Povestea romancei care i-a stat alaturi feldmaresalului Friedrich Paulus, ,,creierul" luptelor de la Stalingrad, din cel de-Al Doilea Razboi Mondial

Iulian Bunila,

O romanca de vita nobila, Elena-Constance Rosetti-Solescu, a marcat viata si cariera unuia dintre cele mai insemnate personaje ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial, feldmaresalul Friedrich Paulus. A fost comandantul Armatei a VI-a germane care a asediat Stalingradul, apoi a capitulat in fata armatei rosii, moment de cotitura al ultimei mari conflagratii mondiale.

 Cine era Elena - Constance Rosetti - Solescu, alintata de prieteni cu apelativul Coco Familia Rosetti, din care se trage Elena-Constance, era cunoscuta in Moldova inca de pe la 1650, aceasta venind din Constantinopol.  In volumul "Amintiri", scriitorul Radu Rosetti mentiona ca familia Rosetti, Ruset, se tragea din Lascaris Rosetto, mare logofat al patriarhului, de la Constantinopol, care semnase la 1629, alaturi de patriarhul Chiril, un act ce atesta legitimitatea copiilor lui Radu Mihnea.  El era casatorit cu Bella, fiica lui Ioan Cantacuzino, agentul lui Mihai Viteazul la Tarigrad. Lascaris a avut doi fii: Constantin si Antonie. Din al doilea fiu, Constantin, mare logofat, se trag mai multe ramuri din Moldova,

respectiv Solescu, Ciortescu, Balanescu, Rosnovanu, scrie publicistul buzoian Viorel Francu, care a cercetat activitatea ofiterului german, in volumul "Consemnari publicistice".  Ramura munteana a familiei a descins din contele Nicolae Rosetti. George Rosetti, mare postelnic, insurat cu Caterina Sturdza, a fost capul ramurei Solescu din Muntenia, din aceasta casatorie nascandu-se Dumitru, fost deputat, Teodor Rosetti, fost deputat, senator, guvernator al BNR si director al Bancii Agricole si Constantin Rosetti, cel mai mare dintre frati. Acesta a avut doi baieti: George Rosetti-Solescu, diplomat, ministru plenipotentiar la Belgrad, si Alexandru, deputat, consul la Ismail si Rusciuc si consul general la Salonic si in Gukatul prusac. Acesta din urma este tatal Elenei Rosetti-Solescu, casatorit cu Ecaterina, descendenta unei familii bogate de macedoneni, Ghermani, ce facea parte din nobilimea din Serbia. Pe langa cei doi frati, Efrem si Constantin, Elena a mai avut doua surori, pe Alexandra si Maria, casatorita cu capitanul german Otto Spiess. Cine a fost Friedrich Wilhelm Paulus A venit pe lume la Breitnau-Gershagen, districtul Melsungen, in provincia Heseen - Nassau, Germania, pe 23 septembrie 1890. Tatal sau, Ernst Alexander Paulus, era casier la o scoala de corectie, ajungand apoi trezorier sef al Casei Hesse-Nassau iar mama sa, Bertha, o femeie conservatoare, era fiica directorului institutiei. Dupa terminarea liceului, in 1909, Paulus a facut cerere de inrolare in marina imperiala germana, dar a fost respins deoarece nu apartinea nobilimii. A urmat cursurile Facultatii de Drept a universitatii din Marburg, de unde s-a retras in 1910, dupa ce armata germana a inceput sa se extinda, facilitandu-le tinerilor sa primeasca statutul de cadeti. Friedrich s-a alaturat imediat armatei, iar un an mai tarziu, pe 15 august 1915, a absolvit scoala de cadeti, cu gradul de sublocotenent. 

 Cum a inceput alianta intre Elena si Friedrich Friedrich Wilhelm Paulus a fost detasat la Regimentul 3 Infanterie, care facea parte din Divizia 28 Infanterie, cu garnizoana in orasul Rastatt. In acelasi regiment, Friedrich Paulus i-a cunoscut pe fratii Efrem si Constantin Rosetti - Solescu, cadeti, cei care aveau sa-i faca ulterior cunostinta cu sora lor, Elena - Constance. Intalnirea Elenei Rosetti - Solescu cu viitorul sot a avut loc intr-una din vacantele petrecute in muntii Padurea Neagra, din Bavaria, alaturi de fratii ei si tanarul Friedrich. In acel moment, tatal Elenei, Constantin Rosetti era consul in Dukat iar fiii acestuia aveau o scrisoare de recomandare, la intrarea in scoala militara prusaca, chiar de la Regina Elisabeta a Romaniei, fosta principesa de Wied, inainte de casatoria cu Carol de Hohenzollern - Sigmaringen. Idila inchegata intre cei doi tineri in periplul prin padurea bavarea s-a incheiat prin casatoria printesei romance cu tanarul locotenent german, la 4 iulie 1912. Astfel, prin alianta cu o aristocrata, locotenentul Paulus si-a implinit un obiectiv de care fusese frustrat pana atunci, acela de a face parte din lumea buna a Europei. "Frumusetea si gratia tinerei sotii erau dublate de un caracter si o vointa tenace, exact ceea ce ii lipsea viitorului feldmaresal Friedrich Paulus. In schimb, tanarul sot, reprezentant al conservatorismului prusac, se purta intotdeauna elegant, cu alese maniere, prietenii complimentandu-l cu atributele de lordul cel nobil sau domnul fin si suplu", consemneaza publicistul buzoian Viorel Francu, in lucrarea sa.  

 Ascensiunea lui Paulus, ajutata de "sangele albastru" al sotiei  Casatoria lui Paulus cu o reprezentanta a nobilimii romane i-a adus acestuia incredintarea unor misiuni militare importante. A indeplinit o misiune diplomatico-militara in Romania care era in acea vreme aliat al Germaniei. Pe parcursul celui de-al Doilea Razboi Mondal, Friedrich Paulus, care cunostea relativ bine limba romana si era un cunoscator al cercurilor oficiale si aristocratice de la Bucuresti, a devenit prieten cu maresalul Ion Antonescu, iar Hitler l-a folosit de multe ori ca mesager si negociator in relatiile dintre Romania antonesciana si Germania nazista. Chiar daca Elena ii reprosa mereu sotului sau ca atacarea Poloniei si invadarea ei de catre armatele germane reprezinta un act imoral, de fiecare data i se raspundea de catre general ca acest fapt este, pur si simplu, o chestiune politica si el, ca soldat, trebuia sa se supuna ordinelor lui. Asa a si facut. In septembrie 1940, Paulus a fost avansat la gradul de general locotenent si numit adjunct al sefului Marelui Stat Major, fiind implicat in planul lui Hitler de invadare a Uniunii Sovietice, cunoscut ca Operatiunea "Barbarossa". La 22 iunie 1941, a fost declansata aceasta operatiune, Armata a V-a, parte a Grupului de Armate Sud, participand la incercuirea Kievului, unde 750.000 de militari sovietici au pierit. 

 In urma performantelor pe front, Paulus, in varsta de 51 de ani, a fost avansat in grad, la 1 ianuarie, devenind general al trupelor de panzere si comandant al Armatei a VI-a, cea care urma sa primeasca misiunea de cucerire a orasului Stalingrad. La inceputul lunii septembrie, generalul Paulus a comandat primele ofensive asupra orasului Stalingrad, incepand astfel una dintre cele mai cumplite batalii din cadrul cele de-a doua conflagratii mondiale, fiind punctul culminant al razboiului dintre Germania si URSS. Armata germana a intampinat o neasteptata rezistenta din partea rusilor, care au folosit ruinele orasului in avantajul lor, transformand cladirile distruse in fortificatii defensive naturale. Venirea iernii a ingreunat si mai mult operatiunile de cucerire a orasului. Declansarea operatiunii Uranus, a armatei rosii, la 19 noiembrie 1942, a condus la incercuirea Armatei a VI-a germane si la lichidarea ei. Sarbatorile de iarna l-au prins pe general in transeele din jurul Stralingradului, cu moralul la pamant.  Intr-o scrisoare trimisa fiului sau, Ernst - Alexander, generalul Paulus descria situatia dramatica in care se afla: "toti am fost de acord cu spargerea incercuirii si cu retragerea. Si generalii din statul meu major au fost de acord cu asta. In acest sens mi-am formulat si eu cererea catre conducerea superioara a armatei. Nici nu se poate pune problema sa se comande unei intregi armate sa plece de pe pozitiile pe care se afla, fara a se cunoaste situatia de ansamblu". Decizia lui Hitler a fost aceea ca trupele lui Paulus sa reziste cu orice pret. 

 La 13 ianuarie 1943, cu unul dintre ultimele avioane germane din zona, un ofiter de ordonanta i-a transmis Elenei - Constance jurnalul de razboi , verigheta si inelul-sigiliu al generalului Paulus. "Draga Coca, vei primi aceasta epistola, daca soarta mea este pecetluita sau daca ea va ramane indecisa pentru multa vreme. Ca militar, ma situez pe o pozitie in care execut ordine. Nu stiu care va fi soarta mea. Trebuie sa imi accept soarta asa cum mi-o da Dumnezeu", scria generalul in scrisoarea care insotea coletul. La 30 ianuarie 1943, Hitler a incercat sa-l incurajeze pe comandantul armatei de pe frontul sovietic printr-un mesaj: "Dragul meu general-colonel Paulus! Poporul german priveste deja cu adanca durere spre eroii din acel oras. Asa cum se intampla intotdeauna in istoria lumii, nici acest sacrificiu nu va fi unul zadarnic. (...) Ma gandesc pemanent la dumneavoastra si la oamenii pe care ii conduceti. Al dumneavoastra Adolf Hitler". In ziua urmatoare, pentru a fi sigur de loialitatea generalului sau aflat in infernul de la Stalingrad, Hitler l-a avansat pe Friedrich Paulus, in varsta de 52 de ani, la gradul de feldmaresal, in ideea ca in istoria militara niciun feldmaresal nu s-a predat vreodata inamicului ori s-a sinucis. Luptele pentru supravietuirea in incercuirea de la Stalingrad au fost extrem de violente. Armata a VI-a germana, o armata romana si unitatile auxiliare ruse aliate cu germanii au fost coplesite de armata rosie, atat la capitolul efective, cat si la capitolele armament, munitie, stare fizica si moral.  

 Foamea, iarna grea din Rusia si recucerirea de catre sovieticia ultimului aeroport prin care se aprovizionau trupele germane aufost principalele argumente care au condus la capitularea trupelorlui Paulus, la 21 ianuarie 1943. Doua zile mai tarziu s-a predat sirestul armatei germane, in jur de 90.000 de oameni, dintre caredoar 5.000 aveau sa supravietuiasca lagarelor sovietice. Capitularea feldmaresalului a fost criticata vehement deFuhrer. ,,Ce ma doare cel mai mult este faptul ca totusi l-amavansat la gradul de feldmaresal. Am vrut sa-i dau aceastasatisfactie finala... Un asemenea om murdareste in ultimul momenteroismul atator multi altii. El ar fi putut sa se elibereze detoata amaraciunea si sa treaca in eternitate si nemurire nationala,dar a preferat sa se duca la Moscova", le-a declarat Hitlermembrilor Marelui Stat Major. Dupa capturarea feldmaresalului, Paulus a fost folosit demasina de propaganda sovietica, chiar daca la inceput acesta refuzacolaborarea. Atentatul esuat impotriva lui Hitler, la 20 iulie 1944si uciderea colonelului von Stauffenberg, autorul atentatului, l-auconvins insa sa accepte colaborarea. Ulterior s-a alaturat Comitetului National Germania Libera,organizatie infiintata la Moscova, de un grup din care facea partesi Wilhelm Pieck, viitor presedinte al RDG, cu scopul de a-idetermina pe militarii germani sa intoarca armele asupra luiHitler. In noua sa calitate, a realizat emisiuni de radio antinazistesi le-a cerut soldatilor sa dezerteze, devenind o portavoce apropagandei sovietice. Capitularea lui Paulus, resimtita si acasa Consecintele capitularii si apoi a intrarii lui Paulus inmiscarea antinazista de la Moscova  nu au intarziat sa aparaasupra familiei acestuia din Germania. In toamna anului 1944, laordinul lui Adolf Hitler, Elena-Constance Rosetti-Solescu, cea careavusese permanent o repulsie fata de nazism, a fost vizitata deagenti Gestapo si anuntata ca va fi crutata daca va renunta lanumele de Paulus.  Pentru ca a refuzat si, mai mult, i-a tratat cu dispret peoaspetii in uniforma, romanca a fost arestata, impreuna cu fiicasa, Olga, si fiul, Ernst-Alexander, si trimisi intr-o inchisoaredin muntii Alpi, apoi in lagarul de concentrare de laDachau.  La 9 mai 1950, sovieticii anuntau ca feldmaresalul Paulus estepus sub acuzare pentru crime de razboi, iar la 6 octombrie 1953opinia publica internationala a fost anuntata ca acesta a fostcondamnat de catre un tribunal militar la 25 de ani de inchisoare.In ciuda acestor comunicate, in toamna aceluiasi an, pe data de 26octombrie 1953, Paulus a fost eliberat si s-a stabilit in Dresda,Germania de Est.  Nu si-a mai revazut insa sotia, intrucat aceasta a murit pe 9noiembrie 1949, in orasul Baden-Baden.Din 1955, starea de sanatate a lui Paulus s-a inrautatitcontinuu, acesta fiind diagnosticat cu atrofie musculara spinala siscleroza laterala amiotrofica, ceea ce a condus la o paralizie amuschilor. Friedrich Paulus a murit pe data de 1 februarie 1957, laDresda, fiind inmormantat cu onoruri militare in cimitirulTolkewits din localitate. ("Consemnari publicistice", autor ViorelFrancu, Buzau - 2012)