Ü II li ss II II ss &s &s &S ¥ II II &s &s &s s ss s s &s ss s ss ss s &s SS SS SS SS SS ^S SS SS SS s s

\ppppppppppppppppppppppppppppppppp?>

flnyl IV.

e v í s t a P o l í t í

Í L i t e r a r BSrector-proprSciar^dltor: Flur

Ä5

R

S U M A R U L :

Dr. I. URBAN JARNIK G E O R G E C O Ş B U C - . CORNELIU MOLDOVAN T. MURAŞANU . .

I. C O R B U L . . . VIRGINIA GRIVASE R. STAHL . . . T RAICA IÓN A L - G E O R G E ' 1. AGARBICEANU VIRGINIA GRIVASE ION A L - G E O R G E I. P. FLORANTIN AL. C 1 U R A . . P . PAPAZISSU CAVR. TODICA P. PAPAZISSU A U R E L CIATO

S^ SS S^ SS s s s ^

SS m s s s ^ #s s s

1 i SS s s SS SS SS SS SS SS SS SS SS s s SS

ss SS p^ ss s^ SS SS SS s s s^ s^ SS s^ UVPPPPPPPPPPPPPPPPPPPP&PPPPPPPPŰPPPL

s# SS SS

ss SS SS SS SS

ss i II SS s# ss SS SS

ss SS SS &s ss SS SS

&s SS &s ss SS ss ss SS ss ss ss &s ss S S SS s ^ S S &s &s SS s s s s s s s s s g SS s s S S s s SS p^\ s^ s ^ s s S S S S s ^ S S S S S S S S S S k II 1 1 i II i SS SS s S S SS S S S S S S # s 7pppppppppppppppppppppppppppppppppp^

Bigamie sau ce ? Odyisea (cântul XXIII . ) Răsfrîngeri... (nuvelă) Iubirea mea (poezie). Raze de lună (poezie). Vieaţă latentă. Sonet (poezie). Noapte m a r e (nuvelă). Filologie. Ad propertium (poezie). Mihaiu Ulpiu Desmireanu (nuvelă). Sonet (poezie). Odă la Afrodita (poezie). Decebal (roman istoric). Anibal 1 1 . (nuvelă). Vii prea târziu (poezie) Cronica ştiinţifică Din depărtare (poezie). C u m să ne a p ă r ă m ? Bibliografie.

m

R e v i s t a P o l i t i c ă ş i L i t e r a r ă

Director—proprietar—editor: A u r e l C i a t o .

Cu c o l a b o r a r e a d o m n i l o r :

loan Agârbiceanu, Aurel P. ßanutiu, Lucian Bolcaş, Dr. Gaius Brediceanu, Alesandru Giura, Maria Gunţan, N. Dunăreanu, Ion Gorun (Al. Hodoş), Dr. Em. Grigorovitza, Dr. Vasile Hâncu, Dr. Gasiu Maniu, Dr. luliu Maniu, A. Melin. Dr. Vasile Meruţiu, Gorneliu Moldovan, Dr. Vaier Moldovanu, D. Nanu, Dr. Voicu Niţescu, Vasile G. 6svadă, Teodor "Raica, Horia P. Petrescu, Aurel G. Popovici, lon l Pop, Mihail Sadoveanu, Dr, loan Scurtu, Dr. Ştefan Pop, Dr. loan "Raţiu, L. "Rebreanu, Luca Rusu, M. Străjanu, Gavril Todico, Dr. Alexandru Vajda,

Dr. loan Vajda

0€> Condi ţ i i l e de a b o n a r e :

Costul abonamentului pe un an întreg » » » ' V2 »

Pentru studenţi, învăţători şi preoţi dela sat pe un an întreg » »

în R o m â n i a şi străinătate, pe un an întreg V,

12 co r .

6 »

8 »

4 »

2 0 »

10 »

Colecţia completă de pe an. 11. de apariţie a „Revistei politice şi literare", conţinând un bogat şi Variat material ştiinţific, politic şi literar din peana celor mai distinşi scriitori ai noştri, pe o extensiune de 354 pag., se poate procura la Adminis­traţia acestei reviste pentru preţul de numai 12 coroane.

S Colecţia completă de pe annl iu. de apariţie a „Revistei

politice şi literare", pe o extensiune de 372 pagini se poate procura la administraţia acestei reVisie pentru preţul de 12 coroane.

2 La redacţia „Rev. Pol. şi Lit." se poate comanda:

„Note şi reflexiuni la situaţia politică a Românilor din regatul ungar" de Aurel Ciato. — Preţul unui exemplar 1 cor. -j— 10 fii. porto postai.

Anul IV. 1912. Nr. 9 - 1 0 .

Revista politică şi l i terară apare în fiecare lună

R e d a c ţ i a ş i a d m i n i s t r a ţ i a : B l a j — B a l á z s f a l v a ( U n g a r i a )

Bigamie în aces te zile serbez un mic iubileu:

t recuse tocmai un an de când am pornit în cale să-mi revăd, după 32 ani, oraşul Blaj , întâiul oraş român, unde în anul 1876 am petrecut vreme mai îndelun­gată. Aveam de gând ca cu prilejul aces t a să scriu ceva în revista din loc, îmi lipsea numai un motiv mai puternic decâ t cel pomenit mai sus. Când iată motivul îmi veni acum câ te -va zile chiar din Blaj în forma unui volum in­teresant întitulat »Serbarile dela Blaj 7977«.

Răsfoind cartea, m 'am simţit tare măgulit, t ipărindu-se pe paginile 2 1 0 — 1 2 toastul ţinut la masa E. S. Metropoli-tului, să nu credeţi însă c u m c ă aceas ta ar fi motivul de am luat condeiul în mână . Nici de cum, nu Vă aşteptaţi însă , că numai decât am să Vă spun cum şi ce . în privinţa aceas t a daţi-mi voie să Vă agrăesc cu cuvintele regre­tatului Caragiale: »Aveti niţică răbdare, s t imabile!«

Trebuie s'o iau cam de departe. Când în vacanţele anului 1876 m'am hotărât să petrec o vreme oare-care în mijlocul Blăjenilor, mă găseam la sfâr­şitul unui period însemna t din vieaţa mea . Pasă-mi- te eram cât pe ce să-mi

Abonamentul anual 16 cor. Pentru studenţi, învăţători, preoţi dela sat 12 cor. în România şi străinătate 20 cor.

sau ce? schimb numele de logodnic pentru cel de bărbat.

Starea mea de logodnic aţinut doi ani încheiaţi şi periodul acesta se poate împărţi în nişte răstimpuri mai scurte. Cele dintâi nouă luni le-am petrecut ca Stipendist al statului la Paris, unde, lucrul destul de nostim, am început să mă îndeletnicesc cu studiul limbei ro­mâne; anul al doilea l'am petrecut ca profesor suplenitor la o şcoală reală din Viena, pe când vacanţele între aceste două petreceri în două capitale însemnate, le-am trăit în modestul loc al meu de naştere, Potştein din Boemia. Oraşul în care se găsea atunci logod­nica mea fiind depărtat de Potştein numai cale de două ceasuri, puteam să-mi stâmpăr dorul s'o văd, măcar câte odată pe săptămână. Mă duceam de mai multe ori, de nu erau rudele miresei, cari nu prea s'ar fi uitat cu ochi buni, dacă mi-ar fi plăsnit prin cap să vin mai des.

Cu toate că lacov acel din biblie a trebuit să aştepte vreme mai înde­lungată după iubita-i Rebeca, puteţi să mă credeţi, că doream să scap cu o oară mai înainte de starea de logodnic, nu se putea însă şi iată de ce.

Rudelor logodnicei mele, mai cu seamă tutorului, nu le venea la soco­teală să-mi dee odorul de nepoată până nu mi-se va fi asigurat viitorul, fiind numit profesor sau la şcoala reală din Viena- sau alt undeva. Nădăjdueam într'adevăr c'am să fiu numit, decretul însă nu putea să mi-se dee decât în decursul vacanţelor de vară. Aşa tre­buind să mai aştept, gândeam c'aştep-tarea are să-mi pară mai scurtă, petre­când restul vremii între Români; din cari avuseiu prilejul să cunosc o parte ca membrii ai României June, atunci de curând înfiinţate.

Primind din partea ministerului in­strucţiunii publice din Viena un mic stipendiu de 400 Coroane, iată-mă in­stalat la Blaj, subt ocrotirea lui loan M. Moldovan, atunci rectorul gimnaziului de acolo. Folosindu-mă de bogata biblio­teca gimnazială şi de aceea ce. era proprietate personală a domnului rector, vremea se scurgea destul de iute. Cu atât mai iute şi mai plăcut, de oare ce din curată întâmplare am făcut cunoş­tinţă cu o domnişoară tare drăgălaşă şi cultă, care fiind învăţătoare nu mai ştiu în ce localitate, petrecea atunci în casa părintească la Blaj.

Se 'nţelege că m'am grăbit să-i dau de ştire logodnicei mele despre toate acestea şi tot aşa ori-şi-cine poate să mă crează dacă spun, că nici un minut n'am avut gândul să-mi schimb logod­nica de până atunci cu una de viţă străină. Abia întorcându-mă în ţara mea, decretul de profesor sosind într'adevăr în vremea vacanţelor, am şi păşit cu logodnica mea înaintea altarului, ale-gându-ne pentru aceasta o bisericuţă solitară situată nu departe de localitatea în care trăia atunci cu mă-sa mi­reasa mea.

Lucrul acesta mi-se părea atât de

însemnat, încât în toastul pomenit mai sus am ţinut să pun pasajul cum ur­mează: »de aici (din Blaj) tot atunci m'am întors în ţara mea, unde am păşit cu logodnica mea înaintea alta­rului, ca să ne unim pentru vieaţă«.

Până acum toate ar fi bune, vine însă ceva ce mă nedumereşte pe mine şi cu atât mai mult ar putea să nedu­merească pe alţii. Iată despre ce e vorbă.

Pe pag. 91 a cărţii, unde se vor­beşte pe scurt despre »masa la mitro-politul« iată cele cinci rânduri în cari se pomeneşte neînsemnata mea per­soană: »D. Urban-Jarnik, profesor uni­versitar din Praga, vechiu membru al Asociaţiei, a povestit din reminiscenţele sale din trecut, când înainte cu 35 de ani a venit la Blaj, pentru a fi cununat în biserica catedrală. A vorbit o splen­didă limbă românească«

Mulţumesc pentru compliment, dară cum rămâne cu cununia mea plănuită în biserica catedrală din Blaj ? Să spun dreptul, acela care a scris aceste rân­duri, lasă pe cetitorul nedumerit: oare s'a împlinit cununia ori ba; şi mireasa cine a fost? O Româncă, poate chiar din Blaj, cu care voiu fi făcut cunoş­tinţa sau la Viena, sau chiar cu un an mai nainte, la Paris. Poate, îşi vor fi spus unii, derbedeul acesta de Jarnik avea într'aceeaşi vreme două cunoştinţi, cu o Română şi cu o Boemă. Vrând apoi să înşele pe cea din urmă şi re-suflându-se afacerea, l-or fi silit rudele celei din Boemia să se lapede de cea din Blaj şi s'o iee de nevastă pe cea de viţa sa, scurt materie, destulă pentru să se prelucreze dacă nu într'o drama dintr'un roman, măcar într'un fel de iznoavă cam separată.

îmi pare rău că trebue ca toate aceste să le declar de nişte născociri

lipsite de ori-ce temeiu: n'a fost la mijloc nici o siluire din partea nici unuia, ci i-s'a străcurat aceluia ce a scris notiţa o pană o schimonositură a cuvintelor ce am zis în toastul amintit. Am ţinut să constat cum stă treaba ca nu cumva vre-un istoriograf al meu, dând de notiţă să ştiricească după în­semnarea căsătoriei mele în registrele bisericei catedrale din Blaj din anul 1 8 7 6 : în loc de un răspuns mulţumitor s'ar alege cu vestea, că s'a lăsat tras pe sfoară de o scăpare de condeiu.

Mai am de una să mă plâng şi iată de ce. Numindu-mă pe nume, Ro­mânilor le place ca în loc de Jarnik să scrie de obiceiu larnic ş'apoi ca, lăsând afară cel dintâiu pronume al meu loan, să mă cheme numai Urban, nume ce mi-l'am ales la confirmaţie, născându-mă în ziua de 25 Maiu, ziua sfântului. Am şi căutat să desluşesc predilecţiunea Românilor pentru aceste două lucruri pronunţând cu vre-o 5 săptămâni mai târziu un toast la prân­zul oferit delegaţiei universităţilor străine la serbările din Iaşi, din partea minis­trului instrucţiunii publice din Bucureşti dl C. C. Arion.

Văzând că pe pag. 2 0 8 — 1 0 din carte s'a tipărit o listă alfabetică a celor chemaţi la masa mitropolitului, m'am uitat dacă s'a trecut şi numele meu. Fireşte am căutat la litera /. sau J. şi spre mirarea mea n'am dat de numele meu nici înaintea lui lonaş, nici după Ivan. Atâta ştieam că de poftit am fost poftit şi încă în toată regula. Căci să poate să fi venit nepoftit neluând în seamă vorba Românului: «Nepoftitul scaun n'are?« Când, vrând să-mi ce­tesc toastul să văd dacă nu cum-va n'am păţit-o ca în alte părţi dând de fel de fel de greşeli de tipar şi de schimonosituri, iată că dau de numele

meu subt litera U. Sau să zic mai bine, litera aceasta n'are un alineat deosebit, ci numele meu »Jarnik Urban I.« s'a aciuat ca un fel de apendice la domnii Tăslăuan, Togan, Tripon şi Triteăn, toţi trecuţi la locul ce li-se cuvenea în al­fabet. Va să zică bietul nume al meu s'a rătăcit şi rătăcit are să rămâie pen­tru totdeauna.

Şi ce e nostim: acela care a fost însărcinat cu alcătuirea listei, mi-a pus numele de familie cel adevărat înainte cum făcuse cu toţi ceilalţi şi cu toate acestea nu-i veni în cap să mă pue unde trebuia.

Nu ştiu dacă cum-va a fost tot aceiaş domn, care scrisese notiţa cea greşită din pag. 9 1 . Dacă treaba ar sta aşa, atunci greşala s'ar desluşi cât se poate de bine: stim. cetitori vor fi băgat de seamă, că pe pag. 91 numele mi-se scrie în modul următor »Urban-Jarnik«, va să zică d-sa a crezut că numele meu de familie este compus din Urban şi Jarnik, precum aşa ceva se vede foarte des la nume de familie române şi cum am văzut şi în alte părţi întâmplându-se cu numele meu. Şi ca lucrul să fie desăvârşit, puţine rânduri după plasarea greşită a numelui meu subt litera U, mi-se scrie numele corect de tot, va să zică 1. Urban Jarnik, unde Urban figurează nu ca nume de familie ci ca pronume.

Numele acesta de Urban, la care ar părea că nu încape nici o schimo­nositură a fost acum un an obiectul unei schimonosituri ne mai pomenite, de care am râs de mă prăpădeam. Şi trebue să mărturisesc c'am fost destul de neghiob să nu fi cunoscut chiar din capul locului cum stă treaba.

Cu vre-o lună înaintea serbărilor iubilare din Iaşi, iată că dau într'un ziar român de o notiţă, care mă înte-

resa. Şi cum să nu, dacă s'a tipărit acolo lista acelora, despre cari de-ocam-dată se ştia c'au să iee parte la serbări ca delegaţi din partea universităţilor străine. C a m dat şi de numele meu, nu mă mira, de oare ce de mult m'am anunţat. Cu atât mai mult mă miram văzând numele meu însoţit de numele unui alt, care tot din Praga avea să vie. Iată cum spunea notiţa: »Dfn Praga Dr. Kram şi larnik. Un lucru mă ne­dumerea: la toate celelalte numiri de delegaţi se găsea adăugat câte un »Dr.« sau »Prof.«, numai Ia numele meu — tufă!

în cunoscutul optimis " al meu iată cum căutam să-mi desluşesc lipsa aceasta. Toţi ceilalţi, cari au fost tre­cuţi în listă erau nişte persoane ne­cunoscute până atunci Românilor, li-se adăugă deci titlul onorific »Dr.« sau »Prof.«. Cu mine — aşa mi-se părea — lucrul stă altfel: pe mine mă cu­nosc Românii bine de tot şi astfel nu trebue ca numele meu să fie însoţit de nici un titlu.

îmi aduc foarte bine aminte ce impresie covârşitoare făcuse asupra mea o carte de visită a fostului meu pro­fesor Miklosich. Ce credeţi Dvoastră ce era tipărit pe ea ? Doară toate titlurile lui, din care avea în belşug aşa încât formatul ar trebui să fie mare de tot, de era să fi încăput toate Ah, ca mai ba! Pe cartea nu se găsea altceva, decât numele marelui savant şi încă fără pronumele, fără »Dr.«, pur şi simplu: »Miklosich /«.

Eu într'adevăr nici odată n'aş cu­teza să-mi tocmesc astfel de cărţi de visită, aici însă mi-s'a părut lucrul lesne de înţeles. »Kram« bine, cine cunoaşte pe »Kram«, hai să-i dăm deci un »Dr.«, cu »Iarnic« însă treaba stă altfel, este doar al nostru şi de oare ce numai pe

el cu numele acesta îl cunoaştem, de ce să-i punem şi un predicat!

Atâta bănueam şi eu, că »Kram« va fi fost schimonositura numelui a vre-unui profesor, bună oară din uni­versitatea nemţească din Praga şi aş­teptam cu nerăbdare cum are să se desluşească enigma. Când colo ce să vezi ? De »Kram« nici o urmă şi nici de vreun delegat, care să se fi tăinuit subt numele acesta atât de curios. Numai atunci — destul de târziu — iată îmi plesni prin cap adevărul: »Dr. Kram şi Iarnic« aceste două persoane aparente, trebuesc cetite cum urmează »Dr. Urban Jarnic« şi aşa s'au spul-bărat toate cele născocite de mine despre motivul lăsării afară a titlului »doctor« şi »profesor«. Se vede că şi Stan păţitul cum pot să mă numesc eu cu privire la optimismul meu, n'are leac, căci năravul din fire n'are lecuire.

Mai s'au străcurat două greşeli de tipar în toastul meu. Una la începutul alineatului al cincilea din pag. 211, unde în loc de »sporul acestei adunări iubi-lare« s'a tipărit »iubitoare« şi altă, cu mult mai neplăcută la sfârşitul alinea­tului al doilea pe pag. 212.

Aici vorbindu-se de »niste greşeli, care trebue să fi atins neplăcut ure­chile voastre« forma fi scrisă şi spusă de mine s'a schimbat în fie! Nu ştiu: este într'adevăr aici la mijloc o simplă greşală de tipar, sau o schimbare fă­cută înadins, părându-i-se celuia, care îngrijea de tipărirea cărţii, că verbul auxiliar a fi nu poate să rămâie ne­schimbat chiar atunci dacă e vorbă de conjunctivul perfect activ şi nu de acelaşi mod present pasiv? Cum s'ar deosebi atunci a 3-a persoană: să fi văzut (el) şi să fie văzut (el), cel din-tâiu activ şi al doilea pasiv?

Dr. I. Urban Jarnik.

O D Y S S E A CANTUL XXIII

Í. Râzând de veselă se duse dară 6 Să-i spună Doamnei despre-al iei bărbat, O aşteaptă-n sală jos; şi se-'ntremară Genunchii iei să urce, ci-'n urcat Mereu se tot împiedeca pe scară, Şi-aşa vorbi bătrâna lângă pat Spre Doamnă sa, la capul ei plecată: «Hai scoală Penelope dulce fată,

2. «Să-ţi vezi cu ochii dorul şi bărbatul 7. Cel zilnic plâns! E 'n casă Odiseu! Şi ucisu-i-a pe toţi care-'n palatul Cel larg i-au risipit averi mereu, Şi foarte rău ii apăsau băiatul Să creadă într'atari fu foarte greu Răspunse Penelope-atunci cuvinte: «Bunico dragă? Eşti cu 'ntreaga minte?

3. «Vai Zeii pot din mintea lor să-'l scoată 8. Pe cel cuminte, tot aşa cum pot Să-1 facă 'ntreg pe cel cu ea netoată! Şi-acum pe tine te-am prostit de tot, Căci pân'acum erai cu mintea toată! Mai râzi de mine-acum, când vezi că scot Oftat şi plâns de nu mai ştiu de mine! Şi-acum pe când durmeam atât de bine,

4. Tu vii cu vorbe spuse 'n bobotae 9. Şi-mi strici un somn cum nu l'am mai durmit De când mi-e dus bărbatul la bătaie Acolo-'n l/iu cel nepomenit! Dar haid'acum şi du-mi-te 'n odae Căci altă roabă dac'ar fi-'ndrăsnit Să vie-aci, din somn să mă deştepte Spre a-mi spune vorbe-atât de nenţe/epte,

5. Grozav i-aş fi certat neomenia 70. Şi nu mi s'ar fi 'ntors de-aci cu chiu! Dar ţie de-astâdată nebunia Ti-o iert că esti bătrână si te stiu!« t » i t

Răspunse-atunci din nou Euric/ia: «Vai dragă fata mea, dar cum să fiu Cu tine-obraznică ! Şi ascult'odată Ţi-e-'n casă Odiseu, ţi-e-'n casă, fată!

De George Coşbuc. «Străinu-acel ce huiduit ne fuse — Si nu-l ştiam! Dar Telemac stia! Dar el, cuminte, nimănui nu spuse Ce plan, cu prinţii, tatăl său avea Şi ce răsplafamară-'n gând Ie-o puse!» Aşa i-a zis bătrâna deci. Iar ea, Sărind din patu-i o cuprinse 'n braţă Şi bobi de lacrimi ii curgeau pe faţă.

Şi-abia putü cuvinte-'n glas s'adune: y>Dar haide-acum şi spune-adevărat, Bunică dragă! şi pe rând îmi spune, Sosit-a deci iubitul meu bărbat, Şi-'n casă e? Dar cum putu el pune Pe prinţii-aceştia manile-'n palat? El singur unul, iar ei multă gloată Şi totdeauna toţi «grămada toată ?«

Răspunse deci bătrâna: «Vai, crăiasă Eu n'am văzut nimic, nici nu-'ntrebai Nimic, şi nu ştiu, dar pe jos, la masă Cumplite gemete auziam, şi vaiu De oameni care s'omorau prin casă! Iar noi, pe câte 'n casa ta ne ai, Şedeam în fund, şi-aveam pe uşi zăvorul De spaimă moarte, c'auziam omorul.

Târziu veni şi ne chemă iubitul Copil, trimis de tatăl său cel drag — Găsii deci pe — Odiseu în pustiitul Locaş, şi-'n juru-i prinţii-ucişi, din prag Şi până-'n fund grămezi pe-acoperitul De ei pământ, cumplit învâlmăşag! Iar el—să-'l fi văzut, că-ţi vine-a plânge — Ca leu 7? munţi, murdar de colb şi sânge!

Acum ei zac, cu răul scoşi din lume, Grămezi la poarta curţii-aceşti flăcăi; Iar el cerü pucioas'apoi, s'afume Cu foc aprins prin tinzi şi prin odăi. Şi-aici apoi el m'a trimes anume; Deci haide-acü să-1 vezi cu ochii tăi Si-a voastre inimi triste-atâta vreme Al foastei vieţi senine să s'-l recheme!

11. Acum ţi-'s pline toate-ale dorinţii 14. Ce avuşi de-atâta timp. Căci iată-l viu, Si-'v7 pace 'ntors la vatra locuinţa Şi-'n casa lui pe tine şi pe fiu Găsitu-v'a trăind, şi-ucise prinţii, Cu rea perire-a gândului târziu fa Răspunsă Doamna iar: »Vai nu mai râde Spre-a-'mi fi hain al inimii un gâdel

12. Căci ştii cât de dorit ni-ar fi să vie 15. Dorit de toţi, dar nouă mai ales, Iubitului copil al meu, şi mie! Dar nu-i aşa cum spui; şi-i de 'nţeles Că vr'unul dintre zei făcu 'n mânie Să piafacei nebuni ce-atât de des Făcură fapte-atât de vinovate Cu răul gând al minţii lor stricate.

«Bărbatul tău ţi-e 'n casă, dragă fată, Şi tu vorbeşti că n'o să vie 'n veci! Aşa eşti tu, tot bănuind. Dar iată Să-ţi spuiu un semn de-al lui, ca să te plecL Ştii rana ce-i facuse-un porc odată Cu colţul, pe Parnas? Pe-aceasta, deci, Spălându-I ieri când mi-a venit sub mână Eu b\ne-o cunoscui, şi-am vrut, stăpână,

De-atunci am vrut să-ţi spuiu, dar el îmi puse Pe gură palma şi m'opri să-ţi spuiu, Şi uite-acum, ce bună minte-avusel Dar haid cu mine şi să vezi, că-'mT putu Peririi capul, şi-'n bătăi nespuse M'omoarâ dacă mint şi-'ndrug ce nu-i !* Răspunse Penelope-atunci cuvinte: «Bunică dragai Ştiu că eşti cuminte,

13. Căci nici pe-un om nu-'I mai cinsteapotaia 16. Dar greu e totoş, să cunoşti şi sfatul Acestor prinţi, de-ar fí sosit la ei, Nici râu, nici buni, şi-ajunsu-i'-a bătaia Mâniei ceriului Cau fost mişei. Dar bietul el, departe-acum de Ahaia, Bărbatul meu e mort, căci marii zei l-au stins de veci sosirea cea dorită!* Vorbi din nou bătrâna deci, uimită:

Şi vrerea zeilor, şi aşa şi astfel — Dar haid' să mergem ca să-mi văd băiatulT

Să văd şi prinţii morţi, iar dacă el, Acel ce i-a ucis, îmi e bärbatul«. A zis pornind cu doica 'ncettnel Pe scara casei cea cu două rânduri, Şi multe-i clocoteau prin minte gânduri.

Va urma.

R ă s f r î n g e r i • • •

Peste puţin, teii aromind drumurile vor înflori, nopţile vor fi paşnice şi calde, stelele vor clipi mai tremurător în grădina albastră a cerului, pe care eternul grădinar o va limpezi de umbra norilor întârziaţi, asvârlind pe lanul în­tins sămânţe de aur, ca să înflorească zorile şi aurora.... Peste puţin cetatea se va împodobi cu înfăţişări de primă­vară, luminoase şi străvezii, înfloritoare şi parfumate, — vor şopti iarăşi prin boschete adieri de cântec, îngînări de suflete, mărturisiri de gânduri, — şi 'n saltul uşor al paşilor cadenţaţi, vom privi lunecând pe fondul întunecat al păretelui de verdeaţă, asemeni pluti-

De C o r n e l i a M o l d o v a n .

toarelor arătări de basme, perechile celor îndrăgostiţi...

De departe, din zările fumurii, lică­ritoare, vor curge în cascadă de ar­monie acordurile strunelor, şi valsul orchestrei va răsuna pătimaş şi sus-pinător, prelungindu-şi ecoul până în cele mai adormite pajişti, asemeni razei; unui felinar, prelinse la nesfârşit pe trotuarul umed, în vreme de ploae.

Feerică noapte! Ademenit de mi­resmele umbrei înflorite, pătrund tot mai grăbit în sinul tău de pace şi în­tuneric, ca să-mi răcoresc gândurile cu înţelepciunea misterelor tale. Mi-aţintesc auzul în gol, şi ascult crescând liniştea

neagră şi tulbure, îmbinată din tristeţi nedesluşite şi bucurii fără murmur, din ţipete moarte pe buzele întunericului şi din râsete ce clipotesc ascunse, din gemetele surde ale unei suferinţi fără nume şi din chiotele potolite ale unei sărbători păgâne, care se petrece în nemăsurarea înaltului. în zarea prăfuită pare că s'a încins o horă uriaşă de fauni şi nimfe, răspândind în juru-le răsuflări de voluptate şi sărutări de miresme, iar nimfa cea bogată, nimfa nopţii, soseşte cu văluri multe, adiin-du-le în văzduhul pe care-l dărueşte cu zimbet de stele şi priviri de curcubeu.

* Eu nu ştiu, dar aceste stropituri de

foc, care sporesc fără număr pe uriaşa cupolă a acestui templu de umbră, au când scăpărări de zâmbet, când răs­frângeri de lacrimă, — părându-mi a fi, când amintiri din lumina zilei, care s'a stins, gonită de năvălirea oceanului negru, şi care fugind a presărat pre­tutindeni lacrimi de strălucitoare des-nădejde, — când un ceva asemeni diamantelor ce împodobesc mantia al­bastră a supremului pontifice, — când par a fi lacrimi întârziate ale zilei, când zâmbete de aur ale întunericului...

Nu pot înţelege taina acestor mi­nuni de feerie luminoasă, — ochii mei cutreeră zadarnic culmile negurilor, -— nu pot culege nimic şi nu aduc nici un răspuns, tot astfel, precum lacul adormit şi adânc înghite cu lăcomie toate razele de sus, fără să trimeată măcar o restrângere înapoi...

* Primăvară! primăvară!... Prin mii

de glasuri înţelepte şi eterne vorbeşti fiecărui suflet şi fiecărui neînsufleţit... în cântecul de parfum al floarei tu ai poruncit podoaba pajiştei, în înflorirea de ciripiri a ciocârliei ai deşteptat

avântul, în piruitul de argint al privi-ghitoarii ai pus îndemnuri de noroc, şi pretutindeni ai statornicit hotare pentru fericire.

Prin tine se zămisleşte în natură sfânta taină a înmulţirii, pe care tu o învesmintezi cu mii de sclipiri şi nuanţe, cu farmec şi splendoare, precum ai vrea să ascunzi acelor ce-ţi îndeplinesc porunca, că nu rodirea e dorinţa şi scopul tău din urmă, ci alaiul plăcerilor ce-o întovărăşesc.

* V'aţi întrebat vre-odată pentru ce

femeile sunt mai frumoase primăvara? Sub horbotele şi mătăsurile subţiri

ce le învăluesc trupul, sângele zvâc­neşte înfierbântat şi tinăr, alungat în curgerea repede şi sănătoasă de în­demnul iubirii. Mersul e mai mlădios, pasul mai voinic, cu toată dezmierdarea ce-o ascunde în umblet, — umerii tresar catifelaţi şi trandafirii sub săru­tarea luminii, sânii se umflă ritmic şi bogat, iar privirile ard pătimaşe, pre­lungi, neliniştite. O atingere îţi trimite prin haină înfiorări dulci, iar cuvintele tale împrumută armonii de vers, răsu­nând altora prietenoase, desăvârşite... Fără să vă daţi seamă, vă treziţi mer­gând alături, tot mai aproape, strânşi unul de altul, şi cu cea dintâi îmbră­ţişare, portiţa, care duce la păcat, s'a deschis.

* Ce frumos şi darnic în plăceri e

păcatul primăvara! Vina ţi-se pare atât de firească şi neînsemnată, încât o uiţi repede, şi ferindu-te astfel de adâncimile gândului şi de mustrări, poţi lesne re­începe, aceiaşi privelişte vinovată şi rară, fără ca remuşcarea să fie vestită...

...Iată, la ceasul de seară, pe tro­tuarul umbrit, o siluetă dreaptă şi bine rotungită înaintează, Sub umbrela al-

bastră, cu felurite ape în culoare, doi ochi negri pâlpâe ca un foc ascuns, buza tremură şoptindu-şi gânduri cui-peşe, obrajii rumeni şi moi râd de ti­nereţe, iar ţinuta falnică şi senină vă­deşte în treacăt numai frenezie şi do­rinţă. Haina subţire, lipită de şolduri îngădue vântul s'o dăruească cu des-mierdări după care râvneşte, adierile pătrund adânc printre dantelele piep­tului, până în vâlceaua farmecelor, şi un ecou de voluptate ţâşneşte neîn­frânat, aţâţând mirosul celor tineri...

Priveşte-o! E frumoasă şi tinără... Priveşte-o bine şi înţelege ritmul care o duce, valul care o plimbă, setea care

o mistue, — apropie-te în tăcere, şi în­frăţeşte cântecul paşilor tăi cu cadenţa micilor pantofi, şi astfel tovarăşul ei fii... Eşti un necunoscut? Ge-ţi pasă! Acesta e preţul tău şi chezăşia biruinţei tale. Nu veţi avea nimic de lămurit şi nu veţi irosi vremea în cuvinte ..

Priveşte-o adânc în lumina ochilor, pătimaş şi sorbitor, pătrunde-i cugetul, molcum şi prelung... N'ai grijă, cuvântul majic, care-ţi va darui fericirea va ră­sări de la sine pe buză, şi dacă tu nü-1 vei putea afla, însu-şi păcatul ţi-1 va şopti în auzul simţului...

Ce eşti tu vinovat, că femeile sunt mai frumoase primăvara!

IUBIREA NEfl Nu mă iubeşti îmi spune calea Şerpuitoare pintre brazi, Tăcute neguri copăr calea Şi-mi cad iar lacrimi pe obrazi...

Nu mă iubeşti şi iar mă curmă Netălmăcitul, vechiul dor, Să plec pe drumuri fără urmă, Pe — un ţărm departe — şi să mor..

... O, cum aş vrea să frâng condeiul Ursitei rele ce mi-a scris, S'alerg aşa după poleiul Pierdut în umbra unui vis...

... Nu mă iubeşti, — să blastem oare, Va fi purtând vre-o vină ea? ... O! treci, o, treci nepăsătoare Şi nu privi spre rana mea...

în necuprinsa nopţii pace Azi mor părerile-mi de rău, O, treci, o, treci de-acuma-mi place Să mă topesc de dorul tău...

Strângând toiagul trist în mână Voiu trece pe vre-un drum pustiu Ş'adânc în ura mea păgână Te voiu iubi fără să stiu...

Vrăjiri de corn Trec spre zăvoi Fără popas...

Se 'ngână lung Şi tace-apoi Frumosul glas...

S'a pierde pintre brazi cărarea Demult... dar vezi tu nu vei şti, Că ochii tăi frumoşi ca zarea, De-apururi mă vor urmări...

RAZE DE LUNA ... Prin geamul tău Curg raze dulci în punţi de-argint,

Căpşorul mic Cum o să-I culci Cu drag-alint...

Adie-i vânt Un cântec drag S'adoarmă lin

Ş'adu-i în vis Voinic pribeag Pe drum strein..

T. MURĂŞANU

T. MURĂŞANU

Vieaţă latentă. De meditat.

Cme ar putea să străbată barem cu imaginaţia în acest mister al naturii: vieaţă latentă.

Şi totuşi nu poate să fie decât o altă formă a fenomenului cunoscut în fizică: forţă latentă d. e. căldură la­tentă. Chlorofila din frunzele plantelor absoarbe câteva raze de căldură, de energie solară, utilizându-le la descom­punerea bioxidului de carbon din at­mosferă şi la combinarea carbonului cu elementele apei (oxigen şi hidrogen), dând naştere la combinaţii tot mai complicate, cari se înmagazinează în plantă. Aceste substanţe cu carbonul, ce conţin, pot să fie cu timpul acope­rite cu sedimente, cu pământ şi pot rămâne îngropate milioane şi milioane de ani. Ce s'a făcut raza de soare ? A pierit? Nu. Ea e înmagazinată stabil sub o formă solidă. Şi azi omul o desco­peră sub formă de cărbuni de piatră şi o utilizează spre multiplele lui trebuinţe şi îndeosebi pentru a produce căldură.

Ce utilizează el ? Nu utilizează de­cât acele raze de energie solară înma­gazinate de plantă înainte cu milioane de ani. Atâta amar de vreme raza de soare a zăcut în sânul rece al pămân­tului, rece şi ea, nu ca căldură, ci sub forma unor disasociaţii şi combinaţii chimice. Va să zică acele raze de soare n'au pierit, ele au rămas latente tot acel amar de timp, şi azi ne dau înapoi sub o formă vizibilă energia solară în­magazinată.

Forţa ca şi materia e indistruc-tibiîă, numai forma ei se schimbă.

J . B. Mayer, descoperitorul legii conservării energiei ne descrie aşa de

poetic acest fenomen grandios: »Natura şi-a luat sarcina, ca să prindă în sborul ei lumina, ce inundă pământul şi pe cea mai mobilă din toate puterile să o transfoarme şi să o înmagazineze sub o formă solidă... Lumea vegetală for­mează un rezervoriu, în care razele fugitive ale soarelui sunt fixate şi în mod abil depuse spre fructificare«.

Aşa ceva trebuie să fie şi în lumea organică.

Dar cu cât mai misterioasă, mai neînţeleasă ni-se prezintă aici forţa latentă sub formă de vieaţă latentă. Da, vieaţa latentă nu poate fi decât aceeaş forţă latentă, sub altă formă.

Sunt pline de bucate hambarele şi podurile economilor. Sunt acolo mi­liarde si miliarde de germini, de rezer­voare de vieaţă. Stau în frig, în uscă­ciune şi totuş este şi rămâne în ele indistructibilă vieaţa. La primăvară, sau la altă primăvară, peste doi sau mai mulţi ani plugarul va arunca o parte din aceşti germini în sânul pământului. E lipsă numai de puţină umezeală, căl­dură, aer, şi iată, ceea ce a stat ani de zile latent, se trezeşte şi umple la­nurile cu valurile de verdeaţă, de vieaţă proaspătă.

Şi par'că nu e totul. Miresme îm­bătătoare umplu aerul cald, pieptul ni-se umflă par'că un val de vieaţă proaspătă exalată din aceea nesfârşire de vieţi ne cuprinde şi ne simţim şi noi renăscuţi, nizuinţi şi doruri nedes­luşite ne frământă iarăş.

S'au făcut încercări cu semin­ţele deosebitelor plante şi s'a putut constata, că unele îşi menţin puterea

de germinaţiune, vieaţa latentă, zeci, ba chiar sute de ani. Se spune, că în mumiile egiptene s'au găsit nişte fire de grâu de pe vremea Faraonilor, cari au trăit câteva mii de ani înainte de Christos. Ascultaţi minunata lor poveste, după Cmyau:*

»Cinci mii de ani n'aţi văzut soa­rele ! Sermane grăuncioare, iată-vă ajunse sterpe ca şi moartea, ale cărei tovareşe eraţi. Niciodată vântul Nilului nu va mai legâna tulpina, al cărei ger-mine uscat îl purtaţi! — Niciodată? De unde o ştii ? Ce ştii tu despre vieaţă ? Ce ştii tu despre moarte ? Şi cineva, într'un noroc, ca să fncerce o expe­rienţă, în care nu prea nădăjduia, să-mână firele de grâu scoase din mor­mântul mumiei. Şi grâul Faraonilor simţind în cele din urmă căldura soa­relui cu desmierdările aierului şi mân­gâierile pământului, se muia, se umplu; mlădiţe verzi despicară pământul din Egipt şi tinere şi fragede ca şi vieaţa, se legănară Ia vântul Nilului, pe ţermu-rile undelor nesecate şi sfinte. Qândire omenească, vieaţă superioară, ce te frămânţi în noi, precum sub coaja grâului tresare colţul; iubire, ce pari adormită pe vecie sub piatra mormân­tului; nu vă veţi mai deştepta voi oare şi nu veţi mai înflori voi în vr'o pri­măvară neaşteptată.... ?«

Dar sunt cunoscute cazuri analoage ca la plante, chiar şi la animale şi nu numai la baccili, ci Ia unele animale relativ superioare. Este un soiu de rac (Apus) de 4 — 5 cm. lungime, care apare în unele locuri după ploi îmbelşugate şi calde în număr aşa de mare, că po-

* »Spre mai bine«, trad, de S. Oeorgescu. O reco­mand tuturor, celor ce iubesc poezia, ştiinţa şi filozofia; |e vor găsi acolo aşa de admirabil înfrăţite. (Biblioteca »Minervei«).

porul crede, că a plouat cu raci, mai ales, că acele animalcule erau de mult necunoscute pe acolo. Explicarea au dat-o cercetările, cari au constatat, că celulele-oaue a acestor animalcule au lipsă de o pauză, de o linişte mai în­delungată, ba poate chiar trebuie să se usuce, sau să îngheţe înainte de ce s'ar desvolta. Aceste celule, aceşti germini de vieaţă se pot conserva uscaţi în pulvere şi îngheţaţi, chiar peste 20 de ani, fără să-şi piardă puterea de vieaţă.

Puţină umezeală şi căldură şi iată mii şi mii de animalcule umplu pă­mântul.

Şi nu numai vieaţa a stat acolo latentă, hotarnică cu moartea. Planul a nenumărate generaţii, specii, prin cari au evoluat strămoşii animalului dela animalul monocelular, dela celula simplă, o infinitate de organe şi funcţiuni până la năravurile şi particularităţile indi­viduale — toate sunt înmagazinate şi depuse în stare latentă, alăturea cu vieaţa în aceea celulă uscată, îngheţată, moartă la părere!

Şi nu numai organe şi funcţiuni existente, dar chiar şi organe, cari le-au avut strămoşii înainte cu milioane de ani, şi cari azi nu mai există, se moş­tenesc dela individ la individ în stare latentă. Azi ele nu se desvoaltă nici la individul adult, ci rămân numai ca o predispoziţie fiziologică adormită de veacuri, fără să o cunoaştem şi fără să ştim sub ce formă. Deducem numaj că există, când vedem organul dispărut, reapărând la un individ acum, după sute şi mii de generaţii (cazurile ata-vitice).

Şi intelectul şi conştiinţa omului sunt la origine înmagazinate în stare latentă, ca o predispoziţie fiziologică, tot în o asemenea celulă microscopică.

Cum ?

Curn se înmagazinează în celulele creerilor noştri imaginile, senzaţiile, gân­durile? Cum stau acolo în stare latentă, pânăce dintr'odată apar în conştiinţă, aruncă valuri tot mai mari, stăpânesc întregul »eu« — ba se comunică mai departe prin graiu şi pun în mişcare şi frământare popoare întregi cu o forţă elementară, irezistibilă?

Cum ? Tot sub forma complexelor com­

binaţii chimice, ca şi forţa latentă? Sunt combinaţii chimice mai fine, mai complicate, cari scapă analizelor noastre chimice ?

Mister nepătruns al naturii. Şi totuş nu poate fi altceva. O combinaţie chimică — o rază

latentă de soare. Conştiinţă latentă, vieaţă latentă,

forţă latentă — o rază de soare latentă, modificată.

Conştiinţă latentă — combinaţie chimică.

îţi vin ameţeli, când vrei să pă­trunzi misterul. Mai de grabă vom cu­prinde în mărginitul nostru creer infi­nitul, decât misterul infinitului de mic.

Par,că aud pe unii obiectând: »Dar, omule, nu vezi tu, că aşa ceva e ab­solut imposibil, inexplicabil cu ajutorul materiei? Aici e spiritul, sufletul, care dă vieaţă şi-şi zideşte organele şi în­treaga maşinerie materiala«.

Şi par'că-ţi vine să te converteşti şi să crezi, dacă n'ar fi atâtea mo­mente, cari să te pună pe gânduri, de pildă cazurile atavitice. Ce joc prost ar fi din partea unui spirit, să zidească unui individ coloana vertebrală cu câteva vertebre mai lungă, dându-i un organ fără nici un rost şi la fel cu cele­lalte dobitoace! Atunci rămâne, că acest organ s'a moştenit în stare latentă pe cale materială.

Dar dacă e posibil să se moşte­nească în mod latent, pe cale materială, o astfel de predispoziţie spre un organ dispărut înainte cu milioane de ani, dacă de pildă năravul de a se da peste cap, apărut excepţional la un porumb, se moşteneşte la urmaşi; dacă larva unui insect dedată a se nutrî cu foi de stejar, punându-i-se la dispoziţie numai foi de brad, învaţă alt fel de a apuca şi roade frunzele, iar acest fel se ere-zeşte la urmaşi pe calea materială ca şi alte nenumărate năravuri şi semne caracteristice, sau accidentale; dacă ereditatea, dacă memoria sunt legi, în­suşiri ale materiei (pildă sămânţa plan­telor) — atunci mai poate fi minune, care să nu fie tot aşa de posibilă şi explicabilă pe cale materială?

Cine ar putea însă să străbată barem cu imaginaţia în acest mister nepătruns al naturii: vieaţă /atentă?

I. CORBU.

^Oi»p^C)WOii«'g^O'WiO#C'^0^0'MO'«ii0^iQi««iC'i»iOiM'f<jiiM'f::.«iO.

S O N

Tu ţii de-adevărată fericire Să fi-'nzestrat cu-o fire înţeleaptă, Să te ridici prin minte la o treaptă Ce crezi că o să-ţi deie mulţumire.

Şi se frământă-n oarba adâncire Gândirea-ţi ce pururea se îndreaptă Spre taine ne 'nţelese ce aşteaptă Deplină şi eternă tălmăcire.

T

Străbaţi atâtea drumuri spre ştiinţă împresurat de sgomote stridente, De trimbiţări ce ţi-au mărit avântul.

Te-ajung însă senzaţii de căinţă Mustrări ingrate, jalnice accente: — Că poate 'n van ţi-ai risipit cuvântul.

VIRGINIA GRIVASE.

Noapte mare. Sfârşitul iui Mart 1912

De H . S t a l i l .

în catul cel mai de sus al Poştei Centrale din Bucureşti, în trei -odăiţe prin faţa cărora se prinde un gang, se află tipografia, redacţia şi direcţia »Agen-ţiei Telegrafice Romane«. Subvenţionată de Ministeriul de Externe, în legătură cu marile agenţii similare din Apus: Havas, Reuter, Ştefani, ş. a., prin ea se transmite presei stocul de telegrame din toată lumea ce umple zilnic pagina a treia a ziarelor noastre.

Când lămpile se sting pe o parte a străzii tăcute, când oamenii paşnici sau fără parale îşi dorm somnul cel mai adânc, când trăsuri grăbite readuc la domiciliu pe amatorii de teatre, când măturătoarele Primăriei, ridicând ceaţă de praf, trimet până peste mansarde extractul de microbi al străzilor tocite, când cu zgomot de chesoane trec, as-fixiind lumea, grele căruţe de fier, când »Cafe de Paris« se scoală din letargia lungă a zilei, răsunând iarăşi de râse­tele stupide ale prostituatelor de lux aduse cu automobile de gomosi mo­noclaţi, când în »Tunelul« Hotelului de France se afundă mitocanii beţivi şi desfrânaţi, atunci numai, după trei ore de somn, se scoală buimăcit şi por­neşte la muncă, greoiu, somnoros, căs-când cu desperare, să crezi că o să înghită noaptea toată, redactorul de corvadă al oficiului pentru vânzarea »en gros« a materialului de presă.

Imensul cub masiv de piatră al Palatului Poştei Centrale, în care-1 aş­teaptă munca lui grea, ar părea mort la această oară târzie, de n'ar fi zgo­motul ritmic de respiraţie obosită a

motorului din pivniţi şi slaba lumină galbenă e-e abia se strecoară prin gea­murile din strada Stavropoleos spre lu­mina veselă a »Carului cu Bere«, cu care se îmbină şi pătrunde cheflie în localul simpatic, unde până la 2 se alcoolisează tenace ultimii muşterii.

Ajuns la intrarea telegrafului, re­dactorul de noapte mare al Agenţiei mai priveşte odată cu coada ochiului interesantul vesel local de peste drum, oftează resemnat, îi întoarce spatele cu făţarnic despreţ, şi, păşind eroic pragul adânc scobit de proptirea picioarelor celor ce împing uşa cea grea, se afundă în iadul de muncă.

La întrare o căldură dogoritoare-i suflă puternic în faţă. Dintr'un colţ, de lângă uşă, un om zdrenţuit se scoală speriat şi-1 priveşte cu ochi de asasin: e unul din nenorociţii, cari în nopţile reci se strecoară la gura de calorifer dintre dublele uşi ale intrării să se în­călzească pe gratis o clipă, şi unde, une-ori, pică de somn, ghemuit într'un colţ. Cu milă pentru bietul vagabond flămând, îl laşi să mai doarmă la cald visându-se poate ţal-chelner la »Mircea«, şi întrî în lunga sală pustie, unde ziua se depun telegramele.

Spânzurate de tavanul înnalt, pu­ternicele arcuri voltaice dorm în ha­macul lor de sticlă, iar în câteva din micile pere electrice, fixate din loc în loc în părete, abia se înroşeşte firul metalic incandescent. îndărătul ghişeului cu »Intern« şi »Extern«, impiegatul de noapte a stins becul electric şi doarme cu nasul pe condică, cu capul pe coate.

Arare ori vezi, la 1 din noapte, vre-un străin, grăbit să dea vre-o telegramă urgentă, căznindu-se să trezească din somn pe impiegatul ciocănind tot mai energic cu o monedă în geam.

Trecând uşa mediană dintre ghişee dai de lungul gang veşnic întunecos şi fără aier, ce se afundă, la stânga, spre sala de chin la distanţă a Centralei telefonice, iar, la dreapta, spre ghişeul de poste-restante, tentaţiune şi tole­ranţă. Zgomotul paşilor deşteaptă o clipă ecouri adormite şi pe un gardian de noapte, cu sabie şi revolver la brâu, ce sforăie discret pe un scaun ascuns după uşă. Doar chipiul Cerberului se ridică a lene puţintel: cu un ochiu bleg omul priveşte chiorîş la cel ce-i tur­bură somnul şi iar adoarme, proptin-du-şi nasul de un nasture al tunicei, bălăbănind braţele de-a lungul picioa­relor întinse rigid.

Luând-o spre partea dreaptă a gangului, ajungi ia o scară mare de piatră, păzită de două bătrâne şi bol­nave leoaice de ghips, cu aripi cojite, cu trupul ciuruit de găuri negre, cu o labă ruptă, o gură căscată imens, ca de fiinţă ce se sufocă de crup şi nu poate ţipa. Te opreşti o clipă compătimind bietele lighioane bolnave de scarlatina, pojar, vărsat şi anghina, blăstămate de arhitectul clădirei să fie pe veci înfipte în piatra rece a scării, şi, de milă, par'că ţi-se moaie şi mai mult picioa­rele. Impresionat de liniştea somnului ce cuprinde tot mai tare clădirea, scara pe care trebuie să o urci ţi-se pare de o incomensurabilă mărime, mai înaltă cu mult ca scara suind până la ceruri a Iacobului biblic, şi te simţi absolut incapabil să încerci să o urci.

Brusc, un sgomot sinistru de poc­nete şi sfâşieri stridente rupe tăcerea, speriindu-te. Aştepţi cu groază ca în­

treaga clădire să se crape de cutremur sau trăsnet. Nimic: prin tubul de alamă al conductei pneumatice, şerpuind de-a lungul culoarelor, o biată depeşă, sorbită de vid, a scoborât cu iuţeala fulgerului de sus de la telegraf până jos la factori, tre­zind în tăcerea sălilorpustii ecouri sinistre.

Perindu-ţi puţin somnul, te hotă-reşti să urci oribilele trepte, de trei ori prea largi, ale scării etajului, de trei ori prea înalt, privind ţintă lampa ce arde în păretele din faţă, căznindu-te să nu te uiţi la cele două mari geamuri negre fosforescente, ca doi ochi imenşi ai nopţii ce ar privi la tine, pigmeu. Ca distracţie ceteşti şi receteşti până la saturaţie întâiu avisul de supt lampă: »Este absolut interzis a-se atinge de întreruptoare!« şi apoi energicele cu­vinte »Scuipati aci! A Menu.«, de pe recipientul ad-hoc fixat în acalaş părete mai jos. Ajuns lângă dânsul, te con­formezi instinctiv sfatului higienic al Casei »Menu«, şi iar te apucă lenea.

Te înviorează însă un vesel zgomot simpatic de pahare: de la etajul de sus coboară căscând formidabil un uşier, având în mâni halbele golite de tele-grafiştii de noapte mare. Ca să le apuce mai bine în mână, uşierul, ajuns lângă mine, le aşează pe muchea fe­restrei, staţie obişnuită a halbelor de bere, judecând după nenumăratele cer­curi simetrice, desemnate artistic, seară cu seară, de cleiosul blond lichid; apoi, cu o nouă energie, uşierul coboară spre »Carul cu bere« — şi iar rămân singur.

Cu o nouă sforţare eroică urc par­tea din dreapta a scării bifurcate şi sănt la jumătatea calvarului. Mă târâiu apoi pe gangul din dreapta, spre scara cea mică, urcând la telegraf. Cuvântul »Ascensor«, scris mare negru pe alb, de-asupra unei uşi mici, rânjeşte la mine cu batjocură. întins pe o bancă

de lângă zid, cu chipiul pe ochi, un alt gardian de noapte doarme buştean. Invidios de fericirea lui, calc într'adins apăsat pe mosaicul etajului, căznin-du-mă să fac zgomot ca să-1 deştept: nimic! Las să-mi cadă bastonul, ci­mentul răsună a pocnet de pistol: nimic! Atunci, cu toată lipsa recipien­tului sistem »Menu«, execut din nou, admirativ-furios, porunca de-adinioarea şi încep să urc ultima scară, ţinându-mă greoiu de rampă, suflând tot mai astmatic.

Un minuscul telegrafist de cel mult 1 2 ani, ucenic de noapte mare, fluierând vesel, sărind câte trei trepte de-odată, scoboară uşor ca un purice îngrozitoa­rele etaje şi dispare cântând! De ru­şine, urc şi eu, în şir, câte două trepte de-odată, dar, dispărând copilul, îmi ieau sama, şi mă mai odihnesc puţin. O inspiraţie genială îmi trece prin minte: în loc să urc drept şi abrupt de-a lungul rampei, o ieau în zigzaguri mari, călcând de vre-o trei ori pe fiecare treaptă, de la părete spre rampă şi invers, lungind ascensiunea, dar scur­tând povârnişul, numărând tare, milită-reşte, să prind curaj.

Am ajuns! Sânt complect astmatic şi am palpitaţie ca la o primă întâlnire de dragoste! Muşchii îmi sânt piftie, şi parcă se desprind de pe oase!

în sala de sus, încunjurată de can­celarii, un uşier bătrân spală conştiin­cios, într'o găleată, scuipătoarele insti-tuţiunii, udând apoi tacticos, cu aceiaşi apă, podeala, ca să nu fie praf.

în sală, trântiţi pe jos prin colţuri, cu căciula trasă pe ochi, doi băieţi, ucenici-martiri de la tipografia vre-unui mare cotidian, dorm aşteptând »să iasă Agentia«.

Firma în litere gotice aurite »Agentia Telegrafică Română« mă priveşte cu despreţuitoare milă. Mă zguduiu, mă

1

Nr. 9—10

frec energic pe frunte şi întru demn la slujbă.

Mă întimpină omul de serviciu, to­varăşul meu de muncă în noaptea aceia:

— Bună seara, Mihalachi! Cum stăm cu firele ?

— Budapiesta ie bun, dar Viiena a dispărut. Cică ni-1 lieagâ cu Liembergul prin Ciernăuţi şi tuot îl avem!

— Cam prost, Mihalache, ne culcăm după 6!

în redacţie, căldura e înăbuşitoare: caloriferul sfârâie dogorind. Deschid larg fereastra mansardată, să între răcoarea înviorătoare a nopţii. Doamne, de s'ar putea canalisa în tuburi speciale toată căldura ce se risipeşte inutil, într'o singură zi, în casele boierilor, în odăile slugilor, în risipitoarele luxoase Minis-terii cu funcţionari calici, ai putea în­călzi o iarnă întreagă sărăcimea toată • a mahalalelor bucureştene!

Lumina celor patru lămpi electrice, atârnând foarte jos de-asupra ambelor mese din mijlocul odăii se proiectează mai toată pe clapele de sticlă şi pe nichelul celor două maşini de scris, lăsând în penumbră păreţii odăii căp­tuşiţi cu hărţi multicolore şi o mică bibliotecă pe roate supraîncărcată cu dicţionare şi enciclopedii. îmi pregătesc condeiul şi hârtia aşteptând cu o cris-paţie nervoasă să sune telefonul che-mându-mă la muncă. în desăvârşita tăcere a nopţii trec minute de o neîn­chipuită lungime, şi simt că pleoapele-mi ca distracţie, încep să se îngroaşe în proporţii îngrijitoare, simt că Nona mă pândeşte.

în geam apare luna, schelet nomad al unei lumi moarte, strâmbându-se la mine şi inspiră, sus pe Poştă, o sere­nadă de pisici.

Orologiul Băncii Naţionale sună 1, miezul nopţii la Viena, oara sinistră

când demonii civilizaţiei şi ai neuras­teniei sosesc pentru presa română la telegraf şi telefon cu un maldăr de ştiri adunate forfota o zi întreagă din lumea toată şi încep să le transmită, pe rând, la nesfârşite, una câte una, cu grabă, pe Wheaston, Baudot, Hughes şi bă­trânul Morse, ori să le urle la Pesta la telefon.

în sfârşit, zbârnâie telefonul, dând şi la Bucureşti semnalul muncii. Atunci, în mica redacţie a Agenţiei, începe o muncă febrilă de mare iuţeală, din cele mai delicate, mai pline de răs­pundere cerând o mai grea încordare a tutulor facultăţilor intelectuale.

De îndată ce dublele receptoare ale telefonului îţi acopăr urechile, simţi că ele îşi schimbă forma omenească luând exact pe aceia a receptoarelor, le simţi apoi că se subţiază din ce în ce, lun-gindu-se, cât toată Poşta, cât tot oraşul, cât toată Ţara Românească, că trec Carpafii la fraţi, trec Tisa, ajung la Budapesta, şi acolo doar îşi reiau forma primitivă ca să asculte impasibile cele mai monstruoase crime, mai îngrozi­toare cataclisme, aflând cum se măce­lăresc popoare, cum se îneacă vapoare, cum ne laudă vulpeşte vre-un cancelar de Stat. Toate cele prinse de urechea fină a stenografului, la Pesta, mâna-i le transformă, la Bucureşti, în stranii ie-roglife, ce curg din peniţă ca un şivoiu fără sfârşit de mici viermişori cuprinşi de delirium tremens, ce cad epuisaţi pe hârtie. Când teancuri de foi s'au aco­perit în întregime cu scrisul bizar, re­dactorul pe noapte mare, cu ajutorul altei născociri diabolice, maşina de scris, dă o nouă vieaţă ieroglifelor, transfor-mându-le în scris ceteţ pentru ori cine. O rotativă mică prinde apoi prima pa-gină-clişeu, tipărind în sute de exemp­lare originalul. De la redacţiile de ziar

vin şi pleacă grăbiţi, cu foaia udă încă, băieţii de la tipografie, iar de la tele­graf se aduc în redacţie filă cu filă de-peşile sosite prin firul special. Ciocă-naşele maşinei de scris cad tot mai grăbite pe hârtia cerată, şi tot mai zorit sună clopoţelul ce indică sfârşirea fie­cărui rând; şi o nouă foaie de tele­grame, descifrate şi traduse, se dis­tribuie ziarelor.

Cuprins de munca febrilă, zorit de chemările la telefon ale tipografilor zia­relor ce aşteaptă doar ultimele tele­grame ca să deie drumul foii lor, nu vezi cum noaptea se imbibă de lumina zilei, abia auzi cum cioara, cea mai matinală dintre pasări, se bucură în graiul ei urât, scârbos, de peirea nopţii, şi n'ai nici vreme să asculţi ciripitul înduioşător de prietenos al rândunelelor drăgălaşe, dar simţi că ziua vine, şi zoreşti din ce în ce mai mult. Motorul din pivniţi trepidează cu puteri noi, lămpile somnuroase se injectează de lumină albă, curtea Poştei se umple de zgomot, un cal nechiază, un birjar în­jură, un copil cântă, micile cariole ale .poştei pornesc în cursă cu vesel zgomot de clopoţei, maşinile de timbrat ciocă­nesc grăbite în sala de cartaj, şi, do­minând zgomotul, vrăbiile leneşe, bat­jocoritoare, sculate mai târziu ca oamenii, te asurzesc cu ptiuptiuitul lor obraznic.

E cinci. Munca ţi-e gata. Oboseala, de care uitaseşi cu totul, te copleşeşte parcă dintr'odată. Zdrobit, ca un om beat, cobori automatic etajele, şi te cu­tremuri de frig în stradă. Scoli birjarul ce parcă aşteaptă veşnic în faţa Poşteî, moţăind, şi porneşti spre casă, privit cu invidios despreţ de lucrătorii de fabrici, convinşi că cel din trăsură, care de oboseală nici nu poate căsca, este unul din chefliii ticăloşi mergând beat să se culce când ei pornesc la muncă.

F i l o l o g i e .

Adecă — Aştept — Colb. Ghioagă şi Retez.

1. Adecă. Particula aceasta, care după unii este »adverb« după alţii »conjunctie«, are trei înseninări deosebite şi anume: a) iată, b) va să zică şi c) Ia urma urme/or pr: »adecä meserulü chemă şi domnulü auzi-lü« (Cor. Ps. 83); »sä giunght pre fiiul mieu cel mai tînăr, adecă pre Melhi« (Gast. Chr. I. 67); »Cand va ajunge treaba la adică* (Haşdău M. Etym. 298).

Dintre aceste trei accepţiuni cea mai veche, cum recunoaşte însuşi marele Haşdau, este acea de »iată«, care, prin sec. 17 fu înlocuită cu »va să zică* iar cea de »la urma urmelor* s'â năs­cut abia prin sec. 19. tn vechile noastre texte din sec. 16 adecă are înţelesul de iată pr: Cod. Vor. »şi adecă dărui ţie = Noul test. 1648: şi iată ţt-au dăruiţii = Biblia 1688: şl iată ţi-au däruitü ţie« (89); — »adecä amu acum cailoru zăbalele în gură lă bägamu« = N. T. 1648: iată cailorü le punernu zăbală în gură = B. 1688: iată că şi cailorü frânile în gură le punemu« (122); — »adecä« poiu întru Sionu piatră în margire de unghiu = N. T. 1648: iată puiü în Sionü piiatră temelie unghiului = B. 1688: iată' puiu în Sionu piatră înconjurată* (145). In Psal­tirea scheiană avem: »adecä ochii Domnului spre temuţii lui« (97); »adecä Dzeul agiută mie«(166); »acfeca marea maire şi tinsă« (339). In Coressi vin adecă şi încă cu înţelesul de »iată« pr: »adecä meserulü chemă şi domnulü auzi-lü« (ef. s.); »sculai-mă şi încă sîntu cu tine« (Ps. 380); »că încă rugăciunea mea în dulce vrerea lorü« (384) — Dosofteiu întrebuinţează alături şi pe adecă şi pe iată cu acelaş înţeles pr: »eşi din cetate şi cu Varuh, că iată că voi să o stric* (Gast. Chr. 253); »adecä şi puterea Haldeilorű sosi« (Ib. 254). Dacă nu s'a aflat, până astăzi, adevărata origine a cuvântului acestuia, cauza este, că toţi au plecat dela înţelesul Iui actual, negligind în mod absolut înţelesul archaic, sin­gurul hotărîtor in chestiune.

Astfel a) Lex. de Buda î-1 derivă dela «adeoque«; b) Cihac dela »ad quod«; c) Dicţ. Acad. dela »adaequa, sau adde quod« sau id est

quod«; d) Hăşdau dela »ad dicam«; e) Puşcariu, ca şi Dicţ. Acad., dela »adde quod«;\) Diculescu, ca şi Dicţ. Acad., dela »id est quod« (Org. 83). Toate aceste derivări explică înţelesul de azi alui adecă, dar nici unu pe cel vechiu. Cu toate aceste, un înţeles cu cât este mai vechiu, cu atât este mai apropiat de originea etymologică a cu­vântului respectiv. Aşa fiind, archaicul înţeles de »caeä*. corăspunde şi psichologiceşte şi fisiolo-giceşte cu lat. *ad-ecco = adecă, eacâl — Din acest înţeles primitiv şi propriu s'au desvoltat, într'un mod firesc,. înţelesurile ulterioare şi figu­rate: »va sä zicä« şi »la urma ürmeiét*.

2. Aştept. Iată un cuvânt, despre care toţi sânt convinşi că derivă dela lat. exspecto, dar nimeni nu ştie în ce mod. Pentrucă din exspecto, după fonetica romînă, nu puteam avea decît *aspieptu vulg. * aschiept, din care crede greşit dl Weigand, că s'ar fi născut forma comună aştept. După M. Lüpke în romînă »*aspectare trece la *astectare, ca şi în tarent astitta, frioul. astittâ, probabil printr'un fenomen de asimi/aţie* (Gram. 1. 426). De aceaş părere este şi Haşdău, care admite deja în lat. vulg. »o formă asimi-lativă adstecto alături cu adspecto, de vreme ce în dial, sicii, se zice de-o potrivă astittar şi aspittar« (M. Etym. I. 2010). Puşcariu, repro­duced părerea lui Lüpke, admite, pentru expli­carea mr. aştept cu sensul de primesc, şi-o formă excepto (Etym. WC. 13).

Dar rom. aştept n'are nevoie nici de lat. * adstecto nici de * excepto, el putând deriva din exspecto chiar pe terenul I. române. Astfel, exspecto devenia *aspieptu, care putea deveni prin dis-similaţie, *astieptu — aştept, ca arch, prespre devenit preste; blaspheméo = blestem; gr. pempe — pente, poate şi vatăm, botez, flutur din victimo, baptizo, fluctulo devenite: veptemu— baptezu —flupturu —vette mu —battezu —flutturu etc. In toate aceste exemple am avea doue labiale dissimilate în lacială-dentală. Dar lat. exspecto putea deveni, şi pe terenul iimbii romîne, exscepta, care să dea dr. aştept şi mr. asc/pter/'(Delametra

32). Probă, că grupele sp -\- k sau p -f- k se pot transforma, prin metalheză, în sk - j - p sau k -\- p, sînt următoarele exemple: rom. scup-ire sic. scup-m fr. escop-ir span. escupAr faţă de germ. spuck-en; lat. specto gr. skepto (mai); lat. for-ceps şi ior-pecs; lat. cap-er germ. őocA-; fr. bouc; ung. A-óp-ni şi pök-n'v, gr. (epi) scop (os) şi ung. (pü) spök şi poate gr. A-op-tein sl. poc­niţi etc.

3. Colb. Cuvînt vechiu şi foarte remarcabil, pe care Bobb şi P. Maior nu-l cunosc, Laurian şi Maxim îl consideră de străin şi-1 trec în »Glossar«, iar Cihac îl derivă dela pulvis şi pe pulbere îl consideră de împrumutat din ugr. pouiberi! — Deşi Cihac şi Dicţ. Acad., ca să scape de acest cuvînt urgisit, susţin, că nu se aude decât în Moldova, el e cunoscut pretutindenea în stînga Dunării — Dicţionarul lui Bariţ îl are, îl are şi Ţiplea în »Poezii poporale din Maramureş. In Moldova există şi derivatul »Co/bacT — vergi împletite de scuturat colbul din ţoale* (Rev. 1. Creangă Ian. 1909). Eu cred, că de aci se ţine şi cu/bec — melc. în Şăineanu avem şi »Co/be-ceasâ, f. numele popular al luţernei, ale cărei frunze sînt încolăcite ca scoica melcului sau a culbecului«.

în Moldova se mai găsesc: »Colbul, loca­litate pe Bistriţa, imediat după Colţul-Acrei, jud. Suceava« — »Co/bea, localitate în jud. Bacäu« — Co/boasa, baltă în jud. Bacäu« (Dicţ. geogr. al Rom. 561). Localităţile Colbea, Colbul, sau balta Colboasa, derivate dela colb, nu sînt mai surprinzătoare, ca, bună-oară, judeţul şi apa Prahova, derivată dela sl. prachu — praf. Deci, Prahova ar însemna: Prăvoasa sau Colboasa.

Dar de unde derivă colb? Deşi lexicografii confundă colbul cu praful, ţăranul Ie deosebeşte cu precisiune. Praful este pulberea, în ori-ce stare s'ar găsi, pe când colbul este praful în mişcare sau în circulaţie. Deacea, praful stătător, ori-cît ar fi de gros, nu se va numi nici odată colb, pe când, dacă se învîrteşte, dacă e bătut de vînt, el este colb şi numai colb. Ce este colbul, se vede limpede din poezia »Vo/bura«, publicată în »Foaia noastra«, în care cetim şi strofa aceasta:

»Vîrtej de frunze şi de praf Cum zboară colbul de pe vraf, Să iscă 'n drum, să 'nvîrte 'n loc Şi şueră amar de joc Ca şi ţiganul din taraf

Fără noroc«. (24 Martie 1912).

Din această strofă se vede, că colbul este »praful zburator«, este volbura sau virtejul, adică

cea ce numesc Germanii »Staub-wirbel«. Dacă colbeste volbură lat. volvula, el trebue cu nece­sitate să derive dela compusul acestuia * convoivus (sc. pulvis) — cuvolbu — cuolb-colb, — fiind un adiectiv substantivizat, ca şi albină, bărbat, cârnaţ, ficat, văr şi atîtea altele. Colbaci presupune forma lat.* convolvax; Colbea =* convolvea; colboasa = * convolvosa; colbariu «paie zdrobite tare« (Al. Viciu Gloss. 34) * convolvarius; culbec pro colbec = * convolvicus (sc. limax); colbeceasă = * convolvicissa; cobe/ci »părul femeilor legat şi înfăşurat în formă de coarne« (Al. Viciu 33) pro colbeci (ca chingă, curcubetă, curcubeu din cingla, cucurbetă etc.). Cocobelciu sau cuculbău şi cul-cubâu (melc), (Id. ib.) sînt forme reduplicative din co(belciu) -f- cobe/ciu, cu(lbău) -f- cu/bău (cf: melc-melc, co-dobelc), din convolvens (limax).

Din lat. volvo mai avem: holb, holbură şi volbură lat. convolvulus germ. die Winde; involb pr: »fnvo/bi-le şi schimbă-se« (Ps. Sch. 278.) (Aci: învolb = frămînt, învăluesc); »tnvolbü, turbură pr: »Vîntul învoalbă norii« (Lex. de Buda), adică: vîntul frămîntă, învîrtejeşte sau »cerne norii«, după expresia lui Alexandri.

4. Ghioagă. Acest cuvânt nu e cunoscut în Ardeal; nu l'am auzit în Muntenia; în Moldova ştiu că există din poeziile lui Alexandri. în dic­ţionarele aromîne nu se găseşte, dar e citat de Puşcariu din Weigand. Ghioaga pare a fi una dintre cele mai vechi şi mai simple arme romî-neşti, folosită alături de par, măciucă, buzdugan, paloş, baltag, pală, arcan, săgeată etc.

Ea este amintită în următoarele poezii, din colecţia poeziilor poporale de V. Alexandri:

a) »Dragos«.

»Dragos mîndru ca un soare A plecat la vânătoare; Ghioaga şi săgeata lui Fac pustiul codrului: Iară Dragoş s'aţinea Şi cel Zimbru cum venia Ghioaga 'n frunte-i arunca Fruntea 'n două-i despica« (164).

b) »Movi/a lui Burcel«

»Aveam falnic hărmăsar Şi o ghioagă nestrugită Cu piroane ţintuită, Care, când o învîrtiam, Proaşcă prin duşmani făceam Cîte opt pe loc turtiam Iar în foc la Războieni Mi-a căzut ghioaga din mînă De o sabie păgînă« (169).

c) ^Stejarul şi Cornute

«Frăţioare Romînaş Voios parul da-ţi-l-aş Dac 'ai face tu din el Buzdugan de voinicel, Ghioagă mare nestrugită Cu piroane ţintuită Şi cu dînsa de-ai lupta Sä aperi moşia ta« (44).

In »Ghioaga lui Briar*, Alexandri ne-arată, cum se făcea ghioga, zicând:

»Culcat pe spate şade voinicul bivolar Briar, ce n'are'n lume decît un gros stejar Un bun şi scump tovarăş de lupte crîncenite Cioplit în chip de ghioagă cu fălii oţelite, Aksu-l-a el singur în codrul îndesat, Jupitu-I'a de coajă prin foc el l'a uscat, Apoi, eşind în vale cu ghioaga subsuoară, Acum se simte vesel, că are o sorioara«.

Din aceste exemple se vede, că ghioaga este un ciomag înspăimîntâtor, cioplit din stejar cojit şi uscat, însă »nestrugit«, adică lăsat cu noduri cu tot şi »pntuit cu piroane*.

Deşi cuvintul acesta important esre de ori­gine latină necontestabilä, »Grammatici certant, et ad hue sub judice lis est«, cum s'ar zice. Astfel, Gloss. Acad. îl derivă dela gullioca (găoace); Cihac, caşi Miklosich, dela vsl. glogu (ghiorghiu, păducel); Haşdău dela C/ava. Puşcariu nu cu­noaşte etymologia, dar susţine că ghioagă »este de sigur acelaş cuvînt cu alb. klyoké, maciucä« (Etym. Wb. 62). G. Meyer identifică pe alb. klyoké cu ital. croccia, fr. crosse, prov. crossa, sp. croza, cari derivă din mlat. crocea »baculus pastoralis«. (Etym. Wb. Alb. 192).

Dacă ghioagă n'are nici o legătură cp. mlat. crocea — din care avem cârjă prin si. kryju — el nu poate deriva nici dela vsl. glogu pentru următoarele motive: a) In toate cuvintele romîne de origine slavă, dar absolut în toate, grupul iniţial gl s'a păstrat pr: glas, glod, glumă, gleznă, gloabă, gloată etc; b) Atlt megl. glog din sl. glogű cît şi derivatele lui din dacoromînă păstrează pe gl. neprefăcut pr: »Glog pl. gloji = spin cu ţe­puşele mari cît un deget« (Papah. Rev. Tiner. rom. Vol. V. 270—1900); »G/ogova« sat (jud. Mehedinţi şi Dolj); »G/ogoveanul«, cătun (Vlaşca), şi moşie (Buzău); »G/ogoveanca«, o parte dintr'un sat (Buzău): »Glogojeni*, mahala (Mehedinţi) (Dicţ. geogr. 578); precum şi satul Glogovăţ din Ardeal, care nu ştiu cum se va fi numind ungu­reşte sau săseşte, dar romîneşte s'ar traduce ca »Spineni« dela spin (cf. megl. glog); c) Din vsl.

glogu nu se pot explica nici alb. klyoké nici mr. Clyoagă, cari presupun un prototip cu grupul iniţial ci, d) Ghioogă, caşi măciucă, flueră, straiţă, chiag, balegă etc., face parte din acea străveche terminologie pastorală, pe care au împrumutat'o dela Romîni toate popoarele conlocuitoare; e) In fine, ghioaga era un puternic toroipan ghintuit, pe cînd păducelul sau vsl. glogü e un arbust slab şi Impropriu pentru asemenea arme re­dutabile.

Care este aşadară originea cuvîntului ghioagă? Ghioaga este un baston gros nodoros bătut cu cuie, corăspunzând ca înţeles cu lat. »Clava«, care la Cicero însemnează »baston nodoros, baston gros, măciuca*. Clava este de aceaş ori­gine cu clavus »cuiu, nod, umflătură« (cf. Cic. »Clavo clavum ejicitur« = cuiu cu cuiu se scoate afară). Dar ghioagă nu poate deriva de-a dreptul din lat. clava — cum credea Haşdău — care ar fi dat *chia sau *chiauă. După cum însă din * matea s'au format mateola »baston« — păs­trată în'latină — şi * meteuca »maciucä«.— pierdută de latină dar conservată în toate lim­bile romanice — tot astfel din clava s'au format clavola »mlädita« — păstrată de latină — şi •elavuea — clauca-cloca (cf. cauda şi coda; caudex şi codex; Claudius şi Clodius etc), care a dat în rom. * Clyoca, trecută şi păstrată la Al­banezi întocmai klyoké. Vrom. * C/joca — C/yoacă a devenit, prin dissimilare, la mr.. clyoagă — caşi furnigă, ningă dr. furnică, încă — prin aco-modaţie mr. glyoagă şi prin absorbirea licidei dr. ghioagă — caşi zgaibă, gaură, gheoacă, zgură etc. din lat. scabies, cavu/a, coc/ea, scoria.

5. Retez. Cuvântul acesta, cu toată apareaţa lui străină, mai toţi lexicografii noştri îl consideră de latin. Lexiconul de Buda nu-i dă originea, dar cel Acad. îl derivă dela recidere şi în Gloss, ob­servă, că »ratediare e greşit pentru retediare«. Cihac, conform maniei sale, îl derivă din vsl. rezati, observînd că »vorba dacor. trebue să fie o metathesä«, fără să ştie, că sufixul infinitival slav. ti nu se transmite şi din reza, ori-cît îl vei suci, nu vei putea scoate pe reteza. Puşdariu îl deduce dintr'un ipotetic »* re-eaediare dela un *recaedium«, care, chiar dacă exista, ar fi de­venit * râcezare. Diculescu presupune o formă »* retadeare în Ioc de retaleare, rescindere (Duc.«) Orig. 3). După cum vedem, toţi, cei-ce s'au ocu­pat cu etymologia acestui cuvînt, au plecat dela înţelesul greşit de »a tăia*. Deşi textele noastre vechi nu ne dau alt înţeles decît cel actual, verb. retez nu însamnează propriu zis a tăia, ci a

ajusta, a rotunzi, a egala, a aranja prin tăiere.

Aşadar, nu mijlocul ci scopul tăierii este lucrul

esenţial. Forma retez s'a născut, prin asimilaţie

din ratez pr: »Să le rateze părul capului* (Gast.

Chr. II. 71—1760); »rätyez — a râtyeza = a tăia dintr'odatä (ex-capul) (Ţiplea ib.); »rätez (nu

retez), un lemn gros, rătezat frumos la capete.

Jiu« (Al. Viciu Gloss . 73). Deci, alături de verb.

rätez există şi un subst. postverbal rätez — retez pr: Şi chitesc şi socotesc Pe unde să mi-1 lovesc? La retezul părului Pe din dosul fesului, Unde-i cald ciocoiului«. (Al. p. pop. 260).

Deşi retez s'a abătut dela forma primitivă,

sufixul ez arată, că el nu poate fi separat de

celelalte trei verbe similare: botez, cutez, rinchez, cari toate sunt de origine grecească. In adevăr,

dacă ţinem socoteală, că forma cea mai veche

alui retez este ratez, iar sensul sau pierdut trebue

să fi fost «potrivesc*, el corăspunde cu gr.

art îzo = aranjez, potrivesc, pregătesc, lat. arto şi artio = restring, micşorez, reduc. »Artare

tempus« Ulp. = a scurta timpul — Atît gr.

artizo cit şi lat. artio derivă din adv. aiti »precis,

just, drept«, care a dat gr. artios = potrivit, con­

form, artisis = aranjare, lat. articului = tăietură,

artus = inchietură. Astfel, rom. ratez ar fi din

* a r t e z , ca rădic din ardic (lat. arduns), megl.

răzint pro argint (Papah) 1 1 B ) , mr. răşău şi

arşău »raschitor« (Id. Bs. ar. 36). Fenomenul in­

vers ne întimpină în mr. arcoare pro răcoare,

rhaetor. argordar (p. recordar), arcognuoscher şi

racanuscher (Carisch Gram. 114—120), bologn.

arcolt şi racolt, arbaltar ital. ribaltar, arcalz ital.

rincalz, arcalar it. ricalare, arcamar it. ricamare,

ardot = ridotto etc. (Cononedi Voc) . Deallfel

ser. ar »unesc, îmbin«, dela care derivă indirect

lat. ar-to şi gr. ar-tizo, a devenit lat. ra în:

ra-tio, ra-tus (Vanicek Gr . lat. W b . 766), întocmai

ca rom. rätez din * artez. Créd ca şi ung. retesz »zävor«, vsl . retezi »catena«, despre care Miklo-

sich zice »peregrinum esse videtur«, este de aceaş

origine. în adevăr, ser. ar »adaptez, unesc«, a dat

gr. aro şi ar-ar-isko »verbinden, befestigen, an­

passen«, care, In Homer, are şi înţelesul de »a

zävori« pr: »sanides epi tes (i. e. pylaisi) ara-ryiai« ( = aripile porţilor zăvorite); pylai pyka

stibaros araryiai« ( = porti foarte puternic ză­

vorite) (Crusius Gr. Deutsch W b . 73). Cit pentru

sl. retezi pro * ratezi compară lat. re-or, re-us pro *raor, *raus din rădăcina ra pro ar, care a

dat lat. artare, gr. artizeiu rom. retez. Ploesti, 1 Mai 1912.

X . R a i c a .

flD P R O P E S T I U M Un gând te mai doare şi-acelaşl de mult!. Deschid cartea vechie şi cântul ţi-ascult Şi-atâta durere din piept îţi răsare, Că nu poţi cu lira să-i dai întrupare.

Duiosul tău cântec eu stau şi-1 ascult: E toamnă în toate şi-'i suflet tu/nult, Părăul îşi curmă duiosul susur — E toamnă la Roma şi toamnă 'n Tibur. Doar floarea de iris adie 'n tăcere Alături de mine un calm mizerere... Şi-acuma e toamnă, să 'ntunecă zarea, Vin stoluri de pasări, se 'nvolbură marea, Albeşte Aractul, suspină ghitara — Şi-atât de departe s'a dus primăvara, Cât dânsa departe s'a dus pe vecie!...

Ce lacrimi curate şi ce vrednicie!... Se poate un suflet mai bun ca al tău Şi-atâta eternă părere de rău, Atâta credinţă în lutul, ce-acum îşi vede 'nainte de stygicul drum, Atâta putere de-a plânge un mort?... Acelaşi îţi depeni al zilelor tort în fie-ce clipă!...

De-asupra ei pini, Mormântul — reliquii de jale şi spini — De-asupra ei pânza norosului cer Şi-atâta din toate... încolo mister!

Şi stylul aleargă pe tabla de ceară! Ai vrea să se stingă şi scapără iară, Ai vrea să apună şi iarăşi răsare în ori şi ce vorbă aceiaşi vâltoare, Dar adu-ţi aminte c'ai fost înşelat, Cai plâns şi răsplata ai fost blestemat, Că lutul ce-acuma scăpă de poveri Ţi-a fost nesecatul izvor de dureri Că n'o şă mai râdă de lacrima ta. Şi când vei ruga-o, ea nu s'o uita Aşa cum odată privea peste umăr.

Deschid cartea vechie şi stărui să număr în ori ce 'ntuneric aceiaşi scânteie: > îo ori şi ce parte... aceiaşi femeie-

Şi nimeni în urmă să-mi judece chinul; Mi-e soră tăria şi frate suspinul Şi aejam pretutindeni acuma e toamnă Pe 'ntinsul vieţii am numai o doamnă. Şi nimeni în urmă să-mi blesteme draga. Avea săn de spumă şi gură ca fraga în ochi avea cerul şi 'n toate ispita Şi n'avea păreche în lume, iubita!

Iar dacă o clipă şi mie mi-a dat-o Din trista ei viaţă... am plâns şi-am iertat-o.

ION AL-GEORGE.

Mi ha iu Ulpiu E de ajuns de impunător, mai ales

dacă peste noapte ş'a ţinut mustaţa în căpăstru şi dimineaţa s'a barbirat proas­păt. E mijlociu de stat, cu aplicări mai mult de cât vădite spre pâhtecism. Din an în an trebue să schimbe lanţul de aur ce-i împreună ca un puiu de şarpe subţire şi luminos, celea două buzu­nare dela Vestă. Lanţul îl schimbă, dar fasonul giuvaerului nici odată: cândva fuse admirat de-un înalt personaj po­litic din regat.

Pe vremuri Mihail Ulpiu Desmireanu muncise din răsputeri, ca mulţi eroi necunoscuţi, şi muncise bine: trei fete are măritate după advocaţi şi un ficior medic. Rămase chiar acum acţionar' puternic la multe bănci, avea o sumu-liţă pusă de-o parte, si, ca pupăză pe colac, vre-o optzeci de jugăre de pă­mânt într'un sat. După ce trecuse de anul al cincizecilea, cum îi murise şi nevasta, domnul Mihail Ulpiu se re­trăsese în oraşul acesta, şi de-ocamdată se mulţumi să fie ales director la o singură bancă dintre -multele la cari era acţionar de frunte. Acest »se multumi« e spus cu cinste pentru Mihail Ulpiu Desmireanu, pentrucă prietinii cari îl cunosc mai bine spun, c'au fost cu totul surprinşi de modestia lui. înainte, înoda paraua cu zece noduri, şi se spune că cu cei trei gineri era să între în procese, înainte de-a iscăli contractul de căsătorie. Mihail Ulpiu Desmireanu avusese pe vremuri faima unui pasionat colecţionator de monete... în curs.

Dar, în sfârşit, cine dintre dumnea­voastră ar ridica piatra asupra dom­nului Ulpiu? Cine ar' avea ceva dezis împotriva unui bărbat muncitor, înzes-

Desmireanu. trat şi cu simţul cruţării, când avea să mărite trei fete după advocaţi şi să-si căpătuiască un băiat? Nime, de sigur. Sântem un popor sărac şi cruţarea pen­tru noi e peatra înţelepciunei.

Acum Mihail Ulpiu Desmireanu trăieşte, cum s'ar spune, trecut la pen­sie. Moşia ş'a arândat'o unui jidan, banca nu-i dă nimic de lucru. Dum­nealui îşi ia odihna după merit.

Ar' fi aşa dacă domnul Ulpiu ar putea trăi fără de muncă. Dar' un om ca dumnealui moare dacă trebue să stee cu manile în sin o săptămână. Şi se vede că dumnealui e un aprig părti­nitor al evoluţiei, pe orice teren. Nu se ştie anume ce şcoli va fi urmat în ti­nereţe, dar' la teoria asta modernă ţine morţiş. Dela munca ce-o pusese odată pentru familia dânsului, dumnealui se cufunda acum în munca mai înaltă, mai nobilă, pentru binele naţiunei. în oraş, în întregul judeţ chiar, ajunsese duhul protector al naţionalismului. Unde erau doi sau trei fruntaşi adunaţi în numele poporului, Mihail Ulpiu Desmi­reanu era în mijlocul lor.

Eşise din şirul necunoscuţilor, cari pot trăi o sută de vieţi îţi şir, fără să tulbure cu nimic situaţiunile actuale, şi acum sclipea ca o stea pe orizontul politic şi social al judeţului, al oraşului în care trăia.

în întâiul stadiu de muncă, — pen­tru familie, — pe lângă avere, dum­nealui mai câştigase mult simţ. practic, un fel de »vedere în întunerec«, prin care se ştia acomoda tuturor împreju­rărilor, şi nu se înşela nici odată.

începu, deci, mai întâi să-şi spună »mare proprietär«. Celea optzeci de

jugăre crescuseră Ia opt sute, şi cum satul boeriei sale era destul de departe, în alt judeţ, nime nu se îndoia de epi­tetul ornant cu care dl Ulpiu îşi împo-dobia iscălitura chiar dela începutul ubicaţiunei sale în oraşul acesta. Mare acţionar era. Adaus acum acest »mare proprietär« el crescu de-odată în pro­porţii enorme în consideraţia multor locuitori pacinici.

în seara cea dintăi la casină se lăsă în discuţii largi cu fruntaşii lo­calnici asupra chestiei: Oamenii săraci pot întră, la noi, în politică ? Peste tot, cheagul bun de-acasă e condiţie nece­sară ca să fie cineva om politic, ori ba?

între fruntaşii localnici era şi un advocat foarte ager la minte, care vede ce nu-i arăţi şi aude ce nu-i spui. El pricepu numai decât unde bate Mihail Ulpiu Desmireanu. Pe când ceilalţi frun­taşi apărau împreună cu dl Ulpiu, pă­rere că »cheagul« e atât de necesar unui bărbat politic la noi, încât fără de el ori ce calităţi ar avea cineva nu poate purta steagul, advocatul cu pri­cina zise.

— Să-mi daţi voe, domnilor, să fiu de altă părere.

— Ei bine, să te-auzim. — Cred şi eu că lipsit de grijile

traiului de toate zilele, poţi munci mai bine ori pe ce teren, începu el. Dar' nu pot recunoaşte că avuţia să fie o condiţie necesară pentru ca cineva să fie luptător politic. Un bun luptător po­litic se naşte, domnilor, nu din avuţie ci din talent. Şi pentru cariera asta se cere talent ca ori pentru care alta Cu deosebire că în pictură ori sculptură, de pildă, un adevărat talent mai curând sau mai târziu răzbeşte, dar' în politică sânt foarte rari izbânzile văzute cu ochii. Nu ori cine are bani să facă o călătorie la Viena, la Budapesta, la

Bucureşti poate fi un bun bărbat po-litic« închee dânsul c'un suris de dis­preţ mai ales pentru Mihail Ulpiu Des­mireanu.

E adevărat că avocatul acesta era cel mai sărac dintre fruntaşi, şi poate vorbise şi din pismă, căci cine poate cunoaşte toate ascunzişurile din sufletul omului; dar tot aşa de adevărat eră şi ce spusese.

— Să vezi dumneata — începu Mihail Ulpiu Desmireanu, eu nu zic că n'ai avea dreptate. Totuşi trebue să ad-miţi că şi pe partea mea este un strop de adevăr.

— Admit bucuros, domnule di­rector, ori-ce vei binevoi să spui, zise cu acelaşi suris de dispreţ advocatul Marian. El simţise şi acum dorinţa de-a se linguşi, de-a »se pune bine« cu toţi a d-lui Ulpiu.

în primăvara aceea — anul întăi al directoratului — urmară în şir patru serbări româneşti în oraş. O reuniune de pompieri îşi sfinţi steagul, un cor mixt îşi ţinu adunarea de constituire, la reuniunea femeilor se trase o lotărie, »Astra« îşi înfiinţa aici o nouă secţie.

Până la serbările acestea, din iarnă începând Mihail Ulpiu Desmireanu avü vreme să între pe subt pielea celor mai mulţi români din oraş. Ca o avan­gardă de trei lictori mergea înaintea lui celea trei epitete: director, mare-actio-nar, mare-proprietar. Spun cei mai mulţi înţelepţi că oamenii sânt nişte fiinţe şi slabe şi aplicate spre idolatrie: îngenunche şi se închină înaintea pu­terii ce-o simt apropiindu-se nu din vr'o pornire mai nobilă, ci dintr'una foarte egoistă: să nu fie striviţi.

Astfel nu va fi nici o mirare pentru dumneavoastră dacă veţi află, că la celea patru serbări naţionale din pri­măvară Mihail Ulpiu Desmireanu avü

partea leului. La pompieri ţinu cea dintăi cuvântare, îuaintea presidentuLui, înaintea parohului, pe haina aurită a căruia se coborâse parcă toată strălu­cirea soarelui de Mai. într'adevăr mul­ţimea nu putea privi la odăjdiile de pe sfinţia sa, şi chiar domnul Ulpiu, în cursul cuvântării trebui să-şi ferească ochii şi se privească mai mult în sus.

Corul mixt îl alesese de secretar, la reuniunea femeilor fusese bărbat de încredere la tragerea lozurilor, secţia »Astrei« îl proclamă de president. După ce trecură toate acestea serbări dl Mihail Ulpiu Desmireanu îşi cercetă cu grije cassa şi nu află lipsă decât o coroană, preţul unui los dela lotăria fe­meilor

Dar' a doua zi gazetele noastre nu-l mai scoteau din »generosul« şi »me-cenatele« prin pana reporterilor locali.

De-acum Domnul Ulpiu înaintase cu aripile întinse, cum s'ar spune în lupta şi munca pentru naţiune, cum de pildă întră în stăpânirea aerului paserea lui Vlaicu, după ce s'a săltat de pe roţi. De-aici încolo nu se putea face ceva în oraş fără numele lui. Se îndesa chiar şi în chestiile cari nu-l priveau nici pe el personal, nici naţiunea, aşa că o seamă de oameni cuminte începură să i-se ferească din cale.

în stima publică dl Mihail Ulpiu Desmireanu se înălţă tot mai sus. Ajun­sese din încredinţarea fruntaşilor celor mari, să cârmuiască oposiţia româ­nească din judeţ. Se 'nţelege, opinia publică minte de foarte multe ori, şi toţ de-atâtea ori nu-i ascultat un glas

, sincer, din simplul motiv că nu se aude, nu-i desful de tare să răsbată prin povara ce-o scapă din , aripi o glorie mare. Avocatul Marian fu împo­triva acestei alegeri, spunând limpede că dl Ulpiu ne va nenoroci.

Avocatul Marian şi sosise târziu la .convenirea aceea, dupăce fusese pusă conducerea, clubului din judeţ în mâna abilă a domnului director. Mihail Ulpiu Desmireanu şedea între cei dintăi frun­taşi, cu faţa radioasă, fericit, când sosi amărâtul de Marian.

De-aici în colo nu era o conferenţă de-a fruntaşilor la care să nu fi cetit că şi dl Ulpiu fusese părtaş, deşi nu era membru. Unde era o adunare şi se ştia că participă şi vr'o persoană marcantă/ Mihail Ulpiu Desmireanu nu cruţa banii.

Pe la multe adunări auzeai în­trebând:

— Cine e domnul acela străin, cu mustaţa răsucită, ras proaspăt?

— Care ? — Acela de lângă domnul X. de

lângă dl. Y. Ceilalţi fruntaşi erau cunoscuţi după

nume, după fisonomie de partea cea mai mare a publicului.

Dar' pe dl Ulpiu era mirare, dacă din o sută de întrebaţi îl cunoştea unul. Pe semne nu e de ajuns să te îmbul­zeşti între fruntaşi ca să devi popular în ţară.

Din partea înbulzirii acesteia poate să ajungă celebru. Căci, într'adevăr, se ţinea ca scaiul de fruntaşi. Mulţi îi întorceau spatele, multora le venea trău de atâta stăruinţă, şi începea o discuţie cu vr'un prietin, doar s'ar scăpa de scaiul Aşi! Iarăşi şi iarăşi se sălta lângă dânşii.

De se întâmpla, la acest fel de prilegiuri, să se rătăcească prin vr'un restaurant, şi se rătăcea de obiceiu, nu şe aşeza ori unde. La masa unde sta fruntaşul cel mai dintăi îi era locul. Se pomenia numai cu el întinzându-i dreapta:

— Ce mai faci ? într'adevăr' de multe ori stai pe

gânduri şi nu ştii ce să spui de îmbul­zeala unor oameni la noi? Să-i spui pe nume: impertinenţă? Dar e prea aspru şi... poate e o boală.

O duzină de ani Mihail Ulpiu Des-mireanu fuse, oficial, în frunte. în reali­tate din anul al doile mulţi nu-1 mai luau în seamă şi se fereau de el. în vremea aceasta avocatul Marian socoti toate ofertele »mecenatului« şi ajunsese la oribila sumă de douezeci şi patru de coroane!

El dădu publicităţii acestea date şi se făcu un scandal îngrozitor, dar' foarte plăcut multora din fruntaşii cei mari, cari nu-1 mai puteau suferi pe dl Ulpiu. Se convinseră că n'are nici un talent, şi nu-i place să ridice nici degetul cel mic dela mână pentru causa naţională, numai când e vorba să se arete pe sine.

Avocatul Marian, ajutat de alţii, eşise biruitor. Târziu, dar' totuşi Aurul prin foc se lămureşte.

La aceasta lovitură de stat dl Ulpiu Desmireanu nu s'a aşteptat. Şi poate cu dreptul: mai erau şi alţi ca dânsul, el îi cunoştea, şi aceia nu căzuseră însă. Dar' se resemna repede, ca după ori ce durere închipuită. îşi luă con­cediu şi trecuse un an în străinătate »să-şi caute de sănătate«.

Un an a fost în străinătate, ori poate la moşie, — omul nu-i atot ştiutor, un an stătu înfundat prin banca lui, dar' în anul al treilea începu să se ridice iarăşi. Jertfele şi le căata acum între streinii, cari veniau prin oraş.

Dacă eşti om nevoiaş şi ai lipsă de parale cât de multe, să te duci în persoană la banca unde e director Mihail Ulpiu Desmireanu.

Dacă eşti înzestrat cu virtutea răb­dării ai să te întorci cu parale, lată ce se va întâmpla.

Domnul director te va primi în camera separată, — biroul domnilui. Te vei presenta şi dumnealui asemenea, cu numele întreg, cu toate trei epite­tele. Dumneata vei începe prin a ad­mira banca, birourile, oraşul, biserica, şcoala, reuniunile (poţi să spui numele ce-ţi va trece prin cap, există ori ba să nu-ţi pese), avântul economic al jurului, avântul cultural, social al ro­mânilor din oraş.

Dumnealui te va ascultă, tot mu-indu-şi buzele, apoi vei afla din vor­bele dânsului că domnul director e un adevărat erou, că e sufletul oraşului, a jurului, a instituţiilor, cu un cuvânt a ce vreai dumneata. Dumnealui aleargă, n'are o noapte de hodină, jertfeşte bani, mulţi bani. în tot ce vezi dumneata bine e meritul lui. Are să-ţi ţină o ca­zanie nesfârşită, dar' dumneata să fii cu răbdare, să înalţi din sprâncene, să trasai uimit din cap, să slobozi câte-un oftat, şi când vei auzi în urmă fraza: »Ei domnule, cu jertfe multe se sus­ţine focul sacru pe altarul natiunei«, —-ei bine, când vei auzi fraza aceasta să ştii că ai scăpat! Şi dacă nu l-ai contra­zis nici odată să fii sigur de parale.

Iţi vei spune apoi păsul.

— Ah! pentru tineri inteligenţi ca dumneata, o face cum se nu. Şi te va pofti să rămâi, el va eşi la funcţionari, într'o clipă contabilul prim va face so-coata şi documentul, iar cassierul îţi va număra paralele.

Dacă n'aşi fi spus acestea înainte, dumneata tot ai pricepe realitatea dacă, înainte de-a trece pragul, ai întoarce puţin capul peste umăr. Ai vedea atunci priviriie de ură adâncă ce ţi-le trimit şi dumnitale funcţionarii, pentrucă te-ai aflat o clipă lângă domnul director şe­ful lor.

în oraş se vorbeşte c ă e foarte Nu ştiu de fac bine că-1 denunţ tiran cu subalternii săi domnul Mihail onoratului public cetitor. Ulpiu Desmireanu. I . A g â r b i c e a n u .

S O N E T

Şi ce-i vieaţa decât o vâltoare în care pururea ne războim Cu cei ce ne 'ncunjoară şi voim Dorinţa să ne fie 'nvingătoare.

Spre-acelaşi scop etern ne nizuim în drumul ei şi căi fascinătoare Nădejdii şi himere orbitoare Ne amăgesc simţirea, cât trăim.

Aceleaşi datorinţe nesfârşite Şi-aceleaşi legi de veacuri le urmăm tn goana cea nebună pentru pâne.

Şi câte visuri ne mai împlinite Ne urmăresc — dar veşnic nu 'ntrebăm Pe ziua cea de-apoi ce ne rămâne!!

VIRGINIA GRIVASE.

ZBT IB

O D A L R A F R O D l T f l Traducere liberă după Sapho.

0 , tu al cărei tren e curcubeul Pe veci nemuritoare y\frodită, Din cupa ta de Zeus dăruită

Adapă-mă!

Ga paserile repezi, înhă mate ba carul tă u de aur să coboare Spre lumea otră Vitelor isv'oare

Din inimă-mi!

Mi-e stânsă par'că flacăra Vieţii Şi simt durerea 'n suflet cum îmi sapă; Pe câmpul Vieţuirii toarnă-mi apă

Să crească flori.

Suride-mi din obrazul tău cel sfânt Şi nu câta favoarea ce ţi-aşi cere — Din cornul prisosinţii mângăere

Intinde-mi;

Şi Vino — de-ai Venit măcar Vre-odaţă;— Şi glasul cel auzi tu mi-1 ascultă; In faţa mea e multă jale, multă —

îndură-te,

Găci lumea ia pe Sapho drept ce nu e, Iubirea mea stă 'n cumpănă cu ura Şi de-ani întregi Vândută - mi este gura;

0, statue

Plecând din casa tatălui tău, Iasă Să - ţi fluture ursita mea pe gură, , Să-mi stângi în piept pornirile spre ură:

îndură-te,

Aprinde-ţi ochii, ochii tăi de piatră Şi mişcă-ţi buza ta încremeniţi — Spre ceruri ruga mea dispreţuită

Inalţe-se.

ION flh—QEORQE. m

D E C E B A L roman original istoric,

(Continuare) de l o a n P o p - F l o r a n t i n .

Decebal porunceşte acuma:

— Treceţi cu toţii la altarele dela peşteri; iar de ruguri şi de arderi în veci să nu mai aud! Bicilie, tu remâi lângă mine. Bicilie, — Spontis... e bine înmormântat el, Spontis?

— Măria ta, capul meu ţie chezeşie, că de Spontis nici ai să mai visezi de acuma înainte.

— Eşti bine încredinţat de aceasta? — Cum numele meu e Bicilie, aşa, Spontis

e oale şi ulcioare... Cu veste mare pe buze, iată iscoade sosite

dela Roma cetate:

— S'a stins gârbovul împărat, taica Nerva; şi al sfetnicilor mare divan ferbe, ca pe cine ar înălţa în al împărăţiei scaun? în aceste zile, sabia ocârmuirii o ţine al reposatului craiu fiu de suflet, ghineraru-minune, Traian, dela Gvadal-cvivira la Tiberea chemat. O seamă din boieri l-au îmbiiat cu al domniei toiag; el însă tremură şi se teme a-şi ridica pe frunte cununa, căci el nu e vlăstar de crai, nici e din hotarele itale, şi ştie, că o tagmă de bărbaţi fruntaşi într'altă parte clipesc să deă cârja crăiască; ştii tu, doamne, înspre cine?

— Nu întrebaţi; ci numele lui la picioarele mele-I aruncaţi; căci eu şi pusei mâna pe sabie, să-i arăt terna acestui nou aflător după scaune domneşti. Numele lui!... Ce? Graiul v'a îngheţat? Numele lui mai degrabă! Spre cine ochesc tag­mele nebune? Spre care nou hoţ de domnii?

— lată Măria ta, spre care hoţ de domnii. Numele lui? Priveşte în oglindă. Numele lui e Durpanie Decebal. Eşti tu, voivoade.

— Eu?... De aur gura vă fie! şi a voastră — jumătate de prorocie la soare să se desfă-şure; din vis, aieve să se descopere!... El? un venetic? un pescar de pe maluiile Manzanarei! El să-mi sară în cale? Au dânsul cu fiuerele cân­tăreţilor cataloni ? bir de haraciu a smuls dela uriaşii din Laţium ? Nu eu? Nu cu ai voştri fraţi ? nu cu ale voastre neguri de lănci şi de săgeţi? — El? un vântură-Iume ? A! flăcău vânător, mare vultur la ochiu ai luat!

O zmerită vorbă, Bicilie îndrăzneşte a zice: — Să ştii, o doamne, şi să ţii în seamă:

ghinăraru Ulpie e ca spada ta! N'ar fi oare mai înţelepţeşte, ca tocmai tu să-i trimiţi cel d'ântăi, plocon de plecare? şi daruri de frăţie? Pentru tine, scaunul de domnie a Romei ar fi o — co­moară de jăratec! Să te temi de vulturii latini!

— Ba pe mine tocmai pe cuibul lor gândul mă chiamă. în aşa vârtej uriaş, mă zgudue o sete, ale mele zile să le încheiu. Când? Fie, şi mâine! Căci a mea bucurie de traiu, demult, sub terna neagră s'a îngropat. Chemaţi pe uriaşul. EI, lung în fluere, drumul la Tiberea mai iute să-1 măsoare.

Alergătorul chemat se înfăţoşa. Decebal îi porunci: — Pe cel mai aprig şi mai înalt al meu

fugar să încaleci, şi spre Italia în zbor! Unde roibul tău va cădea, rupt de drum, tu drumului singur să te aşterni, până în al Romei mare sfat; iar acolo, aşa, dela mine să cuvântezi:

»Ai Daciei credincioşi birnici, ascultaţi! nouă solie dela ţar Decebal. Ca să vă uşuraţi de greul gând de haraciul, ce-i sânteţi datori, cheile ce­tăţii voastre lui să i-le trimiteţi; lui, stăpânului Daciei şi al Romei; părintelui geţilor şi al vostru«. Ca un soim să zbori. Robul lui Nerva Cocceiul, veneticul spaniol să nu apuce a fură mantia de împărat.

— Aşa voi face, mare stăpâne, — încheia drumeţul, — ţ,i apoi potecele îmbucă spre ţinta lui.

Bine nu apucă a se dăpărtâ, şi un alt get fugaciu soseşte, obosit, aproape sufletul să-şi dea.

— Mărite doamne, strigă acesta; dela Roma eu vin: şi, ascultă, câte acolo s'au întâmplat.

— Sfârşitul tu spune-mi-1 întâi: Traian e în pământ?

— Traian e pe treptele jilţului împărătesc, — si vre să se scoboare.

>

— Aşa e şi drept. — Dar toate tagmele, bătrânii, ghinerarii şi

înţelepţii împărăţiei —

— Ce? îl alungă îndăret la păstorit? în Spania lui ?

— îl ţin cu de-asila. Un buciumi Alţi doi drumeţi. Soli dela al

Laţiului mare sfat! — Ci cântaţi-mi grăbiţilor vecini. Ce-mi

aduceţi dela argaţii lui Domitian ? — Iţi aducem porunca, să dai îndărăt sacii

cu talanţii, ce ai luat. Zidurile, ce ai ridicat, cu fruntea spre noi, să le dărâmiI Săbiile, lăncile, scuturi, arcuri, şl cucure cu săgeţi, cu tot cu carăle, câte ai luat dela Domitian, înapoi să le trimiţi; că de nu,

— Ei, să audi .Cântă înainte. Că de nu — ? — A ta ţară potop şi pârjoli — Sol neobrăzat! pe speriate te aşterni?

Ei bine, să te întorci de unde ai pornit. Spune stăpânilor tei, cu sabie la sabie să-mi vină; că eu, că a mea seminţie, atunci vom şti de frică, numai atunci, când bolta tăriei de sus în bucăţi se va sfărma, şi pe capetele noastre se va pră­buşi. Ba, îţi jur, că nici atuncia nu! Aşa vorbă tu dela mine să le ducii

Preotul Deceneu grăieşte acuma şi el: — Măria ta, semne rele. Tu să nu te

arunci în răsboiu cu latinii, pe cât sufletul lor e nebiruitul ghinărar Ulpie Marcu.

— De aceste să nu-mi cânţi, părinte; căci, dacă mi-aş întoarce cuvântul de răsboiu, ca un nemernic, un râs dela Tiberea până la Nistru pe obrazul meu l-ar stropi. Tu să stai la colţ de altare; iar mie, calea — ursitei deschisă să mi-o laşi...

Cei adunaţi se împrăştiară. Decebal trece singur la mormântul crăiesei Ilmionia. Gândurile lui sub mare apăsare:

— Pe grea o cărare a mea ursită o porni; tot din al meu nespus alean pentru tine, neuitate luceafăr apus! Dacă scris este, să prind diadema Cetăţii-Crăiese, pe al tău scump nume, ca dulce prinos, am să ţi-o aşez. Iar dacă ursit este, ca din această mare învălmăşală în ţărână să mă pogor, focul de pe sufletul meu se va potoli; şi eu, cu o zi mai înainte, lângă tine, în lumea veşniciei...

Nouri.

Mare adunare de sfat în capitolul din Roma cetate.

Intr'un colţ, după un stâlp, un obraz ca de cocon de domn străin la faţă, învăscut în mantie ca ale pământenilor.

Rugăminţi fruntaşii îndreptară cătră Ulpie Marcu, oaspetele venit de departe:

— lea în mână, ghinerare, sabia împărăţiei, şi puneţi pe frunte cununa ei de aur; urcă trep­tele la scaunul lui Nerva, a părintelui tău de suflet, — şi pe noi, pe toţi, zile de mare veleat răsări-vor.

— Innălţaţi pe altul în scaunul domnesc; iată, pe Lucie Anton. Mie lăsaţi-mi sabia de ghinărar, şi să stau aci, pe trepte lângă el.

Un buciumi Sol dela al geţilor căpetenie. Ce aduce el dela creasta Carpatului?

Acum, senatorul Agorias începe a cuvânta: Boierilor, înţelepţilor ghinărari şi coconi,

hotărâţi-vă odată şi bine. Primiţi scoborârea ghi­nărarului. Rămână el, cum a zis, sabia împărăţiei; pumnul ei; buzduganul Romei. El nu e viţă de crai; nici măcar de neam laţian. E spaniol. E străin. In scaunul domniei să înălţăm pe un vlăstar de ţari. Noi plătim bir de haraciu, ca unui stăpân, ţarului Geţiei, neamului Daciei. Să-l alegem pe Decebal, viţă din atâţia puternici crai. Pe el îl aveţi d'agata, stăpân. Haraciu nu-i veţi mai plăti. Şi încă una: cu el In frunte, aveţi toată Géto-Dacia în palmă; ba el şi cu al Pârtiei despot la luminoasă împăcare ne va duce. Aşa. Mulţi ani! Durpanie Decebal, împărat al Romei.

Bine nu încheia Agorias, şi iată vorbele solului dacian:

— Romanilor, latinilor, auz îmi deschideţi, la minţile voastre să grăiesc. Craiul-minune, cum n'a mai văzut lumea altul ca el, ţarul Durpanie Decebal, al meu puternic stSpân şi al vostru, vestire vă trimite: plată de bir, de haraciu, de astăzi înainte îndoit să-i trimiteţi, decât până acum; tot câte doi saci, în loc de unul; patru saci, unde erau doi. Cetăţile cu colţii întorşi spre noi, spre al soarelui răsărit, la pământ, ternei să le culcaţi. Ori, ca mai cu miere să vă treacă acest pahar de pelin, închinaţi-vă Iui, la al nostru şi la al vostru tată si mare stăpân.

— Sol smintit I strigă ghinăraru Lucie Anton. II auzi tu? ghin arare Ulpie; chesare Trăiau; urcă treptele scaunului domnesc, şi în­gădui, în zece bucăţi acü să ţi-l dăm.

— Nu, fraţilor. Sfântă-i a lui faţă, căci e sol; e obrazul stăpânului seu. Cu gura lui vor­beşte acela, care l-a trimis.

Acum iarăşi selbaticul: — Cerşitor de scaune împărăteşti, chesar

de bâlciu; nu tu, ci al meu despot e viţă din ţari; şi nu noi vouă, ci voi nouă, haraciu, ca slugi, ne trimiteţi. Voi fără zăbavă nici popas,

desagii cu talanţii să mi-i daţi; şi, pe deasupra, pentru a îmbuna mânia leului dela Sarmis-Ege-tuza, trupul acestui vântură-tartar de pe treptele scaunului împărătesc. Auziţi: trupul lui!

— Turbat-ai? Să taci; o, tu de codru juvină!

— Voivodului dela Dunăre să vă plecaţi! — Eşti obraz de trimis, de cutezi aşa a

grăi; altfel, în bucăţi te-at vedea sfârticat. — Acü, pe acest — nefăcut împărat, în

pământ! şi apoi, ca de o mare sărbătoare să resuflaţi!

In clipa următoare, ghinărari şi mari sfetnici pe umere pe Traian îl ridică, şi, urcând treptele în zbor, în scaunul împărătesc îl aşază.

Faţa lui — ca păretele alb. Cu graiu par'că-i altul — începe:

— Ascultă, trimisule al geţimei; ascultaţi şi voi, ai împărăţiei părinţi, ai sfintei Cetăţi temelie şi stâlpi, — cumpăna din sufletul meu, acum, iată, s'a aplecat. Sabia Romei — o ridic; pieptul meu în faţa lăncilor duşmane! Pe acest sol în sfântă pază până la hotar să-1 duceţi. Şi acuma, de încheere zic şi eu: Toţi duşmanii selbatici — la pământ! Atotputernicul al lumii părinte, el îi mai ierte; căci numai oameni pe acest pământ, şi nu fiară, aceasta voim!

— Amin ! strigă toţi cei adunaţi, — numai oameni pe pământ, şi nu fiară, aceasta cu toţii voim!

Solul, ca suflat, în goană plecă. Străinul pitulat după stâlp, şi el, cu paşi

molcomi şi grăbiţi, şe furişază dintre gloate; apoi apucă drumul spre ţinuturile dela meazănoapte, ţîntă cătră a geţilor vizuină.

Sosit între zidurile Sarmis-Egetuzei, iată-1 în curţile crăieşti, în faţa lui Decebal.

In tainică sfătuire acum amândoi. — Ascultă, scumpul meu, zise Decebal, să

ştii că ne apropiam de puntea dintre vieaţâ şi peire. Cu tainici făptaşi tu drept la cuibul — căprarului ispaniol să alergi, şi să-mi aduceţi oasele căpăţinei lui. Apoi, iată-ne altoiţi cu al Italiei de domnie toiag L'om lua, în două cu tine. Credincioşii mei făptaşi, cu cuţitele lor la brâu, să-mi aducă zisele oase sfărâmate, — ori —

— Ori? — Ori — semne despre peirea ta. La drum

acuma; şi noroc, cu al nostru sfânt din nourii cerului, Zamolcse Astreu !

Să-ţi păzeşti capul Traiane; căci, trei obraze — de tine cu paşi de lup se apropie... lată-i

sosiţi în faţa împăratului. Doi paşi încă, o clipă, jungherul ascuns al celui din fruntea lor luceşte şi se ridică să izbiască în pieptul alesului.

Cine cade însă în a doua clipă, străpuns de un fer?

Cade însăşi fiara ucigaşe, cu pieptul sfărmat de pumnalul tovarăşului seu.

— Cine eşti tu ? îl întreabă împăiatul pe acesta. Cum te chiamă? fiul meu.

— Sânt Decidav, al lui Decebal fiu. — Şi mă acoperişi pe mine? tu al lui

Durpanie vlăstar? — în Cetatea ta, al dreptăţii suflet am

sorbit. — Şi venişi braţ la braţ cu acest rătăcit?... — De nu veniam eu, călcându-mi pe inimă,

azi tu nu mai erai.

Nu se mai poate îndulci Decebal de blânda adiere a somnului. De aceea, nu trece mult, şi dă aşa porunci:

— Oştirile de mare răsboiu să se gătească, şi spre văile Dunării să se coboare!

Din dealuri şi din piscuri, bucinătorii dau chemarea, — şi cetele dacilor, pâlcuri se închiagă, de luptă pe moarte însetaţi.

Buciumele, sute şi mii, chiamă şi pe luptă­torii din ţinuturile împărăţiei, dela marea Atlantei, până peste Marea Roşie şi Marea cea Neagră; să alerge cu toţii întru paza Italiei şi a Cetăţii-Mame, mama neamurilor.

Şi se pornesc pâlcurile şi steagurile, şi curg şiragurile lor; păduri de piepturi; codri de lănci şi de buzdugane.

Şi unde se ţese greul lor, inima armadiilor, iată Idolul tuturor; taica împăratul Traian.

Roată ei se orânduesc, în frunte cu sutaşii şl ghinărarii; şi apoi le cuvântează închinatul lor căpitan:

— Odrasle ale împărăţiei, un selbatic vecin stă să dea foc şi pară pe ale noastre, pe ale voastre vetre şi hotare. Pe zeci de alte neamuri ei crunt le-au rezbit; iar azi, rândul e la noi. Lăsare-aţi voi, ca lupii să sfâşie, să îngroape a noastră moşie? Ei să joace? şi noi de a lor ghiare să gemem zdrobiţi? Pe ai voştri copii, pe câţi vii i-ar prinde, ei să-i dea în vârf de săbii ? — Ei bine, eu focul vi-1 arătai; voi cum îmi respundeţi?

Precum muge furtuna peste valurile mării în turbare, cu tunete în strune-i, aşa respuns durdui înspre nouri din piepturile a zeci de mii de feciori:

— In Iad toată hordat Numai asta ni-i vorba! Vetrele le dăm în

pază Ia mame, Ia soţii; iar noi, toţi, ca unul, pornim să dăm ochi cu ei.

— După mine, copii! le zice împăratul, şi fără zăbavă Ia drum pornesc, dânsul în fruntea lor.

— Dar, chesare, şi tu pe jos? Urcă-te în şe. Iată-ţi aprigul tău şoim dela Medina.

— Nu. Ci, ca voi toţi, merg şi eu pe jos.

»Remas-bun!«

Pe praguri, în Roma, la a lor scumpe mame, Ghenunchii aşază feciorii în arme. — Rămâi sănătoasă! de bine s'auzim! Noi de-astăzi vieţei îi dăm un »Amin \«

— Pe scuturi scumpi fii, noi de lacrimi mărgele. Le aduceţi la braţe, ori vă-aducă pe ele! Din plete şuviţe 'n păstrare ne daţi, în groapă păşind voi n'eţi fi uitaţi.

Convoaie, convoaie, valuri, valuri, cu focul în suflet, oştirile se înşiră, să sfarme cârdurile cruntelor fiare

Zid de valuri.

Adânc apăsat sufletul lui Decebal. Ochii Iui în veghe.

Un vestitor se înfăţoşază. Grăbit, însetat, Decebal îi aruncă întrebarea:

— Ucis e Traian? — Mărite Doamne, Traian vine, în fruntea

unor oştiri cât negurile, trei teri de odată să îmbuce!

— Şi să se înece cu ele; aşa să-ţi torci firul crăiniciei tale. Şi dacă fălcile Iui nu se vor rupe mai înainte, spumele Dunării mele îl vor înghiţi, cu toate ale lui afurisitele potăi.

— Doamne, pe a spumelor înşelători bul­buci să nu te razimi.

— înainte de mine, el, haiducul dela stân­cile munţilor Gvadaramei, el, cu cârdurile lui, să se teamă de acele corăbii lunecătoare.

— Nu tremură el de frica lor; ci vine, şi vine, şi vine.

— A zburat el dincoace pe malul meu ? — N'a zburat; căci aripi nu are: însă — — Dacă nu i-au crescut aripi, avem când

drumul să-i curmăm.

— Nu mai avem, când; pentru că el peste spumele legănate, pe punte de şeici, cu ale lui groaznice legiuni, ca o vântoasă se avântă:

— Aşadară, — aşadară — se deschide — calea — spre — ceea ce e visul meu...

Fruntea oştirilor dace e gata de pornire. Ghenunchii, ei pleacă spre sfintele altare, Şi cântă, pe un vers din hotare 'n hotare:

Rugá: »Zamolcse, al nostru din stele părinte, Spre tine cădem; tu iară aşa, ca înainte, Cu sfintele-ţi mâni în nou har să ne ţii; Tu Daciei adauge-i noi împărăţii. Dă ciuma, holera, ... lângoare Pe duşman, să-I vezi, mâni buluc el cum moare.

Cu ochii Ia craiu, toţi, din zori până >n zori! De a zice »La luptă!» — pe moarte, feciori! Sub steaguri, deschise fălci tari de balaur, Pe italele horde 'ntr'al iadului staul! Ajută, din nouri, tu, Meitras, tu, Astreu! Daţi moarte de-acum! Aşa vre Dumnezeul*

Şiraguri de luntri, de barer, de plute, de şeici, brâuri late peste undele Dunării; punţi cul­cate pe ele; iar ostaşii dinţară Laţiului şi a toată împărăţia, ca nişte lanţuri de roi şi de convoaie, pasul pun pe râpile dela meazănoapte; vetrele geţimei să cutremure. Aceştia, iată-i sosind şi ei

întregi legiuni mai grăbite, voiniceşte, în not, vaiurile spintecă, şi apoi, cad, înecaţi jumă­tate, cu frunţile şi pepturile despicate sub ploaie de săgeţi, sub grindini de lănci, de bolovani din praştii; numer jumătate însă calcă pe râpi, se acăţară pe stânci, şi apoi piept Ia piept, caier fioros cu turmele de păzitori ai marginei. Latini, cu paloşele sfarmă, geţii cu cuţitele cele strâmbe, cu moarte pentru moarte răspund.

In spărturile rândurilor, alţii, strânşi ghem se aruncă, şi apoi, ca un colac de oţel, zidurile de piepturi peste movili de oase, duc cruntul şi sângerosul măcel, şi-1 ridică tot mai sus peste deschisele câmpii.

Cu pietroasă cerbicie se răstesc geţii zbu-rătuiţi de prin cuiburile lor:

»Dai tu pentru Italia ta, Dau eu pentru Dacia mea!«

«Atotputernice Zamolcse, la a noastre tari arme, Le ajută, pe italul balaur să-l darme«.

r

Dau groaza ale dacilor crâncene steaguri: fioroşi balauri, cu fălcile căscate, pe deasupra rândurilor.

Dar Romanii, la privirea măreţului lor că­pitan cu sufletul aprins, cu ochii ţântă la vulturii din vârfurile steagurilor.

Viteazul lor împărat pas nu se dă din fruntea lor. Ei îi strigă:

— Al nostru scumpe tată, tu nu-ţi pune peptul înaintea tuturor în drumul săgeţilor omo-râtoare. Stai să purtăm noi un zid dinaintea ta.

— După mine, copii! atâta le răspunde îndrăzneţul şi necutremuratul ghinărar.

Vulturii cu balaurii.

Jumătate din seama pământenilor mijesc în cetăţi închise; pândind din turnuri pe depărtări.

Ca furtuna, armadiile itale deschid ferestre la ziduri; salt dau peste şanţuri, cu scări urcă peste păreţii mai înalţi şi mai îndărătnici. De ale lor lovituri, în fugă, se văd sparte, platoşe, zale şi coifuri. Peste alte valuri de bolovani grindini de pietriş zvârl cu praştii uriaşe cât carăle. In alte cetăţi, berbecii cu capul de oţel dau spărturi, deschizând porţi de năvală înlăuntru. Acolo apoi, nouă cumpănă, ghem, rostogol, pe vieaţă şi moarte; săbii în săbii, paloş în paloş, piept la piept; de »rämas-bun!« horcăituri, movili de oase; de sânge păraie. Sutele de mame rămase arse de jale, sute şi iar sute de soţii rămase văduve; cu ele, cu toate, copii remaşi fără tată îngrijitor.

Pe şesurl, valuri, valuri, călăreţii îmbrăcaţi în cămeşi ţesute din zale de oţel; în caier de moarte cu lăncerii romani.

Coasa morţii pe amândoue părţile câmpului. — Geţilor! strigă sutaşii itali, puneţi săbiile

la picioarele noastre; căci altfel toată a voastră ţară un pustiu va rămânea.

— Niciodată! — răspund ai lui Zamolcse robi. Mai bine cu toţii din aceasta a plângerii vale plecăm.

iarăşi sosesc din cercetaşii trimişi, la al Daciei cap; şi câte îi mai vestesc de astă dată?

— Porinţi lupii itali pela târgul Vitninatei, ca vântul ajunseră la Lederata; ghinerarul aces­tora Licimie Sura, praf şi risipă dedű în ai noştri luptaşi, lată şi alţi căpitani de şerpi: Claudie Livianu, cu Luzie Cvietu. De ale lor turbate muşcături, în praf tăriile Tibiscu, Bersobia, cu Puntea Augusta, cu Bubal-Cap, şi cu Agnava. Ieri, Liberie Macsim la pământ dete turnurile Drubetei;

sânge şi scrum Egetea; pustie Arcidava, teciuni şi cenuşe Centum-Poteia... Ce porunci ne dai ? stăpâne.

— Pe şesnrile Tapiei ghinerarii mei să-mi rânduiască armadiile. Acolo, cumpăna ursitei vreu să o apuc, şi spre ale noastre altare să o plec.

Crăişorul Decidav număra pela cincisprăzece primăveri.

Destul a ţesut văile şi crângurile Daciei, vânător, cu cosorul în mână şi paloşul la şold. I-a bătut ciasul, să o iee peste lume.

La drum dară, întăi spre răsărit şi se opri la curtea craiului Pacor, al Pârtiei rigă şi despot. Trecu cnezişorul, de aici, şi schimba plaiurile părţilor cu câmpiile şi văile Italiei. Razele soarelui de aici îi robiră sufletul şi gândurile; şi el nu mai călca drumurile pânâ la Carpaţi, decât din an în an; mai mult dus de dorul de a vedea şi mângâia pe a lui scumpă sorioară, veşnic în­tristata domniţă Dochia.

Sosi acuma ziua, în care doi nouri încărcaţi şi aspru încordaţi năvălesc unul în capul altuia; unul nour de vulturi mânioşi, altul de şoimi, ru­giniţi în porniri de lupi veşnic hrăpăreţi.

Şi e crâncenă, în revărsatul zorilor, răpe-zirea supărării; şi e aprigă apărarea vetrei; se clatină cumpăna biruinţei; dar la căderea umbre­lor amurgului, fălcile de balauri din vârful ţepelor de steaguri — terna muşcă, în loc de piepturi italei

Zbor dau, după această zi, vulturii latini, suflând şesurile şi câmpiile; întinzându-şi pânza tot mai sus, spre inima lumei geţiane.

Pe cei îndosiţi după movili de trunchi, acolo îi string în braţe; grinzile şi stâlpii cu securi le sparg, şi lor suflarea pe veci li-o sting.

Un burete sfărmat.

In drumul seu neînîrânat, biruitorul soseşte, într'o bună dimineaţă, la poalele unui crâng. Acolo vede venind spre faţa lui un trimis, călare pe un catâr.

Sosind solul, ridică în mână un mare bu­rete de cei laţi, şi ceteşte de pe el:

»Răvaş dela ţarul Decebal, ţie, împărate Marcule. Vestire îţi dau, că neamurile burilor, al bastarnilor, şi altele, mână în mână cu mine s'au legat, şi au jurat nouă tuturor apărare, lntoarce-te, de unde ai venit«.

Aşa scrie al meu despot. Primeşte, Măria ta.

Ceteşte Traian pe burete; 11 rupe în bucăţi şi-I dă solului îndărăt

— Aşa să-1 duci stăpânului tău. Trimisul se întoarse la Decebal. Acesta, în­

ţelegând viforul, grăieşte cătră sfetnicul său Bicilie:

— Trimite, iubitul meu, solie mai tare. — Trimite-aş, drept plecare adâncă, stolde

fruntaşi, cu părul tuns? boieri? pălărieţi? — Nu, scumpul meu; că prea jos m'aş

umili. Trimite din pleavă, netrebnici şi rufoşi, şepcari. Nu vreu să-i dau răgaz, de a se îngâmfa, tn hotarele mele.

Sosesc şi zdrenţeroşii pletoşi, cu barba şi părul zbulturat, în taberă.

Văzându-i, împăratul, in pripă îi întoarse pe calea, pe care au venit, zicându-le:

— Cine v'a.trimis, îl paşte de moarte un păcat.

— Auzişi? frate, răspuns de balaur, care ne stringe, să ne sugrume!

— Acuma e târziu. însoţite de boieri, tunşi şt pălărieţi, să meargă o cunună de mame, cu copii în braţe. Aşa poate îl vei îmblânzi.

— Trimite, aşa solie, sfetnice. Soseşte în calea Crinitului mare alaiu de

rugă; fruntaşi bătrâni şi mame cu copiii lor pe braţe. Cad cu toţii în genunchi şi-i strigă:

— împărate! milă! pentru feţele acestor ne­vinovaţi copilaşi. Milă! tntoarce-ţi tabăra; să trăim şi noi în faţa soarelui lui Zamolcse-Astreu.

Cu sufletul sugrumat, puternicul oştean pri­virea îşi întoarce, o lacrimă furişe Îşi şterge, sub jurământul din Roma sufletul îşi ascunde, şi,* ne-întors cătră cei cu solia, poruncă, cu pripire, şopteşte lui Longin, în pază să ducă tot convoiul afară din taberă.

Leul înghenunchlat.

Nou foc peste sufletul lui Decebal, la întoar­cerea celor trimişi.

— Bicilie, să iai tu al rugii toiag. — Eu? nu sânt bun. Fă, despote, o zi, pe

placul lui. Du-te, tu insu-ţi, şi cazi la picioarele lui, că aşa se va întoarce; noi vom răsufla, şi răgaz va fi, să ne ferecăm spre a-1 zdrobi apoi.

— Eu să mă duc Ia el? Dar zărindu-mă, turbarea are să-1 încungioare.

— Nu turbarea, ci trufia; şi, de mândrie, îţi va asculta ruga.

— Să fac cum zici tu şi de astă dată.

Torid, Alastor, ...toţi capii păşesc, să-1 în­soţească, drept alaiu crăiesc.

— Nici nnul cu mine nu va merge. Mă duc singur. — Zise şi plecă.

Cozmir, sutaş din paza curţii, porneşte, cu ceata sa, după el, zicând:

— Eu merg şi fără a ta învoire. — Un paş mai fă, şi — t e - a m sfărâmat.

Neascultarea pe nimene să înveţi! Toţi rămaseră încremeniţi.

Trâmbiţe — dela fruntea taberei romane. Mare veste, al nostru chesare: vine însuşi

lupul cel mare, Durpanie Decebal! — Drum neted îi deschideţi, în . pace

să-mi vie. Larg cerc de ghinărari şi căpitani în faţa

lui Traian. In mantie albă, în arme şi in podoabe de

ţar. al seminţiei geţilor craiu şi despot, cu fruntea ridicată se opreşte în faţa împăratului vulturilor dela cetatea sfântă. In dreapta lui lance, în stânga un steag roman.

— Chesare, sfatul nepătruns al celui din cer ţi-a hărăzit cununa biruinţei. lată-mă, venit, să oprim greaua plânsoare a două împărăţii. Capul meu Ia a tale picioare. Steagul dela Cor-neliu Negru luat, ţi-I înapoiez cu a mea mână.

— Doamne, strigă în acea clipă unul din tagma vracilor vindecători, din dacii răniţi ne mai sosesc; şi nu ne mai ajung cârpele de oblogeli.

— Iată mantia mea; croiţi legători şi din-tr'ânsa, şi să-i oblogiţi fără zăbavă. Iar tu, De-cebale, talanţii pe strâmbătate luaţi să ni-i întorci, măsuraţi pe veleaturile dela Domitian şi mai în­coace; lăncile, paloşele, buzduganele, vravurile de praştii de cele mari, să mi-le trimiţi cu meşteri cu tot. Din cetăţi întărite cu ziduri, cu turnuri, cu şanţuri, cari îşi arată colţii spre noi, la pă­mânt să le netezeşti.

— Aşa voi face, chesarul meu. — înţelegerile jurate cu alt neam împotriva

noastră să-Ie rupi. Prietenilor noştri prieten, duş­manilor — duşman.

— Împărate, vorbele tale în sufletul meu. — Pe a acestor făgăduinţe sfinţenie să-mi juri. — A iadului blesteme să ceară a mea

gură, pe o clipă măcar de voi fug) de aceste juruinţi. Şi — iată-mi cununa de aur a crăiei mele, la picioarele tale. La a ta faţă, priveşte, ghenunchii chiar mi-i plec, şi până nu-mi ierţi

toţi paşii, ce-am făcut până atunci — pas de aci nu mă mişc.

Chesarul se pleacă, de braţ îl ridică, dia­dema pe frunte-i aşază, şi grăieşte:

— Nimica, din această clipă, la a noastre seminţii să nu se mai întunece. Ca fraţii, ai lor fii cu toţii să fie. Iubiţi căpitani, buciumaşilor, crainicilor, vestitorilor, vorbă pe toată tabăra şi peste hotar:

— »Opriti toate săgeţile în tolbă, paloşele în teacă, şi săbiile la brau«.

Şi acuma, Decebale, ne întoarcem la mama Roma. Vei fi al nostru oaspe şi chezeş, până când căpitanii şi vătavii tei nu vor îndeplini toate câte mi-ai juruit.

Muşcat de şerpe, n'ar fi strigat craiul mai avan, decât la vorba de pe urmă a împăratului.

— Tarandul, ochii dacă mi-ar înţepa, n'ar fi mai aspră spaima mea. Cum ? Tu ? Traian Crinitul, îmi zici să fac aşa paş? Au nu şi copiii de pe drum de a plevei râs mi-ar face parte? »Pri-viţi! ursu în cuşcă! Hai, priviti!« — Dar uiţi una? Cu braţul armat, tu în luptă m'ai prins? Au nu eu, ţarul geţilor, din a mea voie, aci, ca sol, am păşit? Răspunde!... Iţi cer, să-ţi îndrepţi cuvântul. Eu cu jurământ m'am ferecat; şi tn vieaţa să-mi iai? Pe neaşteptate? Pe furiş? Un Traian n'are să-şi înnegureze numele cu aşa fărădelege, care ar striga peste lume şi ţară! Atâta am zis... Ba, mai mă ţine şi o sfântă patimă: să nu văd un soroc mormântul ei... scumpul ei locaş de veci, să nu-i sărut terna, simt, cum mă încongioară negurile morţii...

La aceste cuvinte, un cutremur zgudue şi sufletul lui Traian, cu gândul zburat departe. In clipa ce urma, dă un suspin adânc, aruncă ochii înspre Cetatea lui din depărtare; apoi, cu o pu­ternică hotărâre de suflet, se pleacă la înspăi-mântatul craiu, îl sărută pe frunte, şi-i zice:

— Scumpe frate, cuvintele tale mi-au pă­truns în suflet... Mergi cu Dumnezeu. De cumva însă nu vei asculta, atunci ai dat sfârşit Daciei. Aceasta să n'o uiţi!

— De noi asculta, am ucis Dacia, cu a mea mână în veci afurisită. Aceasta, o clipă n'o voi uita.

Întors în tabăra sa, Deecebal, fără întârziere, începe nişte tainice vorbe cu Bicilie. Iar a doua zi e pe drum, şi nu se opreşte până în crângul cu mormântul cel închinat inimei lui.

Sosit aici, se pleacă în ghenunchi, sărută terna cea scumpă, şi stă apoi aşa îndelung, în

amare suspine, în grele amintiri şi sugrumătoare de cuget mustrări.

Un răvaş.

Soarele e de o suliţă dela răsărit. Fruntaşa între fruntaşele Cetăţil-Mame, ocâr-

muitoare în casa împărătesei, Augusta Olimpica, pleacă dela ale ei case grăbită. Când la poarta curţilor împărăteşti, un tînăr străin îi dă în mână un răvaş, zicăndu-i numai atâta:

— Pentru împăratul. Augusta se înfăţoşează la împărăteasa Plo-

tina Pompeia şi-i grăieşte: — Stăpână, iată un răvaş cam tainic. Mi-1

dete un călător de neam străin, zicând, că e pentru împăratul. Ţine, Măria ta.

Plotina ceteşte: »Imparatul să se păzească de boierii Jupan

Fronto şi Jupan Ostilie; căci ei ţes rezmiriţă, sabie pe capul lui. Nici de Agorias să nu se apropie.

Intr'un suflet Plotina — până la Traian, şi-i dete nepreţuitul răvaş.

Fuge el cu ochii peste cuvintele de pâră, şi apoi întreabă pe soţia sa:

— Dela cine-i răvaşul? — Dela un călător. — Bine, scumpa mea. Am şi ghicit, cine 1-a

trimis. — Cine? doamne. — A bună seamă Decidav, cocon tiner,

trecut la noi dela Dunăre. Dar tu să nu porţi nici o grije. Lasă pe mine.

Uneltitorii.

in curţile marelui sfat, împăratul dă seamă dinaintea divanului bătrânilor, cum a Încheiat învoiala cu Decebal.

Intr'un colţ, fruntaşul din boieri, Fronto, ţese, cu alt fruntaş, cu Ostilie, nişte vorbe pe fire as- 1

cunse, mai mult în şoapte. — Ostilie, grăieşte Fronto, mai perdurăm

o zi înzădar. Ce gând te ţine, din partea ta, pentru împăratul cârpaciu de resboaie? care, ca un biciznic, lasă din ghiară-i minunata pradă!

— Atâta ne-a rămas, răspunde Ostilie; ce ţi-am zis şi ieri: într'o luptă, o săgeată ori o lance, retăcitâ, drept între umerele lui. Trimite ştafetă tainică la Pacor; ştii, despotul Pârtiei;

să-şi ascută paloşele, şi să stea gata, la che­marea, getului şi a noastră. Iar noi aici, cu to­varăşul Agorias să stăm cu ochii în patru...

— Eu, încheie Fronto, am şi alte fire de ţesut un laţ de fer pentru gâtul veneticului despot nechemat. Să trecem acasă la mine, pe Aventin. Acolo vine şi Agorias, la resărirea lunei pline.

Sfatul se împrăştia. La prag, sfetnicul Agorias se opreşte în

faţa împăratului, şi-i zice aşa cuvinte: — Ulpie, despotia ta, ce ai făcut? dând

drumul leului, ca din colivie. Ce te ardea? să te întorci, pe neisprăvitele, cu măna goală, acasă. Eu îţi arăt, cu sufletul deschis, că te voi pârî dinaintea marelui sobor, că tu te-ai întors Ia vatră, când locul tău era pe Carpaţi. Acuma apoi te întreb, pus-ai pânză de pânditori pe drumurile şi iţele ascunse ale vulpoiului din capul semin­ţiei geţilor ? ca să ştii totdeauna, odată la fiecare ştirbire de lună, ce ferbe el întru a te amăgi şi a ne rupe la urmă; ori laşi să mă duc eu, cu făptaşi de ai mei, unde tu ai uitat să aşezi copoi de ai tăi. Răspunde!

Răspund Agorias. Trimit pe drumurile şi iţele vulpei şi pe copoii mei şi pe făptaşii tăi, iată cum: te trimit chiar pe tine, cu pândaşii din tagma ta.

Remânând singur. Agorias îşi râse în pumni, şoptind:

— împărat-mătuşe! El trimite capra să-i păzească grădina cu trandafiri! Dar stăi, Agorias, cu ochii în patru, cu ochii în şepte, nu cumva el trimite prepelicarii lui însuşi, fără de a mi-i da sub varga din mâna mea? Să veghem ca şer-pele! Şi acum, o fugă, o alergătură până la vatra lui jupan Ostilie.

Peste puţin apoi, gloatele geţilor zăresc câte un cerşitor zdrenţds, altul şchiop, altul olog, altul strâmb neputincioşi, şi fără graiu; dar nici îşi dete nimene grija de a-i descoase, care dela ce vatră s'a pornit peste lume.

Iar meşterul Agorias, cu veselia zugrăvită pe faţă pe deasupra fuduliei, strigă, bătându-se în piept ca şi un biruitor cu o fală.

— De acuma, Italia şi Dacia — vedea-m'or pe mine! ,

Toarce a veacurilor bunică din caierul vremii fire de zile după fire de zile, le împleteşte în mănunche de câte şepte; ţese cumătrei lunei brâuri plutitoare, şi — la o nouă întorsătură, iată, că pândaru Agorias din drum tainic soseşte,

şi, deslegându-şi limba, pe auzul Romei întregi vesteşte:

— Minţit-a Decebal, el, al lupilor de daci mare despot, când ne-a jurat credinţă. Astăzi, el noui ziduri clădeşte, lui bârloage de adăpost şi cârdurilor de geţi hrăpăreţ.

Amurgul începe a se lăsa peste lume. Tur­nurile Sarmis-Egetuzei îşi desfăşură umbrele peste costişe şi tăpşane, şi întunecarea păşeşte peste toată vatra ei.

La marginea dela vale, iată doue obraze de daci în înţelegeri tainice. Scoate unul din şer-parul dela brâu un lăvaş, şi ceteşte:

«Nebiruitului despot ai lumii dela răsărit, lui Pacor, al Pârtiei tată sănătate, scriu eu,, De­cebal, al geţilor craiu. Vino, ţarule frate, cu pu­tere de armadii, ca amândoi umăr la umăr, la al latinului înfricoşat balaur căpăţina să-i zdrobim; până nu-şi întinde fălcile lui blăstămate şi ghiarele, să hrăpească şi să zdrobească toate ale noastre seminţii. Scris-am răvaş, să porneşti fără zăbavă«.

Acela,,care cetise, adauge acuma d;n gură: — Fârtate, du acest răvaş la Roma, şi — — La Roma? zici. — Da, Ia Roma. — Da ţaru Pacor, cu Pârtia lui, încape în

Roma-Cetate ? — Tu fă, cum îţi zic eu; că eu ştiu ce fac.

Să dai răvaşu în mâna împăratului Traian. — Cum îmi zici, aşa voi face. Dar el m'a

întreba, cine mi-a dat răvaşu? Ce să-i respund? — Să-i răspunzi, ce cu ochii vezi.

— Să-i zic: »Mi-1'a dat Spontis?« — Nu Spontis, uitucule: »Mi-1'a dat Bicilie,

al lui Decebal sfetnic, dar al Măriei tale prieten şi ascuns tovarăş-ajutor«.

— Aşa să-i zic? — Aşa. Pleacă; şi să nu-mi mai uiţi, cum

te-am dăscălit. — Nu te teme. Tot drumu, aşa am să

macin vorbele tale.

Tainicul poştar se aşterne drumului până la depărtata Cetate. Ajuns aici, dă răvaşul în mâna chesarului. Acesta îi prinde înţelesul, şi apoi, mirat peste măsură, întreabă pe aducător.

— Acest răvaş I-a făcut stăpânul tău cu gând pentru ţarul Pârtiei, depărtata împărăţie dela răsărit;, cine ţi-a zis, să mi-1 aduci mie ?

— Măria ta, ml-a zis aşa Bicilie, sfetnicul lui Decebal craiu, dar în ascuns al tău prieten, împărate.

(Va urma)

ANIBAL II. Bătrâne Tit Liviu, nu mai eşti în

vieaţă, să scrii încă odată cartea a 21-a a istoriei tale, ab urbe condita! Căci iată un nou Anibal, un Anibal II. a trecut Alpii, într'un sbor de vultur bi­ruitor, sfidând piscurile acoperite de zăpadă şi prăpăstiile, cari deschideau zadarnic gâtlejul lor de fiare flămânde.

A trecut, ca o stea luminoasă, ce se prăvale din văzduhul albastru; o dâră de lumină a rămas în urmă-i şi dâra aceasta va rămânea deapururea împrejurul frunţei lui de martir al prog­resului omenesc, asemenea aceleia a martirilor şi sfinţilor din cadrele aurite.

Când Anibal I şi-a pus în gând să treacă Alpii, Cartaginenii mai cu scaun la minte îl credeau nebun. Entuziasmul ce 1-a deşteptat însă în şirurile luptă­torilor a fost aşa de mare, încât ei au plecat fericiţi, fascinaţi dé privirea de vultur a celui mai îndrăzneţ viteaz. Au plecat cu capul amână prin întinsul ne­sfârşit al zăpezii eterne. Elefanţii bieţii, neobişnuiţi cu acest îngheţ, lunecau, cu picioarele lor greoaie pe aceste gheţu­şuri, pe cari nu păşise încă nici o vietate. Lunecau şi se prăbuşiau în abizuri oameni şi animale şi cădeau de frig şi de osteneală, dar ochii luptăto­rilor scânteiau cu îndârjire, în nădejdea ce le da forţe noui de muncă: nădejdea dea înfrânge Roma cea a tot stăpâ-nitoare.

Prăpăstii ameninţătoare le tăiau drumul la fiecare pas. Dar nu şi-a pierdut nădejdea nici în faţa stâncilor cari steteau în drumul Iui. A adunat brădetul şi stejarii şi le-a dat foc, pe urmă a stropit cu oţet pietrele calde şi aceste s'au fărâmat în bucăţele...

Şi într'o dimineaţă luminoasă, după atâtea zile de orbecare şi desnădejde şi-a adunat luptătorii şi li-a zis, arătând cu degetul spre miazăzi:

— Vedeţi, fraţilor, ce ţară mândră se întinde în revărsarea soarelui ce răsare. E Italia, pământul roditor şi îm-

*) Din volumul »Foiletoane«.

belşugat... E ţara făgăduinţii... e Roma, atotputernica Romă mai devale. Cei laşi şi cei netrebnici nu mai au loc între şirurile noastre... Cartagina e departe; nu mai poate fi vorbă de o ezitare. Mergem înainte, până să zguduim por­ţile Romei să punem genunchele pe pieptul dictatorului.

Mergem înainte: învingem sau mu­rim, una din două.

Soldaţii l-au ridicat pe scuturi în­tr'un avânt de ne mai pomenit entu­ziasm, repetând, cu ochii aţintiţi în­spre câmpia îmbelşugată: învingem sau murim!

Şi au plecat vitejii, şi au umplut de fiori cuprinsul celei mai puternice împărăţii, ce a stăpânit vr'odată pe pământ, dovedind chiar prin înfrângerea de pe urmă, că un neam îndrăzneţ şi răsboinic poate să moară, dar nu se predă...

Anibal a murit în exil, dar numele lui se scrie pretutindeni alături de acela al lui Alexandru cel Mare, Scipio Afri-canus şi Napoleon!

* Şi iată după două mii şi atâţia ani

vine un al doilea Anibal şi ia lupta cu văzduhul, un duşman mai periculos acesta, decât chiar falnica Romă de odinioară.

El trece Alpii în câteva ore cu aeroplanul său măiestru. Din strâmtorile munţilor de ghiaţă s'au deschis zăgazuri tăinuite, cu sufletul lor rece, şi mâna îndrăzneţului Anibal al II-lea a încre­menit pe cârmă.

Ce voia el ? Nu se gândia, desigur, la nimicirea

vr'unei împărăţii puternice, nici la o răzbunare ce fierbea în sufletul lui Anibal întâiul, care a trecut pentru cea dintâia dată Alpii. Era cam de aceeaş vârstă, dar gândul lui era călăuzit de alte motive. Era o expresie, o sinteză a curentului uman, pornit spre drumul luminii Trebuia să meargă, trebuia

să-şi frângă gâtul... şi pesté osemintele lui trebuiau să urmeze alţii şi alţii, cari vor duce la deplină izbândă munca lui de nenorocit Icar al aviaticei.

Ce va fi -gândit el în înăîţknea ameninţătoare de mii de metri? Ce mic i-se va fi părut pământul, ce jucării ridicole piscurile ameninţătoare ale Alpilor!

Puţin mai rămăsese în el din pul­berea lumii de toate zilele, ca în orice suflet mare, când săvârşeşte o operă care rămâne. Dinţii îi clănţeneau de frig, manile îi încremeniseră pe cârmă, şi moartea, care se aţinea pe urma lui, cu un rânjet batjocoritor, îl asvârlea cu cristali de ghiaţă.

Ce-i mai păsa lui! înţelegea foarte bine că n'o să mai

scape teafăr din acest drum * şi îşi amintia că ochii prietenilor străluciau în lacrimi, în clipa ascenziunei. înţe­legea că bărbaţii nu lăcrimează, decât în clipe de cutropitoare emoţii. îşi zicea atunci: De acum tot una mi-e!

Din depărtările fumurii ale văzdu­hului, martirii progresului şi ai luminii îi aruncau cununi de lauri şi îl asigu­rau de locul ce i-1 rezervă în sâ­nul lor.

Ci e l . . . plutea între vieaţă şi moarte, cu nepăsarea aceea eroică, ce trebuie s'o aibă orice soldat pe câmpul de luptă, când gloanţele îi şueră pela ureche şi cănd cartuşele sunt pe sfârşite...

Doar chipul miresei îi răsărea din când în când, ca un talisman, ca o stea luminoasă, din vălmăşala duşmă­noasă a norilor. î-1 pierdea din vreme In vreme, în mângâierea ce-i copleşia fiinţa întreagă, la gândul că el săvâr­şeşte, cu preţul vieţii lui, una dintre cele mai îndrăzneţe încercări ale ome-nirei...

*

S'auziau aplauze şi publicul din Domodossola aclama ca ieşit din fire. Şi monoplanul se scobora încet-încet din văzduhul plumburiu. Izbânda era deplină; îndrăeneala omului răzbătuse şi peste aceste graniţe deficile. Eroul îşi împlinise chemarea. Acum putea să moară asemenea acestui vestitor al învingerii dela Marathon, care a căzut mort, dupăce alergase într'un răsuflu atâtea leghe, ca să ducă acasă vestea biruinţii.

lată, pasărea măiastră se apropie; se desluşeşte vuetul motorului, se re­cunoaşte faţa eroului ce a biruit văz­duhul şi viforul Alpilor — şi deodată pajura măiastră se răstoarnă îngropând sub rămăşiţele ei pe cel mai mare erou al zilelor noastre.

El zimbeşte, când e ridicat de sub fărâmele maşinăriei, zdrobit de moarte şi obosit.

Nu mai avea vieaţă în el, ci trăia doar prin conştiinţa extraordinarei opere, ce săvârşise.

Şi în vreme ce prietenii se stre-corau, în vârful degetelor, pe lângă patul suferinţelor lui, el zimbia îndă­rătnic, spunând tuturor: Nu vroi să mor!

. *

Nici nu ai murit Chavez, ci ai tre­cut deadreptul în planul dintâi al eroi­lor lumii. Ai trecut la cea mai frumoasă vârstă a ta, în Pantheonul omenirii.

Azi numele tău e scris cu flăcări în istoria omenirei şi deasupra groapei tale se va ridica un monument uriaş, înfăţişând un titan, ce vrea să răpească focul din cer...

Şi se va scrie un singur şir de-desupt, un şir cu litere de aur:

»Dormi în pace, Anibal al doilea!«

AL. CIURA.

a EI m

VII PREfl TÂRZIU... In suflet îmi culcasem dorul Pornirilor nespovedite. Tu iarăşi vii s'aprinzi fiorul Iubirei noastre prohodite ?

Mai porţi în ochii tăi albaştri Imbold la vieaţă şi lumină? Sub scăpărările de aştri, Azi inima-ţi tot mai suspină?

Mai ştii azi să desmierzi o frunte Ce te-a visat mereu în floare? Povestea firelor cărunte Nu te 'nspăimântă, nu te doare?

Poţi să-mi redai din nou avântul Ce ţi-a'ndumnezeit visarea? Iubirea farmecul şi cântul Ce 'n vremuri ne 'nfloriau cărarea?...

Nu simţi — că-a vieţii noastre floare O bate toamna cea haină ? Că sufletu-mi e — un vultur care îşi plânge fala în ruină?

Ce înger veşnic te îndeamnă Pe drumul visurilor moarte ? Tu vii cu florile de toamnă Când rândunele pier departe!...

Macedonia, 1912.

Iubirea de-azi e o penumbră A celei ce-adoram sub stele. Tu vii râzând, când eu, — o umbră, Urc trist calvarul vieţei mele...

P. PAPAZISSU

CRONICA ŞTIINŢIFICĂ Activitatea solară şi fenomenele geofisice.

în anul acesta s-au produs multe fenomene sismice pe peuinsula balcanică şi chiar în Ro­mânia. Strâmtoarea Dardanelelor e sguduită mai tare de cutremur decât de flota italiană.

Din acest prilej iarăş ar trebui să se im­pună studiul conexiunei dintre activitatea solară şi fenomenele geofisice, chiar şi ştiinţei române. Dar nu am cetit nimic, nu ani nici o cunoştinţă, să se fscă ceva studiu în acest sens din partea ştiinţei oficiale din România. Şirele presente sunt chemate să umple lacuna, să indice problema în contururi generale, să îndemne la observaţii pe cei pricepători.

Anumiţi observatori, precum Addone, aba­tele Moreux şi alţii admit că influenţa Soarelui asupra globului terestru e legată de apariţia pe­telor solare, de trecerea lor prin meridianul central, de suprafaţa lor.

Alţi observatori, precum Deslandres, Mar-chand, Wolfer etc. atribuesc acţiune preponde

rantă trecerei făcliilor, fenomene mult mai persis­tente decât petele.

Albert Nodon, examinând faptele în mod imparţial, admite că petelor şi făcliilor nu trebue să li-se atribue decât importanţă relativă. E pro­babil, că aceste fenomene nu sunt decât rezul­tatul secundar al altor fenomene, invisibile, din cari proced direct variaţiile activităţii solare.

Petele şi făcliile sunt provocate probabil de perturbaţii fotosferice profunde, resfirându-se până la coroană fără să se poată determina natura nexului invisibil, care le leagă de fenomenele terestre.

Se pare că anii, în cari seismele sunt frec­vente, ca anul present, corespund la minimul activităţii solare.

De fapt, se împlineşte anul, de când Soa­rele e aproape curat. Abia am înregistrat când şi când câte-o peată neînsemnată şi ceva făclii.

Acţiunea electrică a Soarelui, a cărui rea-

litate cearcă să o demonstreze câţiva fisiciani, se manifestă în diferite forme, precum în starea statică, starea electro-magnetică, magnetism, forma ionistică, razele catode şi anode, razele Roentgen, undele hertziane.

E foarte probabil, că acţiunea electrică a Soarelui ne va da explicaţia satisfăcătoare a di­feritelor fenomene terestre.

Un studiu interesant de a se face în Obser­vatoarele române, să zicem în mănăstirea cutare din România transformată în privinţa spiri­tuală şi provăzută cu instrumente ştiinţifice co-răspunzătoare) ar consista, de exemplu, în rele­varea zilnică a stărei electrice a Soarelui şi a Pământului, cu elementele următoare:

1° Starea optică şi calorifică a suprafaţei solare.

2° Starea atmosferică generală din Europa-3° Starea atmosferică din România. 4° Variaţia elementelor meteorologice prin­

cipale din localitatea de observare. 5° Fenomene diverse, precum: furtuni, cic-

loni, seisme, ploi torenţiale, aurori polare, furtuni magnetice etc.

Utilisând metoda grafică în relevarea feno­menelor precedente, s-ar putea cuprinde cu o singură privire relaţiile existente între ele.

E statorit şi demonstrat că Soarele e causa primordială a tuturor fenomenelor terestre. Stu­

diul manifestaţiei Lui ne reservă multe surprin­deri. Teren minunat de studii şi pentru Români. Din număroasele mănăstiri din România s-ar putea face tot atâtea pepiniere ştiinţifice. A studia minunile firei nu poate fi în discordanţă cu preocupările religioase. Diri contră, ar da ceva rost şi consfinţire vieţii monahale, absolut sterile până acuma.

Prin şirele precedente am indicat în linea-mente generale problema conexiunei dintre acti­vitatea solară şi fenomenele geofisice.- Cuvântul decisiv îl vor avea observaţiile din viitor, la cari bucuros m-aş angaja şi eu, dacă cocoana sărăcia nu m-ar împedeca dela multe lucruri bune. Cine doreşte să-şi completeze informaţiile poate ceti următoarele scrieri şi articole:

Abbé Moreux, Le probleme solaire. Paris. Henry Mémery, din Talence (Gironde, Fran­

cia), Phénoménes solaires et phénoménes sismiques (în Bulletin de la Société météorologique de France, 1909).

Albert Nodon, chimist şi astronom în Bordeaux: faction électrique du So/eil. Son role dans les phénoménes cosmiques et tefrestres. Volum de XV—200 pagin, în 16°, cu 18 figuri şi 4 plauşe. Paris, 1910. Editura librăriei Gauthier-Villars. Costă 3 franci 25 centime.

E scrierea principală referitoare la problemă. Geoagiu, 28 August 1912.

Gavr. Todica.

Dlfl DEPĂRTASE Văzduhu-i liniştit şi cald Şi-albastră este firea. Ea pare-o mare de smarald Ce farmecă privirea.

Din zări, corăbii vin plutind Cu mersul de balaur, Cărări de fum împrăştiind Sub bolţile de aur.

Eu stau la mal, pierdut aşa Cu ochii ca 'ntr'o carte: — Copil frumos! De ţara ta Azi marea mă desparte.

Sub ale razelor văpăi, Talazurile 'ngână Şi-mi spun de tine, de-ochii tăi, De chipul tău de zână.

îmi spun de gându-ţi fermecat învins de aşteptare, De părul tău întunecat Ca umbra pe o floare.

Ah, marea necuprinsă ce-i în clipe fermecate! Ca inima unei femei în dragoste când bate...

Aştept să cadă pe câmpii Mai iute noaptea-albastră. De-aş trece-o — 'n not... asculţi ? Să fii Deseară la fereastră.

Macedonia, 1912. P. PAPAZISSU

Cum să ne apărăm? Aşa zis'a «politică de naţionalităţi«

a guvernelor maghiare este astăzi ca nici când înainte, în plină activitate.

încercările timide şi nesigure dela începutul erei noastre constituţionale, menite mai mult să sondeze terenul, dispoziţia şi capabilitatea noastră de rezistenţă, s'au înlocuit astăzi cu o. muncă conştientă şi sistematică con­dusă cu mână de fer şi cu o consec­venţă, care probează deplina solidari­tate în »politica de naţionalităţi a tuturor bărbaţilor de stat maghiari, a tuturor guvernelor câte s'au succedat. De altă parte, loviturile îndreptate contra fiinţei şi a vieţii noastre naţionale, se dau astăzi cu atâta putere şi cu atâta zor, încât ne vine cu groază în minte sfatul ce-1 dă Machiavelli tiranilor, când le cere deslănţuirea şi celei din urmă energii, decâteori se cred destul de tari ca să patroneze tirania.

Adevărat, că aceiaş Machiavelli ad-vertisează pe tirani, să calculeze totuş bine cu împrejurările şi să cumpănească bine forţele reclamate în luptă ca nu cumva prin o politică violentă şi gră­bită să-şi sape numai propiiul teren de sub picioare. »Cosimo Medici, a cărui putere i-au recunoscut'o numai târziu, expulsat fiind din Florenţa, s'a reîntors acasă ca şef al republicei«. Dar de obiceiu — ne spune tot Machiavelli — oamenii nu prea ştiu să se acomodeze împrejurărilor, fie pentrucă nu se pot desbăra de pornirile lor, fie pentrucă în acel metod, care până la un timp le-a asigurat succese, vor să creadă şi atunci când acel metod nu mai poate să corespundă situaţiilor schimbate.

Iată cestiuni asupra cărora trebuie să ne oprim niţel, şi cu tot calmul reclamat de greutatea situaţiei, dar şi cu toată rigoarea pentru noi înşi-ne, să ne dăm limpede seama, de ceea ce se petrece în jurul nostru, de ceea ce ne aşteaptă şi de ceea ce avem să răzbim.

E neîndoios, că »potitica de na­ţionalităţi a guvernelor maghiare, este

*) Cele mai multe citaţii sunt luate din valoroasele

pe punctul să facă astăzi un mare pas înainte. Atât de mult trimbiţata «poli­tică de b a t a t u r i « vor să o înlocuiască acum cu o politică »en gros«, care cu mai puţin zgomot, dar cu atât mai sigur să sape de-adreptul la temeliile fiinţei noastre naţionale, isbind în cele mai tari aşezăminte ale noastre, tot atâtea bastioane pe vremuri ale naţio­nalităţii noastre.

Nu-i vorbă, şi »politica de bătături rămâne, căci este inerenta firei lor, în­cât însuş Apponyi într'o vorbire a sa, preliminează făurirea viitoarelor legi aşa ca interesele potrivnice să dea de pedeci cât mai multe. Este o politică, care pe lângă voinţa neînduplecată inăs-~ cută rassei lor şi întărită printr'o edu­caţie bine preconcepută şi cu sistem, mai şt ie să înainteze şi prin ajutorul manevrei şi a terenului, uzând de slă­biciunile noastre individuale, şi fărimă-ţind astfel lupta noastră după bunul lor plac.

Totuş, să vedem sunt oare destul de serioase motivele, cari să ne des­curajeze până într'atât, încât să privim săcătuiţi de vlagă la tot ce se operează pe contul nostru, să nu mai auzim nici glasul conştiinţii noastre, nici al mân­driei jicnite, nici al instinctului propriei conservări ?

Voind să răspundem la întrebarea dacă puterea maghiarilor, este o pu­tere reală, care să justifice încrederea cu care s'au aşternut pe muncă pentru a desnaţionaliza şi a contopi în rassa lor aproape patru milioane de Români, eu am curajul să susţin, că e o încer­care dintre cele mai temerare, care în Ioc să le dea rezultatul aşteptat, le va aduce mai curund sau mai târziu, dar cu siguritate matematică propria ruină. «Căci fiecare naţionalitate are un coe­ficient propriu în puterea iei de asimi-laţie a elementelor străine. Indată-ce infuziunea sângelui etniceşte străin trece o limită anumită, chiar şi naţiunea cea mai mare şi mai puternică se descom-

scrieri a-le d-Iui Aurel C. Popovici.

pune«. Dar fără să aşteptăm aceasta descompunere prin contribuţia sângelui nostru să vedem de ce natură şi de ce valoare este puterea stăpânirii noastre ungureşti? Fără să vreau să jicnesc cât de puţin orgoliul naţional al maghiarilor şi fără să vreau cât de puţin să contest gloria lor răsboinică, este un fapt ce nu se poate tăgăduî că situaţia lor fa­vorizată în aceasta ţară este a-se datori altor factori, străini de iei, cari nu au încetat să-şi exercieze influinţa asupra lor: astăzi susţinându-i, mâne poate în­torcând foaia şi apăsând cu degetul asupra unei alte noaue charta bianca.

Dualismul actual nu este rezultatul propriilor lor străduinţe, ci este opera lui Bismarck' este cadoul dat de Bismarck

^hegemonilor noştrii, de care însă iei nu s'au ştiut folosi, căci în loc să consoli­deze statul câştigând pe seama sa toate popoarele ce-'l locuesc mulţumindu-le, iei au aruncat germenii discordiei între popoară în aşa măsură, şi au dejosit menirea ideală a statului la un rol atât de inferior, încât ceea ce a rezultat de acî numai putere nu mai poate însemna nici pentru iei, nici pentru stat.

Joseph de Maistre spune într'un loc: »Voi clădiţi statul vostru pe îm-prăştiere Voi număraţi apoi grăunţele de nisip şi vă închipuiţi că totalul face o casă«.

Tocmai aşa de cimentată ne apare astăzi superba clădire a statului na­ţional maghiar!

Adevărat, că sunt unele aparenţe, cari ar putea să înşele pe unii cari nu au în deajuns elementele de judecată în astfel de materie. O astfel de apa­renţă, ar fi şi ivirea tot mai spornică a renegaţilor şi linguşitorilor de toate so­iurile cari se gudură la picioarele stă­pânirii în aşteptarea unui os de ros. Dar tocmai faptul că se pot ivi astfel de elemente, şi că astfel de elemente pot să profite din bunătăţile statului, este cel mai învederat semn al deca­denţei acestui stat. »E un pom căzut, din care toată lumea taie lemne«.

Ce să mai zicem când vedem, că pe lângă toată stăpânirea ce au pus Maghiarii pe toate temeliile vieţii de

stat, pe lângă tot uzul nelimitat de pu­terea statului în serviciul propriilor lor interese, iei nu pot să împedece evo­luarea .. energiilor naturale din stat ci mereu sunt siliţi ca prin abuz de lege, prin violarea propriei lor constituţiuni să ne încredinţeze tot mai mult, că statul nu poate fi condus după nici un fel de constituţie, fie ea oricât de »is-torica«, decât singur după: constituţia firii omeneşti şi a popoarelor ce îl compun.

»Nimic nu este astăzi mai pozitiv stabilit în ştiinţele politice decât ade-' vărul, că singura politică serioasă este o politică de conformare la individua­litatea deosebită a ţării şi a poporului«.

Ear adevăratul scop al politicei este în prima linie »a menţine şi a con­solida statul fără a nemulţumi poporul«. Ear, dacă Maghiarilor, contrar acestor adevăruri stabilite totuş le place să se aventureze la o politică, care nu ţine seama nici de esperienţa,veacurilor, nici de cerinţele dreptului şi a dreptăţii, a logicei şi a firii lucrurilor, urmarea inevitabilă pentru iei. nu poate să fie alta decât desamăgirea. Căci evident, iei în acest drum al lor, nu se pot adresa cu politica lor, decât intereselor individuale şi inferioare ale celor slabi, ale celor desvlăguiţi şi decăzuţi morali­ceşte, pe când naţionalismul nostru se adresează:«sentimentului comun, imper­sonal al poporului întreg ca- entitate naţională, puterii lui de abnegare co­mună, de răbdare, de comună acţiune, de entusisrsm, de patriotism: sufletului său«. Pentru aceea ori cât de greu ar apăsa nemiluirea vremii asupra noastră, în cele din urmă noi totuş trebuie să învingem.

Dar căutând să analizăm din altă lăture cauzele, cari au determinat si­tuaţia noastră umilită de azi, vom da şi de astfel de cauze cari nu mai apasă pe conştiinţa guvernelor maghiare şi a sistemului lor de prigoniri, ci sunt direct din vina noastră, din negligenţa ori chiar din nepăsarea noastră. Să arătăm câteva din aceste cauze, căci odată răul recunoscut, numai dela noi atârnă tămăduirea lui.

Eu, cel mai mare rău, care stânji-neşte ori-ce avânt mai generos în lup­tele noastre de apărare naţională, şi care face iluzoriu ori-ce succes mai vrednic de remarcat, î-'l văd nu atât în lipsa spiritului de jertfă a neamului nostru, ci în lipsa de unitate în acţiu­nile noastre, în fărimăţirea luptelor noastre după oameni şi împrejurări, fără să poţi găsi un nex, o armonie mai intimă între acţiunile unuia şi a celuilalt, fără plan, fără sistem, fără o idee con­ducătoare clară şi bine preconcepută.

Maghiarii în stăruinţele lor au în­tâietate faţă de noi prin faptul, că nu operează fiecare după cum î-l taie capul, într'un talmeş-balmeş îngrozitor, ci după un plan bazat pe studiu, după o recu­noaştere perfectă a terenului de ope­raţiune şi după norme stabile, potrivite împrejurărilor speciale dela noi. Benedek Jancsó, Gusztáv Beksics şi alţii prin scrierile lor temeinice, în cari se ocupă de întreg complexul condiţiilor şi ma-nifestaţiunilor noastre de vieaţă naţio­nală, sunt indicatorii primi ai strategiei ce o observă astăzi guvernanţii noştri în vederea desnaţionalizării noastre. Numai cetind pe aceşti autori, câştigăm o idee clară de natura prigonirilor în­dreptate contra noastră şi de marea primejdie, ce ne ameninţă. Nu-i vorbă aci de discutarea drepturilor noastre, ci de un întreg plan în lucrare, pe care cu apel ia drepturile noastre niciodată nu-'l vom putea stânjeni. Sunt bune şi discursurile şi apelatele şi protestele, dar cu totul alta trebuie să ne fie baza noastră de operaţiune.

Suntem primejduiţi direct în naţio­nalitatea noastră, aceasta trebuie să ne-o păzim. Şi nu cu recursuri şi cu plânsori cari se adresează tot acelora, de unde ne vine lovitura. Trebuie să ne întoarcem la ideea de naţionalitate şi să o adâncim, să o cuprindem în deplina sa mărime, căci singur ea ne va da acel sistem de muncă, care să ne ridice de opotrivă şi vieaţa indivi­duală şi vieaţa colectivă. Pătrunzând ideea de naţionalitate, să tăiem apoi acele linii mari de comună acţiune, pe cari să înainteze falnic ca o armată

în şir tot neamul românesc. Fără a privi în laturi, fără a-se opri în drum, fără a şti de pedeci, cu aceea voinţă neînduplecată ce ţi-o poate da numai o idee mare, clară şi înţeleasă de toţi, care nu se ştie târgui, decât numai su­punând voinţa contrară.

Să pornim curentul sănătos al re­naşterii naţionale, care să ne ridice deasupra dificultăţilor şi amănuntelor zilei, şi tot dorul nostru de luptă să-'l îndrepte sus, spre marea ţintă, ce ne-am propus, spre marile idealuri clădite pe adevărata realitate a lucrurilor. Nici legile lui Apponyi, nici Hajdudorog-ul, nici congrua, nici ajutoarele de stat, nu vor putea să ne împedece în înaintarea noastră.

Vor tresări inimile plăpânde ale co­pilaşilor siluiţi în cele şcoli Apponyiane, căci mai mult decât ori ce sistem de educaţiune, spiritul timpului este acela care cucereşte sufletele şi le imprimă caracterul. Se va trezi cu elementară putere conştiinţa preoţilor şi învăţăto­rilor noştri şi cu ultimul rest al mândriei jicnite, vor reveni la conştiinţa datoriei. Şi cu cele 70 de comune, ce vor să ni-le răpească din trupul bisericei noastre naţionale, se vor ridica în picioare Sătmarul întreg, cu întreg Bihorul şi Maramurăşul, rupând astfel zăgazurile, cari ne împedecau până acuma ca să mergem împreună.

Nu trebui să ne descurajeze în aceasta pornire a noastră nici forţa adversarilor, nici rezultatele mici ce le vom putea înregistra la început, nici mersul încet al înaintării noastre. Ua ministru maghiar poate să fie grăbit, căci i-'s numărate zilele, »un neam întreg înse nu are lipsă de nici o graba«. Vom merge înainte încet, dar sigur. Orice succes cât de neînsemnat la aparenţă, câştigat înse în focul unor frământări conştiente, pentru noi î-'şi are valoarea sa. Căci să mă folosesc de fraza unui profesor al meu maghiar: pentru un popor asuprit, de multe ori un lucru neînsemnat, cum ar fi o cân­tare nouă, poate să însemneze mai mult ca pentru un popor liber: schim­barea constituţiei. »în luptele naţionale,

sunt, la aparenţă nimicuri, cari înse ca supliment simbolic al unor puteri cu mult mai importante, determină izbânda. Vorba e însă, să se înfăptuiască totul în semnul ideii naţionale, bine pricepute si bine aplicate.

Nu pot în acest articol să mă es-tind prea mult asupra acestui punct, arătând şi în concreto unele direcţii, ce va trebui să urmăm. Voiu face-o însă în numerele viitoare.

Ţin însă de acum să relevez un mijoc de luptă pe care î-'l concred — pentru a-i arăta toată însemnătatea şi pentru a-1 scoate biruitor — iniciativei neobosite şi pline de zel a pressei noastre naţionale.

E vorba de o mare eroare politică în felul cum am înţeles până acum să ne apărăm în faţa loviturilor contrare.

Ne mărgineam în aproape toate cazurile să înfierăm nelegiuirea, şi să invocăm pe seama noastră scutul legii apelând la toate forurile existente. Şi întru cât nu ajungeam la nimic, su­portam cu resignare ori-ce nouă stare de lucruri. în politică înse, numai arare­ori se câştigă lupta tocmai la acel punct, unde s'au ciocnit contrastele. Şi afară de aceea loviturile ni se vor aplica totdeauna la acele puncte, cari sunt mai puţin acoperite. Pentru a-le lua însă pofta de a încerca şi pe viitor operaţiuni pe corpul nostru naţional, ne rămâne o singură apărare.

Ştim din practica gospodăriei zil­nice, că câte-o ciorbă nu se încălzeşte în deajuns, pentrucă se folosesc vase prea mari la un foc relativ mic. Să tragem învăţătura din aceasta expe­rienţă. Să smulgem hapurile ce ni-se pregătesc în dose mici şi să le turnăm în bazenul fără fund al apărării naţio­nale. Fiecare nelegiuire, cât de neînsem­nată ar fi ea, să angajeze pe toţi Românii/ In duel, o lovitură numai atunci e parată deplin, când i-ai dat şi ripostul Aceasta solidarizare, aceasta contribuţie a tuturor Românilor pentru a zădărnici scopul intenţionat prin anume lovituri să fie ripostul nostru. Nu trebuie inomis să împedecăm lovi­tura, dar trebuie neapărat să-i zădăr-

Tipografia «Carmen»,

nicim efectul. Şi pentrucă contribuţia tuturor să fie mai uşurată, eu aş lăsa libertatea fiecui să-şi aleagă singur felul cum vrea să răspundă nelegiuirii.

Se comite astăzi o ilegalitate, mâne presa naţională î-şi va deschide rubrica sa specială, în care vor fi cuprinse nu­mele acelora cari răspund loviturii pre­cum şi felul cum au hotărât să răs­pundă. Fie, o contribuţie în bani pentru careva scop cultural ori politic, fie, o deciziune fermă de a nu negliga pe viitor anumite datorii naţionale, peste cari mai 'nainte a trecut cu uşurinţă, fie, o renunţare dela vre-o slăbiciune costisitoare, fie, boicotarea socială ori economică în anumite locuri etc. etc.

Principiul să fie: ori ce contribuţie e bine primită, dar răspunsul trebuie sâ-'l dăm cu toţii! — Va fi aceasta o gimnastică, care ne va deprinde" lá jertfă, la o interesare tot mai vie de cestiile publice. Ear, în coştiinţa aceea, că jertfa ta se completează prin jert­fele al or sute şi mii, toţi stăruind în aceiaş scop, va resida cel mai puternic stimulent pentru o nelimitată emulare între cei buni, şi pentru a-i scormoni la fapte şi pe aceia, cari pană mai 'nainte î-şi durmiau somnul cel de moarte.

Sper, că pressa noastră naţională va accepta aceasta idee cu caldul en-tusiasm, cu care - îmbrăţişează toate ideile bune şi că încă în proximele zile vom găsi în coloanele organelor noastre naţionale prima întrebare: Cu ce răs­punzi la »Hajdudorog?«

Aurel Ciato.

B I B L I O G R A F I E »Foiletoane« este titlul unui nou volum datorit

valorosului nostru colaborator Al. Ciura. Din lipsa de spaţiu numai în numărul viitor vom da aprecierile criti­cilor noştri mai de seamă asupra acestei interesante cărţi. Reproducem în numărul de faţă schiţa »Anibal II,«

«Neguţătorul din Venetia« de Schakespeare, traducere în româneşte de Const. Al. Ştefănescu. Bucu­reşti, Tipografia Horia Carp et Marinescu. Strada Izvor 56. Preţul 75 bani.

«Popasuri, lucruri de demult« de dl Alexandrescu Dorna, apărute în «Biblioteca pentru toţi« {Nr. 774.). «Biblioteca pentru toţi« se vinde după cum se ştie, cu 30 bani exemplarul.

POPRIETAR-EDITOR: AUREL CIATO REDACTOR RESPONZABIL: IO AN MIHU

Petru P. Bariţiu, Cluj.