Organizarea Si Exercitarea Controlului Financiar Intern in Cadrul SC Lacta SRL

7/28/2019 Organizarea Si Exercitarea Controlului Financiar Intern in Cadrul SC Lacta SRL

http://slidepdf.com/reader/full/organizarea-si-exercitarea-controlului-financiar-intern-in-cadrul-sc-lacta 1/55

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICECONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNEMASTER: CONTABILITATE, CONTROL SI EXPERTIZA

Coordonator ştiinţific:Prof. Univ. Dr. Vasile Răileanu

Absolvent,



Organizarea si exercitarea controlului financiar intern in cadrul S.C. LACTA SRL Giurgiu

BUCURESTI 2010

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICECONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNEMASTER: CONTABILITATE, CONTROL SI EXPERTIZA

ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREACONTROLULUI FINANCIAR INTERN

în cadrulS.C. LACTA S.R.L.

Coordonator ştiinţific:Prof. Univ. Dr. Vasile Răileanu

Absolvent,

2




BUCURESTI 2010

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................................4CAPITOLUL 1....................................................................................................................................6SISTEMUL DE CONTROL FINANCIAR - CONTABIL...............................................................6

1.1. Conceptul de control.................................................................................................................61.2. Evoluţia şi sensurile sistemelor de control financiar...........................................................71.4 Organizarea şi funcţionarea sistemului de control financiar în România ...........................91.5. Controlul financiar - funcţie eficientă a conducerii............................................................111.6. Sistemul de documente primare în evidenţa tehnico-operativă şi contabilă - obiect şisursă de informaţii pentru controlul financiar...........................................................................12

CAPITOLUL 2...................................................................................................................................15Controlul financiar propriu al agenţilor economici.......................................................................15

2.1. Controlul financiar intern ..................................................................................................15

2.2. Obiectivele controlului financiar intern................................................................................182.3. Organizarea controlului financiar intern.............................................................................202.4. Exercitarea controlului financiar intern...................................................................................21

CAPITOLUL 3...................................................................................................................................24CONTROLUL FINANCIAR INTERN IN CADRUL ......................................................................24S.C. LACTA S.R.L. GIURGIU.........................................................................................................24

3.1. Prezentare Societate.................................................................................................................243.2 Structura tehnico- organizatorica.............................................................................................243.3 Organizarea compartimentului financiar-contabil....................................................................28

3.3.1. Atributiile serviciului financiar........................................................................................283.3.2. Atribuţiile serviciului contabilitate...................................................................................29

3.4. Indicatori ce stabilesc mărimea întreprinderii.........................................................................333.4.1 Analiza structurii capitalurilor proprii la S.C. LACTA SRL GIURGIU........................343.4.2. Structura imobilizărilor la S.C. LACTA SRL GIURGIU...............................................353.4.3 Caracterizarea unităţii prin prisma rentabilităţii..............................................................36

3.5. Metodologii de exercitare a controlului financiar intern in cadrul S.C. LACTA S.R.L..... ...373.5.1. Modalităţi de exercitare a controlului financiar intern...................................................373.5.3. Pregătirea acţiunii de control financiar intern..................................................................373.5.4. Organizarea muncii la locul verificării.............................................................................383.5.5. Verificarea propriu-zisă....................................................................................................393.5.6. Întocmirea şi perfectarea documentelor de control..........................................................403.5.7. Valorificarea rezultatelor controlului...............................................................................44

3.5.8. Controlul îndeplinirii măsurilor stabilite în urma verificării............................................453.6. Valorificarea rezultatelor actelor de control financiar intern şi importanţa acestora in cadrulSC LACTA SRL.............................................................................................................................49

CONCLUZII ŞI PROPUNERI...........................................................................................................50BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................54

3




INTRODUCERE

Controlul contabil arată, în adevăr, originile contabilităţii. Acum mai bine de 3000 de ani

î.e.n.. au fost relevate legile comerciale şi raporturile contabile la Ninive şi la Babylone. In

această, epocă, aparatul de control era un scrib împuternicit să noteze tranzacţiile importante pe

tăbliţe cerate şi să le legalizeze prin semnătura sa. Faraonii Egiptului antic erau şefi ai intendenţei,

îndeosebi având ca îndeletnicire în temple, notarea intrărilor şi ieşirilor de cereale, principalele

materii impozabile ale epocii. Aceste intrări şi ieşiri le erau semnalate prin negustorii ambulanţi.

In preajma anilor 300 î.e.n. funcţiona la Atena o instituţie de urmărire a finanţelor

publice: Curtea de Logistică. Rolul său era verificarea conturilor casierilor şi urmărirea

fraudelor. Un colegiu de 10 revizori, aleşi de popor controla în parte conturile magistraţilor. In

plus, exista un colegiu de 10 revizori ce exercita justiţia administrativă. De-a lungul epocii, o lege promulgată la Atena, impunea publicarea conturilor asociaţiilor.

Administratorul finanţelor din Atena. a. prezentat conturile sale, în jur de 340.

Celebra "MARBRE DE CHOISEUL", numele colecţiei lui Marquis de Choiseul,

descoperită în 1788 este un calcul al socotelilor publice extraordinare deservite de cavalerie,

expediţiile navale, expuse public pentru a ţine cont de utilizarea fondurilor avute în grijă.

La Roma, pe vremea Republicii, Senatul exercită revizia conturilor funcţionarilor taxatori şi

încasatori, instituind o separare a puterilor între cel care declară conturile şi autoritatea împuternicităcu verificarea lor.

Pe vremea Imperiului, controlul finanţelor publice era exercita! prin consuli. Ele erau apoi

gerate prin cenzori, după aceea prin magistraţii romani, în jurul anilor 400 î.e.n. transformăndu-

se în mandatarii procurori) care erau împuterniciţi cu jurisdicţia contencioasă în materie de

impozite şi de conturi ale Statului.

Pe vremea lui Traian, după aceea a lui Adrian, magistraţii revizuiau finanţele municipale şi

alte bugete locale.Evul Mediu a fost marcat prinţ-un recul în materie de metode a controlului

contabil.

La mijlocul comunităţii creştine, Gregoire I cel Mare (590-604) superviza distribuţia

fondurilor tezaurului papal.

în secolul al 13-lea, LA Pisc ca şi în registrul conturilor atestat de suveranul NÎCOLAS

III, contabilitatea era ţinută de două persoane distincte, registrul primului trebuind să se

găsească în concordanţă cu registrul celuilalt. Acest procedeu s-a răspândit . Se cerea astfel a nu

se confunda această metodă cu contabilitatea prin partidă dublă.

In Anglia controlul a fost exercitat în timpul regelui HENRI 1(1101-1134), în plus

vechea înregistrare contabilă englezească, datată din 1130 rezuma înregistrările ţinute

4




printr-un şerif Controlul a. fost instaurat în jurul lui 1120 prin Departamentul administraţiei

centrale a finanţiştilor .

Şerifii se prezentau la Departament de două ori pe an la Saint - Michel (29

septembrie), unde avea loc prezentarea, dărilor de seamă contabile de percepţii.

In Irlanda în 1316 impozitele trebuiau să fie percepute sub supravegherea unor 4 sau 6 "oameni cumsecade" şi conturile trebuiau să fie supuse comunităţii sau altor auditori.

In Italia contabilitatea cunoscută la sfârşitul Evului Mediu a avut un considerabil progres.

Cărţile fraţilor GENES furnizează în jurul anului

1406 primele documente ale unei contabilităţi în partidă dublă. Se găsesc astfel

conturile intitulate« capital» şi « profituri şi pierderi». Primul tratat de contabilitate

datează din 1494 şi se găseşte înglobat în opera lui Luca Paciolo: «SUMMA DE

ARITHMET1CA, GEOMETRIA, PR0P0RTI0NI ET PROPORTIONALITA». In Franţa expertizele contabile se publicau în faţa tribunalelor, aşa cum sunt atestate

între 1667 şi 1690. Controlul efectiv datează din secolul al XVIIl-lea la începutul vieţii economice

moderne, apariţiei manufacturilor şi a comerţului maritim. Comercianţii şi manufacturierii aveau

nevoie de contabilitate; în plus legislaţia juca de asemenea un rol. Legiştii făceau apel la

competenţa specialiştilor de contabilitate pentru a evita falimentele, litigiile.

In concluzie, constatăm că încă din antichitate controlul era recunoscut ca fiind

necesar. Contabilitatea prin partidă dublă a dat naştere la necesitatea autocontrolului. Controlul

contabil are dincolo de funcţia sa tehnică un rol de ordin public. Revizorul contabil îşi asumă o

funcţie remarcabilă în economie. El are, în plus, un rol social prin etica şi morala pe care le

dovedeşte. In acest caz ni s-a părut interesant citatul pronunţat de S.S. PIE XII, punctele sale de

vedere făcute cunoscute lumii încă. de la închiderea Congresului Uniunii Europene a

Experţilor Contabili Economicii şi Financiari.

«Industriile, societăţile financiare şi băncile, comerţul en gros, en detail, ansamblul

vieţii economice cu mecanismul său şi relaţiile internaţionale intervin în viaţa societăţii şi

influenţează toate părţile într-o manieră profundă. In plus, societatea are dreptul de a exista.

Cei care exercită o anumită influenţă asupra funcţionării economiei şi finanţelor trebuie să-şi

orienteze judecata şi acţiunea lor după principiile moralei sociale: societatea cu care ei au

afaceri este un corp în care organele particulare au obligaţii şi funcţii diverse . Exigenţele justiţiei

sociale sunt pretutindeni aceleaşi în formula lor abstractă, în plus forma lor concretă, depinzând de

asemenea de circumstanţele de timp, loc şi cultură».

5




CAPITOLUL 1SISTEMUL DE CONTROL FINANCIAR - CONTABIL

Ultimele patru decenii, bazate pe sistemul centralizat de conducere a economiei

naţionale în ţările est-europene şi centrale au marcat o ruptură în toate planurile vieţii

sociale, care şi-au pus amprenta şi asupra perioadei actuale de tranziţie la economia de piaţă, în

care realităţile concorda cu situaţiile nou create. Sistemul de control financiar este un fenomen

de mari dimensiuni, diversificat, a cărui necesitate obiectivă rezultă din însuşi natura

activităţilor economico-financiare şi condiţiile economice de piaţă cunoscând o evoluţie

notabilă în perioada postbelică.

1.1. Conceptul de control

Etimologia cuvântului control provine din expresia latinească „ control rolus”, prin care se

întelege „verificarea unui act duplicat după original"1.

Controlul in accepţiunea lui semantică este o „analiză permanentă sau periodică a unei

activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire”2. În acelaşi

timp el semnifică o supraveghere continuă morală şi materială, ca şi stăpînirea unei activităţi, a unei

situiaţii .

În literatura de specialitate mai avem şi alte accepţiuni, astfel:

în accepţiunea francofonă „controlul este o verificare, o inspecţie atentă a corectitudinii

unui act”3;

în acceptiunea anglo-saxonă „controlul este acţiunea de supraveghere a cuiva, a ceva, o

examinare minuţioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui

mecanism”4.

Analizând conceptul de control, constatăm că acesta este un atribut al managementului, o

funcţie a conducerii, un mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor.

Sensul cel mai comun asociat controlului este acela de „verificare”, care frecvent se asociază

cu activitatea de cunoaştere şi permite managementului să coordoneze activităţile din cadrul

organizaţiei într-un mod cât mai economic şi eficient.

Controlul din punct de vedere al misiunii sale, este o componentă intrisecă a managementului,

este o activitate specifică, care serveşte atât conducerii, terţilor parteneri de afaceri, cât şi

autorităţilor publice şi chiar populaţiei.

1 M.Ghiţă –Control financiar componentă a mecanismului economiei de piaţă ,Ed.Universitaria ,Craiova ,19952 Dicţionarul explicativ al limbii române , Ed. Academiei , Bucureşti3 Le petit Larouse-Dictionaire enciclopedique, Paris ,Larousse , 19754 The New Merriam –Webster Dictoinary

6




Controlul a evoluat şi evoluează continuu prin apariţia altor şi altor tipologii de control,

datorită mediului in care funcţionează şi care se află, la rândul său, într-o continuă mişcare, prin

perfecţionarea relaţiilor economice şi permanente evoluţie a economiei de piaţă.

1.2. Evoluţia şi sensurile sistemelor de control financiarSistemul de control financiar este un concept complex, care se referă la un ansamblu de

măsuri pe care statul le pune în practică, prin aparatul specializat, astfel constituit, pentru a

efectua controlul administrării şi utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale şi locale ale

administraţiei de stat, precum şi ale instituţiilor de stat şi verifică respectarea reglementărilor

financiar-contabile în activitatea desfăşurată de către regiile autonome, societăţile comerciale şi

alţi agenţi economici în legătura cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat. De asemenea

acesta urmăreşte activitatea agenţilor economici privaţi din punct de vedere al constituirii,organizării, funcţionării şi achitării obligaţiilor fiscale.

Un asemenea sistem de control specializat, o dată constituit, are ca scop controlul şi

supravegherea disciplinei financiare a tuturor categoriilor de agenţi economici, iniţierea de acţiuni

operative pentru prevenirea şi combaterea fraudelor contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal

vamal şi de preţuri luând măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Pornind de la scopul sistemului de control financiar putem deduce obiectivele acestuia ce se

delimitează pe forme de control (preventiv, concomitent şi ulterior), care se intercalează şi secompletează reciproc fără să se substituie, răspunzând clar necesităţilor de conducere. Asemenea

obiective se referă la preîntâmpinarea pagubelor, deficienţilor şi abaterilor, identificarea şi

mobilizarea rezervelor existente, examinează legalitatea şi rezultatele efectiv obţinute; descoperă

operaţiile nereale; proiectează desfăşurarea obiectivelor viitoare; stabileşte măsurile de remediere a

activităţii şi de perfecţionare a acestora.

Acest sistem de control s-a extins şi a evoluat atât pe măsura aplicării metodelor

ştiinţifice de organizare şi conducere a firmelor, cât şi pe măsură ce agenţii economici, pe de o

parte şi autorităţile publice-administraţiile centrale şi locale, pe de altă parte, au devenit tot mai

conştiente de faptul că modul de utilizare a resurselor nu este o chestiune particulară, ci priveşte

întreaga comunitate. De aici şi necesitatea raţionalităţii şi gospodăririi resurselor la toate nivelurile

activităţii şi aplicarea, în consecinţă, a unui sistem adecvat de conducere şi control.

Politica economico-financiară contemporană a demonstrat că sistemele de control financiar

din diferite ţări au progresat continuu, ceea ce le conferă acestora un caracter dinamic determinat de

multitudinea de transformări şi noutăţi din economia statelor lumii (mutaţii pe planul structurilor

economice, ale celor funcţionale şi operaţionale ale mecanismelor reglatorii ale economiilor). Este

vorba de o schimbare a sistemelor economice, a modului lor de funcţionare, dar şi a ansamblului de

7




mentalităţi şi comportamente dobândite pe parcursul ultimelor decenii, conferindu-le acestora şi un

caracter specific.

1.3. Clasificarea controlului financiar contabil

În afara acestor două tipuri, extern şi intern, controlul financiar contabil se poate

manifesta şi sub alte forme după cum se iau în consideraţie diferite criterii de clasificare ale

acestuia.

Astfel: după momentul efectuării, faţă de timpul de desfăşurare a activităţii verificate,

controlul financiar contabil poate fi clasificat, după cum urmează:

Control financiar preventiv este forma controlului financiar contabil care se exercită

înainte de efectuarea operaţiuni sau activităţii supuse verificării, sau înainte ca un

document să fie lansat în procesul economic. Controlul financiar preventiv, seefectuează în scopul evitării nerespectării prevederilor legale în vigoare ce ar genera

efecte cu caracter perturbator asupra activităţii economice desfăşurată de agenţii

economici, exercitându-se, în special, asupra operaţiunilor care reflectă drepturile şi

obligaţiile patrimoniale aflate în faze de încasare şi, respectiv, de angajare sau de plată.

Control financiar operativ curent este a cea formă a controlului financiar care se

caracterizează prin faptul că se realizează concomitent cu desfăşurarea activităţii sau a

fenomenelor economice controlate. Control financiar ulterior este a cea formă a controlului financiar contabil care se

exercita după efectuarea activităţilor şi proceselor economice supuse acţiunilor de

verificare.

După structurile care o exercită, activitatea de control financiar se poate clasifica astfel:

Control financiar organizat şi exercitat de instituţiile specializate ale statului denumit,

control financiar al statului îmbracă la rândul său următoarele forme:

În sfera de activitate a legislativului controlul financiar este organizat şiexercitat de către Curtea de Conturi a României instituţie supremă de control

financiar ulterior extern.

În sfera de activitate a executivului, controlul financiar contabil este

exercitat de către structurile specializate ale Ministerului Finanţelor Publice în baza

prevederilor legale proprii de organizare şi funcţionare, prin structuri specializate şi

ale Autorităţii Naţionale de Control în baza prevederilor legale proprii6.

6 Hotărârea nr. 745 din 3 martie 2003 ,privind organizarea şi funţionarea Autorităţii Naţionale de Control , Publicată înM.O. nr. 496 din 9 iulie 2003.

8




Control financiar organizat si exercitat de către structurile proprii , aparţinând

unităţiilor economice denumit, control financiar propriu .

Controlul financiar contabil se mai poate clasifica şi după alte criterii cum ar fi volumul

lucrărilor controlate, felul şi termenul în care se efectuează, dar aceste tipuri se regăsesc sub

o formă sau alta în formele prezentate mai sus şi care sunt şi cele mai importante.

1.4 Organizarea şi funcţionarea sistemului de control financiar înRomânia

Aflată în perioada de tranziţie spre economia de piaţă, România resimte astăzi puternic

urmările ineficienţei, anomaliilor, comportamentelor economice eronate, specifice economiei

centralizate, de comandă, pe care s-a bazat în peste 40 de ani postbelici. Această stare de lucru

s-a imprimat şi asupra organizării sistemului de control financiar.

În România, în perioada economiei planificate, controlul avea o natură şi obiective diferite,

situaţie în care statul impunea sistemul de control din interiorul unităţii economice şi organiza şi

controlul extern pentru urmărirea modului de exercitare a controlului intern a unităţilor economice,

toate fiind obligatorii. Din aceste motive, perioada 1990-1999 s-a caracterizat prin profunde

reorganizări, concretizate în restrângerea treptată a controalelor obligatorii şiinstituirea unui

sistemde control intern organizat şi menţinut in funcţie de management, funcţie de riscurile cu care

se confruntă organizaţia.

Aşezarea economiei romaneşti, pe principiile economiei de piaţă concurenţială, începută

imediat după 1989 a promovat crearea şi extinderea întreprinderilor private. În prezent în România

funcţionează mai multe categorii de agenţi economici a căror activitate face obiectul controlului

financiar. Ne referim atât la persoane fizice şi asociaţii familiale autorizate să desfăşoare activităţii

economice7, cât şi la regii autonome şi societăţi comerciale constituite prin reorganizarea

întreprinderilor de stat8, precum şi la societăţile comerciale cu capital privat9, inclusiv

societăţile mixte cu participare de capital străin10. La acestea se mai adaugă diverse forme de

întreprinderi, în domeniul agriculturi, cu caracter privat şi de stat, ca forme specifice deorganizaţii cooperatiste11, cât şi din alte domenii12.

7 Decretul - Lege nr.54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza libereiiniţiative, M.O. nr.14/13 decembrie 19908 Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca Regii autonome şi societăţi comerciale,M.O. nr.98/19909 Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, M.O. nr. 126/199010 Legea nr.35/1991 privind regimul investiţiilor străine în România, M.O. nr. 73/10 aprilie 1991Legea nr.71 /1994 privind acordarea unor facilităţi suplimentare faţă de Legea nr .35/1191

11 Legea nr. 36/1991 privind societăţile comerciale agricole şi alte forme de asociaţii în agricultură, M.O. nr.

97/199112 Legea nr.33/1191 privind activitatea bancară, M.O./1991Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale în domeniul

asigurărilor, M.O. /1991

9




Toţi agenţii economici din România acţionează într-un mediu de piaţă convenţional, ceea ce

înseamnă că ei îşi organizează activitatea şi funcţionează în condiţiile unui cadru juridic

adecvat, care să reglementeze statutul lor şi modul de desfăşurare a activităţii economico-

financiare. Un asemenea cadru creat impune necesitatea introduceri unui sistem de control

financiar riguros care să apere interesele nu numai ale angajaţilor şi acţionarilor, ci şi ale tuturor celor interesaţi în activitatea firmei, inclusiv ale statului.

Începand din 1999, în sistemul de control românesc este introdus prin lege « controlul intern

şi auditul intern » pentru entităţile publice, ceea ce a impus clarificări ale conceptului şi practici în

domeniu. Dacă până nu de mult agenţii economici se complăceau să se adapteze situaţiilor cu

care se confruntau, în prezent ei trebuie să fie activi, să ajungă şi să se impună în mediul

economic să aibă o putere economica reală, izvorâtă din capacitatea de a crea şi combina

eficient resursele conform exigenţelor locale şi nu numai schimbările produse, precum şi cele cese vor produce în societatea românească impun răspundere şi responsabilitatea agenţilor

economici care pornesc, în esenţă de la propria activitate.

În vederea dinamizării agenţilor economici, organizarea şi funcţionarea unui sistem de

control financiar, conceput pe respectarea principiilor economiei de piaţă şi a creşterii rolului

acestora, s-a dovedit o necesitate ce a fost reflectată în legislaţia de specialitate13 adoptată

imediat după decembrie 1989. Acest sistem de control financiar, care a fost creat, s-a

perfecţionat continuu în aceasta perioadă de început a tranziţiei la economia de piaţă.

În prezent se consideră că sistemul de control financiar din România cuprinde trei

componente intriseci care se completează şi se intercondiţionează reciproc şi eficient, astfel:

controlul financiar suprem, care este control al legislativului; controlul financiar al statului,

care este control al executivului; control financiar propriu al ordonatorilor de credite şi al

agenţilor economici.

Consider că controlul intern este propus intr-o manieră europeană , in sensul că legea nu

prevede decât atribuţiile generale şi specifice ale acestuia, modul de organizare şi exercitare

rămânând la dispoziţia managerului entităţii publice.

Modul acesta de organizare a sistemului de control intern, nespecific economiei planificate, a

creat impresia managerilor că organizarea controlului este benevolă şi coroborat cu lipsa

raspunderi manageriale, a slăbit eficienţa sistemului de control.

13 Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, M. O. 126/1990

Legea nr. 30/1991 Legea controlului financiar şi a Gărzii Financiare, M.O. 64/1991H.G. nr. 720 /1991 privind aprobarea Normelor de organizare şi exercitare a controlului financiar, M.O. 75 /

1992Legea nr. 82/.1991 Legea contabilităţii, M.O. nr.265/1991

10




1.5. Controlul financiar - funcţie eficientă a conducerii

Caracteristica esenţială de piaţă este egalitatea între agenţii economici independenţi şi

autohtoni. Libera iniţiativă, care este motivul şi dimensiunea economiei de piaţă, acţionează în

contextul generalizării treptate a relaţiilor specifice economiei de piaţă între toţi agenţii

economici şi se manifestă pentru satisfacerea anumitor interese economice.

Economia de piaţă funcţionează fără restricţie din partea statului. În consecinţă, fiecare

agent economic este liber să cheltuie, utilizeze, producă, economisească cât şi cum crede de

cuviinţă şi să-şi urmărească propriile interese economice în contextul general al amortizării

acestora cu interesele şi nevoile reale ale societăţii. Însă, piaţa nu este cu adevărat în

întregime liberă. Ea se manifestă în conformitate cu scopurile, ţelurile de ansamblu ale societăţii.

Piaţa evoluează într-un cadru legal stabilit de stat. Practic nu există o economie de piaţă

pură. Statul exercită o intervenţie indirectă şi globală asupra economiei de piaţă ocompletează şi o sprijină, îi corectează eşecurile şi veghează asupra funcţionării ei14.

Orice agent economic doreşte profit. În economia de piaţă, agenţii economici sunt supuşi

examenului riguros, exigent, dar drept al pieţii care operează după criteriul eficienţei, al

concordanţei activităţii economice cu nevoile reale ale consumatorilor.

Cunoaşterea condiţiilor economice şi financiare în raport cu cerinţele şi legalităţile

pieţei în care se derulează activitatea agenţilor economici, evitarea situaţiilor de încetare a

plăţilor şi de faliment, asigură profitul. Cunoaşterea situaţiei patrimoniului a capacităţii acestuiade a genera profit a solventei comerciale ori de faliment în care se pot afla agenţii

economici, la un moment dat, este asigurat cu ajutorul atât al contabilităţii reale, operative şi

ştiinţifice, cât şi al controlului financiar organizat şi exercitat în mod exigent şi competent.

Controlul este la nivel micro şi macro o funcţie eficientă şi necesară conducerii.

Conducerea este un proces de cunoaştere, acţionare şi perfecţionare, un raport docil

între factorii de conducere şi cei conduşi. Conducerea înseamnă organizare, comandă,

coordonare, control .

Controlul este o funcţie a conducerii care asigură cunoaşterea şi perfecţionarea modului de

gestionare a patrimoniului ei de orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii de producţie

şi desfacere.

În raport cu interesele economico-financiare ale agenţilor economici controlul îndeplineşte,

cu grad diferenţiat, funcţia de cunoaştere - evaluarea realităţii economico-financiare, a rezultatelor

activităţii. Cunoaşterea asigurată de control se bazează pe analiza riguroasă a realităţii în

vederea sesizării operative a eventualelor tendinţe de ineficientă. Prin funcţia de cunoaştere -

14 Boulescu Mircea, Ghiţă Marcel, Controlul financiar şi expertiza contabilă, Editura Eficient, Bucureşti

11




evaluare a controlului, se apreciază şi se stabilesc, în condiţiile în care îşi au izvorul

factori a căror acţiune tinde spre rezultate negative, spre ineficienţa economică15.

Controlul financiar asigură perfecţionarea, creşterea profitului în condiţii de concurenţă

liberă şi loială. Cunoaşterea implică perfecţionarea. Controlul este o necesitate obiectivă şi

subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfecţionare a activităţii executate, inclusiv a procesului de conducere a acestuia. Pe această linie controlul are ca direcţii esenţiale

organizarea mai bună a muncii, întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea

activităţii economice a disciplinei, tehnologiei.

Prin control se acţionează în direcţiile esenţiale ale cerinţelor sociale, se acordă atenţie

deosebită problemelor economice şi financiare concrete, trecerea de la faza de preocupări

generale, de program, la asigurarea activităţii practice şi eficiente.

Controlul are menirea de a orienta munca spre obiective majore, într-o ordine de priorităţi raţionale de perspectivă, care să prevină şi să înlăture risipa de efort uman şi

mijloacele materiale şi să asigure eficienţa economică şi socială.

Controlul este un factor care contribuie la menţinerea activităţii şi a unei situaţii

normale, la soluţionarea cu inteligenţă şi competenţă a problemelor privind dezvoltarea şi

modernizarea economică, în condiţii de eficienţă reală. Controlul urmăreşte în principal,

funcţionarea unităţii de producţie la capacitatea normală.

Controlul financiar descoperă elemente de progres şi contribuie la aplicarea celor mai

moderne metode de organizare şi conducere, a experienţelor pozitive, iar prin studiile efectuate

lărgeşte orizontul de informare şi prospectare în legătură cu rentabilizarea activităţii

economico-sociale16.

1.6. Sistemul de documente primare în evidenţa tehnico-operativă şicontabilă - obiect şi sursă de informaţii pentru controlul financiar

Activitatea de conducere presupune un sistem de comunicare care să asiguretransmiterea clară, precisă, completă şi rapidă a informaţiilor, instrucţiunilor, ordinelor,

direcţiunilor necesare bunului mers al activităţii. Sistemul de informare implică controlul

asupra fundamentării şi executării deciziilor.

Evidenţa şi controlul sunt esenţiale în conducerea activităţii economico-sociale pe

criterii de profil. Evidenţa şi controlul implică ordine şi disciplină economică şi financiară.

Necesitatea ordinei şi disciplinei economice şi financiare determină necesitatea evidenţei

stricte şi controlul riguros şi sistematic asupra mijloacelor ei băneşti, proceselor economice15 Boulescu Mircea, Ghiţă Marcel, op. Cit.16 Boulescu Mircea, Ghiţă Marcel, op. Cit.

12




şi rezultatelor obţinute. Organizarea raţională şi clară a evidenţei şi controlului asigură

disciplina economică, contractuală, gestionară şi financiară.

Controlul ca funcţie a conducerii presupune informaţii continue, concordanţă între

activitatea economico-financiară şi deciziile de conducere, legi, norme, standarde, ordine,

precizări, relevarea influenţei conducerii asupra activităţilor a abaterilor de la deciziile ei principalede conducere şi organizare adoptate şi a cauzelor acestor abateri, stabilirea căilor de corectare

a organizării activităţii conduse, a mijloacelor de înlăturare a abaterilor a deficienţelor şi

dificultăţilor care îngreunează desfăşurarea optimă a activităţii economico-sociale17.

Pentru a obţine o imagine fidelă a activităţii economico-financiare controlate este

necesar ca sursele de informaţii ale controlului să fie reale, legale, concrete, de calitate. De

aceea, sub acest aspect, în sfera controlului se cuprind mai întâi, obiective privind atât

întocmirea documentelor primare cu respectarea condiţiilor de formă şi conţinut, cât şiorganizarea şi conducerea evidenţei tehnic-operative şi contabile cu respectarea normelor

metodologice.

Datele consemnate în documentele primare şi evidenţa tehnic-operativă şi contabilă are

cea mai largă utilizare în exercitarea controlului întrucât acestea reflectă întreaga activitate

economico-financiară a agenţilor economici.

Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice şi

financiare se consemnează la locul şi în momentul efectuări lor, servesc pentru informarea

operativă a conducerii agenţilor economici.

Pentru contabilitate, documentele îndeplinesc funcţia de acte justificative. Caracteristica

esenţială a documentelor constă în faptul că reflectă situaţia patrimonială şi angajează

răspunderea materială, iar pe baza lor se exercită controlul financiar intern.

De aceea documentele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe, atât în ceea ce priveşte

structura cât şi circulaţia şi păstrarea lor indiferent de mijloacele utilizate pentru întocmirea

şi prelucrarea datelor.

Dezvoltarea echipamentelor de calcul a făcut posibilă înlocuirea documentelor primare

tradiţionale cu suporţi tehnici de informaţii, care îndeplinesc atât rolul de documente

primare, cât şi pe acela de import tehnic de date necesare prelucrării lor în continuare.

O importanţă deosebită se acorda controlului documentelor, atât înainte de a se

înregistra în conturi cât şi ulterior. Controlul documentelor se face sub aspectul formei şi

conţinutului.

Un obiectiv esenţial al controlului documentelor îl constitue gestionarea, folosirea şi

evidenţa formularelor cu regim special.17 Mircea Boulescu, Ghiţă Marcel, op. Cit.

13




Formularele tipizate cu regim special au menirea să evidenţieze circulaţia şi utilizarea

valorilor materiale şi băneşti. Prin folosirea frauduloasă sau neconformă cu actele normative

formularele pot servi la scoaterea din circuitul economic a unor valori materiale sau

băneşti în scopul însuşirii lor în interes personal sau al justificării neglijentei, risipei, slabei

gospodăriri. Formularele cu regim special constitue deci un mijloc important de prevenire a păgubirii patrimoniului.

Mijloacele moderne de calcul şi evidenţă asigură exactitatea sporită a rezultatelor, fapt

care permite exercitarea unui control mai sigur al legăturilor dintre documentele primare şi

situaţiilor centralizatoare. Evidenţa automatizată la sistemul de prelucrare şi prezentare a

datelor, asigură o bază unitară a informaţiilor statistice, operative şi contabile, precum şi

gruparea lor în mai bune condiţii, ceea ce face posibilă efectuarea cu mai multă uşurinţă şi

eficienţă a controlului fenomenelor economice şi financiare.Evidenţa automatizată dă rezultate precise atunci când porneşte de la documente

întocmite corect şi cu date certe. De aceea un obiectiv important al controlului documentar-

contabil, în condiţiile utilizării mijloacelor moderne de calcul, îl constituie activitatea

preluării şi prelucrării datelor, precum şi modul în care este exercitat în contabilitate

controlul asupra exactităţii datelor ce se prelucrează cu mijloace moderne. Acest obiectiv se

referă îndeosebi la pregătirea datelor primare curente pentru înregistrare, prelucrarea datelor

din operaţiunile precedente, prelucrarea şi furnizarea datelor.

Dacă nu este bine pusă la punct, evidenţa automatizată oferă posibilităţi mai mari de

producere de erori şi denaturări decât evidenţa obişnuită manuală. Organizarea în bune

condiţii a controlului asupra exactităţii datelor ce se prelucrează creează posibilitatea

exercitării unui control financiar cuprinzător şi fundamentat.

Pentru aceste considerente, aplicarea tehnici contabile moderne necesită promovarea

unui sistem de control care să cuprindă: realitatea, exactitatea, codificarea şi prelucrarea

datelor, controlul procesului de prelucrare efectuat de către persoane desemnate şi de către

maşină prin programare.

Centrul de greutate al controlului se deplasează spre controlul prin sondaj asupra

modului de aplicare a normelor privind efectuarea lucrărilor de evidenţă şi controlului al

sistemului de prelucrare, acordându-se în acelaşi timp atenţie sporită controlului obiectivelor

economice şi financiare.

14




CAPITOLUL 2Controlul financiar propriu al agenţilor economici

2.1. Controlul financiar internControlul financiar intern se înscrie în problematica generală a controlului sistemelor,

dar are în acelaşi timp caracteristici particulare. Controlul, în general, presupune că a fost

definitivat - explicit sau implicit - „starea dorită” iar controlul financiar intern are ca premiză

prealabilă existenţa unor obiective stabilite prin politica pe termen lung a întreprinderii,

exprimând marile opţiuni ale societăţii. Controlul financiar intern apare astfel ca un proces

de punere în aplicare a strategiei întreprinderii.

Controlul intern s-a confruntat în permanenţă cu o lărgire sistematică a ariei de aplicare. În

prezent, controlul intern se referă la toate activităţile, toate procedurile, toate informaţiile la intreg

patrimoniul, la toţi membri intreprinderii şi actionează permanent

Stabilirea obiectivelor se face aplicând diverse metode de planificare prin intermediul

următoarelor instrumente specifice: plan strategic, plan opţional, planuri anuale şi de buget.

Planul opţional corespunde cu promovarea pe termen mijlociu a acţiunilor şi

mijloacelor necesare realizării obiectivelor strategice19.

Observarea şi măsurarea realizărilor se înfăptuiesc prin intermediul contabilităţii

generale şi, în special, a contabilităţii de gestiune.

În Franţa, în Planul Contabil General, controlul financiar intern este definit “ca fiind

un ansamblu de măsuri şi dispozitive luate pentru a furniza conducătorilor şi diverşilor

responsabili, date cifrice periodice, caracterizând mersul societăţii. Compararea lor cu datele

trecute sau prevăzute pot, dacă este cazul, să determine conducătorii să declanşeze rapid

măsuri corective”. În această accepţiune controlul de gestiune începe cu observarea

fenomenelor şi prin compararea constatărilor cu previziunile, se declanşează decizii de

corecţii în cazul constatării de ecarturi.

T. Cuyambere şi J.Muller includ planificarea în procesul de control al gestiunii în

lucrarea „ Control de gestiune” cu toate ca au un paragraf distinct intitulat „ Elementele unui

sistem de planificare şi de control” , care lasă impresia că autorii se înscriu în preceptele

date de Planul Contabil General francez. În ceea ce priveşte compararea realizărilor

constatate cu datele previzionate, acest lucru se înfăptuieşte prin intermediul analizei

economico- financiare, care trebuie să stabilească nu numai ecarturile dintre datele efective şi

cele planificate, ci şi cauzele şi factorii care le-au determinat pentru ca deciziile de corecţie

19 Ineovan Felivia, ’’Consideraţii privind controlul de gestiune’’ , Revista Finanţe, Credit, Contabilitate.

15




aplicate să fie fundamentate ştiinţific. Diverse metode de analiză vor reliefa principalele

echilibre şi corelaţii ce există în cadrul patrimoniului întreprinderii.

În vederea funcţionării sale, controlul financiar intern se transpune pe structura de

gestiune care va fi dezvoltată pe subdiviziuni numit centre de responsabilitate. Fiecare dintre

aceste centre se caracterizează prin obiecte şi mijloace proprii, având autonomie decizională privind utilizarea părţii din mijloacele ce i-au fost alocate în cadrul obiectivelor prestabilite20.

Spre deosebire de celelalte forme de control (propriu) care au caracter de continuitate şi

se exercită din interiorul unităţii, controlul financiar de gestiune se efectuează de regulă o

singura dată pe an, cuprinde totalitatea operaţiunilor economice şi financiare de la

precedenta verificare şi până la zi şi se exercită de organe de la un nivel superior în

ierarhia sistemului.

Pentru evitarea unor confuzii, trebuie subliniată distincţia ce trebuie făcută între controlulfinanciar intern şi controlul gestiunilor de valori materiale băneşti. Controlul financiar intern

are o arie de cuprindere mai largă, înglobând toate problemele ce privesc activităţile

economico-financiare, în timp ce controlul gestiunilor se limitează la inventarierea bunurilor

sau valorilor şi eventual la verificarea operaţiilor de primire, păstrare, conservare şi eliberare

a lor. În aceste condiţii controlul de gestiune reprezintă numai o latură a controlului

financiar de gestiune.

Conţinutul activităţii de control de gestiune poate avea mai multe accepţiuni în

modalităţile concrete de organizare şi exercitare înregistrează deosebiri importante de la un

sistem economic la altul.

În S.U.A. sarcinile de control de gestiune revin serviciilor de control intern din cadru

fiecărei firme. Ei folosesc doua noţiuni:

Noţiunea mai largă de control intern concepută ca instrument al conducerii prin care

acesta urmăreşte îndeplinirea tuturor autorizărilor şi responsabilităţilor pe care le-au delegat,

respectiv calitatea muncii de conducere, coordonare şi execuţie. Acest control acţionează atât

post factum, în care caz implică constatarea neregulilor, identificarea erorilor şi stabilirea

măsurilor de corecţie: cât şi ante factum, când presupune crearea unui post, căruia i se

încredinţează sarcina de a verifica înainte de începere, condiţiile în care urmează să se

desfăşoare un proces. În sensul său larg, controlul intern nu se limitează la urmărirea lucrărilor

de contabilitate, ci se extinde asupra activităţilor importante: aprovizionare, desfacere, evaluare.

Noţiunea mai restrânsă de control financiar intern urmăreşte dacă politicile organizaţiei

şi metodologiile de lucru şi de control ale compartimentului financiar contabil sunt corect

aplicate. Acest control financiar intern este mai cuprinzător decât expertiza contabilă, în

20 Ineovan Felicia, op. Cit.

16




sensul că foloseşte metode mai ample, fără a depăşi însă cazul verificărilor interne de

factură contabilă şi financiară.

În Franţa, noţiunea de control intern coincide parţial cu cea de control financiar de

gestiune. Astfel, controlul intern reprezintă ansamblul măsurilor de siguranţă ce contribuie la

ţinerea sub control a societăţii. El are drept scop, pe de o parte, protecţia sau apărarea patrimoniului şi calitatea informaţiilor, iar pe de altă parte asigură aplicarea deciziilor

conducerii, favorizează ameliorarea contraperformanţelor.

Pentru Compania Naţională a Comisarilor de Conturi, controlul intern este constituit

din ansamblul măsurilor de control, pe care conducerea unităţii îl defineşte, aplică şi

supraveghează sub propria responsabilitate pentru a asigura protecţia patrimoniului societăţii

şi fiabilitatea înregistrărilor contabile şi a conturilor anuale care rezulta din ele.

În ce priveşte conceptul de control de gestiune, acesta implică o viziune mai largă,fiind definit ca un ansamblu de proceduri clare şi precise care permite asigurarea că

acţiunile ce urmează a fi întreprinse, pentru atingerea obiectivelor fixate, sunt eficiente şi

eficace. Scopul acestui control este de a modela conduita întreprinderii, întărindu-i puterea

de prevedere a evenimentelor viitoare şi adaptarea la situaţii mereu evolutive.

Ca mijloace de acţiune, controlul financiar intern pune la dispoziţia conducerii şi a

celorlalţi responsabili date periodice care să permită declanşarea rapidă a măsurilor corective.

Aceste date şi tehnicile utilizate pentru obţinerea lor ţin de domeniul contabilităţii analitice

şi a gestiuni bugetare, dar pot ajunge în unele cazuri până la elaborarea tablourilor de bord

care permit urmărirea periodică a indicatorilor ce caracterizează bunăstarea economico-

financiară a societăţii. Complexitatea acestei tehnici vor genera anumite tipuri de control de

gestiune.

Aceste tipuri sunt:

Simpla supraveghere a evoluţiei unor indicatori valorici aleşi în funcţie de

activităţile societăţii şi de obiectivele sale (venituri curente, cheltuieli, costuri, marje

de diferite tipuri).

Compararea valorilor constante cu valorile prestabilite.

Controlul de gestiune, în sensul deplin al cuvântului, pornind de la o gestiune

bugetară.

În Anglia, controlul de gestiune se realizează în principal prin profesioniştii contabili,

care sunt de două feluri:

Verificatori , revizori, controlori , cenzori;

Experţi contabili.

17




În Germania, pe lângă organele specializate în control contabil, care intervin doar la

sfârşitul anului, societăţile au şi organe proprii de supraveghere a gestiunii a căror misiune

se apropie de cea a consilierilor conducerii.

În Italia, controlul de gestiune al întreprinderilor este un control intern cu accept pe

controlul mărimilor cantitative fără să excludă controlul extern reprezentat de controlul bilanţier 21.

În România, controlul intern vizează în principal respectarea normelor legale privitoare

la gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti pe baza documentelor

înregistrate în contabilitate şi a documentelor de evidenţă tehnic-operativă.

Acest control este numai parţial reglementat prin norme juridice şi poate îmbrăca mai

multe forme. Astfel Legea 30/1191 prevede obligaţia organelor administrative de stat de a

organiza un control financiar intern asupra patrimoniului propriu. Pentru agenţii economici,aceeaşi lege fixează numai obligaţia de a organiza un control financiar propriu care să fie

în conformitate cu legea şi cu prevederile din statutele proprii. Pe de altă parte, aceeaşi lege

prevede că Ministerul Finanţelor e îndreptăţit să emită norme unitare de organizare şi

exercitare a controlului propriu pentru sectorul de stat, care se aprobă printr-o hotărâre de

guvern.

Prin urmare, în România principala formă de organizare a controlului gestionar

reglementată juridic este aceea a compartimentului de control financiar intern.

2.2. Obiectivele controlului financiar intern

Controlul financiar intern, ca formă a controlului propriu, este controlul financiar

ulterior care urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea şi

gospodărirea mijloacelor băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa tehnic-operativă

şi în contabilitate.

Controlul financiar intern are ca obiectiv principal, care se detailează în funcţie de

specificul activităţii, respectarea normelor legale cu privire la:

existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel;

utilizarea valorilor materiale, declasărilor şi clasărilor de bunuri;

efectuarea, în numerar sau în cont, a încasărilor şi plăţilor în lei şi valută, de orice

natură, inclusiv a salariilor şi a reţinerilor din acestea şi a altor obligaţii faţă de

salariaţi;

întocmirea şi circulaţia documentelor primare şi de evidenţă tehnic-operativă şicontabilă.

21 Florea Ion, op. Cit.

18




Controlul financiar intern se exercită cel puţin o dată pe an. În cazul unităţilor şi

gestiunilor materiale reduse ca volum, conducătorii unităţilor pot aproba ca acestea să fie

controlate la o perioadă mai mare de un an, dar nu mai târziu de o dată de doi ani.

Controlul se efectuează în totalitate sau prin sondaj în raport cu volumul, valoarea şi

natura bunurilor, tentaţiilor şi posibilităţile de sustragere, condiţiile de păstrare şi gestionare, precum şi frecvenţa abaterilor constatate anterior, cuprinzându-se un număr reprezentativ de

repere şi documente care să permită tragerea unor concluzii temeinice asupra respectării

actelor normative din domeniul financiar contabil şi gestionar. În cazul constatării de

pagube, controlul se extinde asupra întregii perioade în care, legal, pot fi luate măsuri de

recuperare a acestora şi de tragere la răspundere a persoanelor vinovate.

Prin actele de dispoziţie de ordine interioară, ministerele departamentelor, prefecturile,

instituţiile publice şi regiile autonome vor detalia aceste obiective funcţie de specificulactivităţii şi de structura lor organizatorică, putându-le completa cu unele obiective noi

cum ar fi:

efectuarea inventarierii periodice şi corecta înregistrare a rezultatelor inventarierii;

respectarea statului juridic al documentelor cu regim special;

încadrarea gestionarilor şi constituirea de garanţii;

aplicarea măsurilor preventive şi administrarea patrimoniului;

realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor băneşti, financiare şi fiscale; îndeplinirea măsurilor dispuse cu ocazia controalelor anterioare.

Pentru buna funcţionare a controlului intern şeful compartimentului de control financiar

intern participă de drept la şedinţele Cosiliului de Administraţie când se dezbat probleme

financiar-contabile sau care privesc integritatea patrimoniului. De asemenea, ei informează

semestrial Consiliul de Administraţie asupra realizării programului de control, asupra

constatărilor făcute şi a măsurilor luate22.

Conform bunei practice in domeniu , controlul intern se regăseşte în componenţa fiecăreiactivităţi şi trebuie să fie formalizat prin proceduri , pe baza fişelor posturilor , care vor fi însoţite

de chestionare-liste de verificare, care de fapt sunt procedurile / instrucţiunile de realizare

arespectivelor controale interne.

22 Florea Ion ,op.cit

19




2.3. Organizarea controlului financiar intern

Controlul financiar intern la agenţii economici se organizează in baza prevederilor legale 23

care instituie obligativitatea organizării si exercitării controlului propriu doar pentru instituţiile

publice , menţionând totuşi la modul indicativ faptul ca „societăţile comerciale isi organizează

controlul financiar propriu potrivit prevederilor din statutele proprii”

Organizarea controlului financiar intern generează obligaţii şi răspunderi care revin

în mod diferenţiat conducerilor ce organizează compartimente de control, conducerilor şi

salariaţilor din unităţile controlate şi persoanelor cu atribuţii de control ( revizori ).

Conducerile de unităţi în care se organizează controlul gestionar cu obligaţia să se

asigure necesarul de posturi, să încadreze aceste posturi cu personal de specialitate, să

utilizeze organe de control exclusiv pentru aceste acţiuni, să analizeze periodic activitatea de

control gestionar.

Controlul financiar intern se organizează la:

ministere, departamente, alte organe centrale de stat şi organe locale, pentru

controlul patrimoniului propriu, veniturilor realizate şi cheltuielilor efectuate de

instituţii de stat subordonate din creditele bugetare alocate, precum şi asupra

legalităţii şi eficienţei cheltuielilor efectuate de către regiile autonome din profilul

lor de activitate; la regiile autonome, pentru controlul gestiunilor proprii, precum şi al uzinelor,

atelierelor, serviciilor, sucursalelor şi a altor subunităţi din structura lor

organizatorică.

Controlul financiar intern funcţionează într-un compartiment distinct în subordinea directă a

odonatorului de credite ori a înlocuitorului de drept în cadrul ministerelor, departamentelor,

altor organe centrale de stat şi al organelor şi a directorului general în cazul regiilor

autonome.Se efectuează de salariaţi cu studii economice superioare sau medii în funcţie de

volumul şi complexitatea gestiunilor, încadrati în compartimentul de control cu sarcini

exclusive de efectuare a controlului la termenele şi condiţiile legale.

Legal nu pot fi imputernicite să exercite controlul financiar intern persoanele aflate în

curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate, chiar dacă au fost graţiate,

pentru faptele privitoare la abuzul în serviciu, fals, uz de fals, înşelăciune, dare sau luare de

23 Legea nr.30 din 22 martie , privind organizarea si funcţionarea controlului financiar si a Gărzii Financiare, publicatain M.O. nr. 64 din 27 martie 1991

20




mită şi alte infracţiuni prin care s-au produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau

juridice.

Dacă în cursul urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a intervenit

amnistiţia, cel care a săvârşit vreuna din infracţiunile menţionate, nu poate fi imputernicit să

exercite controlul financiar intern timp de doi ani de la data aplicării amnistiţiei. Cel căruiai s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei nu poate fi imputernicit să exercite controlul

financiar intern în cursul termenului de încercare de doi ani de la expirarea acestui termen24

Împuternicirea se face pe bază de ordin sau decizie a conducatorului unităţii, prin

ordin sau decizie se stabilesc concret operaţiunile asupra cărora se exercită controlul

financiar intern, condiţiile şi perioada în care îşi desfăşoară această activitate.

2.4. Exercitarea controlului financiar internActivitatea controlului financiar intern se exercita pe baza prevederilor legale in vigoare si

a programului anual de control întocmit de câtre şeful compartimentului (serviciu sau birou) şi

aprobate de câtre consiliul de administraţie al fiecărei unitati economice.

În programul de control sunt prevăzute,pe unităţile de timp-luni si semestre, atât gestiunile si

in cadrul acestora activităţile programate a se controla ,cat perioada supusă controlului şi cea

stabilită pentru efectuarea controlului şi organele de specialitate care urmează a efectua controlul25

.În legătură cu exercitarea controlului financiar intern, normele legale în vigoare prevăd

o serie de obligaţii şi răspunderi astfel:

a) La cererea organelor de control financiar intern, conducerile şi salariaţii

unităţilor supuse controlului au obligaţia:

să pună la dispoziţie registrele, corespondenţa, actele, piesele justificative şi alte

documente necesare controlului;

să prezinte pentru control valorile de orice fel pe care le gestionează sau pe care leare în păstrare, care intră sub incidenţa controlului;

să elibereze, în condiţii legale, documentele solicitate în original sau copii

certificate;

să dea informaţie care formează obiectul controlului;

să consemneze, cu sau fără obiecţie actele de control şi să comunice la termenele

fixate modul de aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului;

24 Boulescu Mircea ,Ghita Marcel ,op .cit.25 Boulescu Mircea ,Ghita Marcel ,op .cit.

21




să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a controlului şi să-şi dea

concursul pentru clarificarea constatărilor.

b) Salariaţii împuterniciţi cu exercitarea controlului financiar intern răspund disciplinar,

contravenţional sau penal în situaţiile în care:

nu efectuează controlul conform programului de activitate aprobat;

lucrează cu superficialitate, nesemnalând încălcările de la normele legale în vigoare

constatate cu ocazia controlului şi nu stabilesc răspunderi potrivit normelor legale;

dispun, prin interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în vigoare

măsuri sau produc pagube;

nu întocmesc şi nu înaintează conducătorului unităţii actele de control la termenele

stabilite;

nu iau sau nu propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor şi abaterilor

consemnate în actele de control, tragerea la răspundere a celor vinovaţi;

nu îndeplinesc sau îndeplinesc superficial sarcinile ce le revin conform normelor.

c) În legătură cu organizarea şi exercitarea controlului financiar intern constituie

contravenţii şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte:

neemiterea în termen a actelor administrative privind modul de organizare şi

exercitare a controlului financiar intern;

angajarea, menţinerea, trecerea în funcţia de organ de control financiar intern a

unei persoane fără să se fi obţinut în prealabil de la organele de poliţie relaţii

scrise cu privire la antecedentele penale ale acestora;

nesesizarea organelor competente de către şeful compartimentului de control

financiar intern, în cazul neluării măsurilor referitoare la recuperarea pagubelor;

nepunerea la dispoziţia organelor de control financiar intern a documentelor şi

datelor necesare controlului;

refuzul de a semna, cu sau fără obiecţiuni, actele de control întocmite de organele

de control financiar intern precum şi de a da explicaţii scrise la cererea acestor

organe;

neexecutarea în termenele stabilite a dispoziţiilor date ca urmare a controlului

efectuat de controlul financiar intern sau comunicarea din culpă a unor date eronate

în legătură cu executarea lor;

nedispunerea măsurilor necesare pentru efectuarea cu prioritate, la solicitarea

instanţelor de judecată, organelor de procuratură şi poliţie a controlului financiar

22




intern necesar stabilirii prejudiciilor care au condus la săvârşirea unor fapte de

natură penală.

Constatarea acestor contravenţii şi aplicarea sancţiunilor se fac de organele de control

financiar de stat şi de organele de control financiar intern ale unităţilor la care se

organizează şi exercită controlul propriu26 .Alte particularităţi în exercitarea controlului financiar intern vom întâlni la organizaţiile

cooperatiste, profesioniste, social-obşteşti. Prin statutele lor, aceste organe trebuie să aleagă

odată cu organele de conducere şi organele de control care vor fi comisari de revizie sau

comisari de cenzori. La nivelurile de bază, membrii acestei comisii sunt cooperatori şi

desfăşoară o activitate onorifică, ceea ce-i plasează de fapt în categoria controlului social

obştesc.

La nivelul uniunilor sau federaţiilor, organele de control pot fi formate din profesionişti. Prin urmare, chiar dacă sunt numite comisii de cenzori, aceste organe nu se

identifică cu cenzorii societăţilor comerciale.

Ele rămân organe de verificare gestionară specifice organizaţiilor enumerate anterior.

Ele reprezintă rapoarte în Adunarea Generală a Acţionarilor, conferinţe sau congrese ce

privesc administrarea patrimoniului, execuţia bugetelor proprii, etc.27

26 Boulescu Mircea, Ghiţă Marcel, op. Cit.

27 Florea Ion , op. Cit.

23




CAPITOLUL 3CONTROLUL FINANCIAR INTERN IN CADRUL

S.C. LACTA S.R.L. GIURGIU

3.1. Prezentare Societate

S.C. LACTA S.R.L. este persoană juridică română , are forma juridică de societate cu

răspundere limitata, îşi desfăşoară activitatea in conformitate cu legile romane, cu contractul si

statutul de societate.

Sediul societatii este in România , localitatea Giurgiu, str. Ciresului, nr. 5, jud. Giurgiu.

Durata societatii este nelimitata cu începere de la data înregistrării la Camera de comerţ si

Industrie.

Scopul societatii este obţinerea de profit. Obiectul principal de activitate al societatii este

procesare lapte.

In cadrul S.C. LACTA SRL Giurgiu se desfasoara activitatiile specifice procesului

tehnologic de prelucrare a laptelui, cum ar fi:

Colectarea laptelui proaspăt prin centre locale sau direct de la producători;

Transport cu mijloace speciale;

Controlul calităţii;

Recepţia cantitativa;

Refrigerare;

Prelucrarea laptelui in produse programate a fi realizate;

Distribuţie;

3.2 Structura tehnico- organizatorica

Organizarea reprezintă calea prin care activitatea oamenilor este coordonata pentru atingerea

unui scop. In cazul unitatii analizate scopul este maximizarea profitului pe termen lung.Componenta structurii de conducere include un personal capabil sa indeplineasca rolurile cheie in

orientarea unor strategii si mecanisme care sa asigure continuitatea functionarii intreprinderi in

conformitate cu setul de obiective si planul realist al dezvoltarii intreprinderii.

Structura echipei manageriale este stabila si se va imbunatatii in functie de rolul fiecarui

membru in atributiile procesului de producţie, prin diviziunea muncii si funcţiunilor. Activităţile de

control privesc toţi salariaţii societăţii, dar in funcţie de atribuţiile ce le revin unii vor fi mai

preocupaţi de cele de care răspund în mod direct. Activitatea de planificare operationala va fi

condusa prin aportul echipei in legatura directa cu prevederile bugetului si cerintele pietei.

24




Previziunile echipei de conducere privind scopurile firmei urmaresc sa realizeze produse

competitive cu valori adaugate minime din care sa reiasa profituri si din care cca. 50-60% sa fie

orientate spre investitii ce vor mari puterea de mentinere pe piata a produselor realizate.

Functiile conducerii sunt percepute ca o asigurare a unor orientari de ansamblu si

monitorizare cu implicatii permanente, constante si responsabile in luarea deciziilor. Obiectivitateaîn organizare se referă la faptul că nu trebuie construite structuri organizatorice în funcţie de

oameni pentru a evita dezorganizarea la plecarea / dispariţia unui salariat.

Structura organizatorică a societaţii realizează distribuirea autoritaţii şi responsabilităţii in

interiorul întreprinderii pe compartimente.

Structura tehnico- organizatorica

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Director general Cenzori

Departamentul producţiei

DepartamentulResurse umane

DepartamentulMarketing

DepartamentulEconomic

Director tehnic

Şef cadre Director economic

Contabil şef

AchiziţieProducţie

C.T.CDistribuţie

PersonalÎnvăţământSalarizare

AprovizionareVânzari

MarketingDepozite

PreţuriFinanţe

ContabilitateGenerală

Contabilitatede gestiune

25

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Director economic




Unitatea este organizată după o structură functională in compartimente, acestea fiind apoi

divizate in puncte de lucru sau birouri in functie de profilul fiecarui compartiment.

Departament productie - Aceasta componenta este condusa de director tehnic. Cuprinde

birourile achizitie. materie prima, productie - unde se realizeaza prelucrarea materiei prime in produsele programate a fi realizate, urmarindu-se respectarea documentatiei si a normelor de

consum.

Parcul auto este alcatuit din mijloace de transport si utilaje proprii ale unitatii impreuna cu

personalul ce le exploateaza si in ateliere de reparatii auto pentru intretinerea lor .Parcul auto este

condus de un inginer.

Biroul C.T.C. se ocupa cu verificarea calitatii lucrarilor , stabilirea parametrilor tehnici de

calitate , se elibereaza certificate de calitate pentru produsele livrate.Directorul tehnic se ocupa cu conducerea compartimentului productie , influentand prin

deciiziile sale si departamentul resurse umane.

Departamentul marketing este condus de un director economic. In componenţa acestuia sunt

cuprinse birourile:

Aprovizionare. Acest birou se ocupa cu asigurarea necesarului de materii si materiale

auxiliare, studierea ofertelor diferiţilor furnizori, luarea deciziilor si întocmirea

contractelor; Biroul este condus de un inginer. Desfacere . Aici se realizează contractele cu beneficiari , negocierile de preţ , se stabileşte

termenul de livrare.

Depozite . S.C. LACTA SRL dispune de doua depozite frig pentru produsul finit

amplasate in zone diferite, prin care se asigura distribuţia direct la beneficiar cu un

consum constant si permanent in zona .

In cadru acestui departament se tine gestiunea stocurilor de produs finit, si materiale auxiliare

se înregistrează intrările de materiale precum si ieşirile(avize de expediţie , bonuri de consum etc.)

Departamentul resurse umane - Acest compartiment cuprinde doua birouri:

a) Birou personal .In acest birou se realizează :

evidenta personalului angajat;

păstrarea si completarea periodica a cartilor de munca;

planificarea concediilor;

încadrarea sau eliberarea de personal in funcţie de necesitaţi;

26




b) Biroul salarizare. In cadrul acestui birou se calculează salariile personalului angajat

in funcţie de fisele de pontaj primite de la pontatorii locurilor de munca. Departamentul este

condus de un sef de personal.

Activitatea productivăAprovizionare

a cu materii

prime

Procesarea

materiei prime

Urmărirea

realizării

parametrilor

calitativi

Depozitarea şi

livrarea produselor

finite

Colectarea

laptelui

materie primă

Recepţionarea

materiei prime

la secţia de procesare

Controlul pe

fazele tehnologice

Asigurarea condiţiilor

optime de depozitare

cu respectareamenţinerii

parametrilor calitativi

Depozitarea

materiei

prime în

condiţii

optime

Prelucrarea

materiei prime

în produsele

programate a fi

realizate, cu

respectarea

documentaţieie

tehnice şi a

normelor de

consum

Recoltarea şi

analizarea

parametrilor

produselor finite

Pregătirea în vederea

livrării

Recepţionarea

materiei

prime de la

centrele de

colectare

Evitarea apariţiei

defectelor de

fabricaţie

Livrarea şi facturarea

produselor

Transportul

materiei

prime

Repartizarea

sarcinilor pe

operatori

Exploatarea

raţională a dotării

tehnice a

utilajelor şi

accesoriilor

Evidenţierea şi

înregistrarea

indicatorilor

financiari

Funcţia de producţie în cadrul unităţii are următoarele atribute:

27




Elaborează programul de producţie pe baza prevederilor din contractele încheiate cu

furnizorii şi beneficiarii;

Pregateşte concret producţia, urmăreşte , realizează şi raportează programul de lucru

periodic;

Foloseşte conform normelor capacităţiile de productie existente;

Corelează producţia de utilităţi şi producţia auxiliară cu cerinţele producţiei de bază;

Calitatea produsului este in conformitate cu cerinţele specificate în documentaţia

tehnologică şi cerintele din contract;

Organizează aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă cu cele necesare realizării

produselor nominalizate în programul de fabricaţie;

Gospodareşte judicios materiile prime , materialele, combustibilul ,energia, unitaţile şi

toate resursele de care dispune.

Organizează evidenţa proprie tehnico-operativă de urmărire şi raportare a lucrărilor,

conlucrând cu celelalte compartimente 5.

În mod concret managerul stabileşte pentru fiecare grup de activităţi foemele de control

intern menite să limiteze sau să elimine riscurile asociate sub forma :

Autocontrolului activităţii ;

Controlului mutual ;

Controlului ierarhic ;

Controlului partenerial.

3.3 Organizarea compartimentului financiar-contabil

Activitatea financiar –contabilă este organizată pe următoarele compartimente:

1. Serviciul financiar;

2. Serviciul contabilităţii

3.3.1. Atributiile serviciului financiar

Asigură prin planul financiar şi de trezorerie fondurile necesare societaţii comerciale;

Efectuează calcule de fundamentare privind: producţia mărfii văndute şi încasate;

veniturile, mijloace circulante; alţi indicatori economici si financiari;

Întocmeste, când este cazul, planul de credite şi de casă pe care le depune la bancă;

5 Gherasim Mihai , Functiile societatii comerciale

28




Ia măsuri împreună cu secţiile societăţii pentru reducerea costurilor , recalculează

normativul de mijloace circulante şi posibilitatea de mărire a vitezei de rotaţie a acestor

mijloace;

Răspunde de realizarea integrală şi la timp a planului financiar;

Răspunde de eliminarea imobilizărilor financiare;

Asigură plata la termen a sumelor care constitue obligaţia societăţii faţă de bugetul de stat

şi alte obligaţii faţă de terţi;

Urmăreşte şi încasează toate facturile pentru produsele şi serviciile efectuate;

Asigură şi răspunde de efectuarea corectă şi la timp a calculului privind drepturile salariale

ale personalului ;

Întocmeşte proiectul planului de finanţare –creditare a investigaţiilor şi se ocupă de

celelalte operaţiuni financiare în derularea operaţiilor de investiţii;

Întocmeşte cu direcţia proiectare planul de finanţare a programelor de cercetare şi

proiectare produse noi ,la fel se procedează şi cu celelalte compartimente;

Asigură finanţarea valutară pentru operaţiunile de export-import şi cooperare;

Întocmeşte şi răspunde de circulaţia în valută a costurilor pentru fiecare produs contractat

pentru export şi acţionează pentru obţinerea unui beneficiu la fiecare tranzacţie

comercială;

Urmăreşte primirea în termen a facturilor pentru produsele văndute;

Urmăreşte permanent circulaţia documentelor de decontare cu banca,analizează lunar

facturile neîncasate, stabileşte măsurile corespunzătoare pentru a accelera ritmul

încasărilor;

Efectuează decontarea în termen a operaţiunilor rezultate din activitatea de comerţ;

3.3.2. Atribuţiile serviciului contabilitate

Răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a contabilităţii valorilor

patrimoniale;

Asigură efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile privind fondurile fixe,

calculul amortizărilor acestora , mijloace circulante , cheltuieli de producţie sau circulaţie

şi calculul costurilor , rezultatele financiare;

Asigură respectarea cu stricteţe a prevederilor legale privind înregistrarea patrimoniului şi

ia măsuri legale pentru reîntregirea acestuia în cazul în care a fost păgubit;

Organizează inventarierea periodică a tuturor veniturilor patrimoniale ,urmăreşte

definitivarea , potrivit legii , a rezultatelor inventarierii;

29




Întocmeşte lunar balanţa de verificare pentru conturi sintetice şi cele analitice şi urmăreşte

concordanţa dintre acestea ;

Întocmeşte situaţia principalilor indicatori economico- financiari lunari, bilanţurile

trimestriale şi anuale şi coordonează întocmirea raportului explicativ la acestea;

Prezintă spre aprobare acţionarilor bilanţul şi raportul explicativ ,participă la analiza

rezultatelor economice şi financiare pe baza datelor din bilanţ şi urmăreşte modul de

aducere la îndeplinire a sarcinilor ce îi revin din procesul verbal de analiză;

Participă la organizarea , perfecţionarea sistemului informaţional aplică măsurile de

raţionalizare şi simplificare a lucrărilor de evidenţă contabilă , de mecanizare şi

automatizare a prelucrării datelor;

Execută potrivit legii control financiar preventiv;

Relaţiile între Compartimentul Financiar – Contabil, celelalte compartimente si mediul

extern se pot concretiza în următoarea diagramă:

Costul de producţie este trimis către Compartimentul Producţie;

Costul unitar şi situaţia cheltuielilor cu materialele către Compartimentul Financiar-

Contabil;

Informaţii despre cost, preţ, necesar de materiale transmise către CompartimentulMarketing;

Situaţia vânzărilor trimisă către contabilitate;

Pontaj, nivelul salariilor transmise către contabilitate;

Cheltuieli salariale transmise către Compartimentul Resurse Umane;

30

CompartimentulProducţie

CompartimentulFinanciar-Contabil

CompartimentulMarketing

CompartimentulResurse Umane




In mediul extern relaţia se concretizează în diagrama următoare:

Predarea unor indicatori economici,în situaţia ,în care societatea are de luat sau obţine un

credit , către bancă;

Situaţia disponibilitaţilor băneşti trimisă către Compartimentul Financiar-Contabil;

Informaţii privind situaţia economico –financiară a unităţii;

Informaţii privind impozitul pe profit şi bilanţul contabil trimise către organele fiscale;

Activitatea financiar –contabilă are un rol important în orice societate comercială tocmai prinaceea că evidenţiază veniturile din activitatea de bază şi alte activităţi , evidenţiază cheltuielile

aferente şi reflectă gradul de eficienţă prin contul profit şi pierdere.

Informaţiile provenite din compartimentul financiar-contabil sunt folosite de catre toate

celelalte compartimente ale societăţii precum şi de organismele fiscale , de prognoză a

statului.Următoarea diagramă încearcă să reflecte relatiile dintre compartimentul financiar-contabil

şi utilizatorii interni şi externi.

31

Banca şi alte instituţiiFinanciar-bancare

Actionari

CompartimentulFinanciar Contabil

Organe fiscale




Transmite bilanţurile pentru activitatea proprie şi primeşte indicaţii de folosire a

documentelor;

Transmite propuneri de plan financiar ,plan credite şi plan casă , modificări preţuri şi

tarife ,bilanţuri contabile şi primeşte indicatori financiari , aprobări şi avize.

Transmite planurile de control pentru coordonare şi rapoartele de activitate şi primeşte

indicaţii de lucru specifice.

Transmite spre aprobare proiectul planului financiar , proiectele planului de credite ,

modificări de preţuri ,informări asupra situaţiei financiare şi primeşte avize , aprobări

,indicaţii şi dispoziţii de lucru.

32

D.G.F.P.C.F.S.

Conducerea altor departamente

Administraţia financiarămunicipală

Băncilefinanţatoare

Conducerea societăţii

Aprovizionare

Desfacere

Programare siurmarire

productie

Puncte lucru

Investitii

Manager

Organizarea productiei

C.T.Claborator

COMPARTIMENTULFINANCIAR CONTABIL

C.F.C.

Centre decalcul

Bancateritoriala




Transmite spre aprobare proiectul planului financiar , proiectele planurilor de credite

,modificări de preţuri ,informări asupra situaţiei financiare şi primeste avize , aprobări

,indicaţii şi dispozitii de lucru.

Transmite propuneri privind introducerea in circuitul economic a srocurilor disponibile şi

primeşte situaşia stocurilor supernormative, elementele necesare elaborării planuluifinanciar ,documente de decontare.

Transmite propuneri privind reintroducerea în circuitul economic a stocurilor fără

desfacere şi primeşte documente de livrare a produselor, date privind stocurile fără

desfacere şi elemente necesare elaborării planului financiar.

Transmite planul de finanţare şi creditare a investiţiilor şi primeşte lista obiectivelor de

investiţii.

Transnmite planul costurilor şi a cheltuielilor administrativ- gospodăreşti şi primeşte programul de producţie valori.

Transmite date şi analize financiare necesare şi primeşte situaţia realizării producţiei

fizice.

Transmite date financiare pentru fundamentarea unor indicatori şi propuneri de teme

pentru noi studii şi peimeşte studii de organizare elaborate pentru activitatea financiară

,norme ,protecţie.

Transmite propuneri pentru exploatarea rationala a dotarii tehnice a utilajelor şi creştereaeficienţei acestora şi primeşte date privind realizarea operativă a producţiei.

Transmite documentele de evidenţă pentru activitatea proprie şi primeşte lista obiectivelor

de investiţii.

Transmite date privind contractele efectuate şi primeşte informaţii despre disponibilul în

cont.

3.4. Indicatori ce stabilesc mărimea întreprinderiiPentru a caracteriza unitatea din punct de vedere al dimensiunii economice vom urmării

evoluţia următorilor indicatori pe o perioadă de trei ani: Cifra de afaceri a inităţii, mărimea

activului, numărul mediu al personalului.

Cifra de afaceri reprezintă volumul total al afacerilor firmei evaluate la preţul pieţei (vânzarea

de mărfuri, produse, prestarea de servicii ,efectuarea de lucrări), într-o perioadă de timp determinată

(nu include veniturile financiareşi veniturile excepţionale). Reprezintă un indicator esenţial pentru

precizarea locului societăţii în sectorul de activitate, poziţia acestuia pe piaţă, a capacităţii de a lansaşi dezvolta activităţi profitabile.

33




Tabelul următor prezintă valorile acestor indicatori în perioada studiată:

Denumire indicatori Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009

Mărimea activului (mii lei) 1,083,828 2,589,572 4.846.570Cifra de afaceri (mii lei) 4,372,873 8,978,392 20,151,626

0,00

5.000.000,00

10.000.000,00

15.000.000,00

20.000.000,00

25.000.000,00

Anul

2007

Anul

2008

Anul

2009

Mărimea activului (miilei)

Cifra de afaceri (mii lei)

Analizând numarul angajaţilor din unitate precum si cifra de afaceri putem sublinia faptul că

S.C. TOCAR PROD SRL Bucureşti face parte din categoria intreprinderilor mici şi mijlocii cu

toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acest statut.

3.4.1 Analiza structurii capitalurilor proprii la S.C. LACTA SRL GIURGIU

În tabelul următor vom prezenta structura capitalurilor proprii aşa cum rezultă din bilanţurile

societăţii , atât valoric cât şi procentual , în perioada 2007-2009.

Den.indicator

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009Valoare(mii lei)

Procent(%)

Valoare(mii lei)

Procent( %)

Valoare( mii lei )

Procent( % )

Capitalsocial

106,982 25,01 335,398 43,24 639,428 34,37

Rezerve 21,396 5 57,885 7,46 127,885 6,87Fonduri 299,367 69,99 376,548 48,55 1,072,553 57,65Subvenţii 0 0 5,931 0,76 20,632 1,11Totalcapitalpropriu

427,728 100 775,762 100 1,860,490 100

Prezentăm grafic variaţia nivelului capitalului propriu la S.C. LACTA SRL GURGIU in

perioada 2007-2009

34




0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

1400000

1600000

1800000

2000000

anul 2007 anul 2008 anul 2009

Capital social

Rezerve

Fonduri

Subvenţii

Total

3.4.2. Structura imobilizărilor la S.C. LACTA SRL GIURGIU.

Eficienţa si viabilitatea unei firme într-o economie concurenţială sunt asigurate şi de măsura

în care aceasta dispune de un potenţial material ai cărei parametri tehnici şi funcţionali, a cărei

structură corespund noilor exigenţe ale economiei de piaţă.

Structura imobilizărilor , aşa cum rezultă din documentele de sinteză anuale ale societăţii sunt

prezentate în tabelul următor:

Categoriede

imobilizări

Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009Valoric

(mii lei)

Procent

( %)

Valoric

(mii lei )

Procent

(%)

Valoric

(mii lei)

Procent

(%) Necorp. 0 0 902 0,1 519 0,03Corporale 512,289 99,52 927,778 99,53 1,616,726 97,18Financiare 2,441 0,48 3,485 0,38 46,485 2,79Total 514,730 100 932,165 100 1,663,730 100

Prezentăm grafic variaţia nivelului imobilizărilor în perioada 2007-2009;

1

10

100

1000

10000

anul 2007 anul 2008 anul 2009

Necorporale

Corporale

Financiare

Total

35




Menţionăm că datele prezentate în tabel, în baza cărora s-a trasat graficul de mai sus nu sunt

actualizate cu indicii de inflaţie corespunzatori perioadei 2007-2009.

Analizând valorile procentuale prezentate in tabel, ce reprezintă procentul din totalul

imobilizărilor, care aparţine fiecărei categorii de imobilizări putem concluziona că ponderea

maximă o deţin imobilizările corporale (aproximativ 98%).

3.4.3 Caracterizarea unităţii prin prisma rentabilităţii

Exprimarea relativă a nivelului de rentabilitate ,completează diagnosticul prin capacitatea

informaţională a indicatorilor respectivi.

Teoria şi practica economică opereză cu mai multe forme de exprimare a rentabilităţii.

Fiecare indicator are o putere informaţională proprie, îmdeplinind o funcţie specifică în

activitatea proprie de gestionare a capitalului.a) Rata rentabilităţii veniturilor (Rv):

Rv =P/V *100 unde: P = profitul inaintea impozitării

V =veniturile totale aferente perioadei

Prin conţinut caracterizează eficienţa întregii activităţii a societăţii în cursul exerciţiului.

b) Rata rentabilităţii economice a activului (Ra), caracterizează eficienţa elementelor

materiale angajate în activitatea firmei. Se calculează conform relaţiei:

Ra = P/A * 100 unde : P = profitul înaintea impozitării

A = totalul activului (imobiliz.+circulante)

În acelaşi context se defineşte şi viteza de rotaţie a activului , ca raport între veniturile totale

aferente perioadei şi totalul activului.

v = V/A, unde marimile V şi A au semnificaţiile de mai sus.

O altă categorie de indicatori ai rentabilităţii vizează eficienţa capitalului investit , respectiv

utilizat.

c) Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu (Rf) , definit ca raportul procentual

îb’ntre profitul net şi capitalul propriu.

d) Rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent , denumită şi rentabilitate

economică (Re) , definită ca raport între profitul brut şi capitalul permanent.

Capitalul permanent = capital propriu + capitalurile împrumutate pe termen lung şi mediu.

36




3.5. Metodologii de exercitare a controlului financiar intern in cadrul S.C.LACTA S.R.L.

3.5.1. Modalităţi de exercitare a controlului financiar intern

S.C. LACTA S.R.L. GIURGIU nu are în structura sa organizatorică un compartiment de

control financiar intern distinct. Acest gen de control se exercită prin intermediul unor echipe

formate din propriii salariaţi care aparţin compartimentului financiar contabil.

Metodologia de exercitare a controlului financiar intern este o metodologie complexă care se

împleteşte cu aspectele organizatorice, dar şi cu sarcinile de valorificare a constatărilor şi

concluziilor.

Privită în ansamblul ei, în societatea analizată, acţiunea de control financiar intern parcurge

cateva etape sau faze distincte:

pregătirea acţiunii de control financiar intern;

organizarea muncii la locul verificării;

verificarea propriu zisă;

întocmirea şi perfectarea documentelor de control;

valorificarea rezultatelor controlului;

controlul îndeplinirii măsurilor stabilite în urma verificării.

Conţinutul acestor etape şi sarcinile specifice lor sunt influenţate de natura activităţii deverificare, de mărimea unităţii, de structura organizatorică precum şi de natura obiectivelor şi

conpetenţelor controlului.

3.5.3. Pregătirea acţiunii de control financiar intern

În S.C. LACTA S.R.L. GIURGIU acest lucru revine ca sarcină unităţii şi constă în principal

în alegerea momentului şi duratei controlului, desemnarea persoanelor care vor face verificarea şi

eventual instruirea acestora.

Pregătirea acţiunii de control financiar intern presupune mai întâi o documentare asupra

organizării şi desfăşurării activităţii în sectorul supus verificării. În funcţie de conţinutul activităţii şi

de sarcinile ce vor reveni echipelor de control se trece la desemnarea persoanelor care vor intra în

componenţa acestora.

Echipele desemnate pot fi intruite prin prezentarea unor referate, lecţii de sinteză, studiul

actelor normative, întocmirea unor îndrumare cu problemele de urmărit. În unitatea studiată,

asemenea instructaje se finalizează printr-o seminarizare pentru a se vedea în ce măsură organele de

control şi-au însuşit problemele de fond şi dacă cunosc sarcinile concrete care le revin.

37




Societatea a mai organizat si schimburi de experienţă care au fost însoţite şi de îndrumarea

echipelor de control.

Organele de control desemnate vor studia actele de control întocmite cu ocazia verificărilor

anterioare, ultimul bilanţ contabil, corespondenţă cu unităţile verificate.

În legătură cu alegerea momentului şi duratei controlului trebuie evitate perioadele deverificare în activitatea societăţii, iar durata acţiunii trebuie limitată la strictul necesar.

3.5.4. Organizarea muncii la locul verificării

Această etapă începe cu prezentarea organelor de control, la compartimentul supus verificării.

Pentru început se ia legătura cu conducerea compartimentului în cadrul aşa-zisului protocol de

prezentare care presupune prezentarea documentelor de împuternicire, prezentarea scopului

controlului, obţinerea onor prime informaţii privind activitatea compartimentului şi solicitareasprijinului necesar în realizarea misiunii.

Pentru preîntâmpinarea oricăror posibilităţi de acoperire a unor eventuale nereguli, dacă

obiectivele organelor de control fac necesară şi oportună o asemenea operaţiune imediat după vizita

de protocol se trece la verificarea inopinată a numerarului şi a celorlalte valori din caserie, a

titlurilor deţinute precum şi a valorilor materiale care necesită controlul inopinat.

După controlul inopinat organele de control pot proceda la o documentare detaliată asupra

organizării şi desfăşurării activităţilor în compartimentul analizat.

În acest scop se pot vizita secţiile de producţie, se analizează procesele tehnologice, se

cercetează modul de întocmire şi de circulaţie a documentelor justificative, se verifică modul

concret de organizare a evidenţei tehnice aplicative şi eventual a contabilităţii. În acelaşi timp se

studiază legăturile dintre compartimente.

De asemenea pot fi obţinute unele informaţii de la personalul compartimentului, informaţii

care privesc greutăţile întâmpinate, lipsurile semnalate, cauzele unor fenomene.

Pot fi avute în vedere observaţii sau recomandări de la organele superioare ale societăţii sau

pot fi analizate unele sesizări şi reclamaţii ale salariaţilor.

După ce s-au documentat în suficientă măsură, organele de control financiar intern întocmesc

un plan detaliat de verificare, axat pe realităţile din compartiment, şi corelat cu obiectivele urmărite

şi cu sarcinile ce le au organele de control.

În aceste planuri se vor include obiectivele de verificat, timpul afectat fiecărui obiectiv şi

perioada în care urmează a fi controlată.

În cazul abordării selective a unora dintre elementele controlului se vor face obligatoriu toate

precizările necesare în planul detaliat, incluzându-se cu exactitate obiectivele analitice, subunităţile

sau gestiunile, perioada pentru care verificarea se face prin sondaj.

38




Această etapă va cuprinde şi stabilirea de comun acord cu conducerea unităţii a modalităţilor

de atragere a unor salariaţi în munca de control, respectiv în formarea unor echipe sau comisii

mixte.

3.5.5. Verificarea propriu-zisăAceasta este o etapa de bază ce îmbracă două forme :

Forma unei verificări faptice

Forma unei verificări documentare.

Din punct de vedere al organizării şi desfăşurării propriu zisă trebuie să respecte cel puţin trei

reguli:

a) Verificarea obiectivelor înscrise în plan trebuie să se împletească obligatoriu cu respectarea

modului în care compartimentul controlat a dus la îndeplinirea măsurilor stabilite în urma acţiunilor precedente de control. Accentul principal se pune pe :

Respectarea disciplinei fiscale;

Lichidarea datoriilor şi creanţelor;

Recuperarea pagubelor suferite.

b) Sunt vizate sursele de informare. În cazul în care documentele existente nu permit

organului de control să verifice şi să clasifice toate aspectele, acesta poate solicita compartimentului

de resort întocmirea unor situaţii, extrase de date, calcule analitice, note de justificare. Serecomandă ca organul de control să limiteze asemenea sesizări la strictul necesar.

c) Tebuie avute în vedere raporturile organelor de control financiar intern cu reprezentanţii

compartimentului de controlat. Ca regulă generală, organele de control vor menţine un contact

permanent cu factorii de răspundere din societate în scopul cunoaşterii eventualelor obiecţiuni

asupra constatărilor, concluziilor parţiale, iar în asemenea cazuri problemele respective vor fi

reanalizate cu toată răspunderea, precum şi în scopul adoptării operative a măsurilor ce se impun.

De asemenea, pentru a fi la curent cu cele mai actuale probleme ce frământă compartimentulcontrolat, organele de control financiar participă la:

Consfătuiri de producţie;

Şedinţe de analiză;

Alte manifestări similare.

Pe de altă parte, din punct de vedere metodologic, etapa verificării propriu-zise trebuie să

satisfacă obligatoriu alte trei cerinţe esenţiale:

39




a) Aprecierea oricărei activităţi, operaţiuni, fapte, fenomene economice trebuie să se facă în

spiritul unei depline obiectivităţi, ţinând cont de prevederile actelor normative în vigoare şi numai

pe bază de documente sau de constatări autentice.

b) În examinarea diferitelor fenomene/procese cu caracter economico-financiar trebuie avute

în vedere interdependenţele dintre acestea, pentru aprecierea mai justă: A cauzelor generatoare de deficienţe;

A împrejurărilor în care se produc deficienţele;

Pentru evaluarea mai realistă a consecinţelor lor.

c) Orice echipă de control financiar intern să desfăţoare o muncă armonioasă, în sens că

fiecare conpartiment are mai întâi obligaţia să îndeplinească exemplar sarcinile directe care îi revin,

iar periodic să informeze pe şeful echipei şi pe coleg asupra constatărilor făcute în domeniul său.

Mai mult, membrii echipei de control financiar intern trebuie să se întrunească periodic, înmod organizat în scopul:

Confruntării opiniilor;

Informarea reciprocă;

Adoptarea în comun a măsurilor preconizate sau măcar a celor mai importante.

3.5.6. Întocmirea şi perfectarea documentelor de control

Toate constatările pe care organele de control financiar intern le fac în timpul verificării se

consemnează în documentele specifice, care trebuie să prezinte, în mod clar, sistematizat şi complet

realitatea fenomenelor controlate. Actele de control vor cuprinde:

Concluziile şi aprecierile organelor de control asupra calităţii şi corectitudinii activităţii

economico-financiare;

Deficienţele constatate;

Măsuri propuse pentru lichidarea lor.

Actul de control are un rol important în viaţa economică şi socială a societăţii.

În afară de consecinţele lor imediate şi directe, ele pot sta la baza unor importante acţiuni de

natură administrativă şi juridică.

Aceasta inseamnă că informaţiile şi afirmaţiile conţinute în actele de control trebuie să fie

bine fundamentate, confirmate sau susţinute cu documente corespunzătoare astfel încât să le fie

asigurată o forţă probatorie de necontestat.

Cel mai adesea în cadrul S.C.LACTA S.R.L. GIURGIU, atunci când se constată abateri sau

deficienţe, organele de control stabilesc măsuri de remediere obligatorii şi aplică sau propunsancţiuni împotriva celor vinovaţi.

40




Din punct de vedere al formei, aceste documente trebuie să conţină toate elementele de

identificare:

Numele şi funcţia organului de control;

Data şi locul controlului;

Compartimentul sau gestiunea controlată;

Semnături autorizate (atât ale celor ce controlează, cât şi ale celor controlaţi).

Concluziile de fond vizează în principal autenticitatea constatărilor şi temeinicia concluziilor.

Actele de control vor consemna numai date şi fapte rezultate din propriile verificări şi care

exclud păreri preconcepute, subiectivismul, arbitrariul.

În S.C. LACTA S.R.L. GIURGIU se menţine regula generală prin care actele de control nu se

înscriu deficienţele sau faptele ilicite constatate de alţii şi mai ales pentru care s-au luat măsuri

legale şi eficiente înainte de începerea controlului.

Ca principiu, actele de control financiar intern sunt documente bilaterale, ceea ce înseamnă că

ele se semnează şi trebuie să fie însoţite atât de organele de control cât şi de reprezentanţii

compartimentului controlat.

Dacă conducerea compartimentului controlat are unele obiecţiuni asupra constatărilor sau

concluziilor controlului, acestea vor trebui clarificate şi soluţionate înainte de semnarea actelor de

control. Dacă obiecţiunile se menţin în continuare, ele vor fi prezentate în scris în maxim trei zile de

la semnarea documentului.Respectivele obiecţiuni vor fi analizate de către organele de control, care îşi vor formula

punctul de vedere legal şi fundamentat pe datele din procesul verbal, iar materialul (nota şi

obiecţiunile) va fi anexat la actele de control ca parte integrantă a acestora.

Semnarea actelor de control de către reprezentanţii compartimentului controlat este o obligaţie

legală, indiferent dacă aceasta se face cu sau fără obiecţiuni. În caz contrar, organele de control

financiar intern vor propune sancţiuni.

În cazul controlului financiar intern cele mai importante şi uzuale documente ce se întocmescsunt:

Procesul verbal sau nota de constatare;

Nota de prezentare;

Notele unilaterale.

Procesul verbal de verificare sau de control este documentul principal care se întocmeşte în

toate cazurile în care cenzorii contabili constată existenţa unor abateri, insuficienţe, fapte ilicite.

Procesul verbal sistematizat pe capitole, în ordinea celor patru obiective sintetice, prevăzute de Normele Ministerului Finanţelor (Norme 63,943/1991 aprobat prin H.G. nr. 720/1991). Fiecare

41




obiectiv va constitui un capitol distinct, iar eventualele aspecte care nu au un corespondent direct în

obiectivele analitice se vor înscrie într-un capitol separat la „Alte obiective”.

Revizorii contabili redactează procesul verbal pe foi separate, fapt care uşurează delimitarea şi

buna înţelegere a problemelor consemnate.

De regule, nu se deschid capitole separate pentru obiectivele la care nu s-au identificatdeficienţe sau abateri.

Pentru a face dovada verificării lor, organele de control financiar intern înscriu aceste

obiective într-o anexă la procesul verbal, menţionându-se:

Operaţiunile avute în vedere;

Documentele folosite ca suport;

Perioada verificată.

În ce priveşte corectitudinea, respectarea realităţii şi a legalităţii acestor obiective, acestea seatestă prin semnătura organelor de control.

Din punct de vedere al formei de prezentare, procesul verbal cuprinde:

O parte introductivă care curpinde în principiu date de identificare;

O parte de conţinut reprezentând expunerea ordonată şi detaliată a tuturor deficienţelor.

Conţinutul procesului verbal respectă ordinea succesivă a obiectivelor stabilite prin norme,

detaliate şi completate de orice societate care are în structura sa compartiment de control.

Pentru a uşura munca celor care verifică actele de control, fiecare deficienţă trebuie prezentatăîn proces verbal în mod complet şi concludent, menţionându-se în mod obligatoriu elemente cum

sunt:

Obiectivul verificat cu indicarea corectă a: operaţiunilor şi documentelor controlate;

perioada avută în vedere; persoanele care au efectuat controlul;

Constatarea sau constatările considerate drept deficienţe, abateri, fapte ilicite, cu indicarea

expresă a prevederilor legale incălcate şi stabilirea exactă a consecinţelor economicee,

financiare, fiscale, patrimoniale. Persoanele făcute răspunzătoare şi temeiul legal pe care se întemeiază această răspundere,

inclusiv eventualele obiecţiuni şi punctele de vedere ale organelor de control asupra

acestora.

Măsuri luate în timpul controlului şi cele care urmează a se lua în continuare de către

unitatea verificată, cu indicarea termenelor şi a persoanelor care răspund de îndeplinirea

lor.

Persoanele considerate vinovate de abaterile consemnate şi procesul verbal vor fi ascultate cu privire la faptele reţinute în sarcina lor, lucru care se realizează mai ales prin note explicative scrise.

42




Organele de control financiar intern vor verifica apoi apărările formulate. În caz de

imposibilitate/refuz se vor face menţiunile corespunzătoare în procesul verbal, precizându-se cauza

neîndeplinirii acestor măsuri obligatorii.

Potrivit uzanţelor, in controlul financiar intern, persoanele făcute răspunzătoare de abateri,

fapte ilicite, vor fi solicitate să semneze personal procesul verbal la sfârşitul constatărilor respectiveîn cadrul capitolului în care se încadrează obiectivul controlat.

Dacă abaterile săvârşite urmează să atragă stabilirea răspunderii penale, procesul verbal va fi

obligatoriu semnat şi de persoanele care au săvârşit faptele incriminate.

Nota de prezentare nu este un simplu document de însoţire. Ea trebuie să conţină şi alte

aprecieri sau propuneri faţă de cele conţinute în procesul verbal. Dintre acestea, cele mai frecvente

consemnări suplimentare vizează aspecte ca:

a) Dacă unele dintre deficienţele semnalate în procesul verbal sunt consecinţa aplicăriidispozitivelor date sau recomandărilor date de organe sau persoane din afara compartimentului

controlat, acestea trebuie nominalizate în nota de prezentare cu detalii necesare cunoaşterii exacte a

gradului de implicare.

b) Dacă unele obiective, probleme sau aspecte necesită a fi controlate sau urmărite în

continuare, organele de control financiar intern vor face în nota de prezentare propunerile

corespunzătoare.

c) Dacă măsurile adoptate de conducerea societăţii nu satisfac exigenţele organului de control,

nota de prezentare va consemna setul de măsuri ce urmează a fi luate în continuare.

Asemenea măsuri privesc în principal aplicarea sancţiunilor disciplinare, propuneri de

imputare a pagubelor, stabilirea răspunderii penale, comunicări ce urmează a fi făcute altor

persoane juridice sau fizice.

Propunerile organului de control trebuie să fie motivate şi realiste, să conţină elementele

necesare pentru soluţionarea practică a problemelor şi să se bazeze pe constatările conţinute în

procesul verbal de control.

În cazul în care organul de control nu mai are de făcut alte propuneri sau aprecieri faţă de cele

conţinute în procesul verbal, nota de prezentare rămâne fără obiect, iar întocmirea ei nu mai este

obligatorie.

În cazurile în care revizorii contabili nu constată în urma verificării nici o deficienţă, abateri

sau fapte ilicite, precum şi atunci când acestea prin volumul ţi importanţa lor nu justifică întocmirea

unui proces verbal şi a notei de prezentare, se va întocmi o notă unilaterală.

Acest document are rolul de a face dovada efectuării controlului şi va consemna obiectivele şi

documentele verificate, perioadele avute în vedere şi principalele constatări făcute.

43




Procesul verbal de control şi nota de prezentare sau nota unilaterală, după caz trebuie însoţite

de toate documentele pe care se întemeiază concluziile sau care conferă realitatea lor.

În cazul controlului de gestiune, în categoria acestor documente se cuprind:

Notele de constatare;

Notele explicative sau declaraţiile;

Liste de inventariere;

Declaraţii de gestiune;

Angajamente de acoperire a prejudiciilor;

Sesizări primite de la diverse persoane fizice sau juridice;

Tabele şi situaţii;

Extrase de date.

3.5.7. Valorificarea rezultatelor controlului.

Această etapă se referă în principal la stabilirea măsurilor prin care gestiunea controlată

urmează să remedieze deficienţele constatate şi să prevină repetarea acestora.

Funţie de moment şi de competenţa adoptării lor, aceste măsuri sunt de mai multe feluri şi au

reglementări diferite:

a) O parte de măsuri se iau de către organele de control sau conducerea societăţii

verificate chiar în timpul desfăşurării actului de control. Aceste măsuri se găsesc consemnate

distinct în procesul verbal de control. În procesul verbal sau în notele de prezentare vor fi

consemnate şi acele măsuri propuse de organele de control dar pe care unitatea refuză sau întârzie

să le adopte în mod operativ.

b) Alte măsuri sunt cele propuse de organul de control la terminarea operaţiei de

verificare sau sunt adoptate de conducerea societăţii pe baza concluziilor finale.

c) O categorie distinctă de măsuri o constituie cele ce depăşesc competenţele de adoptare

atât de organele de control cât şi de societatea sau compartimentul verificat. Aceste măsuri vor fi

comunicate în scris organelor de drept.

Controlul financiar intern presupune şi unele particularităţi în ceea ce priveşte valorificarea

rezultatelor controlului. Astfel, pe baza actelor de control întocmite de revizorii contabili, şeful

compartimentului de control financiar intern prezintă conducerii unităţii în care funcţionează acel

compartiment concluziile controlului efectuat împreună cu măsurile ce se propun pentru înlăturarea

abaterilor şi pentru tragerea la răspundere a celor care au săvârşit nereguli, au produs pagube sau au

comis infracţiuni.

44




Conducătorul societăţii are obligaţia ca în cadrul compartimentelor şi termenelor stabilite de

lege să aplice măsurile propuse de lege şi îndeosebi aplicarea sancţiunilor, recuperarea pagubelor şi

înaintarea dosarelor spre urmărire sau cercetare penală. Neluarea acestor măsuri angajează propria

răspundere a conducătorului unităţii.

De regulă, măsurile se iau în cel mult trei zile de la data înregistrării actului de control dacă prin lege nu sunt prevăzute alte termene.

La solicitarea instanţelor de judecată, a organelor de procuratură, a poliţiei, conducătorul

unităţii va dispune cu prioritate măsurile de control gestionar necesare pentru stabilirea prejudiciilor

produse prin infracţiuni şi clarificarea împrejurărilor care au condus la săvârşirea unor fapte de

natură penală.

În cazurile în care conducătorul unităţii nu ia aceste măsuri, şeful compartimentului de control

trebuie să sesizeze imediat în scris Consiliul de Administraţie al societăţii în care funcţionează, iar în cazurile ce privesc recuperarea pagubelor vor fi sesizate şi organele de control financiar de stat.

O importantă cale de valorificare a rezultatelor controlului o constituie preluarea actelor de

control, respectiv a concluziilor finale, la diferite niveluri de reprezentare a societăţii verificate.

3.5.8. Controlul îndeplinirii măsurilor stabilite în urma verificării.

Prezintă o etapă ulterioară controlului propriu-zis şi este necesară deoarece misiunea

controlului poate fi considerată încheiată numai atunci când deficienţele şi neajunsurile au fost

definitiv lichidate şi s-au luat măsurile pentru preîntâmpinarea repetărilor.

Controlul îndeplinirii măsurilor dispuse revin societăţii putându-se folosi în acest scop diverse

mijloace sau căi de realizare. Cel mai adesea societăţile verificate sunt obligate să trimită organului

de control comunicări sau informări privind stadiul realizării măsurilor şi eficienţa aplicării

acestora.

Cu ocazia viitorului control intern efectele actualelor măsuri vor fi analizate în paralel cu

verificarea obiectivelor din planul detaliat de verificare. Desfăşurarea operaţiunilor propriu-zise de

verificare a gestiunilor respectă regulile generale ale inventarierii. Se utilizează în acest scop tehnici

adecvate de constatare faptică, de măsurare, evaluare, comparare şi calcul în vederea stabilirii

exacte a situaţiei gestiunilor inventariate.

În cazul S.C. LACTA S.R.L. GIURGIU cea mai frecventă metodă de exercitare a controlului

financiar intern este inventarierea. Inventarierea de acest gen nu are neapărat o legătură directă cu

imaginea fidelă a costurilor contabile sau anuale.

Asemenea inventarieri poartă numele de inventarieri de control şi rolul acestora este de a

garanta integritatea patrimoniului. Sarcina efectuării inventarierii de control revine cel mai adesea

organelor proprii de control de gestiune. Acestea vor prezenta conducerii societăţii nu numai

45




constatările lor, dar şi propuneri care trebuie înregistrate, determinarea prejudiciilor de natura

lipsurilor în gestiune şi recuperarea acestora.

Inventarierea de control nu se suprapune cu inventarierea anuală obligatorie. Ea vizează în

principal excepţiile de la regula generală a inventarierii o dată pe an precum şi situaţiile sau cazurile

sociale care fac obligatorie inventarierea.Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor

elementelor de activ sau pasiv, fie cantitativ şi valoric, fie numai valoric.

Regula generală stabileşte că patrimoniul societăţii se inventariază o dată pe an. De la această

regulă generală există o suită de excepţii, în sensul că unele elemente sau grupuri de elemente

patrimoniale trebuie inventariate la perioade mai mici de timp decât un an, în timp ce alte elemente

sau unele gestiuni pot fi inventariate la perioade mai mari de un an.

Din posibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, precum şi celelalte valori dincaseria unităţii trebuiesc inventariate obligatoriu cel puţin o dată pe lună în conformitate cu

reglementările operaţiilor de casă. Asemenea obligaţii revin în sarcina revizorilor contabili pe

timpul efectuării controlului.

Decontările în cadrul grupului, decontările în cadrul sistemului şi cele din operaţii din

participaţie, dar mai ales decontările în cadrul societăţii respective între unitate şi subunităţi se

inventariază trimestrial pentru a se putea întocmi sintezele cerute de finanţele publice.

Mărfurile şi ambalajele din societăţile comerciale cu amănuntul, inclusiv cele din alimentaţia

publică, nu pot fi tratate în regimul de inventariere anual. Experienţa arată că atunci când vânzarea

se face cu plata direct la vânzător, mărfurile şi ambalajele trebuiesc inventariate de 3 ori pe an.

Societăţile comerciale cu activitate sezonieră sunt supuse unui regim de inventariere

trimestrială şi obligatoriu la sfârşitul perioadei de activitate. Un regim perticular au gestionarea

silozurilor de gheaţă care nu pot fi inventariate pe parcurs. Acestea se controlează numai scriptic,

după livrarea întregii cantităţi de gheaţă însilozată.

Produsele în curs de execuţie se inventariază obligatoriu la sfârşitul fiecărei perioade de

gestiune – care implică determinarea costurilor sau a rezultatelor din exploatare. Putem asimila aici

şi imobilizările în curs de execuţie.

Alte elemente patrimoniale pot fi inventariate numai scriptic, iar constatarea lor efectivă să se

facă la perioade mici.

În afară de termenele obligatorii trebuie avute în vedere toate împrejurările cunoscute sub

numele de situaţii, cazuri speciale, care fac obligatorie inventarierea unui patrimoniu în întregul său,

a unor elemente patrimoniale, unor gestiuni sau unor părţi din acestea.

Asemenea cazuri sunt:

46




a) Predarea sau primirea unei gestiuni. Este cu desăvârşire interzis să se facă schimbarea

gestionarului fără a avea la bază un inventar şi un proces verbal, semnate atât de gestionarul care

predă cât şi de cel care preia gestiunea.

b) Ori de câte ori sunt indicii că într-o gestiune există plusuri sau minusuri de inventar a căror

mărime efectivă nu poate fi determinată exact decât prin inventariere.c) La cererea organelor de control financiar sau gestionar, a experţilor contabili sau altor

organe abilitate de lege.

d) În cazurile modificărilor de preţuri.

e) Cu prilejul reorganizării gestiunii.

f) Cu prilejul modificărilor structurale (comasările, divizările, dizolvările de unităţi, subunităţi

sau gestiuni).

g) În urma unor calamităţi naturale, cazuri fortuite care afectează o gestiune sau alteelementee patrimoniale ale societăţii.

În legătură cu periodicitatea operaţiei de inventariere de control este necesară şi precizarea că

la gestiunile nou înfiinţate sau care au un gestionar nou se recomandă o nouă inventariere de control

în cel mult patru luni de la intrarea lor în funcţiune.

Elementele patrimoniale ale societăţii prezintă o mare diversitate nu numai sub aspectul

conţinutului lor material, dar şi sub aspectul regimului lor economic şi juridic, al destinaţiei pe care

o au şi a rolului pe care îl îndeplinesc în cadrul proceselor economice.

Cele mai multe dintre acestea sunt bunuri concrete de natura imobilizărilor corporale sau a

stocurilor.

Alte elemente patrimoniale îmbracă forma bănească, reprezentând numerar, alte valori de

trezorerie sau disponibilităţile în contul de la bancă. Celelalte componente ale patrimoniului pot

reprezenta titluri, drepturi de creanţă, obligaţii, fonduri, finanţări.

În asemenea condiţii, inventarierea de control presupuneadoptarea unor tehnici specifice de

lucru adecvatee diferitelor categorii de elemente patrimoniale.

Inventarierea de control a activelor imobilizate şi a imobilizărilor în curs de execuţie este

uşurată de modul de organizare a evidenţei, în sensul că evidenţa operativă reţine pe locuri de

folosinţă, iar fiecare obiect se identifică prin numărul sau de inventar.

Inventarierea presupune o constataree efectivă la faţa locului a fiecărui obiect. Pentru

aceasta, fişele mijloacelor fixe întocmitee pe categorii, predate responsabililor cu mijloacele fixe şi

completate în cursul anului pe baza documentelor de mişcare, cuprind la sfârşitul de an situaţia

scriptică a gestiunilor.

Revizorii ce efectuează controlul au posibilitatea să confrunte situaţia faptică constatată cu

situaţia scriptică şi să determine cu uşurinţă diferenţele. Mijloacele fixe, care la data controlului se

47




află în afara societăţii sau bunurile trimise pentru reparaţii se inventariază de regulă înainte de

ieşirea lor temporară din societate.

În comerţ intervenţia unor tehnici specifice de inventariere de control se manifestă încă din

faza pregătirii şi organizării operaţiunii. Astfel, la compartimentele de vânzare cu amănuntul, în

categoria lucrărilor de pregătire a inventarierii ce cuprind, pe lângă măsurile comune tuturor gestiunilor şi unele operaţii specificecum sunt de exemplu stabilirea încasărilor din ziua curentă,

întocmirea recapitulaţiilor pe raioane, stabilirea eventualelor diferenţe între monetar şi benzile de

control, întocmirea de către gestionari a raportului de gestiune.

Pentru realizarea acestei sarcini, revizorii de gestiuni trebuie să asigure mai întâi colectarea la

caserie a sumelor rezultate din vânzare la toate punctele de desfacere, întocmirea monetarului casei

şi totalizarea sumelor înregistrate în aparatele de casă. După anularea acestor totaluri şi scoaterea

benzilor de control, se întocmesc pe raioane şi se stabilesc eventualele diferenţe valorice. Acestediferenţe vor fi menţionate în monetar. În continuare, organele de control asistă pe gestionar la

întocmirea raportului de gestiune în care vor fi incluse toate documentele de intrare şi ieşire a

mărfurilor, precum şi cele privind numerarul depus la caserie, document întocmit până în momentul

începerii controlului.

Raportul de gestiune se trimite la contabilitate, iar responsabilul inventarului de control

ridică ştampila şi toate documentele existente în gestiuni, inclusiv benzile de control ale aparatelor

de casă, documentele ce rămân în păstrarea lui până la terminarea controlului.

Particularităţile intervin în legătură cu modul concret de inventariere a unor mărfurii şi

îndeosebi a produselor alimentare şi produselor agricole. În cazul lichidelor trebuie avută în vedere

situaţia unor produse cu densitate diferită.

Pentru băuturile inventariate, revizorii au obligaţia de a stabili şi verifica tăria alcoolică, lucru

ce se realizează prin analize de laborator şi prin confruntarea rezultatelor cu menţiunile din

documentele de primire de la furnizori.

Probele de laborator sunt necesare şi pentru alte mărfuri alimentare cum sunt cele care

prezintă indici de alterare, precum şi cele care pot fi uşor denaturate sau diluate.

Regula spune că ori de câte ori revizorii contabili ridică probe pentru analize de laborator,

acestea se vor preleva în dublu exemplar, lăsându-se la gestiunea inventariată, în păstrarea

gestionarului o contraprobă sigilată. Operaţiunea de prelevare a probelor se consemnează

obligatoriu în procese verbale distincte.

În anumite situaţii, tehnicile de inventariere de control sunt influenţate de mărimea stocurilor

sau de natura ambalajelor. La depozitul de combustibili solizi, dacă stocurile sunt mai mici de 50

tone, ele se inventariază prin cântărire, iar dacă sunt mai mari, determinarea cantităţii se face prin

măsurare, cubaj.

48




O particularitate în cazul inventarierii gestiunilor de mijloace băneşti şi alte valori este dată de

periodicitatea gestiunii casei ce se verifică inopinat, cel puţin o dată pe lună de conducătorul

compartimentului de control financiar intern, de înlocuitorul legal sau de drept al acestuia sau de o

altă persoană desemnată în scris de conducerea unităţii. Controlul inopinat al caseriei se

concretrizează într-un proces verbal şi prin semnarea registrului de casă pe fila cu înregistrarea dinziua controlului. Rezultatul inventarierii se va stabili pe baza datelor înscrise în monetarul casei şi în

listele de inventariere care consemnează celelalte valori din caserie. Valorile efectiv inventariate se

compară cu soldurile scriptice prin evidenţa operativă a casierului şi cu cele din contabilitate.

Controlul integrităţii mijloacelor băneşti este în primul rând un control faptic bazat pe

inventariere. Aceasta nu exclude, ba chiar presupune, îmbinarea lui cu verificarea documentară în

scopul stabilirii corespondenţei soldurilor şi a legalităţii operaţiilor cu numerar.

3.6. Valorificarea rezultatelor actelor de control financiar intern şi

importanţa acestora in cadrul SC LACTA SRL

Eficienţa sistemului de control constă în însuşirea rezultatelor asupra situaţiei societăţii şi

aplicarea măsurilor sugerate, precum şi rapiditatea aplicării lor, depinzând într-o mare măsură de

competenţa directorului general, ca şi a celor care utilizează controlul.

In cazul S.C. LACTA S.R.L. GIURGIU valorificarea constatărilor controlului financiar intern

are loc conform următoarelor proceduri:a) Pe baza actelor de control întocmite, şeful compartimentului de control financiar de

gestiune prezintă conducerii S.C. LACTA S.R.L. GIURGIU concluziile controlului efectuat

împreună cu măsurile ce se propun a fi luate în continuare, în vederea înlăturării abaterilor şi

tragerii la răspundere a celor care au săvârşit nereguli, au produs pagube sau au comis

infracţiuni.

b) În cadrul competenţei şi termenelor legale, conducerea societăţii ia măsuri pentru

aplicarea intergrală şi la timp a măsurilor propuse, sancţionarea persoanelor vinovate,recuperarea pagubelor şi înaintarea către procuratură a actelor cuprinzând fapte penale.

c) La solicitarea instanţelor de judecată, organele de procuratură şi poliţie, conducerea

unităţii dispune cu prioritate măsurile de control financiar intern necesare pentru stabilirea

prejudiciilor produse prin infracţiuni şi clarificarea împrejurărilor care au condus la săvârşirea

faptelor penale.

Ipotetic vorbind, în situaţia în care directorul societăţii nu ia măsurile necesare, şeful

compartimentului financiar intern sesizează, în scris, consiliul de administraţie al unităţii, iar, în

cazurile privind recuperarea pagubelor sesizează şi Direcţia Controlului Financiar de Stat, care în

funcţie de situaţia concretă dispune măsurile legale ce se impun.

49




Şeful compartimentului controlului financiar de stat intern participă la şedinţele consiliului de

administraţie al unităţii atunci când se dezbat probleme financiare, contabile şi de control de

gestiune. El informează semestrial consiliul de administraţie asupra condiţiilor în care s-a realizat

programul semestrial de control, constatările făcute şi măsurile luate şi propune luarea de masuri

pentru aplicarea riguroasă a legislaţiei în domeniul financiar contabil, de gestiune şi control.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Referitor la activitatea S.C. LACTA S.R.L. GIURGIU distingem următoarele aspecte

sintetizate în categoriile :

a) ASPECTE POZITIVE

Societatea ocupă o poziţie dominantă pe piaţa internă. Aceasta deoarece practică preţuri

competitive, are o politică bună în selectarea clienţilor cu pondere, cei tradiţionali, precum şi a celor

cu capacitate de plată operativă indiferent de natura capitalului. Deoarece dispune de un capital

tehnico-industrial relativ mare şi de o activitate de dezvoltare şi investiţii susţinută, societatea s-a

aliniat la nivelul standardelor de producţie occidentală prin flexibilitatea producţiei, prin integrarea

fluxului tehnologic, o bună protecţie a muncii şi a unui nivel corespunzător de resurse umane

(personal stabil cu experienţă profesională, structurat corespunzător, salarizare optimă şi conflicte de

muncă soluţionate rapid).

Din punct de vedere financiar contabil este de remarcat autonomia financiară şi

nivelul înalt de utilizare a capitalului, lipsa brevetelor de invenţii, asigurarea operativă a

necesarului de mijloace circulante.

Aceste aspecte sunt corelate cu o situaţie juridică clară şi cu lipsa litigiilor privid dreptul de

proprietate a patrimoniului.

b) ASPECTE NEGATIVE

Referitor la tranziţia actuală şi lipsa de experienţă în materie de marketing S.C. LACTA

S.R.L. GIURGIU lucrează de regulă pe bază de comenzi şi contracte pe termen mediu şi mai

puţin pe termen lung, situaţie care nu permite întocmirea unor programe de lucru de perspectivă. De

altfel, acţiunea de publicitate este slabă, ceea ce lipseşte societatea de impunerea pe piaţă.

Notabil este şi nivelul tehnic redus al utilajelor şi echipamentului din dotare, slaba utilizare a

informaţiei, uzura fizică şi morală a peste 50% din totalul echipamentului şi utilizarea ineficientă a

unor utilaje tehnologice .

Personalul indirect productiv este relativ supradimensionat, la care se mai adaugă şi o slabă

utilizare a tehnicii de calcul, o motivaţie materială redusă a personalului de conducere datorităinexistenţei participaţiei la distribuirea profitului.

50




De asemenea, se observă lipsa asigurărilor împotriva incendiilor, calamităţilor naturale, lipsa

asigurărilor pentru întreruperea activităţii de productie.

Aflată încă în faza incipientă a liberalizării, piaţa exercita o influenta majora asupra

structurii si funcţionarii societăţii . Ca atare, se impune aplicarea de către aceasta a unei strategii

hotărâte de adaptare permanentă la modificările şi cerinţele pieţii.Din analiza diagnosticului au rezultat următoarele obiective ce se doresc a fi atinse prin

exinderea societăţii:

asigurarea viabilităţii şi creşterii economice a societăţii în mediul în care

aceasta va pătrunde;

accentuarea creşterii intensive a societăţii.

Societatea nu necesită restructurări majore, programul de investiţii fiind orientat în primul când

spre creşterea productivităţii în cadrul societăţii nu funcţionează un compartiment distinct decontrol financiar intern. Acest control se efectuează prin intermediul personalului propriu aparţinând

diferitelor compartimente, ceea ce conduce la anumite neglijenţe în serviciu. Lipsa

responsabilităţilor afectează în mod vizibil organizarea şi exercitarea controlului.

Politica preţurilor va fi stabilită pe baza unor studii de piaţă, funcţie de cerere, de

preţurile practicate de concurenţă, de mărimea costurilor de producţie. Aceste studii trebuie să

stabilească gama serviciilor cerute de piaţă şi să determine orientarea activităţii firmei spre aceste

obiective.Societatea trebuie să-şi asigure date comparative despre toţi furnizorii de materii prime din

zona, în baza cărora se încheie contracte de aprovizionare numai de cei care satisfac cerinţele de

calitate şi de preţuri ale beneficiarilor.

Rezolvarea problemelor apărute în procesul de producţie cu referire mai ales la

gestionarea şi analiza mijloacelor fixe au fost tot timpul raportate şi corectate în funcţie de

schimbările intervenite în reglementările şi hotărârile Ministerului Finanţelor.

Intr-o etapă următoare, modernizarea şi retehnologizarea va avea în vedere toate secvenţele

procesului tehnologic.

Un principiu anglo-saxon privind necesitatea controlului precizează că: „Oamenii fac ce

trebuie să facă atunci când ştiu că vor fi controlaţi”. Plecând de la acest principiu, dar si din alte

motive, controlul intern a fost si rămâne centrul preocupărilor managerilor de la toate nivelurile

unei entităţi. De-a lungul timpului controlul intern a evoluat în raport de gradul de dezvoltare al

culturii organizaţilor. Pe măsură ce s-au amplificat afacerile întreprinderilor şi s-au dispersat

centrele de activitate, controlul intern a căpătat noi valenţe atât în concept, cât şi în conţinut.

Controlul nu este un scop în sine, ci un mijloc . Astfel, controlul nu este organizat de dragul

controlului, ci rolul lui este să confirme aşteptările managementului prin utilizarea unor procedee,

51




tehnici şi instrumente specifice. În practică, există şi asemenea situaţii când managerii creează

structuri complexe, greu de controlat. Pentru realizarea unui control eficient trebuie să se proiecteze

structuri simple, descentralizate şi flexibile care să nu îngreuneze verificarea şi aplicarea

procedurilor.

Pentru a adăuga valoarea şi a contribui la îmbunătăţirea eficacităţii managementului trebuie săfacem recomandări. Nu putem recomanda numai adăugarea a încă unui control în plus. Acesta

presupune costuri, chiar dacă există riscuri. Trebuie să apreciem dacă costul controlului justifică

costul mecanismului de control. De asemenea, trebuie sa vedem dacă controlul este mai mic decât

riscurile care pot apărea.

Oricât de bine ar fi planificat şi executat controlul intern nu poate asigura decât o certitudine

relativă, deoarece un control intern care ar viza atingerea obiectivelor propuse, în condiţii de

eficienţă , ar fi scump şi neeconomic. De aceea, controlul intern nu este conceput pentru a garantasuccesul organizaţiei, ci obiectivul său este relativ rezonabil.

Controlul intern este universal. Controlul reprezintă nu numai formulare, proceduri,

tehnici, programe, instrucţiuni, calculatoare şi manuale de politici, ci şi oameni la fiecare nivel al

organizaţiei. Controlul intern este un proces realizat de către personalul de la toate nivelurile,

respectiv: consiliul de administraţie, conducerea executivă, întreg personalul. El este efectuat atât de

managementul de vârf, dar si de managementul de linie, adică responsabilii de compartimente, dar

şi de toţi ceilalţi oameni. Fiecare membru al entităţii este responsabil pentru controlul său intern.

Excesul de norme, reguli, proceduri împiedică realizarea unui control eficient, de aceea

consider că este necesară găsirea unui echilibru optim în vederea stabilirii acestora. Astfel, sunt

situaţii în care se impune reguli precise, clare, stricte, adică un control riguros, spre exemplu, cazul

întreprinderilor aflate în faza de maturitate, dar sunt şi situaţii în care controlul trebuie să fie mai

puţin restrictiv pentru a putea permite atingerea obiectivelor care se află într-o fază de creştere.

Modul de stabilire al acestor reguli ţine, pe de o parte, de stilul de conducere şi de

capabilităţile organelor ierarhice în delegarea responsabilităţilor, iar pe de altă parte de nivelul de

dezvoltare şi de cultură al organizaţilor.

În organizarea controlului intern se impune o mare flexibilitate deoarece nu poţi da reguli

pentru fiecare situaţie întâlnită şi, de asemenea, o regulă dacă nu este de actualitate sau este prea

rigidă, stagnează procesul şi conduce la ineficacitate.

După părerea mea o altă componentă a universalităţii controlului intern o constituie faptul că

urmare a expansiunilor domeniilor de activitate şi a creşterii nivelurilor ierarhice, precum şi a

descentralizării activităţilor pe funcţiuni, conducerea s-a îndepărtat de executanţi.

În prezent, acţionarii şi asociaţii firmelor se află în faţa pericolului de a nu mai stăpâni propria

afacere, motiv pentru care aceştia au acordat mandate de reprezentare unor administratori. Această

52




extindere a activităţilor a condus la extinderea domeniului (legi, reglementări, constrângeri

profesionale) care să limiteze pe gestionarul de resurse, managerul, în acţiunile sale, dar care să aibă

drept scop să-l ajute, să-l ghideze şi ni în ultimul rând să-l coordoneze şi să-l supervizeze în

îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor tot mai complexe ce-i revin.

În opinia mea, managementul general trebuie să fie un model nu numai prin discursul utilizat,ci şi prin comportamentul faţă de personal, clienţi, furnizori ş.a. numai într-un asemenea mediu

controlul intern va funcţiona, va creşte şi se va dezvolta în cadrul unei organizaţii.

În aceste condiţii, trebuie să se pornească de la stabilirea unei politici organizaţionale clare,

respectiv definirea delegărilor de competenţă, adaptarea permanentă a competenţelor salariaţilor la

cerinţele posturilor, stabilirea de obiective realiste şi realizabile şi asigurarea unei gestionări

eficiente a resurselor umane şi chiar o finanţare transparentă şi la vedere pentru toată lumea.

Când în cultura unei instituţii se constată disfuncţii, pe baza cărora se evaluează un mediu slabde control, o condiţie pentru reuşita controlului intern o reprezintă poziţia de autoritate pe care

acesta trebuie să o aibă în organizaţii .

Mediul de control contribuie la îmbunătăţirea precedurilor de control specifice, însă nu poate

prin el însuşi, chiar dacă este un mediu de control solid, să asigure eficacitatea sistemului de control

intern.

Persoana responsabilă la vârf pentru sistemul de control intern din cadrul entităţii trebuie să-şi

organizeze controlul intern , iar oameni care sunt parte din acest sistem îi vor oferi feed- back –ul

sistemului dacă acesta funcţionează bine , ceea ce se va realiza prin adrese şi rapoarte scrise.

În consecinţă , un control intern trebuie să privească la lumea înconjurătoare , să aibă semnale

de jos şi din afară , să-şi cunoască obiectivele care trebuie actualizate periodic şi apoi să se

organizeze pentru a stăpâni riscurile. Riscurile majore sunt monitorizate de managerul general , dar

cad şi în responsabilitatea grupului care trebuie să le gestioneze prin delegarea formală , ceea ce

presupune specificarea activităţilor care revin mangementului de linie şi mijloacele prin care acesta

inţelege / crede că şi le va îndeplini.

53




BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Felicia - ''Fiscalitate şi preţuri în economie'', Ed. Economică, Bucureşti, 20032. Alexandru Marian - ''Dubla impunere internaţională. Modalităţi de evitare'', Ed.

Economică, Bucureşti, 20033. Allaire Y., Fîrşirotu M., - '' Management strategic. Strategiile succesului în afaceri'',

Ed.Economică,Bucureşti,19984. Bistriceanu Gheorghe, Adochiţei M., Negrei E.- ''Finanţele agenţilor economici'', Ed.

Economică, Bucureşti, 20035. Bojian Octavian – „Contabilitatea întreprinderii” Editura Eficient, Bucureşti, 1999.6. Botea Ion P. -'' Metode si tehnici fiscale'' , Tipografia “ Somesul” SA, Satu Mare, 19997. Boulescu Mircea - ''Auditul financiar, reorganizarea judiciară şi lichidarea societăţilor

comerciale'' Editura Fundaţiei „ROMÂNIA DE MÂINE”, Bucureşti, 20028. Boulescu Mircea - ''Curtea de Conturi – tradiţie şi actualitate'', Expertconsult, Bucureşti,

1993.9. Boulescu Mircea - ''Management financiar-contabil'', Editura Fundaţiei „ROMÂNIA DE

MÂINE”, Bucureşti, 200210.Boulescu Mircea, Bianca Preda, Corneliu Bârnea - “Expertiza contabilă şi audit

financiar contabil – Aplicaţii şi studii de caz”, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti

2001 11.Corduneanu Carmen – ''Sistemul fiscal în ştiinţa ştiinţelor'' , Ed. Codecs, Bucuresti, 199812.Crăciun Ştefan - ''Controlul şi auditul financiar. Expertiza contabilă'' , Ed. Economică,

Bucureşti, 200313.Dan Drosu Saguna – ''Drept financiar si fiscal'' , Ed.Eminescu, Bucuresti, 200014.Dumitru Marin, Haiduc Lăcrămioara, Preda Bianca, Ionescu Eduard - ''Preţuri şi

concurenţă'' , Editura Fundaţiei „ROMÂNIA DE MÂINE”, Bucureşti, 200215.Dumitru Marin, Haiduc Lăcrămioara, Preda Bianca, Ionescu Eduard - ''Impozitul pe

venitul global'', Editura Fundaţiei „ROMÂNIA DE MÂINE”, Bucureşti, 200216.Hoanţă Nicolae - ''Evaziunea Fiscală'' , Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 200217.Ionescu Luminiţa - ''Controlul şi implicaţiile economice, financiare şi fiscale ale

impozitelor indirecte'', Ed. Economică, Bucureşti, 200318.Juravle Vasile, Vintilă Georgeta - ''Metode si tehnici fiscale'' , Ed. Rolcris, Bucuresti,2000

19.Moşteanu Roxana - " Obligaţii fiscale ale agenţilor economici" , Editura TribunaEconomică, Bucureşti, 2004

20.Moşteanu Tatiana -."Buget şi trezorerie publică, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2003

21. Popeangă Petre - ''Organizarea si exercitarea controlului financiar – contabil'' , Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucureşti, 2003

22.Ristea Mihai – „Contabilitatea între fiscal şi gestionar ”, Editura Tribuna Economică,Bucureşti, 2002.

23.Şaguna Dan Drosu, Iliescu Sava – '' Procedura Fiscala'' , Ed. Oscar Print, Bucuresti,2003

54




Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	adyman1989
View:	236 times
Download:	0 times

Organizarea Si Exercitarea Controlului Financiar Intern in Cadrul SC Lacta SRL

Documents