Parkinson

Şcoala Postliceală Sanitară “Grigore Ghica Vodă”Iaşi

Proiect

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitară

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea bolnavului cu

Boala Parkinson

Îndrumător, Candidat,

Promoţia 2015

Îngrijirea bolnavului cu Boala Parkinson

Cuprins

I. Argument

II. Îngrijirea bolnavului cu Parkinson

Obiectiv 1:

Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos

central

Obiectiv 2 :

Boala Parkinson:

a. Definiţie

b. Clasificare

c. Etiologie

d. Simptomatologie

e. Diagnostic

f. Evoluţie şi prognostic

g. Tratament

h. Complicaţii

Obiectiv 3:

Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea

bolnavului cu boala parkinson

a. Fişa tehnică nr. 1

b. Fişa tehnică nr. 2

c. Fişa tehnică nr. 3

d. Fişa tehnică nr 4

Obiectiv 4:

Procesul de îngrijire al unui pacient cu parkinson

Prezentarea cazurilor clinice

Obiectiv 5:

Educaţia pentru sănătate la un pacient cu boala parkinson

III. Bibliografie

IV. Anexe

I. Argument

Este o afecţiune extrapiramidală de cauză necunoscută, caracterizată prin

tremurături, rigiditate ,bradikinezie (mişcări lente), faţa îşi pierde mobilitatea şi

expresivitatea devine rigidă, mersul are mişcări încete şi paşi mici (mers stepat).

Bolnavii de Parkinson nu trebuie consideraţi o povară ci trebuie ajutaţi şi

înteleşi deoarece handicapul lor este involuntar, tremurătura și hipertonia

reprezentand simptomatologia de temut a acestei afecţiuni.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

1. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie ale sistemului nervos.

2. Prezentarea generală a bolii Parkinson.

3. Rolul autonom al asistentei medicale în îngrijirea bolnavului cu boala

Parkinson.

4. Rolul delegat al asistentei medicale în îngrijirea bolnavului cu boala

Parkinson.

5. Procesul de îngrijire al unui pacient cu boala Parkinson

6. Educația sanitară la un pacient cu boala Parkinson

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe

profesionale:

1. Analizează semnele şi simptomele specifice pacienţilor cu boala

parkinson.

2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnostice de îngrijire

la pacienţii cu ocluzie intestinală

3. Elaborează planul de îngrijire

4. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii

5. Asigură echipamentele şi materialele necesare

6. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vedere administrării

7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate

8. Evaluază rezultatele îngrijirilor

9. Planifică acţiuni de educaţie pentru sănătate

10. Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţii cu boala parkinson s-a finalizat

prin analiza unui caz cu boala Parkinson – caz pentru care s-a elaborat un interviu.

Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat probleme de dependenţă specifice la

nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului V. Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu boala Parkinson

respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate

problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi

delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

Îngrijirea bolnavului cu Parkinson

Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie și fiziologie ale sistemului nervos

central

Sistemul nervos, împreună cu cel endocrin, reglează majoritatea funcţiilor

din organism.

Sistemul nervos este alcătuit din ţesut nervos, având la bază, funcţia reflexă,

asigură legătura organismului cu mediul, realizând unitatea organism-mediu, iar

pe de alta parte coordonează activitatea tuturor organelor şi aparatelor corpului,

asigurând unitatea funcţională a organismului.

Sistemul nervos este diferenţiat în organe receptoare, care culeg stimuli din

mediul intern și extern:

- exteroceptorii: în care intră şi organele de simţ, ce culeg stimuli:

1. Tactili;

2. Termici;

3. Dureroşi;

4. Vizuali;

5. Auditivi, olfactivi, gustative,

6. din mediul extern

- proprioceptorii: culeg stimuli de la nivelul aparatului locomotor, legat de

starea de tensiune a muşchilor, de poziţia segmentelor corpului etc.

-interoceptori: care culeg informaţii de la nivelul organelor interne.

Acesti stimuli sunt transmişi prin: fibre sensitive și prin căile de conducere

ale sensibilităţii (tactile,termice etc.), până la centrii superiori de integrare şi în

ultimă instanţă la scoarţa cerebrală. Aceasta îi supune la analiză și sinteză,

elaborând comenzi pe care le transmite organelor efectoare (muşchi, organe

interne, glande etc.)

Pe considerente morfologice și funcţionale, sistemul nervos poate fi împărţit

în:

sistemul nervos central sau cerebrospinal (SNC), cuprinzând

encefalul și măduva spinării;

sistemul nervos periferic(SNP) –conţine prelungirile neuronilor care

constituie nervii pe traiectul cărora se pot găsi şi ganglioni (corpii

neuronali). Sub raport histologic, sistemul nervos este alcătuit în principal

din neuroni.

Neuronul este unitatea anatomo-funcţională a sistemului nervos fiind format

din: corpul celular și prelungirile sale. Acestea sunt:

Axonul, prelungire de obicei unică şi lungă prin care influnxul nervos

pleacă de la celula;

Dendritele, prelungiri scurte, prin care influxul vine la celulă.

Fibra nervoasă este continuarea axonului şi este constituită dintr-un fascicul de

neurofibrile, numit cilindrax, învelit sau nu de o teacă de mielină.

Prin intermediul fibrelor nervoase se realizează legătura dintre doi neuroni,

legătura care se numeste sinapsă.

Energia care circulă de–a lungul fibrei nervoase se numeste influx nervos.

După sensul impusului nervos se deosebesc:

1. neuron aferent - care conduce impulsul de la periferie către centru

(calea senzitivă);

2. neuron eferent - care conduce impusul de la centru spre periferie

(calea motoare).

Corpii neuronali formează substanţa cenuşie a sistemului nervos, iar

prelungirile acestora substanţa albă.

Encefalul este format din: -două emisfere cerebrale;

-formaţiunile de la baza creierului

(trunchiul cerebral şi cerebelul).

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai dezvoltata a sistemului

nervos, învelite în cele trei foite meningiene (duramater, piamater şi arahnoidă).

Fiecare dintre ele cuprinde câte patru lobi:

- frontal;

- parietal;

- temporal;

- occipital;

Coordonând functionarea sistemului nervos, scoarţa cerebrală controlează

întreaga activitate a organismului.

Ea deţine în primul rând funcţia de reprezentare și selecţionare, de elaborare

a ideilor, gândirea (raţionamentul), denumită de Pavlov activitate nervoasă

superioară.

Spre deosebire de reflexele necondiţionate, care sunt înnăscute, reflexele

condiţionate sunt dobândite, apar pe parcursul existentei individului, determinate

de diferite condiţii ale mediului extern.

La nivelul scoartei se realizează integritatea superioară, cu alte cuvinte

adaptarea organismului la schimbările mediului extern, înregistrate cu precizie

precum şi legătura dintre diferitele părti ale organismului.

Obiectiv 2: Boala Parkinson

a.Definiţie

Boală multisistemică, neurodegenerativă afectând activitățile de execuție

motorie afectând activitățile de execuție motorie cognitive și vegetative cognitive

și vegetative.

În prezent este a doua boală degenerativă după Alzheimer și a doua cauză de

handicap funcțional după AVC.

b. Clasificare

1. Boala Parkinson primară

- cu debut tardiv (>40 ani, sporadic)

- cu debut precoce (<40 ani, adesea familial)

2. Sindroame parkinson-plus (parkinson atipic)

- paralizia supranucleară progresivă

- atrofia multisistemică:

a. degenerescenta striato-nigrica

b. sdr. Shy-drager

c. atrofia olivo-ponto-cerebeloasă

d. degenerescenta cortico-bazală

3. Parkinsonismul din alte boli heredo-degenerative

- demența fronto-temporală cu parkinsonism

- sdr “overlap” alzheimer-parkinson

- sdr. Parkinson – sla – demență (Guam)

- boala huntington – varianta rigida

- boala hallevorden - spatz

4. Parkinsonism secundar (leziuni cerebrale dobândite)

A. Toxice (MPTP, Mn, CO)

B. Indus medicamentos (neuroleptic, metoclopramid, rezerpina,

valproat, calci-bloc)

C. Vascular:

- Lacune multiple]n ganglionii bazali

- Boala binswanger

- Hidrocefalii

- Traumatisme cranio-cerebrale

- Tumori

- Degenerescența cronică hepato-cerebrală

- Boala wilson

D. Boli infecțioase:

- parkinsonismul postencefalic

- boala creutzfeldt-jacob

- infecția HIV/SIDA

c. Etiologie

Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate într-o zonă numită

substantia nigra (substanța neagră) din centrul creierului. Aceste celule produc

dopamină, un neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor.

Prin moartea celulelor din substanța neagră, boala Parkinson creează un

deficit de dopamină. În mod normal, controlul mișcărilor este rezultatul unui

echilibru dintre cantitatea de dopamină și acetilcolină (un alt neurotransmițător).

Prin pierderea acestui echilibru, rezultă tremorul, rigiditatea și pierderea

coordonării.

Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson rămâne însă

necunoscută. Oamenii de știință indică o asociere dintre factorii de mediu și cei

genetici.

Factorii de mediu:

expunerea precoce sau prelungită la substanțe poluante chimice sau la

pesticide (ierbicide și insecticide)

consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele și simptomele bolii

Parkinson – drogul are un efect similar pesticidelor

medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanțele care blochează

receptorii de dopamină

intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan

hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburările

idiopatice degenerative

Factorii genetici:

toate cauzele genetice cunoscute explica mai puțin de 5% din cazurile de

Parkinson

1. Ipoteza factorilor genetici:

- la rudele apropiate s-a remarcat cresterea incidenței de 2-14 ori

- s-au identificat mutații ale unor gene

- rezultă o pierdere severă a n. Dopaminei cu acumularea de alfa-synucleina

cu configurație fibrilară

2. Factori de mediu exo/endogeni (MPTP, apa de fântână, Ca, Mg, factori

traumatici, infecțioși, endocrinopatii, etc) prin:

- generarea de radicali liberi

- alchinarea grupurilor thiol reduse

- inhibarea complexului 1 al lanțului respirator

- inducerea agregării alfa-synucleinei

3. Ipoteza stress-ului oxidativ:

- ruperea balanței producției/distrucției speciilor reactive de O2

- stress oxidativ – acumulare excesiva de Fe – disfuncția și moartea celulei

- marea sensibilitate a SNC la acțiunea radicalilor liberi și a SN în special

- SN: metabolizarea oxidativă a DA; conținut crescut în Fe; glutation scăzut

4. Ipoteza disfuncției mitocondriale:

- criza energetică consecutivă – creșterea O2, dimeri synucleina – apoptoză

d. Simptomatologie

Debutul bolii este insidios. Simptomele bolii apar când nivelul de

dopamina din creier scade cu circa 20%.

Primele semne sunt adesea puţin evocatoare:

dureri nesistematizate

oboseală rapidă

reducerea activităţii

Nu rareori aceste manifestări iniţiale conduc la un diagnostic eronat

(reumatism, stare depresivă). Adesea, apariţia tremurăturii este aceea care atrage

atenţia bolnavului şi anturajului său conducând la diagnostic. Tremorul (oscilații

lente și regulate), de cele mai multe ori a mâinii, a brațului sau a piciorului.

Tremorul din boala Parkinson apare atunci când persoana afectata de această boală

este trează, este în poziție șezândă sau în picioare (tremorul de repaus) și cedează

atunci când persoana miscă partea afectată a corpului.

Chiar înaintea apariţiei acestui semn, care poate fi tardiv sau chiar să

lipsească, există un ansamblu de semne ce permit recunoaşterea sindromului

parkinsonian.

Hipochinezia, caracterizată prin sărăcia şi lentoarea mişcărilor, este un semn

fundamental şi precoce al tabloului clinic.

Simptomele se manifestă numai pe o jumătate a corpului extinzându-se apoi și

la cealaltă jumătate.

Bolnavul observă o greutate în efectuarea miscarilor, o întepenire a

membrelor mişcările devin mai încete, mai puţin îndemânatice (Bradikinezie), mai

ales când pesoana încearcă să se miște dintr-o poziție de repaos. De exemplu,

mișcarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea poziției în pat pot fi dificile.

Parkinsonianul este un bolnav puţin mobil, a cărui expresie gestuală este

remarcabil redusă. La nivelul extremităţii cefalice, raritatea clipitului fixitatea

privirii şi sărăcia mimicii conferă faciesului un aspect de mască rigidă, inexpresivă,

impasibilă, pe care nu se reflectă emoţiile.

În această boală există o tulburare importantă a iniţiativei motorii, bolnavul

pare că îşi economiseşte mişcările care sunt rare, lente, uneori doar schiţate.

Timpul necesar îmbrăcării, alimentaţiei durează foarte mult.

Tremurătura parkinsoniană este o tremuratură de repaus care dispare în

timpul mişcărilor voluntare şi în somn.

Aceasta este foarte evidentă la nivelul extremităţilor membrelor.

Tremurătura mâinilor seamănă cu mişcarea de numărare a banilor.

La nivelul picioarelor, tremurătura imită mişcarea de pedalare.

Tremuraturile cuprind și muschii mimicii, ai limbii, ai masticaţiei – sincron,

iar odată cu trecerea anilor devin mai ample, sunt exagerate la emoţii sau oboseală

și dispar în timpul somnului.

Rigiditatea musculara – este un alt semn caracteristic acestei afecţiuni, este

datorată unei hipertonii cu caracter particular, al musculaturii și poate fi pusă în

evidenţă în timpul mişcărilor pasive (flexia sau extensia antebratului pe brat), avem

impresia ca îndoim –dezdoim un baston de ceara sau plumb.

Alteori miscarile de flexie – extensie se fac sacadat, dând impresia că

mişcăm o roată dinţata, semnul “roţii dinţate”.

Ca și tremuraturile, rigiditatea musculaturii cuprinde treptat musculatura

mimicii, limbii, masticatiei – bolnavul are fata imobilă, rigidă, înghetată, seamană

cu o mască tristă sau indiferentă.

Vorbirea devine monotonă, lentă, dizartritică, din ce în ce mai greu de

inteles, astfel încât în stadiile avansate ale bolii, bolnavul este complet mut.

În ortostatism, corpul bolnavului are o atitudine tipică, cu trunchiul aplecat

inainte.

Tonusul postural este notabil modificat la parkinsonieni în sensul unei

atitudini generale în flexie. Această tendinţă la flexie apare precoce la nivelul

cotului. Bolnavul este înţepenit, fixat în această atitudine anormală pe care o

păstrează în toate activităţile, mai ales în mers care se face fără supleţe, cu paşi

mici, ce uneori se accelerează până la fugă şi nu se poate opri decât atunci când se

loveşte de o rezistenţă.

Tremurătura, fără a fi constantă, se observă într-o bună parte din cazuri. Este

o tremurătură de repaus ce apare la un anumit grad de relaxare musculară,

dispărând în timpul mişcărilor voluntare şi adeseori la menţinerea unei atitudini.

Este exagerată de emoţii, oboseală şi dispare în somn.

În cele din urma, bolnavul nu mai poate merge.

Boala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome:

Acestea pot include:

- dexteritate și coordonare diminuate. Modificarile scrisului de mână sunt obișnuite

și scrisul devine mai mic (micrografie). Abilitățile atletice scad și activitatile

zilnice, cum ar fi îmbrăcatul sau servirea mesei devin mai dificile;

- crampe musculare și afectarea articulatiilor;

- o piele mai grasa și aparitia sau sporirea matretei;

- probleme digestive și urinare. Constipația este obișnuită. Controlul micțiunii este

dificil și pot aparea urinări frecvente și imperioase. Medicamentele folosite în

tratamentul bolii pot ajuta sau pot înrăutăți aceste simptome;

- probleme aparute în controlul involuntar sau automatic al unor functii ale

organismului cum ar fi: creșterea transpirației, scăderea tensiunii arteriale când

persoanele stau în pozitie ortostatica (hipotensiunea ortostatica) și disfunctii

sexuale. Dar aceste simptome pot să fie date și de tratamentul folosit în boala

Parkinson;

- aparitia brusca și scurta a imposibilitatii de a se misca. Deseori poate afecta

persoana în timpul mersului;

- pot aparea tulburari ale somnului, ale dispozitiei și ale gandirii la cei afectati de

aceasta boală.

Somnolența sau insomnia pot apărea la acești pacienți datorită anxietății,

depresiei, sau oboselii fizice. Persoanele afectate de această boală pot să nu aibă un

somn normal deoarece nu-și pot schimba pozitia în pat cu ușurință.

O persoană afectată de boala Parkinson poate deveni cu ușurință o persoană

dependentă de cei din jur, o persoana fricoasă, indecisă și pasivă. Este posibil ca

aceste persoane să vorbească mult mai puțin decât vorbeau înainte, să se retragă

chiar și fata de familie și prieteni și să rămână niște persoane inactive și retrase,

daca nu sunt încurajate să depașească momentul. Depresia e foarte frecventă la

aceste persoane și poate fi cauzata atat de modificarile chimice ce au loc la nivelul

creierului cât și ca o reactie la aflarea veștii că suferă de o boală ce duce la

infirmitate. Insă, cu un tratament adecvat, starea pacientului poate fi imbunatatita.

Până la una din trei persoane care suferă de boala Parkinson poate dezvolta

demență și confuzie, similare celor din boala Alzheimer (ansamblul dementelor

degenerative primare, ce se caracterizează prin apariția unei demențe cu evoluție

lentă), în faza finală a bolii. Depresia poate contribui la pierderea memoriei și la

apariția confuziei.

Pierderea memoriei, halucinațiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu există

în realitate) și visele pline de imaginatie pot fi uneori cauzate de medicamentele

folosite în tratamentul bolii Parkinson. Exista o varietate de afectiuni cu simptome

asemanatoare celor din boala Parkinson. Unele dintre acestea pot fi reversibile.

e. Diagnostic

Diagnostic precoce

În acest moment nu există nici un test screening pentru boala Parkinson.

Diagnosticul de boala Parkinson se bazează pe istoricul medical și pe un

examen neurologic amănunțit.

Investigații

Nu există teste de laborator care să diagnosticheze boala Parkinson. Dacă

simptomele pacientului și rezultatele obtinute de doctor în timpul consultului

nu sunt în intregime tipice bolii Parkinson se pot face anumite teste pentru a

putea diagnostica alte afectiuni cu simptome asemanatoare. De exemplu,

testele de sange pot fi facute pentru a verifica daca nu este cumva vorba de o

afectiune tiroidiana sau hepatica. O examinare RMN poate fi facută pentru a

exclude un infarct miocardic sau o tumoră a sistemului nervos central.

Un alt test imagistic numit PET (tomografie cu emisie de pozitroni) poate

detecta nivele scazute de dopamină la nivelul creierului, putându-se astfel

pune diagnosticul de boala Parkinson. Totuși, această investigație nu este

una uzuală deoarece este foarte scumpă și nu este disponibilă în foarte multe

spitale, fiind încă în faza experimentală.

Diagnostic pozitiv:

Sindrom alcătuit din triada tremur, rigiditate, akinezie și:

- de cauză neidentificabilă

- răspuns terapeutic la dopaminergice

- fprp deficite cerebeloase

- semne piramidale limitate la ROT VII și semn babinski

- fără semne de afectare a NMP

- oculomotoricitate: cel mult limitarea verticalității în sus

- disautonomie de mică intensitate ce nu cauzează sincope

Criterii de diagnostic ale bolii parkinson idiopatice:

1. Boală clinic posibilă:

un simptom cardinal

tremorul de repaus/postural recent

2. Boala clinic probabilă:

Minim 2 semne cardinale: rigiditate, tremor, bradikinezie,

instabilitate posturală

Suficientă prezența asimetrică a unui singur simptom

3. Boala clinic definită

Minim 3 semne cardinale

Suficient 2 semne, dar cu asimetria unuia dintre ele

f. Evoluţie

Se diferențiază cinci faze de evoluție a bolii Parkinson denumite și grad de

severitate (scala Hoehn și Yahr)

Stadiul 1. – Simptome unilaterale cu disfuncție minoră

Stadiul 2. – Simptome bilaterale

- disfuncțiune motorie minoră

- păstrarea echilibrului

Stadiul 3. – Afectarea echilibrului în ortostatism / mers

- Dizabilitate generalizată de intensitate medie

- Activitate cotidiană ușor restrânsă

Stadiul 4. – Simptomatologie severă

- Mers posibil fără ajutor dar pe distanțe limitate

- nu se poate deservi singur ăn activitățile zilnice

Stadiul 5. – Stadiul de casexie

- Imobilizat la pat

- Necesită îngrijire permanentă

g. Tratament

Deși nu există un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale

pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar și prin modificarea stilului de viață.

În general, simptomele pot fi controlate cu succes dacă tratamentul este adaptat

evoluției bolii.

În ciuda depresiei și a anxietății cauzate de boala Parkinson, se recomandă

menținerea unui stil de viață activ.

Obiectivul tratamentului constă în controlarea semnelor și simptomelor pe o

perioadă de timp cât mai lungă, cât și reducerea efectelor adverse. Medicamentele

oferă un bun control simptomatic timp de 4 – 6 ani. După acest interval,

invaliditatea progresează în ciuda tratamentelor, iar numeroși pacienți dezvoltă

complicații motorii pe termen lung. Alte cauze ale invalidității în stadiile tardive

ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturală (tulburările de echilibru) și

demența.

Tratamentul medicamentos:

Tratamentul neuroprotector (posibil)

Terapiile neuroprotectoare sunt cele care încetinesc pierderea neuronilor

dopaminergici. În prezent, nu exista nicio terapie cu rol neuroprotector demonstrat

pentru boala Parkinson.

Selegilina este medicamentul considerat drept un posibil agent

neuroprotector, deși efectele sale benefice nu au fost în întregime demonstrate.

Selegilina poate fi prescrisă încă de la debutul bolii. Ea diminuează degradarea

dopaminei naturale și a dopaminei formate cu ajutorul levodopei. În plus, se pare

ca selegilina împiedică formarea de radicali liberi și de toxine, protejând astfel

celulele sănătoase.

Tratamentul simptomatic

Momentul adecvat pentru inițierea medicației depinde de mai mulți factori

(vârsta, stilul de viață, gravitatea simptomelor etc.) Medicamentele prescrise au

rolul de a reduce simptomele bolii, dar nu opresc evoluția sa. Se recomandă

semnalarea oricărui nou simptom ce apare în timpul tratamentului, pentru a face

modificările necesare. Asocierea dintre levedopa și un inhibitor de dopa-

decarboxilază (carbidopa sau benzerazidă) este tratamentul simptomatic standard

pentru boala Parkinson, cu cele mai puține efecte adverse pe termen scurt.

Levodopa sau L-dopa este un precursor al dopaminei. Levodopa este deseori

asociată cu carbidopa sau benzerazidă pentru a obține efecte optime sau pentru a

diminua efectele secundare (grețuri, vărsături, amețeală). Întrucât eficacitatea să

scade în timp – medicamentul devine ineficient în 5-6 ani – medicii așteaptă în

general ca simptomele bolii Parkinson să fie marcate înainte de a prescrie

levodopa.

Agoniștii de dopamină – bromocriptină, pergolidă, pramipexol și ropinirol –

pot fi prescriși imediat după stabilirea diagnosticului, sau în asociație cu levodopa

într-un stadiu avansat al bolii. Agoniștii de dopamină au efecte comparabile cu

levodopa + carbidopa/benzerazidă în stadiile incipiente ale bolii, dar nu sunt

suficient de eficiente în controlarea semnelor și simptomelor în stadiile avansate.

Levodopa și agoniștii de dopamină pot provoca somnolență și scăderea vigilenței,

astfel încât capacitatea de conducere a vehiculelor poate fi diminuată.

Medicamentele anticolinergice – benzotropină, trihexifenidil – contribuie la

reducerea tremorului la unele persoane, restabilind echilibrul între dopamină și

acetilcolină la nivelul creierului.

Amantadina – are efecte benefice pentru pacienții cu Parkinson. Întrucât

amantadina nu permite decât o ușoară reducere a simptomelor, ea este utilizată la

pacienții într-un stadiu incipient al bolii. Mecanismul sau de acțiune la nivelul

creierului nu este încă bine cunoscut.

Antidepresivele sunt prescrise la unii pacienți cu boala Parkinson. Mai mulți

factori pot antrena stări depresive la bolnavii ce suferă de o boala cronică

degenerativă: sarcinile zilnice care devin progresiv mai dificile, modificările

fiziologice ce se produc la nivelul creierului în cursul bolii și efectele secundare ale

unor medicamente.

Anticolinergicele de tip: ROMPARKIN, AKINETON, METIXEN la care se

adauga L-DOPA (NAXON, MADOPAR, SINEMET) având în vedere că în cursul

acestei boli, dopamine (metabolit intermediar al catecolaminelor de la nivelul

celebral) scade în nuclei de la baza creierului. Alte medicamente ce se pot

administra sunt VIREGIT sau SELEGIN.

Tratamentul chirurgical :

constă în producerea printr-o intervenţie stereotoxică a unei leziuni, fie în

partea internă a palidului, fie în nucleul latero-ventral al talamusului.

Rezultatul constă în suprimarea tremurăturii şi diminuarea rigidităţii,

hipokinezia, nefiind influenţată uneori chiar agravată.

Interventia neuro-chirurgicală asupra talamusului duce la ameliorarea

rigiditatii si/sau a tremuraturii în special când acestea sunt unilateral

(hemiparkinson). Dieta echilibrată este foarte importantă în cadrul tratamentului. În

perioadele terminale, bolnavul imobilizat la pat trebuie să primească aceleasi

ingrijiri ca și bolnavii comatosi.

Pentru pacienții ce se găsesc într-un stadiu avansat al bolii, în care

simptomele nu mai răspund la medicația obișnuită, se poate recurge la o intervenție

chirurgicală, în funcție de starea generală a persoanei și de calitatea vieții.

Una dintre metodele ce pot fi folosite este talamotomia – consta în

distrugerea unei părți a talamusului, pentru a reduce tremorul parkinsonian.

Talamotomia nu acționează asupra bradikineziei, rigidității, fluctuațiilor motorii

sau diskineziei. Peste 90% din pacienții ce efectuează aceasta intervenție prezintă o

ameliorare considerabilă în tremorul membrului din partea opusă leziunii.

Complicațiile unei talamotomii bilaterale sunt comune; peste 25% din pacienți

prezintă tulburări de vorbire, motiv pentru care talamotomiile bilaterale sunt

evitate.

Palidotomia constă în lezarea chirurgicală a unei părți din formațiunea

numită globus pallidus și are drept rezultat o ameliorare importantă a celor trei

semne radicale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie), precum și o

reducere a diskineziei. Palidotomia bilaterală nu este recomandată, deoarece

prezintă complicații frecvente, printre care dificultăți în vorbire, disfagie și

tulburări cognitive. Aceste tehnici lezionale au fost înlocuite de stimularea

cerebrală profundă – ce constă în implantarea unor electrozi în anumite structuri

ale creierului (nucleul subtalamic, globus pallidus, talamus). Electrozii sunt

conectați la un stimulator, implantat în regiunea subclaviculară, prin intermediul

unor fire de legatură.

Dispozitivul stimulează regiunile precise de la nivelul creierului și poate fi

adaptat în funcție de evoluția bolii, pentru a controla simptomele și a elimina

efectele adverse. Pacientul poate controla stimulatorul cu ajutorul unui dispozitiv

extern.

Implantarea unui stimulator necesita efectuarea de vizite medicale pentru a

ajusta parametrii în funcție de modificările simptomelor, pe parcursul evoluției

bolii. Stimularea talamică – constă în implantarea unui stimulator la nivelul

talamusului. Stimularea talamică reduce tremorul la aproximativ 90% din pacienți

dar nu și alte simptome ale bolii Parkinson precum rigiditatea, bradikinezia,

diskinezia și fluctuațiile motorii. Candidații pentru stimularea talamică sunt

pacienții cu tremor rezistent la medicație și cu rigiditate și bradikinezie minime.

Stimularea palidală – constă în implantarea unui stimulator în formațiunea numită

globus pallidus și controlează toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson

(tremor, rigiditate, bradikinezie) precum și diskinezia. Candidații pentru stimularea

palidală sunt pacienții cu fluctuații motorii invalidante, rezistente la medicație

și/sau diskinezie indusă de levodopa. Stimularea subtalamică – este în prezent cea

mai comună intervenție chirurgicală în boala Parkinson și constă în implantarea

unui stimulator în nucleul subtalamic. Stimularea subtalamică controlează toate

simptomele cardinale ale bolii Parkinson precum și fluctuațiile motorii și

diskinezia.

Tratamentul fizic :

are o importantă considerabilă. Se va căuta ca bolnavii să-şi conserve cît mai

mult timp posibil, toate activităţile profesionale şi extraprofesionale, şi

pentru aceasta o psihoterapie de susţinere este adesea utilă. Tulburătorilor de

mers, hipokineziei şi tendinţei de distonie în flexie, trebuie să li se opună

metode de reeducare activă şi gimnastică funcţională.

Aplicate chiar într-un stadiu foarte avansat al bolii, aceste metode au dat

rezultate remarcabile, permiţând bolnavului o anumită autonomie. Kinetoterapia

este un adjuvant terapeutic important și constă în exerciții fizice zilnice și

gimnastică, reeducare funcțională, refacerea echilibrului postural etc. Ortofonia

permite tratarea disartriei (tulburări de vorbire), datorate unei articulații dificile.

h. Complicaţii

Mestecat şi înghiţire (disfagie) dificultăţi – mai frecvent afecteaza oamenii

în etapele ulterioare ale bolii.

Deprese, anxietate – uneori depresia poate să apară înainte de alte simptome

Parkinson apar. Potrivit Fundaţiei Naţionale Parkinson, Statele Unite ale Americii,

se crede că până la 50% dintre pacienţii cu PD experienta unei perturbaţii starea de

spirit la un moment dat în timpul bolii lor.

Disfunctie sexuala – unii pacienţi prezintă o scădere a libidoului (Sex

Drive). Disfuncţie sexuală afectează bărbaţi mai mult decat femelele.

Somn – pacientii de multe ori trezesc în timpul noptii. Un număr

semnificativ de persoane cu boala Parkinson, este greu de a adormi. Fiind

somnoros și adormi în timpul zilei este, de asemenea, comun.

Incontinenţă urinară sau de retenţie – unii pacienţi se poate scurge în timp ce

alţii le este greu să fac pipi în mod corespunzător. Uneori, acest lucru se poate

datora medicamente utilizate pentru tratarea bolii Parkinson.

Medicamente – unele medicamente pentru boala Parkinson poate provoca:

- Hipotensiune arterială atunci când în picioare (tensiunea arterială

scade la ridicarea în picioare din poziţia aşezat sau culcat)

- Spasme involuntare / convulsie a braţelor şi picioarelor

- Halucinaţii

- Somnolenţă

- Comportament obsesiv-compulsive

Obiectiv 3: Rolul autonom și delegat al asistentului medical în

îngrijirea bolnavului cu boala parkinson

Rolul autonom al asistentului medical cu boala parkinson în îngrijirea bolnavului

cu boala parkinson vizează ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor

fundamentale prin compensare sau suplinirea autonomiei diminuate. Astel asistenta

planifică:

- Programul zilnic de exerciții fizice, care cresc forța musculară,

atenuează rigiditatea musculară și mențin funcționalitatea articulațiilor

- mersul și înotul este sugerat pacientului ca activități

- exerciții de extensie și flexie a membrelor, de rotație a trunchiului,

asociate cu mișcarea brațelor (exerciții active și pasive)

- exerciții de relaxare generală, asociate cu exerciții de respirație

- exerciții posturale

Totodată asistenta sfătuiește pacientul:

- să meargă ţinându-se drept, asigurându-şi o bază de susţinere mai mare

(mersul cu picioarele îndepărtate la 25 cm)

- să facă exerciţii de mers în ritm de muzică

- să forţeze balansarea membrelor superioare şi să-şi ridice picioarele în

timpul mersului

- să facă paşi mari, să calce mai întâi cu călcâiul pe sol şi apoi cu degetele

- să-şi ţină mâinile la spate, când se plimbă (îl ajută să-şi menţină poziţia

verticală a coloanei şi previne căderea rigidă a braţelor lateral).

- în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau în poziţie

de decubit ventral (aceste poziţii pot ajuta la preîntâmpinarea aplecării

coloanei în faţă)

- când este aşezat în fotoliu, să-şi sprijine braţele pe fotoliu, putându-şi, astfel,

controla tremurul mâinilor şi al braţelor.

Pentru câştigarea şi păstrarea autonomiei în autoîngrijire :

- să folosească îmbrăcăminte fără nasturi, încălţăminte fără şireturi, lingură

mai adâncă pentru supă, carne tăiată mărunt, cana cu cioc.

Pentru a evita căderile

- în locuinţă se recomandă parchet nelustruit, fără carpete, linoleum

antiderapant, W.C.-uri mai înalte, balustrade de sprijin

- înainte de a se ridica din pat, să stea aşezat câteva momente pe marginea

patului .

- Pentru a-şi păstra capacitatea de a vorbi, să facă exerciţii de vorbire.

- Pentru prevenirea depresiei şi ameliorarea stării afective, se planifică:

- program de activităţi zilnice (să lucreze cât mai mult posibil)

- obiective realiste

- discuţii cu membrii familiei pentru a găsi metodele care să-i asigure

pacientului o viaţă normală şi sprijin psihologic.

Asistenta va asigura condițiile de mediu și va supraveghea bolnavul.

Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu boala

parkinson vizează abilitatea de a îndeplini sarcini și de a aplica îngrijiri medicale

sub prescripție medicală.

Asistentului medical îi revin următoarele atribuții:

- recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge, urină.

- pregătește pacientul pentru examenele: PET CT, electroencefalogramă

- canulează o venă și montează o perfizie IV

- injecții

- pregătește și administrează medicamentele la indicația medicului.

Fişa tehnică nr. 1 Măsurarea greutăţii şi notarea în foaia de observaţie

Definiţie:

- Stabilirea greutăţii pacientului pentru aprecierea stării de nutriţie şi a

reţinerii apei în organism;

-Aprecierea raportului dintre înalţime şi greutate

Scop:

- aprecierea stării de nutriţie a bolnavului

- stabilirea necesităţilor calorice ale organismului

- stabilirea dozei terapeutice de medicamente şi urmărirea evoluţiei bolii

Pregătirea materialelor:

- Cântar pentru adulţi

- Antropometru (sau cântar antropometru)

- Carnet pentru notarea valorilor

Pregătirea pacientului:

a) psihică :

- se explică pacientului necesitatea măsurătorii şi se stabileşte ora

potrivită în cursul dimineţii.

- se asigură pacientul, dacă este cazul, că se respectă intimitatea

b) fizică :

- se ajută pacientul să se dezbrace de halat;

- se explică pacientului să nu mănânce, să urineze şi să elimine

scaunul înainte de cântarire

- se instruieşte pacientul să stea cu călcâiele lipite de tija

antropometrului

Efectuarea procedurii:

Măsurarea greutăţii

- se aduce balanţa în echilibru şi se imobilizează acul indicatorului închizând braţul

balanţei

- se verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile

- Bolnav nemâncat, vezică urinară golită, scaun eliminat

- se aduc cele două cursoare pentru kg. şi grame aproape de greutatea estimată a

pacientului

- se roagă pacientul să urce pe cântar

- se deschide braţul (tija balanţei) şi se mişcă cele două cursoare până acul se

stabileşte din nou la zero;

- se fixează scara cursorului şi se roagă pacientul să coboare

Îngrijirea pacientului:

- se conduce pacientul la pat (dacă este nevoie)

- se ajută să se aşeze în pat

Notarea procedurii:

- se notează valorile înălţimii şi greutăţii

- se precizează dacă din diverse motive nu pot fi îndeplinite toate condiţiile

Incidente şi accidente: -

Valorile obţinute arată scăderea greutăţii la pacienţii slabiţi, denutriţi, creşterea

greutăţii şi reţinerea apei în organism.

Tehnica nr. 2 Tehnica administrării supozitorului

Definiţie:

Supozitoarele sunt forme solide conice sau ovale cu o extremitate ascuţită

substanţa activă înglobată fiind untul de cacao, în care se topeşte la temperatura

corpului.

Pregătirea materialelor:

- supozitoarele prescrise

- mănuşi

- paravan sau draperie

- tavă sau carucior pentru medicamente

- vaselină

- materiale pentru clismă dacz este cazul


- psihică

- se explică necesitatea sau eficacitatea procedurii, efectul terapeutic

- asigurati pacientul ca se va respecta intimitatea fizica

- asigurarea poziţiei de decubit lateral stâng

Efectuarea procedurii:

- se pregătesc medicamentele pe o tavă sau cărucior pentru medicamente

- se verifică prescriptia medicamentului

- se explică manevra, se asigură intimitatea cu un paravan

- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile

- se aşează pacientul în decubit lateral stâng

- se îndepărtează folia de la supozitor

- se pune vasilina pe capul supozitorului pentru a permite alunecarea acestuia

- cu degetul îmbrăcat în mănuşă se introduce supozitorul în canalul rectal

dincolo de sfincterul intern

Reorganizarea locului de munca:

- se plasează supozitoarele rămase într-un loc adecvat pentru păstrare

- se îndepărta-ţi ambalate folosite, îndepărtează mănuşile şi se spală mâinile.

Notarea procedurii:

- se notează, ora, medicamentul, doza, calea de administrare

Evaluarea eficacităţi procedurii:

- rezultatele dorite – purgaţia

- calmarea durerii

- scăderea febrei

- supozitorul nu a fost eliminat

- pacientul demonstrează că a înţeles informaţia

- rezultatele nedorite

- rezultatul aşteptat nu apare

- supozitorul este eliminat şi efectul nu se poate instala.

Fişa tehnică nr.3 Tehnica efectuării puncţiei venoase

Definiţie:

Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin

intermediul unui ac de puncţie.

Scopul:

- explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator (biochimice,

hematologice, serologice şi bacterologice)

- terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a

perfuziei intravenoase; executarea transfuziei de sânge sau derivate ale

sângelui.

Locul puncţiei: orice vena ce poate fi puncționată

- venele de la plica cotului

- venele antebraţului

- venele de pe faţa dorsală a mâinilor

- venele subclaviculare

- venele femurale

- venele jugulare şi epicraniană


Psihică:

- se explică necesitatea şi în ce constă tehnica, precum şi faptul că nu este

dureroasă

Fizică:

- se poziţionează confortabil pacientul

- se dezinfectează tegumentele

- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, astfel

încât să oprească circulaţia venoasă

- se recomandă pacientului să stângă pumnul, venele devenind turgescente.

Materiale necesare :

- de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză

- dezinfectante

- instrumentar şi materiale sterile: ace, seringi, pense, mănuşi chirurgicale,

tampoane

- alte materiale: garou, eprubete, etichete, fiole cu soluţii medicamentoase,

soluţii perfuzabile, tăviţă renală.

Tehnica:

- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile

- se poziţionează garoul la circa 7-8 cm mai sus de locul de elecţie, evitând

compresiunea arterei

- se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei,

exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine

- se pătrunde oblic cu acul, fluturaşul sau flexula traversând în ordine

tegumentul, apoi peretele venos trecând de rezistenţa elastică până când

acul înaintează în gol

- se schimbă direcţia acului poziţionându-l orizontal, înaintând 1-2 cm. În

lumenul venei

- se aspiră pentru a controla prezenţa acului în venă

- se sistează staza venoasă – după recoltare, înainte de injectare

- se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei

- se aplică tamponul îmbibat cu alcool şi se retrage acul brusc

- se comprimă locul puncţiei 1-3 minute

Incidente şi accidente:

- hematom

- perforarea peretelui opus

- ameţeli, paloare, lipotimie

Fişa tehnică nr. 4 Tehnica efectuării clismei evacuatorie

Definiţie:

- introducerea prin anus în rect și în colon a unor lichide pentru

indepartarea materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente.Clismele pot fi:

evacuatoare, medicamentoase sau alimentare.

Scop evacuator:

-pregătirea bolnavului pentru anumite examinări (rectoscopie, irigoscopie)

sau intervenţii chirurgicale asupra rectului sau terapeutic în introducerea de

medicamente sau alimente.

Materiale necesare:

- Irigator Esdmarch cu un tub de cauciuc cu calibrul de 10 cm și 1,5-2

cm lungime, prevăzut cu robinet sau pensă Mohr;

- Canula rectală din ebonit sterilizată;

- Tăviţă renală;

- Bazinet ;

- Muşama şi traversă învelitoare de flanelă sau cearceaf pentru

acoperirea bolnavului;

- Substanţă lubrifiată (vaselină boricată);

- Casoletă cu comprese sterile;

- Stativ pentru irigator;

- Apă caldă 35-37 grade C (500-1000ml pentru adulţi, 250ml pentru

adolescenţi, 150 ml pentru copii, 50-60 ml pentru sugari);

- Sare (o linguriţă la 1 litru de apă) sau ulei (4 linguri la 1 litru) sau

glicerină (40g la 500 ml), săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru).


Psihic:

- se anunţă şi i se explică tehnica;

- i se respectă pudoarea.

Fizic:

- clisma se va efectua în sala de clisme sau în salon (în salon se va izola

patul cu paravanul şi se protejează cu muşama şi aleză);

- se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie:

a. decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor flectate;

b. decubit lateral stâng cu membru inferior stâng întins şi drept

flectat;

c. genupectorală.

Tehnica efectuării:

- spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun;

- asistenta îmbracă manuşile nesterile;

- pacientul prezintă poziţia de decubit dorsal şi flectează uşor membrele

inferioare;

- se îndepărtează fesele bolnavului cu mâna stângă şi se introduce canula prin

anus în rect (cu mâna dreapta) perpendicular pe suprafaţa subiacentă cu

vârful îndreptat puţin înainte, în direcţia vezicii urinare prin mişcări de

rotaţie, până ce se învinge rezistenţa sfincterului anal;

- se ridică extremitatea externă a canulei, imediat ce vârful a trecut prin

sfincter și se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale;

- se introduce canula până la o distanţă de 10-12 cm, se deschide robinetul şi

se reglează viteza de scurgere a apei din irigator în colon prin ridicarea

irigatorului cu mâna stângă la aproximativ 50 cm deasupra patului

bolnavului;

- se indică bolnavului să respire adânc;

- se închide robinetul în momentul în care nivelul apei din irigator se apropie

de nivelul tubului de scurgere;

- se îndepărtează canula şi se aşează tăviţa renală;

- se solicită bolnavului să reţină soluţia timp de 10-15 minute;

- bolnavul este adus în unghi drept şi peste câteva minute în decubit dorsal;

- se facilitează pătrunderea lichidului la o adâncime mai mare, dacă bolnavul

se poate deplasa, va merge la toaletă, în caz contrar scaunul se captează la

pat;

- spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.

Interpretarea valorilor:

- cantitatea, aspectul şi culoarea materiilor fecale în foaia de temperatură sau

în planul de îngrijiri;

- consemnaţi eventuale aspecte patologice (culoare, consistenţă, prezenţa

sângelui, puroiului, mucusului);

- verificaţi aspectul, culoarea şi cantitatea materiilor fecale eliminate.

Îngrijirea pacientului:

- se îndepărtează materialele de proctecţie;

- după eliminarea scaunului verificaţi starea de igienă a zonei anale şi dacă

este nevoie oferiţi pacientului apă, săpun şi prosop;

- dacă pacientul este imobilizat efectuaţi toaleta zonei folosind un alt bazinet

- se aşează pacientul comod, se înveleşte;

- se aeriseşte salonul.

Incidente şi accidente:

- canula întâmpină rezistenţă – în acest caz se retrage câţiva cm sau se va da

drumul la apa din irigator pentru ca aceasta să permită înaintarea canulei

atât prin întinderea şi lărgirea rectului, cât şi prin dizolvarea/dizlocarea

materiilor fecale.

Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu boala Parkinson

Caz 1.

Nume: M

Prenume: J

Vârsta: 69 ani

Naționalitate: Română

Profesie: Lăcătuş, în prezent pensionar

Stare civilă: căsătorit

Domiciliu: Roman

Data internării: 5/04/2015

Diag. Internare: Boala Parkinson

Obișnuințe de viață

Condiții de viață: bune, locuește cu soția la bloc, nefumător, nu consumă alcool,

Duce o viață echilibrată și în bună armonie.

Probleme de sănătate

Sincope de etiologie necunoscute, investigate în trecut. Actualmente sub observație

cardiologie.

Antecedente heredocolaterale

Neagă

Motivul internării actuale

Este diagnosticat cu boala Parkinson de aproximativ 15-20 ani, dispensarizat la

cabinetul de neurologie din ambulatoriul de specialitate, unde lunar vine pentru a

primi tratamentul medicamentos și i se face evaluarea stării de sănătate. Face

tratament continuu, conform prescriptiei, dar simptomele se agravează progresiv:

rigiditatea se accentuează tot mai mult, tremuraturile devin violente (scutură patul),

pacientul este imobil, nu se poate hrăni, spăla, nu se poate întoarce în pat,

înțepenește în ortostatism, nu se poate odihni, manifestă comunicare deficitară

(verbal și în scris), incapacitate totală de autoîngrijire și accentuarea stării

depresive.

Examenul clinic general

Tegumente și mucoase palide

Greutate: 70Kg

Înălțime: 180cm

Țesut celular subcutanat: normal reprezentat

Sistem ganglionar și limfatic: clinic nepalpabil

Aparat locomotor: aparent integru

Aparat respirator: torace normal conformat, mișcări respiratorii simetrice.

Aparat cardio-vascular: aria precordială normal conformată, șoc apexian în

spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară.

Extremități clade. T.A. – 110/65 mmHg, puls 75bpm

Aparat digestiv: tranzit intestinal prezent, pacient constipat

Aparat renal: incontinență urinară

Explorări

Examenul sângelui

VSH 16mm/h (VN=2-10mm/h)

Hb 11,2 g (VN=13-15g)

L 6500 mmc (VN=3500-8000 mmc)

Glicemie 1g/100 ml (VN=0,8-1,1G/100 ml)

Trigliceride 800mg% (VN= 250-500mg%)

Uree 50 mg% (VN= 20-40 mg%)

Colesterol 400 mg% (VN=150-280 mg%)

TGO 30 UI/L (VN= 15-20 UI/L)

TGP 26 UI/L (VN=10-40 UI/L)

Sumar urină – normal

Tratament

- soluție izotona: Glucoză 5%

- complex de vitamine

- agonist dopinergic: Pramipexol 1,5mg/zi sau Ropinirole 3mg/zi

- terapie cu Levadopa și Decarboxilază

- Stalevo 1cp/zi

- laxativ

- regim adecvat bolii

Externare

La externare se recomandă continuarea tratamentului, regim alimentar

conform toleranței și necesităților nutriționale ale bolnavului. Control la 6 luni.

a. Nevoile fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile

fundamentaleManifestări de independenţă

Manifestări de

dependenţă

Sursa de

dificultate

1. Nevoia de a

respira şi a

avea o bună

circulaţie

- frecvenţă respiratorie

regulată 25 resp/minut

- torace normal conformat

- mișcări respiratorii

simetrice

- TA 110/65 mmHg

- pulsul 75 bpm

- -

2. Nevoia de a

bea şi a mânca

- Dentiţie bună

- Mese regulate

- hidratare insuficientă

calitativ

- alimentație deficitară

- tremurături

ale membrelor

superioare

3. Nevoia de

elimina

- bolnavul este ajutat

în satisfacerea nevoii

- absența scaunului

- crampe abdominale

- balonare

- constipatie

- tremur

4. Nevoia de a se

mişca şi a avea

o bună postură

- Pacientul prezintă aparat

locomotor integru.

- dificultate în

adoptarea unei poziţii

comode

- restricție în mișcare

- Rigiditate

musculară

5. Nevoia de a

dormi şi a se

odihni

- oboseală

- aţipire în timpul zilei

- hipersomnie

- boala

pancreatică

- durerea

violentă

6. Nevoia de a se

îmbrăca şi

dezbrăca

- necesită ajutor în

satisfacerea

nevoii/dificultate în a

se îmbrăca/dezbrăca

- Diminuarea

mobilității

-

necoordonarea

mișcării active

voluntare

7. Nevoia de a

menţine

temperatura

corpului în

limite normale

- temperatura corpului este

de 36,4 0C

- răcirea extremităților vasoconstricție

periferică

8. Nevoia de a fi

curat, îngrijit,

de a-şi proteja

tegumentele şi

mucoasele

- Pacientul respectă regulile

de igienă.

- tegumente palide,

transpirate

- necesită ajutor la

efectuarea toaletei

- deficit în

autoîngrijire

- boala actuală

9. Nevoia de

evita pericolele

- Pacientul este orientat

temporo-spaţial

- Mod de viaţă sănătos.

- necesită

supraveghere şi

tratament

- risc de accidente

casnice

- tremurături

necoordonarea

mișcărilor

10. Nevoia de a

comunica

- organe de simţ integre

- bolnavul comunică cu cei

din jur

- capacitate de

concentrare uşor

scăzută

- comunicare

ineficientă la nivel

- anxietate

afectiv

11. Nevoia de a

acţiona

conform

propriilor

convingeri şi

valori şi de a

practica religia

- bolnavul este protestant

- nu prezintă sentimente de

culpabilitate sau frustrare

- nu poate merge la

serviciul religios

- frustrare

- spitalizarea

12. Nevoia de a fi

preocupat în

vederea

realizării

- Bolnavul se poate

autoevalua şi poate lua

singur decizii

- în prezent îl

preocupă

adaptarea la starea

actuală

- diminuarea

motivației,

interesului

- depresie

13. Nevoia de a se

recrea

-dificultate de a se

angaja într-o activitate

recreativă

- vorbire

monotonă,

dizartrie

14. Nevoia de a

învăţa cum să-

ţi păstrezi

sănătatea

- este interesat să cunoască

evoluţia şi urmările bolii

prezentă

- nu are experienţa

necesară adaptată

stării şi situaţiei

actuale

- cunoștințe

insuficiente despre

boală

- lipsa de

cunoştinţe

Plan de îngrijire a unui pacient cu Boala Parkinson

DATA PROBLEMA

DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE DE

ÎNGRIJIRE

INTERVENŢII

APLICATE

EVALUARE

ÎNGRIJITOR

5.04 Tulburări de

circulație datorită

rigidității

musculare

Alimentație

ineficientă/Stare

lipotimică

Realizarea unei

bune mobilități

Pacientul să fie

alimentat și

echilibrat hidro-

electrolitic

- s-a recomandat și

ajutat pacientul să

meargă cu cadrul de

susținere pentru a

preveni actualele

traumatisme

- i s-au explicat cum să

își coordoneze

mișcprile la trecerea

peste obstacole

- pacientul este ajutat

să se hrănească cu

alimente ușor

digerabile cu un grad

crescut de vitamine

- tulburări și

mobilitate

TA 110/65 mmHg

pulsul 75 bpm

Resp= 35

T= 37 C

- pacientul este linistit

și cooperant

- pacientul nu mai

prezintă stare de

lipotimie

- tegumente uscate

-abord venos

- perfuzii cu SG10%

- se instituie un

program de masă

Masurarea parametrilor

vitali: P,R.T.A,Tº

6.04 - inapetență

- astenie

Reluarea

apetitului

- ameliorarea

asteniei

- se serveste pac. cu

alimente la o

temperature moderata,

la ore regulate și

prezentate atragator

- se alimenteaza pac.

parenteral instituind

perfuzii cu sol izotone

G 5% so SF 0.9%

- psihoterapie

- asigurarea unui

climat cald, confortabil

- inapetență

ameliorată

- pacientul este liniștit

din punct de vedere

psihic

7.04 - scădere în

greutate

- normalizarea

greutății

- pacientul se

cântăreste zilnic

- se administreza un

complex de vitamine

- se pregătește

pacientul pentru

recoltarea următoarelor

produse de laborator:

- HLG

- leucocite ↑

- VSH ↑

- pacientul se menține

în greutate

Disconfort din

cauza transpirației

abundente

generalizate

Combaterea

diaforezei

- hemoculturi +

- fibrinogen ↑

- se pregateste pacintul

pentru urmatoarele

explorari paraclinice:

- ecografie cardiaca

Se schimbă lenjeria de

câte ori este nevoie

- se șterg tegumentele

de transpirație

- se asigră

îmbrăcămintea ușoară

și comodă

-pacientul doarme

liniștit

8.04 Tremor

Depresie

Limitarea

mișcărilor

necontrolate

Liniștirea

Se administreaza

- Levodopa 250mg/zi

- Carbidopa 25mg/zi

Trihexifenidril 10mg/zi

Datorită

medicamentelor

antiparkinsoniene care

produc ca efect advers

HTA, se vor

administra și

antihipertensive

-Losartan 25mg/zi

-Furosemid 1f/zi

-psihoterapie

Pacientul are

rigiditate musculară și

tremorul ameliorat

Pacientul prezintă o

pacientului Se administreaza

extraverl, ceai de

valeriană

stare de liniște

9.04 Pacientul se externează cu o recomandare de verificare periodică, regim normocaloric,

hiposodat, respectarea regimului alimentar corespunzător bolii și a regimului de viață.

Evitarea factorilor de risc. Continoarea tratamentului la domiciliu cu vitamine,

medicația antiparkinsoniană, sedative. Revine la control periodic și mai devreme în

cazul înrăutățirii starii actuale.

Caz 2.

Prezentarea Domnul R.S. în vârstă de 46 ani,domiciliat în

cazului Bucureşti,pensionat pe caz de boală,căsătorit,cu doi

sopii,se internează la data de 5.04.2015 la secţia

Neurologie a Spitalului Clinic „Gh.Lupu” cu diagno-

sticul de:

boala Parkinson în evoluţie

spondilită anchilozantă în observaţie

Motivele Pacientul se internează pentru:

internării -dureri la nivelul articulaţiei coxobilaterale şi sacro-

bilaterală

-retitudinea coloanei vertebrale şi limitarea mişcărilor

matinale

-tremur accentual al membrelor drepte.

Profilul Domnul R.S. este o persoană sociabilă,se poate

pacientului comunica cu dânsul despre problemele personale este

şi percepţia căsătorit,locuieşte într-un apartament cu 3 camere,are

stării de 2 copii.

sănătate

Antecedente -heredo-colaterale-neagă

medicale -personale-fiziologice-nesemnificative

-patologice TBC pulmonar 1988

-boala Parkinson 1997

-hernie inghinală operată 2001

Istoricul Bolnav cunoscut cu boala Parkinson în 1997 în

bolii tratament cronic intermitent (afirmativ) cu Nakom 2tb/zi

Selegină 2tb/zi şi Viregyt 2tb/zi.Se internează pentu

Reevaluarea acestei boli precum şi a persistenţei durerilor

La nivelul mişcărilor matinale (în special).

Protocol Examen fizic general

medical Simptome generale:

actual -durere la nivelul articulaţiei coxobilaterale

Şi sacrobilaterale

-retitudinea coloanei vertebrale şi limitarea

mişcărilor matinale

Tegumente şi mucoase-normal colorate

Ţesut sub cutanat normal reprezentat

Ganglioni superficiali nepalpabili

Sistem osos

-dureri la mobilizare

Aparat respirator

-torace normal,fără raluri

Aparat cardio-vascular

-TA 120/70 mmHg

-AV 65 regulat

-AMC în limite normale,zgomote cardiace fără

raluri cardiocervicale

Aparat digestiv

-abdomen suplu,mobil cu respiraţia,ficat splină

în limite normale

-tranzit prezent

Aparat renal

-micţiuni spontane

-semnul Giordano () bilateral

Sistemul nervos central:

-orientat temporo-spaţial

-tremur de repaus al membrelor drepte,fără

tremur intenţonal

-ROT în global bilateral (reflex osteotendinos)

-RCP flexie bilaterală (reflex cutanat plantar)

-reflexul Marinescu Radovici ( + )

-reflexul Noica ( + ) pe dreapta

-trimiterea anteflexiei coloanei vertebrale

M. Şchöber

ANALIZE EFECTUATE PE TIMPUL INTERNĂRII

Analize de laborator:

-HLG: Hb 15,9 mg%,Ht 46%,leucocite 7700 mm³

-VSH 6 mm/h

-uree 24mg

-creatinină 1,0mg%

-glicemia 75mg%

-TGO 4 UI

-TGP 2 UI

-colesterol 168mg%

-lipide 700mg%

-trigliceride 74mg%

-proteine totale 7,6mg%

-sumar de urină: leucocite frecvent,mucus frecvent

Investigaţii paraclinice

-EKG normal

-radiografie pulmonară

-modificări fibroase

-radiografie bazică articulară coxofemurală normal,sacrolice cu

infiltrarea spaţiilor articulare bilaterale

EXAMEN NEUROLOGIC

I. Atitudini particularenu are…….

II. Mişcări involuntaretremur de repaus al membrelor dr sup > inf.......

III. Semne meningealeceafă moale…

IV. Nervii cranieni......

1. nervul olfactiv (acuitată olfactivă, halucinaţii olfactive)..

normal

2. nervul optic (acuitate vizuală, câmp vizual, fundul de ochi)

AS/CV - normale………………………………………

3. nervul oculomotor (per. III, IV, VI) poziţia globilor oculari, mobilitatea globilor oculari, strabism,

diplopie, pupile, reflexe pupilare, ptoza palpebrală...

...

oculomotricitate normală intrinsecă şi extrinsecă ...

4. nervul trigemen:

a) componenta senzitivă (tulburări subiective, examenul sensibilităţii tegumentelor feţei şi

mucoaselor, puncte Walleix, reflex cornean)normale..

( + )

b) componenta motorie (relieful, mişcările muşchilor masticatori, reflexul maseterian) .

5. nervul facial (simetria facială, fante pantebrale, mimică voluntară, examenul gustului în cele 2/3

anterioare ale limbii)( + ).

6. nervul acustico-vestibular

a) componenta cohleană (tulburări subiective, acuitate auditivă, consucerea osoasă şi aeriană)

AA egală

b) componenta vestibulară (vertij, nistagmus, Romberg, proba braţelor întinse şi indicaţiei, probe

instrumentale)( + )( ).

7. nervul glosofaringian (examenul gustului în 1/3 posterioară a limbii, deglutiţia pentru

solide

)

normal

8. nervul vag şi spinal:

a) componenta comună vago-spinală (poziţia şi mişcările valului palatin, reflexul velo-palatin şi

faringian, fonaţia)RVP, RF /normal..

b) componenta externă spinală (relieful şi mişcările SCM – trapez, torticolis).

9. nervul hipoglos (poziţie, mişcări şi troficitate limbă)..

limbă de aspect normal pe linia mediană..

V. MOTILITATE

1. Ortostaţiune şi mersulposibil cu paşi mici..

2. Mişcări active segmentare, forţa musculară segmentară, probe pareză( )bilateral.

3. Tonus muscular (hipotonie elastică, plastică, proba lui Noica)...

hipotonie polielastică Noica ( + ) pe dreapta

4. Coordonarea mişcărilor (ataxie cerebeloasă şi spinală)...

fără ataxii..

VI. REFLECTIVITATE

1. Reflexe normale:

a) osteotendinoase (stilo-radial, cubito-pronator, bicipital,tricipital, patelar şi achilian)..

ROT moi inferioare pe dreapta

b) cutanate (abdominale, plantare).

c) reflexe de postură (r.gambierului anterior)

2 .Reflexe patologice (Babinski, Oppenheim, Rossolimo, Hoffman, Marinescu-Radovici, clonus

rotulian plantar)..

nu se observă RCP – flexie bilaterală Marinescu Radovic ( + ) pe dr..

VII. SENSIBILITATEA

1. Subiectiva (hiperestezie, hiperpatie, parestezi)

2. Obiectiva elementară:

a) superficială.

normal

b) profundă.

3. Obiectiva sintetică (stereognozie, topognozie, somatognozie, nozognozie, dermolexie

discriminativă)normal

VIII. SFINCTERELE ŞI FUNCŢIA GONADICĂ...

micţiuni spontane bilaterale..

IX. TROFICITATE, VASOMOTRICITATE (atrofi musculare ± fasciculaţii, fanere, tegumente,

paloare, eritem, edem)

normal

X. LIMBAJULnormal.…

XI. PRAXIA

1. Simbolică (gesturi inductive şi automate)

2. De utilizare (evocarea formulei chinetice)normal

XII. PSIHIC (ideaţie, orientare, afectivitate, voinţa, cunoaştere, intelect, comportament).

orientat temporo-spaţial.

Tratament medicamentos

Pacientul se află sub tratamentul de:

-rupan 3tb./zi

-hepaton 3tb./zi

-pentoxifilin 3tb./zi

-aspirină 1tb./zi

-triferment 3tb./zi

-diazepam 1tb./zi

-nakom 1tb./zi

-selegină 2tb./zi.

Sub acest tratament pacientul a avut o evoluţie favorabilă.

Aprecierea nursing a problemelor de dependenţă

1.Nevoia de a evita pericolele – modificarea stării de bine legată de durere

manifestată prin agitaţie.

2.Nevoia de a bea şi de a mânca – alimentaţie inadecvată datorită tremurăturii la

nivelul membrelor.

3.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură – limitarea mişcărilor datorită

durerilor la mobilizare.

4.Nevoia de a dormi şi a se odihni – perturbarea modului de somn legat de durere

şi tremur de repaus al membrelor drepte.

Aprecierea nursing a problemelor de independenţă

1. Nevoia de a respira – bolnavul are o respiraţie normală, 17 respiraţii/min.,fără

raluri, cu torace normal, frecvenţa , ritmul şi amplitudinea respiraţiei fiind normale.

2.Nevoia de a elimina – bolnavul elimină normal, diureza pe 24h aproximativ

1400 ml, urina este hipercrom, micţiunile sunt normale, rinichi normali.

3.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca – bolnavul se îmbracă şi se dezbracă singur

fără ajutor din partea personalului medical.

4.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale – bolnavul are o

temperatură normală, echilibrată termic, tegumentele sunt calde, roz.

5.Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre – pacientul prezintă

tegumente normal colorate, îngrijite fără leziuni prezente, cu o toaletă în stare

bună (baie, duş).

6.Nevoia de a comunica cu semenii – bolnavul este o persoană comunicativă,

sociabilă, comunică cu personalul medical arătându-şi interes faţă de boala sa.

7.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori – bolnavul este o

persoană credincioasă, de origine ortodoxă, participând la serviciul religios.

8.Nevoia de a se recreea – bolnavul cu toate că este pensionar pe caz de boală,

timpul liber şi-l petrece în mod plăcut, citind, sciind, ascultând muzică.

9.Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza – bolnavul este ocupat, îşi asumă

atribuţiile de familie şi faţă de societate.

10.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea – bolnavul este conştient de starea

sa de sănătate,fiind cooperant cu personalul medical, preocupându-se de starea de

sănătate şi îngrijind-o.


DATA PROBLEMA

DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE DE

ÎNGRIJIRE

INTERVENŢII

APLICATE

EVALUARE

ÎNGRIJITOR

5.04 -durere

-tremurul.

-pacientul să nu

prezinte dureri

la nivelul

articulaţiei coxo-

bilaterale şi

sacrobili tatea .

-administraţia

medicaţiei indicate de

medic.

-Rupan 3 tb/zi

-Nakom 2 tb/zi

-Seleg-nă 2tb/zi

-obiectiv în curs de

evaluare.

6.04 -risc potenţial de

deshidratare

-inapetenta

Reluarea

apetitului


alimente la o


la ore regulate și


- inapetență

ameliorată

- astenie - ameliorarea

asteniei




G 5% so SF 0.9%

- psihoterapie

- asigurarea unui



din punct de vedere

psihic

7.04 - scădere în

greutate

Disconfort din

cauza transpirației

abundente

generalizate

- normalizarea

greutății

Combaterea

diaforezei

- pacientul se

cântăreste zilnic


complex de vitamine

- se pregătește

pacientul pentru



- HLG

- leucocite ↑

- VSH ↑

- hemoculturi +

- fibrinogen ↑

- se pregateste pacintul

pentru urmatoarele

explorari paraclinice:

- ecografie cardiaca

Se schimbă lenjeria de

câte ori este nevoie

- se șterg tegumentele

de transpirație

- se asigră


în greutate

-pacientul doarme

liniștit

îmbrăcămintea ușoară

și comodă

8.04 Tremor

Depresie

Limitarea

mișcărilor

necontrolate

Liniștirea

pacientului

Se administreaza

- Levodopa 250mg/zi

- Carbidopa 25mg/zi


Datorită

medicamentelor



HTA, se vor

administra și

antihipertensive

-Losartan 25mg/zi

-Furosemid 1f/zi

-psihoterapie

Se administreaza

extraverl, ceai de

valeriană

Pacientul are


tremorul ameliorat


stare de liniște

Caz 3

Prezentarea Doamna T.S. în vârstă de 63 ani, domiciliată în

cazului Bucureşti, pensionară, căsătorită, 3 copii, se internează

La data de 2.03.2015

cu diagnosticul de:

Parkinson

Motivele Pacienta s-a internat cu:

internării tremur accentual la ambele membre

Profilul Doamna T.S. este o persoană sociabilă, se poate

pacientei şi comunica cu dânsa despre problemele personale, este

percepţia căsătorită de 40 de ani, are o alimentaţie echilibrată, nu-i

stării de place activitatea fizică, locuieşte într-un apartament cu 3

sănătate camere, în condiţii bune.

Antecedente - hedero-colaterale: neagă

medicale -personale: - fiziologice: a avut menarhă la 14 ani,

menopauza la 47 ani, ciclu regulat, 3

naşteri normale.

- patologice: nesemnificative

Greutate 65 kg, talie 160 cm

Stare de conştienţă - este cooperantă, conştientă

Stare de nutriţie - normoponderală

Tegumente mucoase - normale

Ţesut celular subcutanat - normal fără edeme

Sistem ostearticular - durere la nivelul şoldului drept

cu imposibilitatea sprijinului pe

acest picior.

Aparat respirator:

- normal

- 16 respiraţii/min.

Aparat cardio-vascular:

- normal

- TA: 130/70 mmHg

- AV:80/min

- ritm cardiac – regulat

Sistem nervos:

- răspunsul la stimuli este prezent

- OTS prezent

- ROT simetrice

Sistemul urinar

- diureza pe 24 ore aproximativ 1100 ml

- urina este hipercomă

- micţiunile sunt normale

- rinichii normali

Aparat digestiv: abdomen mobil cu mişcările respiratorii,

suplu, nedureros la palpare.Tranzit prezent.

ANALIZE EFECTUATE

Hemoglobina - Hb – 11,5 mg%

- HTC – 33,9 mg%

- leucocite 6.000/mm³

VSH - 125 mm/h

Examene biochimice sanguine:

- glicemie: 110 mg%

- uree: 14,3 mg%

- creatinină: 0,8 mg%

- colesterol total: 237 mg%

- TGO: 154 UI

- TGP: 484 UI

- bilirubină totală: 0,6 mg%

INVESTIGAŢII PARACLINICE

- Radiografie şold stâng

- EKG

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS administrat pe perioada internării

1. Algocalmin

2. Soluţie Ringer, pev.

3. Ketonal diluat în 1-2 ml de ser fiziologic, i.v.

4. Dulcolax 2 dg. Numai în perioada de constipaţie, peros

5. Diazepam 1 tb. seara, peros.

Aprecierea Analizând datele anamnestice şi observaţiile personale,

Nursing se apreciează din punct de vedere nursing că pacienta

R.U. prezintă:

-respiraţie normală: 16 resp/min

-TA 130/70 mmHg

-pulsul este amplu, regulat, AV=80/min

-tegumentele – calde, transpirate

-nutrţia – este bună

-somnul – este modificat, bolnava prezintă o stare

de oboseală marcată, nelinişte, nu reuşeşte să

adoarmă noaptea din cauza durerilor.

-eliminarea intestinală – este normală

-eliminarea urinară – este normală, diureza/24h

este de aproximativ 1500 ml.

-reacţii cutanate – tegumentele datorită transpira-

ţiilor abundente au tendinţă la deshidratare,

necesită igienă riguroasă, tamponări de mai multe

ori pe zi cu soluţie de muşeţel, pudră de talc.

Pacienta a suportat bine spitalizarea, nu au fost incidente, a cooperat

cu echipa de îngrijire; evoluţia bolii pe perioda spitalizării este satisfăcătoare,

simptomatologia prezentă la internare s-a ameliorat.

Din datele culese reiese că pacienta prezintă probleme de dependenţă

la următoarele nevoi:

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE prin modificarea stării de bine legată

de durere manifestată prin agitaţie.

2. NEVOIA DE A ELIMINA prin alterarea eliminării intestinale prin constipaţie

şi meteorism abdominal.

3. NEVOIA DE A FI CURAT ŞI ÎNGRIJIT prin riscul alterării integrităţii

tegumentelor datorate imposibilităţii acordării îngrijirilor de igienă corporală.

4. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI prin perturbarea modului de

somn, legat de starea de criză.

5. NEVOIA DE A COMUNICA prin tendinţa de auto-izolare.


DATA PROBLEMA

DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE DE

ÎNGRIJIRE

INTERVENŢII

APLICATE

EVALUARE

ÎNGRIJITOR

-durere

-tremurul.

-pacientul să nu

prezinte dureri

la nivelul

articulaţiei coxo-

bilaterale şi

sacrobili tatea .

-administraţia

medicaţiei indicate de

medic.

-Rupan 3 tb/zi

-Nakom 2 tb/zi

-Seleg-nă 2tb/zi

-obiectiv în curs de

evaluare.

-risc potenţial de

deshidratare

-inapetenta

Reluarea

apetitului


alimente la o


la ore regulate și



- inapetență

ameliorată

- astenie - ameliorarea

asteniei



G 5% so SF 0.9%

- psihoterapie

- asigurarea unui



din punct de vedere

psihic

- scădere în

greutate

-dureri la

mişcările

membrelor

-treziri frecvente.

- normalizarea

greutății

-creearea unui

confort psihic şi

fizic.

- pacientul se

cântăreste zilnic


complex de vitamine

- se pregătește

pacientul pentru



-asigur confortul

bolnavului prin

aerisirea

camerei,linişte

permanentă

-îi ofer bolnavului un

pahar cu lapte seara.

--diazepam 1tb/zi


în greutate

-obiectiv realizat.

-pacientul doarme

liniștit

Tremor Limitarea

mișcărilor

Se administreaza

- Levodopa 250mg/zi

Pacientul are


Depresie

necontrolate

Liniștirea

pacientului

- Carbidopa 25mg/zi


Datorită

medicamentelor



HTA, se vor

administra și

antihipertensive

-Losartan 25mg/zi

-Furosemid 1f/zi

-psihoterapie

Se administreaza

extraverl, ceai de

valeriană

tremorul ameliorat


stare de liniște

Obiectiv 5:

Educaţia pentru sănătate la un pacient cu boala parkinson

Exista o serie de masuri ce pot fi luate și la domiciliul persoanei afectate de

Parkinson pentru a face ca aceasta să faca fata mult mai usor simptomelor. Trebuie

sfatuit pacientul să-șă foloseasca energia pentru activitatile strict necesare și să-șă

amenajeze locuinta astfel incat să-i fie foarte usor să se deplaseze și lucrurile

necesare să-i fie la indemana. Toate acestea îl vor ajuta să fie o persoana

independenta.

Exercitiile fizice regulate, o dieta echilibrata sunt foarte importante în cadrul

tratamentului. Exercitiile pot ajuta la mentinerea tonusului, a coordonarii și a

rezistentei, dar și în mentinerea greutatii și în reducerea posibilitatii de aparitie a

constipatiei. în ceea ce priveste alimentatia persoanelor cu Parkinson este foarte

important ca acestea să ceara toate informatiile privind alimentatia medicului

curant, deoarece consumul de proteine poate interfera cu absortia medicamentelor

și poate modifica eficacitatea lor.

Este indicat ca pacientii să-șă pastreze o stare cat mai buna de sanatate. O

dieta echilibrata, odihna, precum și suportul emotional și practic din partea

familiei, pot fi de mare ajutor. Recunoasterea și tratarea depresiei reprezinta o parte

importanta a terapiei la domiciliu. Depresia este frecventa la cei cu Parkinson și

poate aparea inainte ca boala să fie diagnosticata.

O persoana aflata intr-o faza avansata a bolii este limitata în ceea ce priveste

libertatea de miscare și efectuarea activitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica

de la o zi la alta și efectele adverse ale medicamentelor folosite în cadrul

tratamentului pot limita eficienta acestuia. Medicul curant va trebui să modifice

tratamentul în functie de modificarile ce apar în simptomatologia bolii.

Un logoped poate recomanda exercitii de respiratie și de vorbire ce pot să

ajute pacientii, care au vorbirea monotona, imprecisa, soptita, specifica celor

afectati de Parkinson, mai ales în stadiile finale.

Trebuie să existe o modificare și în ceea ce priveste alimentatia, referitor la

ce și cum mananca. De exemplu, acestia se pot hrani stand în picioare și mancand

cate putin, iar alimentele să fie cat mai usor de mestecat. Toate acestea pot să

scuteasca pacientul de eventualele probleme legate de alimentatie. Tinand barbia

ridicata, inghitind des și evitand dulciurile se poate reduce salivatia.

Blocarea musculara poate fi rezolvata prin efectuarea unor miscari

intentionate. Deplasarea catre un punct fix pe pamant, facand un prim pas precis,

lung, în stil de mars poate ajuta la depasirea episoadelor de rigiditate musculara.

Recomandari pentru pacienti

Program de exercitii fizice zilnice

Activitatea fizica regulate creste tonusul și flexibilitatea muschilor.

Mersul pe jos este una dintre cele mai bune metode de exercitiu fizic, care în

asociere cu tratamentul medicamentos, are efecte benefice asupra mobilitatii

generale.

Mersul și intoarcerea

Pentru a se mentine echilibrul în timpul mersului, picioarele trebuie tinute

departate, iar pasi trebuie să fie mari, insotiti de balansul bratelor.

Cu fiecare pas, trebuie să considerati ca treceti peste o serie de linii

imaginare.Pentru a se intoarce se face o miscare în arc de cerc.

Tonifierea musculaturii spatelui

In pozitia sezanda sau în ortostatism, se tineti spatele drept și bratele în fata,

cu mainile și coatele apropiate. Se îndepărtează bratele cat mai mult posibil unul de

altul, cu impingerea umerilor inapoi și apropierea omoplatilor, dupa care se revine

la pozitia initiala cu mainile apropiate. Se repetă miscarea de 10 ori.

Exercitii de mers în pozitia sezanda

Stand asezat pe un scaun, se ridică incet fiecare genunchi pe rand ca și cum

ati merge, se repetă miscarea de 10 ori.

Ridicarea de pozitie sezanda și asezarea.

Sa alege scaune solide, dotate cu brate de sprijin.

Aplecat inainte, se alunecă usor spre marginea scaunului, apoi pacientul se

va ridica cu ajutorul bratelor. Pentru așezare, se va apleca inainte și se va așeza pe

scaun în timp ce va fi sprijinit cu ajutorul brațelor cu ajutorul bratelor.

Ridicarea din pat

Pacientul trebuie să se întoarcă pe o parte și să îndrepte genunchii. Pacientul

va coborâ picioarele din pat și folosind bratele se a va ridica.

Rasucirea corpului

În timp ce stă pe un scaun, cu mainile sprijinite pe umeri, pacientul va rasuci

trunchiul dintr-o parte în alta cat de mult posibil. Se repetă mișcarea de 10 ori.

Se recomanda alimente cu continut bogat în fibre (legume, paine integrala,

cereale) și un aport bogat de lichide pentru a preveni constipatia. Tacamurile

speciale pot fi utile în timpul mesei.

Desi boala Parkinson este o afectiune cronica, tratamentul medicamentos

aplicat corect și suportul familiei și prietenilor pot ajuta la ameliorarea

simptomatologiei și mentinerea unei calitati acceptabile a vietii pacientului.

Bibliografie

1. Cornel Borundel – : Medicină internă pentru cadre medii” , Editura All,

Bucureşti, 2006;

2. Radu Cârmaciu ; Cezar Niculescu – „ Anatomia şi fiziologia omului”,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;

3. I. . Dorobanţu – ‚ Educaţie pentru sănătate” , Editura Medicală, Bucureşti,

1985;

4. Carol Mozeş – „ tegnica îngrijirii bolnavului”, Editura Medicală, Bucureşti,

1997;

5. Gheorghe Ion Pandele – „Semiologie medicală”, vol. I, Editura Junimea, Iaşi,

1994;

6. Lucreţia . Titircă – „Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate boolnavilor de

asoistenţii medicali”, Editura Viata Medicală Românească, Bucureşti, 2001;

7. I. C Voiculescu– „Anatomia şi fiziologia omului”, Editura medicală, Bucureşti,

1987;

IV.Anexe

Tomografie (evoluție bolă)

Tomograf

Date post:	05-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	marius-adrian-birca
View:	14 times
Download:	0 times

Parkinson

Documents