CUPRINS: INTRODUCERE........................................... 3 CAPITOLUL I Comunitatea Statelor Independente (CSI) – organizaţie internaţională regională..........5 1.1 Premizele şi cauzele unificării republicilor ex-socialiste în cadrul CSI...........................5 1.2 Procese şi reforme în cadrul Comunităţii Statelor Independente................................. 11 CAPITOLUL II Relaţiile Republicii Moldova cu Comunitatea Statelor Independente (CSI)...............15 2.1 Republica Moldova în cadrul CSI: conţinut şi particularităţi....................................... 15 2.2 Diplomaţia economică a Republicii Moldova în cadrul CSI............................................ 23 2.3 Relaţiile Republicii Moldova cu ţările mebre ale CSI - Rusia şi Ucraina............................27 CONCLUZII............................................. 39 BIBLIOGRAFIE.......................................... 40 2
CAPITOLUL I Comunitatea Statelor Independente (CSI) – organizaţie internaţională regională.............................................................5
1.1 Premizele şi cauzele unificării republicilor ex-socialiste în cadrul CSI............................................................................................................................5
1.2 Procese şi reforme în cadrul Comunităţii Statelor Independente...................11
CAPITOLUL II Relaţiile Republicii Moldova cu Comunitatea Statelor Independente (CSI)...........................................................................15
2.1 Republica Moldova în cadrul CSI: conţinut şi particularităţi........................15
2.2 Diplomaţia economică a Republicii Moldova în cadrul CSI.........................23
2.3 Relaţiile Republicii Moldova cu ţările mebre ale CSI - Rusia şi Ucraina......................................................................................................................27
cetăţenilor şi transmiterii informaţiei» în perimetrul acestei comunităţi (art.5).6
Convenţia de la Minsk fixa doar cadrul general - principiile şi scopurile -unei
Comunităţi de State Independente, succesoare a fostei URSS care, odată cu
semnarea acestui document, înceta să mai existe.
În continuare vom menţiona că întruniţi în capitala Kasahstanului, liderii celor
11 noi state independente - Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan,
Republica Moldova, Federaţia Rusă (RSFSR), Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan
şi Ucraina - au semnat: Declaraţia de la Alma-Ata, Protocolul la Acordul cu privire la
crearea Comunităţii Statelor Independente, semnat la 8 decembrie 1991 în oraşul
Minsk de către Republica Belarus, Federaţia Rusă (RSFSR) şi Ucraina, Acordul
privind instituţiile coordonatoare ale Comunităţii Statelor Independente, Protocolul
consfătuirii şefilor statelor independente, Hotărârea şefilor statelor Comunităţii Statelor
Independente, Acordul cu privire la măsurile comune în ceea cepnveşte arma
nucleară.7
Declaraţia de la Alma-Ata stabileşte principiile aşezate la temeliile relaţiilor
între noile state independente: recunoaşterea şi respectul reciproc a suveranităţii 6 Decentralization and a Responsible Local Government: Moldova Case, UNDP Moldova/ CISR, 1998, pag 1767 Назария Сергей, Россия в системе международных отношений на рубеже ХХ-XXI веков. Акад. Международных отношений и Дипломатических Знаний, Аналит., Кишинев , 2002
7
statale şi egalităţii suverane, a dreptului inalienabil la autodeterminare,
neamestecul în treburile interne, renunţarea la folosirea forţei şi ameninţarea cu
forţa, la metodele economice şi extra-economice de exercitare de presiuni,
reglementarea paşnică a conflictelor, respectarea drepturilor omului, inclusiv ale
minorităţilor etnice. Statele semnatare ale Declaraţiei îşi recunoşteau şi se obligau
să respecte reciproc integritatea teritorială şi inviolabilitatea frontierelor existente.
Aderând la scopurile şi principiile Acordului de la Minsk cu privire la crearea CSI,
statele aderente optau pentru coordonarea reciprocă a acţiunilor în cadrul
Comunităţii «pe baza principiului egalităţii în drepturi,8 prin intermediul unor
organisme coordonatoare, create pe bază de paritate şi care îşi desfăşoară
activitatea în modul stabilit de acordurile Cominităţii’’.
În scopul asigurării echilibrului strategic pe plan mondial şi securităţii s-a decis
păstrarea Comandamentului unit al forţelor militare strategice şi controlul unitar
asupra armei nucleare. Părţile se angajau să respecte reciproc «tendinţa de a-şi
realiza statutul de stat denucleanzat şi (sau) neutru». CSI se declară deschisă atât
tuturor fostelor republici sovietice care ar fi dorit să adere la ea, cât şi altor ţari
care ar fi împărtăşit «scopurile şi principiile Comunităţii».
Caracterul deschis al CSI era interpretat drept o confirmare a adeziunii la
constituirea şi dezvoltarea unui spaţiu economic comun, «a pieţelor europeană-
comună şi euroasiatică». În acest document se spunea clar că odată cu crearea CSI
«Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste îşi încetează existenţa».9 Obligându-se să
respecte neabătut principiile Declaraţiei de la Alma-Ata, statele membre ale noii
Comunităţi garantau, în conformitate cu procedurile constituţionale proprii,
«onorarea angajamentelor internaţionale ce decurg din tratatele şi acordurile
încheiate de fosta URSS».
Protocolul la Acordul din 8 decembrie cu privire la crearea CSI enumera toate
înaltele Părţi Contractante care pe bază egale în drepturi au creat Comunitatea
Statelor Independente. Protocolul stipula că Acordul cu privire la crearea CSI,
semnat la Minsk de liderii rus, ucrainean şi belarus, intra în vigoare pentru fiecare 8 Stelian Scăunaş ’’Dreptul Internaţional Public’’, ed. All Beck, Bucureşti 2002, pag 779 Moldova, România, Ucraina: buna vecinătate şi colaborare regională, Materiale ale simpozionului ştiinţific Internaţional (Chişinău 15-16 octombrie 1998), Chişinău 1998, pa69
8
din Părţi din momentul ratificării. Pe baza Acordului şi luându-se în considerare
amendamentele făcute în procesul ratificării lui, urmau să fie elaborate
documentele privind reglementarea cooperării în cadrul Comunităţii.
Prin Acordul privind instituţiile coordonatoare ale CSI, în scopul coordonării
activităţii în cadrul CSI, a fost creat organul suprem al Comunităţii -Consiliul
Şefilor de State, precum şi Consiliul Şefilor de Guverne. Reprezentanţii
plenipotenţiari ai statelor membre urmau să prezinte până la 30 decembrie 1991
organului suprem al Comunităţii propunerile asupra lichidării structurilor fostei
URSS, precum şi asupra instituţiilor coordonatoare ale CSI.
Plecând de la prevederile privind «menţinerea sub un comandament unit a
spaţiului militaro-strategic comun» şi «controlul unitar asupra armei
nucleare», .conţinute în textul Declaraţiei de îa Alma-Ata şi în Acordul de la Minsk,
Protocolul Consfătuirii şefilor de state încredinţa mareşalului sovietic E.I.Şapoşnikov
comanda Forţelor Armate ale CSI, până la soluţionarea problemei privind reforma
militară.
Consiliul Şefilor de State a hotărât să sprijine Rusia ca succesor al URSS în
calitatea de membru al ONU şi de membru permanent al Consiliului de Securitate
şi a altor organisme internaţionale. Republica Belarus şi Ucraina, membre
fondatoare ale ONU, precum şi Rusia se angajau să acorde sprijin altor state ale CSI
în ce priveşte accederea cu drepturi depline în ONU şi în alte organisme
internaţionale.
Credem că ar trebui de menţionat şi calitatea de membru la Comunitatea
Statelor Independente. Crearea comunităţii a 11 state10 se socotea ca un succes al
diplomaţiei ruse. Necătînd la toate acestea către anul 1993 după reîntoarcerea
Azerbadjanului şi aderarea Gruziei, în cadrul Comunităţii Statelor Independente
activau 12 state ale fostei URSS.
Pentru a fi memebri deplini în componenţa CSI, statele trebuiau să ratifice două
documente: acordul de la Minsk şi protocolul de la Alma-Ata. Acestea le
confereau drepturi depline de a se socoti membri ai Comunităţii Statelor
10 Mihai Gribincea, Trupele ruse în Republica Moldova. Factor stabilizator sau sursă de pericol?, Chişinău, CIVITAS, 1998, pag 104
9
Independente. De la începutul istoric al existenţei CSI, au fost create 64 organe.
Ele se împart în:
Organe de bază;
Organe specializate.
La runda organelor de bază se referă:
1. Asambleea Interparlamentară (creată la 27 martie 1992);
2. Consiliul Şefilor de State;
3. Consiliul Miniştrilor de Externe, Miniştrilor Apărării etc.
4. Comitetul Economic Interstatal;
5. Consiliul Miniştrilor de Interne.11
Pe lîngă acestea în cadrul CSI funcţioneză cca. 50 organe chemate în a asigura
coordonarea instituţiilor naţionale în diverse ramuri ai cooperării interstatale din
cadrul CSI.
Credem că aceste schimbări de ordin organizaţional ale conflagraţiei regionale
a fostelor state, componente ale URSS, au adus şi anumite modificări la adresa
comportamentului politic din cadrul CSI, precum şi a noilor elite politice formate.
11 Moldova între Est şi Vest (independenţa naţională şi orientarea europeană). Al doilea simpozion ştiinţific moldo-german. – Chişinău: „Captes”, 2001, pag 57
10
1.2 Procese şi reforme în cadrul Comunităţii Statelor Independente
Aflîndu-se în procesul unor profunde transformări politice, economice şi
sociale,12 înfruntînd lipsa unor surse mai mult sau mai puţin accesibile de resurse
energetice, precum şi în virtutea unui şir întreg de circumstanţe de diferit gen, CSI
are în prezent o situaţie economică şi politică precară. Dar nu există argumente
foarte clare care să confirme că situaţia actuală este în exclusivitate o urmare a
cooperării economice a ţărilor în cadrul CSI.
Începînd cu anul 1991, s-a constituit o bază juridică masivă a cooperării
multilaterale în CSI. Astfel, în anii 1991–2000 au fost adoptate în total 1022
documente, inclusiv 376 – de către Consiliul Şefilor de State şi 646 – de către
Consiliul Şefilor de Guverne. Din totalul documentelor adoptate, 864 (84,5%) au
intrat în vigoare din ziua semnării, iar 158 (15,5%) necesită ratificarea (au fost
îndeplinite procedurilor interne necesare).13
În aceeaşi ordine de idei, putem intui că nu există o poziţie foarte bine definită
faţă de CSI şi perspectivele ei. Pe de o parte, se face văzută o „oboseală“ de CSI,
de structura sa amorfă şi de activitatea sa ineficientă, accentul în relaţiile cu fostele
republici sovietice fiind transferat treptat pe cooperarea bilaterală.
Pe de altă parte „teamă“ de tendinţele centrifuge din CSI, de pierderea
inevitabilă a stabilităţii directe a statelor din acest spaţiu, în cazul dezmembrării
CSI. Concomitent, vizitele Preşedintelui rus Vladimir Putin în Uzbekistan şi
Turkmenistan vin să confirme interesul Moscovei pentru cooperarea bilaterală. Şi
aceasta cu atît mai mult, cu cît agenda viitoarelor reuniuni ale Consiliilor Şefilor de
State şi Guverne preconizate pentru 20–21 iunie 2000 nu pare să fie foarte
importantă şi „atrăgătoare“ pentru toate cele 12 state membre ale Comunităţii.
După cum am remarcat mai sus, sub aspect juridic, nu există o legătură directă
între calitatea de membru al CSI şi relaţiile cu alte state ale lumii sau organisme
internaţionale.
12 Diacon V., ’’Reîntregirea. Basarabia, Bucovina şi Insula Şerpilor în dezbateri parlamentare ale parlamentului
României’’, Editura ’’Unirea’’, Iaşi, 1992, pag 3213 Cloşcă I., Suceavă I., ’’Dreptul Internaţional Umanitar’’, A.R.D.U., Casa de editură şi presă ’’Şansa’’, Bucureşti 1992
11
S-a constatat că există cîteva căi posibile de evoluţie a CSI prin intermediul
următoarelor procese:
1) exercitarea de către Federaţia Rusă a unui efort de proporţii, fie şi în
detrimentul intereselor ei economice imediate, pentru a se mai păstra, o anumită
perioadă, controlul politic, militar şi economic al fostei metropole asupra
teritoriilor din spaţiul respectiv;
2) eroziunea treptată a CSI, acceptarea de către liderii statelor membre a ideii,
că acest organism este neviabil ca concepţie şi impotent ca realizare, iar denunţarea
acordurilor de constituire a organizaţiei este o necesitate vitală pentru dezvoltarea
normală de mai departe a acestor state, dacă ele doresc cu adevărat să iasă de sub
tutela Rusiei;
3) disocierea treptată a CSI în organisme subregionale mai viabile şi mai
dinamice, în virtutea dispariţiei rapide a noţiunii de spaţiu unic (economic, militar,
politic ori de altă natură);
4) tolerarea încă o perioadă oarecare a situaţiei actuale, cînd toate statele
membre fac „un pas înainte şi doi înapoi“, păstrează iluzia unei bune conlucrări,
iau nişte decizii comune, avînd de la bun început siguranţa că ţările lor ar putea trăi
şi fără aceste decizii „istorice“, pe care nici nu se gîndeşte nimeni să le realizeze.
Mecanismul Comunităţii Statelor Independente, conceput acum 17 ani pentru
dezintegrarea cît mai puţin dureroasă a fostei Uniuni Sovietice,14 cu toate eforturile
mai mult sau mai puţin susţinute ale celor care l-au creat, l-au susţinut şi l-au
finanţat toţi aceşti ani, aşa şi nu s-a mai transformat, precum se intenţiona, într-un
mecanism de integrare. Evoluţia sa a fost una neuniformă şi dualistă: nimeni nu
spunea „nu“ şi nimeni nu făcea, practic, nimic, pentru a insufla viaţă şi a dinamiza
activitatea CSI.
De aceea este explicabil, de ce de la bun început CSI şi structurile sale se află
într-o permanentă criză de restructurare. Summit CSI de la Minsk, ultimul în anul
2000 şi prilejuit de împlinirea a 9 ani de la formarea CSI, nu a adus nimic nou sau,
cel puţin, promiţător. Regimul de comerţ liber, care mult timp a fost considerat
14 Moldova pe calea democraţiei şi stabilităţii: Din spaţiul post-sovietic în lumea valorilor democratice. Ch.: Cartier, 2005, pag 24
12
drept un colac de salvare pentru CSI, un obiectiv comun, un imperativ al tuturor
celor 12 state, nu s-a instituit. Tendinţele centrifuge din CSI au căpătat o
materializare directă prin instituirea regimului de vize între statele membre.
Domeniile de activitate, care să fie cu adevărat importante pentru toţi membrii,
şi care să fie în stare să-i convingă pe liderii acestor state să-şi unească realmente
eforturile, rămîn tot mai puţine. „Trecutul istoric comun“ cedează în faţa
prezentului dur şi pragmatic: fiecare dintre statele membre are interese proprii, a
căror realizare o percepe, mai degrabă, în afara structurilor CSI.
Există, desigur, argumente „pro“- CSI, precum există şi „contra“.15 Dar se pare
că dacă pe parcursul a 17 ani de existenţă a acestei structuri a avut loc
dezintegrarea relativ paşnică a fostei URSS (să facem aici abstracţie de mulţimea
de conflicte în spaţiul postsovietic) şi nu s-a reuşit a se realiza nici una dintre
multele şi diferitele variante integraţioniste, meritul acestei structuri este mai mult
decît îndoielnic.
Din punct de vedere teritorial, CSI este una dintre cele mai mari structuri
regionale de acest tip din lume suprafaţa ei constituie aproximativ 22 milioane
km2, populatia totala fiind de circa 283 milioane locuitori. Pentru comparatie,
teritoriul tarilor Uniunii Europene este de doar 3,2 milioane km2, in timp ce
populatia este de 370 milioane locuitori, aceasta evidentiind alaturi de alti
indicatori un nivel superior de urbanizare si o concentrare spatiala mai inalta a
activitatii economice. In afara de aceasta, dotarea tarilor CSI cu resurse naturale
este extraordinara, atât ca varietate, cât si ca volum.
CSI este un organism ciudat şi destul de ambiguu chiar şi prin stipulările
documentelor de constituire. Acestea prevăd crearea unui spaţiu economic unic
pentru toate ţările participante, dar nici în convenţia de constituire, nici în
documentele ulterioare, nu este descrisă natura concretă a acestui spaţiu. Ceea ce
poate fi demonstrat cu exactitate în privinţa spaţiului economic al CSI este
eterogenitatea acestuia, spre deosebire de ţările UE, care au realizat un veritabil
spatiu economic unic şi omogen.
15 Acordul cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente // Tratate internaţionale, vol. 16, p. 4, Chişinău, Moldpres, 1999
13
În pofida prevederilor ambiţioase din documentele de constituire şi din cele
care au fost semnate pe parcursul ultimilor ani, CSI înca nu este o uniune
economica şi monetară, deoarece în primul rând nu există o moneda unică şi nu
este instituit un sistem fixat al cursurilor monedelor membrilor comunităţii, în al
doilea rând nu este realizată sau măcar menţionată liberalizarea fluxurilor de
capital şi, în al treilea rând, nu sunt coordonate politicile economice naţionale.
CSI nu este nici o piaţă comună, de genul celei prevăzute de tratatul de la
Roma, deoarece conceptul de piaţă comună pe de o parte presupune deschiderea
intra-comunitară a ansamblului pieţei bunurilor şi a muncii, iar pe de altă parte
necesită libera circulaţie a oamenilor şi capitalurilor. Mai mult ca atât, CSI nu este
nici o uniune vamală, deoarece în primul rând ar trebui să menţină comerţul liber
între membrii ei, iar în al doilea rând ar trebui să promoveze o politica comercială
comună, prin adoptarea unui tarif vamal unic faţă de exterior.
În sfârşit, CSI nu este nici măcar o veritabilă zonă de liber schimb, deoarece în
repetate rânduri inţelegerile de circulaţie liberă a mărfurilor şi de inlăturare a
barierelor vamale au fost încălcate de Ucraina, Rusia, Kazahstan, Belarus etc.
Astăzi nu există o strategie clară de dezvoltare durabilă a CSI (nu vorbim aici
de volumele de sute de pagini care se numesc План стратегического развития
СНГ,16 pe care nu-l citeşte nimeni) şi nici o voinţă politică clară a celor 12 care să
afirme că da, de CSI este nevoie, ea nu are alternativă istorică; fără o cooperare
adevărată, fără integrarea despre care se vorbeşte atît, ţările noastre nu au sorţi de
izbîndă.
Datorită acestor deficiente, starea actuală a CSI se caracterizează printr-o criză
a economiilor componente, prin industrie şi agricultura care se dezvolta pe bază
extensivă, prin instabilitate socială şi politică, cadrele profesioniste pierzându-şi
calificarea ca urmare a şomajului şi sub-utilizarii. În conchidere am putea spune că
nerealizarea obiectivelor iniţiale, pentru care a fost chemată această organizaţie,
absenţa unei formule clare cu privire la Comunitate, care ar reflecta toate procesele
din interiorul ei, sunt recunoscute în prezent de către toţi.
16 Ханбабян А., Владимир Путин и судьба Содружества // Независимая газета, nr. 85, 12 mai 2000.14
CAPITOLUL II Relaţiile Republicii Moldova cu Comunitatea Statelor Independente (CSI)
2.1 Republica Moldova în cadrul CSI: conţinut şi particularităţi
Deşi Republica Moldova, de facto, este membră în structurile CSI din 21
decembrie 1991, cînd au fost semnate Acordul cu privire la crearea Comunităţii
Statelor Independente şi Declaraţia de la Alma-Ata, deşi Statutul CSI a fost semnat
la 22 ianuarie 1993, doar după alegerile parlamentare din primăvara anului 1994 şi
formarea fracţiunii majoritare a Partidului Democrat-Agrar a devenit posibilă
ratificarea documentelor constituante şi aderarea, de jure, a Republicii Moldova la
CSI.
Astfel, Acordul cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente şi
Declaraţia de la Alma-Ata, semnate la 21 decembrie 1991, au fost ratificate (cu
rezerve) de către Parlamentul ţării noastre la 8 aprilie 1994 (Hotărîrea nr. 40 -
XIII), iar Statutul Comunităţii Statelor Independente a fost ratificat (la fel, cu
rezerve) la 26 aprilie 1994 (Hotărîrea nr. 76 - XIII).
În baza hotărîrilor menţionate ale Parlamentului Republicii Moldova, ţara
noastră „exclude pentru sine cooperarea în domeniul politico-militar în cadrul
Comunităţii, ca necorespunzînd principiilor suveranităţii şi independenţei
Republicii Moldova şi participă, în special, la cooperarea economică“. Acordul cu
privire la crearea Uniunii Economice a fost semnat la 24 septembrie 1993, la
Moscova, şi ratificat la 8 aprilie 1994 (Hotărîrea nr. 41 - XIII).17
Analiza documentelor constituante, precum şi a Statutului CSI arată că ele, în
principiu, corespund normelor internaţionale general acceptate. Rezervele,
adoptate în momentul ratificării documentelor de constituire, fac aceste documente
compatibile cu Constituţia şi legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. În mod
formal, cooperarea ţării noastre în cadrul CSI se reduce la domeniul economic,
precum este stipulat în hotărîrile respective ale Parlamentului. Dar viaţa impune
necesitatea semnării unor documente în care sunt îmbinate economia cu sfera
17 Acordul cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente // Tratate internaţionale, vol. 16, p. 4, Chişinău, Moldpres, 1999.
15
socială, cu politica, cultura, învăţămîntul, sportul, turismul, ocrotirea sănătăţii,
mass-media, deci, cu domenii, care au doar o legătură tangenţială cu economia.
Pe parcursul anilor a devenit tot mai frecventă practica semnării unui mare
număr de documente, care nu au numai un caracter strict economic, dar şi social şi
de altă natură. Astfel, au fost semnate acorduri cu privire la colaborarea în
domeniul ecologiei şi protecţiei mediului ambiant, în domeniul hidrometeorologiei,
asigurării cu pensii, al standardizării, metrologiei şi certificării, în domeniul
învăţămîntului, culturii, arhivelor, al comunicaţiilor poştale şi electrice, în
domeniul informaţiei, carantinei plantelor, pregătirii cadrelor militare, în domeniul
asistenţei juridice, turismului, migraţiei de muncă, în domeniul chimiei şi
petrochimiei, construcţiilor, protecţiei muncii, aviaţiei civile etc.
În aceşti ani, în numele Republicii Moldova au fost semnate şi un şir de
declaraţii ale şefilor de state şi alte acte, care au un caracter pronunţat politic:
Adresarea către popoarele statelor membre ale Comunităţii şi opinia publică
internaţională în legătură cu aniversarea a 50-a a Victoriei asupra fascismului,
Memorandumul privind pacea şi stabilitatea în Comunitatea Statelor Independente,
Declaraţia şefilor de state membre ale CSI privind sprijinul proceselor democratice
în Rusia, Declaraţia şefilor de state membre ale CSI despre principalele direcţii de
dezvoltare a Comunităţii Statelor Independente, Decizia despre pregătirea către
sărbătorirea aniversării a 55-a a Victoriei în Marele război pentru apărarea Patriei
din anii 1941–1945, Declaraţia privind respectarea suveranităţii, integrităţii
teritoriale şi inviolabilităţii frontierelor statelor membre ale CSI şi altele.18
Astfel, afirmaţia, conform căreia cooperarea Moldovei în structurile CSI are
doar un caracter pur economic, este mai mult o danie tradiţiei, decît o realitate. În
ultimă instanţă, participarea şefului statului, a ministrului Afacerilor Externe la o
acţiune de caracter internaţional este un act politic. Obiectul unui studiu separat îl
poate constitui cooperarea Moldovei în cadrul Adunării Interparlamentare a CSI,
care se ocupă, inclusiv, de elaborarea unor acte legislative-model pentru statele
membre.
18 Statutul Comunităţii Statelor Independente // Tratate Internaţionale, vol. 16, p. 241, Chişinău, Moldpres, 1999.
16
Concepţia politicii externe a Republicii Moldova, adoptată de către Parlamentul
ţării noastre la 8 februarie 1995, are un caracter destul de confuz, dar atestă clar
interesul pentru cooperarea multilaterală în cadrul CSI.
Însă Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova (Hotărîrea nr.
20 din 11 ianuarie 2000), printr-un concurs straniu de împrejurări, include
cooperarea cu CSI în capitolul consacrat integrării europene. Însăşi formularea din
articolul respectiv – „cooperarea cu CSI, accentul fiind pus pe relaţiile bilaterale“ –
produce şi mai multă neclaritate în problema perspectivelor conlucrării Moldovei
în cadrul Comunităţii Statelor Independente.
Începînd cu anul 1991, s-a constituit o bază juridică masivă a cooperării
multilaterale în CSI. Astfel, în anii 1991–2000 au fost adoptate în total 1022
documente, inclusiv 376 – de către Consiliul Şefilor de State şi 646 – de către
Consiliul Şefilor de Guverne. Din totalul documentelor adoptate, 864 (84,5%) au
intrat în vigoare din ziua semnării, iar 158 (15,5%) necesită ratificarea (au fost
îndeplinite procedurilor interne necesare).
Din 35 de documente ce trebuie ratificate, 28 au intrat în vigoare, iar din 123 de
documente pentru care este necesară îndeplinirea procedurilor interne, 97 au intrat
în vigoare. Doar 6 documente au fost ratificate (sau au fost îndeplinite procedurile
interne) de către toate statele semnatare.
133 dintre documentele semnate de către Republica Moldova necesită
îndeplinirea procedurilor interne, conform legislaţiei în vigoare a ţării noastre.
Doar 33 de documente au intrat în vigoare, fiind îndeplinite în legătură cu aceasta
procedurile cuvenite. Statistica dată pare a fi suficient de concludentă pentru
aprecierea importanţei deciziilor şi documentelor adoptate în cadrul Comunităţii.19
Aflîndu-se, ca şi alte ţări ex-sovietice şi postsocialiste, în procesul unor
profunde transformări politice, economice şi sociale, înfruntînd lipsa unor surse
mai mult sau mai puţin accesibile de resurse energetice, precum şi în virtutea unui
şir întreg de circumstanţe de diferit gen, Republica Moldova are în prezent o
situaţie economică precară. Dar nu există argumente foarte clare care să confirme
19 Tratatul cu privire la crearea Uniunii Economice // Tratate internaţionale, vol. 17, p. 43, Chişinău, Moldpres, 1999.
17
că situaţia actuală este în exclusivitate o urmare a cooperării economice a ţării
noastre în cadrul CSI.
Datele statistice demonstrează că, în urma unor eforturi susţinute din ultimii
ani, s-a înregistrat o dezvoltare a relaţiilor comercial-economice cu ţările membre
ale Uniunii Europene, fiind păstrate, totodată, şi poziţii considerabile pe pieţele din
Est. Astfel, actualmente Comunităţii Statelor Independente îi revin 54,3 % din
exportul ţării noastre şi, respectiv, 38,9 % din import, ţărilor Uniunii Europene –
20,9 % şi 27,5 %, iar ţărilor Europei Centrale şi de Est – 17,5 % şi 25,1 %.
Păstrarea acestor poziţii pe pieţele CSI este, probabil, un rezultat al eforturilor
atît pe plan bilateral, cît şi multilateral. Cooperarea economică a ţării noastre în
spaţiul CSI este reglementată de un şir întreg de acorduri multilaterale. Guvernul
Republicii Moldova a acordat o atenţie deosebită facilitării acestei cooperări,
instituirii unui regim cît mai favorabil.
Reieşind din interesul pentru cooperarea economică, delegaţiile de experţi ale
Republicii Moldova, precum şi delegaţiile oficiale ale ţării noastre au contribuit la
elaborarea şi adoptarea Acordului privind comerţul liber şi a Protocolului adiţional
la el, la adoptarea Acordului privind piaţa agrară comună a CSI etc. Pe parcursul
ultimilor ani, lucrînd asupra unor proiecte de documente (Protocolul la Acordul
privind comerţul liber sau Programul de acţiuni privind dezvoltarea CSI pînă în
anul 2005 ş.a.), delegaţiile ţării noastre au insistat asupra armonizării acestor
documente cu standardele europene.
Deşi Republica Moldova participă, de facto, din 1991 la cooperarea
multilaterală în cadrul CSI, pînă acum nu au fost efectuate studii speciale asupra
acestei probleme. Din acest motiv, evaluarea aspectelor pozitive şi negative ale
cooperării este foarte dificilă. Prin urmare, la fel de problematică este şi aprecierea
eficienţei cooperării ţării noastre în cadrul CSI.
Se constată următoarele: în lipsa unor studii speciale, se foloseşte frecvent
formula standardizată precum că în comerţul exterior al ţării noastre spaţiului CSI
îi revine primul loc din motive de relaţii tradiţionale economice şi de altă natură.
Însă care este influenţa orientării unilaterale a comerţului nostru exterior spre
18
pieţele din Est, care este impactul acestei orientări asupra stării economice a ţării,
care ar fi efectul unei alte geografii a importului şi exportului – toate acestea
urmează să fie apreciate ulterior. De fapt, un răspuns elocvent la aceste întrebări a
fost criza financiară din august 1998 din Rusia, care a lovit nemilos în exporturile
ţării noastre şi a afectat economia ţării în ansamblu.
Dar care ar fi efectele politice, economice, sociale ale unei reorientări mai mult
sau mai puţin bruşte a ţării noastre, ale unei „separări“ de structurile CSI, ale ieşirii
Moldovei din Comunitatea Statelor Independente? Este greu de imaginat.
Astfel de tentative nu s-au făcut şi nici nu există în istoria relaţiilor Moldovei cu
CSI, cu excepţia încercării Administraţiei de Stat a aviaţiei civile, formalizate la 14
mai 1999, de a ieşi, începînd cu 14 mai 2000 din Comitetul Aviatic Interstatal şi
Acordul privind aviaţia civilă şi folosirea spaţiului aerian.
În concluzie, se spune că Republica Moldova s-a integrat într-o organizaţie care
a fost concepută pentru dezintegrare mai dureroasă a fostei Uniuni Sovietice.
Republica Moldova este parte, prin intermediul proceselor integraţioniste pe care
le-a iniţiat, de fapt nu s-a mai transformat într-un proces de integrare. Mai mult ca
atît, Republica Moldova s-a integrat într-un proces de dezintegrare graduală.
Integarea în CSI a Republicii Moldova de fapt a fost foarte relevantă. Situaţia
carea contribuit la o aprofundare a relaţiilor bilaterale cu această organizaţie, a fost
datorată faptului că ne aflam precum într-o situaţie similară ne găsim şi astăzi, că
nu ştim spre ce căi de dezvoltare să ne raliem.20
În concluzie vom menţiona că prin intermediul integrării Republicii Moldova la
această structură, s-a pierdut şi din imaginea ţării. Aderarea Republicii Moldova la
Comunitatea Statelor Independente a limitat posibilităţile sale de a participa la
activitatea organismelor politice şi economice şi de securitate europeană.
Cît despre statutul Republicii Moldova în cadrul CSI, vom spune că Moldova
poate fi prezentată în interiorul unui întreg ghem de probleme, şi activitatea ei în
cadrul Comunităţii Statelor Independente este una de ordin prioritar ci una de
interes.
20 Ţâu N., Diplomaţie în culise. Suveranitate, independenţă, război & pace. 1990-1998 / Nicolae Ţâu. – Ch.: S.n.; Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2002, pag 78
19
După o perioadă de euforie în urma obţinerii independenţei şi suveranităţii
statale, pe care de altfel a parcurs-o cu noi şi comunitatea internaţională, Moldova
a trecut treptat în rândurile repetenţilor. Procesul de "recunoaştere de un număr tot
mai mare de state" a fost urmat de o etapă mai puţin optimistă iar progresele
noastre pe calea promovării unei politici externe au devenit din ce în ce mai palide.
Însăşi seful statului, Preşedintele Petru LUCINSCHI anunţa populaţia ca tot mai
mulţi şefi de state îi pun întrebarea referitor la vitalitatea statului pe care îl
reprezintă, şi mai mult ca atît ce promscuităţi sunt aşteptate de lasituaţia în cadrul
CSI?
Declaraţiile fostului preşedinte, din păcate au un suport de natură internă foarte
sumbru şi anume desconsiderarea crescânda a statului de către însăşi cetăţenii săi.
În primul rând este vorba de plecarea în masă la munca peste hotarele republicii a
persoanelor aparţinând segmentelor celor mai mobile ale populaţiei. Pe lângă
incapacitatea internă a statului de a soluţiona problema şomajului, plecarea în masă
peste hotarele ţării a populaţiei active a demonstrat şi incapacitatea Moldovei de a
reglementa statutul cetăţenilor săi cu statele în care au emigrat moldovenii. În
majoritatea cazurilor acestea sunt statele membre ale UE. Altă problemă o
constituie solicitarea în masă a cetăţeniei altor state. În mod indirect acest fenomen
este legat de UE, şi anume de procesul de definitivare a frontierelor Uniunii
Europene. Sus numitele nu pot fi atribuite şi la procesul de definitivare a
frontierelor CSI, şi după cum am mai menţionat problema frontierelor este foarte
acută pentru întreg spaţiul CSI. Aceste doua probleme au şi o faţetă ascunsa. Astfel
cetăţenii plecaţi la munca şi cei care solicită cetăţenia altor state sunt predispuşi să
caute soluţia problemelor sale în afara Moldovei, nu numai în cadrul spaţiului CSI,
iar statutul lor ilegal în ţările în care muncesc favorizează, din păcate, inactivitatea
politică în patrie. Contrar aşteptărilor, aflarea lor în ţările UE nu are un efect direct
asupra opţiunilor lor "pro-europene" sau "pro-democraţie".
Menţionăm aceste fenomene nu pentru a dramatiza situaţia ci pentru a le pune
în corolare cu problematica europeană. Moldova, în ciuda problemelor cu care se
confruntă, rămâne un stat european, dar nu se exclude faptul că chiar şi în prezent
20
ia mai caută o alternativă democratică pentru sine, şi sigur ca unicul exponent
numai în cadrul CSI. Pe parcursul ultimului deceniu putem evidenţia cîteva
principii de bază care au determinat politica RM în CSI: accentul pe relaţiile
economice; neutralitatea militară (consfinţită în Constituţia RM) şi, prin urmare,
neparticiparea la structurile militare din CSI; acccentul pe relaţiile bilaterale în
CSI; neadmiterea crearii oricăror structuri supranaţionale în CSI.
Respectarea majorităţii acestor principii nu este consfinţită în documente
oficiale, şi reiese mai curand din asumarea faptului ca ele corespund cel mai bine
principiului de suveranitate şi intereselor naţionale a RM.
În dependenţă de conjunctura politică, respectarea principiilor menţionate este
periodic neglijată de către autorităţi.
În plan economic, Moldova are relaţii intense cu Rusia, Ucraina si Belarus.
Comertul cu alte state CSI21 este aproape inexistent. Relatiile economice cu
partenerii RM din Est se dezvolta mai curand in cadrul relatiilor bilaterale dintre
state, decat în cadrul CSI. Pentru Moldova este importantă reducerea dependenţei
de importurile şi de pieţele de desfacere din CSI, precum şi optimizarea structurii
exportului, în sensul majorării proporţiei produselor finite. Printre factorii care vor
diminua din coeziunea economică a CSI este şi participarea Moldovei, Georgiei şi
a Kirghizstanului la Organizaţia Mondiala a Comerţului (OMC); aderarea în cîţiva
ani a Rusiei şi Ucrainei la OMC, şi lipsa acestei perspective pentru majoritatea
altor state CSI centralizate economic. Din această perspectivă, dar şi din alte cauze
nu mai puţin importante, edificarea unui veritabil spaţiu economic comun (dupa
modelul UE) în CSI nu este probabilă.
Libera circulaţie a persoanelor, una din puţinele realizări în cadrul CSI, nu pare
să fie un factor care ar favoriza prea mult Moldova. Devenită placa turnantă pentru
traficul de oameni şi armament din Est spre Europa, agravate de problema
tranistreana, Moldova devine un stat generator de instabilitate in regiune. Interesul
RM ar dicta o abordare mai selectiva a statelor CSI cu care Moldova poate mentine
regimul de libera circulaţie. Atitudinea Chişinaului vis-ŕ-vis de circulaţia fără vize
21 Statutul Comunităţii Statelor Independente // Tratate Internaţionale, vol. 16, p. 241, Chişinău, Moldpres, 1999.
21
în statele CSI trebuie să rezulte din interesele cetăţenilor şi din considerente de
securitate şi imagine a ţării. În acest sens ar fi oportună denunţarea Acordului de la
Bishkek din 1992 care prevedea circulatia fara vize in spatiul CSI, şi încheierea
unor acorduri bilaterale de liberă circulaţie cu Rusia, Ucraina, Belarus, statele
GUUAM. La momentul actual Acordul de la Bishkek a fost deja abandonat de
Rusia, Uzbekistan si Turkmenistan, prin urmare costurile politice ale unui pas
similar din partea Moldovei nu ar fi prea mari, iar contribuţia la securizarea
frontierelor de Est ar putea fi semnificativă.
Există o vadită contradicţie între politica de integrare europeana a Moldovei şi
integrarea în CSI. Chiar daca Rusia sau Ucraina mai pot fi concepute drept
participanţi la procesul de integrare europeană (nu necesar identificat cu extinderea
UE), este absolut exclusa posibilitatea ca state CSI precum Tadjikistan sau
Turkmenistan să facă parte din acest process în viitorul previzibil. Deaceea teza
integrării europene prin CSI, sau cu CSI este lipsită de orice temei real.
Beneficiile reale ale participării Republicii Moldova la CSI sunt greu de
identificat. Aceleasi rezultate puteau fi obţinute şi prin dezvoltarea unor relaţiile
bilaterale fructuoase cu Ucraina, Rusia, Kazahstan sau oricare alt stat CSI.
Canalizarea eforturilor politice şi finaciare (irosite actualmente în CSI) spre
facilitarea accesului la hidrocarburile din Marea Caspica, dezvoltarea CEMN şi al
coridoarelor de transport spre Europa, securizarea reală o frontierelor de Est etc. ar
fi nişte proiecte cu un impact mai consistent asupra procesului de modernizare a
RM şi de ridicare a bunăstării cetăţenilor.
22
2.2 Diplomaţia economică a Republicii Moldova în cadrul CSI
Cercetînd diplomaţie economică a Republicii Moldova în cadrul CSI, vom
începe cu faptul că prin semnarea la 8 decembrie 1991 la Mensk a Acordului
privind crearea Comunităţii Statelor Independente (CSI), preşedinţii la acel
moment ai Federaţiei Ruse, Ucrainei şi Republicii Belarusi, respectiv Boris Elţin,
Leonid Kravciuc şi Stanislav Şuşchevici, au căzut de acord că „Uniunea Sovietică,
înfiinţată în 1922, ca subiect al dreptului internaţional şi realitate geografică,
încetează să existe”.
Comunitatea Statelor Independente (CSI) este un organism internaţional care
regrupează 12 state post-sovietice – Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia,
Kazahstan, Kirghizstan, Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina si
Uzbekistan. Documentele de constituire a CSI sunt: Acordul de la Minsk (8 dec.
91), Protocolul de la Alm-Ata (21 dec 1991) şi Statutul CSI (adoptat 22 ian. 93).
Organele supreme de decizie sunt Consiliul Şefilor de State (CSS) şi Consiliul
Şefilor de Guverne (CSG).
Tinzând spre crearea unor state democratice, intenţionând să dezvolte relaţii în
baza recunoaşterii reciproce şi respectării suveranităţii de stat, subscriind la
principiile privind buna vecinătate şi cooperarea reciproc avantajoasă,
confirmându-şi ataşamentul faţă de scopurile şi principiile ONU, Actului Final de
la Helsinki,22 altor documente ale CSCE, obligându-se să respecte normele
internaţionale unanim acceptate privind drepturile omului şi ale popoarelor,
înaltele Părţi Contractante au creat Comunitatea Statelor Independente (art.l).
Dat fiind diversitatea politică, economică, socială, culturală, religioasă, a
intereselor şi modelelor de dezvoltare alese de către statele CSI, comunitatea nu s-a
transformat, şi putin probabil că se va transforma vreodata într-un veritabil
organism intergraţionist, în care s-ar respecta interesele fiecărui stat. La momentul
actual CSI funcţionează drept o structură de coordonare şi de consultaţii politice.23
Lansarea noii doctrine politice externe a Rusiei faţă de statele membre ale
C.S.I. (1995) coincide în timp cu lansarea primului document al consiliului NATO
22 Marţian N. ’’Drept Internaţional Public’’, ed. Servosat. Arad 199723 Statutul Comunităţii Statelor Independente // Tratate Internaţionale, vol. 16, p. 241, Chişinău, Moldpres, 1999
23
privind extinderea alianţei spre Est şi de aceea a şi fost clar asociat dorinţei Rusiei
de a stăvili influenţa în creştere a Alianţei Nord-Atlantice pe cîmpul de manevră al
intereselor tradiţionale ruseşti.24
Deja la 21 decembrie 1991, conducătorii a 12 state, foste republici sovietice au
semnat Protocolul la Acordul privind crearea Comunităţii Statelor Independente şi
Declaraţia de la Alma-Ata.25 În acord, cît şi în Declaraţie, se stipula că noile state
suverane vor putea stabili relaţii reciproce avantajoase, axîndu-se în primul rînd, pe
renunţarea la utilizarea forţei cît şi ameninţarea cu forţa, la metodele economice şi
de a nu exercita presiuni asupra altor state, respectînd drepturile şi libertăţile
omului şi grupurilor etnice.26
Acest lucru este confirmat şi în alocuţiunea din 12 februarie 1991 a
preşedintelui M.Snegur în faţa celor două camere ale Parlamentului României în
care se menţiona că Republica Moldova a semnat pînă la acel moment acorduri
economice pe orizontală cu toate republicile unionale, fără Centru, şi că Republica
Moldova va participa în calitate de membru al Comunităţii de State Suverane.27
Un pas important în aprofundarea diplomaţiei economice a Republicii Moldova
în spaţiul CSI-st a fost semnarea la 6 noiembrie 1991 de către Prim-ministrul
V.Muravschi a Acordului economic interstatal. În viziunea sa, întreţinerea relaţiilor
cu alte republici unionale prin intermediul Acordului va contribui la realizarea
intereselor statale de reformare a economiei naţionale, la soluţionarea problemelor
referitor la valuta naţională, a vămilor, frontierelor, cît şi la depăşirea crizei legată
de întreruperea livrării combustibilului de către Rusia, încetarea funcţionării
întreprinderilor.28
În relaţiile cu Comunitatea Statelor Independente Republica Moldova consideră
drept obiectiv primordial încheierea şi îndeplinirea riguroasă a tratatelor de
24 Ханбабян А., Владимир Путин и судьба Содружества // Независимая газета, nr. 85, 12 mai 200025 Protocolul conferinţei interparlamentare cu privire la formele colaborării interstatale // Sfatul Ţării, 29 decembrie,199126 Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (1990 – 1998). - Chişinău: Ediţia OFICIALĂ. MOLDPRES, 1999. pag 4-727 Să fim stăpîni în casa noastră. Discursul în problema referendumului rostit de M.Snegur, Preşedintele Republicii Moldova //Sfatul Ţării, 7 martie, 199128 Ciobanu L. Acordul economic – o necesitate la ora actuală. Interviu cu dl. Muravschi //Moldova Suverană, 8 noiembrie, 1991
24
prietenie şi colaborare în vederea creării unui climat de încredere şi respect
reciproc, stabilirii unor relaţii reciproc avantajoase, în primul rind în domeniul
economic. Ţinînd cont de particularităţile dezvoltării istorice şi de situaţia
geopolitică a Republicii Moldova, erau prioritare relaţiile cu Federaţia Rusă,
Ucraina şi Republica Belarusi. De caracterul acestor relaţii, se consideră la
Chişinău, vor depinde în mare măsură stabilitatea politică şi succesul reformelor
economice în ţara noastră.
Astfel, unul din avantajele principale ale aflării Republicii Moldova în CSI este
colaborarea în domeniul economic cu statele membre. La acest moment,
aproximativ 60% a relaţiilor externe economice ale Republicii Moldova revin
spaţiului CSI. Astfel, în perioada anului 2005 exportul ţării în statele CSI a crescut
cu 551367 mii USD (60,9%), în timp ce exportul în statele membre ale Uniunii
Europene a constituit 324061,4 mii USD (43,1%), iar cel destinat altor ţări ale
lumii cum ar fi SUA, Canada, Turcia, îi revin doar 94407,4 mii USD (27,6%).29
Avantajele relaţiilor economice externe se referă la satisfacerea necesităţilor
ramurilor economice cu materia primă şi materiale, păstrarea pieţii tradiţionale de
desfacere a produselor autohtone.
Moştenind de la Uniunea Sovietică o economie specializată în cea mai mare
parte în producţia agro-industrială (industria vinului, conservelor, zahărului,
tutunului, uleiurilor vegetale) şi într-o măsură mai mică în industria uşoară
(blănuri, tricotaje, încălţăminte), principalii parteneri comerciali ai Republicii
Moldova sunt ţările CSI. Cota Rusiei în operaţiile de export – import a Moldovei
constituie 308,49 mln USD (39%), a Ucrainei – 56,15 mln USD (7,1%) şi a
Belarusiei – 41,07 mln USD (5,2%). Importurile au însumat în perioada de
raportare 1428,61 mln USD.30
Un moment negativ a prezenţei Moldovei în cadrul Comunităţii Statelor
Independente, este înrăutăţirea situaţiei economice. Aspiraţiile de creare a unui
spaţiu economic comun, elaborarea unei concepţii economice unice şi
29 Moldova în cifre. Breviar Statistic. – Chişinău: Biroul Naţional de Statistică, 2006, p.62-6330 Назария С. К вопросу вероятности восстановления территориальной целостности Республики Молдова в свете молдо-российских отношений // Analele Ştiinţifice ale USM, Seria „Ştiinţe Socioumanistice”, V.III. – Chişinău: USM, 2001, p. 179
25
implementarea acestora în viaţă au devenit doar o iluzie. Însăşi crearea Uniunii
Economice a Rusiei cu ţările CSI se afla la un stadiu incipient şi nu realiza o zonă
de liber comerţ, o uniune de plăţi, o uniune vamală. Dimpotrivă, economiile
naţionale ale ţărilor CSI au suportat pierderi serioase, inclusiv din cauza
destrămării relaţiilor economice tradiţionale. Sa constatat imposibilitatea de a
satisface cerinţele fiecărui stat pe baza structurii producţiei şi infrastructurii rămase
din perioada de existenţă a lor în cadrul fostei uniuni.31
Examinînd evoluţia raporturilor Republicii Moldova în cadrul Comunităţii
Statelor Independente, am putea constata că calitatea de membru a ţării noastre în
această structură poate fi evaluată sub două aspecte. Pe de o parte a avut un impact
negativ asupra situaţiei interne, a limitat posibilităţile Moldovei de a participa mai
activ în cadrul organizaţiilor economice, politice şi de securitate europene. Aflarea
în cadrul Comunităţii, statutul căreia este incompatibil cu cel al Uniunii Europene,
a fost un impediment pentru Moldova de a se încadra mai dinamic în procesele
care se desfăşoară în spaţiul occidental. Insuficienţa şi incapabilitatea Comunităţii
Statelor Independente de a contribui la rezolvarea celor mai stringente probleme
din interiorul statelor-membre şi în special din interiorul Moldovei, a codus pînă la
urmă la aderarea ţării la GUAM. Pe de altă parte, statutul de membru al CSI i-a
oferit Republicii Moldova susţinerea unor relaţii economice stabile cu statele
membre.
31 Cereş I. Republica Moldova în relaţiile economice internaţionale (1991 – 1995). - Chişinău: Ed. CIVITAS, 1998. pag 52 – 53
26
2.3 Relaţiile Republicii Moldova cu ţările mebre ale CSI - Rusia şi Ucraina
Vorbind despre relaţiile Republicii Moldova cu ţările mebre ale CSI şi pornind
de la realităţile geopolitice şi priorităţile interesului naţional, Republica Moldova
se angajează într-o cooperare bilaterală tot mai activă în primul rand cu statele
membre ale CSI32 dintre care distingem Rusia şi Ucraina. În contextul dezvoltării
istorice a Republicii Moldova, prioritare era dezvoltarea în primul rand a relaţiilor
cu Rusia, în acest sens tratativele diplomatice33 cu acestă ţară în vederea încheierii
tratatelor politice a devenit o sarcină primordială a diplomaţiei moldoveneşti.
Raporturile politice oficiale dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă au
început cu mult timp înainte de dispariţia URSS, prin semnarea la 22 septembrie
1990 la Moscova de către preşedintele Mircea Snegur şi Boris Elţin, Preşedintele
Sovietului Suprem al Rusiei a Tratatului cu privire la principiile relaţiilor
interstatale dintre Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă (RSFSR) şi
Republica Sovietică Socialistă Moldova (RSSM).
Documentul pe care l-am menţionat mai sus conţinea o preambulă şi 23 de
articole de o „importanţă epocală”, care, prin valoarea şi semnificaţia sa, este al
doilea tratat dintre Moldova şi Rusia care s-a produs la 279 ani după cel din 1711,
semnat de Dimitrie Cantemir şi Petru I la Luţk.34 Semnarea acestui Tratat a
constituit un act de curaj pentru ambele părţi, prin denumirea sa, prin cuprinderea
unor aspecte ale relaţiilor bilaterale, cum ar fi cel politic, militar, de coordonare pe
plan extern, prin prevederea de a face schimb de reprezentanţi oficiali permanenţi,
avea caracterul unui Tratat interstatal.
Tratatul moldo-rus urmărea crearea unor condiţii politice şi economice propice
pentru consolidarea suveranităţii celor două state semnatare, dezvoltării relaţiilor
32 Ciobu Emil. Interesul naţional – sprijin imparţial în realizarea politicii externe a statului. // Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Ediţie Jubiliară. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Volumul II. -Chişinău, 2006, p. 18133 Попов В.И. Современная дипломатия: теория и практика. Дипломатия – наука и искусство: Курс лекций. – 2-е изд., доп.– Москва: Международные отношения, 2004, c.1534 Leancă I., Evoluţia relaţiilor externe. Tranziţia: retrospective şi perspective - Chişinău: Ed.”Gunivas”, 2002. P.364
27
de prietenie şi colaborare multilaterală, restabilirii drepturilor legitime şi
intereselor ambelor state în baza normelor dreptului internaţional.35
Cele două state suverane, RSSM şi RSFSR, îşi recunoşteau şi se obligau să-şi
respecte reciproc suveranitatea, abţinându-se reciproc de la acţiuni care ar fi putut
leza suveranitatea lor de stat (art.l).36
Părţile considerau oportun să contribuie la crearea unui spaţiu economic comun
al statelor suverane, pieţelor interstatale europene şi asiatice (art.13), relaţiile lor
economice urmând să fie reglementate în baza clauzei «naţiunii celei mai
favorizate», în conformitate cu acorduri speciale interguvernamentale, excluzând
recurgerea în mod unilateral la măsuri economice destabilizatoare pentru economia
celeilalte Părţi (art. 13).37 Republica Moldova şi Federaţia Rusă au căzut de acord
să facă schimb de reprezentanţi oficiali permanenţi (art. 16).
În continuare considerăm oportun a menţiona că după prăbuşirea URSS, Rusia
nu s-a arătat preocupată de ratificarea Tratatului cu Republica Moldova, textul
acestuia fiind internat în safeurile diplomaţiei ruse. Odată cu crearea Comunităţii
Statelor Independente, Moscova va condiţiona recunoaşterea Republicii Moldova
cu aderarea acesteia la structurile CSI. Preşedintele Boris Elţin a recunoscut
independenţa Republicii Moldova la 18 decembrie 1991, iar la 6 aprilie 1992, în
timpul conflictului armat din zona transnistreană a Republicii Moldova, Nicolae
Ţâu, ministrul de externe al Republicii Moldova, şi Andrei Kozîrev, omologul său
rus, au semnat la Chişinău protocolul privind stabilirea relaţiilor diplomatice
moldo-ruse.38
Promovând o politică bazată pe principii de bună vecinătate şi colaborare
social-economică, Republica Moldova a ratificat Tratatul de bază moldo-rus prin
Hotărârea Parlamentului nr.289-XII, din septembrie 1992. Federaţia Rusă n-a
35 Назария С. Российско-белорусско-молдавские отношения: геополитический и геоэкономический аспекты // Беларусь – Молдова: на путях дружбы и сотрудничества. Материалы международной научно-практической конференции. Кишинев, 19 ноября 2002 года. Минск – Кишинёв, ИСПИ, 2003, C. 67-73.36 Tratatul cu privire la principiile relaţiilor interstatale ale Republicii Sovietice Socialiste Moldova şi Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. // Cernencu Mihai, Rusnac Gheorghe, Galben Andrei, Solomon, Constantin. Republica Moldova: Istoria Politică (1989-2000). Documente şi materiale. – Volumul II. – Chişinău, 2000, p.402- 404.37 Ibidem, p.40338 Cojocaru, Gh.E. Politica externă a Republicii Moldova: Studii. Ediţia a doua, revăzută şi completată. – Chişinău, 2001, p.138
28
procedat la fel, evocarea diferendului transnistrean constituind în continuare
obstacolul principal. Doar în urma alegerilor parlamentare din 1994, după ce
Parlamentul de la Chişinău, dominat în proporţie covârşitoare de fracţiunea
parlamentară a Partidului Democrat-Agrar din Moldova (PDAM), a ratificat
documentele de aderare la CSI, la 21 octombrie 1994, la Moscova, a fost semnat
Acordul între Federaţia Rusă şi Republica Moldova cu privire la statutul juridic,
modul şi termenele de retragere a formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse, aflate
temporar pe teritoriul Republicii Moldova.39
Prin prevederile Acordului susnumit, semnat de prim-miniştrii Andrei Sangheli
şi Victor Cernomîrdin, Republica Moldova şi Federaţia Rusă fiind Părţi egale la
înţelegere, cu participarea reprezentanţilor regiunii transnistrene, aflarea
formaţiunilor militare ale Rusiei în teritoriul Republicii Moldova a fost calificată
drept temporară.40 Calendarul retragerii definitive a trupelor ruse urma să fie
stabilit printr-un protocol separate încheiat între ministerele apărării de la Chişinău
şi Moscova. Acordul obliga formaţiunile militare ale Federaţiei Ruse, persoanele
din efectivele lor şi membrii familiilor acestora să respecte suveranitatea
Republicii Moldova, să se conforme legislaţiei ei şi să nu-şi permită imixtiunea în
treburile ei interne. Republica Moldova, la rândul ei, fiind obligată să respecte
statutul juridic al formaţiunilor militare ruse, al persoanelor din efectivele lor şi al
membrilor familiilor acestora şi să nu admită acţiuni ce ar pune în dificultate
îndeplinirea de către aceste unităţi militare a funcţiilor lor specifice.41
La 10 februarie 1995, la Alma-Ata, Mircea Snegur şi Boris Elţin au încheiat un
Protocol adiţional la Tratatul din 22 septembrie 1990, în scopul corelării
prevederilor acestui document cu realităţile zilei şi urgentării intrării lui în vigoare.
Conform clauzelor Protocolului dat, părţile semnatare se obligau să dezvolte relaţii
39 Acord între Republica Moldova şi Federaţia Rusă privind Staţionarea Armatei a 14-a pe teritoriul Republicii Moldova – 21 octombrie 1994. // Cernencu Mihai, Rusnac Gheorghe, Galben Andrei, Solomon, Constantin. Tratatele Republicii Moldova, Volumul II. p.408-41240 Назария С. Многовекторность внешней политики Республики Молдова и необходимость её научного прогнозирования. // Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Partea XXII. Chişinău, Centrul Ed. al U.S.M., 2003, C. 84-109.41 Cojocaru, Gh. Republica Moldova în contextual relaţiilor internaţionale // Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1998 / Ioan Scurtu, Dumitru Almaş [ş.a.]; coordonator Ioan Scurtu. – Bucureşti: Editura Institutului Cultural Român, 2003, p. 538
29
„ca state prietene în baza principiilor respectului reciproc a suveranităţii lor statale
şi a independenţei, egalităţii în drepturi şi neamestecului unui stat în treburile
interne ale celuilalt stat, nerecurgerii la forţă sau ameninţării cu forţa, integrităţii
teritoriale, inviolabilităţii frontierelor, soluţionării paşnice a diferendelor,
colaborării dintre state, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului (...), precum şi în baza altor norme ale dreptului internaţional unanim
recunoscute” (art.l). Fiecare dintre statele semnatare îşi asuma obligaţia să se
abţină „de la participarea la acţiuni îndreptate împotriva intereselor celeilalte Părţi
sau care i-ar putea aduce prejudicii, precum şi de la sprijinirea unor atare acţiuni”
şi „să nu încheie nici un fel de acorduri îndreptate împotriva celeilalte Părţi”. De
asemenea, Chişinăul şi Moscova se asigurau reciproc să nu admită folosirea
teritoriului lor în detrimentul securităţii celeilalte Părţi (art.2).42
Conform art.10, Protocolul constituie „o parte integrantă a Tratatului privind
principiile relaţiilor interstatale dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă”,
urmând să fie supus ratificării şi să intre în vigoare „în ziua schimbului
instrumentelor de ratificare, care se va efectua concomitant cu schimbul
instrumentelor de ratificare privind Tratatul”.43
Pentru a-şi păstra statutul său de mare putere militară, Rusia avea nevoie de
perpetuarea influenţei sale în regiune, inclusiv de prezenţa sa militară în Moldova,
Kaliningrad, Georgia, Armenia etc., ca un instrument de exercitare a presiunii
politice în fostele republici sovietice.44 Evoluţiile internaţionale de până la şi după
Reuniunea la vârf de la Madrid (iulie 1997) a statelor membre ale NATO au
determinat reajustări de optică şi de tactică în politica externă a Rusiei. Până şi
forţele conservatore dominante în Duma de Stat a Adunării Federale a Rusiei, care
au afişat în repetate rânduri interesul geopolitic al Moscovei faţă de zona
transnistreană, sprijinind deschis regimul de la Tiraspol, după Madrid, încearcau să
42 Protocol la tratatul privind principiile relaţiilor internaţionale dintre Republica Sovietică Socialistă Moldova şi Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusia, semnat la 22 septembrie 1990-10 februarie 1995. // Cernencu Mihai, Rusnac Gheorghe, Galben Andrei, Solomon Constantin. Op.cit., v.II, p. 413-41443 Ibidem44 Gorincioi, Radu. Cooperarea Republicii Moldova cu statele vecine şi actorii strategici internaţionali // Impact strategic (Revista ştiinţifică trimestrială a Centrului de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, clasificată de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior la categoria B), Nr. 4, 2005, p.66.
30
cocheteze cu autorităţile moldoveneşti, reluând refrenul „tradiţiilor seculare de
prietenie moldo-rusă”.
Chestiunea ratificării Tratatului moldo-rus a ocupat un loc central în cadrul
vizitei la Chişinău din 26-29 octombrie 1997, a preşedintelui Dumei de Stat a
Federaţiei Ruse, Ghenadi Selezniov, care a dat asigurări autorităţilor Republicii
Moldova că Tratatul de bază şi, concomitent, Protocolul adiţional din 1995 urmau
sa fie ratificate până la finele aceluiaşi an, după care, într-un interval neprecizat de
timp, trebuia să fie supus ratificării şi Acordul moldo-rus din 1994 privind
retragerea fostei Armate a 14-a. Neratificarea Tratatului cu Republica Moldova şi a
Protocolului adiţional, a explicat Selezniov, se datorează faptului că o parte din
deputaţii ruşi „leagă ratificarea acestor documente de soluţionarea diferendului
transnistrean”.45 Succesul dezbaterilor în Dumă în chestiunea ratificării Tratatului
moldo-rus ar fi depins, în opinia preşedintelui Camerei legislative inferioare ruse,
de progresul la negocierile între Chişinău şi Tiraspol. Conform demnitarului rus,
Transnistria putea pretinde în cadrul Republicii Moldova la statutul unei
„autonomii cu prerogative largi”, unei „republici” sau a unei părţi componente a
unei „confederaţii” moldoveneşti.46
Vizita de răspuns la Moscova a lui Dumitru Diacov, preşedintele Parlamentului
Republicii Moldova, a demonstrat încă o dată inflexibilitatea majorităţii
legislatorilor ruşi faţă de idea edificării unor relaţii civilizate cu Republica
Moldova. În aceste condiţii, la începutul anului 1999, după o nouă respingere a
Tratatului moldo-rus de către Duma de Stat, preşedintele Elţin a decis retragerea
definitivă a acordului din Camera inferioară a Adunării Federale, declarându-l
necorespunzător realităţilor de atunci, în vederea elaborării unei noi redacţii.
La 17 iunie 1999 Parlamentul Republicii Moldova a abrogat Hotărârea
Parlamentului nr.289- XII din 1 octombrie 199047 despre ratificarea Tratatului,
recomandând Guvernului să intensifice negocierile cu partea rusă pentru încheierea
45 Cojocea, Petrache D. Istoria unui tratat controversat. - Chişinău, 2000, p.21.46 Cojocaru, Gh.E. Politica externă a Republicii Moldova: Studii. Ediţia a doua, revăzută şi completată. – Chişinău, 2001, pag 14247 Vezi Hotărârea Parlamentului nr.289- XII din 1 octombrie 1990
31
unui nou tratat cu privire la principiile relaţiilor dintre ambele state.48 Astfel, până
în 2001, Republica Moldova nu a avut semnat şi ratificat cu Rusia Tratatul de bază,
problema fiind reluată şi rezolvată, cu elaborarea unui text fundamental refăcut,
doar după învestirea lui Vladimir Putin în funcţia de Preşedinte al Federaţiei Ruse.
În septembrie 1999, în timpul vizitei la Moscova a Preşedintelui Petru
Lucinschi administraţia de la Kremlin şi-a reconfirmat poziţia privind rezolvarea
litigiului transnistrean prin acordarea unui statut special Transnistriei în cadrul
Republicii Moldova. Declarându-şi disponibilitatea de a urgenta elaborarea unui alt
Tratat politic de bază moldo-rus, în temeiul unei relaţii de parteneriat strategic cu
Republica Moldova, ca stat unitar şi integru teritorial, autorităţile ruse au propus,
probabil în calitate de punct de plecare pentru edificarea parteneriatului strategic,
transformarea Grupului operativ de trupe ruse dislocate în Transnistria într-o bază
militară.
Din perspective principiului sincronizării, invocat la masa negocierilor de
diplomaţii ruşi ori de câte ori se încerca o abordare tranşantă a diferendului,
propunerea Cartierului general al Rusiei, neacceptată de reprezentantul
Ministerului Apărării de la Chişinău, ar putea fi interpretată drept o încercare de
şantaj a partenerului mai mic sau o invitaţie la un târg.
Comunicatele oficiale de presă au precizat că această chestiune n-a fost
abordată la întâlnirile cu şeful statului, cu care, probabil, oficialii ruşi au discutat
doar la modul general despre perspectivele parteneriatului strategic între cele doua
ţări care, după expresia preşedintelui Petru Lucinschi, ar fi hărăzite de destin una
alteia.49
Doctrina politicii externe a Rusiei s-a impus prin unele nuanţe noi în relaţiile cu
statele din vecinătate. Principiul general al mecanismului de legături cu statele
„străinătăţii apropiate” prevede că „orice ţară care va promova o politică agresivă
la adresa Rusiei va conduce, în mod firesc, la apariţia unui conflict în relaţiile cu
acel stat”. Tradus din limbajul diplomatic, aceasta ar însemna că Rusia nu va
48 Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind abrogarea Hotărârii Parlamentului nr. 289-XII din 01.10.1990 despre ratificarea Tratatului cu privire la principiile relaţiilor interstatale ale Republicii Sovietice Socialiste Moldova şi Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. // Istoria Politică (1989 2000). Op. cit., p.415.49 Cojocaru, Gh.E. Op. cit., p.143
32
admite diminuarea influenţei sale în spaţiul post-sovietic, aplicând diverse mijloace
pentru păstrarea statutului său de hegemon regional.50
Pornind de la cele menţionate, se impune concluzia că atunci când Republica
Moldova încearcă să-şi dezvolte noul sistem de relaţii externe şi identifice locul
său pe plan regional, ea trebuie să i-a în calcul capacitatea de aşi asigura propria
securitate. Rămânând în continuare un stat neutru, fără a obţine vreo garanţie fermă
a neutralităţii, integrităţii teritoriale şi securităţii frontierelor sale din partea vreunei
alianţe politico-militare, Republica Moldova este nevoită să caute noi mecanisme
de asigurare a intereselor naţionale, pentru a face faţă impactului pronunţat al
factorilor externi şi tendinţelor interne de dezintegrare.
Se impune afirmaţia în conformitate cu care existenţa unui tratat de bază încă
nu asigură evitarea conflictelor. Republica Moldova a semnat cu Federaţia Rusă un
tratat de prietenie în conformitate cu care Rusia este calificată drept principalul
partener strategic al Moldovei. De aceea, Preşedintele Vladimir Voronin a cerut
omologului său rus, Vladimir Putin, să contribuie la elaborarea unui proiect de
soluţionare a conflictului transnistrean.51
La 18 noiembrie 2001, la Moscova, Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir
Voronin, şi Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, au semnat Tratatul politic
de bază moldo-rus. Tratatul a fost ratificat în decembrie al aceluiaşi an, atribuind
Federaţiei Ruse statutul de ţară-garant în relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol, adică
rolul de arbitru în soluţionarea problemelor interne ale unui stat suveran.
Prevederea de mai sus legitimează de fapt implicarea Moscovei în soluţionarea
conflictului transnistrean, împingând Republica Moldova spre constituirea aşa-
zisului „stat comun”. După ceremonia semnării Tratatului de bază, Vladimir Putin
a declarat că, în contextul relaţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol, „unele probleme
existente nu trebuie să compromită întregul proces de reglementare a conflictului
transnistrean”. Liderul de la Kremlin considera că Tratatul moldo-rus, pe lângă
faptul că va fi de natură să impulsioneze relaţiile dintre Republica Moldova şi
50 Gorincioi, Radu. Op. cit., p.72.51 Boţan, Igor. O nouă misiune pentru Erhard Busek? // http://www.e-democracy.md/comments/political/20040216/ [Accesat 20.08.2006]
33
Federaţia Rusă, va contribui şi la soluţionarea problemei transnistrene.52
Preşedintele Vladimir Voronin, la rândul său, a menţionat că în Republica
Moldova „nu vor exista probleme cu utilizarea limbii ruse”, moldovenii „urmând
sa cunoască limba rusă, iar ruşii să dispună de posibilitatea de a însuşi limba
moldovenească”.
În continuare evocării cu privire la dezvoltarea parteneriatului politic moldo-
rus, vom spune că la 26 august 2005, la summitul CSI53 de la Kazan, a fost o
discuţie de principiu: Voronin si Putin au convenit să inchidă capitolul Kozak şi să
încerce o nouă abordare, adică să gasească o altă formulă de numitor comun în care
Moldova, în schimbul susţinerii de către Moscova pentru proiectul reintegrării, nu
ar mai face cedări pe dosarul transnistrean şi prezentei militare ruseşti, ci din alte
domenii - eventual economic, securitate etc.
În scopul aprofundării relaţiilor moldo-ruse, pe data de 12 aprilie 2006 a fost
intreprinsă o vizită la Moscova a grupului parlamentar de prietenie, condus de
preşedintele fracţiunii parlamentare a PCRM, dna Eugenia Ostapciuc, scopul
întrevederii fiind sporirea căilor de comunicare şi parteneriat politic între ambele
state.
Anul 2007 atestă pentru relaţiile Moldo-Ruse o dezvoltarea dinamică, în acest
sens primul ministru al Moldovei Vasile Tarlev, într-un comunicat al serviciului de
presă al Guvernului din 04.08.2007,54 a dat o apreciere pozitivă relaţiilor dintre
Moldova şi Rusia, care, în opinia lui, evoluează în direcţia cooperării dinamice,
îndeosebi în ultima perioadă de timp. În concluzie deci, Republica Moldova va
dezvolta în continuare relaţii de parteneriat şi cooperare strategică cu Rusia,
consolidînd în acest sens aspectele politice, economic, culturale etc.
Dezvoltînd în continuare tematica relaţiilor bilaterale ale Republicii Moldova cu
Ucraina, vom menţiona iniţial că Ucraina nu s-a grăbit să recunoască independenţa
52 MOLDOVA AZI > POLITIC > STIRI http://www.azi.md/news?ID=14800 19 noiembrie 2001 [Accesat 20.08.2006]53 Republica Azerbaidjan (24 septembrie 1993), Republica Armenia (18 februarie 1992), Republica Belarus (10 decembrie 1991), Republica Georgia (3 decembrie 1993), Republica Kazahstan (23 decembrie 1991), Republica Kârgâstan (6 martie 1992), Federaţia Rusă (12 decembrie 1991), Republica Tadjikistan (25 decembrie 1991), Republica Uzbekistan (4 ianuarie 1992), Turkmenistan (26 decembrie 1991) şi Ucraina (10 decembrie 1991).Sursa: Hotărârea Tribunalului Economic Nr.01/9454 Vezi www.gov.md// comunicat al serviciului de presă al Guvernului din 04.08.2007[Accesat 03.09.2007]
34
Republicii Moldova, cu toate că Prezidiul Parlamentului de la Chişinău a salutat
proclamarea independenţei statului ucrainean, declarându-se gata să susţină
Declaraţia de Independenţă a Ucrainei şi să contribuie la soluţionarea adecvată a
tuturor problemelor în conformitate cu interesele naţionale ale Moldovei şi
Ucrainei.
Doar după desfăşurarea scrutinului prezidenţial în Republica Moldova la 8
decembrie 1991, Kievul s-a arătat preocupat de constituirea unor noi relaţii cu
Chişinăul. La 10 martie 1992 la Bruxelles a fost semnat Protocolul cu privire la
stabilirea relaţiilor diplomatice între Republica Moldova şi Ucraina.55
La 23 octombrie 1992, la Chişinău a fost semnat Tratatul de bună vecinătate,
prietenie şi colaborare între Republica Moldova şi Ucraina, ratificat patru ani mai
târziu, în decembrie 1996. Potrivit articolului 1 al Tratatului politic de bază moldo-
ucrainean, cele două state semnatare s-au angajat să dezvolte relaţii „de bună
vecinătate şi parteneriat ca state prietene”.56
Conducîndu-se de principiile Acordului de bună vecinătate, prietenie şi
colaborare, la 20 martie 1993, la Chişinău a fost semnat Acordul între Guvernul
Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei privind punctele de trecere a frontierei
vamale în scopul creării condiţiilor adecvate pentru trecerea persoanelor,
mijloacelor de transport şi mărfurilor peste frontiera de stat,57 şi Acordul între
Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei în probleme de frontieră.58 Din
dorinţa de a dezvolta relaţii bilaterale politice, economice, comerciale, culturale şi
de altă natură, în spiritul bunei vecinătăţi, la 11 martie 1997 a fost semnat Acordul
între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la punctele de
trecere a frontierei de stat moldo-ucrainene şi simplificarea formalităţilor de trecere
a frontierei de către cetăţenii care locuiesc în raioanele de frontieră (în vigoare din
12 august 1997).
55 Arhiva MAEIE al Republicii Moldova. Date curente. Informaţie privind stabilirea relaţiilor diplomatice între Republica Moldova şi alte state. 1 iunie 200056 Cojocaru, Gheorghe. Politica externă a Republicii Moldova. Studii. – Chişinău, 2001, p.12657 Мошняга В. Республика Молдова и еврорегионы //MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică) -Partea XIV. - Chişinău: Ed. USM, 2000. P.68; Cojocaru Gh.E. „op.cit”, p. 127.58 Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (1990 – 1998). - Chişinău: Ed. OFICIALĂ.MOLDPRES, V.22, 1999. P.9.
35
Una din problemele spinoase în sfera relaţiilor bilaterale dintre cele două state
s-a dovedit a fi problema delimitării frontierei moldo-ucrainene. Disensiunile
provocate de chestiunea respectivă au dus la faptul că, pînă în anul 2000, între
Ucraina şi Republica Moldova nu a existat un acord de frontieră.
La 18 august 1999 cei doi şefi de stat L.Kucima şi P.Lucinschi au semnat
Acordul între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat (în
vigoare din 18 noiembrie 2001). În conformitate cu prevederile acordului se
stabilea linia de frontieră moldo-ucraineană, cu scopul de a contribui la extinderea
relaţiilor moldo-ucrainene de prietenie şi bună vecinătate între ambele ţări.59
Acordul Chişinăului privind introducerea observatorilor militari ucraineni în
zona nistreană este un alt pas întreprins în sensul consolidării raporturilor lor de
bună vecinătate cu Kievul la care se adaugă şi proiectele de colaborare trans-
frontaliere în cadrul trilateralei moldo-română-ucrainene. În baza acestei colaborări
se află Declaraţia de la Chişinău din 22 octombrie 1998 a preşedinţilor Republicii
Moldova, României şi Ucrainei privind colaborarea trilaterală şi care constituie un
element complementar eforturilor de integrare a celor trei state în structurile
europene.
De asemenea, în rezultatul întrevederii de la Chişinău din 22 octombrie s-a
convenit asupra sprijinului eforturilor în vederea constituirii euroregiunii „Prutul
Superior”, precum şi în scopul dezvoltării cooperării în cadrul euroregiunii
„Dunărea de Jos”. S-a convenit asupra întreprinderii unor demersuri comune vizînd
atragerea unui sprijin practic din partea organizaţiilor internaţionale, structurilor şi
instituţiilor, îndeosebi Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Asociaţia Regiunilor
Europene, Institutul de Studii Est-Vest (art.2) [70, p.357]. Preşedinţii Republicii
Moldova, României, Ucrainei şi-au exprimat îngrijorarea faţă de lipsa de progres
real înregistrată în procesul de reglementare a situaţiei din regiunea transnistreană a
Republicii Moldova, şi s-au pronunţat pentru o soluţie paşnică şi definitivă,
precum şi pentru definirea statutului Transnistriei ca parte componentă a Moldovei
unitare, suverane, independente şi teritorial integre. Preşedinţii s-au mai pronunţat
59 Cojocaru Gh.E. „op.cit”, p.129; Leancă I. „op.cit”, p.370; Tratate internaţionale la care Moldova este parte (1990 – 2002). - Chişinău: Ed. OFICIALĂ.MOLDPRES, V.29,, 2002. P.434.
36
în favoarea îndeplinirii deciziilor pertinente ale Summit-urilor OSCE de la
Budapesta şi Lisabona în contextul retragerii trupelor Federaţiei Ruse de pe
teritoriul Republicii Moldova (art.8).60
Republica Moldova este prima ţară din cadrul GUAM-ului care a primit o
ofertă de la colegii din interiorul organizaţiei privind soluţionarea problemei
transnistrene.61 Atît în cadrul Summit-ului de la Chişinău din 22 octombrie 2005,
cît şi în cadrul negocierilor de la Viniţa din 16 – 17 mai 2005, Ucraina a propus un
proiect de rezolvare a problemei transnistrene, precedat de şapte propuneri.
Obiectivele principale ale acestui document sunt următoarele: Reintegrarea
Moldovei pe principiul unităţii teritoriale, al puterii de stat şi al regimului
democratic; Reglementarea definitivă a problemei transnistrene în baza
Constituţiei Moldovei şi a acordării unui Statut special Transnistriei ca parte
componentă a Moldovei; Respectarea independenţei, suveranităţii şi a integrităţii
teritoriale a Moldovei în frontierele ei recunoscute la nivel internaţional şi
acordarea locuitorilor Transnistriei a dreptului la autodeterminare în cazul pierderii
de către Republica Moldova a independenţei sale; Crearea unui spaţiu juridic,
economic, militar, social, vamal şi umanitar comun, precum şi în alte domenii
prioritare de activitate; Transnistria va lua parte la politica externă a Republicii
Moldova în problemele ce privesc interesele sale. De asemenea, Transnistria îşi
păstrează dreptul de a stabili contacte cu alte state în domeniul economic, tehnico-
ştiinţific şi umanitar.62
Lansarea Planului Iuşenco reprezintă o abordare mult mai responsabilă a
problemei şi pune accentul pe evoluţia pozitivă a relaţiilor bilaterale. Însă, în
pofida demonstrării voinţei politice necesare pentru soluţionarea problemei
securităţii frontierei şi a diferendumului transnistrean, Ucraina nu este dispusă să
recurgă la sancţiuni pentru a determina liderii de la Tiraspol să renunţe la putere.
60 Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (1990 – 1998). - Chişinău: Ed. OFICIALĂ.MOLDPRES, V.29, 1999. P.65.61 Republica Moldova şi-a definit vectorul politicii externe //Moldova Suverană, 18 mai, 2005; Republica Moldova şi-a definit vectorul politicii externe //Moldova Suverană, 19 mai, 200562 Gorincioi R. Summit-ul GU(U)AM şi conflictul transnistrean. //Democraţia, 26 aprilie, 2005. P.4.
37
De asemenea, este de remarcat şi faptul că, Moldova şi Ucraina au semnat o
„schemă-tip” de organizare a trecerii persoanelor , mărfurilor şi mijloacelor de
transport peste frontiera ucraineană, în baza căreia urmează să fie instalate primele
puncte mixte de control la frontiera dintre ţări. Cele cinci puncte moldo-ucrainene
mixte vamale şi de grăniceri vor fi un prim test în iniţierea pe viitor a gestionării
comune pe cordonul transnistrean al frontierei. Moldova şi Ucraina au convenit
asupra demarării frontierei comune, care se întinde pe o lungime de 1222 km,
dintre care 452 km de hotar comun moldo-ucrainean revine perimetrului regiunii
transnistrene.63
Efectele introducerii la 3 martie 2006 de către autorităţile ucrainene a unor noi
reguli vamale pentru agenţii economici transnistreni reprezintă fenomene inedite.
Noile reguli vamale au avut menirea de a asigura legalitatea comerţului extern al
agenţilor economici transnistreni, care urmau să se înregistreze la instituţiile
respective ale Republicii Moldova, într-un regim simplificat, fie temporar, fie
permanent, pentru obţinerea certificatelor de provenienţă a bunurilor şi documente
vamale recunoscute internaţional.
63 Moldova şi Ucraina vor controla în comun frontiera //Moldova Suverană, 7 iunie, 2005; Transnistria va demonstra cît de europene sînt Ucraina şi Moldova // Moldova Suverană, 2 iunie, 2005; Integrarea Europeană este opţiunea ireversibilă şi prioritară a societăţii moldoveneşti //Moldova Suverană, 9 iunie, 2005; Vladimir Voronin s-a întreţinut la Strasburg cu Preşedintele Parlamentului European //Moldova Suverană, 4 iunie, 2005.
38
CONCLUZII
În concluzie pot spune că tema dată are resurse de cercetare foarte mari, iar eu
am încercat să mă refer doar succint la dezvoltarea unor evenimente şi evoluţii din
ultimii ani şi să redau opiniile referitor la căile pe care urmează să le adote ţara
noastră în următorii ani.
În literatura ştiinţifică şi în mass-media din ţara noastră, dar şi peste hotarele ei,
există mai multe viziuni privind perspectivele dezvoltării CSI şi deci a instituţiilor
politice din cele 12 ţări componente ale acestei comunităţi. Spre exemplu, unii
analişti consideră că CSI poate avea o singură menire să rămînă zonă de influenţă a
Rusiei, însă pînă la un anumit moment, avînd în vedere comportamentul tot mai
independent al elitelor politice din unele ţări din Asia Centrală.
Pledoareia adusă acestei organizaţii este una nu neapărat eficace şi
semnificativă. Structura organizaţiei ne demonstrează încă o dată că organele
create nu definesc un scop precis al organizaţiei, ci doar ca o prerogativă a acestora
de a menţine posibilitatea de ascinda statele spre o continuă supunere.
Cît priveşte Republica Moldova, sistarea imediată a calităţii de membru al CSI
ar avea, după cît se pare, urmări imprevizibile, care pot fi apreciate drept
catastrofale, atunci cînd punem „la cîntar“ dependenţa economiei ţării, practic, de
un singur furnizor de resurse energetice, cînd acest furnizor este, de fapt, cel mai
mare, cel mai important partener comercial-economic.
Astfel multe ramuri ale economiei Republicii Moldova nefiind dezvoltate, pe
alocuri chiar nefuncţionabile, statul este nevoit să apeleze la Rusia care eszte cel
mai mare gigant de potenţial de resurse, care le oferă cu dărnicie dar în schimbul
unei independenţe, care de facto depinde acest rechin. Astfel aici Republica
Moldova este mereu modovată de a nu se îndepărta de la această structură pentru a
nu pierde relaţiile economice cu Rusia.
Cînd acest partener este, în fond, principala figură a complicatului proces de
reglementare a urmărilor conflictului din Transnistria şi cînd acest partener
păstrează pe teritoriul ţării noastre importante unităţi militare şi cantităţi
impresionante de armament şi tehnică militară.
39
BIBLIOGRAFIE
1. Acord între Republica Moldova şi Federaţia Rusă privind Staţionarea Armatei a 14-a pe teritoriul
Republicii Moldova – 21 octombrie 1994. // Cernencu Mihai, Rusnac Gheorghe, Galben Andrei, Solomon,
Constantin. Tratatele Republicii Moldova, Volumul II. p.408-412
2. Acordul cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente // Tratate internaţionale, vol. 16, p. 4,
Chişinău, Moldpres, 1999
3. Boţan, Igor. O nouă misiune pentru Erhard Busek? //
![FISCALITATE INTERNATIONALA[1]](https://static.documente.net/doc/80x56/5571f96549795991698f79a1/fiscalitate-internationala1.jpg)
