Tegumentul sau pielea acoperă suprafaţa corpului.

Are o grosime de 2,5 – 4 mm .

Este alcătuit din trei pături :

EPIDERMA DERMA HIPODERMA

La suprafaţă se află stratul cornos, format din mai multe rânduri de celule turtite, impregnate cu cheratină. Celulele stratului extern se descuamează.

Stratul generator se află în profunzimea epidermului.Este format din celule care se divid, menţinând constantă grosimea epidermului.Aceste celule conţin un pigment numit melanină, care determină culoarea pielii şi formează un ,,ecran protector “ împotriva radiaţiilor ultraviolete.

EPIDERMStratul cornos

EPIDERMStrat bazal cu melanocite

Este pătura mijlocie a tegumentului.Prezintă nişte proeminenţe numite papile dermice, la limita cu epiderma.Proeminenţele sunt dispuse paralel la nivelul degetelor, pe palme şi talpă.

Papilele ridică epidermul şi determină apariţia unor ,,urme “caracteristice fiecărui om. Ele se numesc amprente digitale.

Persoanele nevăzătoare au simţul tactil bine

dezvoltat.Ele pot citi cu ajutorul

degetelor, în alfabetul Braille.

La nivelul dermului, mai ales în apropierea firului de păr se găsesc glandele sebacee. Sunt glande acinoase ( în formă de ciorchine ) care secretă sebum – substanţă grasă ce conferă firului de păr strălucire şi rezistenţă.

La nivelul feţei glandele sebacee sunt mai numeroase. Se deschid la suprafaţa tegumentului prin pori.

Secreţia abundentă a acestor glande la vârsta pubertăţii poate determina apariţia ,,punctelor negre “. De aceea, trebuie acordată o îngrijire deosebită pielii, evitând apariţia acneei.

Firul de păr este înfipt în derm.Este format din : rădăcină, tulpină.

Creşterea părului are loc la nivelul rădăcinii ( 2 mm pe săptămână.

Sunt glande aflate în profunzimea dermului, care se deschid la suprafaţa pielii printr-un por.

Au o formă tubulară, constituind la baza dermului un glomerul ( ghem ).La baza glomerulului se formează sudoarea, din substanţe preluate din sânge. Sudoarea conţine apă, săruri, şi unele substanţe nefolositoare ( uree, acid uric ).

Sudoarea este eliminată prin procesul de transpiraţie.

Receptorii tactili sunt răspândiţi la nivelul dermului, mai ales pe vârful degetelor şi buzelor.

Corpusculii Meissner şi discurile Merckel recepţionează excitanţi de intensitate mică, de aceea sunt numiţi receptori de atingere sau contact

Atunci când intensitatea excitantului este mai accentuată, poartă numele de sensibilitate de presiune şi este recepţionată de corpusculii Vater – Pacini.Ei sunt situaţi la nivelul dermului.

Informaţiile pentru senzaţia de cald şi rece sunt culese de receptori situaţi la nivelul dermului.

Corpusculii Ruffini sunt receptori pentru temperaturi mai mari de 37 grade; iar corpusculii Krause pentru cele mai mici.

Segmentul central pentru sensibilitatea termică se află la nivelul circumvoluţiunii parietale ascendente.

Pielea este un organ de simţ deoarece la nivelul ei se găsesc numeroase celule receptoare, care culeg informaţii din mediul extern.Receptorii de la nivelul pielii se numesc

receptori cutanaţi şi răspund de sensibilitatea actilă, termică, dureroasă.

Receptorii pentru durere sunt mai numeroşi la nivelul epidermului.

Este situat sub derm. Este format în mare parte din ţesut adipos ( depozitează substanţe de rezervă ).

Hipodermul acţionează ca un strat de protecţie împotriva loviturilor şi ca izolant împotriva pierderii de căldură.Conţine vase de sânge.