Practica dezvoltării comunitare în mediul ruralCurs 6

Lect. dr. Mihai-Bogdan Iovu

Modelele existente acoperă în general problemele majore ale spaţiului rural: Migraţia spre urban, migraţia interregională şi internaţională,

migraţie care generează depopularea ruralului – modelele venind cu soluţii aplicate cu rezultate pozitive în comunităţi sau zone rurale;

Educaţia – modele de educaţie alternativă, centrate pe implicare civică sau pe participarea tinerilor la viaţa comunităţii;

Cooperarea şi reţelele comunitare rurale pe diverse teme – ca structuri de interacţiune interumană;

Servicii sociale bazate pe participarea comunităţii – care vin să descentralizeze furnizarea acestor servicii şi să introducă specificul şi sprijinul comunităţii în furnizarea lor;

Asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi (care nu au eficienţa necesară profitului cerut de domeniul economic) – prin dezvoltarea întreprinderilor sociale;

Dezvoltarea şi evoluţia economiei familiale – ca formă de salvare a comunităților rurale din procesul de depopulare;

Capacitatea redusă de acces la împrumuturi prin programe de microcreditare;

Educaţia adulţilor şi educaţia pe parcursul întregii vieţi;

Educaţia pentru oportunităţile de dezvoltare/educaţie pentru viitorii lideri ai comunităţii;

Participare comunitară – implicarea membrilor comunităţii în viaţa acesteia;

Munca şi structura ocupaţională a comunităţii – dispariţia unor ocupaţii tradiţionale şi schimbarea ponderii ocupării cu transfer masiv dinspre agricultură spre servicii.

Elemente ale DC Iniţiatorul procesului de dezvoltare comunitară

iniţiator intern/extern finanţator de programe de dezvoltare comunitară care selectează o

anumită comunitate actor local (o instituţie, organizaţie, lider local) care iniţiază un proces

de dezvoltare Agenţii schimbării

Orice proces de dezvoltare comunitară este direcţionat selectiv doar către un factor/actor local care este transformat în agent al schimbării

Intervenţia difuză la nivelul mai multor factori poate dilua procesul şi rezultatele la nivelul comunităţii şi implică resurse suplimentare

Elemente ale DC Comunitatea / implicarea comunităţii

în lipsa implicării comunităţii nu putem vorbi de creşterea capitalului social (elementul central al dezvoltării comunitare)

Două aspecte sunt importante în implicarea comunităţii în cadrul DC: gradul implicării comunităţii - informarea, consultarea,

participarea şi implicarea membrilor comunităţii simţul de proprietate asupra acţiunilor şi rezultatelor

acestor acţiuni

Elemente ale DC Procesul derulat în comunitate

Planificarea acţiunii abordarea comunităţii ca întreg abordarea diferitelor grupuri de interese la nivelul comunităţii abordare din perspectiva diferitelor domenii de dezvoltare

(economic, social, politic, cultural etc.) abordare la un nivel redus al implicării (informarea şi

consultarea comunităţii) sau la un nivel ridicat (participare şi implicare)

Metodele şi instrumentele specifice DC aplicate în iniţierea şi derularea acestui proces.

Etapele procesului de DC Evaluarea receptivităţii comunităţii Identificarea reţelei de relaţii în comunitate Realizarea profilului comunităţii Planificarea comunitară Acţiunea comunitară Planificarea strategică Implementarea planului strategic Evaluarea:

procesului de dezvoltare comunitară evoluţiei comunităţii

ORGNIZAREA COMUNITARĂ (community organising) În spaţiul social acţionează trei categrii de actori: instituţii

publice, organizaţii economice şi societatea civilă Instituţiile publice şi organizaţiile economice sunt foarte bine

organizate; societatea civilă are forţă redusă în a-şi impune deciziile

Organizarea comunitară îşi propune crearea şi instituţionalizarea unui sistem de organizare care să aducă societatea civilă la nivel de parteneriat în decizii cu celelalte două structuri

Organizarea comunitară pune oamenii împreună echilibrând balanţa puterii cetăţean – autoritate publică

Agenţii schimbării implicaţi în procesul de organizare comunitară sunt: organizatorul comunitar echipa locală de voluntari echipa de lideri persoanele afectate de nevoie/problemă cetăţenii susţinători ai rezolvării nevoii/problemei

Paşi ai OC Formarea echipei de voluntari – responsabilitatea

organizatorului comunitar El derulează interviuri nestructurate cu lideri locali,

specialişti, persoane recunoscute de comunitate. Dintre aceştia va identifica/selecta membrii echipe de voluntari

Formarea echipei de Lideri identificarea acelor actori care pot mobiliza fondurile

necesare procesului de organizare comunitară

Procesul de „ascultare” (listening process) derularea de interviuri nestructurate unu la unu cu

membrii comunităţii cu scopul: creării încrederii în capacitatea comunităţii de a-şi rezolva

propriile probleme; evaluării structurii motivaţionale a persoanelor intervievate –

pentru a identifica ce anume i-ar face să participe la adunarea comunitară, cum ar putea fi mobilizată fiecare persoană în parte;

identificării nevoilor comunităţii – nevoilor pe care oamenii le resimt, pentru a construi lista de nevoi/probleme comunitare care vor fi abordate;

identificării persoanelor afectate şi a susţinătorilor identificării persoanele care vor participa la întâlnirea comunitară

pentru fiecare nevoie în parte

Ierarhizarea nevoilor şi Selectarea nevoi care va fi abordată – grupul de voluntari

Cercetarea – studiul tehnic privind nevoia abordată

Întâlnirea publică este cea mai importantă etapă a procesului de OC Scopul adunării este acela de a face Autoritatea Publică să-

şi asume rezolvarea problemei folosind soluţia propusă şi de a dezvolta un plan concret cu termene pe care Autoritatea să şi-l asume în public şi să fie publicat în presă

Monitorizarea implementării (rezolvării nevoii) Selectarea unei noi nevoi

Analiza OC Puncte tari

implică aproape toţi factorii specifici dezvoltării comunitare

este iniţiată la nivel local are implicat un specialist extern

–organizatorul comunitar – care derulează un proces de facilitare/organizare

implică membrii comunităţii în identificarea problemelor şi planificarea soluţiilor

este generatoare de capital social la nivelul comunităţii – creşte încrederea între membrii şi gradul de participare implicare al acestora – un proces derulat pe termen lung duce la înființarea de organizații specifice

Puncte slabe nu implică membrii comunităţii

în rezolvarea directă a problemelor – ceea ce scade sentimentul de proprietate asupra rezultatelor propriilor acţiuni, dar poate crea un sentiment de proprietate asupra procesului și acţiunilor care au generat rezultatele

este dificil de aplicat cu toţii paşii în comunităţile rurale mici, unde oamenii se cunosc între ei şi unde presa are o influenţă redusă

GRUPUL DE INIŢIATIVĂ LOCALĂ (GIL) Facilitatorul extern petrece un număr de zile de facilitare în

comunitate Grupul de iniţiativa (format din liderii informali ai

comunităţii) – are rolul important în derularea procesului în comunitate

Facilitarea comunitară –procesul derulat în comunitate de facilitator care sprijină formarea grupului de iniţiativă, identificarea şi prioritizarea nevoilor comunităţii, planificarea rezolvării unei nevoi

Proiectul comunitar – Grupul de iniţiativă planifică un proiect comunitar pentru nevoia prioritară identificată în procesul de facilitare. Odată cu finalizarea aplicaţiei, rolul facilitatorului în comunitate se termină

Selecţia proiectului, supervizare pe perioada implementării

ŞCOALA COMUNITARĂ ACTIVĂ Transformarea şcolii în agent al schimbării la

nivel local, utilizând două instrumente: Curriculum la decizia şcolii Cercul de dezvoltare comunitară/clubul de

dezvoltare comunitară Iniţiatorul procesului este din nou unul extern

– facilitatorul care sprijină şcoala în procesul ei de deschidere către comunitate.

TEATRU COMUNITAR/TEATRU FORUM analizează/satirizează un fenomen social deviant din

comunitate scoate în evidenţă probleme sociale ale comunităţii modalitate prin care o comunitate poate fi activată şi

implicată poate fi folosit pentru problematizare, analiza problemelor

comunitare şi identificarea de soluţii pentru problemele comunitare metodă educaţională – aplicată unui grup/comunităţi ajuta la

asimilarea de informaţii dificil de asimilat prin metode tradiţionale

poate iniţia participarea într-o comunitate care nu are experienţa lucrului in comun

sensibilizează comunitatea la probleme specifice (discriminare, violenta in familie etc.).

ORGANIZAŢIA COMUNITARĂ LOCALĂ identificarea unui grup de iniţiativă local formarea membrilor grupului de iniţiativă sprijin/consultanţă pentru dezvoltarea grupului de

iniţiativă ca structură organizaţională formală finanţarea unui proiect comunitar – care să fie

planificat participativ şi să rezolve o problemă/nevoie a comunităţii - proiect care să fie implementat de noua structură organizaţională creată

consultanţă privind planificarea strategică sau/şi operaţională pentru noua structură

AGENTUL DE DEZVOLTARE LOCALĂ (ADL) ADL – este un expert angajat în cadrul

Administraţiei Publice Locale – în comunităţile rurale sau oraşele mici – expert care are drept sarcini: identificarea şi prioritizarea nevoilor locale identificarea şi sprijinirea potenţialelor grupuri de

iniţiativă locală planificarea şi implementarea de proiecte locale de

dezvoltare iniţierea unui proces de planificare strategică

REŢELELE COMUNITARE Implică mai multe comunităţi sau mai multe

organizaţii din aceeaşi comunitate sau din comunităţi diferite– prin componenta de dezvoltare de reţele ”networking”

Dimensiunea comunitară comitete consultative

Dimensiunea externă schimburi de experienţă şi modele de dezvoltare schimbul sau împrumutul de expertiză facilitarea accesului la resurse (fonduri de finanţare) gândire strategică a dezvoltării la nivel regional

FORUMUL COMUNITAR realizarea unui forum cu membrii interesaţi de o anumită

temă din comunitate (grupurile marginalizate, acţiuni culturale, atragerea fondurilor structurale etc.). În cadrul acestui forum sunt identificate ideile care reprezintă posibilităţi de dezvoltare şi formare de grupuri de lucru în jurul fiecărei idei

grupurile de lucru transformă ideea iniţială în jurul căreia s-au unit în plan de acţiune cu responsabilităţi şi termene

procesul de consultare a comunităţii – se realizează tot sub forma forumurilor pentru fiecare acţiune în parte

rezultatul implementării forumurilor comunitare este un proiect / sau mai multe proiecte care pot fi derulate în comunitate

TELECENTRUL-CENTRUL DE RESURSE PENTRU COMUNITATE centru de servicii comunitare organizat să ofere un minim de servicii care să

răspundă nevoilor locale (ex. infrastructură, resurse umane, economie, turism, dezvoltare comunitară, cooperare transfrontalieră, cultură, sectorul civil, mediul înconjurător)

Caracteristici tehnice Organizaţia care găzduieşte Centrul de resurse (TeleCentru) va avea

personalitate juridică; Existenţa unei persoane responsabile de activitatea Centrului de resurse

(TeleCentrului), persoana care are un contract de muncă, civil sau de voluntariat cu organizația care găzduiește Centrul de resurse (TeleCentru);

Existența unui spaţiu adecvat de funcţionare pus la dispoziţia Centrului de resurse

(TeleCentrului); Oferă minimum 5 servicii permanente comunităţii; Respectă standardele de calitate pentru serviciile oferite; Existenţa a minim unei resurse informaţionale permanente – legătură

INTERNET; Existenţa unei dotări tehnice minime (2 calculatore şi o imprimantă); Existenţa unui orar de funcţionare de minim 2 ore pe zi, timp de cinci zile pe

săptămână;

COMITETUL FILANTROPIC Comitetul filantropic este în acelaşi timp un grup de

interes – pentru că se organizează în jurul Bisericii – dar şi un grup de iniţiativă pentru că adună actori interesaţi din comunitate

Implementarea programelor de tip comitete filantropice - activitatea acestora s-a limitat la aspecte de sprijin pentru persoanele nevoiaşe din comunitate (comitet de strângere de fonduri) sau la organizare a unor servicii specifice punctuale limitate la o problemă a comunităţii (violenţa domestică – campanii de conştientizare), fără a reuşi să genereze un proces la nivelul comunităţii

MICROREGIUNEA, INTERCOMUNALITATEA, ASOCIAŢIA REGIONALĂ

Primele microregiuni au apărut în judeţul Alba şi în zona maghiarimii (judeţele HG şi CV)

legislaţie specifică, ce defineşte intercomunalitatea ca formă de organizare la nivel microregional, formă care are ca principale responsabilităţi: eficientizarea asigurării infrastructurii de apă şi canal – colectarea şi filtrarea apelor reziduale şi dezvoltarea altor obiective de infrastructură specifice microregiunii

GRUPUL DE ACŢIUNE LOCALĂ (GAL) Model initiat la nivel European ca alternativă a structura

rigidă a implementării Fondurilor structurale, structură care nu permitea aplicarea unor idei creative la nivel local, mai ales în comunităţile rurale mici creşterea importanţei privatului în planificarea strategică a

specificului teritoriului – în cadrul structurii asociative generate (structură care devine GAL) o firmă, respectiv un ONG sunt abordaţi ca parteneri egali cu un Consiliu local / Primărie sau o altă Instituţie publică.

păstrarea specificului local – membrii GAL-ului sunt cei care decid dacă un proiect este specific strategiei de dezvoltare sau nu se încadrează în aceasta.

posibilitatea dezvoltării proiectelor creative.

PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT pune accent pe agentul dezvoltării care în

această situaţie este o structură formală sau informală generată prin asocierea dintre o instituţie publică şi un partener privat (firmă sau ONG).

în general parteneriatele public – privat sunt dezvoltate la nivel local pentru probleme specifice

Bibliografie Alexiu, T.M., Anăstăsoaei, T. (2001). Dezvoltare comunitară.

Curs de specializare pentru lucrători în mediul rural. Waldpress: Timişoara (pp. 48-103). Disponibil la adresa: http://ruralnet.ro/wp-content/uploads/2013/04/Modele-de-dezvoltare-comunitara-adaptate-comunitatilor-rurale-din-Romania.pdf

Deac, V. (2009). Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din Romania. Teză de doctorat (pp.64-116). Bucureşti. Disponibil la http://ruralnet.ro/wp-content/uploads/2013/04/Modele-de-dezvoltare-comunitara-adaptate-comunitatilor-rurale-din-Romania.pdf