Campanie socialăANOREXIAPrevenire și informare

Comportamentele alimentare anormale sunt cauzate de obicei de o combinaţie de factori, care includ:

- norme sociale care favorizează caractere delicate;

- personalitatea vulnerabilă;

- distorisiuni ale percepţiei;

- supraevaluarea beneficiilor creşterii sau scăderii în greutate sau modificării formei;

- regim alimentar, în special la vârste critice.

CE ESTE ANOREXIA?

○ O tulburare caracterizată prin pierderea deliberată a greutăţii, indusă şi susţinută de pacient.

Se produce de cele mai multe ori la fetele adolescente şi femeile

tinere, dar băieţii adolescenţi şi tinerii bărbaţi pot fi de asemenea

afectaţi, aşa cum pot fi şi copiii care se apropie de pubertate.

○Tulburarea este asociată cu o psihopatologie specifică în care frica de a se îngrăşa şi de a avea un corp gras persistă ca o idee sâcâitoare şi supraevaluată, iar pacienţii îşi impun ei însişi o limită de greutate scăzută.

Viaţa acestor persoane este condusă practic de calorii, grame de grăsime sau controlul permanent al greutăţii, iar încercarea altora de a le ajuta este ignorată, refuzată sau privită cu reproș.

CARE SUNT SIMPTOMELE?

-Includ alegerea restrictivă a regimului, exerciţii excesive, vomă şi purgative induse de folosirea de substanţe contra apetitului şi diuretice.

-În mai mult de 95% din cazuri, anorexia nervoasă începe printr-o dorinţă conştientă de a scădea în greutate prin dietă, adesea combinată cu exerciţii fizice, şi ocazional vărsături autoprovocate şi abuz de laxative, diuretice sau medicamente pentru scăderea în greutate.

Tulburarea se instalează definitiv în general după luni sau ani de cercetare atentă a mărimii şi formei corpului.

CUM SE AJUNGE LA ACEASTĂ STARE?

-Unii bolnavi încep dietele stricte , datorită prietenilor sau rudelor care ţin o dietă sau care fac comentarii în legăturăcu imaginea lor.

-Vârful incidenţei , debutului anorexiei nervoase este între 14 şi 18 ani. Dar este posibil şi la debutul vârstei de 7 sau de 70 de ani.

-Persoanele predispuse sunt femeile tinere sensibile, autocritice sau cu aspecte compulsive ale personalităţii, care provin din familii cu istorie de tulburări depresive sau din familii cu un stil de viață „îngrădit” de părinţi (copii lipsiţi de libertate).

-Acest fapt determină familiile să se simtă incapabile, furioase sau învinse şi, ocazional, le poate determina să abuzeze de proprii membrii ai familiei.

CARE SUNT EFECTELE ?

-Stadiul final al acestei boli are 2 caracteristici :

-Boala devine autonomă cu modificări definitive, iar pacientul îşi dezvoltă o identitate bazată pe anorexia nervoasă, un „rol de bolnav” care alterează dezvoltarea socială şi psihologică normală.

-Scăderea cronică în greutate poate fi susţinută de asemenea de efectele patofiziologice ale malnutriţiei, cum ar fi golirea întârziată a stomacului după aportul alimentar şi durerile abdominale severe.

Înfometarea poate determina de asemenea:-tulburări psihiatrice coexistente, în special tulburări de dispoziţie, depresie.-tulburări de personalitate. -tulburări de somn, iritabilitate.-abuz de substanţe.

TRATAMENTUL ANOREXIEI…

- Cei mai mulţi dintre pacienţii care întrunesc toate criteriile pentru anorexia nervoasă trebuie trataţi în spital pentru mai multe săptămâni sau luni.

- Iniţial, sunt stabilizaţi din punct de vedere medical, după care este începută reabilitarea nutriţională.

- Cea mai bună metodă de a-i hrăni este de a-i convinge să accepte anumite alimente sănătoase, recomandate de medicul specialist, cu promisiunea că

nu li se va permite să crească în greutate.

- Educaţia şi susţinerea din partea familiei şi medicului fac ca pacienţii să îşi înţeleagă boala şi necesitatea de tratament. - Modificările de la nivelul sistemul nervos central îi determină pe pacienţi să vadă diferit aspectul exterior al organismlui şi necesităţile nutriţionale şi să înţeleagă că boala a preluat controlul asupra vieţii lor. -Tratamentul este îndreptat, de asemenea, spre identificarea şi tratarea tulburărilor coexistente, care includ tulburările de dispoziţie, anxietatea, tulburările de personalitate şi abuzul de alcool sau alte substanţe.

-Tratamentul pacienţilor cu vârsta sub 18 ani are succes doar dacă este inclusă întreaga familie.

-Perioada de convalescenţă durează de obicei 2-3 ani şi include

tratament individual, al grupului sau al familiei.

CONSECINŢE DACĂ PACIENTUL NU COOPEREAZĂ...

-Rata de mortalitate a anorexiei nervoase este de aproximativ 18% în primul rând datorită complicaţiilor medicale şi suicidului.

- Cei mai mulţi pacienţi care supravieţuiesc, fac progrese de obicei, dar acestea apar după o perioadă lungă de timp , de la ani până la decade.

-Tulburările psihiatrice coexistente, în special tulburările de dispoziţie, de personalitate şi abuzul de substanţe, necesită cel mai mult timp şi sunt cel mai dificil de tratat.

- Mortalitatea poate fi redusă prin stabilizarea medicala promptă a scăderii în greutate şi a hipokaliemiei, (hipopotasemiei) şi prin recunoaşterea şi tratamentul tulburărilor depresive apărute

concomitent (în 30-50% din cazuri).

Autori :

Andreea Tău

Oana Țurcanu

Loredana Vereșezan

NU PIERDE CONTROLUL

PROPRIEI VIEȚI !