Teodora Vâscu

Versuri pentru ziua de naştere a copilului

Stelele sclipesc pe cer cu bucurie

Când un copil pe lume vine.

Îngerul său spre Pământ se-ndreaptă

Şi-l ocroteşte cu dragostea-i toată.

Îl ajută să-i devină

Inima ca o stea de lumină.

Baba şi Mihnea

(Dimitrie Bolintineanu)

„Mihnea încalecă

Calul meu tropotă

Fuge ca vântul

Sună pădurile

Fâşâie frunzele

Geme pământul

Fug legivanele, zbor cucuvelele,

Luna dispare, cum se-ntunecă

Munţii se clatină

Mihnea tresare.”

Punctele cardinale

Spre mâna dreaptă soarele răsare

Spre mâna stângă el se duce la culcare

Sunt între răsărit şi apus

Aşa privirea îndată

Spre miezul zilei e îndreptată

Şi drept în spate

Am pe miazănoapte.

Cele 7 zile ale Creaţiei

I. Spuse Dumnezeu: Să fie lumină !

Şi se făcu lumină !

II. Să urce aerul în sus

Iar greul să coboare în adâncuri !

III. Să curgă apele

Şi ierburi să răsară!

IV. V-aprindeţi azi luminători pe cer

Spre-a arăta al zilei ceas şi-al anului.

V Peşti, apele v-aşteaptă !

Voi, păsări, în văzduh zburaţi !

VI. Pământ, dă animalelor sălaş !

Şi-acum, din toate câte sunt

Să facem omul

Şi să-i dăm un suflet viu !

VII. Sfârşită-i azi lucrarea

Să ne-odihnim

Şi ziua s-o sfârşim.

Cele 4 elemente

Pământul sub picioarele noastre stă

Şi roade de tot felul, darnic ne dă.

Apa se leagănă-n valuri graţios

Izvoarele şoptesc, dulce poveste grăiesc.

Acum ne-nvăluie uşor,

Vântul poartă cântări de dor.

Lumina Soarelui, raza ta luminează

Drumul nostru o crează.

4

Versuri pentru partea ritmică

Lauda omului

(Nichita Stănescu)

Din punctul de vedere-al copacilor,

soarele-i o dungă de căldură,

oamenii – o emoţie copleşitoare...

Ei sunt nişte fructe plimbătoare

ale unui pom cu mult mai mare !

Din punctul de vedere-al pietrelor,

soarele-i o piatră căzătoare,

oamenii-s o lină apăsare...

Sunt mişcare-adăugată la mişcare,

şi lumina ce-o zăreşti, din soare !

Din punctul de vedere-al aerului,

soarele-i un aer plin de păsări,

aripă în aripă zbătând.

Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,

cu aripile crescute înlăuntru,

care bat, plutind, planând,

într-un aer mai curat – care e gândul !

Frământări de limbă

– Întâmplarea s-a întâmplat pe strada

tâmplarilor din întâmplare.

– Mihai şi Mişu mănâncă mere din mărul

mătuşii Maria.

– Numele deplin al lui Nelu este

Corneliu.

– Barza văzu varza, varza n-o văzu pe

barză.

– Capra albă, piatra neagră

Calcă capra, crapă piatra.

– Prepeliţa pestriţă are paisprezece pui.

– Stă trântit Tândală-n tindă

Trândav trântorul se-ntinde.

– Florin s-a dus la florărie să cumpere de

la florăreasă flori pentru Florică.

– Stau în şea cu Ştefan Ştirbu

Lângă un gard cu-n gard cam gârbov.

– An aram, soc ardeam

Şi-o şea rea pe cal aveam.

– Capra calcă-n piatră

Piatra crapă-n patru.

– Hârb spart, hârb fript.

* * *

În coaja-i tare

Stă sămânţa în pământ

De frigul iernii apărată.

Din ea copacul creşte mare

Atras de cerul însorit,

Şi-n ramuri rodul se-mplineşte.

În coşuri mari se odihnesc

Rotunde fructe-nmiresmate

Copii, veniţi să le vedeţi !

Iar bobul mic şi tare

Aşteaptă iar patul-pământ.

Să doarmă peste iarnă.

* * *

Cinci ciori stau grămadă

Sus pe un copac

Vor zbura când puşca

Noastră face „pac!”

5

Teodora Vâscu

Poemul planetelor

Fiinţă răsărită din Cosmos

În statura luminii

Pe Soare împuternicit

În puterea Lunii

Ţie ţi se dăruieşte

Sunetul creator de Marte

Şi plutirea mişcătoare de

Membre a lui Mercur

Şi frumuseţea purtătoare

De dragoste a lui Venus

Pentru ca intimizarea

Spirituală a lui Saturn

Pe tine să te sfinţească

existenţei în spaţiu

şi devenim în timp.

* * *

Priveşte-n oglinda fântânii

În vis pluteşte imaginea zânii

Priveşte apoi în afară

Căci soarele stă să răsară.

* * *

Spre lumină eu mă îndrept

Dar păstrez şi drumul drept

Cu un pas sau chiar cu doi

Fac şi drumul înapoi

* * *

Intru în căsuţă seara

Şi mă culc, căci noaptea vine

Ies în zorii dimineţii

Şi râd soare, către tine.

* * *

Când soarele coboară

Şi noaptea se aşterne

Petalele se-nchid

Somn picură în gene.

Când mândrul domn al zilei

În zori a răsărit

Parfumul se ridică

În câmpul înflorit.

* * *

Vin oile de la munte (braţe + picioare)

Cu corniţele pe frunte (palme + umăr)

Auzi, sună clopoţeii (degete)

Şi-a pierdut ciobanul mieii (palme + picioare)

Sare-Azor în ajutor repejor (palme + umeri, sărit

pe ambele picioare).

* * *

Ursul cu cercei umblă după nuci

Vulpea cu papuci, umblă după curci.

Lupul cu cimpoi umblă după oi

Şi un iepure şchiop, într-un vârf de plop

Treieră bob !

(mişcare de pe un picior pe altul)

* * *

A fost odată un urs maron

C-o coadă aşa cam ro-co-co !

Din cap el da dansând în cerc,

Mor, mor, mor.

Şi mierea tare îi plăcea

Cu limba roşie-o lingea

6

Versuri pentru partea ritmică

În mintea lui spunând

Eu plec, lec, lec..

Mânca el mierea fără paiul

Fără să-i pese ce-o fi mâine

Şi să-l auzi cum clefăia

Şle, şle, şle..

Apoi pleca în mers greoi

Să viziteze nişte oi

Priviţi cum merge ursul brun,

Mor, mor, mor !

* * *

Râu-n vale se prăvale

Printre pietre lucitoare

Clipocind, bolborosând

Taine ascunse desluşind.

* * *

Noaptea vine pe-ascunziş

Tip – tip şi pe furiş

Se întunecă încet

Licuricii prin boschet

Iau în braţe o lumânare

Şi ei zic că-s felinare.

* * *

Iarbă udă _ . _ . (ritm lung _/scurt .)

Iarbă udă

Apa vie

Leac să-ţi fie

Mândrul soare

Crească-ţi floare

Lină ploaie

Verde foaie.

Vântură bine

Să te aline

Noaptea dulce

Nu te culce

Garofiţa mea!

* * *

Flori de câmp, flori de câmp

Legănate lin de vânt

Iarbă-n floare, iarbă-n floare

Spune iarbă nu te doare,

Când eu rup a ta tulpină

De sânzâiană, de sulfină

Flori de câmp, flori de câmp

Fără pai, fără cuvânt

Iarbă-n floare, iarbă-n floare

N-ai în vers, nici în cântare,

Nu poţi spune, nu poţi plânge,

A ta viaţă când se frânge !

* * *

Ce e dincolo de soare ?

E o mare de cicoare.

Luna e un ban din salbă,

Ziua-i năframa albă,

Norii sunt clăbuci de puf

Care umblă prin văzduh.

Păsărelele sunt flori

Cu aripi la subţiori

Dimineaţa e lumina

Pe care o văd din prag

Floricică răsărită

Chiar din zâmbetul tău drag.

7

Teodora Vâscu

* * *

Scârţ, scârţ, scârţ

Scârţ, scârţ, scârţ – scârţ

Ţipă scâşnind fierăstrăul

Crab mic, mic,

Crab mic, mic, crab

Geme şi urlă toporul

Cade copacul puternic

Crengile-n aşchii când se răspândesc.

Socoteală

(George Coşbuc)

„Câte ouă vechi şi câte ouă nouă ?

Câte nouă, câte vouă ?

Vechi sunt nouă,

Nouă, două.

Două, nouă,

Vouă, nouă,

Nouă, două ouă nouă,

Vouă, nouă ouă vechi.”

Numărătoare

0 – Zero e clădirea goală

Fără nici un ţânc în şcoală,

Colivia ce o ţii

Fără vrăbii şi scatii,

Însă numerele toate

Fac ce fac

Că de-l pui la dreapta lor

Cresc precum un cozonac.

1 – Unu e un cârligel,

Şi e singur-singurel,

Una este numai luna,

Unu-i soarele din zare,

Una e măicuţa –buna

Una-i ţara noastră mare.

2 – Doi e lebăda frumoasă

Printre trestii graţioasă,

Doi ochi sunt şi două mâini,

Două mâini, două picioare,

Două feţe luna are

Câte doi sunt buni amici

Doi părinţi şi doi bunici.

3 – Trei sunt iezii mititei

Trei, sunt date de-ncercat

Şi trei fete de-mpărat.

4 – Patru e un scăunel

Răsturnat de Costăchel.

Anul, cât este de mare

Patru anotimpuri are.

5 – Cinci e semnul de-ntrebare

Răsturnat de nu ştiu care

E o seceră de mână

Pusă-n cui de o bătrână.

Cinci la mână-s degeţele,

Hărnicuţe, frumuşele

Şi unite împreună

Ca să facă treabă bună.

6 – Ochelarii lui Tănase

Neţeluş s-au rupt

Şi-s şase.

Şi-acum îi pune el

Aşezaţi în chip şi fel.

8

Versuri pentru partea ritmică

7 – Şapte este ca o coasă

Aşezată după casă

Fâş prin iarba de mătase

Şapte sunt pitici,

Şapte felinare

Şi tot şapte zile

Săptămâna are.

8 – Opt e împletit colac

Şi cu miere şi cu mac.

Opt e colăcelu-ntreg

Nu-l greşesc că-i greu să-l dreg.

9 – Nouă-i şase răsturnat

Dar cu-atât n-am terminat.

Că din astă întâmplare

S-a trezit cu trei mai mare.

10 – Uite, nu ştiu cum să zic,

Dintr-un unu şi nimic

Şi prin nu ştiu ce-ntâmplare

Iese nota cea mai mare.

Iată-acum prin gând îmi trece

Să fiu un copil de zece.

Numărând până la zece

(Radu Felecan)

1 seamănă c-un cui

Pe hârtie drept de-l pui;

2 cu gâtul de gânsac

Ţanţoş înotând pe lac;

3 pare o barză-n zbor

Nu când stă într-un picior.

* * *

6 vrăbii stau pe-o cracă

Şi se ceartă şi se-mpacă.

Dacă 2 au zburat

Câte sunt la numărat ?

Are Nelu 4 bile

Cu trei mai multe – Vasile

Câte bile ai Vasile?

Sărbătoarea abecedarului

(Marcela

Peneş)

Unu, doi, trei Unu, doi

Bobocei Stai cu noi,

V-adunaţi, Trei, patru

Vă număraţi. Hai la teatru!

Staţi pitiţi Cinci, şase,

şapte

Şi liniştiţi, Hai să bem

cafea cu lapte !

Până trece Opt, nouă,

zece

Iarna rece, El să plece.

Şi la vară

Ieşi afară.

Exerciţii pentru liniştire

Bate vântul

Bate-ntruna

Adună norul

Adună furtuna

Vin tunete şi trăsnete

Picuri de ploaie

Curg în şiroaie

9

Teodora Vâscu

Zâmbeşte-mi soare

Să mă fac mare.

* * *

Murgul meu nărăvaş . . _ . . _ (ritm scurt, scurt

. . / lung _)

Prin păduri, prin imaş

A pornit avântat

La castel m-a purtat.

Şi de zor el mergea

Noaptea toată-alerga

Cu copite-argintii

Ca la stelele mii

El suie muntele cu-avânt

Şi-apoi coboară într-un gând

Şi peste pietre sare-n sus

De parcă aripi şi-ar fi pus.

Pasul şi-l poartă

în prag la castel.

Mândra-l aşteaptă

pe-al său voinicel.

Părul ei flutură

Valuri în vânt

Murgul se-apropie-n

vânt nechezând.

* * *

Murgule, murguţule

Cu copita strălucind

Hai la râu drăguţule

Să-ţi vezi stăpânul dormind.

Murgul meu mănâncă jar

Şi-apoi paşte iarba-n deal.

* * *

În zori de zi

Mânzul porni

Cu coama-i albă fluturând

Peste păşune alergând

Când la galop, când tropăind,

Când peste pietre-n sus sărind.

Şi apoi la pas uşor păşind

Galop, galop, galop, galop

Trop, trop, trop, trop, trop, trop,

Pas, pas, pas, pas, pas, pas.

* * *

În ograda lui Ionel . _ . _

Un ieduţ cam mititel

S-a născut de vreo trei zile

Şi se crede măricel

Cu corniţele-i de ţap

Spaima-n pui el a băgat

Dar cocoşul cusurgiu

E un tată grijuliu

Şi cu ciocul avântat

L-a bătut de la zvântat.

* * *

Eu sunt unul

doi sunt ochii şi sunt doar ai mei

Să privesc lumea cu ei.

Florile cu-a lor petale mă ademenesc acum

Ochii văd culorile, florile, petalele,

iar parfumul lor îl simt

cu năsucul meu în vânt.

Cu urechile aud

Un glas de demult purtat pe aripi de vânt.

10

Versuri pentru partea ritmică

Totul e frumos afară şi eu sunt a primăvară.

* * *

În faţa casei am un nuc . _ . _ . _ . _

Cu multe ramuri încărcat

Când primăvara a venit

El haină nouă şi-a luat.

Vara toată la cosit _ . _ . _ . _

Umbra lui m-a odihnit

Frunzele m-au ocrotit

Păsări mici au ciripit.

Toamna când a sosit . . _ . . _

Nucul mi-a dăruit

Frunzele galbene

Nucile, coaptele.

Iarna soseşte cu geru-i cumplit _ . . _ . . _ . . _

Stăm în grădină, oftând zgribulit

Nucul e trist şi e singur acum

El pe cei dragi îi aşteaptă în drum.

* * *

Soare, soare hai răsai,

Prin poarta cerească tu apari !

Străluceşti asupră-mi până când

Cu tine voi străluci în curând.

* * *

Eu sunt tatăl soare

Şi port pământul ziua pân’adoarme

Îl ţin strâns şi-l luminez

Şi seminţele veghez –

Piatră, floare, om şi animal

Lumina le-o trimit în dar.

* * *

Moraru-i supărat, rat, rat

Măgaru i-a scăpat, pat, pat

El varză a zdrobit, bit, bit

Şi-acum e pedepsit, sit, sit

Măgarul cel scăpat, pat, pat

Tot el e supărat, pat, pat

(vârf călcâi, săritură, braţe încrucişate, bătaie pe

genunchi).

Crearea lui Adam

Din opt părţi Dumnezeu omul a făcut:

De la Pământ scheletul El l-a luat,

de la mare sângele,

de la Soare frumuseţea,

de la nori – gândurile,

de la vânt – răsuflarea,

de la piatră – îndurarea şi tăria,

de la lumină – smerenia,

de la spirit – înţelepciunea.

După ce Dumnezeu omul îl făcu

nici un nume pentru el nu avu.

Înălţimea cerului este Tatăl,

Întregul pământului este Fiul.

Adâncul mării – Spiritul Sfânt

Dar pentru creaţia Sa Dumnezeu

nu avea nici un nume în gând.

Dumnezeu îi chemă şi pe cei patru arhangheli:

Michael, Gabriel, Uriel, Rafael

şi le spuse anume:

– Plecaţi şi căutaţi omului un nume !

11

Teodora Vâscu

Michael merse spre Est şi întâlni steaua

al cărui nume Anathos era.

Luă de la ea pe A

Şi Domnului o aduse aşa (gest euritmic).

Gabriel merse spre Vest,

văzu steaua al cărui nume Denis era.

Luă de la ea pe D şi o duse Domnului aşa (gest

euritmic).

Uriel se îndreaptă spre miazănoapte

şi văzu steaua ce Aratus se numea.

Luă de la ea pe A

şi o dădu Domnului aşa (gest euritmic).

Rafael drumeţi spre miazăzi

şi steaua întâlni ce Mebrie se numea.

Luă de la ea pe M şi Domnului o dădu aşa (gest

euritmic).

Dumnezeu, lui Michael i-a poruncit

Numele omului de l-a rostit

Michael ADAM a grăit

Numele primului om ce pe pământ a trăit.

Poezie de ridicarea casei

Nouă casă s-a ridicat

Acoperiş şi geamuri încă n-a căpătat.

De sus, dimprejur, pot pătrunde

Ploaia şi soarele pe oriunde

Stăpânul lumii de ar vrea

De sus din înaltul cerului să dea.

Pentru casă sfinţenia şi binecuvântarea sa !

Smerenie şi sârguinţă

În căsuţă

Măsură şi îmbelşugare

În bucătăria mare !

Să binecuvânteze uşile şi ferestrele

Nimic rău să nu pătrundă prin ele !

Iar prin această uşă să pornească spre lume

Copiii harnici şi credincioşi anume !

* * *

De s-ar ţese pânza-n drum

Fără aţă, fără sul,

Fără leac de suveicuţă

Ar ţese şi-a mea mândruţă.

De s-ar ţese pânza-n baltă

Fără iţe, fără spată,

Fără leac de suveicuţă,

Ar ţese şi-a mea mândruţă;

Suveica şi iţele

Îi mănâncă zilele !

Pusei pânza după casă,

Câţi or trece, toţi s-o ţeasă !

Ţes o natră, rup o spată;

Ţes un cot, îl zvârl în pod.

Cine mi-o-nnoda un fir,

Îi dau un pahar de vin.

Pânză, pânză fă-te mânză

Şi te du la mama-acasă

Şi nechează, doar te-o ţeasă.

Puse-i pânza

Când da frunza

Şi-o gătii la sân Văsâi

Şi-mpăru că mă grăbii.

Ţesu-i un cot

Şi-o zvârlii în pod

Ţesu-i o natră şi-o zvârlii în vatră

Şi de lungă-i ca o pungă

Şi de lată toată-i spartă.

12

Versuri pentru partea ritmică

Pe sulul de dinapoi

O mie de lătunoi;

Pe sulul de dinainte

Cioprea le mai ţine minte

Printre ieţe şi-ntre spată

Paşte-o iapă deşelată;

Printre iţe, printre sul,

Paşte-o iapă şi-un cal sur !

Printre iţe şi fuscei

Paşte-o scroafă cu purcei.

(Din poezia populară)

* * *

(P. Zadnipru)

Vorba-i sabie fierbinte

Ascuţită ca un brici,

Şi de tine doar depinde

Unde când şi cum o zici

Scăpătată de la pragul

Gurii fără nici un ham

Ea se-ntoarce ca baltagul

Şi te face de haram.

Cumpănită însă bine,

Spusă omeneşte, calm

Ea e-n stare să aline

Suferinţa ca un psalm

Mater Dolorosa

(Bogdan Petriceicu – Haşdeu,

15.01.1888)

Eşti Dumnezeu, Isuse şi mântuieşti o lume

Prin moartea-ţi născătoare de noile idei;

Dar mama e Maria ... ce-i pasă unui nume

De lume şi nelume, când piere fiul ei ?

Tu mori, Cel făr’ de moarte, căci alte cruci Te

cheamă

În alte lumi de-a rândul pe buni a-i mângâia,

Eşti Dumnezeu, Isuse, Maria însă-i mamă;

Piroane, ea le simte; oţet, îl soarbe ea !

Ş-aleargă rătăcită, turnând Fecioara sfântă

Mărgăritari de lacrimi pe calea lui Isus

Şi plânsul nu-i mai seacă, câţi pare că s-avântă,

S-avântă-naripată spre sferele de sus.

Ţăranul povesteşte-a lui e poezia !

Că din acele lacrimi albina s-a născut:

Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Maria;

Şi tot prin flori colindă cântând pe cel pierdut...

* * *

(Arhip Ciubotaru)

Valul pare mai tare ca noi

Şi vuieşte marea turbată

De la mal ne-aruncă vârteju-napoi

Înoată, puiule, înoată !

Disperarea să n-o asculţi nicidecum

În fiecare fibră nădejdea îţi bată

Prin urletul mării croieşte-ţi drum

Învaţă, puiule, învaţă.

Şi iară e zâmbet de soare pe cer,

În urmă stihia e îngenunchiată.

Să auzi totdeauna la grele-ncercări

Înoată, puiule, înoată !

* * *

13

Teodora Vâscu

(Grigore Vieru)

Pomul dacă ceri ori ba

Îţi întinde creanga: ia!

El din nodul care-l are

Dă la mic şi dă la mare

Nişte poame printre foi

Lasă şi la piţigoi

Şi prin iarbă de sub ramuri

Lasă şi la alte neamuri

La boboci şi la furnici

Şi la iepuri, la arici ...

Însă cui, cât dă anume

Nu se laudă la nimeni.

* * *

(Ion Vieru)

Dar eu sap încet

Lut pentru casă

De-atâta vreme sap,

Că nici nu mai ştiu

Unde mi-e această casă:

În groapa ce o sap

Ori sus, în lumină

În stea luminoasă.

Şi nedumerită e mama

Şi frate şi soră

Ei pentru casă au săpat lut

Într-o singură zi

Într-o oră.

Ei au chemat vecinii

Şi au făcut clacă

Dar eu sap ani întregi

Şi-am scos lut

Doar oleacă

O, nu ştie nimeni

De zbuciumul meu,

Că lutu-n cuvinte

Se sapă mai greu.

* * *

(Ion Vieru)

Te caut peste tot

Cred în fiece drum

Şi cărare,

Cred în fiece rază de soare,

Cred în văi, în coline,

Cred în tine.

Te caut peste tot

Orice drum,

Pornit înspre tine,

Şi orişice fir de cărare

Devine stea chemătoare.

Te caut peste tot

Ştiu, numaidecât te voi găsi,

N-ai să fugi de lumina de zi,

N-ai să fugi,

De văi şi coline,

N-ai să fugi de tine.

* * *

(Ion Vieru)

Eu cu puţinul care-l am

Sunt mulţumit, nu cer la nime

Ca să-mi dea mie-ntregul ram

Cu rodiile lui – mulţumire.

14

Versuri pentru partea ritmică

Sunt mulţumit c-un singur măr

Şi cu o singură lumină,

Şi cu un singur adevăr,

Ce are-n oameni rădăcină.

Eu nu mă zbat să am mai mult,

Decât doar ce îmi aparţine

O inimă care-o ascult

În preajmă şi în piept la mine.

* * *

(Dumitru Matcovschi)

Omul se luptă cu sine

Şi biruie Omul,

Şi e omeneşte să fie aşa.

Metalul nu va rodi

Niciodată ca pomul

De ce l-aş cânta ?

* * *

(Vitalie Tulnic)

Ieri l-am necăjit pe-un om,

i-am spus vorbe ca să-l doară

Am trecut pe lângă-un pom

nici nu i-am zărit frunzarul

şi,

punând zăvor la poartă,

m-am închis

cu ziua moartă ...

Azi mi-a fost de om ruşine

şi la vorbă i-am răspuns,

Pomului,

la rădăcină,

i-am turnat să crească mare

strop de apă şi sudoare

Şi-am lăsat uşa deschisă

pentru cine o să-mi vină,

Am trăit o zi deplină.

* * *

(Arhip Ciubotaru)

Prin valurile ei ne poartă viaţa,

Ne şlefuieşte mii de ani la rând

Din firea noastră să ne iee ceaţa

Şi să ne facă mai înalţi la gând.

Ştim că în faţă avem numai o viaţă

Şi nu există nici un drum invers

Şi cât suntem cu viaţa asta-n faţă

Ne şlefuim unul pe altu-n mers.

Ne curăţim mereu, o viaţă-ntreagă,

De tot ce-i rău, de tot ce-i de prisos,

Ca timpul, ce din noi o să se tragă,

Nicicând să nu mai fie colţuros.

* * *

(Arhip Ciubotaru)

Ce-i trebuie omului ?

O pâine şi-o haină,

O casă şi-un cântec al său

Ca o taină.

Şi-i trebuie-un drum

De drumuri să-l lege,

Să-şi facă din el

Aripă şi lege

De n-are o haină, o casă, şi o pâine,

Cu drumul şi cântecul omul rămâne.

De n-are un drum şi n-are un cânt,

Rămâne sărac şi pustiu pe pământ.

15

Teodora Vâscu

Solul Golgotei

(Mihai Codreanu)

Iisus veni şi-n casa mea-ntr-o seară

Era-ntr-un tainic şi suav apus ...

Şi-am stat în casă singur cu Isus ...

Şi-afară era blândă primăvară.

Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clară

Că oamenii sunt buni, deşi L-au dus

Să-L bată-n cuie pe Golgota, sus,

Fiindcă I-a iubit din cale-afară.

Şi mi-a mai spus că poate fi iertat

Chiar Iuda ce-L vându cu-n sărutat,

Ca să-şi sporească cu treizeci, arginţii.

Apoi, plecând, din prag mi-a spus aşa:

Comoara sufletului ca şi a minţii

E să iubeşti, pentru-a putea ierta.

Cristos a înviat

(Vasile Alecsandri)

Cristos, mântuitorul din morţi, a înviat,

Şi fruntea-i ca un soare

Lucind peste popoare,

Flori de nemurire în lume-a-mprăştiat.

Cristos, zeul credinţei, ieşit-a din mormânt !

Ş-a sa reînviere

Ne-arată că nu piere

Dreptatea, şi credinţa, şi sufletul sfânt !

Cristos e viu ! Ca Dânsul, o ! Voi ce suferiţi

În lanţuri de robie,

Curând la viaţa vie

Din umbra tristă-a morţii veţi fi cu toţi ieşiţi !

* * *

(Grigore Vieru)

Cineva pierdu o cheie

Cheie – cheiţă

Un copil sau o femeie,

Cheie – cheiţă

Bine că e primăvară

Cheie – cheiţă

Poţi şedea frumos şi-afară

Cheie – cheiţă

Bine că e jos căsuţa

Cheie – cheiţă

Că mai stătui cu mieluţa

Cheie – cheiţă

Că mai uzi puţin grădina

Cheie – cheiţă

Până când în prag – ce vine,

Cheie – cheiţă

Cineva cu-o cheie vine!

* * *

(Grigore Vieru)

Da, cartea a fost copac primăvara,

În zori tăietorii copacul doboară.

Fabrica iute preschimbă tulpina,

În foile astea subţiri ca lumina.

Nu dorm scriitorii noaptea-ntreagă,

Pe tipografi sudoarea aleargă.

Oh, cartea-mi pare un miez ca de fragă,

Ca ochii din cap o păzesc. Şi mi-i dragă.

16

Versuri pentru partea ritmică

* * *

(Grigore Vieru)

Tăcută eşti draga mea mamă, tăcută

Ca mierla

Ce-nhamă

Deshamă

Ca mierla

Ca frunza

Când merge la coasă

Ca frunza

Ca iarba

Când şade la masă

Ca iarba.

Ca steaua

La moară când duce

Ca steaua

Ca piatra

Ce-aminte-şi aduce

Ca piatra.

Gazel

Picurii cu strop de strop

Fac al mărilor potop.

Zilnic câte-un spic adună

Şi-n curând tu ai un snop.

Mergi încet şi las s-alerge

Alţii cât or vrea-n galop.

Fii stejar, să creşti în laturi,

Nu înalt şi slab, nu plop.

Nu uita trăind de corbul

Şi de vulpea lui Esop

Dacă eşti cinstit, n-ai teamă

De duşman, de-ar fi ciclop.

Fă cât poţi şi las’să râdă

Cei ce sar viaţa-n ***.

Iar de n-are scop viaţa

Fă să aibă clipa scop.

Culori

Roşu să fie

Macul din câmpie

Şi din răsărit

Soarele iubit

Galbenă e glia

Dar şi păpădia

Pe câmpul întins

De ară cuprins.

Albastră e marea

Albastră culoarea

Sub seninul cer

Când toţi norii pier.

Galben, a ta strălucire

E plină de lumină

Tu-mi dai doar bucurie

Şi-mi faci ziua senină.

Albastru, în adâncul tău

Şi-n transparenţa liniştită

Găsesc lumea din mine

Cu taina ei neprihănită.

Roşu – glob din cer răsărit

Putere tu în mine ai sădit

Cu forţa membrelor să pot lucra

Cu sufletul să pot crea !

* * *

În largul univers se răspândesc

Sunetele cereşti ale îngerilor.

17

Teodora Vâscu

Eu în flaut le găsesc

Şi suflând uşor

Simt cum mă încununez

Cu graţie, dar şi cu forţă,

Cu har dumnezeiesc !

Calul

(Ana Catrinel Tudose)

Vine calul cu mândreţe

Şi se-aşează ca pe beţe

El vrea fân.

De unde fân?

Chiar din şură

Din rosură.

Noiembrie

- fragment -

(George Topârceanu)

Plouă stupid . . .

Cerul îşi scutură

Ca dintr-o ciutură

Frigul lichid.

Cârdul de ciori –

Neagră pecingine,

Flori de funingine

Zboară sub nori.

* * *

Am ieşit puţin la soare

Zise melcul surâzând

În căsuţa-mi de sidef

Nu mă ninge, nu mă plouă,

Nu m-a ating un strop de rouă

Şi de câte ori am chef

Dacă vremea e frumoasă,

Îmi iau casa la plimbare,

Totdeauna sunt acasă.

Zi de vară

(George Topârceanu)

Linişte. Căldură. Soare.

Sălciile plângătoare

Stau în aer dormitând.

Un viţel la râu s-adapă

Şi-o femeie lângă apă

Spală rufele cântând.

Şi din vale abia vine

Murmur slab ca de albine,

Somnoros şi uniform

Râul strălucind în soare

Ceartă sălciile, care

Toată ziulica dorm.

Sub o salcie bătrână

Şi c-o carte groasă-n mână

Care-mi ţine de urât,

M-am culcat în fân pe spate,

Somnul lin, pe nechemate

A venit numaidecât.

Cântec, murmur, adiere

De zefir în frunze piere

Şi rămâne doar un glas

Care umple valea-ngustă.

Ia, te uită, o lăcustă

Mi-a sărit tocmai pe nas !

* * *

18

Versuri pentru partea ritmică

Ca un val de cer senin

Prins în volbura plăpândă

Curge vântul cristalin

Pe câmpia de zăpadă.

* * *

Sunt acum un uriaş

Pot să fac aşa mari paşi: 1, 2 – 1, 2

Pot să fiu şi un pitic

Ca să merg cu pasul mic 1, 2, 3, 4 – 1, 2, 3, 4

Moşul merge-ncetişor

Că-i bătrân şi toate-l dor: of, of.

* * *

Unul – turnul

Doile – oile

Treile – cheile

Patruli – împăratuli

Cincili – opincili

Şasele – casele

Şaptele – laptele

Optuli – captuli

Noule – oăle

Zecile – berbecile

Şi valea cu dovlecile !

* * *

1, 2 – Un’ te duci ?

– La butuci !

3, 4 – Ce să faci ?

– Cozonaci !

5, 6 – Cui să-i dai ?

– Lui Mihai !

7, 8 – Unde şade ?

– Peste drum !

9, 10 – Cum îi zice ?

– Nu ştiu cum !

* * *

1, 2 – Hai la joc cu noi !

1, 2, 3 – Îl ştiţi pe moş Andrei ?

1, 2, 3, 4 – S-a-necat cu lapte acru !

1, 2, 3, 4, 5 – L-a vărsat şi în opinci !

1, 2, 3, 4, 5, 6 – Vine baba şi-l descoase.

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 –Ea se supără şi-l bate.

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 – Moş Andrei se-ascunde-n

pod

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 – El găseşte multe ouă

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 – Babe-i supărarea-i

trece.

Corpul omenesc

Am căpşor cu părul creţ

Bona zice că-s isteţ !

Pe obraji am doi bujori,

Ochi senini şi rotunjori,

Arcuite am sprâncene,

Ochii-mpodobiţi cu gene.

Limbă şi dinţi în guriţă,

Şi mi-i spăl cu-o periuţă.

Două nări colo-n năsuc

Ce miresmele-mi aduc !

Urechile-mi dau de veste,

Când în juru-mi se vorbeşte.

Gâtul capul mi-l întoarce:

Stânga, dreapta cum îmi place.

Trupul meu azi mic, dar tare –

două mâini de lucru are !

19

Teodora Vâscu

Şi am două picioare,

Ca s-alerg la fiecare:

Când la mama, când la tata

S-o ajut şi pe bunica !

Numărătoarea pe degete

(G Filip)

Un deget mare am,

Cu arătătorul două,

Cu mijlocul trei,

Cu inelarul patru,

Şi cu cel mic, am cinci

Şi iată, că pe toate le-am adunat.

Acum am cinci fraţi, strâns legaţi

Unu-i mare, altu-i mic,

Iar al treilea e voinic

Al patrulea poartă o podoabă

Al cincilea, tu ştii? (te-ntreb cine-s?)

* * *

Unu, doi, trei

Bobocei.

V-adunaţi

Vă număraţi 1, 2 ...

Staţi pitiţi

Şi liniştiţi,

Până trece

Iarna rece

Şi la vară

Ieşi afară !

Unu, doi,

Stai cu noi.

Trei, patru

Hai la treatru !

Cinci, şase, şapte,

Hai să bem

Cafea cu lapte !

Opt, nouă, zece

El să plece !

* * *

Unul este soarele pe cer – 1

Doi sunt ochişorii mei – 1, 2

Trei foiţe de trifoi – 1, 2, 3

Patru labe de pisoi – 1, 2, 3, 4

Vreţi să îl vedeţi şi pe cinci: 1, 2, 3, 4, 5 ?

Trenul

Trenu-i gata de plecare

Luaţi-vă locul fiecare ! (1, 2, ... se numără

copii)

Trenu-i pregătit în gară

Ca să plece azi în ţară.

Se dă semnul de plecare

Fluieră acum mai tare

Uuuuu ...

Peste 3, 4 minute

Trenul merge iute, iute:

Uuu ...

Când în gară a sosit

Roţile şi le-a oprit

Jocul nostru s-a sfârşit,

Fiecare-i mulţumit !

Numărăm până la zece

1 e un cârligel şi e singur, singurel.

2 e lebăda frumoasă, printre trestii graţioasă.

20

Versuri pentru partea ritmică

3 sunt iezii mititei, purceluşii sunt tot trei.

4 e un scăunel, răsturnat de Costăchel.

5 e semnul de-ntrebare, răsturnat de nu ştiu care.

Ochelarii lui Tănase niţeluş s-au rupt şi-s: 6.

7 este ca o coasă, aşezată după masă.

8 e împletit colac şi cu miere şi cu mac.

9 şase răsturnat, dar cu-atât n-am terminat,

Şi prin nu ştiu ce-ntâmplare

Iese zecele mai mare.

Numărătorii

(G. Filip)

Băiţelul bucălat

Se căzneşte supărat

Socotind pe degete – Luna

Şi o numără: e Una.

Lucica de ziua ei

A primit cadou cercei

Aurii, frumoşi şi noi

Ştie număra: sunt Doi.

Rândunica are pui

Unul negru, doi gălbui

Ia priviţi puţin la ei

Şi răspundeţi nu sunt Trei ?

Virgilica şi-a făcut

Un căruţ nemaivăzut

Şi-acum şade şi socoate:

...Păi da, are Patru roate.

Uite palma asta, vezi ?

Nici nu-ţi vine să mă crezi:

Are-n dânsa Cinci fraţi

Nu mă credeţi, număraţi !

Pe un scăunel de tei

Am nuci bune: trei şi trei

Laolaltă să le-aduni

Spune, nu sunt Şase nuci ?

Am cinci nasturi şi-ncă doi

Nu i-am rupt, îi am ca noi

Albi, frumoşi, parcă-s de lapte

Cum i-adun îmi ies tot Şapte.

Zilnic dau câte-un vârtej

Printre pepenii din vrej

Şapte-s cruzi, unul e copt

Va să zică toţi sunt Opt !

Veveriţa, uite-o cară

Alune bune-n cămară

Aveţi şapte şi cu două

Adunate-s tocmai Nouă.

Pe un lac sunt şapte raţe

Încă trei vin să se-agaţe

Lângă cârd. Apa e rece

Nu se tem fiindcă sunt Zece !

Operaţii matematice

Când unul din noi

E la grea încercare,

Prietenii buni

Şi-amintesc de ADUNARE.

* * *

Când unul din noi

Prea-şi arată puterea,

Foştii prieteni

21

Teodora Vâscu

Îl trec cu SCĂDEREA.

* * *

Când unul sădeşte

Un prun în ogradă,

Îl ÎNMULŢIM

Şi răsare-o livadă ...

* * *

Când unul din noi

Are o bucată de pâine

O-MPARTE şi nimeni

Flămând nu rămâne.

* * *

Cine merge copăcel

Şi-a ales un drum şi el.

Cine are drumul său

Nu se teme nici de-un greu.

Cine de cuvânt se ţine

Nu dă cinstea pe ruşine

Cine cântă când îi place,

Nici un rău nu poate face.

Cine face-un lucru rău

Cade tot în capul său

Cine-i om de omenie

E şi om de veselie.

Cine-i supărat mereu

O să-i fie-n viaţă greu.

Cine cântă e om bun

Şi prieten bun la drum.

* * *

Două păsărele

Stau în cuibul lor

Şi dorm binişor !

Una se trezeşte,

Vesel ciripeşte

Dă din aripioare

Şi în zbor porneşte,

Zboară printre tei,

Vine-n cuibul ei !

A doua se trezeşte,

Vesel ciripeşte,

Dă din aripioare.

Pornesc amândouă,

Ciripesc de zor

Şi apoi spre seară

Vin în cuibul lor

Două păsărele

Stau în cuibul lor

Şi dorm binişor.

* * *

Ţuguiatul ţâşni, ţâşti !

Ţânţărimea ţăcănită ţopăia.

Ţanţoş ţârâia din zemoasa cremă,

Singur zumzăia şmecher

Dar şmecheria şmecherită-i

Şterpelirea-i şnuruită-n

Şnururi ştănţuite.

* * *

Rodnic raza

Roteşte rombic

Ritm rotund

Rustic rulând

Rugă rostită.

22

Versuri pentru partea ritmică

(În rostire se pune accent pe „r”)

* * *

Promiţi prea trist

Bulgăr brumăşit

Pornind puţin

Birul basculând

Puteri peţind

Berbec bruscând.

(În rostire se accentuează consoanele)

* * *

Fir lung ghemuit

Dorind oftând

Ghemuit dorind semen

Dorind val lin

Val lin venit

Din văi bătând

Venit din Băbelini

Vânt bătrân

Verbând îmbinând

Infinite,

Finitul vindecând

Cununând.

(Exerciţiu de dicţie şi respiraţie pe sunetele „d, g,

t„)

* * *

Dincolo de râu

În lanul de grâu

S-a deschis spre soare

Floare de cicoare

Şi macul aprins

Lanul a cuprins

Iar peste câmpie

Cântă-o ciocârlie.

Şi cerul cel clar

Parcă-i de cleştar.

* * *

În noaptea de vară

Am ieşit-afară

Să număr pe rând

Stele luminând.

Şi-am rămas uimit

Câte-au răsărit

Pe bolta cerească

Limpezi să privească.

Mii şi mii de stele

Chipul ţării mele.

* * *

Păpădie, die,

Crescută-n câmpie

Uită-te în sus

Soarele-a apus

A rămas doar luna

Frumoasa şi buna

Să te lumineze

Şi să te păstreze.

La fel de senină

În a sa lumină.

Primăvara

Prin pădurea de alun

Trece noaptea un om bun

Şi presară stropi de rouă

Peste frunza ei cea nouă.

Dimineaţa ies pe rând

În lumină tremurând

23

Teodora Vâscu

Gâzele cu aripi mici

Ca o lume de pitici.

Ghemul soarelui apare

Ca o păpădie mare

Să se ştie c-a venit

Primăvara, în sfârşit.

Luna

Luna cu faţa de ceară

Mi-a intrat pe fereastră blândă şi clară.

S-a aşezat pe masa rotundă

Încercând în zadar să se ascundă

Eu am descoperit-o îndat

Şi chipul frumos i-am mângâiat

Apoi am rugat-o să-mi spună

O poveste cu zâna cea bună.

Ea, ca răspuns, a presărat pe mâinele mele

O minunată ploaie de stele.

Apoi mi-a atins obrazul încetişor

Spunându-mi în şoaptă: acum – somn uşor.

* * *

Am un căţeluş

Parcă-i din albuş

Cu ochii de mură

Ce repede-i fură

Pe cei care-l vor

Prietenul lor.

Mereu s-ar juca

Şi ar alerga

Şi e ca un ghem

Când la nume-l chem

Fiindcă-mi este drag

De ureche-l trag.

Greieraşul

Într-o zi la asfinţit

Greieraşul a venit

Să îmi spună supărat:

– Eu unul m-am săturat

Să fiu judecat mereu

La fel ca strămoşul meu

Ce din pricini de cântat

A ajuns înfometat.

Vreau să afle toată lumea

Că s-a întâmplat minunea

Greieraşul din poveste

Să ştiţi voi că nu mai este.

* * *

Gândeşte înţelept !

Vorbeşte corect !

Fii bun şi stai drept

Şi Mihail te va conduce

De la-ntuneric la lumină !

* * *

Brav şi-adevărat voi fi !

Fiecare faptă bună

mă face mai liber !

Brav şi-adevărat voi fi !

Fiecare cuvânt bun

mă face puternic !

Mă voi lupta pentru dreptate !

Ştiu că voi învinge răul !

* * *

Dacă arunci din tine acum

24

Versuri pentru partea ritmică

Toată neliniştea şi graba,

Atunci arhanghelul Mihail

L-aruncă pe balaur din cer.

Lună, stele, soare, cer

Noapte, zi, furtună, ger

Pietre, flori şi animale

Om şi înger, deal şi vale

Bucurie, dor, dreptate

Domnul s-a gândit la toate

Iar omul nume le-a dat

După ce le-a cercetat !

Plugul

E o fiară încornorată

Gura îi e tot căscată

Limba ei mereu tot râmă

Şi răstoarnă şi dărâmă.

* * *

Pe călcâi apoi pe vârf

Apăsat păşim

Căci în viaţă avem un drum

Pe care pornim

Cu vârful-ncet atingem

Pământul grijuliu

Căci îi simţim suflarea

Prin rădăcini cu mii.

Noi avem picioare iuţi

Nimeni nu ne-ntrece

Dar şi palmele-s de soi

Bateţi toţi la fel ca noi

Coatele isteţele

Nu se lasă mai prejos

Cine de 8 ori nu sare

Este cel mai somnoros.

* * *

Cine spune vorbe rele

Ca pe altul să îl doară

Chiar dulceaţă de mănâncă

Are gura tot amară.

* * *

Spicuşor de grâu, spic bălai de soare

Vântul când te bate, oare nu te doare?

Spicul însă alene trupul şi-l mlădie

Vântu-mi este tată şi el doar adie.

– Spicuşor de grâu, spic bălai de soare

Când ploiţa cerne nu ţi-i rece oare?

Spicul însă-şi pleacă mustăţi a mirare

Ploaia-mi este mamă, ea mă creşte mare.

* * *

Pământul sub picioarele noastre stă

Şi roade de tot felul el ne dă

Apa se leagănă-n valuri

Izvoarele udă pământul graţios, duios

Aerul ne-nvăluie aşa de uşor

Vântul ne poartă şoaptele-n zbor

Lumina soarelui ne-ncălzeşte

Şi viaţa pe pământ ea înlesneşte.

* * *

Pământ, te simt

Uşor te ating

Îndură al omului picior

Simte sărutul lui plin de dor

Poartă-mă cu fiecare pas

25

Teodora Vâscu

Ia-mi greutatea fără răgaz

Aici tu patria mi-o dăruieşti

Mulţumirea mea, te rog, să primeşti.

* * *

Sunt acum un uriaş

Pot să fac aşa mari paşi: 1, 2; 1, 2.

Pot să fiu şi nu pitic

Ca să merg cu pasul mic; 1, 2, 3, 4; 1, 2, 3, 4.

Moşul merge-ncetişor

Că-i bătrân şi toate-l dor: of! of! of!

* * *

(Liliana Dumitriu,

Suceava, 1998)

Hai la joc să ieşim . . _ . . _

Bulgări mari s-azvârlim

Uite-aşa tot mereu

S-aruncăm tu şi eu

Iute, iute acum . . _ . . _

Ies cu sania în drum

Şi urc repede-acuş

Sus în deal pe urcuş.

Iar din vârf îmi fac vânt . . _ . . _

Şi pornesc cu avânt

Ca şi gândul isteţ

Trec spre vale semeţ.

Uite-acum s-a-nserat . . _ . . _

Către casă-am plecat

Mâine iar vom veni

Şi mai harnici vom fi.

Sfârşitul zilei

Lucrul meu e terminat şi bun

Ce-am învăţat să se-odihnească acum

Ca să crească şi să înflorească

În suflet să se împlinească

Prin muncă, putere şi iubire

Pentru oameni şi întreaga fire.

* * *

Din cer se scutur gălbiori

Bănuţi de-aramă roşiori

Şopteşte şi sună-ncetişor

Mm.............

Gălbiori, gălbiori.

* * *

Vântul roata învârteşte frunzele-n grădină

Ghiocelul îşi apleacă fruntea pe tulpină.

Iar soarele-ncetişor se ascunde după un nor,

Cade ploaia neîncetat, pân’ la piele m-a udat,

Dar de sari aşa un pic, te-ai uscat şi n-ai nimic !

Bereşit*

1. Bereşit bara Elohim et ha-şamayim v’et ha-areţ.

2. Ve ha-areţ haita tohu vabohu vehoşeh al-pnei

tehom ve ruah Elohim merahefet al-pnei

ha-mayim.

3. Vaiomer Elohim iehii or vaiehii-or.

4. Vaiar Elohim et haor kii tov vaiavdel Elohim

bein haor uvein hahoşeh.

5. Vaikra Elohim laor yom velahoşeh cara laila

vaiehi ereb vaiehi boker yom ehad.

26

Versuri pentru partea ritmică

6. Vaiomer Elohim iehii rakiia betoh ha-mayim

viihii mabdil bein mayim lamayim.

7. Vayaas Elohim et ha-rakiia vaiavdel bein ha-

mayim aşer mitahat larakiia uvein ha-mayim aşer

meal larakiia vaihil-hein.

8. Vaikra Elohim Iarakiia şamayim vaiehii ereb

vaiehii boker yom şenii.

9. Vaiomer Elohim iicavu hamayim mitahat ha-

şamayim el macom ehad veterae ha-iavaşa

vaiehii hein.

10. Vaikra Elohim laiavaşa ereţ ulmikve ha-

mayim cara iamim vaiar Elohim kii tov.

11. Vaiomer Elohim tadşe ha-areţ deşe eisev

mazriia zera eiţ prii ose prii lemino aşer zaro vo al

ha-areţ vaiehii hein.

12. Vatoţe ha-areţ deşe eisev mazriia zera

lemineihu veeiţ ose prii aşer zaro vo lemineihu

vaiar

Elohim kii tov.

13. Vaiehii ereb vaiehii boker yom şlişii.

*Rudolf Steiner -

Exerciţii pentru a-ţi ţine respiraţia

O pită lipită, două pite lipite, trei pite lipite,

patru ... ş.a.m.d.

* * *

27