inul IV EEDACŢIA

I, strada Aulich Nr. 1

ABONAMENTUL Austro-Ungaria :

I E an 20 cor. pe V« 110 cor.; pe V* de an S cor.; pe Hună 2 cor.

(Urii de Duminecă pe an • 4 coroane. — itrn România şl Mnătate pe a n :

40 franci. icripte nu senapoiază

ARAB ЧАМВІТІ26 AUGUST Í8 SEPTEMYRIF) 19( ff*. 1 6 9 ADMINISTRAŢIA s

Arad, strada Aulich Nr. 1

INSERŢIUNILE : de un şir garmond: prima dată 14 bani; a dona oară 12 bani; a treia oară S !>.. de flecare publtcaţiune.

Atât abonamentele cât si inserţinnile sunt a se plăti

înainte in Arad.

Scrisori nefrancate nu se primesc.

LUI IV. Numer de Duminecă № . 3 5

prăpădesc... > Ungurii!

(R) „Dtbrecsen", un ziar al celor neaoşi Unguri, care este ogl in ia

fletulul celor din Roma reformate, i-so zice Dobriţinulul, se văietă

Ungurii se prăpădesc, pier vëzênd lui.

i pier — zice „ Dbreczen* — nu ii resfiraţi prin ţerl streine, oi pier

ii aşezaţi în părţile c e b mai itoare ale Ungariei.

E lucru îndeobşte cunoscut, că în în Bihor, în comitatul Aradului,

Banat, în Badea, dincolo de Dunăre, k părţile delà meazä-noapte ale Un-

i naţionalităţile pr-opăşesc*. Bar căutând de ce noî dăm na-

I,ear el índöröt, „Debreczen* acr ie : ,E greaţa noastră la mijloc. Pro-d'o mie de ani, de care nu ne-am ! desbâra nici până acum, cu toate

amare din trecut. Ungurul nu kfíiuí înţ'lege chemarea politică, ear

nu vrt-a ori nu indrdsneşie să o •щй. Ear dacă ar vré, mâna

tămată a Vienei ne-ar împedeca*.

B»r mal departe : ,E un pëc.at d'o mie de ani, că răbdat fiinţarea naţioualităţi-

Í ţi chiar azi răbd/lm ca nişte proşti hfitmalüäßi; să se năpustească

Împotriva noastră. .Ungaria numaî aşa va ajunge & ungurească, dacă toţi câţi tră-ulre hotarel-> sale se vor face Un-

l„. Istoria ne va da dreptate, daca foc ţi sabie vom sterpi naţiona-iţile*.

Aşa glăaueşte foaia Maghiarilor É Dobriţin, a oraşului unde la

•1849 KO3SUTH înştiinţase lumea, că •Ungurii nu maî vor să « fie !n viitor Kde Casa Domnitoare şi do Viena.

Ce au păţit însă la Siria? Görgey HT capitulat, ear Kossuth şi cu alţii de Kpiiora lui, au luat lumea in cap şi S na s'au putut întoarce acasă decât

'numai după-ce M. Sa Impöratul i-a • iertat.

Dica ar vrè aă se apuce deci acum sä aterpească naţionalităţie, „cu foc şi sabi.'i", ar păţi-o mai rëu ca după 1849.

Dar nici nu e vorba să facă el ee vor. Ci ne oprim asupra acestor Krise ale foii ungureşti numai ca să iritam, eă Ungurii, cu toate păţaniile lor din trecut, n'au înveţat nimic Ura lor Împotriva Vienei, despre care zic ei nul lasă să sterpească nationali­se, şi în contra naţionalităţilor din

rie este tot aşa de mare, ca în eut.

Prin veacul XVI capul bisericii lor catolice, Vàrdady, archiepiscop al Strigoniuluï, a luptat alăturea cu Turcii împotriva Vienei. Zápolya, Rákóczy, Boesk&y şi atâţia alţii, până la Kos­suth, de asemeni fost-au duşmani în­verşunaţi al Vienei şi Impëratuluï, de unde noue, celorlalte neamuri din pa­trie, nl-au venit toat°. drepturile. Bar' acum eată, o jtaaie delà Dobriţin do­vedeşte, că el nimic nu s'au schimbat, ci strigă cu turbare asupra Vienei, care ţine să ocrotească toate neamu­rile şi de teama căreia el nu îndrăs-nesc sä se apuce a ne stîrpi, „cu foc şi sabie".

Bar' că părerile acestea sunt nu numai ale smintiţilor din cetatea Un­gurilor calvini, ci ale tuturor celor cari se cred singuri şi cel mal cre­dincioşi „patrioţi", dovadă e, că nu s'a găsit încă ministru, care să por­nească cercetare împotriva foilor tur­bate ca „Debreczen", pe când dacă am scrie noî în acel ton, o, atunci iute-iute am face cunoştinţa ^u Seghedinul ori cu Vâţul!

Mal ciudat decât toata este înaă faptul, că pe c â n i se văietă asupra periril Ungurilor, p atunci foaia ma­ghiară îndeamnă să ne pustiaseă cu foc şi sabie, căci istoria lor le va da dreptate.

Până la istorie mal este însă. Şi la toată întêmpîarea, până să ajungă şovinişiiî a face Unguri din noî, va fl mal bine să 'şl vadă de necazurile dintre el. Să lupte împotriva socialişti­lor, cari încă acum doi ani erau eă încingă în flăcări şi să scalde în sânge cele mal ungureşti sate şi oraşe ; să grijească de Ungurii carî se lapădă de biserică şi Dumnezeu, că altfel ajung să le meargă vestea numai pe urma isprăvilor ţeranilor rebeli şi a domnilor ca Krivàny!

Şi să înţeleagă odată, eă dacă se prăpădesc, vëzênd cu ochiî, e nu din pricina naţionalităţilor, oarî de când s'au pomenit, tot cu necazuri luptă, ci este din pricina pëcatelor lor, de cari, într 'adevër, nicï după păţanii de veacuri nu se pot desbăra,

împotriva Ovreilor. Prinţul Ftlip de Orleans, ginerele archiducelui losif(de Habs bura), a adresit credincioşilor sei din Franţa o scrisoare, care s'a publicat în „Soleil* din Paris. Intre altele, eată ce zice capul monar chiştilor francezi :

„Ara apörat armai», care întrupează onoarea Franţei şi face cu putinţă scăparea acesteia. Vë apër incontra Ovreilor şi a francmasonilor cosmopoliţi, c:vrl aduc ţeriî ruşine oi stricăciune".

Ziarele plitite de Ovrei ţipă io'tte, ca din gura şeirpehti, împotriva prinţului de Or­leans, àtè cărei cuvinte au fost bine primite şi au avut un bun resunet la cetăţeml ere-dincioişi şi iubitori de neam al Franţei.

B

Revista sêptémâneï. Raporturile încordate dintre Ro­

mânia şi Bulgaria, nu fără cuvent, au atras o deosebită luare aminte a lumei. Se ştie, că în Peninsula-Balcanica s r n t amestecate o mulţime de neamuri, cari sub oblăduirea des-măţată a Turciei caută prin felurite chipuri de a ajunge să stăpânească în aşa zisa Macedonie. Grecii, Bulgarii şi Sorbii, deopotrivă umblă să-'şl întărească neamul In Macedonia, ca în chipul acesta să şi-o pregătească pentru a o cuceri într 'un moment dat.

Dar ' pe când Grecii şi Sorbii îşi fac propaganda cum pot, prin bise­rică, şcoală şi cu mici silnicii, Bulgarii 'şi-au eşit din fire, au trecut cu propaganda lor peste marginile ome­neşti, şi ca nişte fiare sëlbatice, cu omoruri şi jaf îşi fac propaganda sângeroasă.

Cetitorii noştri ştiu de omorul ce s'a sevlrşit în Bucureşti, care a dat naştere la aşa numitul conflict până acum numai diplomatic între România şi Bulgaria.

S'a dovedit, că cei mal însemn iţi о ш е п і din Bulgaria sunt amestecaţi în ^sjnplot, un complot atât de miseribil, care 'şi-a pus de scop până şi uciderea g orioaulul Rege al României.

Miniştrii bulgari, strînşi cu uşa, au promis României, că ii vor da pe mână pe toţi oamenii amestecaţi în complot, s'au rugat însă de România să-'i ierte, că nu pot să o mulţu­mească aşa uşor şi cu graba, căci atuncia 'şi-ar scula toată ţeara în cap, s'ar face revoluţie contra lor, — aşa de atotputernici sunt şi populari asasinii, încât cu drept cuvent Bulgaria o putem numi ţeară de bandiţi

După visita, pe care a dat-o M. Sa Re gele Carol Majestăţil Sal© Impëratuluï şi Regelui nostru la Ischl, ministrul de externe al monarchie! noastre a trimis ministerului bulgar o notă, prin care declară, că pretinde sa 'i-se dea României toată satisfacţia pe care România o cere, şi că Austro-Ungaria îşi însuşeşte purtarea României faţă cu Bulgaria.

Principele Ferdinand al Bulgariei umblă in preumblare prin străinătate, şi a trimis vorbă în ţeara sa, că nu se va reîntoarce până nu se netezeşte pe cale pselaica conflictul cu Ro­mânia.

Şefui bandiţilor bulgari, care se numeşte Saravoff, la această veste a promis, că nici nu se va întoarce viu principele acasă, dacă 'şi-a pă­răsit ţeara pe aşa vreme. Guvernul bulgar e încurcat, de nu ştie încotro să dee. Dacă declară rësboiu, va fi sdrobită Bulgaria de armele române ; dacă va caută să împace pe România dându-'î pe mână pe şefii complo­tului, se face revoluţie In Bulgaria contra lor, aşa mare t recere au ucigaşii bulgari in mijlocul acelui popor sângeros.

Şi Turcia a început să mişte şi aâ-i ameninţe pe Bulgiri , pentru ca­şul când nu vor satisface cererile drepte ale României.

Cu vremea aceasta, ministrul de externe al României, luând parte la serbările ce s'au ţinut la Constanti-nopol în onoarea Sultanului, a fost împărtăşit de o cinste deosebită. Sunt pe cale de a capota Românii din Macedonia autonomiei, bisericească, şi episcopat românesc. Scoale româneşti sunt deja, ear poporul românesc din Macedonia e cel mai harnic şi cel mai bogat. P e aceasta cale se Întăreşte şi se validitează un neam, ]nu prin cuţite şi plumb 1

In această stare găsindu-se lu­crurile, nu e de mirat că Rusia n 'are astômpër în China, Ingrijeatä de soarta resfăţatuluî seu copil de suflet din Bal­cani, de Bulgaria.

Comandantul general al armate­lor aliate din China, Walderaee, nici n'a ajuns încă la faţa rësboiului, şi Rusia vrea să facă pace In China, ca să scape mai îngrabă de acolo, să se poată întoarce cu protecţia sa, sâ-'şi vîre nasul în chestia Orientului eu­ropean.

Rusia se declară mulţumită că puterile aliate au întrafc victorioase în Peking, capitala Chinei, şi s'a decla­rat mulţumită cu promisiunea prinţu­lui chinez, că va nimici el pe Boxeri, acea sectă mare chinezească, ce a pornit goana în contra creştinilor, dând astfel naştere marelui rësboiu.

Dar de-o împăcare aşa pe uşor nu poate fi vorba, căci Germania nu se mulţumeşte aşa uşor, dupâ-ce a fost cea mai grav insultată, prin omo-rîrea representantuluï sëu din Peking. Anglia la rîndul sëu, precum şi Ita­lia şi Austro-Ungaria ţin una rm Ger­mania, — şi a ş a Rusului nu-I convine să se retragă, ca apoi la împărţeala câştigului să nu fie de faţă.

Dintre întâmplările mai de căpe­tenie din cursul sëptëmâneï, vrednice de înşirat mal sunt încurcăturile din Austria.

Casa deputaţilor din Viena, unde se făuresc legile şi se hotăresc chel-tuelile statului, ѳ de mult decând nu mal poate fi adunata, din pricină că miniştrii nu pot să lucreze cu ea.

Dacă un ministru ar vré să facă pe placul Nemţilor, nu-1 lasă Cehii ; dacă vrea să împlinească voia Cehi­lor, nu-1 lasă Nemţii, Aşa că găsin­du-se Intr'o astfel de încurcătura, la urma urmelor s'a luat hotărîrea, cu aprobarea Majestăţil Sale, ca să nu mai fie adunaţi deputaţii multă vreme, poate chiar mai mult de un an de zile, până se va mai potoli îndârji­rea, şi vor veni poate alte Impregiu-rărl, şi ministeriul să lucreze prin or-dinaţiunî, ear nu prin legi votate, cum e obiceiul în statele cu regim parlamentar.

Când o reveni oare şi la noi domnia absolutistă? că e mai bună aceea decât liberalismul maghiar !

2

Doi corbi. (V.)In zilele trecute o foaie din Arad

— de care alt-cum nici că ar trebui ea ne ocupăm—sub titlul de am acria despre cearta dinire Româaia şi Bulgiria, bäten du-'şî joc de amêndouô, dar mal ales de cea din tai ii.

După f e , tot în batjocură, arată pri­cina certei dintre cele doue staie, Ungu­rul trufaş nu şi-a putut ascunde röutatea, ci zice a, că România face gură, întărită pe Bulgaria, .să pornească resbel, ca apoi să aibă motiv de incăerare . . . ? Apoi,—vez ;, II doare pe om do semenii sei— tnvinueşte pe România că nesocoteşte .Contractai deia Berlin" (1878), nemdrepîkţind şi punêndu l afară de lege рѳ cel 300 mii de Ovrei — din „ţară*, despre carJ zice că stmt mal la minaţi şi mal presus decât ceislalţl locci tori al României.

Nu ştim, e prost cel ee scrie, ori se preface nevoind să ştie că Ovreii—pe eemne coreligionarii dîrsuluî—ln România snrt cel mal murdari, mal trântori şi mal beţ.vl. Dacă vreai să vezi cuib de murdărie şi pilde de trândăvie şi prostie, n'ai decât s i osteneşti in oraşo.le dm România cu locui­tori ,en masse Ovrei, eum sunt: Galaţii. Iaşii, Dorohol (Ovreii zic : Dorhal). Bo'o şanl, Roman şi altele din partea Moldovei şi apoi te Insp imenţl cum a putut zidi na­tura şi aşa nimicuri de o a m e n i . . . ?

Şi totuşi foaia maghiar* B ridică mal presus decât alţii.

E adevărat că în România altcum se purcede faţă de Ovrei chiar şi la judecăto­rie, decum se proced« în Ungaria. Acolo Ovreul trebue s i facă toate p r e s c r i s a le­gii lui, făcond jurământul după luarea băii şi în cămaşa de moarte etc., зееа-се foarte ÎI suporă, până când aici la noi fac ce vo iese. E adevörat şi aceea, că n'au dreptu­rile caii le au aici în Ungaria, pentru-ca România n'&re trebuinţă de ajutorul lor, până când Ußgaria fără spriginul jidovesc ar bancrota. — Şi nici nu au jertfit el ni­mica, pentru-ea în schimb să li-se poată da ceea-ce doresc, ear de altă parte, majorita tea dintre el au năpădit România acum In timpul din urmă, venind din Rusia şi Gali ţia, deci lucru uşor de înţeles, că de ce nu li-s'a roeplătit Jertfa*.

Dar, acum e prilegiul s i se arate, că pot face jertfe pentru ţeară, căci azi mâne ee poate începe resbel Intre cele doue state dunărene. Poftească Ovreii şi ceară, delà stăpânirea română sä-l înroleze la arme contra Bulgarilor, sau, flind-că se arată aşa curagioşl, facă el singuri ,batalioane de vo­luntari" şi meargă să şl verse gangele pen­tru patrie, dacă vreau să o aibă dimpreună cu drepturilei după cari li-se scurge sufle­tul.

Dar nu se duc, că „ghevalt* ,cste frichi, che puschi pi noi" 1

Tot acolo scriitorul jidovaş învinueşte pe România, că şi dtn»a are „comitet ma­cedonean", ba are ce un se afli In Bulgaria : „ligă ardeleană* (erdélyi liga), tare lucră sub ochii guvernului , . . . dar ce lucră, aceea nu vot şte să ne spună. Se vede, că 11 genează, să rpună, că atât „liga*, cât şi ,societa tea macedoneană*, sunt societăţi culturale pentru apërarea şi cultivarea limbel române de pretutindeni, ear nu cuiburi de tâlhari ca ale Bulgarilor.

Ear de încheiere z ice: „De aceea, nu prea avem de ce să ne speriem, dacă cele mal imorale state din Balcani se iau la ceartă, pentru că povestea cu c i doul corbi, cari nu erau să-şl eeoată ochii, desigur se va împlini şi aici."

Nu vrem să mal întindem vorba ; am dori numai să ştim, până câ- d lasă corn patrioţii maghiari, ca perciunaţii să vorbească în ! urnele lor ?

Nu ar fl oare vremea să se trezească odată şi să se lepede ce dragostea pentru Jidovi şi eă dea mână cu Românii ca conlocuitori ne­mijlociţi şi chemaţi a trăi împreună ? Se va Impuni atunci şi eeeaialtă fabulă cu corbii şi vulpea, când adecă corbii, vëzênd renta­te» şi viclenia vulpel, l-au scos cehii şi au aruncat-o în drumul mare . . .

Din România. Planurile Fortului Chitila în ma­

nile Bulgarilor. La cabinetul judelui de in­

strucţie din Bucureşti au fost aduşi Bulgarii Bogdanoff şi Trifanoff.

Destăinuirile făcute de ace­ştia sunt de o însemnătate mare.

Bogdanoff a spus, c& planurile fortului Chitila s'ar găsi la un Bulgar anume Petru Alexoff, do­miciliat în strada Libertatéi.

Imediat dl jude de instrucţie Florescu a făcut o descindere şi în adevër pe lângă alte scrisori compromiţătoare, la numitul Bul­gar s'au găsit mai multe desenuri representănd posiţiunea, împregiu-rimile fortului Chitila, cu toate detaliile de teren, etc. etc.

Fortul Chitila a fost în tot­deauna punctul yizat de spionii bulgari pentru exersarea mese­riei lor

Toate actele şi desemnurile au fost confiscate, ear Bulgarul Ale­xoff a fost arestat imediat.

*

Complotul în oontra Regelui Serbiei.

Declarafia făcută de Trifanoff şi întărită de Bogdanoff arată, desveleşte, dintr'odată acţiunea mişelească a celor din capul comitetului macedonean.

Trifanoff a declarat, că pe lângă planul de asasinare a Suveranului Ro­mâniei, se pusese la cale şi omorîrea regelui Alexa*dru al Serbiei.

Amêndouë asasinatele au fost plă­nuite în luna Decemvrie anul t., când a venit Sarafoff în Bucureşti.

Conflictul Г0ШаП0-иРІ8аГ.

Guvernul bulgar cedeazi. Ziarele oficioase române publică urmă­

torul comunicat : D. Nacievici. ministru de externe ad-

interim al Bulgariei, a făcut declaraţiune formală d-lui N. Mişu, agentul Românei la 8ofia, că guvernul princiar este decis a începe urmăriri în contra membrilor comitetului ma-cedo-adrianopolitan, implicaţi în omorul lui Stefan Mihăileanu, pe ba*a ordonanţei jude­cătorului de instrucţie, care a instruit această afacere şi a scrisorilor găsite.

Guvernul princiar revine astfel asupra declaraţiunei sale anterioare, că aceste urmă rirl nu vor începe decât după pronunţarea sentinţei definitive.

* Noul pregătiri als bulgariei.

Din Sofia soseşte ştirea că Bulgarii au început să mobiliseze acum şi cavaleria care la el este cam proastă. Bulgarii nu au cal şi prea puţină trupă de cavalerie. Pent-u aceasta fac toate sforţările posibile ca să înjghebe ln pripă o cavalerie

El se duc prin sate şi iau caii de re chiziţie pe cari de cele mal multe or! nu 'I plătesc, ear dacă locuitorul Jndrăsneşte să protesteze, ameninţarea cu comitetul ît în­chide gura.

S'au adunat astfel o mulţime de cai din judeţele de nord.

*

Complotul Bulgăresc. Judele Florescu a confruntat pe Trifa­

noff cu Bogdanoff. Acest din u r m i a făcut declaraţiune

formală despre planul mizerabil al lui Sa­rafoff de a asasina pe M. S Regele.

Poliţia de siguranţă a mal ar.-stat pe Bulgarul Toni Juroff, asupra căruia s'an găsit un revolver foc central şi mal multe scrisori.

El va fl înaintat instrucţiei.

Ţarul şi Francia. Söptömanile trecute se vestia prin foi,

că Ţarul şi Ţarevna Rusiei vor visita In toamna aceasta exposiţia universală delà Paris. Visita aceasta Insă nu se va fa-e ; dar tn schimbul el, zilele acestea Ţarul Nicdlae a trimis presidentulul Loubet al Fran­ciéi ordinul Sftutui-Andreiu, Împreună cu iiiSlgniile acestuia şi îusoţit de o асгіьоаго

In termini ex fraordinar de călduros! la adresa prcsidentulal şi a Franciéi.

Scrisoarea din vorbă, care Iu Franţa întreaga a produs cea mal bună impresie, — este următoarea :

„Domnule président! P r e a i u b i t e şi marele meu amic ! Sentimentele, ce le am pentru D-Ta şi legăturile ace­lei intime prietenii, care leagă Fran­cia şi Rusia, au storcit în mine acea dorinţa, ca să-ţi confer ordinul І трё -rătesc al Sftului Andreiu, ale cărui insignil Ţi-se predau D-Tale deodată au această scrisoare. Pentru mine este un moment extraordinar de plăcut, că pot eă-ţi dau D-Tate această do vadă a stimei mele mari în aşa timp, când deplina concordie, ce atât de no­rocos se mtnţine între Francia şi Ruda, mai mub decât o i-când poate să exer­cite influenţă binefăcetoare nu numai asupra intereselor lor nemijlocite, ci şi asupra menţinerii puai generale, care deopotrivă o purtam în inima noastră.

„Petrec cu adeverată interesare succesul strălucitei exposiţiî, de care Francia mândră poate fl cu drept cu­vent şi poate e de prisos să exprim acel sincer regret al meu, pe care eu şi împerăteasa îl simţim, că în acest moment nu putem să visităm Pa­risul. Dar parte luând din depărtare ca şi din apropiere la toate, ce pri­vesc Francia, — cu cea mai mare bucurie salutăm tot ce poate fi spre binele şi gloria Franciéi" .

P r i v i t o r la r ë sbo iu l acesta, eată telegramele din u r m ă :

BRÜXELLA, 6 Stp. Van Bo-schotten secretarul agenţiei Transva-aiului, care tocmai acum s'a întors din patrie, zice că Burii departe de a fi obos ţi, dar' luptă curagios şi au nădijede să învirgu.

Burii au încungiurat acum cetat a Ladybrand. Ei au tunuri cu denşii ear' Englezii din cetate n'au tunuri.

PRETORIA, 6 Sept. Generalul De-larey se zice ci ar fi murit în rSnüe ce a primit în lupta de la Elandsrivtr.

LONDRA, 5 Sept. După înformaţi-uniie agenţiei Reuter, Burii sub conducerea Iul De Wett, au atacat linia ferată din Oranje, şi aproape de Kronstadt (spre nord şi sud) au stricat-o în do'-ô părţ i ear' pe Englezi 'i au pus pe goană, luând astfel de la Englezi 19 vagoane pline cu de ale mâncării şi 25 vagoane pline cu muni ţiunl. Duminecă a fost o mare panici în Bloemfontaine, deoare ce sosise acolo vestea că Ungă Tabanehn s'au ivit trupe bure. Generalul Hamilton a fost trimis să 'I oprească a înainta Intre apaduct si Tabanehn a şi fost o luptă crânceni.

(Unde prohibii Englez»! ear' au suferit înfrângere, dar' li-e ruşine s'o mărturi­sească, căci dacă ar fi bătut el pe Buri, desigur ar vesti o. Red )

Ca ştiri maî none înregistrăm Ri toarele :

Cu data 6 Septemvrie n. se ti legrafează din Shanghai: ІтріШа nez a edat un edict şi apoi ínpm cu împărăteasa regentă a părăsitM\ gw, duvă-ce au vëzut, că vieaţă ш ie este în primejdie. In acest edicl îi përatul provoacă pe vice-reg)., cu sdj gata de-a rësbuna violenţele sevîrşiki marile puteri împotriva Chinti; sí t cruteze trupe, pentru ca cu atât mal m putere armată să fie gata de-a por lupta.

Cu aceeaşi data se depeşsazî Londra :

TM „Standard" 'i-se raportmi i Shanghai cu data de 4 Septemvrie: <k natorul din Ciangfu a sosit cu 5000 oameni la granit i provinciei Şantung, vestea despre căderea Pekinguluî în m Europenilor însă, cea mu m%re parte i oamenii sei a fugit; ear' ceealalti рлгк plecat spre Apus, ca să se alăture la i perăteasa veduvă.

Cu data 5 Septemvrie вэ anunţă i Honkong, că în Canton sunt mari МЫ cari cresc pe zi ce trece. Ia felul cumi constituit comitetul chinez pentru pai foile privesc o dovadă despre aroqanţi » schimbată a împirăteseî vëduve şi o m ofensă la adresa Europei.

Din Londra cu data de 6 Septemvs se depaşează:

Vice-regele Li-Hung-Ciang iii cunoştiinţăt pe consulii străini di Shanghai, că Rusia necondiţionat f asigurat, că nu va concede divisim teritorială a Chinei.

ULTIME Ş T I I I 1 I .

Londra, 6 Septemvre. După şti sosite aici, Impëratul Wilhelm al Ѳя maniei în curênd va face o visiiu ţi rului Rusiei. Se crede că această vi sită ar sta în legătură cu chestia chi neză.

Catastrofă pe Dunăre. Orşova, 6 Septemvre. O nenorociri

groaznică s'a întâmplat erl după amesz!« Dunăre tn apropiere de Cladova In vapo rul еогЬевз ,Neqotin*, care trăgea după № ne pe Dunăre tn sus patru şlepuri, s'a I;; 'êmp'at o explosie grozavă, care a nimiat» porul şi a pricinuit moartea maimvltonk personalul aceluia. Un căpitan (Bozarom)t

un controlor, doî cârmaci, maşinistul, pairi matrozi şi patru focfcşti cu trupurile tiriâ în urma екріозіеі — 'şi an găsit moartea ii valurile apei. Dintre toţi un singur câmrn Obadici a putut să'şi scape viaţa. Vaţai sfărîmat în mii de bucăţi, se află în {mti fluviului, împreună cu cadavrele nenoroùj/b, dintre cari până acum numai cinei au fol găsite eri seara. Cu acest prilegiu a suferi naufragiu şi vaporul „Milos', mamita porumb (cucuruz), car-, s'a scufundat ÍMIÍ'

tul. Numai cele patru şlepuri au putui ; scăpate şi aduse până la Orşov-л. Pagubass urcă peste 200 000 coroane.

Bancnotele noue de 20 coroane.

Rësboiul din China. Pe rând Intre marile puteri ве vor­

beşte de modalităţile pentru încheierea păcii cu China, aşa fel, ca integritatea a esteia să română neatinsă, — veştile mal noue spun, că atât împerăleasa, cât şi împeratul Chinei stărue acum să continue rësboiul sân­geros în contra Europei.

Viena, 6 Septemvre. Consiliul dir* ţiunil „Băncii Austro-Ungare' în şedinţa de azi a hotărît, ca în 20 Septemvre n. ti '» ceapă distribuirea bancnotelor noue de SO» roane atât la cele doue institute principii, cât şi la toate filialele. — S'a hotärtt tot­odată punerea ln circulaţie şi a Ьчпстік de 10 coroane ; dar acestea numai mai târ­ziu vor urma pe cele de 20 coroane.

Rësboiul buro-englez.

3

Fundaţiunea lui Gozsdu. Sesiunea de toamnă a représen­

tante! „Fundaţiunel lui Gozsdu" s'a încheiat Sâmbătă în 1 Septerovre n.

Obiectul principal a sesiune! de toamnă este votarea stipendiílor.

Numërul concurenţilor a fost şi de aată-dată m «re.

Defectuoase au fost 74 do ce­tért cari din capul locului nu s'au putut considera.

Este lucru neesplicabil, că cel ce reflectează la stipendiu nu cetesc nici măcar concursul, ca să cunoască condiţiunile delà cari depinde consi­derarea cerere! lor.

Numërul total al stipendiaţilor lui Gozsdu este asîăzl :

I BgKoeanţl în drepturi şi medicină . . 29. Joris« 48. Medicinist! 12. Filosofiştl . . . . . . . . . . 11. Tecnhicî 10 Montanisticî şi silvicultori 5. La academia comercială 4 ApenomişM 1. Cădeţi 7. La (coaiele medii 11.

Total : 13«.

Intre cari considerând, că între universitarii cel noi se află 4 foşti itlpendiştî, în şcoalele medii, şi că ri-goros">nţil noi încă au fost stipendişti vechi, numërul stipendiştilor noi este ie 39, un numër foarte considerabil.

In anul espirat au devenit doc­tori 11 stipendişti, si anume 10 doc­tori ta drepturi şi 1 doctor în medi oină.

Pe anul şcolanu 1900/901 s'aţi Ш stivendil următorilor studenţi :

a) Pentru drepturi : L Bebwtian Broaduşl, Patroşsnî 600 Cor. 2. I r i Liichî.cl, Lgh^î . . . 400 , 3. Ioan Ves?an 400 , i Narva Oueu, R ;şca . . . . 400 „ 5. Petra Bakun, Füchetoa . . 400 , í intoniu Bulaciu, Ohib* . . 400 . î. ffie Gropşau, Sas.îi» . . . . 400 , 8. Petra Stefanovicï, B. Mo nostru 4 Л 0 , 9. Augustin Andrei, Cornau! . 400 , 10. R/шІиз Papp, Grade . . . 400 , 11. Іоал Віоізп, Sinteşiî . . . 400 , li George Draga, Сасоѵл . . 400 „ 13. Nicolao Crisîea, Ог.іа . . . 4С0 „ 14 Coraeliu Grofşoreau . . . 400 , 15. low Muţia 400 ,

b) Pentru meiiclnă : ! 1. Aurel \ущ Lagos . . . . 50 Ï »

1 Dimitrie Рорл, Та?а 1 . . . 500 ,

c) Pentru technică : 1. Dirnitra Frâai!, Porumbii . 600 » 2. Coriolan Grădinariu . . . 600 , 3. Octavian P^pp, Bîiaş . . . 600 , i Georgi Lapja, Mihäies>,i . . 600 »

: 5. Valeriu Ghibu, Sibiiu . . . 600 . d) Pentru filosofie :

i 1. Dis Nirm, Т и г с і і е з . . . . 500 » 2. Ioan Lupaş, So l i s ta . . . . 500 ,

: 3. Traisa Saeiu, O t-Bogata . . 500 , t Octavian Goga, Reşinar . . 500 , i) Pentru montanistieă şi siluiculiură :

1. Trăiau I-irca, Braşov . . . 400 , \ l Alexiu Muitean Oraviţa . . 4J0 ,

/) Pentru academia comercială : 1, Cirioian Lubs, Maidan . . 500 2. Mihal Filip, Pesac . . . . 500 ,

q) La diferite facultăţi : i L Adrian Criatr.a, Sibiiu pentru

agronomia din München . . 600 »

h) Pentru cădeţi : I L Nico'ae Benţia, Sibiiu . . . 400 „

2. Romulus Broîea, Mateiaş. . 400 , 3, Ioan Sëlâgian, Cheica rom . 400 ,

i) Pentru scoale medii : 1 Micha! Bondar Orade . . . 240 , 2. Nieolae Zepaneag, M?hadia . 240 , 3. Acreliu Cândea, Avrig . . 240 „ 4. George Mathel, Sibiiu . . . 240 ,

Ic) Pentru gimnasiul inferior : 1. Valeriu Dem. Muscan, Nălab 120 .

D'ale socialilor români. (Din memoriile lui N. Cristea. *) . . . Reîntors în patrie din străinătate,

tn toamna anului 1863, am ocupat postul de profesor îa seminarul .Andreian* din Sibiiu. E 'am ocupat de sjuns, pentru că propuneam iu doue secţiuni : în cea teolo­gică şi în cea pedagogica. Mal făceam şi servicii de publicist, dând ajutor redacţiunil „Telegrafului Român*. După-co în toamna anuhsl 1865, am devenit redactor al ,T . R." eram, ce e drept, ocupat şi atunci. Insă ca publicist ex professe, vrând nevrând trebuia să mö fee şi mal familiar de cum eram cu soartea poporului român îa toate direcţiunile. Politica poporului român pre­tindea aceasta. Pentru ea a lucra In ale politicei unul popor, fără de a avea cuno-ş tk ţ ă pespre par t ie constitutive ale orga­nismului lai, este egal cu practicarea me-dicio&rel din partea unul medii, care n'are idee despre părţile constitutive ale organi­smului omenesc.

Poporul nostru se constituia în cele doue decerni d«,'ă 1848 din ţoranl, cari ae sublmpărţaau în agricultor!, păstori şi zii erî ; din luvet tor şi preoţi şi din funcţionari publici al statuta!. Comercianţii erau foarte reduşi la nuEiör şi la anumite localităţi. Tot a ş i ş ; meseriaşii.

Meseriile în înţelesul modem, abia încep-useră a ae domicilia şi între Români. Nu că do:ir' Românul nu ar ave aplecare spre meserii. Românul agricultor din tim­puri foarte depărtate îşi era nu numai pro­ducerit de material brut ci şi confecţioua-tor. îşi fàcea el însuşi încălţămintea (san­dalele, opincile^, el îşi gătea din cânepa şi din inul cëmSnate, cultivate şi preparate de el, pânza pentru tot felul de albituri; el îşi gâtea din lâna oilor sale nojiţe şi pă-jiură, pentru-ca să facă din ea cioc?, cioa­reci, suman, tundră, babau, şurţe, eătriaţe ; el din piei de oaie şi de miel îşi gátea cojoc, pieptar, c£ciulă. Puţin mal rSmâne din lmbrăcămuitea românească să ge adaogă din partea palmierului, eurelarulul, ciobo-tarulul şi a pânzarulul de profesiune, fiind că Românul şi Româna erau meseriaşi din fir?a lor. Când înceta lucrul la eânip, se începeau bicrăriln In casă, care îmbrăeau casa şi familia, Încât diu piaţă era foarte puţin de adaus. Pânâ şi aneitele de lucru, in parte mare se confecţionau îa casele Românului ruöíie. Numai făurăria cru străină de firea româneescă, pentru că, după obi­ceiul ţoril, în parta mare aceasta era reser-vatä Ţigimilor şi, gr şi ' , dar' făurăria aşa era conaderată, de meseria ţigănească.

Din cunoştinţa aceasta şi din convin­gerea, că în timpul de faţă după trebuinţ ie cele pretinse de spiriiui modern hl timpu lui uu popor compas numai din rustici şi din funcţionari, nu poate avea destală pu­tere de vieaţ*, am eugotat сэ ar fi de făcut, ca şi poporul nostru să ajungă la indispen­sabili putere de vieaţa.

Am pus la o parte cu totul alurtle .aristocratice*, care începuseră a se viriîn societatea noastră română, şi c:ire dealul da curios tn contrast en majoritatea poao-ruiul, d'j care străinii z c că e popor inte­ligent, începuse a se numi pa sine .inteli­genţă", am c r e a t a më Invirtl printre cla­sele mal inferioare aie societate! noastre şi am aflat, că preoţi deştepţi şi cu iubire de popor au început a îuddmna pe părinţi a-'şl da copil la meserii de acele la care popo­rul ca atare, nu ajansese, ca să poată în-

*) Ext ras din Anuarul eo dl V. f ordăşianu a pus sub tipar.

deplini trebuinţele sale cu aşa numita in­dustrie de casă.

Insă ce să vezi? Fiind-că Românii noştri, în timpul pri­

vii giilor, nu era регтіз să exerciteze şi să cultive meserii, spiritul acesta nefericit din patria noastră şi mal nefericită, » trăit şi peste desfiinţarea privilegiilor până In de­ceniul al 7-lea ai secolului al XIX. Moise Alb«, de nsştere din Apoldol-român, abia în 1860 după petiţiunl, până la Locotenenta c. r. din Sibiiu, a căpătat dreptul de a-'şl practica mesera de pantofar în Sibini-

Spirilul nefericit din timpul şi mal ne­fericitelor privilegii, In forme diverse t ra i ­ste şi în ziua de astăzi. Mulţi copil de al Românilor îmbrăţişează cariera de meseriaş. Care are norocul să dee de un om al lui Dumnezeu, fie Sas, fie Ungur, în timp scurt se faco om din e l Sunt însă şi oameni de aceia, cari exploatează pe învoţăcel 3—4 ani de zde, folosindu-1 la toate trebuinţele casnice. In urmă II face traiul insuportabil şi-'l sileşte să părăsească тевэгіа.

Sunt şi alte feluri de caşuri, care ză­dărnicesc S!6u îngreunează sj ungerea la ţîntă aânotoasă în ceea ee priveşte pronia ѵагеа meseriilor la Români. Şi dacă lucruri de aceste se întâmplă şi acum, cu atât mal deae erau Inîêmpiftrile de soiul acesta îna­inte de sceaux cu 32 de ani.

VSzênd toate aceste şi avétid temere, ca şi сэі uoro'îeşl, cari es deasupra nôca-suiuï şi ajung sodall şi măiestri chiar, lă­saţi la mâna sorţii, pot românea meseriaşi bani, dar ee pot Irnirăina de naţionalitatea lor, m'am cugetat: cura s'ar putea, ca Ro mânii în diversa centre, să ajungă să aibă şi să-'şi păstreze măiestrii lor, cari In cele din urmă, să crească în spirit românesc mes?ria|i neiafluenţaţl, nici într'o privinţă, de tradiţiunile spiritului din timpul privile­giilor. M'am cugetat mal departe: cum şi eo ar fi de făcut, ca nimenta dintre mese­riaşii români să nu se înstrăineze de naţio-aalitatea lor.

Dupăce m'am convins, că în cetatea 8ibilulul, Intre Româ;iî, elemente do a face ceva sunt, am cercat a pregăti terenul prin articoli scrişî în ziare. Şi convingênd-më că scopul catră care nisuiam, numai pe calea însoţirii sau a Reuniunilor ss poate ajunge, m'am pus în înţelegere cu câţi meseriaşi făcusem cunoştinţă. In urmă 'i am Invitat pe toţi la o conferenţă. Aceasta, cu conce­siunea Excel. Sale arehiepiscopulal şi me-tropoiituîu! Andreia Bar. de Şagusa, care s'a bucurat de Întreprinderea moa, s'a ţinut într'o sală a seminarului archidiecesan. In această primă şedinţă s'a decis compunerea statutelor, care aveau să se deabată şi sub scrie de toţi aderenţii la Reuniunea ce era să se înftmţeze.

In doue şedinţe s'au dezbătut statutele şi apoi prin magistratul din Sibiiu s'au aş­ternut guvernului reg. din Cluj.

Partea primă a acestei întreprinderi ' ş i a aflat flnalisarea cu ziua delà 23 Apri­lie (5 M'au) 1867, rând Reuniunea socialilor români, cea dintâiu de felul acesta între Români, s'a constituit, pe basa statutelor aprobat« de guvernul reg. din Cluj, în adu­narea g*n. ţinută la sala cea mare a semi­narului And?.: iau.

Daiiă Românii cei vechi ziceau, şi ilupă ei toate popoarele moderne zic : toate începuturile sunt g^ele, eu trebue să zie, că în caşul no9tru greutatea s'a început de ia punerea în lucrare a Reuniunii încoace, adecă dopa inceput.

Membrii, îa cea mal mare parte oa­ra* ni săraci, aveau să se lapte cu diverse neajunsuri, între cari felurite concurenţe. Ei nu erau nici într'o privinţă ega i cu mem­brii celorlalte R uniuni, cari numërau zeci şi eute de ani delà întemeierea lor. Ei, după cum se zice, au trpbuit după cum zice poporul nostru, să spargă ţelina. Şi nu era uşor pentru dlnşil, depă-ce, iomuîţindu-se, la-a trebu t local afară de seminar şi mal târziu, după ce, nu s'au mal pu ut bucura de beneficiul P. D. Cunţan, care, ani de-a-

rtndul, a condus şi instruit tn cântări gra­tuit, au trebuit să ţină magistru plătit. Na-mal prelegerile au fost gratuite.

Puse toate aceste pe hârtie cetitorului nu 'i s'ar p ă i e aşa de grele, însă când ci­neva îşi Snchipueşte mişcarea greoaie a unei corporation! din elemente cu felurite tem­peramente şi educaţiunl, espuse uneori la şoapte ispititoare din afară de Reuniune, greutatea se înalţă ca un munte colosal.

Istoricul Reuniunii, dacă va veni oare-câud să deschidă paginile şi sä arete cum au decurs, an de an, lucrările, ar arëta, că dacă am atins cu accent greutăţile delà începutul activităţii Reuniunii încoace, n'am zis prea mult, mal curênd prea puţin, când aşi începe şi eu Tantae malis erat... romá­nam condere reunionem.

Ca toa*e aceste Reuniunea tn anul al l l - lea delà înfiinţarea t i s'a avêntat la în­semnătatea do a putè sta alăturea ca Reu­niunile surori ale celorlalte naţioaalit&ţl din cetatea Sibilulal. Mal mult. După o trudă obositoare şi c mstătoare, în al 25-lea an al esistenţel sale, Reuniunea a păşit înaintea publicului cu o exposiţiune admirata şi de străini.

Reuniunea, sper, că-'şl va da toată silinţa ca acest eveniment s& nu se îngroape pe veci în archivul seu, ci-'l va pune Intr'o lumină cât de puternică, ca gsneraţiunile de faţă să aib& o suvenire plăcuta tu tot timpul vieţii sale. Ear generaţhuiie viitoare sâ aibă cu uu impui. mai mult pentru fapte şi mari şi mal măreţe în felul cum a fost í'píH Reuniunii sodalilor români din Sibiiu tn toamna anului 1892 : exemple vil de în­demnuri noue pentru progrese noue.

Istoricul detailat al exporitiunil din 1892, ar trebui sa nu lipsească din analele Reuniuni. Istoricul în felul acesta ar fi o icoană cu colori pururea vil despre adevë-rul, că din perseveranţă încolţesc, rësar şi cresc laurii, cari mal târziu constitue cu­nuna neveştejită a victoriei.

Sibiiu, 1 Ianuarie 1900. Nieolae Cristea,

presid. onor.

Neguţătorii noştri.

Din Valea Almajului.

Sunt peste 20 de ani, decând fruntaşi! acestui ţinut se frëmônta cu gândul să deschidă pentru trebuin­ţele poporaţiune! o casă de păstrare. Sa făcut multă vorbă, şi durere, pen­tru mult timp numai vorbă, până când pentru dumerirea publicului totuşi s 'a făcut ceva,—s'au tipărit prospectele— atât, şi mal mult nimic. Târziu a m pu­tut deslega enigma opăcelei, că adecă cei Intraţi la luptă, oameni destul de români şi onorabili, dar cu mân! le­gate, căci erau funcţionari de stat — poate că îşi vor fl zis, decât oia să facă ied, mal bine stearpă. In această trăgănare Insă o casă de păstrare germană din Caransebeş, prin câţi-va slujbaşi de a! statului angajază vre-o 7 — 8 neguţători almăjan! şi, spre mi­rarea noastră, pe tăcute şi iute-iute se pune la cale nu car, la care se în­jugă Almajani — se înţelege, cei prinşi — să tragă pentru ce! 7 — 8 negu­ţători ! ah de unde, pentru domni

cu patent! Mulţămită bărbaţilor no­ştri din B.-peeta, Sibiiu şi alte centre vëzônd isprava patentaţilor, ne puserăm serios pe picioare şi nu pe tăcute, nu la întunerec, nu ca clică, ci ou ajutorul întreg poporului, fără deose­bire de stare, după multe şi mari pe-deci, la lumina zilei deschiserăm şi noi institutul „Nera", pentru-că, sirmana,

fata noastră „Alrnajana", spre durerea noastră, numai după nume maî cre­dem ea e a noastră; — după trup şi suflet, dînsa nu mai era a noastră, căcî maî vorbia şi o limbă de noî cu totul străină, precum se întemplă cu toate fe­tele noastre măritate la străini: — la dînsa nu maî puteam conta. Ce să mai vedem însă? „Almajana" este numaî pentru ceî ce t rag la carul eî, pen­tru cel ce descarcă carul, este însă „Alma" ; nu-i invidiem.

Noi maî vedeam încă un teren înţelenit, şi adecă cel al comerciului, pentru a cărui Înflorire credeam a face bine, dacă vom angaja toţi negu­ţători din Almaj, pentru a face un mare deposit de mărfuri îu centru, la Bozovicl, de unde să fie alimentate toate bolţile oamenilor позкі negu­stori; unde sunt, să fie şi mai departe susţinuţi, şi unde nu sunt, să fie puşi. Cu această cale credem a sevîrşi cel mai bun lucru, prin ceea-ce s'ar des­chide comerciuluï un avênt, neguţă­torilor mijloace şi poporului foloase, şi mai pe sus de toate noi credem, că acest mijloc e folositor în rînduî prim negustorilor, mijloc, care unindu-ne, pe toţi ne va consolida.

Ce să vedem însă? Neguţători din Bozovicl şi încă c â ţ i v a de pe sate, cu o îndërëtcicie vrednică de alte lucruri mal bune ne stângenesc toată întreprinderea, şi astfel cu Bo-zoviciu s'a isprăvit.

La Gerboveţ neguţătoriul P . Străin prin uşurinţă, şi jidanul S. ajunge la crisă, ear poporul, pentru a preveni pe jidan, pune Ia cale o societate comercială.

La Prilipeţ dl Osiecki, ajuns la stare bună, ales ca director la banca „Almajana" sau „Alma", se aruncă cu totul în apele domnilor şi se înstrăi­nează de popor, ear poporul ca rës-puns, înfiinţează societatea comercială „Prilipciana".

A venit în Bozovicl jidanul, şi a luat îu mână în scurt timp tot co-merciul din Almaj, căci nu furnal că a pus la o parte pe neguţătorii din Bo­zovicl, dar chiar pe la la&te a înfiinţat

filiale. Nu am auzit măcar un singur ţipet ori gîas de probeat din partea neguţătorilor băştinaşi, ba el încă merg cu mic cu mare să tămâeze pe dl Iţi*. A fost destul însă să se înfiinţeze „Gerbovichna" şi „Prilipciana pen-tru-ca să urle vëzduhul de ţipete şi pro­teste, ba pe ziua de 2 Septemvrie neguţă­torii noştri sunt eonchemaţl la Bozovicl, pentru a judeca la perdere — după vorba lor — otrava societăţilor co­merciale.

Eu nu voiu aminti de astâ-dită isprăvile unor neguţători de al noştri — puşi coadă la topor — pentru a ne pune pedeeî la înfiinţarea băncii „Nera" ; nu laudele lor pentru „Alma" şi columnele pentru „Nera" chiar şi atunol, când „Alma" arată un venit de 6 000 faţă de „Nera" cu 10.000 ; nu voiu aminti de durerea noastră pentru-că neguţătorii noştri au aflat de bine a se desbina de noi pentru a s e r v i . . . patentaţilor.

De astă-dată voeso numai să atrag atenţiunea dlor neguţători la adunarea dlor delà 2 Septemvrie, ea să judece serios. Este oare bine şi folositor pentru dlor, dacă împing pa­cienta noastră până la ex t r em?

Este în interesul dlor a se rupe cu totul de popor? înceapă dlor şi vom sflrşl noi ; să nu uite însă, că toţi ceï-ce au sëmënat vont, au secerat furtună. — Vom fi la loc.

Almajanul.

j tâncî şi salutâad graţios publicul, care îf primi cu ncünit© aplause şi strigăte de аЕѵіѵаЧ .Trăiască' !

D na Albertoni e înaltă, bine făcuta şi frumoasă, cu perul blond. A cântat dia opera .Cavaleria rastioană* do Moscagni, acompa­niată de soţul ei.

Artista are o voce curată, dulce, plă­cută şi pateraică da sopran, cu care a ex­celat. An fost mat do multe ori prin aplause rochemaţi pe scenă şi in loc de 3 — con­form programului, au tr< huit să cânte 6 bu­căţi de opere.

Aplaudat a fost şi d-nul Ioan Vapeea, naturii Uit, oare a deehmat

la fine s'au cântat .Tornavele. Fan*a «ie* de d-nuî concertait A z î o Alb rtoni, care fu cu o adâncă tăcere şi încordare ascultat de tot publicul ; dr.pă finire fu mult aplaudat.

Dup» concert -- j uni mea universitar.! română din Blaj. — la moment a arangeat joc, la care au luat parte şi d n a şi d ani Albertoni până ia o r a l şi jam, după miezul nopţii şi întreg publicul s'a d i s încântat şi mulţumit. — Trăiască fraţii noştri artişti !

DIN BLAJ. (Corespondenţă particulară.)

Concert Iu 1 Septemvrie a c. am fost atât da fericit de-a putè şi eu Ian paxte la .Concertul* italian dat de nepoţii din Mi­lano ai soţiei anulai Teodor Ooişor, d nul Azzo Albertoni ea soţi?* sa Emilia, în sala cea mare a .Universului" din Blaj, la care a asistat mal tot publicul inteligent din loc şi giur, afară de maghiari.

Artistul eşi id pe scenă, a fost sah ta t cu aplause furtuaoase şi strigăte — „Tră­iască' ! „Еѵгѵя* !

Dapa acsea s'a aşezat pe scaun la pian şi a început a-'şi executa primul act din program ca o rară dibăde.

După o pausă de 5 minute a apâiut pe se-nâ cu soţia sa drăgălaşă complimen-

S l u j b a ş i p é í . RUmăieştl, 20 Aug. v. 1900.

în preţ iftal nostru jurnal .Tribuna Poporului" din Ar.td am cetii m ii în sëpië mâna trecută, c i ia vre o "orauoă din comi­tatul Bihorului s'ar fi aflvi; nişte domni notari, juzi заи D z*u şiie co, cari ar sili poporul de acolo, ca sl sclvească o taxă oare-care, prin care apoi poate clica grâui în giurul casei sale şi-a aduce focul acasă de Ia câmp.

îmi. iau îadrftsnealtt a rëspuado, că da: şi aaumo în comuna Ridmăneşti s i află asemenea un jade fără safbt. aşa zicând an ad vërat păgân, care stăruie ia ruinarea poporului asupra căruia domneşte de vre-o 15—16 ani pria puterea Măriei Sale Huseh Béla, flbireü din Вчіі.-iţ.

In vara aceasta a chiemat comun* întreagă la casa comunală, unde erau în­şirate nişte coaie de hâr b goale şi In care a ordonat Măria Sa judele să sa subscris întinsul, căct numai sşa vor pate treiera grâul ăcasâ, şi numai aş i îl vor putè aduce acasă asemenea şi fêaul, adecă dacă vor sutncrie асэіе coah şi dacă vor solvi • taxă de <~4 cr.

Acesî jude fără milă, fiind şi ginere preotului local Parteaie Роротісі, a a цз biata comună la s&pă de lemn, punêada-эѳ araêudoi atât îa comitetul comunei politice, cât şi în comitetul bis^ricse şi aş i de-o gră-

Poesiî poporale.

(Din Bihor.)

Colo snsuţ po cetate Se bat doue frunze la te ; D'acelea nu-'s frunze late, Ci se bat douö surate, Pentr'un câne de fecior, Stau gata de se omor, Una ht dă, de găzdac, Alta mândră, de sărac ; Cea mai htdă de găzdac. Tot aşa i-se ruga :

„Ia-mö voinic, ia më dragă, Că taica ţi-o da cu mine Un căruţ cu patru boi Ş'o stână mare de oi.* ,Lua te-aş, fată lua, D'ai un frate, puşcaş mare, Ta dacă te-i au pör a, El pe mine m'a puşca. Da dn-te, fată,'n grădină, In grădina cea'ngrădită,

Cu nuele de răchită, Este un mor rotelat, Cu un şerpoiu spânzurat, Şi din gură pară I cură, Din coadă sânge-i picură. Tu ţine păharu $ă cure d'amaru.

Frate-tën-i pe câmpuri, Pe câmpuri şi la pluguri Şi el vine ostenii, Ostenit şi obosit, Şi o cere apă rece, Ear tu fată-1 otrăveşte.4* Frate său din câmp venia, Cătră soru-sa grăia :

,Hoi, soră, soruţa mea ! Da-mi un pahar d'apă rece, Doară căldura mi o trece.*

„Mei frate, frătuţnl meu, N'ai bè vin din nunta mea?" „Cum să nu beau. sora mea! Vai, soră, soruţa mea, Că bun vin tu mi-ai gătat, Inima'n mine a crepat.* Ia-më, voinic, ia-më dragă." Lua-te-aş, fată lua,

Da nnm'un frafce-ai d'avut, Ş'acela l'ai omerît, Şi tu de te 'i mânia, Şi cu mine i faje-aşa.

Pe dealul de siminic, Mere-o") fată ş'un voinic ; Voinicul me*) fluerând, Fata mere tot plângênd. —Fată, t e plângi d 'atâta? —Taci, voinic, nu më 'ntreba!

Pentru ochişorii tëi, Imi lăsai părinţii mei, Lăsai fraţi, lăsai SGrorî, Lăsai grădină cu flori.

Frunză verde după baltă, Fostu-mi-o şi bine-odată. Frunză veîde du ă tön, Dar' acum din rëu mai rëu.

Nevasta cu bărbat mândru D'aşterne 'şi pafu plângênd ; Nevasta cu bărbat hîd D'aşterne-'şi para rîzônd.

inadft de япі au despoiat biata ecmuaS Aeuui însă spre ruşinea lor şi cu fjntorc! nostru 'l-am scoá chiar aşa precem s sa leu* vênaôtorii dia biserică; prin urmaţi s'a curăţit aierui, şi am ales tot oumein vrednici яі de ume.de, c i t i doresc binelsj fericirea comunei ; ear' nu gunoie, duţă-я s'a exprimat Măria 8Й notarul сггеиаі dia Barr», Vastie Caba Român şi c/escut ci pane românească şi îacă fix de ШЩ care asemenea i- părtaş cu Măria 8a comunal din Radmăneş'i, N Rista Peppa, ea:! noma* cu geadarmii fac şi adue la cá voisţ:4 lor. Asersenea la aleg-re de Inviţi toîi aduc geudarmi, precum nu făjut li 13|26 Augjst a. c , câni s'a ţinut alegea de ІпѵёШог. Cu un cuvent, аигаді ca pi terea fac toate ca aă fle po a'es.

De aş sta a poves'l fspele aceşti 0.1 meni r*i câ'e au făcut şi fee, 'mii trebui mal multe luni, ir să şi * calea la rêndol lor гпё voiu niaul a h srëta mmf'í á ce ch'p sun': despoiat bieţii Români è nişte сосові,

Atâta deocamdată.

N. A,

C o m o a r a d e a u r . — Poveţe higienico şi de scăparea vieţii, scris, pt

înţelesul şl pentru folosul ţerannlul române-De

Iuliu Bngnariu Sillănţanul. Motto : Sănetatea ptnili un punct este in noastre.

(Continuare.)

Trădarea cu bolnavii.

Est« de lipsă, ea bolnavul să se _ пеаяса liniştit; deci este de a se feri dil tot sgomotul, ce l'ar puté sapera. Nu cttil iertat sberăm cătră oi, să-l irităm, 4 trebae Înconjurat iot, ce 'i ar mări durera şi 'i-ar putè causa neiirnşte.

Nic9rl nu este mai mare lip»ă de ci| răţeni -, ca şi la bolnavi sau morboşi. Aşa < este foarte nepotrivitja lăsa рѳшогЬоз lupii necurat şi cu vesminte necurate. Din contul de câte ori numai sa poate, tr«btii aj iehimbăiîi vestmintele de pat «i n-.hirabari!e| lui. Dar totdeauna trebue să giij'.ni cai nu se receatcA.

Ma't nëcaz le causssză mo. boşilor ;і| ace» datină rea, că cei săaetoşi li tnvilei prei dia grosul cu ţoluri (in cap le pi năfrămi grot.se sau cuşme, eu deosi bire la morburi de versat), crezônd ci numii prin asui*re multă so poate pane pedici la tot necazul. In privinţa aceasta trebue i

*) mtrge.

Tot d'aceea mi o fost dor, Să vöd mintea fetelor.

Pe părău cu iemne verzi, Mere mândra cu acoverzi, Cu scoverzi 'n chescheneu, Le duce la badea sëu.

Mult më mustră măicuţa, Că mi-i dragă uliţa. Eu spusei măicuţei mele: —Hoi, măicuţă, draga mea, Cui-i dragă uliţa. Pieară'n fune spênzurat, In fune de tă ie ţe l , In coadă de pëtrînjel.

Frunză verde de pe dos, Bate-!, Doamne, omu prost, Mult më 'ntreabă, unde am foit? Nu vede, sară-'i ochii, Că umblu ca oamenii.

Frnnz ' ve r 7 e de pe rit, Bate»?, Doamne, omu htd, Nici la moară n'are rlnd; Eară cela mai frumos, Cum ajunge baga'n coş.

5

cerem pfiff re*, medicului, si '.H'S'or de di rectivá sä ne fie siitţul comun »i morbo-sului. Preate toi Insă sä nu •» uite obser­varea noastră, ca eäne reţicem d* la învë-liluri prea malte, mai ales dacă morbeaul nu ac - mi j bme sub ele. Lucrul de căpe­tenii este: ţinerea uaWă a picioarelor.

Ce stinge asudarea — dacă e de lipaă ii o provocăm — e mai bine, ea îa atari caşuri să dam morboauiui zamă de flori de tem ori de soc, îndulcită cu sa bar. decât beuturi îaferbêntatovue, d. e. vin fisrt şi araest-eax eu arome (nrdeiu, piperiu), po care foarte muiţi îl socotepc de singsra lor medicină ы astfel îi întrebuiaţează la toata morburile de cari sunt atacaţ i ; prin iceasta ei se joaca cu viaţa, pentru-că pot, căpets morburi ca mult тяі grele.

Nutrirea bolnavului. Со!ѳ тні multe moiburi, eu deosebire

la Început, eunt împreunate eu pierderea apetitului (pafta de mâncare). Însuşi 4to-macbul respinge adeseori mâncările, pe cari le-a consumat morbosul, fără de lipsă. A Ыора рз morboa îa atari ei suri cu tot fe­lul de mâncări, mai mult stricS, decât ajuta; pentru-că nu aceea ne nutreşte, ce băgăm tn gură, ci aceea ca putem mistui.

In astfel de împregturări aă ascultăm sfatul medicului şi să urmăm cu etriciieţă Inviţituriie lui.

Numësal mare al recăderilor tn mor­buri provine din neobservarea acestor ta

Vindecarea, tămăduirea. Este o rătecire a crede, că scă-

pând din morb, totdeauna şi îndată după iceits urmeazK, starea sanitară, şi că, dopă-ce odată au încetat durerile, numai decât poate rfîntoarce morimul la modul de vie­ţuire, la ocupaţiauea за de mai nainte. Dar nu aţa stă lucrul. Trec multe sëpîëmâni, pană-co revine starea Baaitară de mai nainte. Aceasta este perlődi tămîduirei siuare mnitonărU. Chiar şi aceia, car: s'au vindecat deja, să fie băgători de samă îa eşires» a-farí; să se îmbrace cu hrine călduroase, іШмисІ foarte cumpStat şi s4 îodepli-uewă numai lucruri amësurate puterilor lor.

Prejudiţiî şi supersiiţiunl. Adese-on morboşrf cad jertfă Ia multe

feluri d« prejadiţil şi saperstiţiani. Cu d<JO-lebire despre morburile copiilor domneic cele mai malte prejudiţiî şi superitiţiuni.

0 mare p»rta dintre părinţi cred, că eele mai malte morburi de aceîttea provin din creşterea dinţilor, şi hotare зе şi se liniş­te cu aceea, ca contra röului nu w-,e ni mie de făcut, iu chipul acesta mor mulţi copil, peitru-cS li-se néglige curare». Alţi părinţi ţarăşi reduc toate morburile la lim

brici şi ori trebué, ori nu trebue, îndoapă pe copil eu leacuri de limbrici. Mulţi dau crezëmênt acelei credinţe deşerte, cft d. e. pentru aceea e msrbos copilul, pentru-că l'a deocheat cineva; pe atare copi1 apoi vreau BtVI tămftduiască cu apă descântată î i curbuui.

Isvoruî comun al tuturor prejudiţiilor şi eaperstiţianilor este nepriceperea, neşti­inţa. Pentru acte», cine învaţă, acela nu va da crezërnônt prejudiţulor şi Supersi ţ aiüor, ci ascultând de mintea sănotoasă, va îaeun-giura primejdiile provenitoare din acestea.

Descântătoarele, vrăjitoarele. Dar mai mult necaz causeşxă oame­

nilor morboşi aşa numitele descântătoare, femei vrăjitoare, cari ştiu recomanda eâte-ceva împotriva a tot felul de morburi. Pro­misiunile bisate şi linguşirile orbitoare ale acestora pe mulţi îi sgudue. Insă morburile sunt foarte numeroase, natura şi căuşele lor foarte diferite, modurile de combatere foarte gingaşe şi aşa eu vindecarea acelora se pot ocupa namai şi numai medicii înţelepţi.

Nu se prea procopseşte acel nebnha-tec, care îşi duce orologiul spre reparare la ciobotar, care voeşte sä 'şi mobileze саза cu croitorul, pentru-că fia cine ştie, că cine ce măesţrie a înveţat şi deprins, la aceea se pricepe.

Deci să ne ferim de descântătoare sau vrăjitoare 1

Nefericiri escate pe neaşteptate. Adese ori se întâmplă, «ä pe om îl

«jung nefericiri eleate pe neaşteptate, fára veste. Şi chiar îa aceste caşuri, dar cu deosebire tn acelea, tn cari e lipsă de ajutor grabnic, — cea mai mică întârziere şi aş­teptare se învêrte pe lângă viaţa omului. Deci este de trebuinţă, Ca fie-cine să cu­noască şi să ştie apUca acele regdo de­spre scăparea vieţii, conform cărora dato­rinţă noastră faţă de deaproapele ne impune a da ajutor nefericitului — şi până la sosirea medicului.

Căderea) picarea. la пеаѳгс- nriîe escate din cădere cea

mai roi< ă e lovitura, turtirea sau sfărmarea şi umflătura, născută îa urma adunării sân gelui rău sub piele. împotriva acestora e de ajuns tmblojirea stăruitoare cu vestminte udate bine în apă.

Dacă nefericitul a căzut pe vârful ca­pului, sau dftcă căzead din înălţime i-^'au detunat creeril şi în mesura, mai mică ori mai nnre , şi-a pierdut conştiinţa, — să-l culcăm tn posiţie orizontală, să-l s'ropim cu oţyt tare, ваи să i ţinem cu îngrijire sub aas o sticlă cu amoniac, pe care din timp tn iimp Bă o îndepărtăm (de sub ua?). Şi când 'şi-a recâştigat conştiinţa, d i - îa cap tot mai simte ameţeli, — să-i dăm cafea neagră slăbuţă, ori via cu ара.

(Va urma).

De Ia „Reuniunea meseriaşilor" din Selişte.

Fiind din partea mal multora în­trebau, care a fost causa că am fost eachis din .Reuniunea meseriaşilor dia Selişte", viu pe scasată cale a ie spunde următoarele :

Totdeauna ' m i a plăcut a Ыгіл pentru binele neamului românesc după cât më iartfe modestele mele puteri ; am cercetat de mal multe ori adunările ce se făceau obicinuit pe ia reuniune» meseriaş !or din loc, deşi nu eram încă membru

Pe Ia jumitatea ar.mlu! trecut, fiind îmbiat tn maî multe ronduri din partea dlul preşedinte Dumitru Banciu, farmacist, a më Înscrie şi eu Intre membrii reuniune! meseriaşilor, l'am ascultat şi m'am făcut membru. După jamëtats an, fiiad adunarea generală, am fest ales ca membru suplent ta comitelui reuaiunel, pentru care lacra hamal mulţumită pot aduce colegilor caii m'au ales.

Deşi gândul şi stăruinţa mea este, a sprigini tot сѳ e bun şi a delătura tot ce e rëu, am ajuns mal de multe-orl în con­trazicere cu ideile llu! preşedinte Dim. Banciu, care, dacă are între membri ermen! nesuferiţi Do» nid Sale, pe aceştia ÎI sileşte să sa retragă dia reuniune.

In anul precedent se afla ca secretar al reuaiuael tiuërul şi inteligentul domn Pălăghieşu, actualminte vice notar îa Po­iană. Iscându-se îutre Domnia Lor uneie neînţelegeri private, dl preşedinte Banciu, a adus caşul înaintea reuniune! şi a silit pe dl Pălăghieşu sä deciaionese, căci altcum părăseşte dînsul eondueerea re-uniuneî. In ioc, va să zieă, de a premerge cu bună pildă şi B îndemna la bună înţelegere, Domnia Sa toemal contrarul a făcut.

Tot cam aşa s'a Intômplat şi ca mine tatr'ona din şedinţele comitetului reuniune!.

Ia ziua de 2 Iulie a. c. s'a ţinut a VI a şedinţă ordinară, unde, pe lângă obiectele ruse ia ordinea zilei, mal era şi verificarea protocolului din şediDţa a V a , In care se hotărîae — lo lipsa mea, neflind îa comună — евсвіііѳгеа membrului fondator Humiiru Boţea, preot gr.-cat. îa loc, sub pretext e& Sfinţia Sa nn mal exercită me tria de pânzar şi mal ales că a tn-drăsuit a adresa o scrisonre comitetului reuaiunit nu tocmai placată presidiulul.

Lipsind anul dmtre membril-comi-tetulul, ca s bstitut l-am înlocuit eu, şi ea atare datorinţă îmi impunea, să iau în apërare pe un membru, pe care-'l soeotîam nedreptăţit. Am zia deci, că nu ar fi bine ea un membru vechiu, cum e şi DI D. Boţea, aă fie esehis. Lierai acesta n'a

placat dlul preşedinte. Dec! nfî-8 detrae Cavdútal, dai?, 1 cuvêat d'aï secretar Coa-stantia Cristio, care a vois a mo lămuri asupra eh?stieî, spunôad că rugarea pă-rintelu'; Roşea nn a fost nunmî o rugar'*, ci, cum am z ce, o j^lb?» Dia acearsîa puţin m'am lămurit, căci na ştia Iacă dl Crisîiu taţekge sub cavéatul j^ íb^ ptră sau altceva ?

Dacă acea rugare sau jalbă conţine cuvinte vătemătoare la adro4- i comitetului reuniunii, atuact comitetul nu a fost com-petenc a aduce decia de eschidere, ei pur şi simplu s i fl aşternut acea jalbă-rugare adunării generale, cara singur » e s t e i n -dreptăţită a resolva toate iuc urile pri­vitoare la reuniune. Căci aşa, cum Domnia Lor au procedat, au e lucru nici corect, nie! drept.

Am cerut din neu cuvôntul, dar' dt preşedinte nu 'mi-i'a încuviinţat. Vëzêndu-më nedreptăţit, am cerut ua exemplar din statate, ca cu acestea în mână să putem veni la o !nţ legare oare-care. 'Mi-g'a re­fusât şi aceasta, şi. m'a provocat într'un ton ţuţin cuviincios, să stau bine şi să tac, că de nu, sau cu гіт să plec afară, sau pleacă Domnia S». M'am sculat deci eu şi am plecat. După depărtare, sau, mal bine zis, ^Ispă alungarea mea de la şedinţă, s*a luat acS protocolar de , purtare ne­cuviincioasă Гз şedinţă", şi totodată că, dacă aş ma! arët* cea mal mică „scrinteaîs" faţă de interesele reuniune! să flu eschis, atât din comitet, cât şi din reuniune.

Se vede treabs, că domnul preşedinte a aşteptat, ca eu să demisionez, pedep-«indu-më Іпччті, sau aă-'I cer iertare. Eu li ceream bucuros iertare, daeă l'aş fi vatëmaf cu ceva, însă când ara ştiut că am fost condus aumaî de datorinţă şi de dreptate, luând tn apërare pe omul ne­dreptăţit, nu am putßt face alta, decât să protestez contr.I procedurii comitetului faţă de mine, eeea-ce am şi fă^ut îu всгіз.

Atâta a fost destul, ea domnul pre­şedinte din propria D-şale pater-: sŞ o r b a e z e dlul secretar a-'ml trimite verdictul îa seris, Cft adecă nu mai sunt membru, nici în comitet, aici în reuniune, Aecl decis l'am primit datat diu 6 Iulie.

întreb aiium : fost-a dl preşediate con dos de simţul de dreptate, cana a întărit decisul de eschiderea mea ? sau a fost con­dus numai de dorinţa de a nu më mal avè înaintea diu!, ca B&-Ï fac oposiţie, ci In iigriă şi ne conturbat de nimenea s$ poată aduce hoîărtr! de acelea, cum a fese şi cu mutarea localului reuniunii la cârciuma fra­telui D-sale?

Păduriţa deasă eşti, Mândra mea departe eşti; Păduriţă Ше-te oiu, La mândra mea mere-voiu.

Frunză verde de răchită, Ţucu-'ţi gura ta mei Mitră. Frunză verde de pe plaiu, Ţucu-ţi gura ta Mihaiu. Frunză verde de sub vie, Ţucu-ţi gara Văsftie.

Bădiţă cu për rotund, Ce ai făcut de eşti bolund. Bădiţă cu për tăiat, Ge-ai făcut oie-ai căpiat.

Insura-m'aş, însura, Fată htdă n'aş lua, Ci aa lua o bărnăcuţă, Să fiu vara cu drăguţă, Şi iarna cu nevăstuţă.

Frunză verde lasă-Iasă, Më 'nsurai să-mi iau nevastă, Mi-adusëiu pe dracu 'ncaaă, De ar fl de sub rădecir;!, L'aş scoate cu rugăciuni ; Da dracu e botezat, Ce-mi zice, musai să fac.

Saperai e omu, Doimne, Când se culcă Şi nu doarme. Supôrat e omu-atonei, Când dă boii pe tuluci Şi vacile pa juninci.

Eşi, hoi, mândră, pân'afară; De-mi arat'-un drum de ţară,

„Eşire-aş, bade, nu pot, Pocu-mi arde, boboteşte, Pita-'n postavă dospeşte, Pruneu-'n vatră ţtpoteşte, Şi cânele de bărbat, Străjneşte colea-'n pat, Cu puşca plină la cap, Şi dacă ne va vedé, El pe noi na va 'mpuşca."

Frunză verde de cuele, Săracă ş'a mea maere, Ostenită-'i de şedere, Că ' ş i bagă cânepa-'n tëu, Şi raë mîuă s'o scot eu, îşi ia rochia de sub pat, Lăută cum o a ţipat, Şi cămeşa delà uşă, Toată plinS de cenuşi.

Pâuă-i lume şi vileag, Nu te ia care ţ i e drag. De s'ar lua toţi cei dragi, Şi iarn'ar fi fraază-'n fagi. Da se iau şi cei urlţi, Cari in iume-'s necăjiţi.

Culese de : El. Qherlan, soţia iui / . Blieb, înveţător.

(Din Cherechiu.) Mândro, mânca-te-ar urgia, Cum mi-al mâncat omenia ; Mândro, arză-mi-te foca, Cum ші-аі mâncat tu norocu ; Că de când te-am sărutat, M'am făcut de rîa la sat.

Val de mine mult aş da, Să na ştie nimenea Mu t aş da, ca să nu ştie Nimenea ce-mi place mie. Bate-o, Doamne ş'o ia drace, Сй multă ruşine-'ml face, Că se dace la vecine Şi se laudă cu mine. Dar' eu de m'oiu mânia, M! oiu închide cărarea Şi n'olu mal merge la es .

Să fi dacii. Dumnezeu Să fl murit, mândră, eu, Când am fost fecior micuţ, Să au fiu mândrii drăguţ. Să fi dată Precesta, Să fi murit şi mândra, Când o fost fată micuţă, Să nu-mi fie de drăguţă. Foae verde de pe baltă, Dumnezeu să nu fi dată O iubire-aşa 'nfocată, Aşa iubire 'ntre noi De nëcaz la amândoi.

•

Mândrul iţă ce gândeş I, De la toţi më povesteşti ? De te 'ntâlneşti cu vre-o fată, Spui că eu 'ţi-ѳ ţie dată ; De te 'ntâlneşti c'un fecior, Spui că de dragul teu mor.

*

Fire-aî, boite, sănetoasă, Multe fete faci frumoase ; Tu, potică, să trăieşti, Că pe multe 'atinereştl. Te cuaose, lele, pe fiuate, C a l pus albele prea multe ; Na ştiu, cum dracu le-a! pua, Că pe nas nu s'or ajuns.

e

Dacă D-sa a voit егшг a face un bine reuniune! şi a o scuti de chiria de vr'o 100 — 120 coroane anual, pentru ce nu 'i-a oferit casfle D sale din strada Intre gardur!, car! şi aşa stau goale ? ! Dacă aşa făcea, atunci eu, cu toată deosebirea de păre ï ce este Intre noï, vèniam şi И aduceam mulţumită pe cale ziaristică, Insă în caşul acesta nu pot lace altceva, decât să юё adresez cătră colegi cu apelul: Mutarea localului reuniunii la cârciumă fiind o pată pentru toţi membrii reuniune!, Vi-se impune datorinţa, ca să nu Vë aretaţî complici cu acel membri din.comitet, cari o au încuviinţat mu­tarea acolo, ci, conform § ului 15 din statute, să cereţi de la dl preşedinte adunare generală, unde de urgenţă să hotărîţ! mutarea reuniunei la un loc, und» nu este cârciumă.

Nicolae Al. Munteanu, papucar,

P A R T E A E C O N O M I C A

m.

Altoirea pomilor.

Pomişoril resăriţl din sëmênte, şi lăstarii culeşi de pe la rădeeinile pomilor mal betrânî, sădiţi în şcoala de pomi, după cele descrise mai nainte sub П, In vara următoare după să­dire, i e desvoltă întru atâta, încât sau de-a rîndul, sau partea cea mal mare din el se pot altul încă în vară, cu ochiu, ear ' în primăvara următoare prin perechiere.

Altuitul este un mijloc de-a planta un soiu de pom sau arbore plăcut şi înalt, pom de alt soiu, care nu ne convine, dar' este potrivit pentru a desvoltă soiul ce dorim să-'l avem, sau este sădit In loc care ne place.

Această plantare sau altuire este de mal multe feluri, şi a n u m e : ultu-irea cu ic în crepătură altuirea sub coajă, u 11 u i r e a cu ochiu viu, a l t u i r e a c u o c h i u m o r t şi altuirea prin tilincire, altuirea prin parechiare şi altele. Dintre acestea la săditul de pomi produs după cele de­scrise maî nainte, avem să ne folosim deocamdată numai de altuirea cu ochiu viu, cu ochiu mort şi de altoi rea prin parechiere ; de aceea de cele­lalte molur i de altuire de aată-dată aci nu mo ocup ; în cartea promisă însă şi acelea sunt descrise amenunţit.

Undei easa fumuroasă, Acolo I nana frumoasă ; Unde-î casa do nuele, Acolo-s mândrile mele ; Unde-I casa la părău, Acolo I drăguţul meu. Frunză verde de pe baltă, Fostu mi-o bine odată, Dar s'o 'ntor., frunza pe teu S'acum nu mal scap de rëu ; Frunză verde de colie, Calcă-ţf, mândră, pe mânie, Că de când ne-am mâniat, Buzele mi s'or uscat.

•

Trandafir pană domnească, Bade, lumea te urască, Nime să nu te iubească, Nici cât te-am fost iubit eu, Ca ! fost mare prăbălău.

* *

Azi sunt, mândră, patru luni, Decând më ţinl cu minciuni, Cu minciuni copilăreşti Si cu vorbe muereştl. Culese de : Ioan Buda, musicant.

La a l t o i r e a cu o c h i u v i u şi cu ochiu m o r t nu avem de a face multe pregătiri ; la amêndoue chipurile altuirea se face în una şi aeeeaşl formă.

Deosebirea este numai în reaul-tatul produs prin timpul de desvoltare şi în ecurtarea trunchiului deasupra de ochiul altuit, după-cum se va vedé din următoarele :

Altoirea cu ochiu viu se face în următorul chip.

In luna lui Iunie, până pe la mij­locul lui Iulie, când voim a câştiga crenguţe de pomi nobili, de soiurile de cari ne plac, aceste crenguţe trebue să fle din anul acesta, crude, şi să aibă sub frunze ochi bine desvoltaţî. Tăiarea din pom nobil o facem pe la nodul, de unde a început a creşte în acest an ; după tăiere le curăţim de frunze, aşa că frunzele pe locul unde au început a se lăţi din coada, sau dacă coada este mal lungă,—pe la mij­locul coadel le tăiem jos de cătră crenguţe,—crenguţele culese apoi le închităm şi le legăm la olaltă după soiu, apoî le aşezăm în rîze (zdrenţe), iarbă, sau muschiu de lemn bine udate, ca să nu veştejească până la locul şi timpul de altuire, şi dacă nu pu­tem face altuirea de loc sau în ziua aceea când am cules crenguţele, atunci acelea din când în când le udăm, sau chiar precum sunt legate le cu­fundăm în apă proaspetă. Aşa le pu­tem păstra 2 — 3 zile până la folosire. De aici în colo apoi nu mal sunt bune, pentru-că ns gresc, ceea-ce este sem­nul că au trecut în putrezire, şi de aci încolo folosirea lor ar fl numai lucru de pagubă.

A vend deja crengile cu ochii de altoit. începem lucrul. Alegem rondul cu trunchi! ce voim a-'I altoi, la flecare alegem locul pe unde va fi altoit. De la acest loc în jos curăţim toate frunzele şi toţi ochii cari ar putè eă încolţească şi eă mâne lăstarul înaintea ochiului altoit. Bar' în sua de la acest loc de 3—4 degete lăsam toate frunzele neatinse, dar' dacă ar fl crenguros, atunci tundem toate crengile până la un ochiu în apropierea trunchiului, apoi de-asupra frunzelor lăsate peste îoeul ales pentru altoiu, tăiem trunchiul jos — şi pomul este curăţit gata. Atunci curăţim ai doilea, apoi al treilea şi aşa mal departe până gătăni rondul, dar' această curăţire nici când nu are să se extindă mal departe decât numai Ia câţi putem să-'l altoim în ziua în care am început lucrarea.

După-сѳ am gătat curăţirea, ne luăm la îndemână teiul cu care legăm, ori sfoară mal supţire, — teiul t rebue pregătit mal înainte, aşa, că îl muiem în apă câteva zile, ca şi cânepa, până când se desface în făşiî mol, dar' mal bine putem să ne folosim de iarba americană numita Raffia, care dă cea maî bună legă-toare pentru acest lucru.

Lucrul cu altuitul se face astfel : Cu toate uneltele de altuit ne

aşezăm la capotul rondului, care vrem să-'l altuim; desfacem o legătură de crenguţe a soiului care ne convine, observând că : în perl numai perl, în meri numai meri, în cireşi numai ci­reşi putem altul ; în pruni însă, şi anume în prunii roşii, se pot altui pomi bistriţi, ringloţî, caisinï, persecî ; în vişini — vişini şi cireşi de tot soiul. A sili insă trunchiul la alte soiuri, ar fi un lucru fără folos. Luăm apoî o crenguţă în mână, căutăm: caro ochiu e desvoltat mal bine pe e a ; de-asupra acestui ochiu la 8—4

milimetri prin coajă facem o făetură cruciş până în lemnul crengii; apoi din amêndoue capetele acestei tâe-turî prin coajă în jos facem câte-o tăetură aşa, ca acestea, fără să atingă ochiul, — sub ochiu cam de й mili­metri să se împreune la olaltă, for­mând cu tăetura deasupra un ic, adecă forma unul V. Tăietura are să între bine î i creangă până la lemn aşa, ca icul să se poată scoate afară uşor şi fără a se scămoşl sau sfâşia pe margini sau la vêrf, atunci în preajma ochiului pètrundem eu unghia dege­tului mare sub coaja icului, şi eu o apăsăturâ cătră ochiu scoatem icul cu ochiul afară; căutăm că deslipitu-s'a ochiul de tot de lemnul crenguţei şi că rëmas-a par tea dinlăuntru a ochiu­lui în forma de un mic mugur pe lemnul crenguţei, prin care ochiul din ic să fl devenit gol? Dacă n'a rëmas, atunci ochiul e bun pentru altuit, ear dacă a rémas, atunci arun­căm acest ochiu, fiind-că şi aşa nu s'ar prinde, şi luăm altul, cu mal multă băgare de seamă. — Dacă ochiul s'a desfăcut bine, atunci acela cu partea din lăuntru îl luăm între buze şi-'l ţinem acolo, până îl pregătim locul în tulpina pomului de altoit, dar grijim ca între buze să nu se ude cu scuipat. Atunci în tulpină, dacă pomul e tinër, de un an sau doi, şi coaja se desface bine în lemnul de an, ear dacă e mal bëtrân, într'o odraslă a aceluia, crescută în sus din acest an, în apropiere* trunchiului bëtrân într'un loc тгЛ curat şi neted : facem în coajă cu cuţitul de altuit o tăetură cruciş până la lemnul pomu­lui, apoi delà mijlocul acest /I tăeturl facem o altă tăietură în jos, aşa, ca aceste tăieturi să capete forma de T. La punctul de mijloc al taieturel crucişe, unde aceasta se atinge de tăietura făcută în jos, coaja o des­facem în lături eu vîrful cuţitului şi în despicătura aceasta sub coajă aşezăm icul cel cu ochiul nobil ţinut între buze, îl aposăm în jos în deschi-zetură, până ce partea de-asupra a taieturel lui se aşează sub tăietura crucişă de pe tulpină, şi dacă coaja nu ar fi desfăcută destul, din când în când o desfacem în câtva, ca ochiul să între bine în j o s ; dar' să grijim bine, ca vîrful ochiului să nu iasă afară de sub deschizëtura coajeï, pentru-că atunci s'ar primejdui prin­derea altoiului.

După-ce am aşezat ochiul, luăm aţă sau teiu de l ega t ; fetrîflgem cu ea la olaltă coaja desfăcută, eai ' dea­supra ochiului învelim coaja giur-îm-pregiur pe după tulpină, apoi o con­ducem pe din jos de ochiu şi tot aşa legăm ochiul pe tot locul, ca să se închidă intrarea aerului şi a apel de ploaie la el sau în despicătura. Acea­sta însă o facem aşa, ca mugurelul ochiului să remână liber, pentru a se putè desvoltă ; legătura are să fie destul de bine strînsă, dar' nu aşa, ca să tăiem coaja, pomului.

Dacă am avè teamă, că ochiul altuit nu este destul de bine aşezat, sau nu-I destul de bun şi prinderea lui ar fl îndoioasă, ori dacă trunchiul are mal multe crengi frumoase, atunci ÎI mal dăm un ochiu sau doi la locul mal potrivit.

Dacă s'ar prinde amêndoï sau mal mulţi, atunci în primăvara viitoare înde­părtăm pe cel mal slabi şi lăsăm numai unul, care este mal bine desvoltat şi la locul mal potrivit, pentru-că doi sau mal mulţi nu s'ar desvoltă bine, şi unul ar fl în detrimentul celuialalt.

Fiind gata eu un ultoiu, luăm al doilea, apoi al treilea, şi aşa mal de­parte, până isprăvim cu un soiu ; altuim

în rînd flocare soiu unul lângă altul— şi însemnând rîndul, pentru-ca û ştim în toată vremea, ce soiu avem şi până unde ţine acesta.

După-ce am isprăvit cu legarea ochiului, la 3—4 ochi tăiem trunchiul deasupra legăturel, lăsând la ochii re-maşî frunzele întregi, pentru-ca frun­zele să mal prindă aerul de lipsă pen­tru vieaţa pomului.

Pes te 8 zile visităm altoil. Cel mal mulţi se pot cunoaşte bine, dacă sunt prinşi ori nu, căci la cel prinşi coada frunzei cade jos şi ochiul îa-j cepe a se deschide în muguri. La aceştia apoi curăţim toţi mugurii din jos, cari s'ar ivi crescônd pa tulpină. La câteva zile după asta ear' îl visităm, şi dacă din ochiu a crescut lastariul cam de un deget-douë, atunci deöfacem legătura de tot, sau o destrîngem, pentru-că altfel din pricina legâtoarel se formează în giurul ochiuloî nişte creţuri, cari se umflă şi ies chiar peste iegătoare, aşa că o închid sub e l e ; ear ' din pricina ace* sta altoiul uşor se poate nimici, ba de multe-ori chiar şi pomul întreg.

După-ce am desfăcut legătoarea şi vedem că altoiul se desvoaltă şi creşte bine, din când în când curăţim tulpina de toţi lăstarii şi de ochii, cari ar eşi pe pom, lăsând numai frun­zele ; apoi II lăsăm în pace până la toamnă sau primăvara viitoare, când îl curăţim pentru sădit sau pentru o desvoltare bine formată po viitoriu.

Altoirea cu ochiu mort se face tot aşa ea şi cea cu ochiu vai, cu acea deosebire, că această altuire o facem delà mijocul lui lulîu până la sfîrşitul lui August ori şi până în Septemvre, daoă coaja încă se desface de pe tul­pina pomului

La altuirea cu ochiu mort însă nu tăiem tulpina aşa de scurt ca la ochiul viu, ci cu mult mal lung, pen­tru-ca umezelile din pom să aibă unde se împărţi şi să nu silească ochiul altuit la Incolţire. Trebue însă şi aici să tăiem trunchiul, pentru-ca umezelile să se înprăştie prin pom pe la toţi ochii aceluia. Prin aceasta umezeala ajunge şi la ochiul altuit ; îl nutreşte şi îl lipeşte de lemnul trunchiului şi, deşi n u l sileşte la încolţire, totuşi susţine în el viaţa. Semnele de prin­dere şi Ia aceşti ochi sunt tot acelea, ca şi la ochii vi l ; cade anume coada frunzei şi ochiul se înfoaie tn câtva; dar cel mal bun semn este înverzi-rea lui.

După-ce s'au prins, deslegăm apoi şi aceşti altoi, sau cel puţin le de­strîngem legătoarea şi apoî ÎI lăsam în pace până în primăvară; ear' pri­măvara, până încă nu înverzesc pomii, tăiem trunchiul altuit în lungime ca de 2 degete, pe din B U S de ochiul al­tuit, prin сеѳа-сѳ silim circulare» umezelilor din pom pentru-ca să stră­bată la ochiul altuit. Asta-'l face si se desvoalte cu aşa putere, Încât lastariul eşit din el până toamna creşte de întrece chiar şi lastariul eşit din ochiul viu, altuit In vara trecută, şi dacă pomul altuit astfel rëmâne pe locul unde a fost la altoire, adecă nul-'l mutăm la alt loc, atunci el devine un pom puternic şi sănotos.

Par tea de trunchiu sau de creangă lăsată deasupra ochiului altuit In toamnă sau în primăvară, o tăiem până la altoiu astfel, ea la anul următor să se îmbine deplin Inchiegarea altoiu­lui cu trunchiul, ceea-ee se şi In-templă în aşa mesura, că la anul abia 'i-se mal vede urma.

leodor Papy,

„Geografia comitatului ARAD".

ЫШ •

Sub acast titlu a apărut iu tipografia ,Tri6ttïieï Poporului* din Arad o valoroasă carie nouă didactică pentru clasa III. a {«atei poporale, manual aprobat de Vene­ratul Consister aradan, şi ilustrat cu mal nmlU figuri şi chărţi geografice, — în limbagiu щог scrisă de învăţătorul D a m a s c h i n Med re a.

Materialul cărţii e Împărţit astfel: Partea I . Introducere. 1. Şcoala;

1 Orisontul; 3. Regiunile principale ale tomiî; 4. Regiunile secundare; 5. Desem-nar.o silei de înveţăment ; 6. Desemnarea turjii şcoalei; 7. Familia. 8. Comuna; 9. Feliurimea comunelor; 10. Desemnarea comunei; 11 Locuitorii comunei după naţ o nétate; 12. Locuitorii comunei după confesiune; 13. Locuitorii comunei după mţaţwie; 14. Antistii ; comitetul comunal fi parochial; 15. Istoria comunei; 16 Teri-tmu sau hotarul comunei; 17. Şesul, înăl-p'mea şi valea ; 18. Apa curgëtoare şi stă-Шоаге; 19. Ţinutul sau împregiurul; 20 ierul şi clima; 21. Productele; 22. Dru-mrk; 23. Mapa comunei împreună cu hotarul; 24. Semnele chartografice; 25. Gerad pretoriai şi protopopiatul ; 26. Jude-titoria.

Partea I I . Io. acetsta parte sunt tratate cele 10 cercuri pretoriaié sub nu­meri! 27—36 ; la fiecare cerc cu тчра sa ee tracteaz* „împărţirea politică şi biseri-tmcä' şi pe rend toate oraşele şi satele şarţineioare.

Partea I I I . 37. Comitatul şi eparchia KW dmesa ; 38. Masginih, mărimea, supra-fafa şi apele comitatului Arad (cu chartâ) ; î9, Clima şi productele; 40. Locuitorii тіШиІиІ; 41. Industria, negoţul şi drumu-rile comitatului (eu chartă) ; 42. împărţirea politici şi bisericească a comitatului Arad ; 43. 0 istorie scurtă a comitatului Arad ; 44. Oro|tti Arad (cu chartă); 45. Istoria trapilui Arad.

Partea 1Y. 46. Ungaria'- Regatul ungar cu ţoriie Coroanei urgarc. — Descri­erea pe scurt a munţilor, apelor» oraşelor etc.

E\tă pe ficurt cuprinsrl mitBrialuiu! de geografie pentru Incepötori de clasa 111., împărţit sistematic, In 46 lecţiun!, pe 74 pagini. — Tractarea metodică e astfel «angiată: A. Pregătirea şi anunţarea lecţi-ШІ, B Predarea şi C. Reasuniarea. Внва Întregului este intuiţiunea, ear' ,rcpro imrea lecţiunilor se face prin vorbire, In tmt şi prin desetanare, ceea-ce este da mue Ins mnătate pentru înveţămentul geografic; dec! desemnul trebue biae caUi-vit, dacă voim a ajongs In geografie la bon résultat. — Aţa ne spune şi autorul la ,Preiaţă" şi aceasta aşa şi trebui să fie: Cina neglig'iază dese ennui la propunerea geografi vi, acela nici să nu propună geo parle.

Ia partea II. şi III. inveţămentul fwgrafic se îmbină şi cu cel istoric şi aşa devine mal plăaut şi mal atrage -or I

Atât ca executare techaică, cât şi ca lucrare conştienţioasă, Geografia dluï în-YÏjitor Medrea este nu numai bună şi corespunzătoare scopului, din toate punctele de privire, dar' este şi o lucrare cu totul nouă si unică Intre cărţile didactice apărute până aîum. Ea este aşa fel alcătuită, că na numai Învăţătorul şi elevii scoale! po­porale române din comitatul Aradului I! pot cu succes lua folosul, ci peste tot, tn-vèïMorii şi elevii şcovlelor elemestare ro ШІЦѲ din toate comitatele o pot, cu p (ţlne modificări, întrebuinţa ca manual do scoală pentru oricare comitat In care se găsesc.

Privită dec! din ori ee parte şt apre­ciaţi obiectiv, noua Geografie a comitatului Arad numai călduros se noafca recomanda tuturor Invoţătoriior noştri, şi peşte îot. şcoalelor poporale române.

Pe lângă tot materialul vast, îu ex­tindere de 74 pagini, în format cuart mare,

cn tipariu ales şi plăcut şi avênd In text mal multe chărţi şi figuri potrivite lecţi­unilor — Geografia aceasta se vinde cu preţul numai de 35 cr. exemplarul şi se poate comanda de la ^Tribuna Poporului" în Arad.

Noutăţi Arad, 7 Septemvrie n. 1900.

Prea Sfinţia Sa dl Episcop losif Gol diş s 'a întors deja la Arad delà Sibiiu, unde fusese la şedinţele fundaţiunii Gojdu şi la ale Consistorulul metropolitan, cari s'au ter­minat Marţi.

* Alegere. Pentru congresul nos­

tru naţional bisericesc din Sibiiu, du pu cum ni-se scrie din Boaovicî, la scrutiniul de Duminică a fost pro­clamat ales Dr. A. Brădeanu ca re a întrunit majoritatea voturilor.

* Hirnen. Dl Petra Moţocan, Inveţător

în Cil şi amabila d-şoară Iulia Gacinca Iş! vor serba cununia Dumineca în ziua de 6 Sep-temvrrt st. n. îa biserica română diu Cil. •

Traian delà Orăştie, care ştie biae că in canaa gimnasiulu! delà Braşov dl Raţiu şi-a schimbat părerile de azî până mâne eată ee scrie in „automata ' 1 :

,Şi să nu se uite, că cel ma! spurcat rëu e prostituţia intelectuală, când tţ! vinzi convingerile pentru parale ori când peri! dm tndemn materialist, fără a păstra un simţ moral peii*ru parttá ideală a activităţi!'.

Ear' sal din redacţie publică asemenea slusiuul, ca şi când şeful lor ar fi alb ca laptele şi curat ca roua 1

Dar' Tra an merge şi mal departe. Eată cum II descrie pa cel din redacţie ;

.Curentul nostru nou gazetar a născut un fel do stafii jurnalistice. Eie nu repré­senta nici un partid politic şi sunt compune din aer şi obrăznicie. (Cr> zice la astea fratele Osvadă? Red.) Ideile b r sunt fără vrem 4 , şi activitatea lor treipătrare trupească. (Cale gul Samurache nu pe va fi simţit oare atins ? Red.) şi o parte sufletească, adecă oportu­nistă. Limba a devenit ameţeală de gânduri (Vrea să facă alusie poafc la articolele lui Scuriu. Red.) fără a ma! respecta graiul cu­viincios al literaturo!. Gazete de tagma acea­sta pot ctl mult naţiuneî să strice, (AI auzit d-le Raţia ? Red.) dar' adevërulul nimic. Ele nu pot croi nici o „eră nouă", (Oar' bina : atunci de ee asasinează pe bieţii lector! a! autorisate! deja cu al 13-lea foileton despre era nouă ? Red.) сэі mult o eră ilusorică. Diu afară cu pretenţii şi lăuntric lipsite de adevër, sunt şi azi tnrătecire (după cum au fost şi vor Ii), şi caad le provoci la o măr turisire a erorilor comise, încep să facă o paradă din pëcatele lor «a un murţafoiu par­venit, cu o perucă soioasă".

*

Prorociri pentru anul 1901. In fieca­re an po acest timp së tipăreşte la Lon­dra călindarul unui bfştrâr astrolog (cetitor de stele), pe care o r i ce bun Englez se grăbeşti! së-'i cumpere pentru a afl4 ceea ce Dumneaeu va trimite acestei lumi. A cest calendar este al lui uachiaşul Moore. A-nul trecut acest bëtrân mag preziseae pen­tru 1900 un şir de mari războaie, omorl­rea unui Impërat şi o foamete teribilă în Indii, preziceri, cari, din nenorocire, s'au împlinit. Este lesne de laţeles grija cu care era aşteptat a!m<*nachut pe 1901,

Eată ce prevesteşte unchiaşui Moore, cu are să se întâmple în anul viitor:

In Ianuarie, o ferbere grozavă îu Fran­cia. Republica va avea do îndurat un a-salt puternic. In Februarie şi Martie grele îdtempiări îa Extremul Orient şi Indiile vor ameninţa cu rescoală. In Aprilie puţin lini­şte. In Maiu, Irlanda va urma pildă Indi-ilor, rësculându-se contra Angliei. In Iunie anarehiştii vor face së se vorbească din nou de dînşii şi tînorul rege al Spaniei va faca bine păzindu-se de duşmanii sëi poli­tici. Iulie va fi luna nenorociţilor: Pe tot globul cataclisme, nenorociri. Aceia, cari ar dori sê eăloiorească, facă bine së remână pe la casele lor. In August va fi earăşi ii-ni^te. In Septemvrie foamete în Indii. In Oe-tomvrie, agitaţia Dervişilor. In Noemvrie

regatul Olandei va lua o ţinută diplomatică primejdioasă. Curţile Europene vor avea tre­buinţa de toată dibăcia, de tot sângele re­ce pentru a îacungiura o ciocnire cu tine-ra regină a Holandei. In Decemvrie, revolte şi greve aproape pretutindensa

După-cumse vede uuch asul Moore ne prezice un an bogat tn Intemplări tr?gice.

*

Dl Sever Secula şi d-na, a. Cristina Loichiţa au îndurat o crudă lovitură a sorţii, prin moartea fetiţe! lor Lucreţia.

Dumnezeu să trimită mângâiere sufle­telor lor întristate.

*

f Ilarin Negrilă. Ni se trimite urmă­torul trist anunţ : Subsemnaţii cu irj'ma în­frântă şi pîiaă da durere udasem la cu­noştinţa tuturor rudeniilor, amicilor şi cu­noscuţilor trista trecere d i viaţă a neuita­tului tată. frate, socru şi moş. llariu Ne grillă, fost pretor, născut în comuna Măr­gineni, care astăzi la 5 ore geara în al 72 lea an al vieţi! după un morb scurt, 'şi-a dat sufletul blând Ia manile creatorului. Rem^ssţele pământeşti ale defunctului, după sevîrşireft ceremoniilor funebrale conform ritului greco-cath. la locuinţa din Strada Braşovului. Luni în 3 Septemvre st. n. la 3 oara dapă amaeazî s'a transpus зргя îrc-mormêiviare în cimiieriol g r co cath. din Făgăraş. F i e l ţerîna uşoară şi memoria bi­necuvântata ! Elena Belle născ. Negniă, ca fleă. Elena Bunen, îiepoată Alexandru Bele, protonotsriu comitaîens, ca giaere Dà-nilă N-.-grill&, econom, ca fr,.te.

*

Earna în Făgăraş. Se anunţă, eă zilele acestea pe la Făgăraş a început să ningă din greu şi că temperatura s'a recit ca în dricul iernii.

• Cari ter i sunt mai luminate ? La marea

exposiţie din Paris, o pa^te din cei ma! ne­părtinitor! oameni da ştiinţă, cercetează lu­crurile expuse do deosebitele teri, asëmë-nâud acelaşi Ішяи, de pildă starea econo­mică, starea literară, starea laveţămoatalni рорэгаі etc., cum э el Intr'o ţară şi cum în altele, şi apoi aceleia, pe care o judecă n û ma! presus de toate, Ii dan cel dintâiu premiu, apoi pe read celorlalte, după vred­nicie. Premiile sunt şi ele de felurite mă­rimi, unele de clasa I., altele de a I I , III. până la vre o 6 Cel dintâiu şi ma! mare, яе numeşta „Grand Prixu (Marele-Premiu) şi puţin! лч norocul a-'i căpeta, ia acelaşi fel do lucruri expuse.

Zilele trecute s'a făcut la Paris cer­cetarea exposiţiilor înveţămăntului poporului (scoale!) în feluritele teri, şi doue teri au capotat .Marele Premiu* pentru înălţimea, la cari au ajuns cu şcoalele lor, şi acesta doue teri sunt : Anglia neîntrecuta In toate, ear al doilea l'a dobândit.. „Transval'-vt\, patria Burilor, duşmani! Îndârjit! al Angliei! Toate foile scriu кіеврге aceate puneri lângă olaltă a celor doue stata rësboite, cu atât mai ?êrtos, "ă Englezi! când au deschis rësboiul cu Buri! opuneau că luptă contra .selbătecilor* Burî, contra ee!or-ce нгаэс civiiisaţiunea, lumina europeană, şi acum se doved' şte -;ă Burii, nu numai nu-'s .sëlba-teoï* fără lumină, ci stau după Anglia în­dată în treaptă, şi mai sus ca alte atâtea naţiuni europene, cari nu s'au putut apro pia aşa tare de Anglia cea atât de sus ri­dicată !

Noi mai ales un lucru trebue să ve­dem în atesstă ştire: că lumina dobândită prin şcoală bună face pe poporul ce ză?ea «seuls, neştiut, să ia.°ă Ia lumină şi să fie preamărit şi lăudat, ear cel-ce nu dă mult pe şcolă şi pe înveţătură, rëmâao neam de neam şi veac de veac In Intunerecul necu­noscutului.

* Datorii mari. Sunt foarte mar! dato­

riile ce apasă pe cumpëaa bunei stări a unor satate. Rusia de pildă яге azi o datorie de 15 miliarde (15 mi! de milioane). Ear Fran­cia stă in fruntea tuturor cu uriaşa sa da­torie. Ea e datoare peste 32 miliarde franci. Resboaiele cele multe care i-au adus multă glorie (şi cel din urmă o aşa zdrobitoare înfrângere), i au adus mare parte din aceste datorii.

• Mierea şi boalele nervoase. Gazetele

germane istorisesc un cas foarte interesant : o femee vindecată cu miere, da o boală nervoasă foarte asprită. Părinţi! el voiau s'o ducă Intr'o casă de nebuni, i?ând Intr'o seară uni din prietenele el, o pofti să guste din mierea pe care o căpătase în ziua aceea. Bolnava primi cu plăcere ; aa luat flecare câte 4—5 linguriţe din nectarul dulce, după

aceea s'a culcat. Peste puţin timp prietena vëzù, plină de mirare, că bolr*™ a dormit, ceea-ce nu i-se Întâmplase do multă vreme — cu toate locurile ce lua In fiecare noapte. A doua zi de dimineaţă, pretins alergă tn-grijată Ы bolnavă, care, — deşi era târziu, — d'abia atunci deschidea ochii şi sa mirat vëaônd că a dormit aşa de muit. In sările următoare, au reînceput proba ale cărei sftrşiturl au fot atât de binôfaeëtoare, că bolnava este astăzi pe deplin vindecată.

Mulţămită publică. In durerea pentru perderea ireparabilă a fiului meu Dr. loan David, nu pot să mulţumesc tuturor In special, cari prin vorbe, epi stoîe şi telegrame, взд Insoţindu-'l pe calea cea din urmă, şi-*u arötat iubirea faţă de cel-ce nu mai este şi au vrut să mângăe sufletul me« edrobit.

Primească toţi aceia pe calea actasta raulţumitele unul tată necon-so'at, căruia condolenţele lor i-au ali­nat încât va durerea nemărginită.

Pentru familia ка

Gandin David.

Posta Redacţiei.

Mitra Buda şi N. Buda, Siria. Se înţelege că se va publica, îndată ce este loc. Sunt altele la rînd, trimise mal de mult, pe car! dacă nu le-am publica, ar fi eară eupërare.

Felurimi. Papa şi Regele . — Un renumit publi­

cist catolic, care călăuzia pe fostul rege Umberto la expoziţia .Mostra saera", de la Tarin, serie umătoarela într'o foaie i-taliaaă.- Umberto oprindu fje tocmai in fa­ţă unui tablou simbolic întreba:

— Ce represintă a^eet tablou?. —„Acesta, Majestate,îi răspunse zia­

ristul, este o öxpresiuno nesucceasă a dorinţei poporului italian, adecă apropierea Majestăţ'.i Voastre de Paps.

— Ah, bravo! e uşor de ш, dar greu de făcut. Papa, dac i voeşte ceva, chiamă la sine pe Rsmpolla şi-i zice:

.Asta şi asta o doresc, aşa să fie!, Şi Kcea&ta se întâmplă, nimic alta. Dar dacă ѵочяс eu să se facă vre un lucru im-portauî, spune-mi cine-mi stă tntr'ajutor? Nimeni "I

ECONOMI 15 • Cereale (bucate).

De aci încolo preţurile pe pieţe se so­cotesc în coroane şi după 50 chilograme, ear' nu ca şi până acum, după maja ma­trica (100 chilograme).

Preţurile delà 7 Septemvrie din Arad:

Grâul cel mal bun , , cor. 7.23—7.40. Cucuruz 5.25—5.45. Söcarä . . . . . . . , 5.06—5.08. Ore , 5.50—5.60. Ovës 4 .60 -4 .80

Preţurile delà 7 Septemvrie din Budapesta

Grâu in Oetomvrie . . cor. 7.67—7.68 Secara , . . . . 6.17—6.19 O v e i , . . . . 5.35—5.37 CocuruB pe August . . . . 6.17—6.19

Cursul pieţil din Arad. H&rtie-monetă româna Onmp. fl. 9-48 vând 9.52 Lira tarceştt „ —.— * — Imperiali {15 B. яшг) . 18.90 . 1 9 . -Ruble тш&№ 100 à 1 2 6 . - . 1 2 . -(Jalbenï . 5.68 Б.Ю Napoleon-d'orï . 9.48 9.55 ÍGO Moroe germene . 58.50 58.95 î ivre sterling 11.90 . 12.60

б р і р t :

29 August Spirt rafinat; cn toptanu 115.—

„ , cu micu 118.— brut cu toptanu 1 1 8 . -

«« mi" 116 —

Editor: Aurel Popovici Bareianu. Red. respuns: loan Bussu Şirianu.

Nr 159

AÏTUNCIU !! In Máderat (Magyaràd, p . u. Pankota) se află de vînzare 10 mii

de altoi de vie fara de rădicini, cari sunt desvoltate şi prinse bine. P re ţ

acomodat.

Doritorii să pot adresa la vëd. Anna Blăgău proprietara Nr. casei 107. ori la subscrisul :

Petru Vaneu, Învoţător.

482 3 - 3

C e l m a i b u n c r o i u l

Depositldelgmvaenirï, oiasornioe şi ar ginterii.

Bogat asortiment de ciasornice cu pendulă, de perete şi ç \

deşteptat >&re. ^^LK

Repara ţiusi de tot felul

je ciasornice şi giuvaere sä executa cu toată promtitudinea.

C u p r e ţ u r i l e e e l e m a î m o d e r a t e .

479 3—

însoţirea

CALTUNARILOR ËlARAD, Straia-Bisericei, Palatul Minorifflor.

Singură în felul sëu ţ i n e î n d e p o s i t n u m a i f a b r i c a ţ i i p r o p r i i sau g ă t e ş t e l a c o m a n d ă

ghete pentru dame şi bărbaţi, cum şi p a p u c i p e n t r u b ă i e ţ i şi f e t e ,

apoi g h e t e c o m o d e şi alte soiuri de încălţăminte.

T o a t e a e e s t e a n u s u n t l u c r u r i d e f a b r i c a , d a r ' s u n t m a i i e f t i n e ş i

m a i b u n e .

Comande din afară sei execută prompt şi cu preţuri moderate.

Trimitem şi la casă ghete de probă în ori-ce timp dorit.

Aparat elastic pentru călcâie, invenţia lui L ö d e r e r , căpitan de honvezi ung. r e g , aplicubil atât la ghete de dame, cât şi la ghete pentru bărbaţi, se poate avé

numai delà noi.

Mare magaz'n de creme şi lakk-rrl în diferite colori.

484 6 -

S I» ei Ф

Ф & Ф » fi

65 et Ф Ф X o Ф

3

P r e t o r i i e f t i n e d e n e e r e z u t

Em. Manno-Zissy neguţători© de produote şi comisiune în Budapesta

P e t ö f i - t é r 3 .

m

In vederea recoltelor recente, îm iau voe a-mi oferi

serviciile mele la bursa de cereale domnilor economi, cari

voesc a-şi dirige afacerile lor de vônzare aici, în cereale ca:

g r â u , o r z , o v ë s , c u c u r u z , r a p i ţ ă e t c .

Lucrez de mai mulţi ani la bursa^dejcereale de

aici cu suces, servesc onoraţilor meî comitenţi de tot solid

şi eftin.

Rog deci, ca cu o r i c e întrebare în asfel de afaceri

să se adreseze la mine direct, în limba română, pe cari le

voiu resolv întotdeauna prompt.

Cu distinsă st imă;

Em. Manno-Zissy Budapest, Petöfi-tér nr. 8.

486 2—3

Institut de cură deschis de dimineţa delà 6 óre pană la 7 óre seara

(abstrăgend orele delà 9—11 în. am.) La disposiţia publicului stau urmatórele mijlóce de lecuire :

Scaldă în lumina electrică: 1. Reumă, podagră, aprindere de nervi (ischias), dureri

la coaste şi la faţă, nevralgia, aprinderi de peliţa peptulul şi a foalelui, otrăvire cu metal (argint viu, zinc, argint, plumb).

2. Morburi de sânge (cu ajutorul curei de mercuriu şi Iod), îngrăşarea peste mesura, grăsimea de inimă, aprindere de peliţa rinichilor, boală de zachăr (diabet).

3. Anemia, nevrastenia (slăbirea nervilor), nervositatea. 4. Morburi de piele învechite, scrofule, luparea etc. După felul boalei, scalda aceasta poate fi urmata de

lecuirea cu apă rece, de massagiu sau împachetare. — în­trebuinţarea odată costă: 1 fl. 25 cr.; 15 bilete: 15 fl.

Camere pentru inhalaţie, după metodul delà Gleichen­berg Ems, pentru aprinderi acute şi învechite de gâtlej, de plumânî, cum şi pentru dilatare de plumânî şi astma. — întrebuinţarea odată costă: 75 cr.; 15 bilete: 9 fl.

Cura cu apă-rece. întrebuinţarea oda tă : 60 cr.; 15 bilete 7 fl.

Gimnastica svedeză pentru întărirea reconvalescenţilor cu musculatura slăbită, pentru întărirea băieţilor şi a oame­nilor desvoltaţi, cari sufer de morburi de inimă şi de strîm-tarea coşului peptului.

Taxa lunară delà 10 fl. în sus, după cum e felul caşului de boală.

Fie-care bolnav ee bucură do căutarea ce 'i-o prescrie medicul sëu propriu, sau după sfatul ce însumi V I dau. Ori-ce îndeplinire a curei ae întâmplă sub veghiarea n e a personală

D P . A. HECHT, 4 5 0 ? î " 2 7

Arad, strada Templom, palatul Mineriţilor. Telefon: Nr 270

.Tipografia Tribuna Poporului" Aurel Popoviciu Barcianu.