III al PărŃii speciale pot fi grupate în
două mari categorii: după cum ele reglementează activităŃi de punere
în executare a hotărârilor definitive (art.420-446) sau proceduri
judiciare privind executarea (art.447-459).
DistincŃia este importantă pentru că numai normele din prima
categorie constituie dispoziŃii care reglementează desfăşurarea
procesului penal şi pot fi considerate ca făcând parte din ultima fază
a procesului.
Dimpotrivă, celelalte norme nu reglementează activităŃi din
cadrul procesului penal, ci proceduri judiciare prin care se rezolvă
diverse cereri sau incidente survenite în cursul executării.
Normele procesuale amintite nu acoperă nevoile de reglementare
ale executării hotărârilor penale. De aceea, ele se împletesc cu
normele care reglementează regimul juridic al executării efective a
352 V.Dongoroz, op.cit. pg. 293; I.Neagu, op. cit., pg.234.
232
pedepselor353 şi a celorlalte dispoziŃii din hotărâre şi care aparŃin
dreptului execuŃional şi altor ramuri de drept.
2. Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale
NoŃiune. Pentru ca hotărârile penale să poată fi puse în
executare cauza penală trebuie să ajungă în stadiul de lucru judecat,
hotărârile căpătând acea autoritate (putere) ce decurge din situaŃia
juridică respectivă.
Prin lucru judecat se înŃelege situaŃia juridică rezultată din
soluŃionarea definitivă şi irevocabilă a unui conflict dedus înaintea
judecăŃii. Este deci lucru judecat ceea ce instanŃele hotărăsc în mod
definitiv, în fapt şi în drept, asupra învinuirii care formează obiectul
procesului penal354.
Lucru judecat (res judicata) respectiv soluŃia cuprinsă în
hotărârea definitivă se consideră că reflectă adevărul şi dă rezolvarea
legală cuvenită cauzei (res judicata pro veritate habetur).
Efectele lucrului judecat. SituaŃia de lucru judecat face ca
hotărârea judecătorească să capete anumită putere cunoscută sub
denumirea de autoritate de lucru judecat. Această autoritate a
hotărârilor penale atrage consecinŃe care se manifestă atât sub
aspectul unui efect pozitiv cât şi pe o anumită latură negativă.
a) cel mai important efect al hotărârii definitive penale care
capătă autoritate de lucru judecat este cel executoriu. Pentru ca
hotărârea penală să fie pusă în executare nu trebuie ca titularul
acŃiunii penale să ceară aceasta în mod expres, respectiv hotărârea să
353 Legea nr.23/1969 privind executarea pedepselor. Această reglementare a fost înlocuită cu Legea nr.294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare ce intră în vigoare la 1 sept. 2006 (M.Of. nr.552/2005). 354 V.Dongoroz, op. cit., pg.343.
233
fie investită cu formulă executorie. Autoritate de lucru judecat a
hotărârii penale naşte obligaŃia pentru organul competent de a pune
de îndată în executare dispoziŃiile cuprinse în hotărârea
judecătorească.
b) al doilea efect al autorităŃii de lucru judecat se manifestă în
sens negativ şi constituie o piedică a continuării exercitării acŃiunii
penale; efectul poate fi invocat pe cale de excepŃie. Acest efect se
materializează prin împiedicarea aducerii din nou spre rezolvare a
procesului în care s-a adoptat o soluŃie definitivă şi irevocabilă; este
vorba în acest caz de aplicarea regulii non bis in idem consacrată în
art.10 lit.j; efectul este eventual producându-se numai dacă în cauza
definitiv soluŃionată s-ar încerca o nouă exercitare a acŃiunii penale.
CondiŃiile de existenŃă ale autorităŃii de lucru judecat.
Pentru a se putea invoca autoritatea de lucru judecat se cer întrunite
cumulativ următoarele condiŃii355: a) existenŃa unei hotărâri definitive;
b) noua acŃiune penală să fie îndreptată împotriva aceleiaşi persoane;
c) să privească acelaşi fapt material.
a) autoritatea de lucru judecat decurge din puterea pe care o au
exclusiv hotărârile judecătoreşti. De aceea dispoziŃiile organelor
judiciare, luate pe altă cale nu au o asemenea autoritate (de exemplu:
rezoluŃiile sau ordonanŃele de netrimitere în judecată adoptate de
procuror în cursul urmăririi penale).
b) pentru ca autoritatea de lucru judecat să opereze trebuie să
existe o identitate referitoare la persoana inculpatului. Ceea ce legea
interzice este tragerea repetată la răspundere penală a aceleiaşi
persoane. În civil nu există decât o autoritate de lucru judecat relativă
(inter parters). În penal lucru judecat are o autoritate mai categorică
355 Vezi şi Gr.Theodoru.op.cit.p.438.
234
în sensul că soluŃia pronunŃată în cauză produce efecte faŃă de toată
lumea (erga omnes).
c) autoritatea de lucru judecat în materie penală se bazează pe
existenŃa aceluiaşi fapt material. În materie civilă ea este condiŃionată
de dubla identitate a obiectului şi cauzei. Potrivit dreptului civil
excepŃia lucrului judecat se poate invoca dacă litigiul dedus din nou
în faŃa instanŃei priveşte acelaşi obiect, pretenŃie formulată prin
cerere (dreptul asupra unui bun, rezilierea unui contract etc.) şi se
sprijină pe aceeaşi cauză, temeiul juridic al dreptului pretins.
În materie penală este suficientă numai identitatea de obiect,
respectiv referirea la aceeaşi faptă materială. Identitatea de cauză nu
este necesară, art.10 lit.j C.p.p., prevăzând expres că autoritatea de
lucru judecat produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar
da o altă încadrare juridică356.
SecŃiunea II
Alte aspecte generale privind
executarea hotărârilor penale
Caracterul executor al hotărârilor. Art.415 alin.1 C.p.p.
fixează regula că hotărârile penale devin executorii la data când au
rămas definitive. De aici concluzia că dispoziŃiile unei hotărâri pot fi
puse în executare dacă sunt definitive. Hotărârile pronunŃate în
primă instanŃă sunt susceptibile în general de apelare sau recurare,
efectul suspensiv al căii de atac ordinare împiedicând în majoritatea
situaŃiilor punerea în executare a dispoziŃiilor din hotărâre.
356 A se vedea şi A. Tulbure. Autoritatea de lucru judecat în procesul penal R.D.P. nr.4/1999; D.Lupaşcu. Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale. Juridica nr.3/2000.
235
NecesităŃile procedurii judiciare determină în anumite situaŃii că
apelul sau recursul să nu fie suspensiv de executare. În asemenea
cazuri cele hotărâte de instanŃă vor fi puse în executare chiar dacă
împotriva hotărârii s-a declarat apel sau recurs. Potrivit art.415 alin.2
hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune
aceasta.
Apelul sau recursul nu este suspensiv de executare când calea
de atac este folosită peste termen, în condiŃiile legii. De asemenea,
legea deşi admite atacarea cu recurs a numeroase încheieri cele
dispuse de instanŃă prin hotărâre se vor executa deşi a fost folosită
calea de atac ordinară357. SituaŃii de felul acesta apar când se declară
recurs împotriva încheierilor prevăzute la art.141 alin.3, art.159
alin.9, art.162 alin.6, art.168 alin.2, art.303 alin.3 ş.a.
Legea de procedură penală nu a permis punerea în executare a
hotărârilor pronunŃate în primă instanŃă cu privire la fondul cauzei,
până la epuizarea posibilităŃilor de trecere a cauzei prin gradele de
jurisdicŃie.
În schimb cu privire la alte aspecte, în mod obişnuit adiacente
raportului procesual principal, cele statuate de prima instanŃă pot fi
şi uneori trebuie puse în executare, chiar dacă hotărârea nu este
definitivă.
Rămânerea definitivă a hotărârilor penale. Întrucât pentru
punerea în executare a hotărârilor condiŃia esenŃială este ca acestea
să fie definitive, prezintă mare însemnătate a se şti cu exactitate
momentul în care o anumită hotărâre poate fi considerată ca atare.
357 Pentru detalii a se vedea cap.IV „Judecata în recurs”.
236
Fixarea în timp a momentului în care rămân definitive hotărârile
instanŃelor penale se face prin art.416-417 C.p.p.358
Hotărârea primei instanŃe dobândeşte autoritate de lucru
judecat la momente destul de diferenŃiate în funcŃie de diverse
situaŃii. Legea (art.416) deosebeşte şase momente la care hotărârea
primei instanŃe devine definitivă şi anume:
a) hotărârea primei instanŃe rămâne definitivă în momentul
pronunŃării când nu este supusă apelului sau recursului (de
exemplu: hotărârea de declinare a competenŃei – art.42 alin. ultim
C.p.p.).
b) hotărârea primei instanŃe devine definitivă la data expirării
termenului de apel când nu s-a declarat apel în termen. Curgerea
termenului de apel face ca la epuizarea lui hotărârea să fie definitivă.
Aceeaşi dată, pentru aceleaşi raŃiuni, este valabilă şi în ipoteza când
deşi s-a declarat apel, acesta a fost retras înăuntrul termenului.
c) dacă retragerea apelului are loc după expirarea termenului de
apel, hotărârea se consideră definitivă când apare această
manifestare de voinŃă359. Într-o asemenea situaŃie hotărârea rămâne
definitivă la data retragerii apelului întrucât retragerea fiind
irevocabilă nu mai permite declanşarea unei noi căi de atac.
d) hotărârea primei instanŃe rămâne definitivă la data expirării
termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă
apelul a fost respins, când singura cale de atac contra hotărârii
atacate este recursul şi acesta nu s-a declarat în cadrul termenului
prevăzut de lege.
358 A se vedea şi I.Florean. ImportanŃa pe care o prezintă data rămânerii definitive a hotărârilor definitive. Dreptul nr.3/1997. 359 Hotărârea rămâne definitivă la data când s-a făcut declaraŃia de retragere a apelului şi nu la data când instanŃa de apel a luat act de această retragere (Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1579/1972, Repertoriul de practică I, p.378).
237
Aceeaşi dată se ia ca termen de rămânere definitivă a hotărârii şi
când s-a introdus recurs împotriva celor dispuse de prima instanŃă
dar calea de atac declarată a fost retrasă înăuntrul termenului de
recurs.
e) hotărârea primei instanŃe rămâne definitivă la data retragerii
recursului declarat împotriva hotărârilor menŃionate anterior (lit.d);
adică hotărâri nespuse apelului sau cu apelul respins, dacă
retragerea a avut loc după expirarea termenului de recurs.
f) hotărârile primei instanŃe rămân definitive la data pronunŃării
hotărârii instanŃei de recurs privind hotărârile menŃionate la lit.d
când este respinsă calea de atac.
Hotărârea primei instanŃe rămâne definitivă la datele arătate
numai dacă cu privire la aceiaşi latură a cauzei sau la aceiaşi faptă,
ipotezele avute în vedere sunt îndeplinite faŃă de toate părŃile care au
dreptul să facă apel sau recurs. Astfel, hotărârea rămâne definitivă
diferenŃiat, la momente diferite în funcŃie de ipotezele concrete
survenite. De exemplu dacă doi inculpaŃi îşi retrag apelul unul
înăuntrul termenului de apel celălalt după expirarea acestuia, pentru
primul hotărârea este definitivă în momentul epuizării termenului de
apel, iar pentru al doilea la data retragerii apelului.
Hotărârea instanŃei de apel. Această hotărâre rămâne
definitivă potrivit art.4161 C.p.p. la trei momente diferite şi anume:
a) data expirării termenului de recurs când apelul a fost admis
fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen.
La aceiaşi dată rămâne definitivă hotărârea instanŃei de apel şi
când recursul declarat împotriva hotărârii care a admis apelul fără
trimitere pentru rejudecare a fost retras înăuntrul termenului.
238
b) data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii
menŃionate mai sus dacă această retragere s-a produs după expirarea
termenului de recurs.
c) data pronunŃării instanŃei de recurs, atunci când aceasta a
respins recursul declarat împotriva hotărârii de admitere a apelului
fără trimiterea pentru rejudecare.
Hotărârea instanŃei de recurs. Spre deosebire de hotărârea
primei instanŃe şi a instanŃei de apel, care devin definitive la momente
diferite, hotărârea instanŃei de recurs capătă autoritate de lucru
judecat într-un singur moment şi anume la data pronunŃării acesteia.
Pentru ca hotărârea instanŃei de recurs să devină definitivă la
data pronunŃării, pricina trebuie să se afle în una din următoarele
ipoteze:
a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faŃa instanŃei
de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată de către instanŃa de recurs după
admiterea recursului;
c) recursul a fost respins dar hotărârea cuprinde obligarea la
plata cheltuielilor judiciare360.
În orice altă ipoteză hotărârea instanŃei de recurs nu este
executorie şi deci momentul rămânerii definitive trebuie căutat în
dispoziŃiile care au fost examinate anterior. De exemplu, instanŃa de
recurs a admis recursul şi a dispus rejudecarea cauzei de către
instanŃa a cărei hotărâre a fost casată (art.38515 pct.2 lit.c); în orice
caz hotărârea instanŃei la care s-a trimis poate deveni definitivă în
oricare din momentele fixate de lege pentru hotărârile pronunŃate în
primă instanŃă sau apel (art.416 sau art.4161).
360 Este vorba de cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului şi care se adaugă celor fixate de prima instanŃă, eventual de instanŃa de apel.
239
InstanŃa de executare. Executarea definitivă a hotărârilor
penale se face de organul care a judecat cauza în primă instanŃă
(art.418 alin.1). InstanŃa de executare este totdeauna prima instanŃă,
indiferent că cele dispuse au fost pronunŃate de această instanŃă, de
instanŃa de apel sau instanŃa de recurs361. ExcepŃie constitui acele
puŃine cauze în care Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie judecă în
primă instanŃă, pentru că potrivit art.418 alin.2 acest organ nu pune
în executare hotărârile sale. Hotărârile pronunŃate în primă instanŃă
de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie se pun în executare după caz de
Tribunalul Bucureşti sau Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Dacă hotărârea a rămas definitivă în faŃa primei instanŃe
situaŃia nu comportă precizări pentru că hotărârea se va pune în
executare de însăşi instanŃa care a pronunŃat-o. Când însă hotărârea
rămâne definitivă în faŃa instanŃei superioare aceasta trimite de
îndată instanŃei de executare un extras al hotărârii cu toate datele
necesare punerii în executare (art.418 alin.3).
Există situaŃii când o hotărâre se pune în executare fără a fi
definitivă. DispoziŃiile art.418 sunt aplicabile şi în cazul acestor
hotărâri, nedefinitive, dar executorii (ex art.162, art.168 etc).
În final, este de menŃionat că instanŃele iau în cursul procesului
penal şi alte decizii ce trebuie executate şi care nu se referă la
raportul juridic procesual principal, neavând nimic în comun cu faza
de punere în executare. Aceste hotărâri se execută chiar de instanŃa
care le-a pronunŃat. Se pot da ca exemplu: hotărârea de declinare a
competenŃei, hotărârea de restituire a dosarului la procuror,
încheierea privind luarea unei măsuri preventive ş.a.
Judecătorul delegat cu executarea. Punerea în executare a
hotărârilor definitive nu se face de oricare judecător de la instanŃa de 361 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1331/1984, RRD nr.8/1985, p.70-71.
240
executare. InstanŃa de executare deleagă pe unul din judecătorii săi
pentru realizarea acestei activităŃi (art.419).
Judecătorul delegat îndeplineşte procedura de punere în
executare a hotărârii definitive rezolvând nelămuririle sau
împiedicările ivite. Dacă se ridică probleme pe care judecătorul
delegat consideră că nu le poate rezolva acesta sesizează instanŃa de
executare, care va proceda potrivit art.460, aplicabil în general în
orice procedură de executare.
SecŃiunea III
Punerea în executare a pedepselor
Potrivit art.53 C.p. pedepsele sunt: principale, complimentare şi
accesorii. Acestea din urmă, datorită naturii lor, nu trebuie puse în
executare, condamnarea la pedeapsa închisorii atrăgând de drept
interzicerea tuturor drepturilor care formează conŃinutul pedepsei362.
În consecinŃă, Codul de procedură penală nu a reglementat
decât punerea în executare a pedepselor principale (art.420-425) şi
punerea în executare a pedepselor complimentare (art.426-428).
Punerea în executare a pedepselor principale. În conformitate
cu sistemul sancŃionator prevăzut de Codul penal sunt pedepse
principale: detenŃiunea pe viaŃă, închisoarea şi amenda (art.53 C.p.).
Decretul-Lege nr.61/1990 a abrogat expres art.54 C.p., abolind
pedeapsa cu moartea pe care a înlocuit-o cu pedeapsa detenŃiunii pe
viaŃă. Corespunzător acestor reglementări Codul de procedură penală
cuprinde dispoziŃii referitoare la punerea în executare a celor trei
pedepse. 362 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.545/1978, RRD nr.9/1978, p.65.
241
Punerea în executare a pedepsei închisorii şi a detenŃiunii
pe viaŃă. Pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă363 se
pun în executare prin emiterea de către instanŃa de executare a unui
mandat de executare în trei exemplare.
ConŃinutul mandatului de executare este dat în art.420 şi
cuprinde: denumirea instanŃei care a emis mandatul, data emiterii,
datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art.70,
numărul şi data hotărârii care se execută şi denumirea instanŃei care
a pronunŃat-o, pedeapsa pronunŃată şi textul de lege aplicat, durata
reŃinerii şi arestării preventive deduse din pedeapsă, menŃiunea dacă
cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare şi de deŃinere
precum şi semnătura preşedintelui instanŃei care a emis mandatul.
Unul din cele trei exemplare ale mandatului rămâne la instanŃă
fiind ataşat dosarului cauzei pentru a se şti că hotărârea a fost pusă
în executare. Celelalte două exemplare se trimit după caz organului
de poliŃie când condamnatul a fost judecat în stare de libertate,
comandantului locului de deŃinere când condamnatul este arestat
sau comandantul unităŃii militare unde cel condamnat efectuează
serviciul militar (art.421).
a) condamnatul liber; organul de poliŃie procedează la arestarea
acestuia pe baza mandatului de executare. Cu ocazia arestării un
exemplar al mandatului se înmânează condamnatului, măsura
constituind o garanŃie care permite folosirea, în caz de necesitate, a
contestaŃiei la executare (de exemplu: în mandat s-a dedus greşit
durata arestării preventive). Condamnatul este condus de organul de
poliŃie la cel mai apropiat loc de deŃinere unde este predat împreună
cu ultimul exemplar al mandatului de arestare. 363 În cazul unei condamnări la pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă se poate aplica atât pedeapsa complimentară prevăzută de art.64 C.p.cât şi cea prevăzută de art.67 C.p. (Curtea Supremă de JustiŃie. SecŃia penală, dec. nr.366/1998 în I.Neagu; C.Anastasiu; Codul de procedură penală adnotat. 2003, p.312).
242
Persoana supusă executării poate ridica obiecŃii cu privire la
identitate. În acest caz potrivit art.423 organul de poliŃie procedează
conform reglementărilor referitoare la executarea mandatului de
arestare preventivă, aplicându-se în mod corespunzător prevederile
art.153 C.p.p.
Dacă în grija condamnatului se află un minor, o persoană pusă
sub interdicŃie sau căreia i s-a constituit o curatelă ori o persoană
bolnavă sau care are nevoie de ajutor se aplică în mod corespunzător
prevederile art.161 C.p.p. în vederea luării măsurilor de ocrotire.
Dacă persoana condamnată nu a fost găsită organul de poliŃie
însărcinat cu executarea mandatului încheie un proces-verbal prin
care se constată această situaŃie şi ia măsuri pentru darea în
urmărire a celui dispărut. Un exemplar al mandatului însoŃit de un
exemplar al procesului-verbal se trimite instanŃei care a emis
mandatul de executare.
Dacă cel condamnat refuză să se supună mandatului de
executare ori încearcă să fugă se aplică prevederile art.184 alin.5
C.p.p.
b) condamnatul s-a judecat în stare de arest sau se află arestat
în altă cauză în momentul punerii în executare a hotărârii; în astfel
de situaŃii cele două exemplare ale mandatului se trimit
comandantului locului de deŃinere unde se află cel arestat.
Înmânarea către condamnat a unui exemplar al mandatului este
obligatorie, aceasta făcându-se de comandantul locului de deŃinere.
c) condamnatul militar; mandatele se trimit comandantului
unităŃii militare unde persoana condamnată efectuează serviciul
militar. Comandantul unităŃii militare înmânează un exemplar al
mandatului persoanei condamnate şi ia măsuri pentru trimiterea
243
acesteia la locul de executare a pedepsei împreună cu celălalt
exemplar al mandatului.
În toate cele trei ipoteze comandantul locului de deŃinere
consemnează într-un proces-verbal data de la care persoana
condamnată a început executarea pedepsei.
Acest ciclu procedural se finalizează prin trimiterea de către
administraŃia locului de deŃinere a unei copii a procesului-verbal de
începere a executării pedepsei, instanŃei de executare, prin aceasta
atestându-se punerea efectivă în aplicare a hotărârii judecătoreşti.
Punerea în executare a pedepsei la locul de muncă. Pentru
punerea în aplicare a pedepsei cu executarea la locul de muncă
instanŃa emite un mandat care cuprinde pe lângă menŃiunile
prevăzute în art.420 şi următoarele date: denumirea şi sediul unităŃii
unde se execută pedeapsa, dispoziŃiile de executare a pedepsei către
conducerea unităŃii şi de reŃinere şi vărsare la bugetul statului a cotei
de retribuŃie prevăzute de lege.
Mandatul de executare se emite în acest caz în patru exemplare
(art.4221), unul din ele rămânând la dosarul cauzei. Celelalte
exemplare se trimit la unitatea unde se va executa pedeapsa,
condamnat, organul de poliŃie din localitatea unde îşi are sediul
unitatea.
Deosebit de comunicarea mandatului, instanŃa de executare
trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii primăriei în a cărei
circumscripŃie teritorială îşi are domiciliul condamnatul.
Schimbarea locului de muncă pentru motive independente de
voinŃa condamnatului se face fie la sesizarea unităŃii fie la cererea
condamnatului pe calea contestaŃiei la executare (incident ivit în
cursul executării). Schimbarea locului de muncă presupune
244
modificarea dispozitivului hotărârii şi nu poate fi dispusă de
judecătorul delegat cu executarea ci numai de către instanŃa de
executare364.
Punerea în executare a amenzii penale. Realizarea acestei
proceduri de către instanŃă are un caracter subsidiar, executarea
având loc numai în măsura în care amenda nu este achitată de
condamnat de bună voie.
Art.425 prevede că obligaŃia achitării amenzii revine
condamnatului în termen de cel mult trei luni ce curge de la
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, termen în care
urmează a se face dovada achitării amenzii prin depunerea la
instanŃa de executare a recipisei de plată a amenzii.
Când cel condamnat se găseşte în imposibilitatea de a achita
integral amenda în termenul prevăzut de lege, instanŃa de executare,
la cererea condamnatului poate dispune eşalonarea în rate lunare a
plăŃii amenzii pe cel mult doi ani.
InstanŃa trece la punerea în executare a amenzii numai dacă cel
condamnat nu îndeplineşte singur obligaŃia de plată, aceasta
constatându-se din nedepunerea în termen a recipisei de plată a
amenzii în integralitate sau a oricărei rate lunare.
Punerea în executare se realizează după cum urmează:
a) când cel condamnat realizează venituri din muncă ori este
pensionar instanŃa comunică unităŃii care face plata drepturilor
băneşti cuantumul amenzii de executat precum şi dispoziŃia de a
efectua reŃinerile în contul amenzii şi a le vărsa la bugetul statului.
Dacă în raport de cuantumul amenzii şi de veniturile condamnatului
rezultă că amenda nu poate fi achitată în întregime în termen de doi
ani, executarea ei se face asupra altor bunuri ale condamnatului. În 364 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.498/1981, RRD nr.12/1981, p.108.
245
acest caz instanŃa de executare comunică organului financiar al
primăriei localităŃii în care domiciliază condamnatul un extras de pe
acea parte a dispozitivului hotărârii care priveşte aplicarea amenzii.
b) când condamnatul nu se găseşte în vreuna dintre situaŃiile
prevăzute mai sus instanŃa comunică organului financiar al primăriei
localităŃii în care domiciliază condamnatul un extras de pe acea parte
din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii.
Punerea în executare a pedepselor complimentare. Potrivit
art.53 C.p.p. pedepsele complimentare sunt: interzicerea unor
drepturi365 şi degradarea militară.
Pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi366 se pune în
executare prin trimiterea de către instanŃa de executare a unei copii
de pe dispozitivul hotărârii367 primăriei localităŃii unde îşi are
domiciliul condamnatul şi organului care supraveghează exercitarea
acestor drepturi (art.426). Primăria primind copia actului prin care
s-a aplicat pedeapsa complimentară aduce aceasta la cunoştinŃa
serviciilor competente pentru luarea în evidenŃă şi pentru a proceda
în consecinŃă.
Pedeapsa degradării militare se pune în executare prin
trimiterea de către instanŃa de executare a unei copii de pe hotărâre
comandantului unităŃii militare din care a făcut parte cel condamnat
în scopul realizării efective a degradării militare potrivit cu normele
prevăzute în regulamentele militare.
Întrucât pedeapsa degradării militare poate fi aplicată şi
rezerviştilor, instanŃa poate trimite copia hotărârii comandantului 365 Aplicând pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi instanŃa nu poate interzice în bloc toate drepturile prevăzute de art.64 C.p. ci trebuie să arate care anume din acestea vor fi interzise (Curtea de Apel Timişoara. dec. pen. nr.380/2001. I.Neagu, C.Anastasiu, op. cit. p.316). 366 Art.64 C.p. prevede că instanŃa poate pronunŃa ca pedeapsă complimentară interzicerea dreptului de a alege şi de a fi ales, interzicerea dreptului de a ocupa anumite funcŃii, a drepturilor părinteşti, a dreptului de a fi tutore sau curator. 367 Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării pedepsei (art.66 C.p.).
246
centrului militar în circumscripŃia căruia domiciliază condamnatul
(art.427).
SecŃiunea IV
Punerea în executare a măsurilor de siguranŃă
Art.112 C.p. enumără următoarele măsuri de siguranŃă:
obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea de a
ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie, meserie sau altă
ocupaŃie, interzicerea de a se afla în anumite localităŃi, expulzarea
străinilor, confiscarea specială; interdicŃia de a reveni în locuinŃă.
Punerea în executare a măsurilor de siguranŃă este reglementată
de art.429-439 C.p.p.
Obligarea la tratament medical. Este o măsură care poate fi
luată când făptuitorul din cauza unei boli ori intoxicări cronice prin
alcool, stupefiante sau alte asemenea substanŃe, prezintă pericol
pentru societate (art.113 C.p.).
Măsura de siguranŃă se pune în executare prin comunicarea
unei copii de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti şi unei copii de pe
raportul medico-legal DirecŃiei sanitare din judeŃul pe teritoriul căruia
locuieşte persoana respectivă când aceasta se află în stare de libertate
sau administraŃiei locului de deŃinere când măsura de siguranŃă
însoŃeşte pedeapsa închisorii ori priveşte o persoană aflată în stare de
deŃinere368.
Când cel obligat la tratament se găseşte în stare de libertate
DirecŃia sanitară fixează unitatea la care urmează a se face
368 InstanŃa nu trebuie să precizeze condiŃiile în care urmează a se efectua tratamentul medical, stabilirea acestora fiind de competenŃa organelor de specialitate (Trib.Suprem, secŃ. pen. dec. nr.3334/1974, RRD nr.6/1975, p.69).
247
tratamentul medical şi încunoştinŃează despre aceasta persoana faŃă
de care s-a luat măsura. Totodată instanŃa comunică persoanei că
este obligată să se prezinte la unitatea sanitară stabilită de DirecŃia
sanitară atrăgându-i atenŃia că în caz de nerespectare se va dispune
internarea medicală (art.429).
InstanŃa de executare trebuie Ńinută la curent cu modul în care
se desfăşoară tratamentul medical. Art.430 prevede că unitatea
sanitară la care se efectuează tratamentul medical comunică instanŃei
de executare:
a) dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a
urma tratamentul;
b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;
c) când măsura dispusă de instanŃă nu mai este necesară însă
este indicat un alt tratament;
d) este necesară internarea medicală.
Pentru a facilita comunicarea unităŃii sanitare cu organele
judecătoreşti, în cazul în care unitatea sanitară se află departe de
instanŃa de executare, art.430 alin.2 prevede adresarea comunicării
în cazurile prevăzute la lit.b-d, judecătoriei în a cărei rază teritorială
se află unitatea sanitară.
Comunicările pe care unitatea sanitară le face potrivit art.430
sunt obligatorii şi pentru administraŃia locului de deŃinere când
măsura de siguranŃă s-a luat faŃă de o persoană aflată în stare de
deŃinere.
InstanŃa competentă primind o comunicare care necesită luarea
unor măsuri noi în legătură cu tratamentul medical, ascultă
concluziile procurorului iar dacă consideră necesar şi pe cel în cauză
248
după care dispune înlocuirea tratamentului sau internarea medicală
(art.431 C.p.p.)369.
Internarea medicală. Când făptuitorul este bolnav mintal ori
toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate
se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate
până la însănătoşire (art.114 C.p.).
Potrivit art.432 C.p.p. măsura de siguranŃă a internării medicale
se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a
unei copii de pe raportul medico-legal DirecŃiei sanitare din judeŃul
unde îşi are domiciliul persoana faŃă de care s-a luat măsura.
Primind comunicarea instanŃei de executare, DirecŃia sanitară
are obligaŃia să stabilească unitatea370 aducând aceasta la cunoştinŃa
instanŃei. Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea efectuează
tratamentul medical până când se apreciază că internarea nu mai
este necesară. În acest moment unitatea are obligaŃia încunoştinŃării
judecătoriei în a cărei circumscripŃie teritorială se află pentru a decide
asupra măsurilor care se impun (art.433).
Judecătoria după primirea încunoştinŃării ascultă concluziile
procurorului, ale apărătorului şi dacă este necesar ale persoanei
internate dispunând fie încetarea internării fie înlocuirea acesteia cu
obligarea la tratament medical371. CompetenŃa de rezolvare a înlocuirii
sau încetării măsurii revine judecătoriei chiar dacă măsura a fost
dispusă de o instanŃă superioară.
InstanŃa poate fi investită şi prin cererea persoanei internate ori
prin sesizarea procurorului. În aceste cazuri instanŃa este obligată a
cere avizul unităŃii sanitare unde se află cel internat. 369 Având în vedere prevederile art.162 C.p.p. astfel cum au fost modificate prin Legea nr.281/2003 considerăm că în mod corespunzător şi în situaŃia prevăzută de art.431 este obligatorie ascultarea celui în cauză în prezenŃa apărătorului. 370 Stabilirea unităŃii sanitare nu constituie un atribut al instanŃei ci al DirecŃiei sanitare judeŃene (Trib. Timiş, sent.pen. nr.54/1982, RRD nr.1/1983, p.71). 371 Vezi comentariile făcute în legătură cu prevederile art.431 C.p.p.
249
O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus înlocuirea
sau încetarea internării medicale se comunică instanŃei de executare
(art.434).
Măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale
poate fi luată în cursul urmăririi penale sau judecăŃii şi în mod
provizoriu (art.162). Potrivit art.435 C.p.p. punerea în executare a
acestor măsuri se realizează de către instanŃa care a dispus măsura.
DiferenŃa are în vedere stadiul de soluŃionare al procesului, respectiv
faza procesuală în care acesta se găseşte.
DispoziŃiile art.430-434 care au format obiectul consideraŃiilor
de mai sus se aplică în mod corespunzător.
Executarea expulzării. CetăŃeanului străin sau persoanei fără
cetăŃenie care nu are domiciliul în Ńară i se poate interzice în baza art.
117 C.p. rămânerea pe teritoriul Ńării. Efectuarea expulzării se
realizează prin organele de poliŃie care au dreptul de a conduce pe cel
expulzat până la graniŃă şi al depune peste hotarele Ńării.
Executarea expulzării este reglementată în art. 438 C.p.p. în
două variante după cum măsura de siguranŃă însoŃeşte sau nu
pedeapsa închisorii.
Când prin hotărârea de condamnare s-a luat şi măsura
expulzării, în mandatul de executare a pedepsei se face menŃiune ca
la data liberării condamnatului acesta să fie predat organului de
poliŃie care va proceda la efectuarea expulzării.
Dacă expulzarea nu însoŃeşte pedeapsa închisorii instanŃa
comunică direct organului de poliŃie măsura adoptată, de îndată ce
hotărârea a rămas definitivă372.
372 CetăŃeanului străin a cărui expulzare s-a dispus nu i se poate aplica pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi (Curtea Supremă de JustiŃie, dec. pen. nr.281/1999. I.Neagu, C.Anastasiu, op. cit. p.319).
250
Executarea confiscării speciale (art. 439). Confiscarea specială
este o măsura de siguranŃă. Categoriile de lucruri supuse confiscării
speciale sunt prevăzute în art. 118 C.p.
Când lucrurile confiscate sunt dintre acelea care urmează a fi
preluate sau valorificate potrivit dispoziŃiilor legale, ele se predau
organelor în drept. De exemplu monezile de aur deŃinute în mod ilegal
se predau la unitatea bancară competentă.
Dacă lucrurile confiscate sunt dintre acelea cu privire la care s-a
dispus distrugerea (de exemplu o monedă falsă) aceasta se face în
prezenŃa, după caz, a procurorului sau judecătorului în funcŃie de
faza procesuală în care s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate.
Cu ocazia distrugerii lucrurilor se întocmeşte un proces verbal
care se depune la dosarul cauzei.
DispoziŃiile din Codul de procedură penală privitoare la
executarea confiscării sunt corelate cu normele art. 118 C.p. în care
de regulă măsura are ca obiect anumite lucruri. În practica judiciară
s-a dispus însă constant că dacă lucrurile confiscate nu se găsesc se
va dispune obligarea inculpatului la plata contravalorii obiectelor373.
Deşi, este vorba de plata unei sume de bani aceasta nu schimbă
natura juridică a obligaŃiei şi fiind o sancŃiune penală ea rămâne cu
caracter strict personal374 neputând fi imputată solidar
coinculpaŃilor375 şi cu atât mai puŃin părŃii responsabile civilmente376.
Executarea celorlalte măsuri de siguranŃă. Măsura de
siguranŃă a interzicerii de a se afla în anumite localităŃi se pune în
executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii
373 Curtea Supremă de JustiŃie, dec. pen. 1970/1999, I.Neagu, C.Anastasiu, op. cit. p.320. 374 Tribunalul Suprem, SecŃia penală decizia nr. 448/1977. RRD nr. 12/1977, p. 44 375 Tribunalul Ilfov decizia penală nr. 116/1979. RRD nr. 2/1980, p. 60 376 Tribunalul Bucureşti, SecŃia II-a decizia penală nr. 728/1979. Repertoriu practică judiciară vol. II, p. 76
251
organului în drept să aducă la îndeplinire această măsură şi să
supravegheze respectarea ei (art. 436 C.p.p.).
Organul căruia i s-a făcut comunicarea are îndatorirea să
asigure executarea măsurii luate şi să sesizeze organul de urmărire
penală în caz de sustragere de la executarea măsurii de siguranŃă.
Revocarea, amânarea şi întreruperea anumitelor măsuri de
siguranŃă. Revocarea măsurilor de siguranŃă este aplicabilă numai
măsurilor prevăzute de art. 113 - 116 C.p. Poate fi deci revocată
obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea unei
funcŃii sau profesii şi interzicerea de a se afla în anumite localităŃi.
Măsurile expulzării şi confiscării speciale nu pot fi revocate.
Revocarea este motivată de împrejurarea că temeiurile care au
impus luarea măsurilor de siguranŃă au încetat. Revocarea poate fi
cerută de persoana cu privire la care s-a luat măsura de siguranŃă
sau de procuror. Cererea se adresează instanŃei în a cărei
circumscripŃie teritorială locuieşte persoana supusă măsurii.
SoluŃionarea cererii se face cu citarea celui interesat, ascultându-se
concluziile apărătorului şi procurorului.
Dacă revocarea se referă la măsura internării medicale iar cel
interesat nu are apărător i se asigură un avocat din oficiu (art. 437).
Codul de procedură penală nu prevede un termen în care se
admite revocarea măsurilor de siguranŃă. Reglementarea din art. 115
alin. 2 C.p. de a solicita revocarea în termen de un an se referă
exclusiv la interzicerea unei funcŃii sau profesii. De aceea în practică
s-a hotărât că este nelegală respingerea ca prematură a unei cereri de
revocare a măsurii internării medicale pe motivul că nu a trecut un
an de la luarea măsurii377.
377 Tribunalul Bucureşti, SecŃia a II-a, decizia penală nr. 724/1985. RRD nr. 5/1986, p. 83
252
Amânarea sau întreruperea operează numai în legătură cu
interzicerea de a se afla în anumite localităŃi. Această măsură de
siguranŃă poate fi amânată sau întreruptă de organul care are
îndatorirea să asigure executarea interdicŃiei, în caz de boală sau
pentru orice alt motiv care justifică amânarea sau întreruperea (art.
436 alin. 3).
Executarea interdicŃiei de a reveni în locuinŃa familiei. Prin
Legea nr.197/2000 a fost introdusă în Codul penal o nouă măsură de
siguranŃă: interdicŃia de reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă
determinată (art. 1181).
În mod corespunzător prin Legea nr. 281/2003 în Codul de
procedură penală a fost introdus art. 4391 ce reglementează
executarea acestei măsuri de siguranŃă. În conformitate cu aceste
prevederi executarea interdicŃiei de a reveni în locuinŃa familiei
dispusă de instanŃă prin hotărâre, se face prin trimiterea unei copii
de pe dispozitivul hotărârii organului de poliŃie în a cărei
circumscripŃie teritorială se află locuinŃa familiei. Organul de poliŃie
are îndatorirea să asigure executarea măsurii de siguranŃă şi să
sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la
executarea măsurii (art. 4391 alin. 3).
Dacă cel condamnat se află într-un loc de detenŃie, o copie de pe
dispozitivul hotărârii se trimite comandantului locului de detenŃie iar
în mandatul de executare a pedepsei închisorii se face menŃiune să i
se pună în vedere, la data liberării, să se prezinte la organul de poliŃie
în a cărei circumscripŃie teritorială se află locuinŃa familiei. Organul
de poliŃie va proceda potrivit art. 4391 alin. 3.
253
SecŃiunea V
Punerea în executare a dispoziŃiilor privind înlocuirea
răspunderii penale şi a celor prin care s-au aplicat sancŃiunile
prevăzute în art. 181 C.p.
Punerea în executare a dispoziŃiilor privind înlocuirea
răspunderii penale. Răspunderea penală poate fi înlocuită cu
răspunderea care atrage o sancŃiune cu caracter administrativ ce se
aplică de instanŃa de judecată conform art. 90 - 91 C.p. (mustrare,
mustrare cu avertisment, amendă). Înlocuirea răspunderii penale
fiind o cauză de împiedicare a exercitării acŃiunii penale, instanŃa este
obligată să dispusă încetarea procesului penal. Potrivit art. 440 C.p.p.
odată cu încetarea procesului penal instanŃa urmează să ia unele
măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziŃiilor art. 90 - 91 C.p.
Executarea mustrării sau mustrării cu avertisment se face
Ńinând seama de dispoziŃiile art. 487 C.p.p.
SancŃiunea administrativă a mustrării sau a mustrării cu
avertisment se va executa de îndată în şedinŃa în care s-a pronunŃat
hotărârea. Dacă din orice împrejurări sancŃiunea nu poate fi
executată de îndată, se fixează un termen pentru care se dispune
aducerea condamnatului.
Dacă instanŃa aplică amenda aceasta se execută în aceleaşi
condiŃii cu amenzile judiciare cu luarea în considerare a dispoziŃiilor
art. 442 şi art. 443 C.p.p.
Punerea în executare a dispoziŃiilor prin care s-au aplicat
sancŃiuni în conformitate cu art. 181 C.p. Cu ocazia judecăŃii când
instanŃa constată că fapta nu constituie infracŃiune, întrucât aduce
254
atingere minimă uneia din valorile apărate de lege iar în conŃinutul ei
concret este lipsită de importanŃă astfel că nu prezintă pericol social,
dispune aplicarea normelor înscrise în art. 181 C.p. În acest caz, pe
plan procesual acŃiunea penală se stinge în baza art. 10 lit. b1 iar
soluŃia pronunŃată de instanŃa va fi achitarea. Achitând pe inculpat
instanŃa este totuşi obligată să aplice una din sancŃiunile cu caracter
administrativ prevăzute în art. 91 C.p.
Potrivit art. 4411 C.p.p. în privinŃa executării mustrării,
mustrării cu avertisment sau amenzii dispoziŃiile comentate anterior
adică reglementările prevăzute de art. 487 respectiv art. 442 şi art.
443 C.p.p. se aplică în mod corespunzător378.
SecŃiunea VI
Punerea în executare a amenzilor judiciare şi a cheltuielilor
judiciare avansate de stat
Punerea în executare a amenzii judiciare. Faptele prevăzute în
art. 198 C.p.p. săvârşite de anumiŃi participanŃi la activitatea
procesuală penală constituie abateri judiciare sancŃionate cu amendă.
Amenda poate fi aplicată în cursul urmăririi penale de organul de
urmărire penală prin ordonanŃă iar în cursul judecăŃii de instanŃă
prin încheiere potrivit procedurii judiciare privitoare la amenda
judiciară (art. 199 C.p.p.).
În conformitate cu art. 442 C.p.p. amenda judiciară se pune în
executare de către organul judiciar care a aplicat-o. Punerea în
executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte a
378 Pentru faza urmăririi penale punerea în executare a sancŃiunilor aplicate de procuror în conformitate cu art. 181 C.p. se face potrivit art. 2491 C.p.
255
dispozitivului ordonanŃei sau încheierii care priveşte aplicarea
amenzii judiciare, organului care potrivit legii execută amenda
penală.
Organul care primeşte această comunicare execută amenda
judiciară.
Punerea în executare a cheltuielilor de procedură (art. 443)
Această procedură este asemănătoare cu cea prevăzută pentru
punerea în executare a amenzii judiciare. Art. 443 alin. 1 prevede că
dispoziŃia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor
judiciare avansate de stat379 se pune în executare potrivit normelor
înscrise în art. 442 C.p.p.
Obligarea unor persoane la suportarea judiciare avansate de stat
se poate dispune şi de procuror printr-o soluŃie de netrimitere în
judecată. Potrivit art. 443 alin. 2 în aceste cazuri cheltuielile de
procedură stabilite de procuror380 se pun în executare de către acesta
aplicându-se în mod corespunzător dispoziŃiile art. 442.
Executarea cheltuielilor judiciare indiferent de cine au fost
dispune se face de către organul care, potrivit legii, execută amenda
penală.
SecŃiunea VII
Punerea în executare a dispoziŃiilor civile din hotărâre
Codul de procedură penală reglementează în art. 444 - 446 trei
modalităŃi distincte de punere în executare a dispoziŃiilor civile, după
cum acestea se referă la restituirea lucrurilor sau valorificarea celor 379 Obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se face în cursul judecăŃii potrivit art. 191 - 192 alin. 1 -4 C.p.p. 380 A se vedea prevederile art. 192 alin. 5 C.p.p.
256
neridicate, declararea unui înscris ca fiind fals, despăgubirile civile şi
cheltuielile judiciare cuvenite părŃilor.
Când prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri
care se află în păstrare sau la dispoziŃia instanŃei de executare,
restituirea se face de către judecătorul însărcinat cu executarea, prin
remiterea acelor lucruri persoanei îndrept. În acest scop, se face
încunoştinŃarea persoanelor cărora urmează a li se restitui lucrurile.
Acestea au obligaŃia de a se prezenta pentru primirea lucrurilor în cel
mult 6 luni de la încunoştinŃare. Dacă persoanele chemate nu se
prezintă în termen, lucrurile trec în patrimoniul statului. InstanŃa
constată neprezentarea prin încheiere dispunând prin acelaşi act
predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica
potrivit dispoziŃiilor legale.
Este posibil ca procedura de mai sus să nu se poată realiza,
deoarece instanŃa nu cunoaşte persoanele cărora trebuie să le
restituie lucrurile şi deci nu a făcut încunoştinŃările impuse de lege.
În acest caz, dacă la epuizarea unui termenului de 6 luni de când
hotărârea a rămas definitivă, nimeni nu a reclamat predarea
lucrurilor, acestea trec în patrimoniul statului, instanŃa procedând în
aceleaşi condiŃii care au fost arătate anterior.
Restituirea lucrurilor poate interveni şi în cursul urmăririi
penale. În această situaŃie, dispoziŃia este luată de procuror cu
respectarea tuturor prevederilor aplicabile şi pentru instanŃă.
Procurorul se pronunŃă în raport de prevederile art. 245 sau art. 249
ori art. 2491, după caz, prin rezoluŃie sau ordonanŃă.
DispoziŃiile hotărârii penale (art.348) care declară un înscris ca
fiind fals, în total sau în parte, se pun în executare de către
judecătorul delegat. Se face menŃiunea despre falsitatea actului pe
257
fiecare pagină a acestuia în caz de anulare totală sau numai pe
paginile care conŃin falsul, în caz de anulare parŃială. Înscrisul
declarat fals rămâne la dosarul cauzei.
Uneori este necesar ca despre înscrisul fals să se facă menŃiune
şi în scriptele unei unităŃi din cele prevăzute în art. 145 C.p. În
asemenea situaŃii în vederea realizării menŃiunii, instanŃa trimite
unităŃii o copie de pe hotărâre.
Cei interesaŃi pot cere eliberarea unei copii de pe înscrisul sub
semnătura privată care a fost declarat fals. InstanŃa dispune
eliberarea copiilor numai când constată existenŃa unui interes legitim.
InstanŃa poate dispune restituirea înscrisurilor parŃial falsificate.
Înscrisul declarat fals în integralitate nu se restituie.
DesfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris a ridicat
numeroase probleme în cazul soluŃiilor de netrimitere în judecată.
Întrucât în această situaŃie desfiinŃarea înscrisului revine
instanŃei civile381, în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a decis că „în cauzele în care
acŃiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o rezoluŃie
sau ordonanŃă de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta
are calitatea de a exercita în faŃa instanŃei civile acŃiunea pentru
desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris falsificat, numai în
cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 C.p.civ.; în celelalte cazuri acŃiunea
aparŃine părŃilor382”.
Este posibil ca în legătură cu falsificarea unui înscris să nu
existe parte civilă şi nimeni să nu pretindă desfiinŃarea acestuia.
Chiar şi într-o asemenea situaŃie, deci nu numai în ipotezele
prevăzute de art. 17 cu referire la art. 14 C.p.p., instanŃa urmează din 381 Curtea de Apel Bucureşti - SecŃia a II-a penală, decizia nr. 2070/2000. Culegere de practică judiciară pe anul 2000, p. 231 382 Decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005 a Înaltei CurŃii de CasaŃie şi JustiŃie - SecŃiile Unite
258
oficiu să dispună desfiinŃarea înscrisului întrucât el prezintă pericol
prin posibilitatea eventualei lui folosiri sau încercării de folosire
ulterioară.
DispoziŃiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile
şi la cheltuielile de judecată cuvenite părŃilor se execută potrivit legii
civile (art. 446 C.p.p.).
SecŃiunea VIII
Schimbări şi incidente legate de executarea hotărârilor
În cursul executării pot apare împrejurări de natură a determina
schimbări în modul de executare a hotărârilor definitive. De exemplu
în termenul de încercare acordat în cazul suspendării condiŃionate a
executării unei pedepse, condamnatul săvârşeşte o nouă infracŃiune,
care atrage revocarea suspendării. De asemenea, pedepsele aplicate
prin hotărârea judecătorească se înlătură sau modifică dacă în urma
pronunŃării lor intervin legi noi care dezincriminează fapta ori prevăd
pedepse mai uşoare. IntervenŃia unei amnistii sau graŃieri duce în
mod similar la înlăturarea sau modificarea pedepselor.
Punerea în executare şi executarea pedepselor pot fi amânate iar
executarea acestora poate fi întreruptă. La fel pot apare numeroase
incidente care necesită şi luarea altor măsuri.
Procedura după care se realizează schimbările în legătură cu
executarea pedepselor şi se soluŃionează incidentele este reglementată
în art. 447 - 462 C.p.p.
259
1. Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei
sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere;
revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă
A. Revocarea sau anularea suspendării condiŃionate a
executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub
supraveghere (art. 447). InstituŃia suspendării condiŃionate este un
instrument important de individualizare a pedepsei. Potrivit art. 81
C.p. instanŃa când apreciază scopul pedepsei poate fi atins şi fără
executarea acesteia şi sunt întrunite condiŃiile legale dispune
suspendarea condiŃionată a suspendării pedepsei.
Suspendarea executării este condiŃionată de nesăvârşirea unei
nou infracŃiuni în termenul de încercare care este de 2 ani plus
cuantumul pedepsei pronunŃate cu suspendare. Dacă pedeapsa este
amenda termenul de încercare este de 1an. Dacă înăuntrul termenul
de încercare condamnatul nu a săvârşit din nou o infracŃiune şi nici
nu s-a pronunŃat revocarea suspendării potrivit art. 83 şi art. 84 C.p.
el este reabilitat de drept. În caz contrar instanŃa revocă suspendarea
dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte
cu pedeapsa aplicată pentru noua infracŃiune (art. 83 C.p.). De
asemenea dacă până la expirarea termenului de încercare
condamnatul nu a îndeplinit obligaŃiile civile stabilite prin hotărâre
instanŃa poate dispune revocarea suspendării, afară de cazul când
dovedeşte că nu a avut posibilitatea de a îndeplini aceste obligaŃii (art.
84 C.p.). Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o
infracŃiune înainte de pronunŃarea suspendării aceasta se anulează în
condiŃiile art. 85 C.p.
260
InstanŃa Ńinând seama de persoana condamnatului şi
comportamentul său după comiterea faptei, poate aprecia că
pronunŃarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi
fără executarea pedepsei. În asemenea caz ca un mod deosebit de
individualizare se foloseşte instituŃia suspendării executării pedepsei
sub supraveghere reglementată prin art. 861 şi urm. C.p.
În cazul aplicării instituŃiei legea determină un termen de
încercare variabil de 2 - 5 ani fixat de instanŃă la care se adaugă
cuantumul pedepsei închisorii pronunŃate. Pe durata termenului de
încercare condamnatul trebuie să se supună măsurilor de
supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 şi anumitor obligaŃii
stabilite de instanŃă în conformitate cu art. 863 alin. 3.
DispoziŃiile art.83, art.84, respectiv art.85 C.p.p. privind
revocarea suspendării se aplică în mod corespunzător şi în cazul
suspendării executării pedepsei sub supraveghere. De asemenea,
instanŃa poate revoca suspendarea dacă cel condamnat nu
îndeplineşte măsurile sau obligaŃiile stabilite de instanŃă.
Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei
indiferent că este vorba de o suspendare condiŃionată sau o
suspendare sub supraveghere se pronunŃă de instanŃa care judecă ori
a judecat în primă instanŃă infracŃiunea ce ar atrage revocarea sau
anularea (art. 447 alin. 1).
Sesizarea instanŃei în vederea revocării sau anulării suspendării
se poate face din oficiu sau de către procuror383.
Când revocarea suspendării condiŃionate sau a executării
pedepsei sub supraveghere este bazată pe nerespectarea, până la
expirarea termenului de încercare de către condamnat a obligaŃiilor 383 În cazul revocării conform art.83 C.p. a suspendării executării pedepsei nu se mai poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art.861 C.p. Revocarea pedepsei se face prin executarea pedepsei în regim de penitenciar (Curtea Supremă de JustiŃie, dec.pen. nr.2481/1999. I.Neagu, C.Anastasiu, op.cit. p.323).
261
civile decurgând din hotărâre competenŃa revine instanŃei care a
pronunŃat în primă instanŃă suspendarea. InstanŃa este sesizată în
acest caz de procuror sau de partea interesată.
B. Revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de
muncă (art. 4471). Executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă
o modalitate de executare a pedepsei închisorii prin prestarea unei
munci cu acordul scris al unităŃii şi cu îndeplinirea celorlalte condiŃii
prevăzute de art. 867C.p.
În art. 869 sunt înscrise ipotezele care duc la revocarea
obligatorie sau facultativă a executării pedepsei la locul de muncă
(săvârşirea unei noi infracŃiuni după condamnare, sustragerea de la
prestarea activităŃilor în cadrul unităŃii, neîndeplinirea
corespunzătoare a îndatoririlor de serviciu ori a obligaŃiilor stabilite
prin hotărârea de condamnare).
Revocarea executării pedepsei la locul de muncă duce la
executarea pedepsei sau a restului de pedeapsă neexecutată, într-un
loc de detenŃie384.
Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi anulată în
cazurile prevăzute de art. 8610 C.p. (de exemplu se descoperă, mai
înainte ca pedeapsa să fi fost executată ori considerată ca executată,
că cel condamnat a mai săvârşit o infracŃiune, dacă nu sunt
îndeplinite condiŃiile prevăzute de art. 867 C.p.).
Potrivit art. 4471 C.p.p. revocarea sau anularea obligării la
muncă se dispune după caz de către instanŃa de executare sau de
către instanŃa corespunzătoare în a cărei circumscripŃie teritorială se
află unitatea la care se prestează munca ori de către instanŃa care
judecă sau a judecat în primă instanŃă infracŃiunea ce ar putea 384 Dacă nu se face dovada sustragerii condamnatului de la executarea pedepsei la locul de muncă cererea de revocare trebuie respinsă nefiind aplicabile prevederile art.869 C.p. (Curtea de Apel Piteşti, dec.pen. nr.669/1998, I.Neagu, C.Anastasiu, op.cit. p.325).
262
atrage revocarea sau anularea. Sesizarea instanŃei se face din oficiu
de către procuror, de unitatea la care se prestează munca, de organul
de poliŃie sau în cazul prevăzut de art. 869 alin. 4 chiar de
condamnat.
În procedura de revocare a executării pedepsei la locul de muncă
părŃile interesate se citează potrivit art. 460 C.p.p. iar instanŃa, în
baza rolului activ, va administra probe din care se desprind
împrejurările necesare soluŃionării cauzei385.
Înlocuirea pedepsei detenŃiunii pe viaŃă cu pedeapsa închisorii
se dispune din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui
condamnat de către instanŃa de executare, iar dacă cel condamnat se
află în stare de deŃinere, de către instanŃa corespunzătoare în a cărei
circumscripŃie se află locul de deŃinere (art. 448).
Hotărârea de înlocuire rămasă definitivă se pune în executare
potrivit dispoziŃiilor art. 420 - 423 C.p.
2. Alte schimbări în executarea unor hotărâri
Modificarea pedepselor în caz de concurs de infracŃiuni,
recidivă sau acte care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Cu
ocazia punerii în executare sau ulterior în cursul executării pot apare
situaŃii de natură a duce la modificarea pedepsei pronunŃate prin
hotărârea definitivă. Potrivit art. 449 C.p.p. aceste situaŃii constatate
pe baza altei hotărârii definitive sunt: concurs de infracŃiuni, recidiva,
acte care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni.
Art. 449 alin. 2 prevede că instanŃa competentă să modifice
pedeapsa este instanŃa de executare a ultimei hotărâri sau în cazul
când cel condamnat se află în stare de deŃinere ori în executarea 385 Tribunalul Timiş, decizia nr. 932/1975. RRD nr. 4/1976, p. 45
263
pedepsei la locul de muncă, instanŃa corespunzătoare în a cărei
circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere ori după caz
unitatea unde se execută pedeapsa386.
Sesizarea instanŃei competente să modifice pedeapsa se face din
oficiu, la cererea celui condamnat sau la cererea procurorului.
Înlocuirea pedepsei amenzii. Înlocuirea pedepsei amenzii în
cazul prevăzut de art. 631 C.p. (cel condamnat se sustrage cu rea
credinŃă de la executarea amenzii) se dispune de instanŃa de
executare. Aceasta poate înlocui amenda neplătită cu pedeapsa
închisorii în limitele prevăzute pentru infracŃiunea săvârşită, Ńinând
seama de partea de amendă care a fost achitată.
Sesizarea instanŃei de executare se face din oficiu sau de către
organul care potrivit legii, execută amenda (art. 4491 C.p.p.).
Liberarea condiŃionată. Este o instituŃie reglementată în
art.59-61 C.p. care permite liberarea condiŃionată a condamnatului
înainte de executarea pedepsei în condiŃiile prevăzute de lege. Dacă în
intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei
pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit o nouă infracŃiune pedeapsa se
consideră în întregime executată. În caz contrar, se poate menŃine
sau revoca liberarea condiŃionată. Pentru ca cel condamnat să
beneficieze de liberare condiŃionată, trebuie să fie stăruitor în muncă,
disciplinat, să dea dovezi temeinice de îndreptare şi să execute o
anumită durată din pedeapsă. La soluŃionarea cererii instanŃa va
avea în vedere şi antecedentele penale ale condamnatului.
InstanŃa sesizată, la cererea condamnatului sau la propunerea
făcută potrivit dispoziŃiilor legii privind executarea pedepselor
386 În cazul în care condamnatul care a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărâri definitive pentru infracŃiuni aflate în concurs, judecate separat se află în detenŃie instanŃa competentă să judece cererea de modificare a pedepsei este instanŃa corespunzătoare în a cărei circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere în momentul introducerii cererii (Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Penală, decizia nr. 205/1998. Buletinul jurisprudenŃei 1990 - 2003, p. 1116)
264
procedează potrivit art. 450 C.p.p. dispunând liberarea condiŃionată
sau respingerea acesteia.
Liberarea condiŃionată se dispune de către judecătoria în a cărei
circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere iar în cazul prevăzut
de art. 62 alin. 3 C.p. (condamnatul devine inapt serviciului militar)
de către tribunalul militar în a cărei circumscripŃie teritorială se află
închisoarea militară.
Când instanŃa constată neîndeplinirea condiŃiilor pentru
acordarea liberării, prin hotărârea de respingere fixează termenul
după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită,
termen care nu poate fi mai mare de 1 an. Termenul de reînnoire nu
poate fi apropiat de momentul epuizării executării integrale a
pedepsei pentru că practic condamnatul nu mai beneficiază de
liberare condiŃionată.
InstanŃa competentă să dispună liberarea condiŃionată se
pronunŃă şi asupra revocării liberării condiŃionate în cazul în care
instanŃa care a judecat pe condamnat pentru altă infracŃiune nu s-a
pronunŃat în această privinŃă.
Hotărârea instanŃei poate fi atacată cu recurs în termen de 3
zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare.
InstanŃa în faŃa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată
să comunice locul de deŃinere o copie de pe dispozitivul hotărârii prin
care să dispus revocarea liberării condiŃionate.
În practica judiciară au fost abordate numeroase aspecte privind
liberarea condiŃionată. În legătură cu fixarea termenului de reînnoire
a propunerii sau cererii de liberare condiŃionată s-a statuat că este
nelegală fixarea unui termen de reexaminare a cererii care
265
corespunde unei date la care pedeapsa este executată387. Dacă în
urma recursului condamnatului împotriva hotărârii de respingere se
casează hotărârea cu trimitere instanŃa care rejudecă încalcă
principiul non reformatio in pejus fixând un termen de reînnoire al
cererii mai mare decât cel iniŃial388.Cererea condamnatului formulată
în cadrul unei contestaŃii la executare de a se constata îndeplinirea
condiŃiilor prevăzute de art. 59 şi urm. C.p. este inadmisibilă389.
Încetarea executării pedepsei la locul de muncă. Este o
instituŃie asemănătoare liberării condiŃionate de care beneficiază cel
condamnat să execute pedeapsa la locul de muncă dacă a executat
cel puŃin două treimi din pedeapsă, a dat dovezi temeinice de
îndreptare, a avut o bună conduită, a fost disciplinat şi stăruitor în
muncă.
Încetarea poate fi cerută de conducerea unităŃii în care se
prestează munca sau de condamnat (art. 8611 C.p.).
Potrivit art. 4501 C.p. încetarea executării pedepsei la locul de
muncă se dispune de judecătoria în a cărei circumscripŃie teritorială
se află unitatea unde condamnatul execută pedeapsa. DispoziŃiile art.
450 alin. 2, 3 şi 4 privitoare la liberarea condiŃionată se aplică în mod
corespunzător. Astfel instanŃa fixează în aceleaşi condiŃii termenul
după expirarea căruia cererea conducerii unităŃii sau a
condamnatului poate fi reînnoită. De asemenea, trebuie reŃinut că
termenul în care se poate declara recurs este de 3 zile şi că recursul
declarat de procuror este suspensiv de executare.
InstanŃa în faŃa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată
să comunice unităŃii unde se prestează munca precum şi organului
387 Tribunalul Alba, decizia penală nr. 1202/1972. RRD nr. 1/1973, p. 148 388 Tribunalul Timiş, decizia penală nr. 1409/1976. RRD nr. 3/1977, p. 61 389 Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Penală, decizia nr. 750/1993. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p. 1115
266
de poliŃie o copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus încetarea
executării la locul de muncă.
Înlocuirea şi reducerea pedepsei pentru militari. Executarea
pedepsei închisorii care nu depăşeşte 2 ani de către militarii în
termen se face într-o închisoare militară în cazurile prevăzute de lege
(art. 62 C.p.).
Este posibil ca cel condamnat să devină militar în cursul
judecăŃii la o instanŃă civilă sau după rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare. În aceste cazuri, dacă sunt întrunite condiŃiile legii,
executarea pedepsei închisorii urmează a se înlocuii cu executarea
într-o închisoare militară. Înlocuirea se dispune la sesizarea
comandantului de către tribunalul militar în a cărei circumscripŃie
teritorială se află unitatea militară din care face parte condamnatul
(art. 451 C.p.p.)390.
Înlocuirea executării pedepsei într-o închisoare militară cu
executarea într-un loc de deŃinere în cazul condamnaŃilor care au fost
trecuŃi în rezervă înainte de începerea executării pedepsei se dispune
de către instanŃa militară arătată mai sus din oficiu sau la sesizarea
comandantului unităŃii militare din care face parte persoana
condamnată.
Dacă militarul condamnat a executat în unitatea militară
jumătate din pedeapsă şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea
neexecutată din pedeapsă se reduce cu o treime. Dacă cel condamnat
s-a evidenŃiat în mod deosebit reducerea poate fi chiar mai mare
ajungând până la cuprinderea întregului rest de pedeapsă (art. 62
alin. 2 C.p.). 390 InstanŃa civilă care judecându-l pe inculpatul devenit militar a dispus înlocuirea executării pedepsei închisorii cu executarea într-o închisoare militară a încălcat normele cuprinse în art. 451 C.p.p. Înlocuirea nu poate fi dispusă decât de tribunalul militar în a cărei circumscripŃie teritorială se găseşte unitatea militară din care face parte persoana condamnată, la sesizarea comandantului unităŃii (Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Penală, decizia nr. 2585/1999. Buletinul jurisprudenŃei 1990- 2003, p. 1116)
267
Reducerea pedepsei intră în competenŃa tribunalului militar de
la locul unde se află închisoarea militară. Sesizarea instanŃei se face
numai de către comandantul închisorii militare (art. 452 C.p.p.).
Militarii care execută pedeapsa potrivit art. 62 C.p. într-o
închisoare militară dacă devin inapŃi serviciului militar sunt liberaŃi
condiŃionat. CompetenŃa de a dispune liberare revine tribunalului
militar în a cărei circumscripŃie teritorială se află închisoarea
teritorială.
În cazul în care înainte de începerea executării pedepsei într-o
închisoare militară, condamnatul a fost trecut în rezervă, pedeapsa se
execută într-un loc de detenŃie.
3. Amânarea şi întreruperea executării pedepsei
închisorii sau a detenŃiunii pe viaŃă
A. Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenŃiunii
pe viaŃă. Anumite împrejurări pot determina ca cel condamnat la
privaŃiune de libertate să aibă dreptul a cere amânarea executării
pedepsei.
Amânarea exectutării pedepsei nu poate fi dispusă decât în
cazul în care executarea efectivă a pedepsei nu a început. Când
condamnatul este arestat în vederea executării pedepsei, solicitarea
se transformă în cerere de întrerupere a executării pedepsei. Nu este
posibilă amânarea altor sancŃiuni dispuse de instanŃă in afara
pedepsei cu închisoarea sau a detenŃiunii pe viaŃă.
Art. 463 prevede următoarele trei cazuri în care executarea
pedepsei poate fi amânată:
268
a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale391, că
cel condamnat suferă de o boală care îl pune în
imposibilitatea de a executa pedeapsa. Amânarea exacutării
pedepsei se acordă până când condamnatul se va găsi în
situaŃia de a putea executa pedeapsa. InstanŃa este obligată
sa precizeze prin hotărâre un termen, adică data până când
s-a luat această măsură.392 În cazul acordării mai multor
amânări succesive, următoarea amânare se dispune în
continuare cu începere de la data expirării celei precedente.393
b) Când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de
un an. În aceste cazuri executarea pedepsei se amână până la
încetarea cauzei care a determinat amânarea. Daca amânarea
s-a cerut în vederea îngrijirii de către mamă a copilului mai
mic de un an, amânarea se acordă până ce copilul împlineşte
vârsta de un an.394 Cererea de amânare poate fi admisă
indiferent de gravitatea infracŃiunii pentru care s-a pronunŃat
condamnarea.395 În practica judiciară396 s-a mai reŃinut că se
poate cere o amânare peste acel termen pentru îngrijirea
copilului dupâ împlinirea vârstei de către copil, dar numai în
baza art. 453, lit.c;
c) Când din cauza unor împrejurări speciale executarea
imediată e pedepsei ar avea consecinŃe grave pentru
condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz
executarea poate fi amânată doar o singură dată şi pentru o
391 Expertiza trebuie efectuată, după sesizarea instanŃei, în cursul judecării cauzei; este nelegala hotarârea care a avut în vedere o alta expertiză privind acelaşi condamnat, efectuată în altă cauză (Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penala nr.359/2000. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.118) 392 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.1839/1992. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1117 393 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.2661/2002. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1119 394 Tribunalul Bacau, decizia penală nr.1435/1968. RRD nr. 4/1969, pag. 181 395 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.351/1991. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1116 396 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.1806/2000. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1118
269
perioadă de timp de cel puŃin trei luni. Este inadmisibilă
repetarea cererii pe acest considerent. Faptul că soŃia
condamnatului, mamă a doi copii minori, nu este încadrată în
muncă din motive medicale şi urmează să nască, poate
constitui o situaŃie care ar putea avea consecinŃe grave
pentru familia condamnatului.397 Dimpotrivă, în practică s-a
decis că nu sunt îndeplinite cerinŃele art.453, lit.c în situaŃia
în care soŃia condamnatului este încadrată în muncă şi
câştigă corespunzător pentru întreŃinerea sa şi a copiilor.
JurisprudenŃa a considerat o situaŃie specială şi a acordat
amânarea când cel condamnat, elev, mai avea trei luni pâna
la terminarea studiilor, spre a nu se împiedica încheierea
situaŃiei şcolare.398
Amânarea executării pedepsei se aplică potrivit art.453, alin.3 şi
în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă.
Oricare dintre cele trei ipoteze prevăzute în art.453,alin.1, lit. a-c,
poate determina o amânare a executării pedepsei la locul de muncă.
În situaŃia prevăzută la art.453, lit.b (condamnata este gravidă
sau are un copil mai mic de un an) executarea pedepsei poate fi
amânată pe o perioadă stabilită de normele legale privind concediul ce
se acordă mamei salariate înainte şi după ce a născut.399
Potrivit art.454 Cpp, competentă a se pronunŃa asupra acordării
amânării executării pedepsei este instanŃa de executare. În lipsa unei
prevederi legale, practica judiciară a statuat că, în acest caz,
397 Tribunalul Bucureşti, secŃia II. decizia penală nr.1313/1978.Repertoriu de practică judiciară vol.2, pag.23 398 Tribunalul Maramureş, decizia penală nr.282/1987. RRD nr. 11/1987, pag.76 399 Invocarea normelor legale privind concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere, poate fi luată în discuŃie numai în cazul când persoana comdamnată execută pedeapsa la locul de muncă, nu şi în cazul în care pedeapsa este executată într-un loc de detenŃie (Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.3210/1998. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1117)
270
completul de judecată se compune în acelaşi fel ca la judecata în
primă instanŃă.400
InstanŃa competentă este sesizată prin cerere, pentru oricare
motiv din cele prevăzute în art.453. Pot face cerere de amânare a
executării pedepsei procurorul, condamnatul şi persoanele arătate în
art.362, alin. ultim (reprezentantul legal al condamnatului,
apărătorul sau soŃul). Când se invocă drept temei de amânare
împrejurarea că executarea deândată a pedepsei închisorii ar avea
consecinŃe grave pentru unitatea la care lucrează condamnatul,
cererea de amânare poate fi introdusă la instanŃă şi de conducerea
acelei unităŃi.401
InstanŃa de executare Ńine evidenŃa amânărilor acordate şi la
expirarea termenului ia masuri pentru emiterea mandatului de
executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia masuri pentru aducerea
lui la îndeplinire (art.454, alin.2).
Împotriva hotărârii prin care s-a soluŃionat o cerere de amânare
a executării pedepsei se pot declara căile de atac prevăzute în titlul II
(art.460, alin.5).
B. Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a
detenŃiunii pe viaŃă. Spre deosebire de amânare, care se acordă
înainte de începerea executării pedepsei, întreruperea intervine în
cursul executării. Cazurile pentru care se poate dispune întreruperea
executării pedepselor privative de libertate sunt aceleaşi pe care
art.453 le prevede pentru amânare. De asemenea sunt aceleaşi şi
persoanele îndreptăŃite a introduce cererea de întrerupere.
Deşi legea prevede că întreruperea se dispune până când
condamnatul se va găsi în situaŃia de a executa pedeapsa, aceasta nu
400 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1435/1968. RRD nr.11/1968, pag.171 401 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.3871/1971. RRD nr.1/1972, pag.153
271
poate fi interpretată în sensul că s-ar decide fără a se stabili o durată
exactă a măsurii.402 A admite contrariul înseamnă a înlătura definitiv
sancŃiunea. De aceea, după trecerea unei perioade, trebuie verificat
dacă motivul de întrerupere mai subzistă şi dacă cel condamnat se
află în situaŃia de a relua executarea pedepsei.403 Stabilind o dată de
control, instanŃa poate întrerupe pedeapsa, dacă este cazul, până la o
altă dată de control.404
Împrejurările pe care se întemeiază cererea de întrerupere nu
pot fi determinate de cei interesaŃi. Astfel condamnatul nu va
beneficia de întreruperea executării în cazul unei stări de boală pe
care şi-a provocat-o singur, în scopul introducerii cererii.
În cazul întreruperii întemeiate pe art.453, lit.c, pentru dovedirea
împrejurării invocate, este necesară efectuarea unei anchete
sociale.405 În cazul prevăzut de art.453, lit.a, expertiza medico-legală
este obligatorie, cheltuielile necesare expertizei fiind avansate de
stat.406 O cerere de întrerupere întemeiată pe existenŃa unei boli nu
poate fi respinsă fără efectuarea unei expertize medico-legale,
motivându-se că anterior a mai fost respinsă o astfel de cerere, în
atare situaŃie neexistând autoritate de lucru judecat. 407
InstanŃa competentă să dispună asupra întreruperii executării
pedepsei este instanŃa de executare408 sau instanŃa corespunzătoare
în grad, în a cărei circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere409
sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă,
402 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.30/1983. RRD nr.4/1984, pag.72 403 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.304/1974. RRD nr.7/1974, pag.63 404 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1096/1978. RRD nr.11/1978, pag.65 405 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.1386/2000 si nr.757/2000,Buletin Jurisprudentei 1990/2003,pag.1121-1122 406 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.5540/2001, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003, pag.1123 407 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.1706/2002, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003, pag.1123 408 Această instanŃă este competentă chiar dacă inculpatul se află în stare de libertate în urma unei întreruperi anterioare (Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.2757/1999, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003,pag.1120) 409 În acest caz legea are în vedere locul de deŃinere unde condamnatul se află la data introducerii cererii (Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.228/2000, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003,pag.1121)
272
corespunzătoare în grad instanŃei de executare (art.456). Pentru
determinarea competenŃei de soluŃionare a unei cereri de întrerupere
trebuie avut în vedere locul de deŃinere în care se găseşte petiŃionarul
condamnat în momentul introducerii cererii.410
InstanŃa competentă să soluŃioneze întreruperea executării
pedepsei este abilitată să dispună şi asupra prelungirii acesteia.411
InstanŃa care a acordat întreruperea comunică măsura
administraŃiei locului de deŃinere sau, după caz, unităŃii unde
condamnatul execută pedeapsa şi poliŃiei. Întreruperea se comunică
de asemenea instanŃei de executare, când amânarea a fost dispusă de
instanŃa corespunzătoare de la locul de detenŃie sau de la locul unde
se află unitatea în care se prestează munca (art.457).
EvidenŃa întreruperilor acordate este Ńinută de instanŃa de
executare, administraŃia locului de deŃinere şi unitatea unde
condamnatul execută pedeapsa.
La expirarea termenului de întrerupere condamnatul trebuie să
se prezinte la locul de executare. Dacă acesta nu se prezintă,
administraŃia locului de deŃinere trimite de îndată o copie de pe
mandatul de executare poliŃiei, menŃionând cât a mai rămas de
executat din durata pedepsei.
Daca cel condamnat să execute pedeapsa la locul de muncă nu
se prezintă la unitate, la expirarea termenului de întrerupere,
conducerea unităŃii comunică de îndată această împrejurare instanŃei
de executare.
AdministraŃia locului de deŃinere sau unitatea unde se execută
pedeapsa la locul de muncă trebuie să comunice instanŃei de
executare şi data la care a reînceput executarea pedepsei.
410 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1874/1985, RRD nr 5/1986, pag.83 411 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.578/1977. Culegere de decizii pe anul 1977, pag.380
273
4. Înlăturarea sau modificarea pedepsei.
Aplicarea amnistiei şi graŃierii
A1. Înlăturarea pedepselor. Legea penală nu se aplică faptelor
săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute în legea nouă.
De asemenea, după rămânerea definitivă a hotărârii este posibil ca
legea să nu mai prevadă ca infracŃiune fapta pentru care s-a
pronunŃat condamnarea (art.12 Cp).
CompetenŃa înlăturării pedepsei în aceste cazuri revine instanŃei
de executare, iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei,
instanŃei corespunzătoare în grad în a cărei circumscripŃie teritorială
se află locul de deŃinere sau locul unde se execută pedeapsa la locul
de muncă (art.458).
Aplicarea dispoziŃiilor privitoare la înlăturarea pedepsei se
realizează din oficiu. InstanŃa poate fi sesizată şi prin cererea
procurorului sau a condamnatului.
A2. Modificarea pedepsei poate interveni ca urmare a înscrierii
în legea nouă a unei pedepse mai uşoare decât cea avută în vedere de
legea veche şi care se află în curs de executare sau urmează a se
executa. CondiŃiile în care se poate reduce pedeapsa, în asemenea
situaŃii, sunt prevăzute în art.14 si art.15 Cp.
Aplicarea dispoziŃiilor privitoare la modificarea [pedepselor se
realizează din oficiu precum şi la cererea procurorului sau a
condamnatului. Când o rudă apropiată celui condamnat solicită
modificarea pedepsei în condiŃiile art.14 Cp, instanŃa nu o poate
respinge pentru că cel care a solicitat modificarea pedepsei nu
figurează printre subiecŃii prevăzuŃi de lege pentru introducerea
274
cererii; în acest caz instanŃa urmează să examineze cererea şi să
decidă în legătură cu modificarea pedepsei din oficiu.412
B. Aplicarea amnistiei şi graŃierii. Înlăturarea sau modificarea
pedepsei poate avea loc şi printr-o amnistie sau graŃiere. Aplicarea
amnistiei, când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii
precum şi aplicarea graŃierii, se realizează de către un judecător de la
instanŃa de executare, iar dacă cel condamnat se află în executarea
pedepsei, de către un judecător de la instanŃa corespunzătoare în a
cărei rază teritorială se află locul de deŃinere sau unitatea unde se
execută pedeapsa la locul de muncă (art.459).
Dacă actul de clemenŃă intervine anterior rămânerii definitive a
hotărârii, acest incident se rezolvă potrivit art.10, lit.g (încetarea
urmăririi penale sau a procesului penal).
În practica judiciară s-a decis că, dacă amnistia intervine în
cursul soluŃionării unei căi de atac, instanŃa nu poate respinge
recursul cu motivarea că incidenŃa actului de clemenŃă urmează e fi
constatată de judecătorul delegat de la instanŃa de executare.413 De
asemenea constatarea graŃierii se face pe cale judecătorească dacă
actul de clemenŃă a intervenit anterior rămânerii definitive a hotărârii
de condamnare.414
SecŃiunea IX
DispoziŃii comune privind executarea hotărârilor penale
Procedura la instanŃa de executare. În majoritatea cazurilor
competenŃa de rezolvare a situaŃiilor legate de executare se realizează
de către instanŃa de executare sau instanŃa corespunzătoare în a 412 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.81/1972, RRD nr 9/1972, pag.171 413 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.2889/1974, Repertoriul de practica judiciara, vol.2, pag.28 414 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.2393/2000. I.Neagu. C.Anastasiu. Op.cit, pag. 339
275
cărei circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere ori unitatea
unde se execută pedeapsa la locul de muncă. Art.460 Cpp cuprinde
dispoziŃiile comune care se aplică în procedurile desfăşurate în faŃa
instanŃelor menŃionate.
Chiar atunci când instanŃa de executare acŃioneaza prin
judecătorul delegat, acesta are posibilitatea să sesizeze oricând
instanŃa de executare pentru a rezolva eventualele nelămuriri sau
împiedicări ivite în cursul executării.415
După ce se dispune citarea părŃilor interesate se iau măsuri
pentru desemnarea unui apărător din oficiu în cazurile când apărarea
este obligatorie în conformitate cu art.171 Cpp. Prin modificările
aduse art.460 de O.U. nr.109/2003, s-a prevăzut că aducerea
inculpatului arestat la judecată este obligatorie în toate cazurile;
anterior modificării, prezenŃa condamnatului arestat era necesară
numai când i se putea agrava situaŃia sau când instanŃa aprecia că se
impune prezenŃa inculpatului la judecată.
Participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile.
La judecarea situaŃiilor legate de executare se aplică în mod
corespunzător toate dispoziŃiile care reglementează judecarea cauzelor
penale dacă acestea nu contravin prevederilor art.460-464 Cpp.
În cadrul procedurii instanŃa nu poate decide înainte de a lua
concluziile procurorului şi de a asculta părŃile. Hotărârea pronunŃată
este o sentinŃă.
SoluŃia adoptată se comunică şi instanŃei de executare ori de
câte ori soluŃionarea cazului se face de instanŃa locului de deŃinere
sau de executare a pedepsei la locul de muncă.
ContestaŃia la executare este un procedeu jurisdicŃional de
rezolvare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare, 415 V Dongoroz si alŃii. ExplicaŃtii teoretice, vol.2, pag.354
276
respectiv o activitate contencioasă privitoare la incidentele intervenite
în cursul executării care necesită intervenŃia organelor
jurisdicŃionale.416
ContestaŃia poate fi folosită numai în cazul aspectelor ce se
referă la executarea unor hotărâri judecătoreşti definitive fără a se
putea aduce modificări în privinŃa soluŃiei instanŃei.417
Art.461 prevede următoarele patru cazuri în care se poate face
contestaŃie la executare:
a) s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă. După cum se
ştie, pot fi puse în executare numai hotărârile care au căpătat
autoritate de lucru judecat. De la această regulă fac excepŃie
hotărârile care sunt executorii chiar dacă nu sunt definitive
(ex: hotărârea prin care s-a confirmat măsura internării
medicale –art.162, alin.6).
Invocarea motivului prevăzut la litera a apare mai frecvent când,
după rămânerea definitivă e hotărârii primei instanŃe, prin nefolosirea
unei căi de atac, se admite o repunere în termen. În practică au fost
şi cazuri de greşită punere în executare a unor hotărâri nedefinitive.
De exemplu, s-au pus în executare hotărâri pronunŃate împotriva
inculpatului care a lipsit în primă instanŃă atât la dezbateri cât şi la
pronunŃare, fără a i se comunica o copie de pe dispozitiv (spre a putea
curge termenul de recurs).
b) executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea
prevăzută în hotărârea de condamnare. Acest motiv de
contestaŃie poate apare ca urmare a unor insuficiente
precizări în legătură cu datele de identitate privitoare la
persoana condamnatului. De exemplu, în cazul unor nume
416 V Dongoroz si alŃii. Op.cit pag.354 417 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.4607/1999, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003, pag.1115
277
comune şi cu acelaşi domiciliu, este posibil ca organul de
poliŃie care execută mandatul de executare să aresteze din
eroare alte persoane. Persoana supusă executării are
posibilitatea de a ridica, potrivit art.423, obiecŃii în legătură
cu identitatea; exercitarea contestaŃiei are loc numai dacă
aceste obiecŃii nu sunt rezolvate în mod corespunzător.
c) se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută
sau o împiedicare la executare. De exemplu, contestatorul
poate invoca faptul că hotărârea nu prevede clar şi explicit
durata timpului de prevenŃie ce urmează a fi scăzută din
pedeapsă418 ori datorită unei redactări echivoce a
dispozitivului nu se înŃelege dacă un obiect aflat în posesia
condamnatului urmează sau nu a fi restituit părŃii civile.
Cât priveşte împiedicările la executare pot fi şi ele diferite. De
exemplu, în urma declanşării unei căi extraordinare de atac,
executarea hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii a fost
suspendată fără ca cel condamnat să fie pus în libertate de la locul de
deŃinere.
d) se invocă amnistia, prescripŃia, graŃierea sau orice altă cauză
de stingere ori micşorare a pedepsei precum şi orice alt
incident ivit în cursul executării. Nu se poate face contestaŃie
la executare dacă amnistia sau graŃierea a intervenit anterior
judecăŃii sau în cursul acesteia. Cât priveşte prescripŃia,
legea are în vedere prescrierea pedepsei.
Constituie alt incident ivit în cursul executării ce permite
introducerea unei contestaŃii împrejurarea ca ulterior condamnării
definitive cu reŃinerea stării de recidivă, fapta penală care a 418 ContestaŃia prin care se solicită reducerea din pedeapsă a timpului executat anterior la locul de muncă se referă la un incident ivit în cursul executării întemeiat de dispozitiile art.461, lit.d (Tribunalul Suprem, decizia penala nr.1074/1981, RRD nr 2/1982, pag.67)
278
reprezentat primul termen al recidivei a fost amnistiat.419 Există temei
de contestaŃie la executare şi atunci când judecătorul delegat cu
executarea nu a făcut aplicarea amnistiei pe cale administrativă.420
ContestaŃia întemeiată pe art.461, li.d are in vedere orice ală
cauză de stingere ori micşorare a pedepsei şi poate fi introdusă în
legătură cu orice incident ivit în cursul executării.
ContestaŃia la executare se introduce la instanŃa de executare
sau la instanŃa corespunzătoare în circumscripŃia căreia se află locul
de deŃinere. Această regulă are o excepŃie pentru cazul prevăzut de
art.461, lit.c. SituaŃia respectivă privind o nelămurire în legătură cu
hotărârea ce se execută, singurul organ capabil să clarifice sensul
exact al celor dispuse este instanŃa care a pronunŃat hotărârea.
Rezolvarea contestaŃiei se face după procedura comună
prevăzută de art.460 Cpp.
Este posibil ca datele şi situaŃiile de existenŃa cărora depinde
soluŃionarea contestaŃiei privind cazul arătat la art.461, lit.d să nu
rezulte din hotărârea pusă în executare. În acest caz, contestarea lor
se face la instanŃa competentă să judece contestaŃia (art.462, alin.2).
Modul de compunere al instanŃei care rezolvă contestaŃia la
executare trebuie să fie acelaşi cu cel al organului care judecă cauza
în primă instanŃă.421
Se poate face contestaŃie şi privitor la executarea dispoziŃiilor
civile din hotărârea penală, fiind valabile primele trei motive din
art.461 (lit.a-c). Ultimul caz de contestaŃie nu este aplicabil la latura
civilă a cauzei, referindu-se exclusiv la aspectele legate de pedeapsă.
ContestaŃia având ca obiect punerea în executare a dispoziŃiilor civile 419 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1173/1977, RRD nr 1/1978, pag.67 420 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1463/1986, RRD nr 3/1987, pag.75 421 Tribunalul Suprem, Completul de 7 judecători, decizia penală nr.31/1985, CD 1985, pag.359
279
se introduce la instanŃa de executare sau instanŃa care a pronunŃat
hotărârea ce se execută. Procedura de judecată este cea prevăzută în
art.460, alin.1 şi 2 Cp.p.
ContestaŃia împotriva actelor de executare se soluŃionează de
către instanŃa civilă potrivit legii civile.422
Dacă după soluŃionarea definitivă procesului penal se iveşte o
nelămurire în legătură cu rezolvarea laturii civile a procesului penal
se face contestaŃie potrivit legii civile soluŃionându-se de către
instanŃa civilă.423
Conform art.461 C.p.p. contestaŃiile (cu excepŃia celor privitoare
la înŃelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului) se îndreaptă la
instanŃa care execută hotărârea.
ContestaŃia contra amenzilor judiciare se soluŃionează de către
instanŃa care le-a pus în executare (art.464 C.p.p.).
422 De exemplu, contestaŃia introdusă împotriva unui act de executare civilă şi anume procesul verbal de sechestru (Curtea de Apel Cluj, decizia penală nr.939/1999, RDP nr 3/2000, pag.161) 423 Curtea de Apel Ploiesti, decizia penală nr.1381/1999, Culegere de practica judiciara 1999, pag.108
280
CAPITOLUL IX
PROCEDURI SPECIALE
SecŃiunea I
ConsideraŃii introductive
Codul de procedură penală concepe procedurile speciale într-o
dublă accepŃie. Într-un prim sens, proceduri speciale sunt acelea în
care procesul penal nu se desfăşoară după normele comune ori
cuprind reguli derogatorii în legătură cu realizarea diferitelor
instituŃii procesuale. Acestea sunt procedurile speciale propriu-
zise(art. 465-479; art.480-493). Într-un al doilea sens, noŃiunea se
referă la diverse proceduri judiciare care, fără a realiza sarcinile
fundamentale ale procesului penal, rezolvă pe cale jurisdicŃională
anumite probleme adiacente raportului juridic procesual principal.424
În literatura de specialitate s-a arătata că uneori dispoziŃiile care
constituie proceduri speciale privesc activităŃi procesuale din faza de
după executare sau activităŃi necesare rezolvării unor situaŃii
speciale.425 Justificarea existenŃei unor astfel de proceduri este foarte
eterogenă, reglementările putând fi determinate de cele mai diverse
motivaŃii.
Astfel este posibil ca printr-o procedură specială să se rezolve
solicitările adresate de un subiect îndrituit în urma soluŃionării cauzei
uneori a executării hotărârii (de exemplu, formularea unor reparaŃii
decurgând dintr-o arestare pe nedrept sau introducerea unei cereri de
424 I.Neagu – Tratat de drept procesual penal,vol.2, pag.370 425 V. Dongoroz si altii – Explicatii teoretice, vol.2, pag.361
281
reabilitare). La fel unele proceduri speciale pot satisface necesităŃile
de înlocuire sau reconstituire într-o cauză a înscrisurilor judiciare
dispărute, realizarea asistenŃei judiciare internaŃionale.
SecŃiunea II
Urmărirea şi judecarea unor infracŃiuni flagrante
GeneralităŃi. Săvârşirea infracŃiunilor în condiŃii de flagranŃă
justifică necesitatea unei reglementări speciale a urmăririi şi judecării
acestora. CondiŃiile manifeste în care a avut loc infracŃiunea fac mai
uşoară probaŃiunea excluzând aproape cu desăvârşire posibilitatea
ivirii oricăror erori judiciare.426 De asemenea, datorită împrejurării că
infracŃiunea flagrantă provoacă o evidentă şi imediată tulburare a
ordinei de drept la care opinia publică reacŃionează deîndată,
promptitudinea tragerii la răspundere penală se impune cu atât mai
mult. Aceste argumente determină ca trăsătura esenŃială a procedurii
speciale aplicabile în acest caz să fie urgenŃa. De altfel, în vocabularul
de specialitate aceasta procedură specială este cunoscută şi sub
denumirea de procedură urgentă.
Scurtarea duratei activităŃii judiciare nu trebuie să aducă
atingere garanŃiilor care asigură drepturile procesuale ale părŃilor şi
nici nu trebuie să afecteze buna realizare a actului de justiŃie.427
InfracŃiunea flagrantă. NoŃiune. InfracŃiunea flagrantă este
definită şi determinată în trăsăturile ei prin art.465 Cpp. Este
flagrantă infracŃiunea descoperită în momentul săvârşirii ei sau
imediat după săvârşire. De asemenea, se consideră flagrantă şi
426 P.Bouzat, J.Pinatel – op.cit., vol.2, pag 1003 427 A se vedea pe larg A.Crisu. Proceduri speciale. Bucuresti 2000
282
infracŃiunea al cărui făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit
de persoana vătămată, de martori oculari sau de strigatul public, ori
este surprins aproape de locul comiterii infracŃiunii cu arme,
instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune
participant la infracŃiune.
Conceptul legii este foarte larg, îmbrăŃişând punctul de vedere
unanim acceptat în doctrină că infracŃiunea flagrantă nu poate fi
redusă la situaŃia prinderii infractorului în momentul săvârşirii faptei.
Alături de această flagranŃă propriu-zisă, legea admite şi alte situaŃii,
indicate limitativ, asimilate cu starea de flagranŃă propriu-zisă,
constituind aşa-zisa cvasi-flagranŃă.
Conceptul juridic de flagranŃă se bazează pe ideea de relaŃie
infracŃiune – infractor. Starea de flagranŃă nu se poate stabili numai
pe baza elementului obiectiv al faptei, fiind necesară întotdeauna şi
prezenŃa în relaŃie a făptuitorului. În lipsa acestuia, infracŃiunea nu
se consideră flagrantă.
Potrivit art.465, aln.3, în cazul săvârşirii unei infracŃiuni
flagrante, orice persoană are dreptul să prindă pe făptuitor şi să-l
conducă înaintea autorităŃii. DispoziŃia se justifică pe deplin, având în
vedere caracterul manifest în care s-au petrecut faptele. Această
situaŃie nu trebuie confundată cu celelalte măsuri prevăzute de lege
vizând privarea de libertate a infractorului (de exemplu, măsurile
privative de libertate, măsura prinderii făptuitorului de către
comandantul navei în condiŃiile art.215 C.p.p., arestarea în vederea
punerii în executare a unui mandat de executare a pedepsei, etc.)428
Cazurile şi condiŃiile de aplicare ale procedurii speciale.
Art.466 Cpp, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003,
428 Prinderea făptuitorului de către o persoană particulară nu are caracterul de act procesual (V.Dongoroz si altii –op.cit, pag 367)
283
prevede trei condiŃii cumulative pentru realizarea acestei proceduri
speciale:
a) infracŃiunea să fie flagrantă; urmează a se avea în vedere
toate observaŃiile şi precizările făcute anterior în legătură cu
aceasta;
b) infracŃiunea să fie pedepsită de lege cu închisoare mai mare
de un an şi cel mult 12 ani. S-a dorit prin aceasta aplicarea
procedurii speciale numai într-o anumită gamă de gravitate a
infracŃiunilor; în art.466 se mai precizează că procedura
specială se aplică şi formelor agravate ale acestor infracŃiuni;
c) infracŃiunea trebuie să fie săvârşită în municipii sau oraşe, în
mijloace de transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi,
aeroporturi sau gări, precum şi în orice alt loc aglomerat. Cu
privire la bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, legea
precizează că pentru aplicarea procedurii speciale nu este
necesar ca acestea să aparŃină unor municipii sau oraşe. De
aceea, dacă infracŃiunea se săvârşeşte în locurile respective
aflate pe teritoriul unei comune, procedura specială este
aplicabilă.429
Urmărirea penală în cazul aplicării procedurii speciale. Prima
activitate în urmărirea infracŃiunilor flagrante este constatarea
acestora. Constatarea se face prin întocmirea unui proces verbal în
care se consemnează fapta, declaraŃiile făptuitorului şi a celorlalte
persoane ascultate (art.467). Dacă este necesar, organul de urmărire
penală strânge şi alte probe (ridică corpuri delicte, dispune efectuarea
unor constatări tehnico-ştiinŃifice sau medico-legale, etc.).
429 Există unele acte normative care permit aplicarea acestei proceduri şi fără îndeplinirea tuturor condiŃiilor prevazute de art.446 Cpp (exemplu: Legea nr 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie)
284
Actul de constatare are o importanŃă deosebită, consemnările
sale înlocuind declaraŃiile scrise ale învinuitului, celorlalte părŃi sau
martorilor. După întocmire, procesul verbal se citeşte învinuitului
precum şi celorlalte persoane ascultate, atrăgându-li-se atenŃia că pot
completa declaraŃiile sau pot face obiecŃii cu privire la modul de
consemnare.
Procesul verbal se semnează de organul de urmărire penală, de
învinuit şi de celelalte persoane ascultate. Dosarul nu mai trebuie să
cuprindă declaraŃiile scrise ale învinuitului, celorlalte părŃi sau
martorilor din moment ce conŃinutul procesului verbal este certificat
prin semnăturile persoanelor ascultate.
Dacă ulterior aceste persoane sunt ascultate, cele arătate se vor
consemna în acte separate potrivit reglementărilor referitoare la
declaraŃiile învinuitului, celorlalte părŃi sau martorilor.
În cazul procedurii urgente, procesul verbal întocmit în
conformitate cu art.467, constituie şi actul de începere a urmăririi
penale.
În practică s-a ridicat problema de a şti dacă, în cazul unor
infracŃiuni flagrante dintre cele prevăzute în art.209, alin.3, pentru
care urmărirea penală se efectuează de procuror, este posibilă
aplicarea procedurii speciale. InstanŃa noastră supremă a admis
competenŃa oricărui organ care are dreptul să urmărească o cauză,
motivând că, din moment ce art.467 nu face distincŃie, o asemenea
diferenŃiere nu este cazul a se face.430
Spre deosebire de procedura obişnuită, unde măsura reŃinerii
nu este obligatorie (art.143), în cadrul procedurii speciale învinuitul
este întotdeauna reŃinut (art.468, modificat prin Legea nr.281/2003
şi O.U. nr.109/2003). 430 Tribunalul Surprem, decizia penala nr.1659/1970, RRD nr.12/1971, pag.135
285
La sesizarea organului de cercetare penală sau din oficiu
procurorul poate solicita instanŃei arestarea învinuitului; măsura nu
poate depăşi 10 zile; termenul curge de la expirarea celor 24 ore.
Procurorul, apreciind că sunt suficiente motive pentru punerea
în mişcare a acŃiunii penale, dă rechizitoriul prin care pune în
mişcare acŃiunea penală şi dispune trimiterea în judecată a
inculpatului. Dosarul se trimite instanŃei înainte de expirarea celor 10
zile. În cazul în care procurorul nu dispune trimiterea în judecată în
termen de 3 zile de la data reŃinerii se aplică art.146 şi urm. C.p.p.
Când cercetarea este complexă, în temeiul art.469, procurorul
trimite cauza organului de cercetare care este obligat să finalizeze
urmărirea penală şi să înainteze dosarul procurorului în termen de 3
zile de la arestare în vederea emiterii rechizitoriului.
Nerespectarea acestui termen are drept consecinŃă trecerea
cauzei în procedura de drept comun.
Art.470 reglementează modul în care procurorul verifică
lucrările de cercetare penală în vederea trimiterii în judecată a celui
în cauză. Potrivit procedurii obişnuite verificarea se face în 15 zile de
le primirea dosarului. În procedura specială procurorul este obligat să
se pronunŃe asupra dosarului în cel mult 2 zile de la primire.
SoluŃiile preconizate sunt cele prevăzute în mod obişnuit în
Codul de procedură penală: trimiterea în judecată, scoaterea de sub
urmărire penală, încetarea urmăririi penale, restituirea cauzei la
organul de cercetare, potrivit art.265 C.p.p. Dacă procurorul restituie
cauza organului de cercetare pentru completare sau refacerea
urmăririi penale, ancheta se efectuează în continuare potrivit
procedurii de drept comun.
286
Când procurorul adoptă soluŃia trimiterii în judecată, odată cu
întocmirea rechizitoriului şi înaintării dosarului la instanŃă, se
formulează şi propunerea arestării preventive a inculpatului. Spre
deosebire de art.264, care prevede că rechizitoriul trebuie trimis la
instanŃă împreună cu dosarul în termen de 24 de ore, art.470 prevede
că procurorul trebuie să procedeze de îndată la trimiterea dosarului şi
a rechizitoriului.
Judecarea infracŃiunilor flagrante. InstanŃa este obligată să
verifice dacă sunt întrunite toate condiŃiile pentru judecarea cauzei
potrivit procedurii speciale. (art.472). CompetenŃa de judecată este
cea obişnuită. Când instanŃa constată lipsa condiŃiilor legale pentru
judecarea cauzei privind procedura specială, judecata se desfăşoară
potrivit dispoziŃiilor obişnuite.
Dacă subzistă condiŃiile pentru judecarea cauzei potrivit
procedurii speciale, se fixează termenul de judecată care nu trebuie
să depăşească 5 zile de la primirea dosarului. Inculpatul arestat este
adus la judecată. Celelalte părŃi nu se citează, iar martorii se aduc cu
mandat de aducere (art.472). Participarea procurorului este
obligatorie.
Art.473 prevede că instanŃa, procedând la judecarea cauzei,
ascultă pe inculpat, martorii prezenŃi şi persoana vătămată, dacă este
de faŃă, iar în continuare, judecata desfăşurând-se în baza lucrărilor
de la dosar.
Dacă pentru rezolvarea cauzei se impune administrarea de
probe noi, instanŃa poate din oficiu sau la cerere să facă aceasta.
Măsurile luate de instanŃă pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele
de poliŃie. Dacă administrarea probelor impune amânarea cauzei,
287
termenele acordate trebuie să fie scurte şi să nu depăşească în total
10 zile.
Starea de arest a inculpatului se impune numai când judecata
rămâne în limitele procedurii speciale. Pot interveni situaŃii care
implică depăşirea acestor limite. În asemenea situaŃii instanŃa este
obligată să se pronunŃe asupra menŃinerii stării de arest sau punerii
în libertate a inculpatului. Potrivit art.474, instanŃa procedează astfel:
a) când se desesizează pentru incompetenŃă; b) când dispune
judecarea potrivit procedurii obişnuite; c) când amână cauza pentru
administrarea de probe noi.
În privinŃa pronunŃării hotărârii, instanŃa este obligată să se
pronunŃe asupra cauzei în ziua în care s-au încheiat dezbaterile sau
cel mai târziu în următoarele 2 zile. Inculpatul arestat este adus la
pronunŃare (art.475). Redactarea hotărârii trebuie realizată în termen
de 24 de ore.
În art.475 se mai arată că, dacă instanŃa pronunŃă pedeapsa
închisorii, iar în cursul judecăŃii inculpatul a fost puc în libertate, se
poate dispune arestarea inculpatului. Dimpotrivă, instanŃa dispune
punerea în libertate a inculpatului arestat dacă intervine una din
situaŃiile prevăzute în art.350, alin, 2 şi 3.
Cu privire la rezolvarea laturii civile, aceasta este condiŃionată în
art.465 de îndeplinirea următoarelor cerinŃe: a) persoana vătămată să
fie prezentă la instanŃă; b) să se constituie parte civilă; c) soluŃionarea
acŃiunii civile să fie posibilă fără amânarea judecăŃii. Dacă persoana
vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu
capacitate restrânsă, instanŃa examinează acŃiunea civilă chiar în
lipsa acesteia şi chiar dacă nu s-a constituit parte civilă (art.17 Cpp),
dar numai în măsura în care soluŃionarea acŃiunii civile nu duce la
288
amânarea cauzei; în caz contrar instanŃa rezervă soluŃionarea acŃiunii
civile pe calea unei acŃiuni separate.
În materia apelului şi recursului există de asemenea unele
dispoziŃii speciale. Astfel, termenul comun de apel şi recurs de 10 zile
este înlocuit cu termenul de 3 zile, care curge potrivit art.477, de la
pronunŃare. InstanŃa a cărei hotărâre este atacată trimite dosarul la
instanŃa de control judiciar în termen de 24 ore. Pentru judecarea
apelului sau recursului legea precizează ca aceasta să se facă de
urgenŃă.
Dacă urmărirea penală s-a desfăşurat potrivit procedurii
speciale, dar judecata a avut loc după regulile obişnuite, termenul de
apel sau de recurs este de 10 zile.431
În anumite situaŃii procedurale speciale, adică în caz de concurs
de infracŃiuni sau în cazurile de indivizibilitate sau conexitate, se
aplică reglementarea prevăzută de art.478 C.p.p.
Astfel, în caz de concurs de infracŃiuni, când procedura specială
se aplică numai unora dintre infracŃiuni, se procedează la disjungere.
În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă disjungerea nu este
posibilă, urmărirea şi judecata se desfăşoară potrivit procedurii
obişnuite.
Cazuri de neaplicare a procedurii speciale. Art.479 prevede
două situaŃii când infracŃiunea, deşi flagrantă şi întrunind condiŃiile
prevăzute de art. 466 şi urm., nu se urmăreşte şi judecă potrivit
procedurii speciale:
a) infracŃiunea este săvârşită de minori;
b) infracŃiunea este una din cele prevăzute expres în art. 279
C.p.p.
431 Curtea Sprema de Justitie, decizia penala nr.2079/1996, Buletinul jurisprudentei 1990/2003, pag.1124
289
Organul de urmărire penală este obligat să constate săvârşirea
infracŃiunilor flagrante, chiar în lipsa plângerii. Dacă infracŃiunile
sunt dintre acelea arătate în art.279, alin.2, lit.a, constatările se
trimit, la cerere, instanŃei competente.
In cazul infracŃiunilor arătate în art.279, alin.2, lit.b şi c, după
constatarea infracŃiunii în condiŃiile art.467, organul de cercetare
penală cheamă şi întreabă persoana vătămată dacă face plângere
prealabilă, punându-i în vedere că procedura specială se aplică
numai când plângerea se introduce în termen de 24 ore de la
săvârşirea infracŃiunii.
SecŃiunea III
Procedura în cauzele cu infractori minori
GeneralităŃi. În dreptul penal infractorii minori se bucură de un
tratament juridic diferenŃiat în raport de ceilalŃi infractori. Starea de
minoritate atrage necesitatea unei reglementări deosebite şi pe plan
procesual penal, procedura specială instituită de lege Ńinând seama
de toate particularităŃile urmăririi sau judecării învinuiŃilor sau
inculpaŃilor minori432. Este de reŃinut că dispoziŃiile speciale ce
urmează a fi analizate în cadrul acestei proceduri speciale se aplică
numai în cazurile în care minor este învinuitul sau inculpatul.
Urmărirea şi judecarea infracŃiunilor săvârşite de minori precum
şi punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceştia se fac
potrivit procedurii obişnuite cu derogările şi completările prevăzute de
432 În privinŃa minorilor care nu răspund penal a se vedea Legea nr. 272/2004 privind protecŃia drepturilor copilului, (M.Of. 557/04)
290
art. 481 - 493 C.p.p. şi SecŃiunea IV1 a cap. I din titlul IV al părŃii
generale (art. 480)433.
Urmărirea penală a infractorilor minori. Această fază a
procesului penal se desfăşoară potrivit regulilor de competenŃă şi
procedură obişnuite fiind valabile dispoziŃiile comune aplicabile în
orice urmărire penală. Suplimentar organul de urmărire este obligat
să aplice şi următoare norme derogatorii:
a) potrivit art. 481 alin.1 organul de urmărire penală ascultare
sau confruntare a învinuitului sau inculpatului minor ce nu a
împlinit 16 ani dacă consideră necesar citează delegatul autorităŃii
tutelare, părinŃii, ori în lipsa acestora tutorele, curatorul sau
persoana în îngrijirea căreia se află minorul.
Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică îndeplinirea
acestor activităŃi.
Având în vedere că asistenŃa învinuitului sau a inculpatului
minor este obligatorie (art. 171) în raport de prevederile art. 172
modificat prin Legea nr. 281/2003 organul de urmărire penală va
asigura prezenŃa apărătorului la ascultarea inculpatului. De
asemenea, potrivit art. 160f învinuiŃilor sau inculpaŃilor minori
reŃinuŃi sau arestaŃi preventiv li se asigură în toate cazurile asistenŃa
juridică obligatorie, organul judiciar fiind obligat să ia măsură pentru
desemnarea unui apărător din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul.
b) organul de urmărire penală are obligaŃia să dispună
efectuarea în timpul urmării penale a unei anchete sociale cu privire
la infractorul minor. Ancheta socială se efectuează de către
persoanele desemnate de autoritatea tutelară de pe lângă primăria în
a cărei rază teritorială domiciliază minorul. 433 SecŃiunea IV1 a fost introdusă prin Legea nr. 281/2003 şi se referă la reŃinerea şi arestarea preventivă a minorilor. Pentru dezvoltări în această privinŃă a se vedea Al.łuculeanu. Noi reglementări privind ocrotirea libertăŃii persoanei. Regia Autonomă Monitorul Oficial. Bucureşti 2004.
291
Ancheta socială constă în strângerea de date cu privire la
purtarea pe care minorul o are în mod obişnuit, la starea fizică şi
mintală a acestuia, la antecedentele sale, la condiŃiile în care a fost
crescut şi în care a trăit, la modul în care părinŃii tutorele sau
persoanele în îngrijirea cărora se află minorul îşi îndeplinesc
îndatoririle faŃă de acesta şi în general cu privire la orice elemente
care pot servi la luarea unor măsuri sau aplicarea unor sancŃiuni faŃă
de minori (art.482).
Dispunerea şi efectuarea anchetei sociale este obligatorie în
toate cazurile, neîndeplinirea dispoziŃiilor referitoare la aceasta fiind
prevăzută cu sancŃiunea nulităŃii absolute (art. 197 alin. 2). Necitarea
persoanelor arătate la art. 481 la efectuarea prezentării materialului
de urmărire penală şi neefectuarea anchetei sociale în cazul unui
inculpat care era minor la data săvârşirii faptei determină restituirea
cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale434.
Obligativitatea anchetei sociale se impune chiar când inculpatul
a devenit major până la sesizarea instanŃei435; practica judiciară
susŃine obligativitatea anchetei sociale şi pentru cazul concursului de
infracŃiuni când unele din fapte au fost săvârşite în perioada
minorităŃii; în schimb în cazul infracŃiunii continuate dacă unele din
componente sunt din timpul minorităŃii iar altele ulterioare acesteia,
lipsa anchetei sociale nu determină nulitatea hotărârii pentru că
infractorul este tras la răspundere pentru o infracŃiune unică
considerată săvârşită în timpul majoratului436.
De asemenea, în practica judiciară s-a mai reŃinut că folosirea
de către organul de urmărire penală a unei anchete sociale efectuate
434 Curtea de Apel Iaşi decizia penală nr. 295/2000. Culegere de practică judiciară pe anul 2000, p. 293 435 Tribunalul Suprem. Decizia penală nr. 3510/1972. RRD nr. 5/1973, p. 129 436 Plenul Tribunalului Suprem, decizia nr. 6/1973. Culegeri de decizii pe anul 1973, p. 37
292
în altă cauză nu satisface dispoziŃiile imperative ale art. 482 C.p.p. şi
se sancŃionează cu nulitate absolută437.
c) alte particularităŃi procedurale sunt legate de prezentarea
materialului de urmărire penală. În conformitate cu art. 481 alin. 2
citarea autorităŃii tutelare, a părinŃilor, tutorelui, curatorului,
persoanei în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul devine
obligatorie la prezentarea materialului de urmărire penală.
Neprezentarea celor citaŃi nu împiedică însă efectuarea prezentării
materialului de urmărire penală.
Problema principală care se pune în acest caz este îndeplinirea
prezentării materialului de urmărire penală către inculpatul minor în
prezenŃa apărătorului. În această situaŃie nulitatea absolută va
interveni ca o consecinŃă a nerespectării normelor care impun
exceptând cazurile prevăzute de art.254, obligativitatea prezentării
materialului de urmărire penală în prezenŃa apărătorului (art.250,
art.257, art.172 alin.5)438.
Judecarea infractorilor minori. Sub aspectul organizatoric în
conformitate cu Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în
Ńara noastră funcŃionează instanŃe specializate pentru minori. Legea
prevede că în cadrul curŃilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor
funcŃionează după caz secŃii sau complete specializate în cauze cu
minori. De asemenea, potrivit legii se pot înfiinŃa şi tribunale
specializate. ComponenŃa completelor se stabileşte de colegiul de
conducere al instanŃei. InstanŃa va judeca atât infracŃiunile săvârşite
de minori cât şi infracŃiunile săvârşite asupra minorilor.
Întrucât procesul penal are o anumită durată în timp este
posibil ca infractorul minor să împlinească vârsta de 18 ani în cursul
437 Tribunalul Bucureşti - SecŃia I Penală. decizia nr. 172/1996. Culegere de practică judiciară, p. 179 438 Plenul Tribunalului Suprem, Decizia de îndrumare nr. 3/1972. RRD nr. 6/1972, p. 113
293
desfăşurării procesului. În consecinŃă, trebuie să se ştie dacă în
asemenea condiŃii procedura specială se mai menŃine ori se trece la
procedura de drept comun.
Art. 483 precizează în această privinŃă că inculpatul care a
săvârşit infracŃiunea în timpul cât era minor este judecat potrivit
procedurii obişnuite dacă la data sesizării instanŃei împlinise vârsta
de 18 ani. Dimpotrivă dacă minorul împlineşte această vârstă după
sesizarea instanŃei, rămâne competentă aceeaşi instanŃă, completul
nu se schimbă iar judecata se face cu aplicarea dispoziŃiilor
speciale439.
Potrivit art. 484 alin. 1 judecarea minorului se face numai în
prezenŃa acestuia cu excepŃia cazului când se sustrage de la judecată.
Împrejurarea că minorul a fost legal citat şi asistat în instanŃă de un
apărător din oficiu nu înlătură nelegalitatea hotărârii dacă nu se
stabileşte că acesta s-a sustras de la judecată440. Sustragerea nu
poate fi dedusă din simpla absenŃă a minorului la judecată
împrejurarea urmând a fi stabilită cu certitudine de organul judiciar.
La judecată vor fi citate părŃile precum şi autoritatea tutelară,
părinŃii şi dacă este cazul tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea
ori supravegherea căreia se află minorul şi serviciul de reintegrare
socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor
neprivative de libertate cât şi alte persoane a căror prezenŃă este
considerată necesară. Omisiunea nerespectării acestei obligaŃii
439 Chiar dacă la data judecării cauzei inculpatul a devenit major acesta nu poate fi judecat potrivit procedurii obişnuite pentru că la momentul sesizării instanŃei era minor (Curtea de Apel Bucureşti - SecŃia a II Penală, decizia nr. 417/1997, RDP nr. 3/1998, p. 145) 440 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr. 1039/2000. Buletinul jurisprudenŃei pe anul 2000, p. 370
294
constituie motiv de nulitate a hotărârii în condiŃiile art. 197 alin. 4
C.p.p.441.
Persoanele citate au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să
formuleze cereri, să prezinte propuneri în privinŃa măsurilor ori
sancŃiunilor ce urmează a fi luate. Neprezentarea persoanelor legal
citate nu împiedică judecarea cauzei. În schimb judecată nu poate
avea loc în lipsa procurorului.
Judecata în cauzele cu minori nu este publică şi se desfăşoară
separat de celelalte şedinŃe (art. 485); pot participa la judecată toate
persoanele citate, apărătorii părŃilor, precum şi alte persoane cărora
instanŃa le-a dat încuviinŃare.
Nerespectarea dispoziŃiilor privitoare la nepublicitatea judecăŃii
minorilor atrage nulitatea hotărârii numai dacă prin aceasta s-a
produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel442.
Dacă instanŃa apreciază că cercetarea judecătorească şi
dezbaterile ar putea avea o influenŃă negativa asupra minorului are
dreptul după ascultarea acestuia să-l îndepărteze din sala de
judecată. Această măsură specială este aplicabilă inculpatului care
nu a împlinit 16 ani.
Când în cauză sunt atât inculpaŃi minori cât şi inculpaŃi majori,
dacă disjungerea este posibilă nu se ridică probleme deosebite
întrucât pentru fiecare se aplică procedura corespunzătoare. Dacă
disjungerea nu este posibilă se aplică procedura obişnuită, completul
441 Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea hotărârii numai dacă este invocată în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când inculpatul nu a fost prezent la efectuarea actului (Curtea de Apel Bucureşti - SecŃia a II Penală, decizia nr. 1784/2000, Culegere de practică judiciară, p. 340) 442 Tribunalul Suprem, decizia penală nr. 1335/1978. RRD nr. 5/1979, p.81; Tribunalul Suprem, decizia nr. 3954/1972. RRD nr. 5/1973, p. 146
295
constituindu-se însă potrivit art. 483 C.p.p. În acest caz, pentru
inculpaŃii minori se aplică dispoziŃiile speciale derogatorii443.
DispoziŃiile speciale referitoare la judecarea minorilor în primă
instanŃă prevăzute în art. 483 - 489 se aplică în mod corespunzător şi
la judecata în instanŃa de apel şi de recurs (art. 493). Pentru aceasta
este necesar ca inculpatul să nu fi devenit major înainte de sesizarea
instanŃei de apel sau de recurs444.
Punerea în executarea a hotărârilor în cauzele cu minori. În
urma modificărilor aduse regimului sancŃionator al minorilor prin
Legea nr. 104/1992 acestora li se pot aplica atât pedepse (închisoarea
sau amenda), cât şi măsuri educative.
Cu privire la punerea în executare a pedepselor principale nu
există aspecte particulare, executarea pedepselor pentru minori
având acelaşi regim juridic ca şi în cazul condamnaŃilor majori. În
schimb, întrucât în cazul măsurilor educative organul care dispune
măsura trebuie să o şi îndeplinească, se impune ca în cadrul
normelor referitoare la procedura specială aplicabilă în cauzele cu
minori, să fie înscrise dispoziŃii privind punerea în executare a
măsurilor educative.
Potrivit art. 487 alin. 1 când s-a luat faŃă de minor măsura
educativă a mustrării aceasta se execută de îndată în şedinŃa în care
s-a pronunŃat hotărârea. În lege se mai arată că dacă măsura
mustrării nu poate fi executată de îndată, se fixează un termen
pentru aducerea minorului cu citarea părinŃilor şi dacă este cazul a
tutorelui, curatorului ori persoanei în îngrijirea sau supravegherea
căreia se află minorul.
443 Dacă judecata s-a desfăşurat în şedinŃă nepublică sunt aplicabile prevederile art. 197 alin .2 (Curtea de Apel Bacău. Decizia penală nr. 840/1998. I. Neagu, C.Anastasiu. Op. Cit. p. 354) 444 Plenul Tribunalului Suprem. Decizia nr. 1/1971. RRD nr. 4/1971, p. 85
296
Procedura este asemănătoarea şi în cazul celorlalte măsuri
educative.
Art.488 arată că dacă instanŃa a luat măsura libertăŃii
supravegheate, aceasta se pune în executare chiar în şedinŃa în care
a fost pronunŃată dacă minorul şi persoana ori reprezentatul
instituŃiei căreia i s-a încredinŃat supravegherea sunt de faŃă. Când
punerea în executare nu se face în aceiaşi şedinŃă se fixează un
termen pentru aducerea minorului şi a persoanei ori a
reprezentantului instituŃiei căreia i s-a încredinŃat supravegherea.
Libertatea supravegheată poate fi revocată sau înlocuită de către
instanŃa care a luat măsura în conformitate cu art. 489.
Cu privire la măsura internării într-un instituit medical
educativ, nu se prevăd dispoziŃii speciale de punere în executare.
Măsura se dispune de instanŃa competentă să judece cauza penală,
prevederile art. 432 privind punerea în executare a măsurii de
siguranŃă a internării medicale urmând a se aplica prin analogie.
În cazul în care s-a luat faŃă de un minor măsura internării într-
un centru de reeducare punerea în executare se face potrivit art. 490.
Minorul internat într-un centru de reeducare poate fi liberat
înainte de a deveni major. Liberarea şi revocarea liberării precum şi
ridicarea sau prelungirea internării se dispun din oficiu sau la
sesizare de către instanŃa care a judecat cauza în primă instanŃă (art.
491). Reglementarea este aplicabilă şi în cazul ridicării, prelungirii ori
înlocuirii internării minorului într-un institut medical educativ.
Potrivit art.4911 executarea măsurii internării într-un centru de
reeducare poate fi amânată sau întreruptă aplicându-se procedura
cuprinsă în art.453-455 C.p.p. În cazul săvârşirii unei noi infracŃiuni
de minorul liberat sau de minorul faŃă de care s-a luat măsuri
297
educative se pune problema revocării sau menŃinerii măsurii.
Chestiunea se rezolvă de către instanŃa competentă să judece noua
infracŃiune în conformitate cu art. 492 C.p.p.
SecŃiunea IV
Procedura reabilitării judecătoreşti
Potrivit art. 133 C.p. reabilitarea este instituŃia care face să
înceteze decăderile, interdicŃiile şi incapacităŃile care rezultă din
condamnare. Reabilitarea este de două feluri: de drept (art. 134 C.p.)
şi judecătorească (art. 135 - 138 C.p.).
În primul caz reabilitarea producând efecte prin voinŃa legii nu
se impune o reglementare procedurală a acesteia. Dimpotrivă
reabilitarea judecătorească fiind pronunŃată la cerere de către o
instanŃă este necesară fixarea în Codul de procedură penală a
cadrului procesual în care aceasta se realizează.
CompetenŃa judecării cererii de reabilitare revine instanŃei care a
judecat în primă instanŃă cauza în care s-a pronunŃat condamnarea
fie instanŃei corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază
condamnatul (art. 494).
Deşi suficient de clare normele de competenŃă privind
reabilitarea judecătorească au necesitat o serie de explicaŃii şi
interpretări în practica judiciară. Astfel, prin „instanŃa care a judecat
în primă instanŃă cauza” se înŃelege în caz de schimbare a
reglementării competenŃei materiale, acea instanŃă care are dreptul
potrivit dispoziŃiilor în vigoare să judece în fond cauza şi nu instanŃa
care iniŃial a soluŃionat dosarul. De exemplu dacă la data formulării
298
cererii de reabilitare competenŃa judecării cauzei revine judecătoriei şi
nu tribunalului care anterior a judecat cauza tot judecătoria va
soluŃiona şi reabilitarea445. În practica judiciară s-a pus problema de
a se lămurii ce se înŃelege prin „instanŃa corespunzătoare” atunci
când condamnarea a fost pronunŃată de o instanŃă militară.
Chestiunea a fost lămurită de instanŃa supremă, specificându-se că
este vorba de instanŃa civilă de acelaşi grad, în a cărei rază teritorială
domiciliază condamnatul446. Art. 494 folosind expresia „instanŃă
corespunzătoare” are în vedere instanŃa egală în grad de jurisdicŃie şi
nu priveşte caracterul militar sau civil al instanŃei447. În consecinŃă
când condamnarea a fost pronunŃată de tribunalul militar, instanŃa
corespunzătoare în a cărei circumscripŃie teritorială domiciliază
inculpatul este judecătoria.
Potrivit art. 495 cererea de reabilitare se face de condamnat.
După moartea acestuia pot face cerere soŃul cât şi rudele apropiate
ale condamnatului. Dacă moarte survine după introducerea cererii,
soŃul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare
pornită anterior decesului.
Cererea de reabilitare trebuie să cuprindă: a) adresa
condamnatului sau a persoanei care face cererea; b) condamnarea
pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care s-a pronunŃat
condamnarea; c) localităŃile unde condamnatul a locuit şi locurile de
muncă pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la
introducerea cererii; d) temeiurile cererii; e) indicaŃii pentru
445 Tribunalul Suprem, decizia penală nr. 400/1983. RRD nr. 1/1984, p. 59 446 Plenul Tribunalului Suprem. Decizia de îndrumare nr. 8/1969. RRD nr. 9/1969, p. 117 447 Tribunalul Suprem, decizia nr. 3975/1973. RRD nr. 11/1974, p. 75
299
identificarea dosarului şi orice alte date utile pentru soluŃionarea
cererii448.
În urma introducerii cererii se fixează termen pentru soluŃionare
şi se dispune citarea petiŃionarului şi a persoanelor a căror ascultare
se consideră necesară. De asemenea, se i-au măsuri pentru aducerea
dosarului de condamnare şi se cere copia fişei cu antecedentele
penale ale condamnatului.
Cererea de reabilitare poate fi retrasă de petiŃionar sau de
reprezentantul său legal449.
Înainte de trece la soluŃionarea cererii în fond instanŃa o poate
respinge pentru neîndeplinirea condiŃiilor de formă în următoarele
cazuri (art. 497):
a) cererea a fost introdusă înainte de termenul legal. Termenele
după care se poate introduce cererea sunt prevăzute de art. 135 C.p.
Aceste termene se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea
pedepsei sau de la data când aceasta s-a prescris (art. 136 C.p.).
Cererea respinsă pentru neîndeplinirea termenelor legale poate fi
repetată după împlinirea acestora.
În practica judiciară s-a stabilit că în cazul liberării condiŃionate
termenul de reabilitate începe să curgă de la data când se împlineşte
durata pedepsei aplicate iar nu de la data liberării condiŃionate450.
În cazul pluralităŃii de condamnări succesive termenul după
expirarea căruia condamnatul poate fi reabilitat este cel prevăzut
448 Este nelegală hotărârea prin care s-a respins cererea de reabilitare pentru motivul că petiŃionarul nu a depus copia sentinŃei de condamnare. În condiŃiile de formă prevăzute de art. 495 nu figurează obligaŃia prezentării unei asemenea copii, condamnatul trebuind numai să dea indicaŃii utile pentru identificarea dosarului (Tribunalul Braşov, decizia penală nr. 595/1973. RRD nr. 2/1974, p. 167) 449 Tribunalul Timiş, decizia penală nr. 78/1978. Repertoriu de practică judiciară II, p. 339 450 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr. 1011/1998. I. Neagu, C. Anastasiu. Op. Cit. p. 360
300
pentru pedeapsa cea mai mare şi curge de cât a luat sfârşit
executarea ultimei pedepse451.
b) lipseşte din cerere menŃiunea prevăzută de art. 495 lit. a
(adresa petiŃionarului) iar petiŃionarul nu se prezintă la termenul de
înfăŃişare. Cele două condiŃii sunt cumulative. Simpla neprezentare a
petiŃionarului nu îndreptăŃeşte respingerea cererii pentru
neîndeplinirea condiŃiilor de formă. Cererea se poate respinge numai
dacă petiŃionarul absent nu a indicat adresa sa452.
c) lipseşte din cerere vreuna din menŃiunile prevăzute în art. 495
lit. b - e şi petiŃionarul nu le-a completat la prima înfăŃişare şi nici la
termenele acordate în vederea completării.
În urma respingerii cererii pentru situaŃiile prevăzute mai sus
(lit. b şi c) cererea poate fi repetată oricând, desigur sub condiŃia
completării lipsurilor menŃionate.
La termenul fixat instanŃa ascultă persoanele citate concluziile
procurorului şi verifică dacă sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege
pentru admiterea reabilitării. Aceste condiŃii sunt prevăzute de art.
137 C.p. Dacă la dosar nu există suficiente date cu privire la
îndeplinirea condiŃiilor de reabilitare, instanŃa dispune completarea
materialului probator de către cel interesat, putând când consideră
necesar, să ceară şi alte relaŃii de la organele competente (art. 498).
O condiŃie a reabilitării este achitarea integrală a despăgubirilor
civile şi a cheltuielilor de judecată. Potrivit art. 137 C.p. instanŃa
poate dispune reabilitarea şi în lipsa îndeplinirii acestei condiŃii când
se constată că nu este datorată relei voinŃe a condamnatului (art.
499) în acest caz instanŃa poate acorda un termen pentru achitarea în
451 Tribunalul Suprem. decizia penală nr. 2768/1975. Repertoriu de practică judiciară II, p. 388 452 Tribunalul Bucureşti - SecŃia I -a penală. decizia nr. 1133/1969. RRD nr.3/1970, p. 160
301
întregime sau în parte a sumei datorate; termenul nu poate fi mai
mare de 6 luni.
Dacă înainte de judecarea cererii de reabilitare a fost pusă în
mişcare acŃiunea penală pentru altă infracŃiune examinarea cererii de
reabilitare formulată de petiŃionar se suspendă până la soluŃionarea
cauzei privind noua învinuire (art. 500), reabilitarea judecătorească se
anulează când după acordarea ei se descoperă că cel reabilitat mai
suferise anterior o condamnare. CompetenŃa anulării aparŃine
instanŃei prevăzută de art.494, sesizarea instanŃei se face de
procuror.
SecŃiunea V
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale
în cazul condamnării pe nedrept sau al privării
ori restrângerii libertăŃii în mod ilegal453
Scopul procesului penal este de a pedepsi numai pe cei vinovaŃi.
Cu toate acestea întrucât există şi riscul producerii unor erori
judiciare în legislaŃie a fost reglementată răspunderea pentru o astfel
de situaŃie.
Potrivit art. 48 alin. 3 din ConstituŃia României statul răspunde
patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Răspunderea statului este stabilită în condiŃiile legii.
CondiŃiile acestei răspunderi în procesul penal sunt stabilite de
art. 504 - 507.
453 În urma modificării art. 5 C.p.p. prin Legea nr. 281/2005 privitor la regula de bază a procesului penal a garantării libertăŃii persoanei în mod corespunzător a fost modificată şi reglementarea cuprinsă în cap. IV din titlul IV al părŃii speciale a Codului de procedură penală intitulată iniŃial „Repararea pagubei în cazul condamnării sau al luării unei măsuri preventive pe nedrept”
302
Art.504 prevede în alin.1 că persoana care a fost definitiv
condamnată are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite
dacă în urma rejudecării s-a pronunŃat o hotărâre definitivă de
achitare454.
Art.504 alin.2 teza I extinde dreptul la reparaŃii şi în cazul
privării de libertate a persoanei în cursul procesului penal în mod
nelegal.
În opinia noastră textul are în vedere atât măsurile privative de
libertate: reŃinerea şi arestarea preventivă cât şi, în contextul art. 5
C.p.p. care se referă la „orice ce alt mod” de privare de libertate, la
măsura de siguranŃă a internării medicale şi la măsurile educative
care se pot lua faŃă de infractorul minor: internarea într-un centru de
reeducare şi internarea într-un institut medical educativ.
Reglementarea a fost inspirată de art. 5 paragraful 5 din
ConvenŃia europeană a drepturilor omului potrivit căruia „orice
persoană care este victima unei deŃineri sau arestări nelegale are
dreptul la despăgubiri”455.
Potrivit legii (art. 504 alin. 2 teza 2) are dreptul la repararea
pagubei şi persoana căreia în cursul procesului penal i s-a restrâns
libertatea în mod nelegal; în contextul art.5 C.p.p. care se referă la
„orice formă” de restrângere a libertăŃii suntem de părere că norma în
discuŃie are în vedere atât măsurile preventive, restrictive de libertate
(obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi Ńara),
măsurile de siguranŃă (obligarea la tratament medical) cât şi alte
454 Textul are în vedere toate ipotezele de la art. 10 lit. a - e; anterior modificării textul viza doar ipotezele de la art. 10 lit. a şi c 455 Potrivit jurisprudenŃei CurŃii europene a drepturilor omului, aplicarea art.5 paragraful 5 permite celui în cauză o reparaŃie urmare unei privări de libertate în condiŃii contrare dispoziŃiilor, paragrafelor 1-4, iar obligaŃia de reparaŃie presupune în mod obligatoriu existenŃa unui prejudiciu material sau moral care trebuie reparat. (pe larg în această privinŃă a se vedea C. Bârsan. ConvenŃia europeană a drepturilor omului - comentariu pe articole - vol. I Bucureşti 2005, p. 277-386).
303
măsuri procesuale privind restrângerea libertăŃii de mişcare luate în
conformitate cu art. 1602 sau art. 1604 C.p.p.
Potrivit art. 504 alin. 3 privarea sau restrângerea de libertate în
mod nelegal se stabileşte prin:
a) ordonanŃa procurorului de revocare a măsurii privative sau
restrictive de libertate;
b) ordonanŃa procurorului de scoatere de sub urmărire penală
sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută de art. 10
lit. j.
Scoaterea de sub urmărire penală priveşte cazurile prevăzute de
art.10 lit.a-e C.p.p.
c) hotărârea instanŃei de revocare a măsurii privative sau
restrictive de libertate;
d) hotărârea instanŃei de achitare sau de încetare a procesului
penal pentru cauza prevăzută de art. 10 lit. j.
De asemenea, are dreptul la repararea pagubei şi persoana care
a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripŃia, amnistia
sau dezincriminarea faptei.
Repararea pagubei se cuvine persoanei care a fost victima erorii
judiciare ce nu i se poate imputa. Legea nr. 303/2004 prevede că
pierde dreptul de a cere despăgubiri persoana care în cursul
procesului a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare456.
Art. 505 C.p.p. stabileşte felul şi întinderea reparaŃiei.
În privinŃa întinderii reparaŃiei în lege se precizează că trebuie să
se Ńină seama: a) atât de durata privării sau a restrângerii de libertate
suportate; b) cât şi de consecinŃele produse asupra persoanei sau
familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
456 Vechiul text (art. 504 alin. 3) prevedea că nu are dreptul la repararea pagubei persoana care în cursul urmării penale sau judecăŃii cu intenŃie sau din culpă a stânjenit sau a încercat să stânjenească aflarea adevărului
304
În legătură cu felul reparaŃiei rezultă că în primul rând
acoperirea pagubei se face: a) prin plata unei sume de bani.
În raport de condiŃiile celui îndreptăŃit la repararea pagubei şi de
natura daunei produse legea prevede alte două modalităŃi de
acoperire a pagubei: b) constituirea unei rente viagere; c) obligaŃia ca,
pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a
fost restrânsă să fie încredinŃat unui institut de asistenŃă socială şi
medicală.
Persoanelor private de libertate, încadrate în muncă anterior
privării de libertate, li se calculează la vechimea în muncă şi timpul
cât a fost private de libertate în mod nelegal. ReparaŃia este suportată
de stat prin Ministerul FinanŃelor Publice.
AcŃiunea pentru repararea pagubei materiale sau a daunei
morale este o acŃiune civilă de competenŃa instanŃei civile457.
Potrivit art. 506 acŃiunea poate fi pornită de victima erorii
judiciare iar după moartea acesteia acŃiunea poate fi continuată sau
pornită de persoanele care se aflau în întreŃinerea sa. Persoana
îndreptăŃită se adresează tribunalului în a cărui circumscripŃie
domiciliază chemând în judecată statul care este citat prin Ministerul
FinanŃelor Publice.
AcŃiunea este scutită de taxa de timbru.
Termenul în care se poate declanşa acŃiune este de 18 luni de la
rămânerea definitivă după caz a hotărârilor instanŃei de judecată sau
a ordonanŃelor procurorului prevăzute în art. 504.
Dacă repararea pagubei a fost acoperită de stat acesta are
acŃiune în regres împotriva celor care cu rea credinŃă sau din gravă
neglijenŃă au provocat situaŃia generatoare de pagube materiale sau
457 Tribunalul Suprem - SecŃia civilă, decizia nr. 177/1970. Repertoriul de practică judiciară I, p. 154
305
daune morale (condamnare pe nedrept, privare ori restrângere a
libertăŃii în mod nelegal).
AcŃiunea în regres se poate îndrepta împotriva lucrătorilor din
Ministerul AdministraŃiei şi Internelor care funcŃionează în cadrul
poliŃiei judiciare (organele de cercetare penală) precum şi împotriva
magistraŃilor (judecători şi procurori)458.
SecŃiunea VI
Procedura în caz de dispariŃie a înscrisurilor judiciare
Preliminarii. În cursul urmăririi sau judecăŃii este posibilă
dispariŃia unui dosar judiciar sau a unui act care aparŃine unui
dosar. În acest caz organul de urmărire penală sau preşedintele
instanŃei la care se găsea dosarul sau actul dispărut întocmeşte un
proces verbal în care constată dispariŃia459 şi arată măsurile luate
pentru găsirea lui (art. 508).
Pe baza procesului verbal constatator al dispariŃiei se
procedează la înlocuirea sau reconstituirea actului dispărut,
aplicându-se procedura specială prevăzută de art. 509 - 512 C.p.p.
Procedura specială nu este incidentă dacă refacerea actului este
posibilă pe calea procedurii obişnuite. De exemplu dacă din dosar
dispare declaraŃia unui martor şi există posibilitatea reaudierii
acestuia se va lua o nouă declaraŃie martorului, potrivit procedurilor
obişnuite.
Înlocuirea sau reconstituirea dosarului sau actului dispărut
trebuie să fie reclamată de un interes justificat. DispoziŃia de
458 A se vedea şi Al. łuculeanu. Reperarea prejudiciului în cazul erorilor judiciare. Revista Pro-Lege nr.3/2004. 459 A se vedea P.Perju. Refacerea înscrisurilor dispărute. RRD nr.10/1968.
306
înlocuire sau reconstituire este luată în faza de urmărire penală de
procuror prin ordonanŃă iar în faza judecăŃii de instanŃă prin
încheiere. Încheierea se dă fără citarea părŃilor afară de cazul în care
instanŃa consideră necesară chemarea acestora. Încheierea nu este
supusă nici unei căi de atac.
Înlocuirea înscrisului dispărut are lor când există copii oficiale
de pe acel înscris. Organul judiciar i-a măsuri pentru obŃinerea copiei
care Ńine loc înscrisului original până la găsirea acestuia.
Celui care a predat copia oficială a înscrisului i se eliberează o
copie certificată de organul judiciar.
Reconstituirea este o procedură folosită în cazul când nu există
o copie oficială de pe înscrisul dispărut. Dacă a dispărut dosarul
penal în întregime operaŃiunea presupune reconstituirea tuturor
înscrisurilor pe care le conŃine. În vederea reconstituirii pot fi folosite
orice mijloace de probă.
Rezultatul reconstituirii se constată după caz prin ordonanŃa
organului de urmărire penală confirmată de procuror460 sau prin
hotărârea instanŃei dată cu citarea părŃilor. Spre deosebire de
încheierea prin care se dispune reconstituirea, care nu poate fi
atacată prin nici o cale, hotărârea de constatare a rezultatelor
reconstituirii este supusă apelului iar hotărârea pronunŃată în apel
este supusă recursului.
CompetenŃa înlocuirii sau reconstituirii în caz de dispariŃie a
înscrisurilor judiciare revine organului judiciar în faŃa căruia cauza
este pendinte. În cauzele definitive înlocuirea sau reconstituirea se
efectuează de către instanŃa la care se găseşte dosarul spre
conservare.
460 Când reconstituirea se constată prin ordonanŃa procurorului confirmarea se face de conducătorul parchetului.
307
DispariŃia înscrisurilor judiciare poate fi constatată şi de alte
organe judiciare decât cele în faŃa cărora cauza este pendinte. În
aceste cazuri organul care a constatat dispariŃia are obligaŃia de a
trimite la organul competent toate materialele necesare realizării
activităŃii respective pentru a face înlocuirea sau reconstituirea.
În privinŃa asistenŃei judiciare internaŃionale în materie penală,
condiŃiile şi modalităŃile de realizare a acesteia, sunt cele prevăzute
prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională
în materie penală461, reglementare care a abrogat prevederile din
Codul de procedură penală şi din alte legi privitoare la comisia
rogatorie în străinătate, extrădarea şi recunoaşterea hotărârilor
penale sau altor acte judiciare străine462.
461 Publicată în M. Of. nr.594/2004 462 A se vedea N. Volonciu. Al. łuculeanu. Aplicarea legii procesual penale în spaŃiu, în lucrarea Drept procesual penal. Partea generală. Editura UniversităŃii Titu Maiorescu, 2004, p. 22 şi urm.