Teme si simboluri în

“Poema rondelurilor”

Prezentare de: Kocis Nicoleta Napradean Andreea

Alexandru Macedonski

Alexandru Macedonski, poet, prozator, dramaturg, sef de cenaclu literar si publicist român s-a nascut la Bucuresti în mahalaua "Precupetii-Noi", la 14 martie 1854.Cea mai mare parte a copilariei a petrecut-o în satul natal al tatalui, Adâncata-Pometesti, pe valea Amaradiei, în judetul Dolj. Dupa absolvirea clasei a IV-a gimnaziala, la numai 16 ani, colinda de unul singur Austria, Italia, Elvetia, apoi din nou Italia, pentru a se stabili, în 1872, la Bucureşti.Poezia lui Macedonski este eclectica, are elemente împrumutate de la parnasianism, simbolism, sau romantism.

«Arta versurilor este nici mai mult, nici mai

putin decât arta muzicii.»

Pâna în 1890 Macedonski scrie poeme ample, de factura romantica, cu versuri lungi, si cu un pronuntat caracter satiric. După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esentializare. În acest an scrie

Rondelurile, deschizandastfel portile simbolismului romanesc.. Poetul renunta la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie si muzicalitate. Spre exemplu acum scrie Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din gradina japonezului, Rondelul câinilor, Rondelul lucrurilor.

Spre sfârsitul vietii a scris celebrelecicluri:Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile

rozelor, Rondelurile Senei şi Rondelurile de portelan, publicate în volumul postum Poema Rondelurilor (1927).

Alexandru Macedonski si-a scris rondelurile intr-una dintre etapele cele mai intunecate si mai apasatoare ale zbuciumatei lui existente,

de aceea la o cercetare de suprafata se poate surprinde lumina intensa, atmosfera solara dominanta in acest ultim ciclu, care nu se

poate explica decat prin puternica lui personalitate artistica, prin forta singulara de transgresiune si sublimare a vietii.

Exista in rondeluri atata soare, atata aur, atat argint, atata portelan, atata profuziune de roze si crini , atat extaz, atata euforie incat putem spune ca niciun alt poet n-a putut sa depaseasca in mai mare masura

tristetea de a trai, ostilitatea contemporanilor.

Simbolismul Simbolismul este o miscare artistica si literara aparuta in Franta la finele secolului XIX, potrivit careia valoarea fiecarui obiect si fenomen din lumea înconjuratoare poate fi exprimata şi descifrata cu ajutorul simbolurilor, mod de manifestare propriu acestui curent. Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas, care in 1886 a publicat un celebru articol-manifest, "Le symbolisme". Desi simbolismul francez a fost departe de a se manifesta ca un curent unitar, poetii simbolisti au fost uniti de reactia

împotriva parnasianismului, de dorinta de înnoire a liricii prin readucerea sentimentului in poezie si, in special, cultivarea simbolului. Toti poetii simbolisti francezi il recunosc drept parinte literar pe Charles Baudelaire, din poezia caruia se desprind principalele trasaturi ale curentului simbolist:- Existenta unui simbol- Cultivarea sugestiei- Corespondenta celor 2 planuri- exterior si

interior- Cultivarea muzicalitatii- Transmiterea unor stari sufletesti vagi, confuze

Simbolismul romanesc s-a dezvoltat sub influenta simbolismului francez in 3 etape:-prima etapa este reprezentata de poeti precum Stefan Petica si Iuliu Cezar Savescu, care se si declara primii simbolisti din cultura romana si in creatia carora se regasesc multe motive simboliste: fascinatia tinuturilor indepartate („La polul nord” -; I. C. Savescu), prezenta instrumentelor muzicale („Viori aprinse, femeile”)-a doua etapa este reprezentata de poetii grupati in jurul revistei „Viata noua”, condusa de Ovid Deususianu (Emil Isaac, Eugenio Sperantia); aceeasta etapa cuprinde si creatiile lui Ion Minulescu, care prin folosirea repetitiei, a lait-motivelor in scopuri muzicale si a unor neologisme sonore a cultivat numarul fatidic 3-ultima etapa o reprezinta George Bacovia, a carui opera simbolista se situeaza sub semnul plumbului

George BacoviaStefan Petica

Emil IsaacIon Minulescu

Teme

Tema mortii universale

"Nori se bat la orizon./Tot apusul sangereaza"

Rondelul rozelor ce mor-tema acestui rondel este inspirata in aparenta din viata efemera a rozelor, insa privita in profunzime, tema poeziei o constituie moartea, ca lege la care este supus intreg Universul, tema sintetizata in versul refren “E vremea rozelor ce mor”

Rondelul dezastrului mondial-tema poeziei o reprezinta moartea ca destin universal, implicand la nivel simbolic efemeritatea omului-norii reprezinta amintirile care bantuie eul liric , iar metafora " apusul sangereaza" sugereaza ranile interioare

Tema visului

Rondelul crinilor, Rondelul opiuimului,Rondelul oglindei

-tema visului apare in poeziile lui Macedonski ca o modalitate de evadare a eului liric din lumea reala, de patrundere intr-o lume imaginara, de traire a unei halucinatii-opiumul reprezinta pentru poet refugiul intr-un “paradis artificial”, oglinda indeamna la reflectare, iar crinii, corespondenti ai rozelor, transfigureaza realitatea prin “betia cea rara”

“În moartele vremi, ma-mbatara,Când fragezi, si primavaratici,În ei ma sorbira, extatici,Si pe aripi de rai ma purtaraÎn crini e betia cea rara.”

“Dar pentru mine e schimbata/ Desi pe cer e-aceeasi luna”

Rondelul rozelor de augustRondelul lunii

Meditatia asupra trecerii timpului

Tema poeziei este enuntata inca din titlu de rozele de august, cea din urma luna a verii, simbol al declinului, al trecerii timpului care afecteaza inevitabil fiinta umana.

Autorul surprinde trecerea timpului, prin intermediul lunii, simbol al trecerii de la viata la moarte (“minciuna vietii”).

Tema naturii

Rondelul rozei ce infloreste

Tema rondelului contopeste emotiile eului liric care, la nivel simbolic, prin spectacolul infloririi rozei, simte ca natura îi ofera recompensa pentru suferintele vietii, se naste din nou

Rondelul rozelor din cismegi

In aceasta poezie natura este descrisa ca o explozie de culori , forme si parfumuri imbietoare , oferind un spectacol de neimaginat care invita la visare, la desprinderea de realitate

“O roza-nfloreste, suava...Ca nor risipit e necazul.Puternic ma poarta extazulSpre-o nalta şi tainică slava.”

Tema iubirii

Rondelul meu Rondelul beat de roze

In aceasta poezie sentimentul de iubire este inaltator, ducand la descatusarea energiei negative a fiintei: "Esti mare cand n-ai indurare,/ Dar te ridici mai sus de fire/ Cand ti-este inima iubire,/ Cand ti-este sufletul iertare."

Tema poeziei este iubirea desfasurata in mijlocul naturii. .Eul liric o asteapta pe persoana iubita intr-un cadru feeric , unde roza, simbolul iubirii completeaza cadrul natural cu parfumul imbietor.

Simboluri

Rozaeste un simbol al vietii ,al betiei simturilor, prin parfumurlile tari. Totodata ea semnifica potirul in care a picurat sangele lui Iisus fiind chiar simbolul ranilor sale, al mantuirii prin inaltare la cer.

Crinul este sinonimul albului, al puritatii,inocentei si fecioriei.Simbolistii il transfigureaza in imagini olfactive,subliniindu-i puterea narcotica.

Visulreliefeaza contrastul dintre real si ideal, ca o unica evadare din realitate. El ofera omului printr-un simbol viu, printr-un tablou, printr-o imagine situatia sa existentiala: este pentru cel ce viseaza o imagine a eului.

Oglindareprezinta poarta magica intre realitate si iluzie fiind o replica a realitatii. Reflectand un univers asemanator celui real, oglinda este si un simbol al mortii, in sensul ca dincolo de viata urmeaza o reflectare a vietii.

Simbol cultivat de scriitorii romantici , luna intretine feeria naturii,dar si trairea artistica; ea totalizeaza sensurile mortii si ale duratei sugerand viata care se repeta ritmic.

Luna