INFIDELITATEA

LASLĂU ANDREEA-IOANA

LUCA ANA-FELICIA

TOMA ANDREEA

INFIDELITATEA• Infidelitatea este orice formă de

trădare a contractului implicit sau declarat între parteneri în ceea ce priveşte exclusivitate intimă. Infidelitatea emoţională şi/sau intimitatea sexuală deviază de la angajamentul relației, deoarece are loc fără consimţământul celuilalt partener. O încălcare a angajamentului relației are impact pe mai multe nivele, ducând adesea la pierderea încrederii, confuzie și o durere intensă. Descoperirea infidelității este adesea evenimentul inițial ce aduce cuplul în terapie.

• Infidelitatea este una dintre cele mai frecvente probleme pentru care cuplurile vin în terapie. Cu toate acestea, este una dintre cele mai dificil de tratat, şi terapeuţii de multe ori se simt nepregătiți pentru acest tip de muncă Terapeuţii pot considera că este utilă o hartă sau ghid de urmat atunci când se tratează probleme de relaţii dificile, cum ar fi infidelitatea.

• Abordarea intersistemică este comprehensivă, cu o bază clinică empirică, modelul fiind proiectat pentru a ajuta cuplurile să se vindece de pe urma infidelității. Bazată pe literatura empirică şi pe experiențele clinice ale autorilor, abordarea intersistemică oferă atât un cadru teoretic pentru conceptualizarea problemelor de cuplu, cât și liniile directoare pentru intervenție și tratament.

• Tratarea infidelităţii necesită o abordare flexibilă, care să ia în considerare nevoile sistemului de relaţii, îngrijorările cuplului, partenerii ca indivizi, şi rolul de terapeut. Abordarea intersistemică priveşte infidelitatea ca o problemă de relaţie, chiar dacă este clar că există un partener care ofensează prin încălcarea regulilor.

Modelul Intersistemic se compune din trei aspecte interconectate de evaluare și tratament: factori de risc individuali pentru fiecare partener, relația de cuplu și influențele provenite de la familiile de origine asupra relației prezente.

• Abordarea Intersistemică îşi propune să realizeze următoarele în timpul tratamentului:

• Facilitează evaluarea problemelor individuale şi ale relaţiei

• Facilitează activitatea importantă a iertării • Facilitează identificarea şi intervenția asupra factorilor

care au contribuit la infidelitate• Facilitează comunicarea care aduce o intimitate mai

profundă, mai cuprinzătoare Abordarea este orientată înspre a ajuta cuplurile

să își mărească și să îți optimizeze relația de cuplu. Terapia pune accentul pe punctele tari ale

indivizilor și a relației și pe posibilitățile lor.

Faza 1: Managementul și evaluarea reacțiilor la descoperirea infidelități

• Puţine evenimente în relaţia unui cuplu vor crea aşa de mari turbulenţe emoţionale ca infidelitatea. Reacţiile cuplurilor pot depinde de mai mulţi factori. În multe cazuri, descoperirea infidelității întorce lumea cuplului cu susul în jos. Securitatea anterioară, stabilitatea, controlul simțit odată în relație se pierd cu trădarea.

• Reacţiile inițiale normale la descoperirea infidelității includ şoc, furie, negare. Acestea sunt adesea însoţite de durere, pesimism şi auto-îndoială cu privire la semnificaţia şi importanţa relaţiei, legăturile, toate fiind puse sub semnul întrebării. Confuzia abundă, iar ambii parteneri se întrebă dacă relaţia este deteriorată iremediabil. În unele cazuri, reacțiile emoţionale pot include simptome similare cu stresul post-traumatic, cum ar fi hipervigilența, ruminațiile obsesive, flashback-urile, dificultăți de concentrare, furie, iritabilitate, depresie, anxietate, tulburări de somn şi tulburări de alimentaţie. Chiar şi idei suicidare şi ameninţări ucigaşe pot să apară în acest timp instabil.

• Management de criză În cazul în care descoperirea infidelității este evenimentul

ce aduce un cuplu la terapie, ei intră în terapie în momentul de criză, cu stabilitatea relaţiei sever zdruncinată şi continuarea relaţiei pusă la îndoială. Primul pas al terapeutilor este de a ajuta cuplu să se calmeze și să își recapete un anumit sens de stabilitate şi ordine. Gestionarea crizei la începutul tratamentului implică abordarea emoţiilor cuplului, angajamentului, responsabilităţii şi încrederii. Reacţii emoţionale- reacţiile emoţionale sunt foarte diferite şi fiecare poate avea dificultăţi în înţelegerea experienţei celuilalt, aceasta limitând capacitatea acestora de a oferi empatie și suport unul altuia.

Terapeuţii trebuie să informeze cuplul că sentimentele de şoc, furie, şi disperare se vor diminua în timp.

Terapeutul ar trebui să creeze un mediu sigur, în care clienţii pot discuta despre aspectele legate de infidelitatea. Un timp ar trebui să fie dedicat constatării faptelor de către partenerul trădat. Cu toate acestea, căutarea după prea multe detalii este rareori utilă şi poate duce la exacerbarea durerii şi rumegarea detaliilor. În cazul în care partenerul tradat se angajează în găsirea unui vinovat, vom redirecţiona clientul să ia în considerare, "Ce simt eu?" şi "De ce am nevoie?" Apoi, terapeutul ajută clienții să-şi exprime sentimentele şi nevoile partenerului lor.

Responsabilitate și încredere: Infidelitatea este o trădare a onestităţii şi încrederii- partenerul a încălcat încrederea inerentă relaţiei, şi el sau ea a minţit în legătură cu asta. Explicăm cuplurilor că reconstruirea încrederii este un proces lung care va fi realizat doar prin responsabilitate şi comunicare cinstită. Responsabilitate se referă la a-şi asuma răspunderea pentru acţiunile sale, față de durerea pricinuită celuilalt şi prejudiciul acesteia pentru relaţie. Comunicarea în persoană sau prin telefon poate fi importanta la acele ore din zi în care aventura a avut loc. Partenerii trădați, care au avut deja experienţa copleşitoare a durerii şi întristarii, nu doresc să fie în continuare răniți sau înşelaţi. Ei doresc şi merită asigurarea că infidelitatea şi minciunile s-au încheiat. Imposibilitatea de a face acest lucru doar perpetuează neîncrederea, lipsa de speranta, şi mânia.

• Angajamentul este punctul central al tratamentului infidelității. Mulţi parteneri sunt nesiguri dacă prejudiciul adus relaţiei pote fi reparat. Vindecarea dupa infidelitatea poate fi un proces lung şi dificil, care necesită angajament şi răbdare.Terapeuţii trebuie să evalueze nivelul de angajament al fiecărui partener, atât pentru relaţie cât şi pentru terapie.

• În caz că infidelitatea este în curs de desfăşurare, partenerul necredincios trebuie să fie de acord să pună capăt relației extraconjugale în vederea continuării ședințelor. Continuarea relaţiei extraconjugale va afecta capacitatea partenerului infidel de a evalua în mod clar relaţia primară şi va submina procesul şi scopul terapiei de cuplu. În cazurile când s-a dezvoltat un ataşament faţă de partenerul cu care a avut loc aventura, terapeuţi vor lucra cu partenerul necredincios pentru a-l confrunta cu sentimentele avute pentru partenerul extraconjugal, să înțeleagă motivația infidelității, și să prevină recidiva.

EvaluareO evaluare atentă va ajuta medicul clinician să

elaboreze un plan de tratament adecvat. Unele dimensiuni importante pentru a evalua infidelitatea:• Interval de timp sau durata în care a avut loc infidelitate • Frecvenţa de comunicare şi/sau a contactelor sexuale • Locul întâlnirii • Risc de descoperire• Gradul de înţelegere secretă de către partenerul tradat • Nivelul de deziluzie • Istoria infidelității trecute • Sexul partenerului de aventură • Unilaterală şi infidelitatea bilaterală • Relaţia extraconjugală a partenerului cu soţul / soţia • Atractivitatea percepute ale partenerului extraconjugal • Contextual social şi cultural al infidelității

• Faza 2: Considerații sistemice • Când cuplurile încep să reconstruiască încrederea şi

angajamentul, este important să se ia în considerare aspectele individuale cât și cele ale sistemului. Abordarea intersistemică înseamnă că acordă atenție indivizilor care compun sistemul, relația de cuplu, și influențele familiei de origine. Atât evaluarea cât și intervenția sunt fundamentate într-o perspectivă sistemică, în care relaţia este privită ca o uniune de doi parteneri ale căror interacțiuni sunt în mod fundamental reciproce şi interdependente.

• Factori de risc individuali • Mulţi factori individuali de risc, pot contribui la susceptibilitatea

partenerilor. Uni sunt situaționali, iar alții țin mai mult de individ. Factorii de risc ce țin de individ pot include boli psihice şi emoţionale, cum ar fi depresie sau anxietate, care pot afecta participarea unei persoane la relație. Tulburările de personalitate pot creşte, de asemenea, vulnerabilitatea unei persoane și a cuplului la infidelitate. Terapeutul ar trebui să ia în considerare, de asemenea, factori biologici, cum ar fi bolile şi condiţii legate de vârstă. Astfel, un terapeut trebuie să efectueze o evaluare detaliată a fiecărui individ. Poate fi necesară combinarea unei intervenții individuale, de cuplu și psihiatrică

• Factori de risc şi Probleme relaţionale

• Infidelitatea apare adesea în contextul problemelor de relaţie.Terapeutul trebuie să evalueze rolurile relației și expectanțele, modelele, stilul de rezolvare a conflictelor, strategiile de rezolvare a problemelor, activitățile de consolidare a relației, intimitatea fizică și emoțională. Probleme apărute în oricare din aceste arii pot crește vulnerabilitatea cuplului pentru infidelitate.

• Am constatat că distanţa emoţională este adesea creată şi întreţinută prin utilizarea furiei și a conflictelor în cuplu. Furia este de multe ori expresia emoțiior de bază ca rănire, suferință, teamă, pierdere, vină, rușine. Expresiile de furie nu transmit siguranță și nici nu invită partenerii la ascultare pentru înțelegere. În schimb, ele invită la răspunsuri de autoprotecţie, atitudini defensive, şi represalii, astfel, menţinându-se și crescând distanţa emoţională. Abordarea Intersistemică oferă liniile directoare pentru terapeuţi pentru a facilita explorarea atitudinilor faţă de furie şi de conflict şi de a facilita interacțiunile cuplului care îmbunătăţesc comunicarea, înţelegerea şi intimitatea.

• Aceste linii directoare includ:• Explorarea sentimentelor, credinţelor şi emoțiilor de baza • Învătarea sistematică de recunoaştere a naturii reciproce a conflictului şi

mâniei • Exprimarea emoţiilor şi experienţei, fără a blama• Ascultare şi comunicarea pentru a înţelegere• Asumarea responsabilităţii pentru sentimente si comportamente • Învățarea de a lua time-out atunci când este nevoie• Menţinerea unei atitudini de negociere şi compromis • Consideraţii intergeneraţii • Este important să se evalueze dinamica dintre familia de origine și cea

actuală. Evaluarea terapeutului se orientează pe identificarea infidelității anterioare, secretelor de familie, incestul, triangulare, situații încurcate, şi alte modele disfunctionale de interacțiune care pot conduce la o vulnerabilitate fata de infidelitate. Vom utiliza de asemenea genograma pentru examinarea atitudinilor partenerilor despre manie, conflict, roluri, intimitate.

• Reformularea • În majoritatea cazurilor infidelitatea este legată de

insatisfacția și disfuncțiile relaţiei.• Reformularea atentă a situației este de ajutor ambilor

parteneri pentru a înțelege contextul relației și pentru a-și vedea propria lor parte de vină în relație. Reformularea este o intervenție utilizată adesea, pentru a ajuta cuplurile să vadă problema într-o manieră nouă sau să dea un sens nou situației dificile, într-o manieră care să le permită să treacă peste starea lor. Fiecare reformulare sistemică ar trebui să includă două elemente. În primul rând reformularea ar trebui să pună cuplul la acelaşi nivel şi să îi ajute să vadă situaţia sistematic, în loc să vadă situația linear, cuplurile de obicei văd partenerul ca bun sau rău. Cuplurile sunt invitate să-și privească relația în termeni circulari, iar reformularea sistemică îi ajută să accepte faptul că ambii parteneri sunt responsabili pentru relația lor.

• Cinci întrebări importante poate să ajute un terapeut să construiască o reformulare:

• Cum își formulează cuplul problema?

• Cum ajută acest cadru la crearea şi perpetuarea problemei lor?

• Ce cadru nou ar ajuta la schimbarea cuplului?

• De ce crezi ca acest cadru nou ar ajuta la schimbarea cuplului?

• Care sunt paşii pe care îi vei folosi pentru a iniția o schimbare a cadrului cuplului?

• O singură reformulare a situației este puțin probabil că va duce la o schimbare cuprinzătoare în interacțiunea cuplului și terapeutul poate avea nevoie să revină ciclic la unii pași de mai multe ori.

• Cuplurile ajung în a vedea relaţia lor şi infidelitatea din punct de vedere sistemic, care le permite să se apropie de vindecare într-un mod diferit, reducând modelele dăunătoare de furie şi de vină. Reformularea se poate adresa, de asemenea modelelor relaționale și factorilor de risc intergeneraționali.

• Faza 3: Facilitarea iertării

• Indiferent de circumstanţele în care s-a produs infidelitatea, iertarea este un aspect central al vindecării. Abordarea intersistemică cere ca ambii parteneri să fie participanți activi ai procesului iertării, care duce la dezvoltarea relației. Procesul de reconstrucţie este, de obicei plin cu suişuri şi coborâşuri emoţionale, precum şi echiparea clienților cu optimism și soluții pentru a depășii impasurile normale.

• Înainte de abordarea problemei de iertare, terapeutul ar trebui să evalueze următoarele aspecte despre partenerul infidel:

• a) partenerul infidel și-a cerut iertare de la partenerul trădat

• b) recunoaşte pe deplin fapta de infidelitate,

• c) are remușcări

• d) prezintă o dorinţă de a schimba comportamente

• e) coopereză cu eforturile de a construi, în garanţii relationale pentru a asigura un comportament de schimbare.

• Factori de unificare

• Iertarea este cultivată de focusarea pe factorii interconectați ai unificării: cum ar fi empatia, speranța, umilința și angajamentul. Dezvoltarea unității în relație este foarte utilă în facilitarea procesului iertării și dezvoltă un cadru propice în care partenerul care a tradat își poate prezenta scuzele sincere.

• Acești factori de unire sunt cultivați pe parcursul tratamentului prin diverse tehnici:

• Empatia –este o condiție necesară iertării; în urma descoperirii infidelității cuplurile sunt de obicei absorbite de preocupările față de propriile sentimente, în care dacă vor persista vor domina cuplul. Dezvoltarea empatiei este utilă pentru ambii parteneri. Ascultarea noncritică, nondefensivă este facilitată de empatie în cazul partenerului trădat. De cele mai multe ori cel care a tradat vrea să treacă repede peste momentul trădării și să înceapă să refacă casnicia.

• Umilința – este utilă deoarece empatizarea nu este suficientă pentru a aduce iertarea. Prin umilința partenerul care a tradat își asumă responsabilitatea faptei sale și prejudiciul adus partenerului și relației, deoarece neacepatrea acestora este un impediment în calea iertării și vindecării. Umilința este crescută prin încurajarea partenerului necredincios să își mărturisească treptat și să își asume responsabilitatea faptelor sale ceea ce conduce la cererea iertării. Pentru partenerul trădat, umilința are alte conotații. El este încurajat de terapeut să treacă peste victimizarea sa și să privească spre imperfecțiunea umană. Terapeutul le cere să își amintească de perioadele în care s-au simțit slabi, vulnerabili sau greșiți. În acest fel ei își asumă responsabilitatea pentru faptele lor.

• Angajamentul și speranța – terapeutul trebuie să crească încrederea și angajamentul cuplului pentru un viitor comun, deoerece ele sunt barierele cele mai importante ce stau în calea implicării partenerilor în comportamente și decizii prezente. Cu cât este mai mare angajamentul în relație cu atât va crește dorința de a renunța la dorințele proprii de dragul relației. Petru a crește implicarea în relație, cuplul trebuie asistat pentru a-și aminti sentimentele de iubire, investițiile și lucrurile bune din trecut.

• Speranța cuplului într-un viitor comun este legată de împărtățirea scopurilor în relație. Scopul de a avea o căsnicie fericită a fost profund zdruncinat de infidelitate, de aceea terapeutul trebuie să ajute cuplul să exploreze scopurile lor comune, împărtășite și să le privească ca pe modalități prin care își pot evalua gradul de speranță și angajament în relație

• Scuzele – infidelitatea nu este ceva ce poate fi acceptat sau tolerat- ea poate fi doar iertată. Iertarea poate părea riscantă și amenințătoare pentru partenerul trădat, de aceea ea necesită puțină speranță și un curaj remarcabil.

Sunt câţiva factori necesari pentru ca iertarea să apară: • Un grad înalt de angajare în relație• Cererea sinceră a iertării din partea celui ce a greșit• Scopul cererii iertării este acela de a facilita vindecarea în relația

afectată, și pentru ca să fie sincere trebuie să cuprindă: recunoașterea sinceră a ofensei aduse, remușcarea, angajamentul de a se schimba, cererea sinceră a scuzelor.

Pentru a fi eficiente scuzele trebuie să fie proporționale cu prejudiciul adus și cu importanța relației. De multe ori partenerului înșelat îi va fi foarte greu să accepte scuzele chiar și atunci când dorește împăcarea.

Trebuie să ajutăm clienții să perceapă iertarea nu ca pe un eveniment ce se produce spontan ci ca pe un proces compus din multiple alegeri ce necesită timp și răbdare. Iertarea are loc în pași mici iar micile regrese sunt de așteptat.

• Multe cupluri care au reușit să ierte cu success au declarat că, căsnicia lor este mai puternică după procesul vindecării decât a fost înainte de infidelitate.

• Posibile bariere în calea iertării: narcisismul, rușinea, suferința acuzatoare, mania, teama unuia sau a ambilor parteneri.

• Factori care contribuie la infidelitateA patra fază de tratament ajută cuplurile sa inteleaga

factorii de risc care stau la baza trădarii; intelegerea acestora contribuie la consolidarea relaţiei lor, astfel încât infidelitatea nu se va repeta.

Conditia de baza este ca dificultatile de relationare si problemele externe sa fie rezolvate.

Factorii de risc care contribuie la infidelitate pot fi organizati în jurul a trei domenii de vulnerabilitate: neintelegeri relationale, probleme individuale, şi influenţe între generaţii.

• Incapacitatea de a dezvolta intimitate în relaţie• Probleme cu angajamentul • O lipsă de pasiune în relaţie • Ineficienţa în rezolvarea conflictelor şi a furiei • Dependenta sexuală • Ciclurile vietii • O boală psihică • Temerile cu privire la intimitate, dependenţă, sau de încredere• Un sistem de valori care acordă prioritate mai mare plăcerii şi

emoţiei decât loialităţii şi fidelităţii.

• Tratamentul bazat pe intimitate•

Lipsa de intimitate in relaţie este una dintre cauzele care contribuie la infidelitate. Tratarea acestor probleme bazate pe intimitate va consolida relaţia şi va reduce posibilitatea de a recurge la infidelitate.

• Teoria triunghiulară a dragostei romantice combină trei aspecte importante ale iubirii: angajament, pasiune, şi intimitate.

• Angajamentul se referă la decizia intelectuala şi emoţionala pe care o iei cand urmează să fii cu o altă persoană într-o relaţie exclusivă

• Pasiunea este un aspect motivaţional care atrage doi oameni împreună. Aceasta cuprinde un sentiment de romantism, atracţia fizică, sex, precum şi dorinţa de a fi cu alte persoană.

• Intimitatea include caracteristici, cum ar fi un sentiment de apropiere sau o relatie; partenerii fiind înteresati pentru bunăstarea şi fericirea celuilalt, fiind capabili sa ofere si sprijin emoţional.

• Prin Triunghiul lui Sternberg, cuplurile sunt capabile sa inteleaga motivele care ii conduc la infidelitate si sa constientizeze lipsa de angajament, pasiune şi/sau intimitate.

Rezolvarea problemelor de angajamentPrimul pas pentru a ajuta cuplul să iniţieze un dialog se poate realiza pornind o discutie despre:

• Ce inseamna angajametul pentru fiecare?• Ce au invatat despre angajament de la familiile lor?• Ce fel de comportament demonstreaza angajamentul?

Angajametul de asemenea poate fi imbunatatit prin initierea dialogului despre modul în care relaţia lor a început, ce i-a atras si ce a fost pozitiv la inceput in relatie.Un exerciţiu e numit trei "A”, acesta implica cuplurile sa-si afirme importanta relatiei si a sentimentelor pozitive de dragoste, grija , ingrijorarea ; sa-si exprime aprecierea pentru lucrurile care le plac unul altuia; si sa-si exprime non-sexual afectiuneaAl doilea domeniu de angajament se referă la angajamentul lor in terapie. Reacţia iniţială a numeroşi parteneri este de a pune capăt relaţiei imediat. De cele mai multe ori cuplurile apeleaza la terapeut luandu-si initial angajametul de a continua relatia chiar dacă rezultatul este de separare, mai degrabă decât de reconciliere Terapeutul ar trebui să evidenţieze cuplului sitatia reala avand rolul de mediator,punand in balanta ambele alternative de a ramane sau de a pleca din relatie cu avantajele si dezavantajele fiecarei situatii.

• Rezolvarea problemelor cu pasiunea• Unele cazuri de infidelitate apar atunci când există o

discrepanţă mare între dorinta sexuală dintre parteneri.Un partener cu o dorinta sexuala mai mare, se poate simti frustrat respins si fără speranţă cu privire la îmbunătăţirea lucrurilor. S-a demonstrat in urma cercetarilor că dorinta sexuala scazuta este experimentata de 30% femei si 17% barbati. In cazul infidelitati o persoana poate avea o dorinta sexula scazuta fata de partenerul sau si ridicata fata de alti parteneri.Tratamentul consta intr-o combinatie de terapie sexuala si de cuplu.

• Rezolvarea problemelor care au la baza teme de intimitate• O mare parte din problemele cuplului pot fi conectate intr-un fel

la aceste temeri legate de intimitate. Prin urmare, este important să se faca trimitere la intimitate, în scopul de a reduce vulnerabilitatea intr-un cuplu la posibilele trădări din viitor. O frica de a pierde controlul sau de a fi controlat de partener este o altă expresie a temerii de intimitate a partenerului, frica de a fi respins sau abandonat poate fi deasemenea un punct vulnerabil al infidelitatii.

• Intervenţiile repetate pot ajuta cuplurile in tratarea temerilor de intimitate şi de a preveni reapariţia infidelitatatii pe viitor.

• Explorarea asteptarilor• Intr-o relatie partenerii intra cu o varietate de expectante provenite din

mediul familial, iar atunci cand asteptarile nu sunt indeplinite se instaleaza frustarea. Terapeutul foloseste metoda de conceptualizare si de explorare a expectantelor fiecarui partener cerandu-le acestora sa le reflecte.

• Pasul urmator este ca fiecare partener sa ia in consiiderare ceea ce ofera si ceea ce primeste din acesta relatie urmand sa discute impreuna despre acestea.

• Promovarea intimitatii prin comunicare• Comunicarea eficientă este esenţială pentru dezvoltarea şi menţinerea

nivelurilor mai profunde de intimitate pentru cupluri şi de cele mai multe ori problemele de comunicare creaza distanţă şi limita de apropiere emotionala. Fără o bază de comunicare clară, cuplurile sunt vulnerabile la infidelitate şi nu pot avea capacitatea de a repara daunele aduse relaţiei printr-o trădare. Terapeutul recomada cuplului diferite stiluri de comunicare:

• Declaraţii, necesită un partener care să vorbească despre celălalt într-un mod direct şi nonanacuzator. Acest lucru reduce probabilitatea de atitudini defensive din partea ascultătorului

• Ascultarea reflectorizanta este un alt proces care ajută la comunicare continua, mai lina.

• Validare nu insemna un acord, ci implica ascultarea pentru a intelege fara intreruperi si remarci.

• Terapeutii pot educa cuplurile să devină conştienţi atunci când au dificultati de comunicare si să apeleze la mai multe dintre aceste stiluri.

• Impactul traumatic al infidelitati

Atat observatiile clinice cat si investigatiile empirice recunosc impactul devastatator pe care il are o relatie extra-conjugala pentru un cuplu. Printre efectele in plan comportamental se enumera : violenta , depresia , ideile suicidale, axietatea cat si simptome similare pentru stresul post traumatic Având în vedere această imprevizibilitate şi încredere rupte, persoana vătămată de obicei nu poate merge mai departe cu relatia. Partenerii implicati intr-o relatie de aventura pot experimenta emoţii dureroase, cum ar fi anxietate, confuzie, furie, depresie, şi de ruşine.

• Consecinţele infidelitatii pot fi traumatizante pentru întreaga familie; atunci când copiii sunt afectati de impactul negativ al turbulenţelor părinţilor. Apar consecinţele negative si pentru ei: probabilitatea de depresie sau de retragere, probleme in plan social, afectarea performanţei scolare, precum şi o varietate de probleme de conduită.

• Terapeutul trateaza problema infidelitatii prin intermediul a doua tehnici: terepia cognitiv-comportamentala si terapia de cuplu.

• Terapia cognitiv-comportamentala (CBCT) se bazează pe aptitudinile de bază, pe intervenţii in terapia de cuplu comportamentala, de direcţionare a cuplului spre comunicare şi schimb de comportament prin direcţionarea atenţiei partenerilor in a construi explicaţii pentru comportamentul reciproc şi pe aşteptările şi standardele pe care le deţin pentru relaţia lor proprie, precum şi pentru relaţii în general

• Terapia de cuplu orientata (IOCT) oferă strategii terapeutice proiectate special pentru a ajuta partenerii in a-si înţelege relaţia actuală.

• Această intervenţie ajută cuplurile sa depaseasca problema infidelitatii urmand trei sarcini majore:

• (1) sa faca faţă impactului iniţial a unui aventuri, • (2) sa dezvolte o înţelegere comună a factorilor care

contribuie la aventura şi a efectelor• (3)sa decida cuplul daca e mai bine sa ramana

impreuna sau separat.

• Cei care doresc sa lupte pentru a depasi un moment critic din relatie au de indeplinit 3 sarcini majore:

• cum sa faca fata impactului initial al unei aventuri

• sa dezvolte o capacitate de intelegere asupra fatorilor care au contribuit la aparitia aventurii amoroase si care influenteaza recuperarea

• sa se stabileasca si sa se ofere informatii despre cum sa fie depasit momentul : impreuna sau separat

• Ideile principale trebuiesc adaptate in functie de necesitatile cuplului si trebuie sa fie flexibile.

• 1. Abordarea impactului unei aventuri asupra relatiei • Provocarile tratamentului si strategiile• Intrebarile cu care se vine in consiliere: • cum sa te comporti in fata copiilor • cum sa te comporti in viata de zi cu zi• daca sa contiunui sau nu relatia • cum sa te comporti cu persoana cu care ai fost inselat

(a)• Interventia efectiva va fi mentinuta intr-un cadru

terapeutic si se vor indeplinite urmatoarele 3 conditii: • stabilirea unei atmosfere de siguranta si incredere• demonstarrea competentei profesionale• pregatirea cuplului pentru a intelege etapele

tratamentului

• Prima conditie se realizeaza prin limitarea agresivitatii partenerilor unul fata de altul si o atitudine empatica dar ferma. Terapeutul sa prezinte experiente similare, adica cum au reusit si alte cupluri sa treaca peste o problema, cum s-au zbatut pentrut a restabilii echilibrul in relatie. Partenerii raniti accepta sa vb cu un terapeut mult mai usor decat celalalt. Trebuiesc oferite raspunsuri empatice fata de partenerii raniti. Terapeutii trebuie sa tine cuplu departe de promisiuni pe care nu le pot tine pt a nu se lovi de noi esecuri, sa se discute doar cele realizabile.

• Evaluare • impactul aventurii asupra cuplului.• evenimentele istorice care au dus la aparitia unei aventuri • ce stie partea vatamata despre aventura• felul in care aventura a iesit la lumina• cum se descurca cuplul in aceste momente• punctele tari si slabe ale relatiei• Componentele terapeutice ale partii 1:• conceptualizarea a ceea ce a dus la aparitia aventurii• un rezumat al problemei acutale ale cuplului si motivele pentru care

au aceste probleme• stategia pentru tratare

• Avem 5 elemente in aceasta prima parte:• stabilirea granitelor: sa se creeze un element de liniste si

efectele negative sa fie indepartate. Efectele tradarii se regasesc in toate aspectele din activitatile zilnice, pentru unii s-ar putea sa fie benefic controlarea efectelor negative pe termen scurt.

• tehnici de autoprotejare: deoarece sechelele emotionale si cognitive evolueaza in anxietate, depresie sau rusine..o alta etapa importanta este de a avea grija de ei insusi. Elementele esentiale: protejare fizica, suport social, mare atentie ce vorbesc cu cei din in exterior; suport spiritual, meditatie, rugaciuni.

• pauza si respiratia: cand se cearta foarte tare se da time-out. Ii opresti si ii pui sa se relaxeze.

• emotiile si comportementele legate de aventura: discutii asupra impactului pe care l-a avut aventura pentru relatia lor. Partea ranita va dori sa spuna cat de tare a fost ranita, se protejeaza si pedepseste in acelaşi timp.

• Tratamentul are rolul de a:• =intrerupe ciclul problemelor si primul lucru este

sa creasca capacitatea de a asculta si exprima sentimentele.

• =sa inteleaga de ce este nevoie sa asculti si sa iti exprimi emotiile.

• =persoana ranita este rugata sa scrie o scrisoare despre sentimentele ei fata de infidelitate. Scrisoare care este citita prima data de terapeut. Pentru ca activitatea sa aiba loc intr-un context mai calm si sa isi aloce timp pentru a-si descrie sentimentele.

• a face fata flashback-urilor : amintirilor puternice care provoaca stresul. Ambii parteneri sunt pusi sa retraiesc experiente neplacute.

• 2. Examinarea contextului• Dupa prima etapa, trecem la ajutarea cuplului pentru a intelege

contextul in care a aparut aventura. Este inima sau centrul terapiei si necesita cel mai mult timp.

• Provocarile tratamentului si strategiile• Greutatile peste care vor da cuplurile. Au nevoie de un plan pentru

a-si recupera intimitatea. Nu e suficient sa se reduca impactul initial negativ ci si schimburile negative dintre pacienti. Cei inselati au nevoie de securitate emotionala si sa isi recastige increderea ca nu vor fi din nou tradati. Dupa ce s-a restabilit increderea se poate trece la luarea deciziei de a continua, a restabili relatia amoroasa sau de a incheia relatia. Se analizeaza potentialele aspecte ale persoanei ranite care au contribuit pentru ca relatia lor sa fie predispusa la o aventura.

• Explorand factorii care au dus la aparitia aventurii • Aspecte legate de comunicare si acordarea reciproca de atentie

si timp, probleme exterioare legate de firma, probleme finaciare sau probleme legale.

• Aspecte specifice legate de casnicie• Rolul terapeutului este de a scoate la lumina anumite puncte si a

reinterpreta anumite elemente de discordie sau a trage parlele cu alte actiuni istorice din viata lor.

• Construirea unei povesti impreuna• Sa povesteasca impreuna despre cum a aparut problema

legata de infideliate. Acest lucru ii vor face sa se cunoasaca mai bine si se oglindeste o buna vizualizare a celuilalt. Se realizeaza in mai multe feluri: li se spune că urmatoarea sarcină va fi sa puna toate informatiile impreuna mai ales :-problemele legate de relatie-probleme exterioare care au un impact asupra relatiei lor -probleme individuale legate de participarea partenerului-problemele individuale legate de partenerul vătămat care au contribuit la contextul în care infidelitatea a avut loc

• Fiecare partener sa scrie cate o scisoare pana sedinta urmatoare sa explice intr-un mod mai clar ce intelege din aceste probleme. Atentia se muta de pe trecut pe prezent si solutii pentru viitor.

• 3. Sa treci peste• Chiar daca terapeutul ii ajuta unii raman impotmoliti in trecut

sau indecisi in privinta viitor. Partenerii raniti pot sa aibe actiuni distructive…Partenerul participant se zbate cu vinovatia si cu problemele initiale care au dus la aparitia aventuri sau cu atasamentul fata de cea de-a treia persoană.

• Provocarile tratamentului si strategiile• Trebuie sa se decida: merg impreuna sau separat. Cand se discuta

despre a trece peste, unii inteleg diferite lucruri: unii inteleg sa ierte, altii inteleg sa plece.

• Cand se discuta despre a trece peste fiecare trebuie:• 1. sa redobandeasca echilibrul din relatie cu partenerul• 2. sa promita ca nu se vor lasa condusi de furie sau dorinta de

razbunare, ura • 3. sa renunte de buna voie la dreptul de a pedepsi partenerul• 4. sa decida daca se continua sau nu, • Startegiile de tartament • Se scoate in evidenta felul in care partenerii vad iertarea si felul in

care pot sa treaca peste infidelitate. • Componente terapeutice• Discutii de iertare• Sunt 4 aspecte de baza in discutia despre iertare: • 1. o descriere a modelului iertarii• 2. convingeri comune legate de iertare• 3. consecintele iertarii sau neiertarii.• 4. planuri de abordare pentru a merge mai departe • Terapeutul trebuie sa exploreze planuri pentru iertare pentru a se inainta

in terapie.

• Explorarea factorilor care afecteaza decizia de a continua relatia

• Acum sunt incurajati sa utilizeze ce au invatat in cadrul acestor terapii, ce au invatat unul despre celalalt, despre casatorie, daca relatia lor este una sanatoasa sau nu.

• Trebuie sa evidentiem distinctia dintre iertare si impacare. Sunt cupluri care aleg sa ierte insa nu se impaca si atunci, terapeutul trebuie sa lucreze individual cu fiecare fara a simti o furie intensa sau resentimente unul fata de celalalt.

• Consideratii generale legate de infidelitate si implicatii in tratament

• Fiecare cuplu prezinta dificultati unice in a face fata relatiilor extraconjugale

• Exista anumiti factori predominati care trebuie luati in considerare precum: psihopatologia, confortul emotiilor si nivelul de angajament.

• Psihopatologia• are in vedere prezenta unor factori psihopatologici la unul sau

ambii parteneri precum: trasaturi antisociale sau narcisiste• tratamentul va avea in vedere asigurarea constientizarii partii

vatamate de acest model de comportament si capacitatii acesteia de a lua o decizie cu privire la continuarea relatiei

• Confortul emotiilor• caracteristica majoritatii cuplurilor asociate cu posibilitatea

existentei unei infidelitati este evitarea conflictului chiar si dupa confirmare

• Este importanta abordarea problemei care a dus la infidelitate, mai ales daca evitarea este un factor major al infidelitatii

• Nivelul de angajament• daca nivelul de angajament este ridicat in relatie atunci

acesta este ridicat si in terapie in abordarea problemelor emotionale

• Ambivalenta nu duce neaparat la esecul terapiei- este important sa normalizam aceste sentimente

• pacientii cu probleme de intimitate trebuie indrumati spre terapie individuala

• Diferente in modelele de infidelitate• Glass si Wright:

– relatiile extra conjugale cu implicatii sexuale + emotionale = impact mai grav asupra relatiei de cuplu si timp mai mult in terapie- relatiile repetate extraconjugale= impact grav asupra relatiei de cuplu

• Recomandari: - cupluri cu aventuri repetate - in etapa 1 a tratamentului: terapeutul trebuie să promoveze limitarea sau întreruperea relatiei extra-conjugale, să construiasca impreuna cu pacientul un program de diminuare a vizitelor extraconjugale pana la incheierea acestora, iar apoi să asiste partenerii in dezvoltarea unor reguli de interactiune intre ei si cu cei din afara relatiei

• Puncte cheie in recuperarea optima (abordare integrativa):

• Recunoasterea impactului traumatic al infidelitatii

• Construirea unor deprinderi de relationare esentiale in izolarea traumei si in procesul de luare de decizii

• Promovarea intelegerii factorilor interni si externi ai partenerilor care au crescut vulnerabilitatea lor spre infidelitate si care influenteaza recuperarea

• Adresarea proceselor emotionale, cognitive si comportamentale esentiale in iertare

Iertarea este un fenomen intrapsihic asupra caruia avem un control voluntar si constient.

Infidelitatea a fost privita la inceput doar dpv clinic, pe urma, au urmat studii aprofundate de definire si identificare a predictorilor de risc specifici, axarea a fost mai putin pe oferirea unui context care sa duca la intelegerea actului de infidelitate si a impactului asupra relatiei si eficientei terapiei care se adreseaza infidelitatii .

IARTA si UITA

IMPACTUL INFIDELITATII

Infidelitatea zguduie modelul de siguranta cu efecte pe plan interrelational si intrarelational precum: ura, rusine, depresie, ganduri intruzive, deficit de concentrare, valente emotionale schimbatoare, sentimente de violare, vulnerabilitate, pierderea identitatii, a respectului de sine, a

scopului in viata.

Cuplurile vin in terapie pentru ca au nevoie de interventii personalizate care sa-i ajute sa ierte si sa uite.

Modele individuale pentru iertare

• Modelele timpurii aveau la baza asumptii religioase de tipul: “ intoarce si celalalt obraz”

• Modelul intrapsihic subliniaza natura individuala a procesului de iertare, lasand deoparte elementele relationale.

Astfel iertarea este “ abandonarea resentimentelor si a raspunsurilor asociate, precum si stradania de a raspunde raufacatorului ,bazata pe principiul moral al binefacerii, care poate include compasiune, valorizare neconditionata, generozitate si iubire morala”

Focalizarea este pe responsabilitatea ranitului in procesul iertarii avand un rol activ in reconciliere

Modele de cuplu orientate spre iertare

Doua terapii de cuplu care au primit validari empirice: Terapia Marital Cognitiv Comportamentala CBMT si Terapia de Cuplu Focusata pe Emotii EFT.

• CMBT- modelul de interventie promoveaza iertarea in contextul infidelitatii

• EFT - infidelitatea este definita ca o rana traumatica a atasamentului primar al relatiei de cuplu si iertarea va surveni in procesul de inchidere a ranei atasamentului

MODELUL CMBT

• Propus de Gordon si alti autori( 2000)

• Model integrativ al interventiilor iertarii

• Defineste iertarea : “ procesul ce consta in 3 etape, fiecarea avand componente comportamentale, cognitive si emotionale… care se pot desfasura relativ separat de interactiunile diadice”

• Actiunile celuilalt partener pot avea fie un impact exacerbat al reactilor ,fie poate sa faciliteze recuperarea

• Are la baza paralela dintre procesul iertarii si cel al recuperarii.

• Se desfasoara in 3 etape : 1. explorarea impactului

• 2. cautarea unei semnificatii

• 3. recuperarea

Sunt definite 3 componente ale iertarii:

-dezvoltarea unei imagini reale, nedistorsionate ale relatiei

-descatusarea de controlul emotiilor negative fata de partener

-dorinta scazuta de a-l pedepsii pe celalalt

Modelul EFT

• Este o abordare structurata de scurta durata

• Are la baza schema atasamentului care a mai fast numita si “ teoria traumei” de Atkinson

• Postuleaza ca exista putine cai de a regla emotiile puternice care apar atunci cand securitatea relatiei/legaturii este amenintata.

• In cazul infidelitatii modelul de atasament este atacat si trebuie reconstruit un alt model bazat pe elementele cheie ale unei legaturi securizante: accesibilitatea emotionala mutuala si capacitatea de reactie.

Ranile atasamentului

• Pot fi definite ca : “ o violare a increderii rezultata din tradare, abandon intr-un moment de nevoie intensa sau vulnerabilitate.”

• Sunt similare cu flashbackurile

• Credintele, asumptiile si experienta necesita timp de vindecare si reconstituire la nivel personal si interpersonal. Emotiile si experienta dezorganizate si coplesitoare trebuie sa fie abordate si rezolvate pentru ca relatia sa supravietuiasca.

Etape cheie in identificarea si tratarea ranilor, inculzand infidelitatea:

• Partenerul (victima) descrie incidentul- cum a aflat• Cu ajutorul terapeutului, (victima) mentine legatura cu emotiile si

incepe sa articuleze in mod explicit impactul si semnificatia asupra atasamentului.

• Celalalt partener (raufacatorul) incepe sa auda si inteleaga semnificatia traumei victimei.

• Victima incepe sa intelega mai acurat cum a avut loc infidelitatea• Victima acum este constienta de rolul pe care il are in reconciliere.• Victima se poate deschide acum in a oferi din nou incredere

partenerului• Raufacatorul este eliberat de vina, rusine si atitudini ofensive fiind

capabil sa raspunda in mod deschis nevoilor partenerului.

Aventurile extramaritale ca şi traumă interpersonală

Aventurile par a fi mai fecvente în SUA. În studii recente se arată că aproximativ de la 22 până la 25% dintre bărbaţi şi de la 11 până la 15% dintre femei au avut cel puţin o relaţie extraconjugală .

În ciuda prevalenţeo acestei probleme, mulţi terapeuţi nu au un mod adecvat de a conceptualiza infidelitatea sau de a dezvolta un plan pentru această problemă.

• Atât observaţiile clinice cât şi investigaţiile empirice sunt de

acord că descoperirea unei aventuri poate avea un rol copleşitor şi devastator pentru cuplu.

• Clinicienii raportează că persoana victimă, înşelată poate experenţia emoţii intense de ură, ruşine, depresie, abandon, victimizare, neputinţă. Luate în ansamblu multe din acestea, pot fi puse în paralel cu criteriile pentru tulburarea posttraumatică de stres.

• Prin urmare, conceptualizarea poate fi făcută ca o reacţie, ca un răspuns la un eveniment interpersonal traumatic.

• Literatura pe răspunsurile traumatice sugerează că oamenii de cele mai

multe ori devin traumatizaţi emoţional când un eveniment încalcă credinţele lor de bază despre lume şi despre modul în care oamenii operează. Tot literatura de specialitate sugerează că atunci când aceste credinţe sunt încălcate, persoana înşelată poate pierde previzibilitatea pentru viitor, precum şi controlul.

• Exemplu de gânduri:”Nu te cunosc. Nu eşti persoana care credeam că eşti şi relaţia noastră nu este ceea ce credeam că este.”

• Persoana înşelată simte că nu poate merge mai departe şi are nevoie de o lămurire clară a motivului pentru care aventura a a vut loc.

• Cel care a înşelat se confruntă de asemenea cu sentimente de vină, ruţine, furie sau depresie şi răspunde celeilalte persoane căutând justificare sau retragere.

Trauma şi iertarea

• Oferind conceptualizarea aventurilor ca şi o traumă interpersonală, este un beneficiu considerabil împrumutarea din literatura de specialitate atât din răspunsul traumatic cât şi din iertarea interpersonală pentru a organiza un tratament eficient.

Tratamente care vin din partea teoriilor legate de traumă:• -focalizarea mai clară asupra traumei • - expunerea la amintirea traumei• - reconstruirea schemelor de bază despre cum lumea operează • - recâştigarea unui nou sens al controlului asupra rezultatelor

lor

• Toate acestea sunt reluate în intervenţiile bazate pe iertare

Similar abordărilor bazate pe traumă, în cele mai multe teorii ale iertării, focalizarea se face pe dezvoltarea unei gândirii schimbate asupra trădării şi pe construirea unui nou sens al evenimentului, fiind identificate 3 elemente:

• Câştigarea unui punct de vedere mai echilibrat asupra evenimentului

• Descreşterea efectului negativ • Renunţarea la dreptul de pedepsire a acuzatului de aventură.

• Gordon şi Baucom(1998) au dezvoltat un model de stadiu al iertării, care pune în paralel un răspuns la traumă şi include 3 etape majore în procesul iertării:

• a avea de-a face cu impactul

• o căutare a înţelesului sau o înţelegere a cauzei aventurii

• recuperarea sau progresul.

• Tratamentul descris include modelul iertării, modelul cognitiv-comportamental, insightul şi abordarea dificultăţilor bazată pe

traumă şi cuprinde cele trei etape.

În prima etapă, implică studierea impactului pe care îl are evenimentul şi presupune utilizarea unor tehnici ale CBT şi vizează problemele care apar imediat ca urmare a impactului pe care îl are aventura, cum ar fi: depresie, nevoia de a exprima furia sau durerea.

• În cea de-a doua etapă, în care se caută cauza, motivul aventurii tehnicile folosite sunt mai mult orientate spre strategii de restructurare cognitivă, în special în ceea ce priveşte atribuţiile pentru aventură.

• În final, în etapa a treia, în etapa a 3, cuplul este încurajat să (1) a abordeze ideea de iertare, (2) să consolideze ceea ce au învăţat despre fiecare , (3) să reexamineaze relaţia lor şi (4) să decidă cum sau dacă doresc să-şi continue relaţia în viitor. În acest moment, cuplul începe activitatea de îmbunătăţire a relatiei lor în aici şi acum.

• Timpul acordat fiecărei secvenţe diferă de la cuplul la cuplu, în funcţie nevoile specifice ale fiecăruia.

• ETAPA 1: studierea impactului unei aventuri

Evaluarea • Prima etapă a tratamentului cuprinde evaluarea şi managementul

impactului pe care-l are aventura.Astfel folosind strategii comune sunt evaluate aspectele de bază ale funcţionalităţii unui cuplu.

• Exemplu: satisfacţia, abilităţile de comunicare

• Colectarea de informaţii se face prin culegerea datelor despre istora cuplului, cu o atenţie deosebită acordată evenimentelor şi experienţelor care au dus la aventură.

• În plus, terapeutul ar trebui să colecteze informaţii despre ceea ce se cunoaşte despre infidelitatea partenerului, modul în care aventura a ieşit la lumină , modul în care cuplul se ocupă în prezent de impactul acestui eveniment , fiind observate atât punctele forte şi cât şi punctele slabe ale funcţionării cuplului curent.

• De asemenea sunt benefice sesiunile de evaluare individuală, câte una pentru fiecare partener, păstrându-se confidenţialitatea şedinţelor individuale. Aceste sesiuni individuale le pot oferi partenerilor posibilitatea unei ma bune deschideri, chiar dacă ulterior pot apărea complicaţii, în cazul în care aventura continuă sau unul din partenerii doreşte să rupă relaţia. În aceste cazuri terapeutul trebuie să lucreze pe comunicarea într-o manieră cât mai adecvată a acestor lucruri celuilalt partener.

• Componentele terapeutice ale stadiului 1• După terminarea evaluării, teraputul ar trebui să aibă o înţelegere bună a modului

în care cuplul funcţionează.

• Teraputul ar trebui să stabilească atunci următoarele lucruri pentru cuplu: conceptualizarea a ceea ce a condus până la aventură si un rezumat al problemelor cu care se confruntă cuplul şi de ce au aceste probleme si nu in ultimul rand sa stabileasca o strategie de tratament.

• Apoi cuplul ar trebui să primească o explicaţie despre stadiile procesului de recuperare şi conceptualizarea răspunsului ca traumă.

Etapa I- confruntarea cu amintirile ( flaskback)

• Etapa I consta in explicarea flasbackurilor precum si in cautarea metodei de a face fata acestora.Se poate intampla ca persoana inselata sa asocieze anumite experiente, amintiri, obiecte cu evenimentul traumatic.

Etapa II- contextul

• Aflarea factorilor care au dus la infidelitate• A II etapa a tratamentului se axeaza pe sprijinirea

cupluluiu sa exploreze si sa inteleaga contextul infidelitatii Cuplul decide daca doreste sa mentina relatia lor, ceea ce trebuie schimbat in cazul in care merg mai departe sau modul prin care se incheie relatia.Dupa ce cuplul intelege motivele infidelitatii, punctul central al terapiei se pune pe examinarea factorilor care ar fi putut influenta decizia partenerului in legatura cu infidelitatea.Acesti factori includ aspecte ale relatiei cum ar fi: dificultati de comunicare, aspecte externe ( stresul de la locul de munca, probleme financiare), probleme familiale; aspecte specifice pentru partenerul participant in relatie cum ar fi convingerile sociale, abilitati specifice pentru partenerul ranit( abilitatile lui de relationare).

Etapa III- depasirea situatiei

• Sarcina terapeutului in aceasta etapa este de a ajuta cuplul sa adune impreuna informatiile acumulate in etapa 2, printr-o poveste coerenta care explica modul cum s-a produs infidelitatea.Aceasta sarcina poate fi realizata in mai multe moduri:

• 1.Terapeutul poate cere cuplului sa se gandeasca fiecare pentru urmatoarea sedinta la aspecte legate de problemele relatiei, mediului, probleme indivduale.

• 2.Cuplul si terapeutul discuta aceste informatii legate in urmatoarea sesiune.Ca si alternative se poate cere fiecarui partener sa scrie o scrisoare pentru sedinta urmatoare in care fiecare descrie ce intelege din aceasta

situatie.

Discutii legate de iertare

• Conceptul de iertare este prezentat cuplului spre sfarsitul tratamentului , intrucat daca ar fi prezentat la inceputul terapiei nu ar fi fost eficient din cauza tensiunilor dintre parteneri. Sunt discutate 4 aspecte de baza ale iertarii l:

• descrierea modelului de iertare

• avantajele iertarii

• consecintele iertarii si a neiertarii

• modul de iertare si de trecere mai departe.

• Explorarea factorilor care afecteaza decizia de a continua relatia

• In aceasta etapa finala, partenerii sunt incurajati sa foloseasca ce au invatat despre ei pentru a decide daca relatia lor este sanatoasa pentru ei sau nu.Li se cere partenerilor sa-si adreseze urmatoarele intrebari:

• 1.Este partenerul dispus si capabil de a face modificari necesare pentru a reduce factorii de risc ridicat ?

• 2.Este partenerul ranit, dispus si capabil de a face modificari necesare pentru a avansa in relatie?

• 3.Sunt ambii parteneri de acord sa faca schimbari de mediu care sunt necesare pentru a reduce riscul infidelitatii?

• 4.Sunt ambii parteneri dispusi sa faca schimbari in relatia lor dupa cum este necesar: comportamente in mod special pentru recuperare relatiei, imbunatatire generala pentru intarirea relatiei.

Rolul Terapeutului

• O alianta puternica intre terapeut si cuplu poate fi decisiva in tratarea infidelitatii cu succes. Se pare ca exista cateva ingrediente critice in crearea unei relatii terapeutice optime cu astfel de cupluri. Astfel prima si cea mai importanta sarcina in crearea relatiei este stabilirea unei atmosfere de siguranta si incredere.

• Ambii parteneri au nevoie sa stie ca gandurile si sentimentele lor vor fi auzite si respectate si ca nu vor fi atacati sau batjocoriti. Pentru a obtine aceasta atmosfera de siguranta, terapeutul trebuie sa intervina repede si direct in discutiile cuplului pentru a limita cantitatea de negativitate care se poate da ivi pe parcursul unei sedinte.

• Terapeutul trebuie sa ajute partenerii sa-si focuseze discutiile pe subiecte cat mai productive si care au o mai mare certitudine ca vor facilita impacarea

• A doua mare sarcina in stabilirea unei relatii productive o reprezinta promovarea gandirii si a increderii partenerilor in competenta terapeutului de a ajuta cuplurile sa-si revina in urma unor astfel de aventuri.

• Iar a treia sarcina in realizarea unei puternice aliante terapeutice este confirmarea corectitudinii in ceea ce-i priveste pe ambii parteneri. Chiar si atunci cand doi parteneri se prezinta simultan pentru terapie de cuplu si sunt de acord sa-si identifice relatia ca fiind de fapt “clientul” , conflictele de interes nu pot fi evitate, ca de exemplu atunci cand partenerii difera in ceea ce priveste sanatate mantala sau fizica sau cand necesitatea ingrijirii unuia dintre parteneri necesita decizii care implica consecinte negative in ceea ce-l priveste pe celalalt.

Evaluare si plan de interventie

• Primul pas in interventie il reprezinta evaluarea si managementul impactului pe care il are relatia extraconjugala asupra cuplului – completarea unor chestionare prin care se strang informatii despre istoricul de cuplu si al evenimentelor care au condus la relatia extraconjugala si impactul pe care il are aceasta asupra ambilor parteneri.

• Aceasta intalnire este individuala si se doreste obtinerea versiunii fiecarui partener

Evaluarea relatiei de cuplu

• Se includ informatii despre: alte relatii de dinainte de casatorie si perioada cat au durat, daca au mai fost casatoriti, cum s-au incheiat casatoriile anterioare, daca se mai tine legatura cu fostul partener, daca exista copii proveniti din relatii anterioare si ce aranjamente exista legat de acestia, alte relatii extraconjugale preexistente, alte separari sau experiente de consiliere de cuplu si toate circumstantele care tin de aceste subiecte.

• Se identifica elemente de criza care necesita atentie imediata (de ex. Daca mai mananca sau dorm ipreuna, se mentin rolurile de parinti fata de copiii din familie, etc.).

Evaluarea relatiei extraconjugale

• Cand a inceput relatia? Care a fost natura acestei relatii? Primordial cu incaractura emotionala? Sexuala? Ambele? Cand a devenit de natura sexuala? Daca a devenit de natura sexuala? Daca s-a incheiat aceasta relatie, este ceva permanent, sau doar de moment? Care sunt masurile care au fost luate pentru a fi siguri ca nu vor mai exista contacte ulterioare? Daca nu, ce fel de contacte sunt acceptabile in continuare?

• Sunt importante si informatiile legate de persoana cu care se are relatia extraconjugala. Ce anume vrea aceasta de la relatie? Are si ea o relatie/ e casatorita? Partenerul ei stie?

• Evaluarea potentialelor consecinte: cine mai stie? Sunt alte complicatiilegale? Poate aceasta persoana sa complice si mai mult situatia cuplului?

Evaluarea punctelor tari si punctelor vulnerabile

• Chiar si la indivizii care au o functionare emotionala si comportamentala buna dezvaluirea sau descoperirea unei relatii extraconjugale poate fi marcanta. Sentimentele intens negative pot duce la probleme ca: consum de alcool, de substante, ganduri/comportamente suicidale, agresiune fizica.

• Identificarea stresorilor il ajuta pe terapeut sa stie cat si unde trebuie intervenit pentru a elibera stresul si a incuraja refacerea emotionala.

Stabilirea scopurilor

• De a clarifica daca partenerul doreste sa continue relatia, sa o incheie sau e indecis legat de aceasta

• Intelegerea motivului din care a aparut relatia extraconjugala

• Abilitati de relationare mai bune si sporirea interactiunilor positive in cuplu

12 Mituri despre infidelitate

Pentru a intelege mai bine monstrul cu care ne confruntam, ar fi mai mult decat indicat sa spulberam 12 mituri despre infidelitate:

Mitul nr. 1: Oamenii inseala pentru ca sunt nefericiti in cupluDe multe ori femeile inseala pentru ca nu gasesc acasa ceea ce le trebuie. Insa asta nu e o regula, poti sa fii infidela doar pentru ca ai baut patru pahare in plus la o petrecere nepotrivita. Inainte de a face judecati de valoare trebuie sa intelegi circumstantele in care s-a consumat infidelitatea.

Mitul nr. 2: Barbatii inseala mai des decat femeile

Asa era pe vremea bunicii, lucrurile s-au mai schimbat si ai fi surprinsa sa afli ca femeile se lasa "ispitite" mai des decat barbatii. De fapt, nu conteaza sexul, ci personalitatea celui in cauza, o persoana predispusa spre inselat va insela indiferent daca e barbat sau femeie.

Mitul nr. 3: Daca te-a inselat, inseamna ca nu te iubeste

E drept, daca te-a inselat, inseamna ca nu tine cont de sentimentele si cererile tale, insa nu inseamna ca efectiv nu te iubeste. Dragostea barbatilor e asemeni tablourilor lui Picasso, o poti intelege cu greu si cand o faci s-ar putea sa vezi cu totul altceva.

Mitul nr. 4: A insela e egal cu a face sex cu cineva

In multe cazuri e adevarat, actul sexual e sinonim cu infidelitatea. Dar ce faci cu flirturile "nevinovate", cadourile date altora si "atentia" gratuita oferita altor persoane de sex opus? Pana la urma infidelitatea e ceea ce percepem, nu ceea ce se intampla.

Mitul nr. 5: Sex cu fostul nu inseamna inselatSunt unii care consideră că dacă fac sex cu fostul iubit nu se pune la capitolul infidelitate. Corect? Ei bine NU, o dată ce ai renunţat la el, renunţi şi la beneficiile sexuale. Aşa că atunci când se întâmplă acest lucru poată numele de infidelitate, adică îţi înşeli actualul cu fostul, nu retrăieşti amintiri pe viu.

Mitul nr. 6: Poti sa ai o relatie 100% sigura

Poti sa reduci sansele infidelitatii, insa nimeni nu iti poate oferi garantii. Traiesti alaturi de un om pe care nu-l vei intelege nici peste 30 de ani. Asa ca nu visa, oricine poate gresi.

Mitul nr. 7: Daca a inselat o data, o va mai face

In cazul in care actualul tau iubit si-a inselat partenera cu tine, sunt sanse sa o faca din nou. Insa nimic nu e sigur, la fel de bine poate sa inteleaga ca a gresit si sa ramana alaturi de tine. Importanta e relatia voastra, nu trecutul lui.

Mitul nr. 8: Trebuie sa marturisesti infidelitatea

Daca partenerul tau suspecteaza ceva sau prietenii au inceput sa vorbeasca, atunci e mai bine sa recunosti decat sa fii obligat mai apoi sa marturisesti. Insa daca ai avut o aventura de 45 de minute cu un salvamar hot pe o plaja din Hawaii... poti sa omiti toate detaliile.

Mitul nr. 9: Infidelitatea nu conteaza daca nimeni nu stie

Conteaza ca ai inselat daca ai avut sex cu cineva strain, nimeni nu stie, ai facut sex protejat, partenerul nu banuieste? Depinde de tine. Daca poti trai cu amintirea, atunci toate sunt bune si frumoase, insa daca te macina gandul, mai bine recunosti infidelitatea in fata iubitului.

Mitul nr. 10: Daca nu e sex, nu e infidelitate

Cum spuneam si la punctul 4, infidelitatea emotianala e la fel de daunatoare unei relatii ca si infidelitatea fizica. Asa ca depinde numai de tine daca accepti sau esti dispus sa faci asta.

Mitul nr. 11: Fanteziile sunt semne ale infidelitatii

Unii experti sunt de parere ca fanteziile sunt benefice relatiei de cuplu, evitand astfel tentatia, in vreme ce altii cred ca ele dezvolta tentatii si sunt semnul dorintei crescande a partenerului fata de o terta persoana. Nu stiu ce sa zic, dar daca aflu ca iubitul meu are o fantezie cu fosta, cred ca incadrez cazul la "infidelitate deosebit de grava".

Mitul nr. 12: Infidelitatea poate "salva" relatia

Sigur, si cheltuitul in exces o sa imi ajute contul bancar. Daca il lasi sa se "elibereze" din cand in cand, nu o sa ai decat un pierde vara la usa. Mai bine nu!

Psihologii din cadrul Universitatii din Austin, in urma cercetarii au aratat ca femeile care produc cantitati mari de estrogen, hormon legat direct de fertilitate manifesta o tendinta crescuta de a schimba mai des partenerii, aceste femei fiind gata sa se bucure de toate oportunitatile care apar si sa profite de disponibilitatea barbatilor de cate ori au ocazia.

Dr. Hasse Wallum de la Universitatea din Stockholm a efectuat un studiu pe mai multi barbati si a descoperit gena 334 care determina comportamentul barbatilor care o poseda sa-si insele mai des partenera si sa-si construiasca relatii vulcanice, legandu-se emotional mai putin de partenera lor, fiind mai putin multumiti si fericiti in relatia lor cautand refugiu la alte persoane care ii inteleg necesitatile imediate.

Un alt studiu efectuat in Suedia de catre cercetatorii in problema infidelitatii masculine au descoperit o anumita „gena“, gena legaturii amoroase care influenteaza numarul sau plasamentul receptorilor de vasopresina in neuronii creierului, cea care face un barbat sa fie bun sau nu in rol de sot. Datorita modului in care actioneaza aceasta gena, barbatul are capacitatea de a fi mai mult sau mai putin atasat de sotia lui si mai mult pasionat de aventura. Vasopresina este singurul factor ce influeteaza un barbat de a participa la o legatura stabila cu o femeie.

Infidelitatea: cand doare cel mai tare? • Infidelitatea sexuala sau emotionala: care doare cel mai tare? Depinde

daca esti barbat sau femeie.Desi sentimentele de gelozie, furie si suferinta sunt comune indiferent de tipul de relatie extraconjugala, barbatul este mai suparat atunci cand sotia lui are o relatie sexuala cu un alt partener, in timp ce femeia este mai afectata atunci cand sotul ei se indragosteste de cealalta partenera. De ce? Desi majoritatea cercetatorilor dau vina pe evolutie, unii psihologi sugereaza si ca s-ar putea ca diferentele in iubire sa apara din tipurile de afectiuni pe care oamenii le dezvolta, si nu din faptul ca sunt barbati sau femei.

Care este explicatia evolutiva? • Pentru un barbat, infidelitatea sexuala este mai grea deoarece el

trebuie sa fie super-vigilent in privinta sexului, pentru a se asigura ca un alt barbat nu-i lasa insarcinata nevasta.

• Pentru o femeie, infidelitatea emotionala este cea mai grea deoarece ea trebuie sa-si pastreze partenerul pentru a o ajuta sa-si creasca copiii. Din aceste cauze, barbatii se simt mai vinovati dupa o aventura de natura sexuala, iar femeile se simt mai vinovate dupa una emotionala.

• O cercetare a plecat de la ipoteza ca barbatii si femeile abordeaza gelozia sexuală diferit. In studiul efectuat de Buss, Larsen, Westen si Semmelroth (1992) barbatii si femeile au fost rugaţi sa raspundă la urmatoarele întrebări:

• - te rog gândeşte-te la o relaţie serioasă pe care o ai in prezent;• - imagineaza-ţi că persoana cu care te-ai implicat profund a

devenit interesată de altcineva;• - ce te-ar deranja sau supara mai tare ?

A. imagineaza-ti partenerul tau formand un atasament profund cu acea persoana sau B. imagineaza-ti partenerul savurind un act sexual pasional cu acea persoana .

•       femeile 82% au optat pentru varianta A si 18 % pentru varianta B.

•       bărbaţii 40% au optat pentru varianta A si 60% pentru varianta B.

• Dintr-o perspectivă revolutionară femeile se îngrijorează mai mult pentru infidelitatea emotională deoarece ele sunt preocupate de pierderea suportului pentru ea si pentru copilul ei iar partenerul va împărtaşi resursele cu altcineva. Barbaţii se îngrijorează de infidelitatea sexuală în acelaşi timp fiind preocupati de faptul ca urmaşii ar putea sa nu le aparţină.