Varietăţile.Consideraţii generale a anomaliilor de ocluzie în sens sagital, transversal şi vertical.

Malocluziile pot fi dentare, in cazul in care dintii nu sunt aliniati corespunzator si scheletale, cand raportul dintre maxilarul superior si cel inferior nu este cel corect.In 1890, Edward Angle, "parintele ortodontiei moderne", a realizat prima clasificare a malocluziilor, folosind ca reper raportul de la nivelul molarilor de 6 ani, considerat " cheia ocluziei".In aceasta clasificare, intra trei clase de malocluzii:

Clasa I

Se caracterizeaza prin rapoarte normale (neutrale) intre molarul de 6 ani superior si cel inferior. Scheletal (la nivelul bazelor osoase) intalnim de asemenea relatii neutrale. In aceasta clasa se incadreaza toate anomaliile dento-maxilare care se manifesta inaintea molarilor de 6 ani: dinti inghesuiti, dinti spatiati, diastema, anodontia,dinti supranumerari, ocluzia deschisa, ocluzia adanca.

Clasa a II-aPresupune un raport mai posterior al molarului de 6 ani inferior fata de cel superior. Scheletal mandibula (maxilarul inferior) se afla mai in spate fata de maxilar, malocluzie cunoscuta sub denumirea de "retrognatism mandibular". Cuprinde doua diviziuni:

Clasa a II-a diviziunea 1Aceata subclasa se caracterizata prin rapoarte posterioare ale molarilor de 6 ani inferiori asociate cu o inclinare accentuat anterioara a dintilor frontali superiori. Este cunoscuta si sub denumirea de ocluzie adanca in acoperis.

Clasa a II-a diviziunea 2

Sublasa se caracterizeaza prin rapoarte posterioare ale molarilor de 6 ani inferiori si inclinarea spre posterior a dintilor frontali superiori, incisivii laterali de multe ori suprapunandu-se peste cei centrali.

Se mai numesteocluzie acoperita. 

Clasa a III-a

Se intalneste atunci cand molarul de 6 ani anterior e situat mai anterior fata de raportul normal cu molarul de 6 ani superior. Scheletal, intalnim "prognatismul mandibular" (muscatura inversa), cand mandibula e dezvoltata mai mult decat axilar si pozitionata in fata acestuia, dintii inferiori fiind mai proeminenti.

Alte tipuri de malocluzii sunt datorate discrepantelor din plan vertical. Fetele lungi pot prezenta ocluzie deschisa, cand exista un spatiu in zona anterioara intre dintii superiori si cei inferiori, spatiu ce apare ca urmare a interpozitiei limbii intre dinti sau sugerii degetului cel mare. Fetele scurte pot prezenta ocluzie adanca, cand dintii frontali superiori acopera mai mult de 1/3 din cei inferiori.

Malocluziile se pot manifesta si in plan transversal, caz in care intalnim ocluzia incrucisata (crossbite), cand pe o parte dintii superiori sunt situati la interior fata de cei inferiori ceea ce poate cauza asimetrii in dezvoltarea maxilarelor si implicit a fetei.

Pentru tratarea acestor anomalii ale ocluziei denatre se indica conceperea unui plan de tratament individualizat care poate sa includa: aplicarea de aparate ortodontice, purtarea de gutiere ocluzale, realizarea de restaurari protetice, iar pentru cazurile severe interventii de chirurgie ortognatica.

Anomaliile de ocluzie in sens transversal

Laterodeviaţia mandibulară este provocată de: dezvoltarea neconcordantă a celor două maxilare (compresiunea de maxilar); meziopoziţii ale arcadelor în zonele laterale asimetrice; malpoziţii dentare izolate; mişcări de lateropoziţie pentru evitarea zonelor algice; pante de conducţie; ticuri.

Laterognaţia poate fi produsă de cauze ce determină supradezvoltarea sau subdezvoltarea mandibulei.

Manifestări clinice. Explorări

Laterodeviaţia mandibulară se caracterizează prin asimetrie facială generată de deviaţia mentonului cu mandibula aflată în ocluzie. Intraoral se pune în evidenţă deviaţia liniei trenurilor şi a liniei interincisive.

Laterodeviaţie: a - aspect facial; b – aspect intraoral.

Laterognaţie:a - aspect facial; b - cavitate orală deschisă (după Heckmann).

Sindromul de ocluzie adâncă .

Definiţie. Sindromul ocluziei adânci este o tulburare de creştere şi dezvoltare, cu caracter primar sau dobândit, a maxilarelor şi a proceselor dento-alveolare, caracterizată printr-un grad mai mare de acoperire a incisivilor inferiori de către cei superiori (Clasele I, a II-a) iar, în alte cazuri, a incisivilor superiori de către cei inferiori (Clasa a III-a).

Forme clinice În cadrul sindromului ocluziei adânci se descriu

două forme clinice: -ocluzia adâncă acoperită (Clasele I, II2, III);

-ocluzia adâncă „ în acoperiş" (Clasa II1). n cadrul sindromului de ocluzie adâncă, şcoala ־

franceză descrie : -supraocluzia incisivă;

-infraocluzia molară. Pentru aprecierea gravităţii se pot folosi două

sisteme: cel al relaţiilor ce se stabilesc între întregul coronar al incisivului superior şi cel inferior sau cel în care gradul de acoperire este exprimat

în milimetri (Horoşilkina)־.n ambele sisteme se descriu trei grade de gravitate:

-Gradui I -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprinse între 1/3-2/3; exprimată în milimetri, acoperirea este de

până la 5 mm;

-Gradul II -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprinse intre 2/3 --

ntre 5-9מ n milimetri, valorile suntמ; 3/3mm;

-Gradul III -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori ce depăşesc 3/3; în

milimetri, valoarea este de peste 9 mm.

TratamentSe vor institui măsuri de profilaxie alimentară (care să asigure atriţia dentară), măsuri de profilaxie funcţională (combaterea obiceiurilor vicioase şi a disfuncţiilor)Decalajele de baze osoase se vor echilibra de timpuriu prin mijloace de terapie funcţională (miogimnastică, dispozitive ortodontice simple de decondiţionare şi stimulare)

Se vor institui profilaxia şi tratamentul precoce al cariei dentare în dentiţiile temporară, mixtă şi permanentă.

Se vor aplica menţinătoa-re de spaţiu, care să refacă integritatea tridimensională a arcadei dentare, redându-se astfel funcţionalitatea ocluziei dentare.

În perioada dentiţiei mixte, se va urmări dirijarea proceselor de creştere şi dezvoltare ce favorizează egresiunea molară.

Între 4 şi 7 ani, Chateau recomandă utilizarea în tratament a gutierei pentru înălţarea ocluzală, în scopul realizării ameliorării spontane a retrognaţiei mandibulare, prodenţiei şi endognaţiei. În acelaşi scop, autorul indica monoblocul cu gutieră unilaterală.

asociate cu ocluzie adâncă.

Sindromul de inocluzie verticalăDefiniţie

Inocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existenţa unor tulburări în plan vertical, reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două şiruri dentare antagoniste, conturate şi extinse în mod variat. De cele mai multe ori, anomalia se prezintă sub forma unei entităţi de sine stătător dar cu etiologie şi evoluţie foarte variate şi, ca atare, beneficiază de posibilităţi de tratament extrem de diversificate.

Inocluzia verticală frontală Şcoala franceză, reprezentată de Izard şi

Chateau, considerând anomaliile dento-maxilare ca tulburări de dezvoltare

neproporţionale la nivelul celor 3 segmente ale aparatului dento-maxilar (maxilare,

alveole, dinţi), împarte factorii cauzali în: factori ereditari ,

factori congenitali, factori generali, factori funcţionali ,

factori locali.

Multumim pentru atentie

Au efectuat

Studentii grupei 3409

Darii Doina

Opris Gheorghe

Eremita Marina

Rusanovschi Radu