GIMNASTICA RITMICAANUL II SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂANUL UNIVERSITAR 2011 – 2012

STRUCTURA DISCIPLINEI:

Semestrul 3; Ore curs – 7; Lecţii practice – 14; Ore independente –

58; Credite – 4; Forma de evaluare –

Examen.

OBIECTIVE GENERALE:

Cursul îşi propune să contribuie la clarificarea conceptelor, principiilor, metodelor şi tehnicilor privind gimnastica ritmică.

Obiectivul principal al cursului constă în formarea abilităţilor şi dobândirea următoarei competenţe:

Formarea deprinderilor practico-metodice, necesare folosirii conţinutului motric specific gimnasticii ritmice în kinetoterapie.

OBIECTIVE SPECIFICE:Întărirea sănătăţii şi menţinerea condiţiei fizice prin

mijloacele gimnasticii ritmice;Însuşirea cunoştinţelor generale privind gimnastica ritmică.

COMPETENŢELE

Cursul dezvoltă următoarele aptitudini, competenţe:1. Capacitatea de a utiliza în mod optim deprinderile motrice

generale şi specifice gimnasticii ritmice în activităţile specifice kinetoterapiei.

2. Posibilitatea folosirii unor calităţi ce determină personalitatea individuală (perseverenţă, capacitatea de autocontrol, sociabilitate, concentrare).

3. Dezvoltă imaginaţia creatoare şi stimulează capacitatea de lucru individual.

LUCRĂRI PRACTICE

Educarea ritmicităţii şi muzicalităţii motrice. Paşi ritmici, paşi de dans sportiv, modern şi popular,

variante de paşi şi legări cu diferiţi paşi. Şcoala relaxării. Şcoala învârtirii. Acomodarea cu obiectul portativ – priza obiectului. Tehnica generală de mânuire a obiectelor portative cu

ajutorul jocurilor muzicale, a unor teme ritmice şi a dansurilor.

Combinaţii de elemente corporale cu tehnici generale de mânuire ale obiectelor.

Cerinţe faţă de studente:

Prezenţă obligatorie 70% la cursuri şi lucrările practice; Echipament adecvat; Caiet metodic; Probe practice; Probe de control: O structură de 4 x 8 care să conţină câte un element

corporal din fiecare grupă corporală şi paşii ritmici învăţaţi;

Aceiaşi structură realizată cu acompaniament muzical la alegere, în legătură cu elemente obiect.

Sistem de notare: Nota finală 10% pentru frecvenţă 100%;

40% proba practică; 50% evaluarea teoretică.

Gimnastica ritmică reprezintă o disciplină sportivă care se adresează cu prioritate persoanelor de sex feminin. Valenţele formativ – educative se sintetizează în cerinţele şi obiectivele educaţiei fizice adaptate kinetoterapiei.

Locul gimnasticii ritmice în marea familie a sporturilor este bine stabilit, ea prezentând:

particularităţi specifice şi definitorii; conţinut motric propriu şi specific; metodologie de acţionare proprie; sistem organizatoric şi competiţional (de nivel naţional şi

mondial).Gimnastica ritmică, ca de altfel toate ramurile gimnasticii,

aparţine categoriei sporturilor tehnico–combinatorii şi se caracterizează printr-o mare complexitate cinematică realizată în condiţii stabilite prin coordonări standardizate.

Se consideră că gimnastica ritmică reprezintă o activitate la graniţa dintre sport şi artă, fiind în acelaşi timp:

performanţă şi artă; tehnică şi expresivitate; activitate individuală şi/sau colectivă.Din punct de vedere organizatoric–competiţional, gimnastica

ritmică prezintă două categorii de probe competiţionale: probe individuale; probe de ansamblu.Ca obiect de studiu în domeniul educaţiei fizice, gimnastica

ritmică vizează sub raport motric cu prioritate aspectele de coordonare, iar din punct de vedere intelectual, latura creativ–artistică.

MUZICĂ

CORP OBIECTEG.R.

O simbioză specifică care conferă activităţii două atribute:

Activitate sportivă:- programe competiţionale;- regulamente tehnice;- coduri de punctaj; - programe de clasificare sportivă;- sistematizări de tehnică, etc.

Activitate artistică:- construcţii coregrafice asemănătoare baletului; - înnobilarea gestului motric prin atribute estetice; - expresivitate motrică.

Prezentarea definiţiei G.R.

PARTICULARITĂŢI ALE GIMNASTICII RITMICE G.R – disciplină sportivă specific feminină.Gimnastica ritmică este una din puţinele discipline sportive în care

activitatea este susţinută mai ales de către femei. Prin natura conţinutului motric şi de instruire, ea este perfect adaptată specificului de manifestare al capacităţii motrice feminine, răspunzând totodată, particularităţilor şi cerinţelor dezvoltării fizice şi psihice ale femeii.

GR – activitate desfăşurată obligatoriu în prezenţa şi în concordanţă cu particularităţile acompaniamentului muzical (A.M).

A.M. reprezintă în acelaşi timp o cerinţă şi o condiţie de desfăşurare a activităţii, fiind considerat ca parte integrantă din conceptul de gimnastica ritmică. Muzica şi mişcarea (corporală şi cu obiectul) se conturează ca un tot unitar, ceea ce imprimă activităţii un pronunţat caracter artistic.

GR – activitate motrică în cadrul căreia mişcarea corporală se desfăşoară simultan şi în directă coordonare cu mişcarea diferitelor obiecte portative.

Utilizarea unor obiecte şi interacţiunea dintre posibilităţile lor de manipulare şi mişcarea corporală, reprezintă particularitatea care diferenţiază net gimnastica ritmică de alte discipline sportive.

GR – activitate motrică în cadrul căreia maniera de execuţie a gesturilor capătă un pronunţat caracter de dans.

Mişcările specifice gimnasticii ritmice se execută într-o anumită manieră care implică noţiuni legate de estetica gestului. Gestul motric capătă astfel caracter de dans, este expresiv, artistic, elegant, prezentând caracteristici specifice de plasticitate, expresivitate şi abilitate motrică.

In ansamblul activităţilor motrice şi sportive, gimnastica ritmică reprezintă o componentă recunoscută valoric, care contribuie nemijlocit la realizarea scopurilor propuse. Ea se întâlneşte într-o multitudine de forme de organizare, concretizându-se prin:

lecţii de educaţie fizică; acţiuni de pregătire sportivă specializată

şi de performanţă; activităţi demonstrative şi cultural-

educative; activităţi de întreţinere.

Ramurile gimnasticii ritmice

GR scenică(demonstrativă)

GR de performanţă

GR de bază- şcolară;- cu caracter de loisir;- cu caracter de întreţinere.

Locul gimnasticii ritmice în ansamblul activităţilor de educaţie fizică şi sport:

în programa şcolară, în sistemul lecţiilor de educaţie fizică (învăţământ la toate nivelele);

în sistemul lecţiilor de activităţi sportive; în sistemul activităţilor de pregătire sportivă

specializată (pe nivele de începători, performanţă şi înaltă performanţă);

în conţinutul activităţilor cultural-sportive.

OBIECTIVELE GIMNASTICII RITMICE ÎN KINETOTERAPIE

Asigurarea dezvoltării fizice armonioase specific feminine.

Educarea esteticii corporale şi motrice. Educarea capacităţii de percepere şi redare prin

mişcare (corporală şi la nivelul obiectului) a particularităţilor de formă şi conţinut ale acompaniamentului muzical (A.M.), respectiv ritmicitate şi muzicalitate motrică.

Dezvoltarea unor aptitudini motrice şi psihomotrice care, adresându-se prioritar laturilor coordinative şi creativ–artistice, răspund totodată specificului feminin sub raportul sferei de interese şi activităţi.

Insuşirea unui repertoriu motric specific care să îmbogăţească capacitatea de mişcare a executanţilor.

STRUCTURI COMPLEXE PENTRU EDUCAREA ŢINUTEI ŞI EXECUŢIEI ARTISTICE

Estetica mişcării evidenţiază acea manieră specifică de execuţie a mişcărilor în toate activităţile fizice cu componentă artistică (gimnastica ritmică, gimnastică artistică, patinaj artistic, înot artistic, dans sportiv). Atitudinea corporală în mişcări este asemănătoare celei de dans şi se raportează atât la aspectele de ţinută şi execuţie, cât şi la cele de interpretare stilistică şi de comunicare.

Estetica mişcării este legată de noţiunea de expresivitate, noţiune de asemenea comună disciplinelor sportive amintite şi dansului. Pentru gimnastica ritmică, expresivitatea motrică este o componentă stilistică care înnobilează gestul cu atribute artistice deosebite. Ea se poate defini ca o îmbinare reuşită între ţinuta şi execuţia artistică, muzică, capacitatea de realizare plastică a mişcărilor şi trăirea afectivă exteriorizată prin gest.

NOŢIUNI DE ŢINUTĂ

Estetica mişcării evidenţiază maniera specifică de execuţie a gesturilor, întâlnită în toate activităţile motrice care au componentă artistică. Ea se exprimă prin anumite atitudini şi ţinute ale corpului, care se supun canoanelor artei dansului şi manifestă în mişcare atribute de plasticitate şi expresivitate motrică.

Ţinuta artistică corectă la nivelul întregului corp

La nivelul întregului corp

atitudine corporală elegantă în care trunchiul are o permanentă tendinţă de înălţare;

linia gâtului este degajată, umerii coborâţi cu omoplaţii strânşi;

muşchii abdomenului se menţin permanent într-un tonus controlat;

întreaga musculatură a trunchiului este strânsă în ax vertical ca un corset;

coloana lombară se menţine dreaptă, fără tendinţă de lordoză;

bazinul este drept, iar musculatura fesieră strânsă spre interior într-un tonus crescut şi controlat.

La nivelul membrelor inferioare

musculatura este strânsă în jurul axului vertical şi înălţată;

ţinuta generală impune la nivelul şoldului o rotare externă, care se transmite de-a lungul membrului şi se exprimă la nivelul piciorului prin răsucirea acestuia în exterior;

Piciorului (talpa), când nu staţionează pe sol, se menţine cu vârful bine întins, în flexie plantară (ca un cioc de papagal).

La nivelul membrelor superioare

ţinuta braţelor în diferite poziţii creează o imagine de plutire şi lejeritate;

zona cotului este uşor rotunjită; în poziţiile în plan orizontal şi sub acesta, linia generală

este uşor descendentă de la umăr spre mână, iar palma priveşte spre interior;

degetele au o ţinută specifică cu policele alăturat palmei spre interior şi arătătorul uşor ridicat faţă de celelalte degete.

In dansul clasic se descriu şapte poziţii care toate pot fi utilizate în gimnastica ritmică de bază.

Poziţia I – braţele înainte jos rotunjite (“coroană”) cu palma orientată spre interior.

Poziţia II – braţele înainte rotunjite, palma la nivelul stomacului.

Poziţia III – braţele înainte sus rotunjite, palma orientată spre interior şi jos.

Poziţia IV – un braţ sus (în poziţia a III-a), celălalt înainte (poziţia a II-a).

Poziţia V – un braţ sus (în poziţia a III-a), celălalt lateral (poziţia a VII-a).

Poziţia VI – un braţ înainte (poziţia a II-a), celălalt lateral (poziţia a VII-a).

Poziţia VII – ambele braţe sunt lateral uşor rotunjite.

I a II -a a III -a a VII -a

Poziţiile de bază la nivelul trenului superior

In dans se descriu cinci poziţii de bază la nivelul picioarelor, în care repartiţia corectă a centrului de greutate pe suprafaţa de sprijin este esenţială pentru păstrarea echilibrului corpului. Pentru obţinerea acestor poziţii este necesară rotarea externă în articulaţia coxo–femurală, care se transmite apoi prin tot segmentul spre laba piciorului. În G.R sunt folosite 7 poziţii de bază la nivelul membrelor inferioare.

Pentru a se putea realiza aceste poziţii şi pentru respectarea acestei atitudini în mişcare, grupele musculare responsabile cu rotarea exterioară trebuie să fie prelucrate special.

I a II -a a III -a a V -a a IV -a

Poziţiile de bază la nivelul trenului inferior

Caracteristicile generale ale comportamentului motor pot fi discutate din mai multe puncte de vedere.

Din punct de vedere tehnic se disting două principale caracteristici:

varietatea şi complexitatea cinematică a tehnicii realizată în condiţii stabile şi standardizate (exerciţii cu durate precizate, executate pe un spaţiu dat de 13/13 m, etc.);

tehnică de mişcare de înalt nivel, standardizată (atât sub raportul cerinţelor de execuţie cât şi al nivelurilor de dificultate) şi înnobilată prin atribute estetice speciale.

Din punctul de vedere fizic angajarea diferitelor capacităţi motrice implică:

solicitarea complexă şi simultană a componentelor coordinative şi condiţionale;

complexitatea sporită în angajarea şi manifestarea coordonărilor;

fineţea reglărilor şi controlului neuro–muscular; dependenţa de supleţe ca factor motric reprezentativ.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE/MINIMALĂ:

Jeleascov, C., Buţu, O., 2008, Gimnastică ritmică de bază, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine.

Macovei, S., Buţu, O., 2000, Gimnastică ritmică în şcoală, Bucureşti, Editura Man-Delly.

Macovei, S., 1996, Gimnastică ritmică sportivă, Bucureşti, Editura ANEFS.

Macovei, S., Buţu, O., 2007, Metodica predării gimnasticii ritmice, Bucureşti, Editura Bren.

BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ:1. Macovei, S., 1998, Supleţea, Bucureşti, Editura ANEFS.2. Macovei, S., 2002, Pregătirea artistică în gimnastica de

performanţă, Bucureşti, Editura ANEFS.BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ:1. Manos, M, 2008, Gimnastica ritmică – Capacitatea de

performanţă, Bucureşti, Editura Bren.2. Manos, M, 2008, Gimnastica ritmică de performanţă,

Bucureşti, Editura Bren.