Proiect Anexa nr. 6 la HG ____ din____________2009 MINISTERUL CULTURII ŞI TURISMULUI AL REPUBLICII MOLDOVA COMPLEXUL MUZEAL ORHEIUL VECHI „Aprobat” Ministrul Culturii şi Turismului _____________ „Coordonat” Director Direcţie Patrimoniu şi Resurse Turistice a MCT ____________ N. Răileanu Directorul Complexului Muzeal Orheiul Vechi _____________ L. Colţa PLAN DE VALORIFICARE TURISTICĂ A REZERVAŢIEI CULTURAL-NATURALE «ORHEIUL VECHI» ÎN ANII 2009-2020 Chişinău-Orheiul Vechi 2009
Transcript
ProiectAnexa nr. 6
la HG ____ din____________2009
MINISTERUL CULTURII ŞI TURISMULUI AL REPUBLICII MOLDOVA
COMPLEXUL MUZEAL ORHEIUL VECHI
„Aprobat”Ministrul Culturii şi Turismului
_____________
„Coordonat”Director Direcţie Patrimoniu şi Resurse Turistice a MCT____________ N. Răileanu
Directorul Complexului Muzeal Orheiul Vechi_____________ L. Colţa
PLAN DE VALORIFICARE TURISTICĂA REZERVAŢIEI CULTURAL-NATURALE
«ORHEIUL VECHI»ÎN ANII 2009-2020
Chişinău-Orheiul Vechi2009
Cuprins
1. Introducere……………………………………………………………………………………2. Date generale privind Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi»…………………………………3. Locul Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul Vechi» în cadrul potenţialului turistic naţional……………4. Premisele dezvoltării turismului în zona Orheiul Vechi…..……………………………..
4.1. Amplasament…………………………………………………………………………4.2. Condiţii de relief ……………………………………………………………………..4.3. Condiţii meteorologice………………………………………………………………
6. Potenţialul turistic istorico-cultural……………………………………………………….6.1. Obiective arheologice……………………………………………………………….6.2. Obiective rupestre…………………………………………………………………..6.3. Obiective de arhitectură vernaculară……………………………………………..6.4. Obiective de arhitectură ecleziastică………………………………………………6.5. Expoziţii arheologice şi etnografice………………………………………………..6.6. Sărbători folclorice tradiţionale…………………………………………………….
7. Din istoria valorificării turistice a Orheiului Vechi……………………………………….8. Capacităţi şi trasee turistice……………………………………………………………….9. Turismul ca factor de presiune asupra Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul
Vechi»…………….10.Condiţii de cazare şi de deservire………………………………………………………..11.Deficienţe şi probleme în realizarea unui plan de dezvoltare turistică………… ……12. Obiective strategice privind dezvoltarea turismului în zona Orheiul Vechi ………….13. Impactul realizării planului de dezvoltare turistică………………………………………14.Monitorizarea şi evaluarea realizării planului de valorificare turistică………………..
INTRODUCERE
Obiectivele de patrimoniu istorico-natural s-a impus pregnant în turismul contemporan, devenind o latură inalienabilă a fenomenului respectiv, care în prezent nu poate fi conceput în afara monumentelor istorico-culturale şi naturale.
În acest context, Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi», graţie unei originalităţi inedite a patrimoniului natural şi istorico-cultural, vine să ocupe un loc deosebit în sistemul turistic al Republicii Moldova şi să constituie o veritabilă carte de vizită a ţării.
DATE GENERALE PRIVIND REZERVAŢIA CULTURAL-NATURALĂ «ORHEIUL VECHI»
Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» reprezintă un ansamblu de monumente naturale şi culturale integrate într-un sistem unic ca rezultat al colaborări multimilenare dintre om şi mediu ambiant.
Peisajul Orheiul Vechi cuprinde: peisaj natural arhaic, diversitate vegetală şi faunistică bine conservată, cadru arheologic de excepţie, varietate istorico-arhitecturală, habitat rural tradiţional, originalitate etnografică şi folclorică.
Complexul Orheiul Vechi ocupă arii naturale protejate de o frumuseţe rar întâlnită, în defileul râului Răut din preajma satelor Trebujeni, Butuceni şi Morovaia
În acest context, complexul Orheiul Vechi constituie o veritabilă salbă de cetăţi naturale adaptate, care l-au adăpostit pe om în toate timpurile, începând cu epoca paleoliticului şi până în zilele noastre.
Complexul ocupă şapte promontorii de proporţii, fascinante din punct de vedere peisajer şi şase defilee adiacente de o frumuseţe deosebită.
Defileul Răutului traversează complexul istorico-natural Orheiul Vechi de la nord-vest spre sud-est pe un traseu tri-sinusoidal de circa 15,0 km, fiind mărginit la extremităţi de satele din vecinătate: Furceni (raionul Orhei) şi Maşcăuţi (raionul Criuleni).
În linie dreaptă, complexul istorico-natural se extinde pe o suprafaţă cu lungimea maximală de 9,0 km de la nord-vest spre sud-est şi lăţimea de 1,5-4,0 km de la sud-vest spre nord-est.
Cele mai valoroase obiective de patrimoniu natural şi cultural sunt concentrate în partea centrală a Complexului Orheiul Vechi – pe suprafaţa promontoriilor Peştera şi Butuceni.
Prin frumuseţea deosebită şi caracterul revelatoriu al peisajului, originalitatea reliefului, varietatea vegetaţiei şi a faunei, multitudinea de situri istorico-arheologice, izul profund istorico-arheologic şi etnografic, zona Orheiului apare drept unul dintre cele mai
impresionante şi interesante locuri din Europa, fapt ce-i oferă o importanţă deosebită din diferite unghiuri de vedere, inclusiv din punctul de vedere al dezvoltării în zona dată a turismului.
LOCUL REZERVAŢIEI CULTURAL-NATURALE «ORHEIUL VECHI» ÎN CADRUL REŢELEI TURISTICE DIN REPUBLICA MOLDOVA
Conform legislaţiei şi actelor normative în vigoare, în Republica Moldova se disting 8 zone turistice de bază, în cadrul cărora se evidenţiază subzone turistice, care fiind enumerate de la nord spre sud se prezintă după cum urmează:
1. Zona turistică Edineţ-Ocniţaa) Subzona turistică Edineţ.b) Subzona turistică Ocniţa c) Subzona turistică Donduşeni
2. Zona turistică Bălţi 3. Zona turistică “Codru”
a) Subzonă turistică Orhei.b) Subzona turistică Teleneşti c) Subzona turistică Călăraşid) Subzona turistică Hânceşti
4. Zona turistică Chişinău5. Zona turistică Soroca-Dubăsari
a) Subzona turistică Soroca b) Subzona turistică Camencac) Subzona turistică Dubăsari
6. Zona turistică Cahul7. Zona turistică Vulcăneşti – Căinari8. Zona turistică Nistru Inferior
Conform estimărilor de specialitate, pe primul loc, după valoarea resurselor turistice şi după funcţionalitatea turistică, se poziţionează zona turistică „Codru”, unde, în perspectiva unor amenajări turistice adecvate, se pot dezvolta următoarele forme de turism:
turism itinerant cu valenţe culturale odihnă şi tratament vânătoare şi pescuit sportiv turism ştiinţific turism ecologic turism rural
În contextul clasificării prezentate, Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» apare drept parte componentă a subzonei turistice „Orhei” din cadrul zonei „Codru”, fiind în acelaşi timp cel mai important element al zonei respective.
Zona turistică “Codru” cuprinde podişul Moldovei Centrale, respectiv, dealurile colinare cu păduri de foioase, cunoscute sub denumirea tradiţională de codri. Zona
respectivă este străbătută de magistralele europene Cernăuţi-Odesa şi Leuşeni-Chişinău-Dubăsari.
Este cea mai reprezentativă zonă prin varietatea şi complexitatea resurselor turistice, între care un loc important îl ocupă cele naturale.
Subzonă turistică Orhei ocupă partea nord-estică a zonei Codru, cuprinde arealul deluros al Orheiului cu importante obiective naturale şi cultural-istorice de valoare deosebită, inclusiv:
1. Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» cu multiple obiective istorico-culturale şi naturale;2. Complexele ecleziastice (biserici şi mănăstiri) de la Orhei (secolele XVII-XVIII), Butuceni (secolul XVII), Curchi (secolul XVIII), Ţigăneşti (secolul XVIII), Piatra (secolul XVIII), Peresecina (secolul XVIII), Jeloboc (secolul XIX) etc.; 3. Conacul Balioz de la Ivancea (secolul XIX)4. Complexele de arhitectură populară (Jeloboc, Brăneşti, Trebujeni, Furceni, etc.); 5. Case memoriale (Donici, Piatra);6. Peisaje spectaculoase calcaroase cu stânci recifale, cheile Răutului (Trebujeni, Butuceni, Morovaia, Brăneşti, Furceni);7. Păduri de interes peisagistic şi social-recreativ (Curchi, Ivancea, Trebujeni);8. Ape minerale biocarbonate (Orhei) etc.
PREMISELE DEZVOLTĂRII TURISMULUI ÎN ZONA ORHEIUL VECHI
Amplasament
Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» este parte integrantă din comuna Trebujeni (satele Trebujeni, Butuceni şi Morovaia), raionul Orhei al Republicii Moldova.
Se află în partea centrală a Republicii Moldova, la distanţa de 50 km spre Nord-Est de la capitala ţării, oraşul Chişinău.
Face parte din masivul istorico-geografic Codrii Orheiului, amplasat pe cursul inferior al râului Răut, la intersecţia regiunilor de silvostepă şi stepă.
Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» se află în defileul râului Răut, la circa 15 km de la confluenţa lui cu fluviul Nistru.
Condiţii de relief
Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» dispune de un relief complex, care îmbină structuri geologice sarmaţiene de circa 13 milioane ani cu un caracter rupestru pronunţat şi peisajuri cuaternare argiloase de circa 1,8 milioane – 10 mii ani acoperite de cernoziomuri formate în ultimii 8 mii ani.
Elementul geomorfologic esenţial al complexului îl constituie valea râului Răut, compusă din albia minoră, albia majoră, terase şi versanţi.
Valea Răutului cu versanţi asimetrici este săpată în reciful de calcar sarmaţian mijlociu. Are formă de defileu şi chei, fiind relativ îngustă, cu o lăţime ce nu depăşeşte 1,0-2,0 km.
Râul Răut are maluri concave sau convexe, de multe ori aproape abrupte, uneori cu panta până la 90º, reprezentând segmente de mare atractivitate.
Caracterul pitoresc al văii este accentuat de trei meandre (Mihăilaşa, Peştera, Butuceni) de o rară frumuseţe şi de o originalitate deosebită. Înălţimea versanţilor abrupţi atinge în mediu altitudinea de circa 100-130 m, cotele maxime fiind de 170-180 m, mai sus de nivelul mării.
Condiţii meteorologice
Zona respectivă reprezintă un spaţiu de risc slab la fenomene climatice. Este amplasată pe izoterma +21° C a lunii iulie şi între izotermele -4° C, -3° C a lunii ianuarie.
Valoarea maximală a verii de +41,5° C a fost înregistrată pe 21 iulie 2007, valoarea maximală a iernii de -38,5° C a fost înregistrată pe data de 25 ianuarie 1942.
Precipitaţiile medii anuale sunt de 500 ml. Durata strălucirii soarelui este de 2000-2050 ore anual (22,8-23,4 %).
Durata predominantă a vântului în regiune este de Nord-Est, iar calmul atmosferic este de 42 %.
În linii generale, Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi», beneficiază de o climă moderată, fenomenele meteorologice de risc reprezentând excepţii.
Condiţii demografice
Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» corespunde în temei teritoriului comunei Trebujeni cu o populaţie de 2112 locuitori, din cadrul căreia fac parte 3 sate (Trebujeni - 1581 locuitori, Butuceni – 389 locuitori şi Morovaia - 132 locuitori).
Centrul comunal Trebujeni ocupă o suprafaţă de 2,5x0,2-0,9 km, satul Butuceni – 2,0x0,15-0,20 km, iar satul Morovaia – 0,8x0,10-0,15 km.
Cele trei sate sunt amplasate pe malul stâng al râului Răut, fiind înşiruite în lanţ de la nord spre sud. În partea de nord se află satul Trebujeni, în continuarea lui, la distanţa de 2,0 km urmează satul Butuceni, iar mai departe se află satul Morovaia, amplasat la distanţa de 0,5 km de la Butuceni, respectiv la 4,5 km de la Trebujeni prin defileul Răutului sau la distanţa de circa 2,4 km pe calea de nord.
Spre nord de satul Trebujeni, la circa 15,0 km se află s. Susleni, spre nord-vest la 8,5 km se află satul Furceni, iar spre vest la 4,0 km se află satul Brăneşti. Spre sud de comună, la distanţa de 0,8 km de la satul Morovaia, se află satul Maşcăuţi, raionul Criuleni.
Accesibilitatea
Accesul în zona Orheiului Vechi teoretic poate fi efectuat pe 5 căi:1. dinspre vest, pe drumul Brăneşti-Trebujeni2. dinspre sud-est, pe drumul Maşcăuţi-Butuceni3. dinspre nord, pe drumul Susleni-Trebujeni4. dinspre nord-vest, pe drumul Jeloboc-Trebujeni5. dinspre nord-vest, pe drumul Furceni-Trebujeni
La modul practic, însă, la etapa actuală, accesul în zona Orheiului Vechi se face printr-un singur loc - dinspre Brăneşti, pe drumul ce vine de la Chişinău. Drumul respectiv, este unicul din zonă amenajat în corespundere cu cerinţele contemporane, restul reprezentând drumuri rurale cu mari probleme de deplasare.
Drumurile din satele Trebujeni, Butuceni şi Morovaia, cu excepţia unei părţi din artera centrală a satului Trebujeni, reprezintă drumuri simple rurale, fără
amenajare specială, care datorită caracterului rupestru al zonei sunt în stare relativ bună, fără de noroiul caracteristic pentru satele din afara zonei Răutului.
POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL
Potenţialul turistic al Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul Vechi» cuprinde două categorii de bază: obiective naturale şi obiective antropice.
Obiectivele naturale se grupează în patru subdiviziuni distincte: geologice, hidrologice, vegetale şi faunistice, iar obiectivele antropice în opt unităţi de bază: istorico-arheologice, vestigii de arhitectură istorică, complexe rupestre, locaşe bisericeşti în funcţiune, construcţii vernaculare, patrimoniu etnografic funcţional, moşteniri folclorice şi obiecte de patrimoniu mobil expuse în cadrul muzeal.
5.1. Obiective geologice
5.1.1. Defileul Răutului
Monument al naturii sub formă de canion sinusoidal cu maluri abrupte, săpat cu circa 2,0-1,0 milion de ani urmă în reciful de calcar sarmaţian constituit pe fundul fostei Mări Sarmatice cu circa 13-11 milioane ani.
Traseu cu o lungime de circa 15 km mărginit de satele Furceni şi Maşcăuţi.
Peisaj natural de o rară frumuseţe; adăposteşte o variată floră de stâncărie, faună reprezentativă, multiple situri arheologice din diverse epoci istorice, complexe rupestre din perioada medievală şi aşezările contemporane Trebujeni, Butuceni, Morovaia.
Posedă un grad maxim de reprezentativitate, originalitate şi expresivitate; - Are o valoare naturală excepţională; este bine conservat; oferă o informaţie turistică
exhaustivă;- Ocupă locul central în cadrul Complexului Orheiul Vechi, determinând caracterul
peisajului din zonă; - Accesul pentru vizitarea obiectivului este deschis şi relativ bine asigurat;- Dotările turistice speciale pentru vizitarea obiectivului lipsesc.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.
1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X
9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 1 7
5.1.2. Defileul Ivancea
Monument al naturii sub formă de canion cu maluri abrupte, săpat cu circa 2,0-1,0 milion de ani urmă în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe.
Traseu cu o lungime de circa 3,0 km, de la satul Brăneşti până la vărsarea în r. Răut.
Posedă un grad maxim de reprezentativitate, originalitate şi expresivitate;
Are o valoare naturală excepţională; este bine conservat; oferă o informaţie turistică specifică;
Ocupă un loc secundar în cadrul Complexului Orheiul Vechi, determinând caracterul peisajului în partea de vest a zonei în cauză;
Accesul pentru vizitarea obiectivului este cu dificultăţi;
Dotările turistice speciale pentru vizitarea obiectivului lipsesc.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 3 2 5
5.1.3. Defileul Râpa Ciobanului
Monument al naturii sub formă de canion ondulat cu maluri abrupte, săpat cu circa 2,0-1,0 milion de ani urmă în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 2 6
5.1.4. Defileul Morova
Monument al naturii sub formă de canion cu maluri abrupte, săpat cu circa 2,0-1,0 milioane ani urmă în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe cu structuri carstice de unicat de tip polie şi con carstic; resturi de faună fosilă.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 1 1 8
5.1.5. Defileul Râposu
Monument al naturii sub formă de canion cu maluri abrupte, săpat timp de circa un milion de ani în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe; adăposteşte complexe rupestre medievale, resturi ale Schitului monastic al pârcălabului Albu-Maşcăuţi.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 2 6
5.1.6. Defileul Culicăuca
Monument al naturii sub formă de canion cu maluri abrupte, săpat timp de circa 1,0 milion de ani în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o rară frumuseţe; adăposteşte floră de stâncărie şi faună sălbatică.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 4 4
5.1.7. Defileul Hucişca
Monument al naturii sub formă de râpă alăturată defileului râului Răut pe axa vest-est, vis-a-vis de capătul de vest al promontoriului Butuceni;este săpat de circa 1,0 milion ani în reciful de calcar sarmaţian; peisaj natural de o frumuseţe deosebită, adăposteşte floră şi faună sălbatică.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 4 4
5.2. Obiective hidrologice
5.2.1. Fântâni tradiţionale de apă potabilă
Reprezintă monumente etnografice din secolele XVII-XX. În satele Trebujeni, Butuceni, Morovaia, precum şi în afara lor sunt prezente peste o sută de fântâni; sunt construite conform tehnicilor tradiţionale din piatră, fiind prevăzute la suprafaţă cu dispozitive din lemn. În conformitate cu terasele geologice în care sunt săpate, fântânile conţin apă de calitate provenită din calcare sarmaţiene sau argile cuaternare.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 1 3 6
5.2.2. Izvorul nr. 1 (Trebujeni)
Este amplasat la est de satul Trebujeni, pe malul din stânga al Răutului, mai jos de Valul cetăţii geto-dace şi de şirul de complexe rupestre din perioada modernă; este un izvor de apă potabilă de calitate superioară cu un debit accentuat, care provine din bazinul recifal al sarmaţianului mijlociu.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X
4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 1 3 6
5.2.3. Izvorul nr. 1 (Butuceni)
Este amplasat la sud de satul Butuceni, pe malul din dreapta a Răutului, mai jos de cetatea geto-dace Maşcăuţi-Dealul cel Mare, vis-a-vis de cetatea geto-dacică Butuceni; este un izvor de apă potabilă de calitate superioară cu un debit foarte puternic (circa 10 litri pe secundă), care provine din bazinul ricifal al sarmaţianului mijlociu.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 4 1 5
5.3. Obiective vegetale şi faunistice
5.3.1. Rezervaţia peisajeră Trebujeni
Reprezintă o arie naturală protejată amplasată pe suprafaţa promontoriului Mihăilaşa; este alcătuită din vegetaţie bine conservată, cuprinde specii rare de plante, animale vertebrate şi insecte; adăposteşte cetatea geto-dacică Trebujeni-Potârca şi aşezarea cu multe starturi culturale Trebujeni-Scoc.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 3 2 5
5.3.2. Rezervaţia peisajeră Selitra
Reprezintă o arie naturală protejată; este alcătuită din vegetaţie bine conservată, cuprinde specii rare de plante, animale vertebrate şi insecte; adăposteşte cetatea geto-dacică Trebujeni-Selitra.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 3 2 5
5.3.3.Pădurea Ţigancii
Reprezintă o pădure protejată; este alcătuită din vegetaţie bine conservată, cuprinde specii rare de plante, animale vertebrate şi insecte; dispune de amenajări de vânătoare.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 3 3 4
5.3.4. Coloniile de popândăi pestriţi
Pe suprafaţa promontoriului Peştera, locul fostului oraş medieval Orheiul Vechi se află câteva grupuri de colonii de popândăi pestriţi, animal vertebrat protejat la nivel european, fiind înscris în Lista Roşie a Europei; coloniile de popăndăi sunt concentrate în preajma citadelei medievale; în regiunea centrului administrativ al complexului Orheiul Vechi; în partea de sud a promontoriului, vis-a-vis de Mănăstirea pârcălabului Bosie.
Nr. Criterii de apreciere Min. Med. Max.1 Reprezentativitate (ilustrează epoci, mediul) X2 Originalitate (nou, deosebit, irepetabil, unic) X3 Expresivitate (evocă imagini, nuanţe) X4 Valoarea istorico-culturală X5 Valoarea naturală X6 Grad de conservare X7 Gradul de informare turistică X8 Importanţa în cadrul zonei turistice X9 Accesibil pentru vizitare X10 Dotări turistice existente X
Punctaj total 2 3 5
6. POTENŢIALUL TURISTIC ISTORICO-CULTURAL
Obiective arheologice
Oraşul Orheiul Vechi
Monument de istorie şi cultură amplasat pe suprafaţa promontoriului Peştera. Conţine vestigii arheologice din toate epocile istorice cunoscute pe teritoriul Republicii Moldova, de la paleolitic până la etapa actuală, inclusiv urme a două oraşe medievale: oraşul de tip oriental Şehr al-Cedit (sec. XIV) şi oraşul moldovenesc Orhei (sec. XV-XVI).
Valurile de pământ nr. 1, 2
Monumente arheologice, părţi componente ale sitului Orheiul Vechi; reprezintă sisteme fortificate sub forma unor valuri din pământ cu şanţuri adiacente de apărare amplasate pe talpa promontoriului; datează din perioada medievală; în forma actuală reprezintă amenajări din perioada lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
6.1.1.2. Citadela de piatră
Monument arheologic; parte componentă a sitului Orheiul Vechi; reprezintă o fundaţie din piatră de formă trapezoidală amplasată în partea superioară (centrală) a promontoriului Peştera; datează din perioada medievală sec. XIV-XVI; în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt a reprezentat locul de reşedinţă al pârcălabilor de Orhei.
Caravan Serai
Monument de arhitectură medievală; parte componentă a sitului Orheiul Vechi; reprezintă o fundaţie din piatră, de formă patrulaterală; locul fostului centru comercial al oraşului Şehr al-Cedid al Hoardei de Aur din sec. XIV.
Biserica medievală
Monument de arhitectură medievală; parte componentă a sitului Orheiul Vechi; reprezintă fundaţia din piatră a bisericii creştine a oraşului Orhei din sec. XV-XVI.
Baia medievală
Monument de arhitectură medievală; parte componentă a sitului Orheiul Vechi; reprezintă fundaţia din piatră, de formă patrulaterală a unei băi publice a oraşului Şehr al-Cedid al Hoardei de Aur din sec. XIV.
Cetatea Butuceni
Valul de pământ nr. 1
Monument arheologic, parte componentă a sitului Butuceni; reprezintă un sistem fortificat sub forma de val din pământ cu şanţ adiacent de apărare amplasat la capătul de vest al promontoriului; datează din perioada geto-dacă.
Valurile de pământ nr. 2, 3
Monumente arheologice, părţi componente a sitului Butuceni; reprezintă sisteme fortificate sub forma valurilor din pământ cu şanţuri adiacente de apărare amplasate în partea centrală a promontoriului, la est de Biserica de zid din 1904; datează din perioada geto-dacă.
Citadela cu palisadă
Monument arheologic, parte componentă a sitului Butuceni; reprezintă un sistem fortificat sub formă de palisadă din bârne de lemn; amprentele palisadei sub formă de şiruri de adâncituri pot fi observate în roca de calcar de pe suprafaţa promontoriului; datează din perioada geto-dacă.
Valul de pământ nr. 5
Monument arheologic, parte componentă a sitului Butuceni; reprezintă un sistem fortificat impunător sub formă de val din pământ cu şanţ adiacent de apărare; este amplasat la capătul de est al promontoriului; datează din perioada geto-dacă.
Cetatea Trebujeni-Potârca
Reprezintă un sistem fortificat sub forma valurilor din pământ cu şanţuri adiacente de apărare care delimitează un promontoriu cu orientare nordică; datează din perioada geto-dacă.
Obiective rupestre
Schitul Peştera
Monument de arhitectură rupestră medievală; cuprinde circa 100 de chilii monahale de tip peşteră şi o biserică monumentală săpată în stâncă – biserica Peştera. Se află în partea centrală a satul Butuceni; din anul 1996 biserica Peştera este funcţională, oficiind slujbe religioase.
Mănăstirea pârcălabului Bosie
Monument de arhitectură rupestră medievală; cuprinde 10 chilii monahale de tip peşteră şi o biserică monumentală săpată în stâncă; dispune de o arhitectură arhaică şi
inscripţii rupestre în limba slavonă şi română cu garfie chilrilică (secolul XVII); se află la circa 1,5 km spre est de Schitul Peştera.
Schitul pârcălabului Albu-Maşcăuţi
Monument de arhitectură rupestră medievală; se află pe malul din dreapta al Răutului, vis-a-vis de Biserica de zid a satului Butuceni; cuprinde circa 20 de chilii monahale de tip peşteră etajate în 4 niveluri.
6.2.4. Schitul „Stânca Corbului”
Monument de arhitectură rupestră medievală; se află pe malul din dreapta al Răutului, vis-a-vis de marginea de vest a satului Butuceni; cuprinde circa 30 de chilii monahale de tip peşteră etajate în 4 niveluri.
Complexul rupestru Trebujeni-Cariere
Monument de arhitectură rupestră modernă – mine de extras piatră; se află în malul din stânga Răutului, la est de satul Trebujeni, sub valul nr. 5 al cetăţii geto-dacice; cuprinde circa 20 de încăperi distribuite într-un singur nivel.
Obiective de arhitectură vernaculară
Gospodării tradiţionale din satele Trebujeni, Butuceni, Morovaia
Monumente de arhitectură vernaculară din secolele XIX-XX; sunt înregistrate circa 200 gospodării cu arhitectură tradiţională; construite din piatră în corespundere cu specificul zonal; Arhitectura specifică include prezenţa obligatorie a prispei cu stâlpi sculptaţi din piatră, a tindei, dormitorului şi a casei mari; a stâlpilor de piatră sculptaţi. Interiorul caselor este împodobit cu ţesături, broderii, alte accesorii, lucrate manual din materiale locale cu folosirea coloranţilor naturali.
Gospodăria tradiţională „Casa-Muzeu” - Butuceni
Monument de arhitectură vernaculară din secolul XIX; construite din piatră în corespundere cu specificul zonal; include o expoziţie permanentă de etnografie.
Gospodăria tradiţională „Casa-Muzeu” – Butuceni
Monument de arhitectură vernaculară din secolul XIX; casă din piatră construită în corespundere cu specificul zonal.
Monument de arhitectură vernaculară din secolul XX; casă din piatră boierească, construită în corespundere cu specificul zonal.
Obiective de arhitectură ecleziastică
Clopotniţa Bisericii Peştera
Monument de arhitectură de cult; construită în anul 1890 de asupra bisericii rupestre Peştera.
Biserica Naşterii Maicii Domnului, Butuceni
Monument de arhitectură de cult; construită în anul 1904 în partea centrală a promontoriului Peştera; pe locul citadelei geto-dace.
Biserica Acoperământul Maicii Domnului, Trebujeni
Monument de arhitectură de cult; construită în anul 1844; se află în partea centrală a satul Trebujeni.
Expoziţii arheologice şi etnografică
Sala de expoziţie Orheiul Vechi (arheologie)
Edificiu construit în anul 2002; adăposteşte expoziţia de piese arheologice dobândite în timpul investigaţiilor arheologice de la Orheiul Vechi în anii 1948-2001.
Casa-Muzeu – Butuceni (etnografie)
Monument de arhitectură vernaculară din secolul XIX; adăposteşte o expoziţie permanentă de etnografie.
Manifestări folclorice tradiţionale
Manifestările folclorice tradiţionale reprezintă o componentă inalienabilă a activităţilor populaţiei locale din comuna Trebujeni, acestea fiind organizate periodic, în special cu ocazia sărbătorilor creştine.
Manifestări folclorice, în mod tradiţional, sunt organizate pentru vizitatori în cadrul pensiunilor agroturistice.
DIN ISTORIA VALORIFICĂRII TURISTICE A ORHEIULUI VECHI
În calitate de obiectiv turistic, Rezervaţia cultural-naturală «Orheiul Vechi» a fost oficializat pentru prima dată în anul 1968, în urma deciziei Guvernului RSSM de crea în cadrul Rezervaţiei istorico-naturale Orheiul Vechi un complex muzeal-turistic.
Circuitul turistic maxim la Orheiul Vechi se constată pentru perioada anilor 1976-1979, când conform registrelor de evidenţă, Complexul muzeal anual era vizitat de un număr impunător de turişti – de la 87500 persoane în anul 1976 până la 107720 vizitatori în anul 1979.
Admiţând faptul că în perioada respectivă a fostei URSS, statistica putea fi „uşor” exagerată, fapt caracteristic general pentru regimul sovietic, trebuie totuşi de constatat, că cifrele respective, cu o mică marjă de eroare, în linii generale pot fi acceptate, dat fiind că în perioada respectivă, sistemul totalitar de comandă în mod centralizat organiza la scară largă excursiile şi vizitele elevilor, studenţilor şi a colectivelor de muncă la diverse muzee, iar în cazul RSSM, la Orheiul Vechi în special.
În anii 1980-1984 la Orheiul Vechi se constată o scădere substanţială a numărului de vizitatori, de la 62 mii în 1980 până la 37 mii în 1984, fapt care trebuie pus în legătură cu intensificarea procesului de decădere economică bruscă a URSS.
Tendinţa de scădere a numărului de turişti la Orheiul Vechi a continuat în anii de „perestroică” a lui Mihai Gorbaciov, de la 24,3 mii vizitatori în anul 1985 până la 18,7 mii vizitatori în anul 1990.
Cota minimă – de 5,4 mii vizitatori din perioada sovietică, la Orheiul Vechi este atinsă în anul 1991 - când în urma prăbuşirii URSS se rup legăturile cu fostele republici unionale, iar turiştii se abţin de a veni în Republica Moldova.
În anul 1992, ca rezultat al declanşării Războiului de la Nistru (la circa 15 km de la Orheiul Vechi), traficul turistic în cadrul Complexului Muzeal Orheiul Vechi a încetat complet.
Începând cu anii 1993-1994 turismul la Orheiul Vechi este reluat şi către 1997 constituie 8 mii vizitatori, depăşind de 1,5 ori cota din 1991 - anul căderii URSS, cifră care în anii următori a continuat să crească ascendent, atingând 12,5 mii în 2001, cu o uşoară stagnare în anii 2002-2003, pentru a ajunge în anul 2006 la cifra de 13671 vizitatori,
care este cifra maximă de după 1991, dar care rămâne sub nivelurile atinse până la anul 1990, constituind 65 % faţă de 1989 şi 30 % din capacităţile maxime ale Complexului Orheiul Vechi.
CAPACITĂŢI ŞI TRASEE TURISTICE
Caracterul deschis al Complexului Orheiul Vechi a facilitat dezvoltarea accelerată a turismului cultural în spaţiul respectiv, în scurt timp situl respectiv devenind obiectivul turistic nr. 1 din Republica Moldova, situaţie menţinută până în prezent.
Fluxul turistic de bază în cadrul complexului Orheiul Vechi se desfăşoară în lunile de primăvară-vară (mai, iunie, iulie şi august) ale anului, mai puţin în septembrie, sporadic în aprilie şi octombrie, lipsind aproape completamente în lunile friguroase de noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie şi martie.
Edificarea în anii 2002-2003 a unui Hotel modern în cadrul Complexului Muzeal de la Orheiul Vechi, cât şi a unor pensiuni turistice în satele Trebujeni şi Butuceni, a deschis calea turismului de toamnă-iarnă pentru anumite categorii sociale, în special din oraşul Chişinău.
În perioada mai-august, circuitul turistic se face cotidian, cu predominare absolută în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători.
Ţinând cont de particularităţile obiectivelor de patrimoniu, capacitatea maximă de primire de către Complexul muzeal Orheiul Vechi a turiştilor pe traseul de bază este stabilită la cota de 360 persoane pe zi (18 grupe a câte 20 persoane asigurate de 6 ghizi) (durata excursiei - 2 ore, orar de excursii: orele 09.00-18.00); 2160 persoane pe săptămână (6 zile lucrătoare); 8640 persoane pe lună (24 zile lucrătoare); de circa 35 mii de persoane în patru luni de sezon şi de circa 10 mii de persoane în alte luni ale anului, în total circa 45 mii vizitatori pe an.
Fluxul general de vizitatori şi turişti în mod integral poate fi asigurat doar de către obiectivele de patrimoniu cultural aflate sub cer liber (Valuri de pământ, Citadela din piatră, Caravan Serai, Moscheea, Biserica, Baia medievală etc.), Sala de expoziţie arheologică şi Casa-Muzeu de etnografie.
Î acelaşi timp, obiectivele de patrimoniu cu caracter închis şi spaţiu limitat (Schitul Peştera, Mănăstirea pârcălabului Bosie etc.) posedă o capacitate de deservire de cel mult 180 vizitatori pe zi (6 ore pe zi câte 10 vizitatori la fiecare de 20 minute).
TURISMUL CA FACTOR DE PRESIUNE ASUPRA REZERVAŢIEI CULTURAL-NATURALE «ORHEIUL VECHI»
În condiţiile dezvoltării accelerate a turismului, în cazul complexelor muzeale aflate sub cer liber pe spaţii întinse, iar a Peisajului Cultural Orheiului Vechi în mod special, există riscul unor presiuni negative antropice.
Ţinând cont de faptul, că numărul turiştilor la Orheiul Vechi în ultimii 10 ani a sporit simţitor, procesul respective fiind în creştere pentru anii următori, dovadă a acestui fapt fiind politicii de deschidere a Republicii Moldova, dezvoltarea Agenţiilor Turistice, adoptarea de către Guvern a „Strategiei de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015” (hotărârea nr. 1065, din 02.09.2003) şi de către Parlament a noii „Legi cu privire la organizarea si desfăşurarea activităţii turistice in Republica Moldova” (nr. 352–XVI din 24.11.2006).
Tabel. Dinamica indicatorilor activităţii turistice in Republica Moldovain anii 2000-2007
În linii generale, turismul organizat şi reglementat, în cazul respectării tuturor cerinţelor impuse de „Regulamentul desfăşurării activităţilor turistice la Orheiul Vechi”, nu poate prezenta pericol pentru Peisajul Cultural din zonă.
Cu toate acestea, turismul organizat, în cazul exploatării excesive şi neatente, ar putea să conducă la deteriorare anumitor segmente de patrimoniu din zona Orheiului Vechi (învelişul vegetal general din zonă, plantele decorative şi medicinale, aspectul general al peisajului natural şi al peisjului cultural, starea interioară a complexelor rupestre, zidăriile de arhitectură medievală etc.).
Pericolul cel mare însă vine de la vizitatorii şi turiştii neorganizaţi, care în mod individual pot pătrunde şi respectiv deteriora obiective de patrimoniu aflate în cele mai îndepărtate locuri ale Complexului Orheiul Vechi: în adâncul masivelor de păduri protejate, pe stâncile şi versanţii aflaţi la distanţe apreciabile de la centrul muzeal, în interiorul complexelor rupestre aflate în locuri inaccesibile, pe suprafaţa fundaţiilor de arhitectură medievală etc.
Turismul neorganizat în anumite cazuri conduce la poluarea cu gunoi a spaţiului complexului istorico-natural, la deteriorarea anumitor obiective de patrimoniu cultural şi natural: distrugeri de arhitectură medievală, incrustarea de inscripţii pe pereţii complexelor rupestre, strângerea de flori decorative şi medicinale, afectarea coloniilor de faună sălbatică etc.
Capacitatea de primite a Complexului Orheiul Vechi este estimată la circa 360 de persoane pe zi, respectiv de circa 8640 persoane pe lună.
Actualmente capacitatea maximă de acces a vizitatorilor şi turiştilor este atinsă doar în zilele de sâmbătă-duminică şi de sărbători a lunilor de primăvară-vară (mai-august), în total circa 25-30 de zile pe an.
Securitatea Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul Vechi», este realizată de către supraveghetorii muzeului, numărul cărora este insuficient pentru a asigura paza corespunzătoare a întregului teritoriu cu obiective de patrimoniu şi de către două posturi de poliţie amplasate pe teritoriul Complexului Istorico-Natural.
O bună parte din obiectivele de patrimoniu cultural şi natural (complexele de arhitectură medievală şi cele mai multe complexele rupestre) nu sunt asigurate cu paza corespunzătore, fapt ce sporeşte riscul de deteriorare a obiectivelor de patrimoniu de către anumite categorii de vizitatori şi turişti.
Pentru a evita urmările negative care pot veni din partea vizitatorilor şi turiştilor sunt necesare măsuri de suplimentare a punctelor de supraveghere pentru toate obiectivele de patrimoniu cultural şi natural ale Rezervaţiei cultural-naturale «Orheiul Vechi».
Creşterea pe viitor a fluxului turistic, în special a turismului neorganizat precum şi aducerea circuitului turistic la capacităţile maxime pentru toate zilele de primăvară -vară, în condiţiile rămânerii în urmă a amenajărilor corespunzătoare, va conduce inevitabil la degradarea anumitor obiective de patrimoniu şi a sectoarelor din preajma acestora.
O eventuală intensificare a accesului turistic în complexele rupestre, în special în Biserica Peştera şi în Mănăstirea pârcălabului Bosie, va conduce la accentuarea proceselor de degradare a construcţiilor respective (schimbarea regimului de umiditate, degradarea podelii şi a pereţilor, creşterea crăpăturilor tectonice, măcinarea calcarului de la baza pereţilor etc.)
CONDIŢII DE CAZARE ŞI DE DESERVIRE
Primele amenajări de cazare şi deservire turistică în zona Orheiului Vechi au apărut în anii 2002-2003, ca rezultat al desfăşurării proiectelor de promovare a micului busenis în comuna Trebujeni şi de dezvoltare în zonă a turismului rural, cultural şi ecologic.
În anul 2007 în zona Orheiului Vechi funcţionau următoarele unităţi de cazare şi deservire a vizitatorilor, toate acestea reprezentând investiţii private, sprijinite în anumite cazuri de proiectele Fundaţii Soros-Moldova şi PNUD-Moldova:
Hotel (20 locuri), Bar (30 locuri) şi Restaurant (160 locuri) amenajate în cadrul Centrului de Vizitatori Orheiul Vechi,Pensiuni pentru turişti cu toate comodităţile amenajate în satul Trebujeni (5 unităţi cazare pentru 34 persoane) şi satul Butuceni (2 unităţi cazare pentru 8 persoane şi 5 unităţi în curs de amenajare pentru 25-30 persoane)
În cadrul zonei Orheiul Vechi sunt 5 unităţi comerciale (cafenele şi magazine): Trebujeni (5 unităţi), Butuceni (3 unităţi) şi Morovaia (1 unitate).
La dispoziţia vizitatorilor sunt puse următoarele structuri: - Centru de Vizitatori, echipat cu utilaj tehnic modern (televizor, calculator,
videomagnitofon) (2 încăperi de circa 160 m.p.)- Centru de expoziţie şi de vânzare a pieselor de artizanat- Centru de Informare şi promovare muzeală (1 edificiu)- Popasuri la aer liber amenajate pentru vizitatori (2 unităţi)- Vicee moderne (4 unităţi pentru 12 persoane) - Parcări amenajate (2 parcări pentru 30-40 de unităţi de transport)
În cadrul Complexului Orheiul Vechi vizitatorii pot beneficia de următoarele servicii:- Excursii realizate de către ghizii Complexului Muzeal în limbile română şi rusă.- Excursiile în alte limbi (engleză, franceză, germană etc.) sunt organizate cu
translatori şi ghizi invitaţi din oraşul Chişinău.- Materiale informative (broşuri, ghid turistic în limba română şi limba engleză,
pliante, alte materiale ilustrative).- Expoziţie arheologică (circa 120 m.p.).- Expoziţie etnografică (casă-muzeu)- Plimbări cu căruţa- Plimbări cu calul
- Excursii tematice în cadrul ariilor protejate, inclusiv cu căruţa- Excursii tematice în cadrul complexelor rupestre- Plimbări cu barca pe râul Răut- Pescuit sportiv- Alpinism cultural
DEFICIENŢE ŞI PROBLEME ÎN REALIZAREA UNUI PLAN DE DEZVOLTARE TURISTICĂ
Analiza situaţiei din zona Orheiului Vechi denotă existenţa în cadrul respectiv a unui potenţial natural şi istorico-cultural deosebit, în stare să favorizeze dezvoltarea unui turism polivalent, de o perspectivă deosebită.În acelaşi timp, cercetarea amenajărilor din şi a infrastructurii din zona respectivă denotă o serie de probleme, care împiedică dezvoltarea normală a turismului:
1. Accesibilitate redusă: a. Din cinci căi de acces în zonă, este funcţională doar una, b. În cazul mai multor obiective de patrimoniu natural şi istorico-cultural accesul este redus, periculos sau imposibil,
2. Lipsa de informare a. Lipsa indicatoarelor şi panourilor informaţionale referitoare la obiectivele de patrimoniu natural şi cultural,b. Lipsa materialelor promoţionale cu privire la complexul Orheiul Vechi şi a obiectivelor de patrimoniu din zonă,
3. Lipsa amenajărilor de bell vedere.
4. Stare degradată avansată a unor obiective de arhitectură medievală şi de arhitectură rupestră,
1. Stare degradată a obiectivelor de arhitectură vernaculară din satele Trebujeni, Butuceni şi Morovaia,
2. Lipsa unor amenajări şi reconstrucţii, care ar putea completa anumite lacune ce ţin de istoria Orheiului Vechi,
3. Lipsa dotărilor de infrastructură generală în zonă: apeduct, sisteme de canalizare şi de aprovizionare cu gaz natural,
4. Lipsa unor dotări de acumulare şi prelucrare a deşeurilor pentru satele comunei Trebujeni,
5. Insuficienţă de parcări amenajate în jurul complexului,
6. Lipsa unui plan de amenajare turistică teritorială a complexului,
7. Activităţi insuficiente în atragerea populaţiei locale în procesul de prestări de servicii pentru vizitatori,
8. Lipsa parteneriatului dintre sectorul public şi privat în problemele menţinerii şi valorificării obiectivelor de patrimoniu din zona Orheiului Vechi,
9. Lipsa colaborării dintre complexul muzeal şi comunitatea monahală din zonă.
10. Lipsa unei colaborări sistematice cu Agenţiile de Turism din Republica Moldova
OBIECTIVE STRATEGICE PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN ZONA ORHEIUL VECHI
1. Amenajarea căilor de acces general în zona Orheiului Vechi (şoselele Maşcăuţi-Butuceni, Furceni-Trebujeni, Jeloboc-Trebujeni şi Susleni-Trebujeni),
2. Amenajarea drumurilor centrale şi laterale din satele Trebujeni, Butuceni şi Morovaia,
3. Amenajarea accesului pietonal către obiectivele de interes turistic din cadrul Complexului Orheiul Vechi: amenajarea de poteci pietonale, scări, inclusiv cu suporturi de protecţie pentru a uşura accesul în galeriile rupestre,
4. Elaborarea şi amplasarea indicatoarelor şi a panourilor informaţionale necesare la toate obiectivele de interes turistic cu informaţii prezentate în limbile română, rusă, engleză şi franceză,
5. Amenajarea teraselor de belle vedere dotate cu suporturi de protecţie adecvate,
6. Realizarea lucrărilor de conservare, protecţie şi amenajare a obiectivelor şi monumentelor arheologice, de arhitectură medievală şi arhitectură rupestră,
7. Construcţia apeductului pentru satele comunei Trebujeni,
8. Construcţia sistemelor de canalizare în zona complexului Orheiul Vechi,
9. Construcţia sistemelor de aprovizionare cu gaze naturale pentru locuitorii din satele Butuceni, Trebujeni şi Morovaia,
10.Amenajarea sistemelor de acumulare şi prelucrare a deşeurilor,
11.Amenajarea unui sistem de parcări pentru transportul auto,
12.Elaborarea planului de amenajare turistică teritorială al Complexului Orheiul Vechi,
13.Atragerea populaţiei locale în prestarea serviciilor pentru vizitatori.
14.Asigurarea transportului public permanent pe ruta Chişinău - Orheiul Vechi,
15.Elaborarea proiectelor de reconstrucţie pentru cele mai reprezentative monumente din cadrul complexului Orheiul Vechi (segmente ale cetăţii geto-dacice, citadelei medievale, Palatului Pârcălabului, Bisericii medievale, Caravan Seraiului, Băii tătăreşti, reconstrucţia unor case tradiţionale ţărăneşti),
16.Elaborarea şi realizarea proiectelor de conservare şi de protecţie a monumentelor din cadrul Complexului,
17.Amenajarea caselor tradiţionale ţărăneşti în agropensiuni pentru primirea vizitatorilor,
18.Scutirea proprietarilor de agropensiuni de impozite în scopul impulsionării dezvoltării turismului rural în arealul Complexului Orheiul Vechi,
19.Conservarea şi dezvoltarea potenţialului etnofolcloric, a tradiţiilor şi obiceiurilor populare, amenajarea centrelor de artizanat,
20.Dezvoltarea economiei locale prin crearea de centre agroindustriale comerciale (vânzarea de produse alimentare ecologic pure, prestarea de servicii etc. ),
21.Asigurarea unor servicii de informare turistică la nivel local, naţional şi internaţional,
22.Asigurarea funcţionării Centrului informaţional pentru vizitatori, amplasat la intrarea pe teritoriul Complexului,
23.Asigurarea complexului Orheiul Vechi cu specialişti de performanţă pentru ghidaj în limbi de circulaţie internaţională,
24.Asigurarea parteneriatului eficient dintre sectorul public şi privat în problemele amenajării şi dezvoltării Complexului,
25.Reorganizarea Complexului Muzeal Orheiul Vechi în Rezervaţie istorico-naturală.
26.Asigurarea unei colaborări sistematice dintre complexul Orheiul Vechi şi Agenţiile de Turism.
IMPACTUL REALIZĂRII PLANULUI DE DEZVOLTARE TURISTICĂ
Impactul realizării planului de dezvoltare turistică în zona Orheiului Vechi se va resimţi pe următoarele poziţii:
13.1. Schimbări
- de conştientizare: va fi conştientizată importanţa şi locul deosebit al Complexului Orheiul Vechi ca obiectiv de patrimoniu în context naţional şi internaţional;- de imagine: se va multiplica pe plan naţional şi internaţional imaginea Complexului Orheiul Vechi;- de prestigiu: va creşte prestigiul Complexului Orheiul Vechi pe plan naţional şi internaţional;
13.2. Beneficii
- Complexul muzeal va obţine surse financiare suplimentare, care vor putea fi aplicate la cercetarea, protejarea, conservarea şi restaurarea obiectivelor de patrimoniu,- Populaţia locală va obţine posibilităţi speciale pentru organizarea şi desfăşurarea micului bussines în domeniul turismului rural, cultural şi ecologic, obţinerea unor venituri noi în scopul asigurării unor condiţii decente de viaţă,- Comunitatea locală va obţine o nouă imagine pe plan naţional şi internaţional, fapt ce va facilita posibilităţi noi de obţinere a finanţărilor pentru dezvoltarea infrastructurii teritoriale, precum şi altor programe administrative, educaţionale şi culturale.
MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA REALIZĂRII PLANULUI
Monitorizarea procesului de realizare a planului de valorificare turistică va fi efectuată de către structura specializată a „Complexului Muzeal Orheiul Vechi” în conformitate cu prevederile prezentului document, trimestrial, semestrial şi anual.
Evaluarea rezultatelor realizării planului se va face în cadrul şedinţelor operative ale direcţiei complexului muzeal, a adunărilor generale, în cadrul unor seminare, în faţa organelor de stat ramurale etc.
