Date post: | 17-Jan-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | ionelminzala |
View: | 13 times |
Download: | 0 times |
Observator-München , anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 108
Ioana din Italia este profund recunoscătoare pentru că MaicaVeronica a vindecat-o de o boală gravă şi i-a redat viaţa. Oriceproblemă aţi avea: infertilitate, impotenţă, blesteme, cununiilegate, boli incurabile etc. apelaţi cu încredere la Maica Vero-nica pentru vindecare.
Vă rezolvă orice problemă, personal şi telefonic. Apelaţi cumaximă încredere, toţi cei care aveţi probleme şi din ţară şi depeste hotare. Rezultate garantate 100%.
TELEFON: 0040.743.216.375
______________________________________
Stimaţi cititori, câştigatoarea premiului 1 pentru 2009, cu celemai multe cazuri rezolvate în ţară şi în străinătate este AureliaArdeleanca, singura din ţară autorizată, o persoană serioasă şi deîncredere, tămăduitoare şi desfăcătoare a cununiilor legate şi abolilor fără leac. Faima sa a depăşit de mult graniţele Româ-niei!În premieră şi în exclusivitate, tămăduitoarea anului AureliaArdeleanca: este cunoscută şi recunoscută vrăjitoare, incom-parabilă cu alte vrăjitoare, cu har deosebit, primit de bunica ei la11 ani şi cu un suflet ales şi binecuvântat pentru a face bineoamenilor de pe Pământ. Cea mai mediatizată în presa scrisă şipe toate posturile tv, Aurelia este o femeie tânără cu chip blând,o minune dumnezeiască, pe a cărei vastă experienţă şi ajutor văputeti baza oricând. Apreciată de mari maeştri ai spiritismului,de care a fost testată şi verificată, ea a fost premiată la Saloanelede Magie Albă din Spania, Rusia, India, Germania, unde a datdovadă că harul şi puterile sale sunt uluitoare. Dezleagă orice tipde farmece şi blesteme, vă prezice cu exactitate trecutul, pre-zentul şi viitorul, aduce persoana înapoi, îi uneşte pe ceidespărţiţi, împreunează familii dezbinate, vindecă impotenţa,alcoolismul, stressul, depresia, scoate argintul viu, dăruieştetalismane de noroc. Acum în martie, aprilie, mai şi până îndecembrie, lunile cele mai puternice şi benefice pentru dezle-garea farmecelor şi blestemelor, Aurelia Ardeleanca lucrează cumagie alba, cu rugăciuni şi descântece neştiute de nicio altăvrăjitoare, cu plante, leacuri, fructul dragostei, punându-şi harulşi vasta experienţă în slujba binelui dvs!
De luni până luni, în numele lui Dumnezeu, vă deschide te-lefonic cărţile de tarot vechi de sute de ani, moştenite de la bu-nica sa, Mama Maria, care a trăit 105 ani, indiferent dacă sunteţiîn ţară sau străinătate, numai pe baza numelui dvs de botez şi adatei de naştere se rezolvă orice problemă, garantat 100%. Chiardacă, din păcate, aţi fost dezamăgiţi de alte persoane, apelaţi laea cu cea mai mare încredere şi nu veţi regreta!
NUMAI AURELIA ARDELANCA VĂ POATE SCHIMBAVIAŢA DIN RĂU ÎN BINE!
TEL. 00.40720329091 / 0040.723.924535www.vrajitoarea-aurelia-ardeleanca.ro
N. Red: Revista Observator-München nu îşi asumă nici o res-
ponsabilitate pentru calitatea serviciilor şi produselor oferite în
această rubrică, făcând doar serviciul obişnuit, de tipărire a
reclamei. Rugăm cititorii eventualmente interesaţi să se inte-
reseze şi pe alte căi (Internet, de pildă) privind costurile con-
vorbirilor telefonice şi ale serviciilor în cauză înainte de a le
utiliza. Observator-München
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 1
Chestiunea română:România şi “RepublicaMoldova”, plus...
Într-un proiectat editorial (Restau-
ratio ad integrum, publicat mai jos) cred că am reuşit să
redau cauzele neîmplinirilor abătute peste românii de sub
jurisdicţia Bucureştilor. În definitiv găsesc exact aceleaşi
motive pentru nenorocirea marelui popor român, cel de
“acasă”, cel trăitor în fruntariile strâmtate de Stalin, Hitler,
Churchill şi Roosevelt: Herţa, Bucovina de Nord, aşa zisa
“Republică Moldova”, sudul Basarabiei (patru judeţe!),
plus cei donaţi sârbilor, ungurilor, bulgarilor, din nou
Ucrainei.
Cauza principală, pentru cei care n-au înţeles, se fac că
n-au înţeles sau habar n-au despre ce este vorba este
lipsa unei reale clase politice la Bucureşti.
Din nepoţi sau fii de politrucinici veniţi în caravana de
măgari ai armatei roşii (Napoleon: “Măgarii şi savanţii, la
mijloc!”), din urmaşii adunăturii la sunetele goarnei sovie-
tice, proveniţi sau nu din propria etnie – nu se pot obţine
politicieni români. Iar din gargara europenistă însuşită cu
sârg de câţiva “telectuali” cu ifose, şi mai puţin.
Este o realitate dură, pe care se pare că electoratul
român, şi el urmaş şi urmaş de urmaş al ceea ce a mai
scăpat din epurări, Canale, Gherla, Aiud şi Piteşti, din
“capul plecat...” şi “mămăliga (care) nu explodează” nu a
priceput-o nici azi. Ceea ce n-a priceput “electoratul” ro-
mân, cu cunoştinţele şi interesul său minim pentru istoria
neamului, incultate de 50 de ani de bolşevism şi 20 de ani
de bolşevism fardat (dar ne-eradicat!) şi ceea ce nu vor
pricepe – fiindcă le lipseşte organul necesar - nicicând
“telectualii subţiri” (subţirei rău, a la Pleşu, Patapievici,
Liiceanu, Tismăneanu, Sorin Alexandrescu şi ejusdem
farinae, dilemişti, gdsişti, 22-işti, vadimişti, acelaşi extract,
cu toţii, din... gândirismul bolşevico-”naţional”) este sim-
ţirea simplă a apartenenţei naţionale. Pe la 1850 şi ceva,
scria în cotidianul britanic The Times (cine are timp şi
VREA poate găsi oricând data exactă): “Noi nu prea
pricepem nimic din ideea asta modernă de naţiune.” Era
opinia imperială, care exclude “micile” naţionalisme.
“Visul american”, înainte de cel de după al doilea război
mondial, când gospodinele au descoperit congelatorul şi
cârlionţii din plic se numea “Coast to coast”: “De la coastă
la coastă, de la Atlantic, la Pacific”. “Visul” (coşmarul,
pentru noi!) rusesc s-a chemat, de la Petru I-ul : “O ie-
şire la Mediterana”. Şi asta o opinie imperială, cu deose-
birea că între Mediterană şi rusnaci stau nu amero-indienii
la nivel de epocă de piatră, ci popoare mai vechi şi mai
civilizate, inclusiv la obiceiul de mâncat cu furculiţa. O
greşeală, de fapt, făcută şi de naţionaliştii germani, care
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 2
nu au avut în vedere PATRIOTISMUL unor ruşi, bieloruşi,
ucraineni etc., care au preferat cizmei naţiei “superioare”
(?!) spânzurătoarea, împuşcarea, anihilarea proprie, pen-
tru supravieţuirea “poporului” - pe atunci “sovietic”.
În actualitate rămân însă: morţi, încarceraţi, maltrataţi
(români şi... tineri!) la Chişinău, în aprilie 2009. Nu este
diferit de ce s-a petrecut în decembrie 1989 la Bucureşti.
Ca publicaţie absolut independentă - de la apariţie şi pâna
azi nu ne-am bucurat nici de sprijinul, nici de protec-
toratul, nici de banii vreunui guvern european, american,
asiatic, african etc., ne permitem deci să repunem pe
tapet această problemă: “Chestiunea româna – România
şi “Republica Moldova, plus...”. Aşteptăm din partea celor
care au idee despre ce este vorba, reacţii.
Fiindcă ar trebui să ne fie clar: naţiunea română are
DREPTUL, fundamentat istoric, etic, cultural, lingvistic,
etnic de a trăi împreună în frontierele sale naturale, de la
Tisa până la Nistru, de a-şi împlini “destinul evident”
prescris de Eminescu (evident , tocmai de asta atacat de
toate intelighenţiile postdecembriste, ajunse chiar preşe-
dinţi ai Institutului Cultural “Român”!, cu funcţii de secretar
de Stat!?? - drept “cadavrul din debaraua noastră”): “Să
devenim un strat de cultură la Gurile Dunării. Aceasta
este singura misiune a Statului Român.”! Chiar în cadrul
Europei “unite”, acest DREPT nu i-a fost negat Germaniei,
cu tot greul ei bagaj de păcate istorice; nimeni nu are voie
să ne interzică nouă acelaşi lucru. Republicile baltice,
jertfite şi ele timp de jumătate de secol pretenţiilor
incomensurabile ale nemâncaţilor de la Kremlin prin igno-
bilul tratat dintre doi monştri istorici, Hitler şi Stalin (şi
recunoaşterea lui de doi politicieni democraţi, Roosevelt şi
Churchill - şI în cazurile celelalte, de altfel, la finele răz-
boiului)), se bucură actualmente de statutul de state libe-
re, integrale, integrate Europei. Românii din teritoriile ră-
pite au absolut acelaşi DREPT, istoric, etnic, cultural, de a
se regăsi în matca naţiunii române, în cadrul Uniunii Eu-
ropene. Cine ne neagă acest drept, cine se opune Re-
unirii este inamicul poporului român, oriunde s-ar afla el,
orice etnie ar avea, orice funcţie. Inamic extern sau intern,
este totuna. Fost general de miliţie sovietic, la Chişinău,
însărcinat european pentru “Republica Moldova” a la
Kalman Miszei, director al Institutului Cultural “Român”,
fost ministru al culturii, compilator tendenţios al
disperărilor unor veritabili patrioţi privind “patriotismul
amărât”1 (?! - îi mulţumesc d-lui Pleşu că s-a ostenit să
1 Mică antologie a patriotismului amărît
Se dedică ţoapei (?!! sl. Obs.) patriotice
Motto: "În perspectiva morţii mele, doresc să fac aceastăconfesiune: dispreţuiesc naţiunea germană datorită prostieisale nesfîrşite şi roşesc la gîndul că îi aparţin". Arthur Schopenhauer
Observator-München , anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 107
Esoterica: Oferte speciale
Măicuţa FLORI, venită de curând din Ţara Sfântă cu talis-mane şi plante miraculoase şi cu ajutorul Harului Sfânt pe care îlare rezolvă problemele celor aflaţi în necaz şi deznădejde. Dez-leagă farmecele, blestemele, scoate argintul viu, vindecăepilepsia, impotenţa, lipsa de fertilitate, aduce spor în afaceri,dezleagă cununii legate, împreunează pe cei dezbinaţi, vindecăboli. Apelaţi cu încredere, personal sau telefonic, succesul estegarantat 100%.
„Sunt Ion din Germania: aduc mulţumiri măicuţei Flori, ne-aajutat să avem o fetiţă, după 7 ani de încercări prin medici;măicuţa Flori mi-a rezolvat problema în doar 3 zile“. - Christiandin Spania: „mii de mulţumiri măicuţei Flori care dintr-o sin-gură sedinţă m-a rezolvat de impotenţă“. - Simona din Italia: „Îimulţumesc măicuţei Flori că mi-a dezlegat cununiile. Acum suntcăsătorită cu bărbatul viselor mele“. - Mariana din America:„Mulţumiri pt. Măicuţa Flori, deşi am vârsta de 30 de ani nureuşeam să mă căsătoresc. Dânsa dintr-o singură şedinţă mi-aadus jumătatea“. - Mircea din Suedia: „Mulţumiri măicuţei Floripentru că m-a vindecat de o boală foarte grea, deşi nici mediciinu-i dăduseră de leac, iar dânsa din 2 sedinţe m-a rezolvat.Acum sunt sănătos şi cu poftă de viaţă“.
Toate problemele se pot rezolva prin telefon! Telefon0040.746.934.725.
Măicuţa PAULA, venită de curând din Ţara Sfântă cu talis-mane şi plante miraculoase. Cu ajutorul Harului Sfânt dezleagăfarmecele, blestemele, vindecă epilepsia, impotenţa, inferti-litatea, dezleagă cununii legate, împreunează pe cei dezbinaţi,aduce spor în afaceri şi multe altele. Apelaţi personal sau tele-fonic. Succes garantat.
„Sunt Constantin din America şi aduc mii de mulţumiri măi-cuţei Paula care mi-a dezlegat cununiile. Acum sunt căsătorit cufemeia vieţii mele şi suntem foarte fericiţi“.
Toate problemele se pot rezolva prin telefon. Apelaţi cu toatăîncrederea la telefon 0040.746.649.292.
Maica Veronica, ultima dumneavoastră speranţă către oviaţă mai bună, către un suflet curat şi un trup eliberat de toatepăcatele, vindecă orice boală, vine în ajutorul tuturor oamenilor.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 106
Din presa românească de cultură
Din Jurnalul literar (Serie nouă, an XX, nr. 1-6, ian.-martie
2009), număr dedicat Anului centenar Eugen Ionescu, ne re-
ţine atenţia articolul d-lui Nicolae Florescu despre “Eugen Io-nescu şi destinul său românesc”, pag. 1 şi 11, din care cităm:
“[...] Eugen Ionescu aparţine, în toată profunditatea raporturilor
sale cu umanitatea, poporului român şi nimeni nu-l va putea în-
depărta vreodată de marca sau pecetea individuală a trăirilor sale
prin tot ceea ce ele au avut mai semnificativ, ca atare prin opera
sa, mereu definibilă tocmai româneşte, chiar şi atunci când a fost
nevoit scriitorul să se comunice în limba franceză. Prin urmare,
tot într-o limbă latină, în legătură indubitabilă cu Roma. // Nu am
impresia că ar fi fost sau ar fi normal să repet un asemenea
adevăr. Nu am convingerea că un om bine intenţionat ar putea
să prejudicieze sau să încrimineze sancţiunea morală pe care
Marie-France Ionesco a simţit nevoia, chiar şi în pragul săr-
bătoririi centenarului naşterii lui Eugen Ionescu, să o adreseze
degenerărilor şi imposturii politruce care la Bucureşti tinde să ne
sărăcească şi astăzi de toate atributele genialităţii şi creativităţii
neamului nostru. [...] Mai amintesc încă o dată un fapt sub
semnul căruia consider că se cuvine să deschidem manifestările
spirituale care ne leagă şi ne obligă la reculegere în faţa cen-
tenarului din acest an al lui Eugen Ionescu. În pragul morţii sale,
marele scriitor a refuzat orice 'cinstire' din partea unei academii
reperiste, aşa cum au refuzat-o şi George Enescu şi Mircea
Eliade şi Emil Cioran la timpul lor. Apoi, Eugen Ionescu a lăsat,
cu gură de moarte, lângă testamentul său, obligaţia familiei de a
înlătura orice expresie cominternistă în preluarea valorii pe care o
reprezenta doar pentru neamul nostru şi nu pentru produsele
internaţionalismului proletar. Am văzut atunci în Biserica Orto-
doxă din rue Jean de Beauvais cum au fost oprite în pragul lăca-
şului sfânt coroanele mortuare ale Ambasadei unei Românii post-
comuniste de tristă amintire, sub ochii înlăcrimaţi de durere ai lui
Sergiu Celibidache la cerinţa expresă şi neîndurătoare a doamnei
Marie-France Ionescu. // Se mai poate îndoi cineva astăzi că
adevărata lume românească, a demnităţii şi a prestigiului naţio-
nal, s-a păstrat şi s-a conservat doar în exil?!? De acolo, iată, ne
vin până şi acum exemplele şi lecţiile de regenerare, în clipe atât
de târzielnice şi atât de puţin receptate. [...]”...
Număr, ca întotdeauna, dens, concentrat ca un cub de mar-mură, ca de obicei, Jurnalul trimestrului 1 al anului mai adă-
posteşte piesa Moartea, prietena mea, de Victor Ion Popa,
cronica literară făcută de Titu Popescu volumului Cariatide, de
Ion Dur, Gheorghe Grigurcu răspunde întrebărilor adresate de
Dora Pavel în cadrul rubricii Dialoguri esenţiale (“Socotesc
ironia opusă jocului”), Mircea Handoca scrie despre “Mircea
Eliade şi contemporanii săi”. Restituiri: Horia Stamatu, “Pro-
blema lui Nu, problema lumii”. Paul Goma (Jurnal) De-
cembrie (3) Sâmbătă 6 decembrie 2008: “[...] Cu ocazia dez-
baterilor care au urmat, rerferindu-se la Andrei Pleşu, Horia-Ro-
man Patapievici şi Traian Ungureanu, Gabriel Liiceanu a de-
clarat: 'Când oameni ca noi acceptă să fie miniştri de Externe,
preşedinţi de institute, ambasadori, nu o fac ca să se căpătuias-
că, o fac pentru că au conştiinţa că cineva trebuie să mai şi
slujească ţara asta' [subl. mea, P. G.]. De la Dej încoace n-a fost
mahăr comunist care să nu susţină acest lucru, până la saturaţie.
De ce a acceptat dl Pleşu mai multe funcţii ministeriale şi sub Ion
Iliescu, şi sub duşmanul său de moarte, Emil Constantinescu, e
mai greu de spus, aşa că nu vom insista. Ce e cu adevărat grav
e că dl Liiceanu a deschis o cutie a Pandorei din care se vor
adăpa în gura mare toate lichelelel securisto-comuniste,
vânturând exact aceeaşi motivaţie de sacrificiu şi nobleţe [...]”.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 3
caute citatele respective, din care am găsit de cuviinţă să
subliniez... ceea ce îi caracterizează exact pe domnii “te-
lectuali” mondeni, rezistenţii postdecembrişti, de pe
Dâmboviţa şi de pe Târnave, profitori direcţi ai sângelui
tânăr vărsat în Decembrie '89), redactor responsabil sau
simplu scrib al unor publicaţii pseudo-intelectualiste a la
“22”, “Dilema” etc., toţi aceşti inşi stranii, slinoşi, unsu-
roşi, tulburi în origine (dar prea străvezii în intenţie!) fac
Dimitrie Cantemir: "... dragostea ce avem pentru patria noastrăne îndeamnă, pe de o parte, să lăudăm neamul din care ne-amnăscut (...), iar pe de altă parte, dragostea de adevăr neîmpiedică, într-aceeaşi măsură, să lăudăm ceea ce ar fi, dupădreptate, de osîndit. Le va fi lor mai folositor dacă le vom arătalimpede în faţă cusururile care-i sluţesc, decât dacă i-am înşelacu linguşiri blajine şi cu dezvinovăţiri dibace (...). Din aceastăpricină, vroim să mărturisim curat că noi, în năravurilemoldovenilor, în afară de credinţa cea adevărată şi ospeţie nugăsim prea lesne ceva ce am putea lăuda (...). Năravurile bunesunt rare la ei. (...). Trufia şi semeţia sunt muma şi sora lor.(...)... nu cunosc măsura în nimic: dacă le merge bine suntsemeţi, dacă le merge rău îşi pierd cumpătul" (DescriereaMoldovei, II, Cap. XVII).
Ion Ghica: "... a fost un timp când trebuia mare îndrăzneală şiabnegaţiune unui român, ca să cugete naţionalitate şi libertate.(...). Acum lucrurile s-au schimbat. A striga pe toate tonurile, cuvreme şi fără vreme, din gură şi din condei: patrie, libertate,egalitate, independenţă; a incrimina şi a batjocori pe acei care nutrec peste marginile moderaţiunii, a bunei cuviinţe şi amodestiei, a acuza de trădători pe oamenii cei mai devotaţibinelui ţării, a-i trata în mod ireverenţios, a-i lovi şi a-i insulta,nu numai că nu este periculos, dar este glorios şi chiar bănos.(...). Persecutările şi invectivele au rămas partea acelora carenu se suie pe streaşină ca să strige la patriotism, sau care nu seasociază cu acei care practică calomnia şi injuria în favoareavreunui partid (...). Peste douăzeci, cincizeci, o sută de ani,poate că s-or găsi publicişti şi istorici care să arate generaţiilorviitoare în ce parte a fost mai multă şi mai adevărată iubire deţară (...); pînă atunci însă, meritul şi gloria vor fi de parteasbierătorilor şi dibacilor, şi primejdia este mare" (Liberalii dealtă dată, scrisoare către Vasile Alecsandri, 1880).
Mihai Eminescu: "Dar domnilor! Mi-e ruşine să fiu român! Darce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul,privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei - aşa român deparadă mi-e ruşine să fiu. Naţionaliatea trebuie să fie simţită cuinima şi nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte şi serespectă adînc se pronunţă arareori! Hebreii cei vechi n-aveauvoie să pronunţe numele dumnezeului lor! Iubesc poporulromânesc fără a iubi pe semidocţii şi superficialităţile sale"(Din manuscrise, Opere, vol. IX, pp. 459-460).
Ion Luca Caragiale: "Noi, românii, suntem o lume în care,dacă nu se face ori nu se gîndeşte prea mult, ne putem mîndrică cel puţin se discută foarte mult." "Elementele de succes: măgulirea tuturor ideilor şi formulelorpopulare, pe care oricine le aplaudă automatic, sau prin imitaţie,precum: tinerimea română, economia română, femeia română,ţăranul român, muncitorul român, regatul român şcl., şcl. - îngenere fraza goală, declamaţia şarlatanească, lătrătura patrioti-otică, naţională, română - cu un cuvînt, moftul..."
"M-am exilat şi atîta tot. Aerul aici îmi prieşte, sunt mulţumit cuai mei şi nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia suntvirtuţi, iar munca şi talentul viţii demne de compătimit."
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 4
parte din tagma inamicilor României şi poporului român,
ca şi vechea, pravoslavnica nomenklatură de la Kremlin.
Spre disperarea lor, DREPTURILE poporului român au
fost scrise cu sânge şi nu doar cu cerneală, pe fronturi ex-
terne şi interne, de la apariţia statelor române pâna la
fireasca lor Unire din 1918 şi, ulterior, cu sângele celui de-
al doilea război mondial şi cel vărsat pentru acapararea
puterii de către agenţii Moscovei, în execuţii sumare,
lagăre, închisori. Aşa cum o altă naţie urgisită, prigonită,
asasinată în Istorie pentru “vina” de a fi fost “altfel” decât
cei între care a avut şansa/neşansa să trăiască - mă refer
la poporul evreu – are DREPTUL să-şi cinstească şi je-
lească pierderile suferite pe nedrept şi are DREPTUL la o
patrie a ei, la fel şi poporul român are DREPTURI im-
prescriptibile asupra vetrei sale strămoşeşti, pe teritoriul
căreia să-şi cinstească morţii, să-şi practice cultura (fără
dileme şi fără ploconeli levantine, de genul celor făcute de
d-l Patapievici cu ocazia atârnării unei tinichele pariziene
– cei care i-au acordat-o au tărât fără să ştie în gossă re-
putaţia unui Ordin ce în trecut era rezervat valorilor auten-
tice, adamantine), datinile, fiinţa naţională.
Scriind, mai sus, de cerneala revărsată de subţirii noştri
telectuali antinaţionali, mondenii luptători post-decembrişti
în revistele, ziarele sau la televiziunile dispuse să le
împrăştie veninul biliar, avem în arhivele noastre sufi-
ciente materiale, de la condeie mult mai valoroase pentru
a le replica, de la Eminescu la Nicolae Iorga şi la Pamfil
Şeicaru, de la profesorul şi senatorul originar din Basa-
rabia, Ştefan Ciobanu, la semnatarii şi cei care au cola-
borat la emiterea protestului Societăţii Scriitorilor Ro-
mâni,din 1940, la ocuparea de către armatele bolşevice a
Basarabiei şi Bucovinei. Să-i amintim: Mihail Sadoveanu,
Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Ion Minulescu, Ludo-
vic Dans, Radu Gyr, N. I. Herescu, Corneliu Moldovanu, I.
G. Perieţeanu, Vasile Voiculescu, George Gregorian, Ion
Pillat, Victor Ion Popa, Al. C. Teodoreanu, Tudor Vianu,
Mircea Eliade, Ion Valerian!
_______
"Multe am învăţat de când trăiesc în mijlocul Europei civilizate -unde e dreptate la tribunale fiindcă este şi pe stradă - şi întretoate una mai ales, că omul trebuie să spună europeneşte, nugreco-ţigăneşte, ceea ce crede" (apud I.L. Caragiale, Desprelume, artă şi neamul românesc, ed. Dan C. Mihăilescu).
Emil Cioran: "În România, tipul omului inteligent şi unanimsimpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viaţa este unprilej de capriciu subiectiv, de exerciţiu minor al dispreţului, denegativitate superficială. N-am întîlnit om care să aibă o maislabă aderenţă la valori ca românul." "Nici un român nu se simte personal vinovat (...) dezertîndastfel de la responsabilitatea individuală" (Schimbarea la faţă aRomâniei).
A citit pentru dumneavoastră: Andrei Pleşu
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 105
situându-i la poluri diferite şi totuşi apropiate, în sensul
manifestării amândurora în câmpul creaţiei artistice şi
literare.
Adăpostit, la începutul vieţii sale müncheneze, de fostul
legionar Pană, evreul îndrăgostit de Italia care a fost
Jacob Popper, s-a întâlnit, la ultimul său domiciliu, cu vio-
lenţa inutilă şi gratuită de care a fost scutit în timpul vieţii,
a unei mânii primitive, distructive pentru tot ce este con-
siderat drept alogen.
La nici un an de la decesul său, aveam să citesc pe pa-
gina 5 a cotidianului italian Corriere della sera din 30
decembrie 1996: “Roma. O săptămână după celebrarea
unei slujbe pentru eliberarea lui Priebke1, vandalii au int-
rat în acţiune în cimitirul de la Prima Porta […] Mausoleul
familiei Molayem a fost înconjurat cusârmă de fier, parcă
pentru a aminti lagărele de exterminare şi între două
coloane centrale au atârnat o zvastică din lemn, pictată
auriu. Apoi s-au înverşunat asupra altor 14 morminte cu
steaua lui David […] au fost răsturnate pietrele funerare
în forma Tablelor legii cu numele Fiorentino, POPPER, Di
Consiglio, Sasson, Piazza, Habib, Greco, Dello Strologo,
Genah, Spizzichino, Sonnino, Mieli, Di Segni. şi încă o
stelă pe care abia dacă se poate citi o dată: oameni
obişnuiţi, înmormântaţi acolo, în primul rând, în 1995 şi
1996 […]”…
Cred că s-ar cuveni, cândva, un studiu serios, de dife-
renţiere sistematică, între nazism, fascism, falangism, an-
tonescianism şi legionarism. Fie doar şi din respect pentru
victime.
________________1. Erich Priebke, născut la 29 iulie 1913 în Henningsdorf,
ofiţer SS, a participat la împuşcarea, în Grotele Ardeatinice dinRoma, la 24 martie 1944, a 335 de cetăţeni italieni, dintre care57 evrei, de către Waffen SS. Luat prizonier de englezi, a fugitdin lagăr şi a trăit ascuns la familia sa, în localitatea Sterzing /Vipiteno, până în 1948, când, sub numele fals de Otto Pape areuşit să emigreze în Argentina. În 1995 a fost predat justiţieiitaliene mai întâi lăsat liber, apoi condamnat la 15 ani închi-soare. În 1998 a fost rejudecat şi condamnat pe viaţă. Datorităvârstei şi stării sănătăţii sale efectuează arestul la domiciliu.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 104
tot mă mai învolburează mâhnirea, văzând că acel pă-
mânt încă nu a încetat să fie ‘al uitării’ pentru poetul care
– în afară de Eminescu – cu mai multă patimă decât mulţi
alţi mânuitori ai lirei din România, l-a iubit şi l-a cântat.
Pe acest bard de pe ‘pământul uitării’ l-am numit când-
va celălalt Coşbuc. Sunt gata să propun şi azi această
formulă iubitorilor de poezie românească: cu specificarea
că odată cu el ni se dezvăluie în întregime adevăratul
Coşbuc, poet mare, român, european, care mai aşteaptă
încă să-şi ocupe locul meritat pe treptele cele mai de sus
ale Panteonului naţiei sale, din al cărei suflet neruptă
parte a fost şi pe veci va rămâne”.
…Deh, după aceste mărturisiri de dragoste ale lui
Jacob Popper pentru doi dintre cei mai naţionali poeţi
români, mie unuia îmi este greu să mi-l imaginez pe, ca
să-l parafrazez, celălalt Popper, în ipostaza în care saluta,
intrând în sala unei întruniri din anii ’50 cu pumnul ridicat
şi strigând “Trăiască tovarăşul Stalin”, scriind articole la
comanda puternicilor anilor respectivi în Viaţa româneas-
că, Flacăra, Scînteia, tot atât de puţin cât mi-l pot închipui
pe Alexandru Pană atârnând trupuri de decedaţi în cârli-
gele Abatorului sau trăgând cu pistolul, de pe motocicletă,
în prizonieri de etnii sau credinţe politice diferite, femei,
copii şi bătrâni, de-a valma...
Mai uşor mi-l imaginez pe Jacob Popper după “epu-
rarea” din 15 septembrie 1958 de către Beniuc şi un co-
mitet restrâns, a unei părţi (devenită incomodă după dis-
trugerea Societăţii Scriitorilor cu 9 ani mai devreme şi
transformarea ei în ce a fost Uniunea, până după 1989), a
Uniunii Scriitorilor, după trecerea la index, în acelaşi an, a
celor câtorva titluri de carte apărute până atunci, printre
care şi monografia despre Coşbuc. Mi-l imaginez mai de-
grabă aşa cum l-am cunoscut, în cele câteva luni de cola-
borare mai intensă, înainte de plecarea sa în Italia, la
Roma, unde avea să i se curme firul vieţii: în general
bine-dispus, amabil, amintind cu umor lipsit de încrân-
cenare despre conflictele sale cu Noel Bernard şi alţi an-
gajaţi ai Europei Libere, despre ‘meciul’ pe calea radio cu
Eugen Barbu, despre viaţa scurtă dar plină a bunicului
mort în Argentina. Bănuiesc că era deja marcat de sufe-
rinţa finală, chiar dacă n-o arăta, acoperind-o cu o
frenezie de lucru rar întâlnită la persoane de peste 70 de
ani, poate doar la sculptorul Pană, cel văzut de mine şi
Titu Popescu, la aceeaşi vârstă, mânuind cu dexteritate
oala de turnat bronz incandescent, grea de chintale, ca o
reprezentare vie a străvechiului Hefaistos…
Şi n-aş vrea să închei această prezentare fără să
observ o ciudăţenie a acestor destine, legate de epoca
trăită, de etniile şi religiile diferite, care i-au marcat diferit,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 5
Cetatea Hotinului, ctitorie a lui Ştefan cel Mare
Ne temem, însă, că talentul compilatoriu al vedetelor
noastre postdecembriste vor găsi din nou calea de a falsi-
fica întregul discursurilor, trunchiindu-le şi păstrând din
ele ceea ce li se potriveşte mentalităţilor lor de domni de
epocă “nouă” (care seamănă al naibii de mult cu cea
veche, începuta cu vreo 60 de ani şi ceva în urmă.
Reproducem mai jos, deci, un material mai recent, care
dă glas suferinţelor românilor capturaţi de sovietici cu
concursul lui Hitler şi-apoi al unor democraţi occidentali
care nu prea aveau idee unde se află România. O facem
ca să priceapă poate, şi “împăciuitorişii” noştri telectuali
sau mai puţin telectuali, dispuşi oricând la orice cedări şi
ruperi făcute pe spinarea poporului român viu, de azi, dar
mai ales peste mormintele înaintaşilor.
Radu BĂRBULESCU
Pe marginea tratatelor cuFederaţia Rusă şi cu Ucraina
Aşteptând cu toţii integrarea noastră în Europa şi în
NATO, şi fiind in preajma unui mare eveniment, pe cât de
deosebit şi delicat, tot pe atât de aşteptat, noi românii
herţeni, nord-bucovineni şi basarabeni, din ţară, conside-
răm că nu este acesta momentul cel mai potrivit pentru un
dialog prelungit cu acei vecini ai noştri cu care avem
multe probleme importante de tratat.
Faptul că din punct de vedere geografic am fost sortiţi
să trăim aici, laolaltă, nu înseamnă că în raporturile dintre
noi şi ei nu este destul loc pentru respectul ce ni-l dato-
răm, unii altora, ca şi pe care îl datorăm, împreună, res-
pectării istoriei, adevărului şi dreptăţii.
De aceea, orice concesie şi înţelegere de moment trebu-
ie să lase deschisă calea pentru noi discuţii viitoare mai e-
chitabile, care, printre altele, să capete calitatea de a
şterge din erorile grave care s-au facut prin tratatul înche-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 6
iat cu ucrainenii, în 1997, când noi, cu o uşurinţă condam-
nabilă, am dat tot şi n-am primit nimic, în timp ce vecinii
noştri n-au dat nimic şi au primit totul.
De exemplu, ar fi de amintit ucrainenilor, că nordul Bu-
covinei pe care l-au moştenit de la sovietici, n-a fost
niciodată, în trecut, al ruşilor, iar Ţinutul Herţa este un
pământ autentic şi dintotdeauna românesc, din vechea Ro-
mânie, care n-a fost prevăzut în pactul Ribbentrop-Mo-
lotov şi în care sovieticii, în 1940, au intrat şi l-au ocupat,
folosind forţa militară. Ar fi, de asemenea, de amintit
ucrainenilor că şi Insula Şerpilor, pe care o pretind în
prezent, cu atâta ardoare, a fost încredinţată României,
prin Tratatul de Pace de la Paris, din 1947, iar sovieticii
şi-au însuşit-o pe baza unei "chitanţe de mână", aşa cum a
fost considerat de istorici procesul-verbal care s-a încheiat
atunci, chiar pe Insulă.
Pe de altă parte, în problema restituirii tezaurului nostru
de la Moscova, s-ar cuveni să le amintim ruşilor, că, aşa
cum înţeleg să se achite onorabil faţă de Germania, de
datoria pe care fosta URSS a făcut-o prin împrumutul luat
de la fosta RFG, ar putea să facă şi faţă de noi un ase-
menea gest, înapoindu-ne ceea ce este al nostru. Noi, o
ţară mai mică, nu ne-am permis să rămânem datori
Suediei, căreia ne-am hotărât să-i achităm o datorie făcută
cu multe decenii în urmă.
O mai mare dreptate, o mai bună înţelegere între popoa-
re şi o pace mai trainică, spre care se pare că se îndreaptă
astăzi întreaga Europă, nu poate pleca de la abuzuri şi nu
se poate baza pe modelele ruşinoase pe care le-au
imaginat şi le-au preconizat, cu decenii în urmă, regi-
murile totalitare de tristă amintire, care au dus, împreună,
la pierderea a milioane şi milioane de vieţi omeneşti.
Prof. dr. doc. Ion GHERMANpreşedinte al Societatii Culturale "Ţinutul Herţa"
Chişinău
Generali şi ofiţeri superiori de armată şi poliţie s-au
întors împotriva preşedintelui moldovean Voronin, pe
care îl acuză de uzurparea puterii în stat şi de
maltratarea tinerilor după protestele violente din 7
aprilie. La rândul lor, preoţii spun că mai multe fete
care au fost arestate după protestele din aprilie au
mărturisit la spovedanie că au fost violate de poliţişti.
Presa de la Chişinău a scris că cel puţin trei tineri au
murit după ce au fost maltrataţi de poliţie. Procura-
tura respinge acuzaţiile.
La două zile după dezlipirea lui Marian Lupu de
Partidul Comuniştilor, partidul de guvernământ pri-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 103
cu un apolog şi o veşnică pomenire”, Bucureşti, 1991),
Ghitare cu ghimpi (antologie internaţională de “parafraze,
tălmăciri, interpretări din lirica contestatară”, Bucureşti,
1993), Momentul adevărului (“prospectări critice”, Sibiu,
1994), Focul de pistol al lui Settembrini (“pagini regăsite
din ’Condica unzui uşer’, eseuri”, Sibiu, 1995) şi Celălalt
Coşbuc, monografie critică (Sibiu 1995), carte care de-
monstrează abnegaţia cu care Jacob Popper şi-a angajat
fiinţa întru elucidarea operei poetului, într-un arc de timp
de aproape 40 de ani. Explicaţia acestei apropieri a lui
Jacob Popper o găsim în Post scriptum-ul apărut la
paginile 10-11 din volumul publicat de editura sibiană
Imago:
“…Cu vreo 30 de ani în urmă, m-am întâlnit într-o după
amiază de octombrie, pe una din străzile învecinate Aca-
demiei Militare din Cotroceni, cu vecinul meu de cartier,
profesorul Şerban Cioculescu. După o preumblare peri-
patetică de vreo două ore, am ajuns în faţa casei sale,
unde oprindu-ne, Cioculescu m-a întrebat: ’Şi acum spu-
ne-mi, dar ştii, sincer!… Ce ţi-a venit să te ocupi, tocmai
dumneata, de Coşbuc?’ Luat pe nepregătite, n-am ştiut ce
să răspund. Mai bine zis, n-am îndrăznit să răspund.
Astăzi îndrăznesc... Voi reaminti mai întâi că în anul 1891,
când şi-a dat demisia din funcţia ce o deţinea la Ministerul
Instrucţiunii, Coşbuc a fost o vreme redactor la Lumea
ilustrată a lui Ignatz Herz. În această calitate, el a instituit
un concurs “pentru cea mai bună amintire despre Ion
Creangă”. Premiul de “un napoleon” (douăzeci de lei aur)
l-a câştigat un student de la Iaşi, fost elev al marelui
humuleştean, care semna cu pseudonimul ‘Properţiu’…
Se cuvine să precizez că numele adevărat al acestuia
era Isac Popper şi că el este părintele meu… […] Nu
consider că se cuvine să stărui aici asupra întortochea-
telor meandre ale drumului la capătul căruia mi-a fost dat
să descopăr nepreţuita moştenire lăsată nouă de acest
poet, ceea ce nu încetează să mă mire astăzi – acesta
este adevărul! – în aceeaşi măsură în care-l mira pe
Şerban Cioculescu acum mai bine de treizeci de ani. De
ce, după ce îmi formasem gustul pentru poezie la şcoala,
pe care n-am încetat s-o frecventez, a lui Baudelaire,
Rilke şi Nerval, a lui Apollonaire şi Mallarmé, Ion Barbu şi
Arghezi, m-am constituit herald al bardului lui Fulger şi
Zamfirei, al idilelor şi cântecelor de răzvrătire, precum şi
al altor poeme de prim ordin, cele mai multe scrise de
Coşbuc în anii de după 1900, ani de bătrâneţe timpurie,
dar nu de veştejire a talentului său, asupra cărora totuşi
nici un critic nu binevoise până atunci să-şi plece
privirea? Nu cumva mă înşelasem eu, înmulţind numărul
caratelor hărăzite lor de Muză?Iată că, după ce m-am
desprins de mai bine de jumătate de veac de pământul
care le-a zămislit, tot mă mai simt pătruns de vraja lor şi
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 102
care a fost stins incendiul, infiltrându-se în interior, a con-
tribuit la degradarea progresivă a imobilului.
În 1990, actualul conducător al Bisericii Ortodoxe Ro-
mâne, Preafericitul Daniel, fost Mitropolit al Moldovei şi
Bucovinei, în baza actului de donaţie făcut de Ecaterina
Sturza, reînfiinţa mânăstirea Miclăuşeni şi mai apoi, în
2001, readucea sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei şi
Bucovinei castelul şi domeniul Miclăuşeni.”
Revenind la Jacob Popper, al cărui destin, ca, de altfel
şi cel al lui Marian Popa, cel care îl acuză de vandalism
cultural, sub povara unor diverse animozităţi, s-a “bucu-
rat”, mai ales după apariţia volumului În culisele Europei
Libere, în 1992, de inamiciţia ardentă a multora dintre
angajaţii Europei Libere care l-au agreat, necritic, pe fos-
tul director al secţiei româneşti şi care, pentru a-şi asuma
ceva din tragicul dispariţiei premature a lui Noel Bernard
şi-a altor personalităţi de frunte ale radioului, susţin teoria
complotului Securităţii – teorie pe care în capitolul “Mor-
locii” din cartea sa, Jacob Popper o tratează cu mult
umor. În 1994, înainte de Târgul de carte de la Bucureşti,
având în vedere că editorului Culiselor, Victor Frunză îi
era imposibil să producă în timp util adenda În culisele
culiselor Europei Libere, ce conţinea reacţiile, pozitive şi
negative, la lucrarea de bază, Jacob Popper a apelat dis-
perat la serviciile micii mele edituri pentru a-i culege şi
tipări broşura. Am făcut-o, bineînţeles, ne-având nici ran-
chiuni, nici adversităţi de nici un fel, faţă de autorul căruia,
între timp, îi citisem romanele Omul şi umbra (1992),
dedicat lui Galileo Galilei şi Estrellita şi Regele Ţării de
Foc (1993), dedicat memoriei bunicului său, Julio Popper
aventurier de talie mondială, inventatorul unei maşini de
spălarea aurului, creatorul unei armate proprii cu care şi-a
alungat inamicii din Ţara de Foc, decedat prematur, în
condiţii neelucidate… Aveam, bineînţeles, să fiu confrun-
tat cu reacţia veninoasă a lui Victor Frunză, când şi-a
văzut editura cadorisită cu o lucrare pe care nu pusese
nici mâna, nici altceva. M-am scuzat pentru cadou, atunci,
acum adaug un “Dumnezeu să-l odihnească” şi celui care
a fost Victor Frunză, disidentul veritabil, pornit adică din
interiorul PCR şi ajuns adversar al comunismului, autorul
remarcabilei Istorii a stalinismului în România, candidat
”învins de structuri” (e cam singurul citat remarcabil din
cariera politică a lui Emil Constantinescu) în 2005, la
alegerile pentru funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor
din România, câştigate de Nicolae Manolescu.
Se adaugă operei antume, în limba română, a lui Jacob
Popper povestirea Iliuţă în ţara Soarelui (Bucureşti,
1951), George Coşbuc (monografie critică, Bucureşti,
1957), Pe ring cu Eugen Barbu (“dispută în şase runde,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 7
meşte o nouă lovitură de imagine în prag de cam-
panie electorală: generalii Victor Catană, Anton Ga-
murari şi Valeriu Troienco şi câţiva ofiţeri superiori
de armată şi poliţie i-au adresat un apel în care îi cer
comunistului Voronin să-şi dea demisia din toate
funcţiile publice şi îl acuză de uzurparea puterii în
stat. Generalul ANTON GAMURARI despre cei care
au stat în spatele protestelor violente din 7 aprilie:
“Când nişte colegi de-ai noştri s-au ridicat la eta-
jele din Parlament au găsit acolo deja pregătite acele
roţi de cauciuc cărora să li se dea foc, hârtiile care
au fost aruncate pe geam erau pregătite. Persoanele
care lucrează în aceste structuri au spus că arhiva
Parlamentului a fost scoasă de sub bătaie cu două
săptămâni înaintea acelor evenimente, cabinetele au
fost deschise şi safeurile la fel. Ceea ce s-a în-
tâmplat ulterior - torturarea băieţilor care erau prinşi
pe străzi, faptele acelea când veneau în instituţiile de
învăţământ şi îi prindeau ca pe ţâstari pe acei copii
şi îi duceau la închisoare - ordinul pe care l-au primit
aceste instituţii a fost dat de un singur om: Acesta
este preşedintele republicii Vladimir Voronin”.
Generalul Valeriu Troienco l-a acuzat pe liderul
comunist de faptul că “gestionează ţara ca pe o gos-
podărie personală”. (...) “Cupa răbdării s-a umplut şi
deja dezacordul oamenilor se revarsă în nemulţumiri
care trec de limita Codului Penal”, a spus Troieco.
Şi slujitorii bisericii s-au ridicat împotriva nedrep-
tăţii regimului comunist. Preoţii au ajuns să meargă
benevol în faţa instanţei şi să garanteze cu propria
persoană că Sergiu Mocanu, acuzat de organizarea
dezordinilor în masă pe data de 7 aprilie nu va fugi
nicăieri dacă va fi cercetat în stare de libertate. Pă-
rintele Pavel Borşevschi a mărturisit ieri detalii şo-
cante despre abuzurile poliţiei după evenimentele
din 7 aprilie: “Dacă cineva este vinovat într-adevăr
de ceea ce s-a făcut cu tinerii noştri - au fost batjo-
coriţi, maltrataţi... La biserică am avut la spovedanie
fete violate pe care nu le mai putem aduce la sănă-
tatea mentală pe care au avut-o. Pe ele nu le-a vio-
lat Sergiu Mocanu, ci poliţiştii”.
Cu toate acestea, organele de anchetă continuă să
acuze liderii opoziţiei de organizarea violenţelor din
aprilie. Bunăoară, vicepreşedintele PL, Dorin Chir-
toacă, primar de Chişinău, a fost invitat la Procu-
ratură, împreună cu avocatul, pentru a i se înainta
oficial învinuirea de organizare a dezordinilor în
masă pe data de 7 aprilie.
Preşedintele în exerciţiu, Vladimir Voronin, i-a acu-
zat pe liderii opoziţiei de tentativă de lovitură de stat
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 8
- acuzaţie intens mediatizată de presa pro-comunistă
deşi nu există nici o sentinţă pronunţată în acest
sens.
Vitalie CĂLUGĂREANU, Deutsche Welle
Roşca va scoate vizele impuse pentru români
Vicepremierul Iurie Roşca, liderul Partidului Popular
Creştin Democrat, a declarat miercuri seara, în cadrul
emisiunii „Epicentru“ de la EURO TV că relaţiile diplo-
matice şi politice dintre Republica Moldova trebuie în mod
urgent aduse pe făgaşul normalităţii.
Proaspătul vicepremier a afirmat că este necesar ca, într-
un viitor cât mai apropiat, să fie identificată o formulă de
dialog constructiv cu autorităţile române, astfel încât să fie
depăşite discordanţele apărute, în special, în ultima
perioadă, între Chişinău şi Bucureşti. Totodată, Iurie
Roşca s-a pronunţat pentru revizuirea ordonanţei emise
de Executivul moldovean privind impunerea vizelor pentru
cetăţenii români care doresc să treacă hotarul Republicii
Moldova. În aceeaşi ordine de idei, liderul creştin-demo-
crat s-a pronunţat în favoarea desemnării, cât mai curând
posibil, a unui nou ambasador al României la Chişinău.
Menţionăm că aceste declaraţii au fost făcute în aceeaşi
zi în care Iurie Roşca a depus jurământul în calitate de
viceprim-ministru.
Precizăm că Iurie Roşca a fost desemnat în această
funcţie prin decretul preşedintelui în exerciţiu al Republicii
Moldova, Vladimir Voronin. În cadrul Guvernului, Iurie
Roşca este responsabil de coordonarea activităţii privind
realizarea de către Guvern a prerogativelor în domeniul
asigurării legalităţii, în special privind respectarea drep-
turilor şi libertăţilor cetăţenilor, menţinerea ordinii publice
şi combaterea criminalităţii, inclusiv a corupţiei, traficului
de fiinţe umane şi migraţiei ilegale, precum şi în domeniul
asigurării securităţii şi capacităţii de apărare a ţării. Tot-
odată, el este responsabil de coordonarea activităţii Mi-
nisterului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Ministe-
rului Justiţiei, Centrului pentru Combaterea Crimelor Eco-
nomice şi Corupţiei, Serviciului Vamal, Serviciului de
Grăniceri şi a Agenţiei Rezerve Materiale, Achiziţii Publice
şi Ajutoare Umanitare. Iurie Roşca mai este responsabil
de asigurarea conlucrării Guvernului cu organizaţiile ne-
guvernamentale care activează în domeniul protecţiei
drepturilor şi libertăţilor omului, combaterii corupţiei, trafi-
cului de fiinţe umane şi migraţiei ilegale, precum şi cu alte
organizaţii din domeniu.
Sergiu PRAPORŞCIC Flux, 18.06.09
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 101
tul marxist” Jacob Popper pentru distrugerea colecţiei de
cărţi şi documente din castelul familiei Sturza de la Miclă-
uşeni. Căutând să aflu mai mult despre faptul respectiv,
am reuşit să găsesc, în săptămânalul Ieşeanul, un bine
documentat articol din 28 iulie 2008, semnat de Ioana
Cioflâncă, intitulat “Tumultoasa poveste a Castelului de la
Miclăuşeni”, din care citez:
“Dacă soarta a fost blândă cu acest castel în Primul
Război Mondial, în cel de-al doilea lucrurile s-au schimbat
în detrimentul reşedinţei boiereşti. În 1944, Ecaterina pă-
răseşte castelul, din cauza frontului prea apropiat, refu-
giindu-se departe de acesta. Autorităţile i-au propus eva-
cuarea bibliotecii, care cuprindea 60.000 de cărţi valoroa-
se, multe din ele fiind ediţii princeps sau rarisime.
Ecaterina a refuzat iniţial, apoi a predat Episcopiei Ro-
manului două inventare ale bibliotecii, care au fost apoi
luate de Securitate. În iarna 1944-1945, coloanele de pri-
zonieri nemţi au staţionat în castelul de la Miclăuşeni. În
această perioadă, cea mai mare parte din colecţiile cas-
telului, cărţile, piesele de mobilier au fost furate de soldaţi.
Castelul a fost devastat. Multe dintre cărţile valoroase au
fost folosite de soldaţi drept combustibil şi arse în sobe,
alte volume au fost vândute chiar de către paznicii cas-
telului unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folo-
site pentru împachetarea mărfurilor.
Din cărţile care au mai rămas, o parte au fost luate de
Jacob Popper şi Jean Ackerman, cu un camion al Apărării
Patriotice, în scopul de a le proteja. Volumele strânse de
aceştia au fost, o parte, depuse la sediul ARLUS din Iaşi,
a doua parte au fost vândute Bibliotecii Centrale Uni-
versitare şi a treia a luat drumul Occidentului. Restul
cărţilor şi manuscriselor rămase au fost donate de Eca-
terina Episcopiei Romanului”.
Destinul ulterior al castelului de la Miclăuşeni este atât
de interesant încât îmi permit să întrerup cu un nou citat
aceste rânduri destinate memoriei lui Jacob Popper, fără
a aprofunda acuzele lui Marian Popa.
“Rămasă fără moştenitori pentru moşia de care era atât
de ataşată, Ecaterina o donează prin testament Episco-
piei Romanului, în scopul înfiinţării unei mânăstiri de
maici. După moartea sa în 1953, castelul a avut cele mai
ciudate destinaţii. A fost depozit militar de explozibil, casă
de odihnă pentru copii, iar din 1960 până în 2001, şcoală
pentru copii cu deficienţe mintale grave. În perioada
comunistă, mansarda castelului devenise unul din locurile
secrete unde petreceau adeseori membrii de partid sau
copiii acestora. Pe data de 23 decembrie 1968, în urma
unei astfel de petreceri, mansarda castelului a ars. Focul,
care a pornit, se pare, de la o ţigară lăsată aprinsă, a
distrus ultimele mobile originale ale castelului, depozitate
la mansardă alături de alte materiale inflamabile. Apa cu
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 100
de către comunism. Încredinţat că directorul de atunci al
secţiei româneşti a REL, Noel Bernard, contravine liniei
directoare trasate de Congresul SUA şi integrează în
propaganda anticomunistă elemente ale extremelor de
stânga şi dreapta româneşti, Popper protestează, emisiu-
nea pe care o conducea, 'Tribuna liberă' este suspendată
în 1973 de Noel Bernard, ca represalii, iar în 1980 Jacob
Popper părăseşte postul de radio, lăsând în urmă ad-
versari scoşi din sărite, dacă nu chiar duşmani de moarte.
Inamiciţia a durat până la decesul autorului (dacă nu cum-
va se prelungeşte şi după, cum par să indice ceva sem-
ne) înteţită, bineînţeles, de apariţia, în 1992, la editura
Victor Frunză (alt specialist în creerea de animozităţi), a
volumului ”În culisele Europei Libere” şi purtată de
inamicii autorului cu metodele încercate şi pe alţii:
“complotul tăcerii“ (din partea celor care nici n-ar fi ştiut
să-şi articuleze “oprobiul“), sau atacurile din presă (din
partea celor pişcaţi mai tare de peniţa lui Popper). Astfel,
Jacob Popper a mai reuşit o performanţă, în afară de
aceea a peregrinăriui sale eliptice, demnă de un Badea
Cârţan, prin spaţiul latin: A reuşit să se facă neiubit atât
de culturnicii din ţară, cât şi de presupuşii ”moguli” ai anti-
comunismului, din afara ei. Doar câteva persoane şi rev-
iste din exil (Victor Frunză, George Ciorănescu, Titu Po-
pescu şi subsemnatul, Apoziţia şi Observator-München)
şi-au manifestat, sporadic, independenţa faţă de opinia
unanimă, îndrăznind să publice despre Jacob Popper şi
de Jacob Popper, chiar cu riscul represaliilor de rigoare,
din simplul motiv că, mai întotdeauna, ceea ce scria
Jacob Popper venea dintr-un talent antrenat, antrenant şi
adesea sclipitor.”. ..
L-am cunoscut pe Jacob Popper tot la Apoziţia. Citi-
sem, odinioară, dintre cărţile publicate înainte de plecarea
sa din ţară, romanul Taina albă (1956), ce-l are ca
personaj pe Emil Racoviţă şi ca subiect călătoria acestuia
în Antartica, pe “Belgica”.
I-am apreciat verva cu care şi-a apărat înaintea lui Ion
Negoiţescu propria viziune asupra lui George Coşbuc –
poet modern -, în celebra întrunire a Apoziţiei, la dispă-
ruta, din păcate, Haus der Begegnung, pe care avem
şansa să o revedem astă seară, înregistrată fiind pe
video. Şi din această cauză - dat fiind că ambii prota-
gonişti s-au supărat… pe cenaclu! – relaţiile personale au
rămas la nivel sporadic. Nu i-am citit articolele din Scîn-
teia etc., de orientare proletcultistă, marxistă, pentru că, la
vârsta de vreo 11 ani, câţi aveam când el a părăsit
România, nu prea aveam în familie cititori de Scînteia,
aşa că nu pot aprecia cât de distructive or fi fost la
vremea lor pentru cultura română. În a sa Istorie a litera-
turii române de azi pe mâine. 23 august 1944 – 22 de-
cembrie 1989, criticul Marian Popa îl acuză pe “proaspă-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 9
Procesul comunismului
Dezamăgirile dosarului de Securitate
În cartea mea de radiogra-fiere a primului an de exil, Unan cât o speranţă (München,1989), am menţionat şi primamea întâlnire cu Adrian Mari-no, după ce am rămas în Ger-mania, şi ce mi-a relatat dânsulcu acest prilej: „În august, aapărut în Tribuna recenzia meala ultima dumitale carte. Pestecâteva zile, primesc un telefonde la redactorul-şef al revisteila care ai lucrat. Zice, tăios: Aivăzut ce ne-a făcut prietenul dumitale? Îi răspund: Fiecaredoarme cum îşi aşterne. Şi i-am închis, nervos, telefonul”(pag. 160). Adaug acum că acest telefon dat lui AdrianMarino venea dintr-o panică şi suspiciune care încercau săse disculpe: se ştia că telefonul redacţiei era ascultat deSecuritate şi redactorul-şef voia să se ştie că înfiereazăcazul, că nu este cu nimic amestecat în decizia mea de anu mă întoarce în ţară, că – mai mult – se dezice total deacest act. Altfel, nu ar fi avut nici un sens să dea telefon laCluj şi să-l facă pe Adrian Marino autor moral al plecăriimele difinitive din ţară, numai în urma faptului că a pu-blicat în Tribuna o recenzia favorabilă cărţii mele – o mo-nografie Caracostea – apărută în librării simultan cu hotă-rârea mea de a rupe definitiv cu raiul comunist. Atunci,despre această recenzie nu aveam habar, deci nu putea săinfluenţeze cu nimic rămânerea mea.
După 1990, am aflat, mai direct, mai indirect, circulcare s-a făcut cu ocazia excluderii mele din partid (ca lu-crător în presă, eram obligat să îndeplinesc şi formalitateaadeziunii). Lătrătorii din oficiu şi-au făcut numărul vigi-lent şi cu această ocazie, delimitându-se vehement de fos-tul lor coleg care a ales libertatea, ieşind cu riscurile pecare le-am luat în piept din închisoarea numită RomâniaSocialistă. Ştiindu-i pe clănţăii vigilenţi, sunt convins căîncercau să-şi mascheze teama din suflete că ar putea fi, larândul lor, suspectaţi de cine ştie ce simpatii neconformedoctrinar, din moment ce înainte se purtaseră prietenos cumine. Teama de a-şi pierde scaunul şi poziţia le-a mane-vrat disimularea în vehemenţă punitivă. La care se adaugălaşitatea caracteristică, remarcată şi de alţii ca făcând par-te din specificul naţional după o jumătate de secol depervertire comunistă intensă.
Dar, surpriză pentru mine: citindu-mi dosarul întocmitde Securitatea din Sibiu, lipseşte declaraţia de atitudinejustă a redactorului-şef al revistei Transilvania, cel cetelefonase, din proprie inţiativă panicată, la Cluj, ca să seafle la Sibiu că se dezice vehement de gestul meu, ca şideclaraţiile lătrătoare ale unor colegi cu care mă aflasemînainte în relaţii normale de prietenie. Să nu se fi înghesuitei să-şi lase şi în scris adeziunea lor fermă la principiile
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 10
partidului? O logică elementară dezice această supoziţie.Mult mai apropiată de teama lor se află o altă acţiune:aceea de a-şi scoate declaraţiile lor din dosarul meu de laSecuritate, în perioada 1990-1993, când dosarul meu afost micro-filmat, deci având vreme destulă ca să-şi facăpierdute urmele laşităţii lor nevolnice.
Numai politrucul Comitetului judeţean de cultură, Al.Gătej, nu a mai avut această grijă, luat de valurile răstur-nărilor produse, care l-au lăsat fără obiectul muncii lui, şiîn tratarea acestei frustrări cu doze de alcool mereu spo-rite. Am citit în raportul acestuia, cu satisfacţie de dataaceasta, că nu a reuşit să schimbe atitudinea soţiei mele dea mă urma. Raportul lui nu este îmbălsămat cu scenariiimaginare, care în alte cazuri produceau praf de aruncat înochii şefilor securişti. Fire terestră şi mărginită, el s-a păs-trat astfel şi în raportul dat Securităţii. Doar că prostia nuscuză nimic, nici chiar propria ei existenţă.
În rest, dosarul cuprinde mai multe adrese administra-tive: că v-am trimis, că am primit; o declaraţie ilizibilă aunui pensionar cu semnătură alambicată, pe care nu amreuşit s-o descifrez, dar care era conştiincios îndosariată,două declaraţii care par că nu mă privesc, semnate deAlexandra şi Gabriela, care nu ştiu cine vor fi, nici dacănumele lor sunt adevărate sau false. Un alt anonim aducela cunoştinţa Securităţii ceea ce ea ar fi voit să audă: căintelectualii din Sibiu sunt cu toţii revoltaţi de gestul meu,pe care-l înfierează în discuţiile dintre ei.
Şi totuşi, în ciuda aspectului dezolant prin neprofesio-nalism, al întregului (cât a rămas) dosar, ceva din el mi-areţinut atenţia. Ofiţerul care răspundea şi de revista Tran-silvania, Mircea Şchiopoaie (care, după 1990, a fost pro-tagonistul unui scandal privid aducerea din Germania aunor reziduuri radioactive şi depozitarea lor la margineaSibiului), a înaintat eşaloanelor superioare un plan conce-put de el pentru compromiterea mea. În acest plan se pre-vedea că „a fost pregătit în vederea rămânerii în străină-tate”, prin urmare „vom lansa zvonul că T.P. ar fi rămas înexterior cu acordul organelor de stat”. Pentru a fi credibil,se menţionează că T.P., în anul 1987, anul rămânerii lui înR.F.G., avea publicate în ţară opt cărţi, or acestea nu ar fiputut să apară fără „acordul organelor de stat”, deci era„pregătit” pentru rămânerea în străinătate. Îmi imaginezcâţi colegi de exil ar fi muşcat cu voluptate din aceastămomeală, dacă „organele” ar fi apucat s-o lanseze, numaică a intervenit anul 1989. Conştiinciosul căpitan dă şisoluţia răspunderii ierarhice, pe linia serviciului lui:„cazul urmând să fie luat sub controlul Direcţiei I”.
Era, însă, prea târziu...
Titu POPESCU
În numărul viitor: Radu Bărbulescu: Dintr-undosar conex de urmărire al Secu: părţi din bio-grafia mea... transcrisă după... “ureche“
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 99
trece pe la spital... Aveam să-i revăd doar trupul lumesc
depus în cele patru scânduri, locuinţa ultimă a tot ce a
trecut prin lumea asta în formă bipedă, oameni sau
neoameni.
Şi totuşi: de când a plecat dintre noi, ar fi trebuit să
urmărim cu mai multă atenţie norii. Şi când ni se pare că
unii dintre ei, mai furtunoşi, întruchipează un chip de poet,
de muzician sau un armăsar, să ne închipuim că, undeva,
sus, sculptorul toarnă mai departe, în cea mai densă
materie a Paradisului – aburul – noile lui lucrări, pentru
expoziţia comandată de Atotputernicie.
Un ultim cuvânt, pour la bonne bouche, legat de ur-
mătorul portret şi apropos de prezumate antisemitisme: la
venirea în Germania a lui Jacob Popper, legionarul
Alexandru Pană l-a găzduit, pentru câteva săptămâni, la
el acasă, pe autorul şi jurnalistul evreu prin naştere şi
marxist prin jocul eonilor. Poate fiindcă între spiritele
superioare primează talentul şi creativitatea, ca factori de
comuniune şi nu stricăciunea ideologică integralistă, ca
factor de segregare. O poziţie aproape de neregăsit în
societatea românească de azi.
JACOB POPPER: UN TALENTDERANJANT, … FĂRĂ FRON-TIERE…
Despre Jakob Popper (Bucureşti, 30.05,1921 – Roma,
12. 02. 1996), cum scriam în obituarul din Observator-
München, anul IX, nr. 1-2, Ianuarie – Iunie 1996:
“…puţini sunt cei dintre cei care au ceva de zis în lumea
literelor şi jurnalişticii româneşti s-au încumetat să-şi arate
deschis simpatia, fie pentru operă, fie pentru om. Fire
pasională, polemică şi iscoditoare, egalată doar de
pasiunea sa pentru cercetarea amănunţităa unor vieţi din
timpuri apuse, omul Popper a dat naştere la dispute
aprige, reuşind să devină, dintr-un adept sincer al stângii
comuniste, un “eretic” al dogmei şi, după plecarea sa în
străinătate, în 1964, redactor la postul de radio ’Europa
liberă’, unde se angajează în dezvăluirea, de la nivelul
informaţiei libere şi cinstite, a falsurilor comise în cultură
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 98
ruta pământul amar al Patriei! Să mă lase în pace istoricii
– inclusiv cei litarari -, geografii, multiplicatorii şi creatorii
de opinie creaţi de şcolile de partid şi de stat, ne-au
mâncat peste o jumătate de secol (o viaţă de om!), eu
rămân la concluzia că neo-pseudopostelita asta trebuie
să ajungă acolo unde i-a fost locul: lada de gunoi a Istoriei
sau în Istoria bolşevismului.
În ce priveşte prietenia cu Alexandru Pană, a fost, si-
milar căsniciilor fericite, o prietenie nelipsită de crize. Nea-
vând personal nimic de a face cu ritualurile şi idealurile
legionare – mă mulţumesc şi acum să împart lumea
înconjurătoare în câteva categorii, dat fiind că o viaţă nu-ţi
ajunge să faci prea multe distincţii: oameni buni/răi, sim-
patici/nesimpatici, artişti/pseudoartişti, neifosoşi/ifosoşi,
de valoare/fără valoare, oameni cu respect de lege/cri-
minali, comunişti, foşti sau actuali / necomunişti şi antico-
munişti, exilaţi / neexilaţi, profitori/ idealişti, indiferent de
rasă, naţiune şi credinţă religioasă, atâta vreme cât mi le
lasă pe-ale mele în pace – ne-am ciondănit câteodată, cel
mai grav fiind o discuţie telefonică în care, fiindcă
găsisem în ziarele germane ale vremii câteva acuzaţii la
adresa lui Alexandu Ioan Cuza, am vrut să-l informez
asupra lor. Cuza fusese debarcat şi telegramele de presă
ale vremii relatau despre lovitura de stat, când Cuza venit
de prin budoarul prinţesei Obradovici, a fost întâmpinat de
gărzi care pactizaseră cu... “loviluţia”. Urmau detalii (zâm-
biţi, vă rog!) despre cuzistul Ministru al Poştelor (fost chel-
ner, şomer, din Dresda), în locuinţa căruia fuseseră găsite
timbre de zeci de mii de lei, despre Ministul cuzist al
Poliţiei, Marghiloman, în locuinţa căruia fuseseră găsite
bijuterii (zâmbiţi!) furate din casele protipendadei, precum
şi (în presa germană a vremii!) o întrebare clară: (surâdeţi
încă o dată): "cum a reuşit Cuza, în câţiva ani de domnie,
la un salariu de 40.000 de lei /anual să aibă depuneri de
1.000.000 plus câteva “moşioare”, inclusiv în Franţa?"…
Replica sa, patriotică, desigur, a fost: “Cum? Dumneata
vrei să faci din Cuza, simbolul cel mai luminos, cel mai…
Nu mai stăm de vorbă”… Şi, doi ani, până la vizita lui Emil
Constantinescu, atunci biet catindat la funcţia de Preşe-
dinte al României, la München, nu ne-am mai întâlnit şi nu
am mai conversat! Atunci, însă, când figura cea mai
luminoasă a României postdecembriste (habar n-aveam
că era vorba de cel ce avea să devină, curând “Ţapul”,
cea mai penibilă apariţie politică a României după 1989) a
venit să ceară bani ca să se poată reîntoarce în România,
ne-am revăzut, sărutat şi am redevenit, în conversaţii şi
întâlniri, aceiaşi vechi şi de nădejde prieteni, poate cu
simboluri ceva mai puţin luminoase, dar totuşi pe teren de
spiritualitate românească.
Când, în ianuarie 1998, m-a sunat explicându-mi trata-
mentul barbar căruia i-a fost supus, i-am promis că voi
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 11
Restauratio... ad integrum?
Alegerile din noiembrie, dar mai ales surprinzătoarea
coaliţie guvernamentală scoasă nu atât de afinităţile per-
sonale cât de interesele comune ale înlocuitorilor de politi-
cieni (Ersatzpolitiker) cu care trebuie să se necăjească în
continuare naţia româna, până se va trezi (oare?) din
somnul cel de moarte, lasă impresia că, pe Dâmbovitza,
Someş, Prut şi Târnave s-a reuşit, la peste 19 ani de la
jertfa tinerilor decembrişti, refacerea unităţii de nezdrun-
cinat a emanaţilor din MAN şi PCR, în aşa-zisul Parlament
şi în Guvern: o restauratio ad integrum.
Cauzele nu trebuie prea mult căutate: un sistem elec-
toral premeditat vicios, fraudulos, de capetele “juriştilor” e-
manaţi din facultăţile ceauşiste, permiţând fenomene
hilare (dacă n-ar periclita viaţa naţională), precum căpă-
tarea unui loc în parlamenteaua post 2008 cu 34 de vo-
turi, dar nepermiţând unor persoane de notorietate publică
largă să fie alese decât în “colegii” locale – parcă ar fi
vorba de alegeri comunale, şi nu de alegeri naţionale! -,
sila electoratului minţit şi mânjit de aceleaşi siluete stranii,
de peste şase decenii, corupţia mare, mijlocie şi mică, de
la vlădică la opincă, ce pare a fi paralizat total şi ireme-
diabil corpul ţării.
O vină nu tocmai mică îi revine şi intelectualităţii româ-
ne, mai ales a unei părţi a ei, subsidiară şi clientelară
puterii politice, cu vechi reflexe de supuşenie, opacă la
interesul naţional şi indiferentă la nevoile celui, care, în
cele din urmă, chiar dacă prin puterea interpusă, o hră-
neşte: amărâtul cetăţean român care-şi plăteşte impozi-
tele şi taxele şi-şi rupe de la gură pentru a sprijini uniuni
de creaţie, comisii prezidenţiale, institute culturale mai
mult sau mai puţin româneşti, reviste, edituri. Dacă am fi
într-adevăr răi, am putea afirma că, în definitiv nu-i nici o
deosebire între politicienii şi intelectualii români de azi:
mai toţi roade (poame?) ale învăţământului proletar dejist
sau ceauşist, fructe ale aparatului de partid şi de stat, cu
vechi funcţii în propagandă. În definitiv o mână se spală
pe alta şi mai multe mâini în lavaboul de valori fac de-a
dreptul bine, din afară privind deruta devine totală şi
oricare ins într-adevăr sincer interesat în soarta naţiunii şi
culturii române este tentat să-şi întoarcă faţa dinspre
teritoriul dintre Dunăre, Carpaţi, Tisa şi Prut (fiindcă acolo
se opresc nevoile de patriotism ale politicienilor şi telec-
tualilor… români… de azi) murmurând: ejusdem farinae…
Din fericire mai cunosc destui intelectuali de reală
valoare care să-mi infirme scepticismul, din păcate, toc-
mai ei, marginalizaţi sau auto-marginalizaţi în sistemul
egocentrist al emanaţilor, indiferent de grupă socială,
branşă economică, religie sau credinţă. Imaginii şubredei
burse bucureştene de valori economice, zbătându-se în
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 12
ghearele crizei, i se poate alătura cu încredere imaginea
acestei burse naţionale de valori intelectuale şi morale,
aflată de decenii, de peste jumătate de secol, în continuă
degringoladă - aurul calp al unora şi-al celorlalţi, stăm-
băria oferită drept brocat veneţian, tenişii chinezeşti vân-
duţi drept cizme de călărie, “zakuska” stradală pe post de
haute cuisine, chiar la Cotroceni (se cuvine să i se amin-
tească actualului locatar al imobilului, că monarhii Ro-
mâniei au avut valoroşi sfetnici atunci când şi-au creat
colecţiile de artă!), cu 10 Prăjini drept orchestră a Operei
Române şi cu Adrian Copilu’ Minune ca prim-solist…
În aceste condiţii nu este de mirare că, în cei 19 ani
trecuţi, şi ceea ce începuse să se înfiripe şi chiar
părea să se dezvolte în condiţii ostile, societatea
civilă, sub acţiunea concertată a presiunii politice şi-
a infiltrării continue cu sub-valori şi eminenţe cenuşii,
a devenit chiar mai puţin din ce era, pe măsură ce o
întreagă ciupercărie de ong-uri dubioase, subsidiate
şi stipendiate, agresive cu cei mici şi supuse celor
mari, care se dezvoltă, iau amploare, capătă rezo-
nanţe marţiale! Îmi vin aici, nu ştiu de ce, în minte,
definitoriu pentru mai toate domeniile de expresie
dâmboviţeano-someşene, versurile lui Arghezi din
Inscripţie pe o tobă: “Scula asta are mare căutare /
niciodată golul n-a sunat mai tare”... Radu Bărbulescu
CONFLUENŢEDin presa din România: titluri şi fragmente
“O ţară pentru Vadim şi Becali”
„Aproape zece la sută din cei care au votat duminică1
s-au lasat impresionaţi de sloganul tandemului Vadim-
Becali: "Doi creştini şi patrioţi vor salva ţara de hoţi".
Fără investiţii în afişe, clipuri publicitare şi călătorii prin
ţară, Vadim şi Becali au reuşit să revină în prim-plan,
mobilizându-i pe cei care nu mai cred în politicienii
serioşi, pe cei dezamăgiţi rând pe rând de Iliescu,
Năstase, Constantinescu, Băsescu. Potenţialul cuplului
Vadim&Becali este mare, fiindcă bazinul nemulţumiţilor
creşte o dată cu agravarea crizei. Guvernul PSD-PDL se
descurca din ce în ce mai greu, iar greva spontană a ce-
feriştilor ar putea fi doar începutul unor mişcări de stra-
dă mai serioase. Creşterea şomajului, scăderea salariilor
şi chiar întârzierea lor îi sperie pe oameni şi, cu cât e
dezastrul mai mare, cu atât Vadim şi Becali au maimulte
şanse să rămână pe val şi chiar să urce pe unul mai
mare. [...]“
Sabina Fati, România liberă, 11 Iunie 2009
1 Alegerile europarlamentare, Duminica 7 Iunie 2009.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 97
cu celelalte lucrări, basoreliefuri, statui la dimensiuni na-
turale etc., după plecarea sa în lumea celor drepţi…
Ah, furat de încercarea de a prezenta mobilurile şi
concepţia despre artă a sculptorului eram pe cale să ignor
omul, prietenul care mi-a însoţit, la München, aproape 16
ani, şi nu tocmai uşori, de viaţă. Ar fi, cred, o pierdere. Am
trăit, alături de omul Alexandru Pană momente de neuitat.
De pildă… de pildă serile lungi de discuţii, la el sau la
mine acasă, alături de o vrăbioară de vacă sau o limbă cu
măsline (excelent pregătită de Ileana), o sticlă de vin roşu
sau de Calvados Papidoux plus apa minerală de rigoare;
sau, o seară (după Apoziţia!), când, la închiderea fostului
restaurant Wienerwald de pe Frauenstrasse, cu alţi câţiva
prieteni (şi) artişti, decretam, între tarabele din Viktualien-
markt, la o sticlă restantă de bere, deschiderea Penner-
Clubului (clubul vagabonzilor – ca delimitare voioasă de
Pen Club) român, încheiată printr-un concert vocal arde-
leano-moldovenesc-bucureştean pe pustia de pietoni, la
ora aceea, Neuhauserstrasse, despre “oaminii buni”…,
“Ura! Si la grecu’!”, replică, tot după întrunirile Apoziţiei a
unei, sper, neuitate expresii bucureştene, “Ura! Şi la
gară!”…
În 1986, de Crăciun, am realizat împreună, Alexandru
(care a finanţat manifestarea), Ion Dumitru (care mi-a
oferit 2 zile libere de la editură) şi cu mine (care am avut
ocazia să-mi prezint, gătind, unul dintre hobby-uri, comu-
nităţii) ultima mare întrunire a românilor din München.
Despărţirea ulterioară, dintre ortodocşi şi uniţi a făcut
imposibilă o astfel de manifestare, întrunirea în scop şi
ideal a 600 de persoane provenind din Valahia, Moldova,
Transilvania, Banat şi Dobrogea, aici, rămânând un vis
ne… implementabil nici 23 de ani mai târziu, proverbul po-
pular rămânând să descrie realitatea: “Unde-şi bagă Dra-
cul, coada”. .. sau, ca variantă, “Dacă vrea el, Dracul te ia
şi din uşa / altarul bisericii!”…
Un moment de neuitat al acestei prietenii a fost acela în
care, în ianuarie 1990 am reuşit – graţie sacrificiului
tinerilor morţi în decembrie ’89 şi eforturilor vechilor
politruci, acum politicieni respectabili şi cu ambiţuri de
intrare în NATO şi EU, de a accesa de aici banii necesari
spre a-şi împlini “pohtele”, pe cei din ţară îi mâncaseră
deja, împreună cu Ceauşeştii - să ne revizităm ţara. El,
după aproape jumătate de secol, eu după 9 ani de lipsă
de acolo. I-aş fi invitat pe nepatriotarzii de-aici şi din
România, ca martori, să-l audă şi să-l privească pe
Alexandru Pană, fie cântând cu lacrimi în ochi imnul mie
unuia necunoscut “Trăiască Regele”, fie, mizând pe
slăbiciunea piciorului beteag din război, mimând o
căzătură în şanţul de pe marginea drumului, pentru a să-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 96
Pană notează şi Titu Popescu (în Bloc-Notes, “Sculptura
la ea acasă): “Alexandru Pană pune un accent personal
pe elaborarea formelor. El remarcă sculptural nu viaţa ca
atare, ci viabilitatea formelor imaginate ca o corectură a
vieţii însăşi. De aceea sunt preferate formele care se
sustrag mişcării, care depăşesc mişcarea, concentrând-o
într-o deplinătate expresivă în sine. Din această perspec-
tivă de atelier se vede mai clar că plastica inspirată este
singura condiţie a succesului tehnologic. Corpurile care
populează ambianţa se reclamă, prin disparitate, de la o
aceeaşi condiţie unificatoare. Ele au o tragică expresivita-
te în basoreliefurile biblice, care trăiesc, în fixitatea lor
încordată, o damnaţie din care vor ieşi victoriile viitoare.
Alături, busturile şi corpurile statuare exprimă o pregnantă
calamitate maiestuoasă, parcă fac parte din acea lume
prevestită de suferinţele dintâi. […] Pentru Alexandru
Pană condiţia succesului stă în intuirea concretă a adevă-
rului artistic, cel care rezidă într-un complex de forme şi
volume ce, ca în muzică, tind să se îmbine într-o armonie
perfectă. Omul ca atare conţine nu numai condiţia, ci şi
mijlocul de a ajunge la adevărul artistic al armoniei
sculpturale. Expresionismul tragic al basoreliefului stă
alături de evidenţa armonică a omului văzut ca condiţie
divină, redat astfel prin perfecţiunea pe care artistul i-o
relevă. […] L-am întrebat prin ce se simte aparţinând
spiritualităţii româneşti şi am primit un răspuns de ’atelier
de creaţie’: prin sublimarea senzualităţii mediteraneene,
dar şi prin persistenţa acestei senzalităţi, prin spiritualiza-
rea dragostei, prin încrederea în magia gesturilor simple,
prin abnegaţia faţă de muncă - o formă de expresie sufle-
tească a senzualităţii creatoare şi de întreţinere a to-
nusului productiv. Se mai adaugă dublarea emoţionalităţii
cu un raţionalism practic, vizibil în estimarea clară a rolu-
lui meşteşugului, arta fiind rezultatul înnobilat, spiritua-
lizat, al unor tehnici adecvate, conţinând o perpetuă
revigorare a execuţiei în perspective superioară a desă-
vârşirii.”
Ne putem bucura, cei din München, că, din risipita
operă a lui Alexandru Pană, avem în imediată apropiere
atât bustul lui Eminescu, cât şi, la distanţe accesibile, în
Bavaria, biserica Sf. Martin din Ingolstadt cu Drumul Cru-
cii, oraşul Rosenheim cu a sa Stadthalle, unde sunt expu-
se portretele muzicienilor George Angelescu şi Mihai
Zamfir. Portretele lui Dionisie Ghermani şi Alexandru
Ciorănescu se află în colecţii particulare, ca şi portretele
Principesei Ileana, al episcopului Valerian Trifa etc.
Unuldin numeroşii cai, pe care Alexandru i-a reprezentat
cu deosebită măiestrie şi capacitatea de a sublima for-
mele acestui frumos colocatar al planetei Pământ, se află
în Muzeul Monetăriei canadiene, nu ştiu ce s-a întâmplat
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 13
Am încheiat aici citatul, care ni se pare foarte expresiv
pentru starea de spirit din ţară, îndemnându-i pe cei care
au posibilitatea, să revină citind întreg articolul d-nei Fati.
Şi am fi făcut-o poate fără comentarii, dacă nu am fi citit
lista celor opuşi de apreciata jurnalistă straniului cuplu,
întrebându-ne, credem, cu oarecare justificare: cu ce oare
sunt mai „serioşi“ Bombonel&Constantinescu-“Ţapul“ fa-
ţă de Jiji&Vadim?! Măcar din respect pentru Ion Iliescu şi
Traian Băsescu, într-adevăr politicieni serioşi, care nu se
cade a fi amestecaţi cu ersatz-ul politicianist. (Obs.)
Două miliarde de euro de la stat, sporuri câş-tigate de magistraţi
„Statul trebuie să plătească peste doua miliarde de
euro în urma proceselor pentru sporuri câştigate de ma-
gistraţi, funcţionari, poliţişti, personalul auxiliar, anga-
jaţi ai Curţii de Conturi şi de cei ai Gărzii Financiare.
Aceste date i-au fost prezentate astăzi premierului Emil
Boc de către responsabili ai Justiţiei. Suma de 2,1 miliar-
de de euro este datorată în urma proceselor deschise
pentru 25 de feluri de sporuri cerute în instanţă de şase
categorii de angajaţi: magistraţi, funcţionari, poliţişti,
personalul auxiliar, angajaţi ai Curţii de Conturi şi ai
Gărzii Financiare.
Potrivit unor surse citate de NewsIn, şeful executivului
ar fi invocat criza financiară şi a cerut înţelegere în pri-
vinţa achitării de către stat a acestor sporuri. Emil Boc a
susţinut că este imposibil ca aceste sume să fie plătite
urgent pentru toate categoriile.
Participanţii la discuţii, invitaţi pentru reeşalonarea
sumelor restante, s-au plâns că nu mai sunt bani pentru
citaţii, expertize, plata de interpreţi şi de alte probleme
financiare [...]“.
Silvana Chiujdea, Adevărul, 11 Iunie 2009
Ne întrebăm, omeneşte: dar oare „statul“ acesta român
nu are economiştii, juriştii, avocaţii lui, specializaţi în do-
meniu, care să fi avertizat din timp asupra imposibilităţii
ţinerii promisiunilor electorale?! Poate ne răspunde RadioErewan (sau Bucureşti/Chişinău). Obs.
Karl Friedrich de Hohenzollern: „Titlul deHohenzollern al lui Radu Duda este o farsă“
„[...] Radu Duda, ginerele Regelui Mihai, a primit titlul
de Principe de Hohenzollern-Veringen chiar de la tatăl
Alteţei voastre, la începutul anului 1999. În vara lui
2004, Radu Duda a fost propus candidat de un partid din
România pentru demnitatea de parlamentar. La scurt
timp, în presa română au apărut informaţii potrivit căro-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 14
ra l-aţi fi criticat pe Radu Duda pentru că foloseşte fără
aprobare titlul de Hohenzollern. Este adevărată infor-
maţia?
Da, este adevărat, l-am criticat pe Radu Duda - şi îmi
menţin declaraţiile de atunci şi astăzi - că poartă ilegal
acest titlu. Acest titlu nu îi poate fi conferit. Cu aceasta îl
critic şi pe tatăl meu, un lucru pe care nu-l fac cu plăcere.
Casa de Hohenzollern nu mai are căderea să acorde titluri
nobiliare în actualul stat democratic german. În prezent
pot fi acordate titlurile de doctor sau de profesor, iar
aceasta o face strict statul german. În schimb, conferirea
unui titlu nobiliar nu mai este posibilă nici în Germania,
nici în România. Este adevărat că noi - şi este valabil şi în
cazul meu - ne numim Principe moştenitor de Hohenzol-
lern. Dar este o diferenţă, aici nu este vorba de un titlu, ci
strict de un nume. Iar familia noastră poate conferi numele
de Hohenzollern numai în cazuri excepţionale: în cazul
unei adopţii sau căsătorii.
Radu Duda s-a căsătorit în 1996 cu Principesa Marga-
reta. Iar Alteţa sa poartă acest nume de Principesă de
Hohenzollern, astfel încât este de înţeles ca Radu Duda
să aibă dreptul să poarte numele de Hohenzollern prin
alianţă. Nu este aşa?
Da, teoretic, prin alianţă, Radu Duda se poate numi
Principe de Hohenzollern prin preluarea numelui soţiei.
Dar mă întreb şi astăzi, de ce acest lucru nu s-a întâmplat
imediat în 1996? [...]“
Anett Müller şi Răzvan Mihai Vintilescu, Coti-dianul, 10 Iunie 2009. No comment, Obs.
Economia subterană din România a ajuns lao treime din PIB
„Cu o valoare estimată la 2.000 de miliarde de euro,
economia subterană din Europa a atins anul trecut un nivel
considerabil, situându-se între 10% din produsul intern
brut (PIB) în Marea Britanie şi aproape 40% în unele ţări
din Europa Centrală şi de Est, se arată într-un studiu Visa
Europe, realizat de compania de consultanţă AT Kearney
şi Friedrich Schneider.
Potrivit acestuia, România se află pe locul cinci în
Europa în funcţie de ponderea economiei subterane în PIB
în 2008, de 33%, respectiv 46 miliarde euro, după
Letonia şi Bulgaria, cu rate de 36% şi Estonia şi Croaţia,
cu 35% (În clasament nu sunt incluse Cipru, Luxemburg
şi Malta, dar s-au adăugat Norvegia, Elveţia şi state
candidate la UE). [...]“
Afrodita Cicovschi, „Eveniment“, Curierul naţio-nal, 11 Iunie 2009.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 95
din Höhenkirchen, soţia, Ileana Pană, avea să găsească
pe masa de lucru o portocală şi punga de hârtie în care
fusese împachetat ultimul său, frugal dejun în atelier…
Ne-am simpatizat de la prima întâlnire, dacă nu mă
înşel, la o întrunire a Apoziţiei, printre ai cărei membri
fondatori s-a numărat încă de la primele şedinţe, ţinute la
domiciliul familiei Dumitru.
M-au impresionat atunci puternic interesul viu pe care îl
avea pentru viaţa culturală a românilor din München,
pentru problematica românească, în general, a sculptoru-
lui, membru al selectei grupe “Neue Münchner Secession”
şi preşedinte al Asociaţiei Românilor din Sud-Estul Ger-
maniei. Apoi m-a izbit definitoriu concepţia sa artistica,
clară, fermă, într-o lume artistică în care pe zi ce trece
câştigă teren diletantismul, experimentul gratuit şi ne-
reprezentativ, kitch-ul, eventul de scurtă existenţă şi, de
obicei, de prost gust, pornit din neînţelegerea quantumului
de transcedental, ca să nu mai vorbim de inexistenţa
aptitudinilor artizanale, de şcoală, dacă doriţi, elemente
fără de care nu există artă ci doar escrocherie, impostură
şi abuz de calitate, provenite, bineînţeles, şi din lipsa de
gust, de perspectivă, de cunoştinţe a privitorului, evaluato-
rului, comanditarului.
Notam, într-un interviu (Observator, anul IV, Nr. 1 / 10,
Ianuarie-Martie 1991), răspunsul lui Alexandru (îmi permit
abia acum să-l numesc pe numele mic pe cel care pentru
mine a fost întotdeauna, cât a trăit, “Domnul Pană”!) la
întrebarea mea cum şi-ar cataloga, ca importanţă, opera
artistică (“Drumul Crucii” din biserica Sf. Martin din Märing
/ Ingolstadt, portretul lui Mihai Eminescu, expus în spaţii
publice la München şi Odessa, parcul Christoph-von-
Glück, privind pe strada Schoppenhauer şi în Parcul Scrii-
torilor din Odessa, busturile Principesei Ileana, al epis-
copului Valerian Trifa, ale lui George Angelescu, Gheor-
ghe Zamfir, Dionisie Ghermani, George Ciorănescu, plas-
tică zoomorfă, cai, păsări etc.):
“Desigur, prin tematica sa ’Drumul Crucii’ de la In-
golstadt depăşeşte dimensiunile culturale, intrând în sfera
transcedentalului metafizic creştin, care este de fapt cea
mai înaltă treaptă a spiritualităţii umane. În plus, această
lucrare are un rol educativ, de transmitere pentru gene-
raţiile prezente şi viitoare a mesajului de înaltă moralitate
reprezentat de suferinţele sacrificiului suprem săvârşit de
Fiul lui Dumnezeu şi al Omului pentru salvarea din moarte
şi pierzanie a omenirii. Bustul lui Eminescu urmează ca
importanţă imediat lucrării de la Ingolstadt. Pentru mine
însă, ca grad de dificultate al creaţiei, ca artist şi în planul
laic de tematică, el reprezintă încununarea activităţii mele
de până acum.”.
Similar, în ce priveşte unghiul de privire asupra calită-
ţilor artistice şi a concepţiei despre artă a lui Alexandru
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 94
nească ameninţate şi ele mortal de merxism-leninism-sta-
linism, era una dintre puţinele opţiuni politice rămase unui
patriot român. Fiindcă legionarismul poate fi considerat
drept o expresie de patriotism - comunismul, din start un
produs de import, un instrument de aservire a românilor
intereselor Moscovei bolşevice n-a dat la iveală nici un
singur patriot ci a exterminat, fizic, spiritual şi moral
aproape întreaga elită autentică română, cu urmările pe
care le avem astăzi înaintea ochilor.
Ameninţat, după eşecul rebeliunii legionare, cu aresta-
rea, Alexandru Pană a reuşit să evadeze în Germania,
luptând în armata germană împotriva năvălitorilor din
răsărit, până la finele războiului. Spiritul de camaraderie,
omenia, prietenia care au făcut parte integrantă din spiri-
tul lui neliniştit nu s-au dezminţit nici în acele condiţii tra-
gice: Pană, el însuşi rănit la picior, şi-a salvat de la moar-
te camaradul grav rănit, Gheorghe Tase, alt bine-cunos-
cut, generaţiilor mai vârstnice, exilat din München, trans-
portându-l singur, în spate, mulţi kilometri, până în zona
de ocupaţie americană.
Stabilit la München – un München pe atunci sărac, plin
de ruine, cu o populaţie preocupată de pâinea zilnică,
foarte deosebit de actuala Capitală a Bavariei - , la vârsta
de peste 30 de ani, fără perspective clare şi o meserie
care să-i asigure existenţa, îşi redescoperă vechiul talent,
pus în garderobă pe perioada războiului, şi se înscrie la
cursurile profesorului Hans Wimmer, la Academia ba-
vareză de Arte, devenind, în scurt timp, Musterschüller –
elev exemplar – al cunoscutului sculptor german. Învăţând
temeinic tehnica turnatului de bronz în ceară pierdută, îşi
întemeiază în 1963 propriul atelier, inclusiv turnătoria, în
satul Höhenkirchen-Siegertsbrunn în apropierea Münche-
nului unde, pe lângă lucrările proprii, toarnă lucrările altor
colegi, mai puţin dotaţi atât artistic cât şi practic, reuşind
astfel să-şi asigure un nivel de trai confortabil până la...
senectute...
Atelierul “Este, mai degrabă, o stranie debordare a
’etapelor’, risipite în mărturii concrete ale gestaţiei artis-
tice, aşa cum munca Însăşi a artistlui pare, aici, de o
inconştientă risipire. Dar sub această aparenţă se ascun-
de un secret, care este nevoia lăuntrică de pătrundere în
esenţa practicii ce duce de la stare la statuie” (Titu Po-
pescu, în Bloc-Notes, ”Sculptura la ea acasă”, Obser-
vator, Nr. 3, Aprilie-Iulie 1989); a fost centrul vieţii sale
până în ultimele-i zile. Internat în spital pentru o necesară
intervenţie medicală, medicii respectivi au reuşit în mai
puţin de două săptămâni să-l elimine din viaţa terestră,
aplicându-i o aşa zisă metodă modernă de tratament, in-
jectându-i, pentru distrugerea a două chisturi minore, din
ficat, alcool de puritate 100%! Intrând, la câteva zile după
trecerea la cele veşnice a sculptorului, în scunda clădire
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 15
EVADĂRI DIN BIBLIOTECĂ. Reputaţiecompromisă
„S-a dus faima micului Paris. O mare festă i se joacă
Bucureştiului. Sub privirile derutate ale locuitorilor Capi-
talei, parcă nimic nu mai vrea să se lege cu zestrea
oraşului, să prindă consistenţă, stabilitate, substanţă. Până
şi bunele intenţii ale unora dintre edili eşuează lamentabil
în zarvă haotică. E de neînchipuit câtă incoerenţă şi
aproximativă răspundere se pot lăfăi acolo unde era de
aşteptat să domnească precizia calculelor de fundamentare
a proiectului, pe măsura grelelor investiţii înghiţite. Se
construieşte un imens pasaj suspendat şi, abia când să se
închidă ultimul arc deasupra unei linii ferate, iese la iveală
absurda neconcordanţă dintre dimensiunile înscrise pe
planşetă şi realitatea de pe teren; proiectanţii lucrării au
ignorat prezenţa stâlpilor liniei electrice de înaltă tensiune
care asigură circulaţia trenurilor. În situaţia dată, singura
scăpare din încurcătură, relatează gazetele, ar fi reampla-
sarea căii ferate. [...]
În plus, bucureştenii, asfixiaţi de aglomeraţie, riscă să se
sufoce de indignare în faţa avalanşei deciziilor incoerente
luate discreţionar în funcţie de interesele şi răfuielile
factorilor politici. Fusese vorba să se depolitizeze admi-
nistraţia, dar competiţia clanurilor din fiecare partid a ză-
dărnicit concretizarea frumoaselor promisiuni. Prea multă
paradă demagogică şi un iritant amalgam al aparenţelor
induc în opinia publică germenii zădărniciei. De aici, atro-
fierea spiritului cetăţenesc, extinderea apatiei, atomizarea
societăţii. Aproape nimeni nu mai vrea să ştie de nimeni.
[...] Ţarcul iluziilor devine tot mai strâmt. Numai sfânta
suficienţă creşte, tot creşte în alianţă cu ipocrizia şi
macină bruma de fală, meritată cândva de acest prăpădit
oraş agonic, mascat de fântâni improvizate şi instalaţii
florale de circumstanţă. [...]
Aşa arată Bucureştii, de la primele ore ale dimineţilor
de lucru până către miezul nopţii, la retragerea ultimelor
mijloace de transport în comun. Majoritatea cetăţenilor
săi, fireşte, cei care alcătuiesc grosul populaţiei şi sunt de
întâlnit pe străzi, în pieţe şi diferitele spaţii publice, se de-
plasează grăbiţi, fugăriţi parcă din umbră de incertitudinea
zilei de mâine“.
Geo Şerban, Observator cultural, 11 Iunie 2009
Cinematografele Bucureştiului: o proiecţie întrecut
Bulevardul Elisabeta te poartă spre Cişmigiu cu pro-
misiunea unui moment de linişte, lângă lac. Porţiunea de
drum dintre Universitate şi parc a adunat adunat contraste
şi nostalgii, pe care ţi le serveşte fără ocolişuri într-o
după-amiază oarecare de iunie. În aerul cald se împletesc
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 16
în proporţii schimbătoare mirosul de urină din preajma
clădirilor în ruine şi praful bulevardului care geme sub
greutatea maşinilor de la semafor. Ziduri pătate cu sprayu-
rile "artiştilor de stradă" stau lipite de vitrine imaculate de
sticlă. După ce ai trecut de Cercul Militar, trotuarul se
îngustează. Două linii galben-portocalii fac loc bicicle-
telor, umbrele colorate feresc de soare cutiile frigorifice
de la un chioşc înfundat. "Cinematograful Bucureşti pre-
zintă", anunţă panourile din dreptul umbreluţelor. Însă,
mai jos, câteva litere din hârtie rezumă drama cinemato-
grafelor de pe bulevard: "Numai la cinema Corso". Fiind-
că numai Corso mai funcţionează pe bulevardul Elisabeta,
cunoscut drept "fostul bulevard al cinematografelor".
Prin geamul spart se vede culoarul spre sala de cinema.
Urmele de afişe şi săgeţile care îndrumau spectatorii au
rămas asemeni unor amintiri dureroase la care nu poţi
renunţa. Uşile duble, cu geamuri înalte sunt închise cu
lacăt din 2004, atunci când a rulat ultimul film la Cinema
Bucureşti. [...]
Peste drum, cinematograful Corso a avut o soartă mai
bună. Renovat în 2001, se luptă să supravieţuiască în faţa
mallurilor moderne şi a nepăsării bucureştenilor. Filmele
rulează la Corso după următorul orar: 12.00, 14.30, 17.00
şi 19.30. Multe spectacole sunt însă amânate din lipsă de
spectatori. “Am ajuns să rulăm filme vechi de doi ani. Azi
am avut câte 2-3 spectatori la fiecare spectacol. Într-o zi
bună, de weekend, avem cel mult 20 de spectatori, şi asta
numai dacă oamenii doresc să vadă reluările care au fost
deja la alte cinematografe”, spune Maria Bikfalvi, admi-
nistratorul cinematografului şi liderul Sindicatului liber
“România Film”.
"Nimeni nu ne-a lăsat să trăim"
Bikfalvi crede că principalul vinovat pentru acestă situa-
ţie este conducerea. Conducerea Ministerului Culturii, ca-
re este proprietarul sălilor, şi conducerea Regiei Autono-
me a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor (RADEF) "Ro-
mâniafilm", care le administrează. "Totul este politic, ni-
meni nu ne-a lăsat să trăim. Au schimbat legi peste
legi, totul pentru deservirea clientelei politice. Niciun
partid care a fost la putere nu a fost interesat ca sălile să
îşi păstreze destinaţia. Fiecare a venit să îşi umple
buzunarele”, adaugă Bikfalvi, care numeşte doi dintre
responsabili- Adrian Iorgulescu, fost ministru al Culturii şi
Cultelor în guvernul Tăriceanu, şi Maxim Meca, fostul
director RADEF. [...]“
Cristina Botezatu, Evenimentul Zilei, 10 Iunie 2009
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 93
Portrete de exil„Apoziţia“ – 40 de ani de existenţă
SCULPTORUL ALEXANDRUPANĂ, UN MARE PATRIOT
ROMÂN DIN MÜNCHEN
Poate că titlul ales pentru rândurile următoare li se va
părea unora scris cu verzale. Nu m-ar mira. Unul dintre
răposaţii directori ai „Europei Libere“ îşi exprima odinioară
deschis opinia că subsemnatul, în contribuţiile sale de la
vremea respectivă, din Curentul, Săptămâna münchene-
ză, Românul liber ar fi … patriotard. N-am idee ce înţele-
gea Vlad Georgescu prin patriotism, nu l-am cunoscut mai
deloc, probabil din lipsa oricăror afinităţi personale, dar în
ce-l priveşte pe Alexandru Pană, sculptorul şi unul dintre
marii, extrem de regretaţii mei prieteni din München, pot
depune oricând, la orice bară, verbal şi în scris, depoziţie
în acest sens.
Născut la 28 Aprilie 1916, în plin prim război mondial,
viaţa tânărului Alexandru Pană a fost marcată definitoriu
de zbuciumul, suişurile şi căderile care fac viaţa unui om
viu într-o epocă la fel de zbuciumată, istoriceşte şi so-
cialmente, cum a fost perioada României dintre războaie
şi până la instaurarea dezastrului comunist. Şi cum se
putea manifesta mai elocvent patriotismul românesc, în
vremea tinereţii lui Alexandru Pană, un caracter rămas
pasional şi năvalnic chiar şi la vârsta a treia, dacă nu prin
aderarea la mişcarea legionară? L-au dus acolo slăbi-
ciunile oamenilor mari ai timpurilor ca I. G. Duca, Armand
Călinescu, Regele Carol al 2-lea, corupţia din sistemul
politic şi economic, injustiţia socială, sărăcia unei părţi a
populaţiei României şi opulenţa nesănătoasă a altei părţi,
actele duşmănoase ale veşnic duşmănoşilor vecini de la
Răsărit – peste 200 de incursiuni armate ale sovieticilor în
Basarabia românească -, spiritul preponderent de dreapta
al unei Europe ce simţea nevoia întăririi suveranităţilor
naţionale, necesitatea stringentă a românilor de a se deli-
mita ideologic şi spiritual înaintea ameninţării bolşevice.
Or, legionarismul, cu toate exagerările şi defectele lui, dar
cu baza sa spirituală în ortodoxia şi religiozitatea româ-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 92
neputând însă să o uite pe cea dintâi, de aceea tonulnostalgic străbate multe dintre poeme.În poemele de dragoste din volum se conturează neîm-plinirea, frustrarea (Orbire, Dorinţă zadarinică, Ostinato,Platitudine, O mie şi una de nopţi) alteori, dimpotrivă,este de-a dreptul ridiculizată incultura “ei”:
“Colucci şi Chanelpentru tine sunt oaspeţi permanenţi
Catul şi Canettiîntotdeauna absenţi”
(Polaritate, p. 40)“Sentimentele” ei sunt înmănunchiate într-un distih:
“din păcatedoar o asamblare tristă”
(Inima ta, p. 45)Cunoaştem geometria plană, în spaţiu, analitică, eucli-
diană, iată că acum Eugen D. Popin ne oferă geometria…focului, într-un poem de doar 11 cuvinte, care dă si titlulcărţii:
“poetulveghindcoloana de focde la intrarea tainică în labirint”
(Geometria focului, p. 20)Separarea are drept repercursiune ruperea conversaţiei,
nu însă şi a fluxului şi refluxului sentimentelor:“e uimitorcât de mult timppoate duraînmormântareaunui dialog”
(Ultimul drum, p. 46)Poetul este fascinat de Paris (Bună seara, Paris şi
Arcada dispărută).Unele poeme se referă la România (Acasă, Înţelepţ ii
apo calipsei, Anno Domini MM, Kirchwai în Banat) iaraltele la Germania (Jurnal bavarez, Apus de soare în Alpi,Doost, Cel din Oberpfalz).
Laconic prin excelenţă, poetul Eugen D. Popinizbuteşte distihuri memorabile:
“soare amurgindşi cunoaşterea dimensiunilor imposibile”
(Iedera, p. 54)sau
“naivitatea mea necenzuratăşi buna ta dispoziţie”
(Café au lait, p. 61)
Se poate afirma pe drept că poemele sale laconice suntadesea memorabile şi au de multe ori o valoare aforistică.
În concluzie, este vorba de un poet interesant şi originalcare nu trece pe lângă fapte şi întâmplări fără să leobserve şi în consecinţă fără să le noteze şi să le dea osemnificaţie.
Mircea M. POP
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 17
Observator literar: Lirică
Amelia STĂNESCU Constanţa
Fân, ace de brad
Mă priveşti cu jumătate de ochimă compui din culori înseratedin fraze lăsate fără sfârşit...Începutul e întotdeauna frumosprecum intenţiile noastre devoalateprecum visarea.
Mă reclădesc din urmele mâinilor taleuitate.
Toi et moi
Eu am o lume a meaîn care mă sinucid regulatam zile în calendarcu nume de stupefianteam ţevi de eşapament sub patşi plutesc
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 18
(aşa am şi reuşit să te prind de faptdar asta e o cu totul altă poveste)gazul fâsâie permanentuneori mă sufoc darmi-e binepe pereţi am o listă cu drepturi care mi se cuvinprintre ele e sculatul de dimineaţăvisul cu ace lecţia de acupunctură de suportabilitatede rezistenţăla frig la întuneric la mâine la tine.
Migdale amare
E un joc al fericirii şi al dureriiviaţa pentru cei ce au timpsă o observeun colaj de zâmbete latentede gesturi risipite inutile post festumo bucurie temporizată din umbrămereu în joc mereu în alertăsperanţa moare ultima
doar ucigaşul s-ar putea lăudacu o crimă perfectă însăîn adâncul corduluiirisul său a înregistrat imaginile probante.
Pământ, insecte şi larve
Ce larve şi-or face locîn trupul nostru îmbrăţişat după moarte?Mă strângi mă doare orgasmulnostru muribund dar voceaîn lumea asta fără de cuvintee ca un nud pietrificatşi răguşit se-aude doar zumzetul...sau paşii buzelor pedestreavem atâta timp şi-atâta trudăîmpreunăde ne-am cunoaşte.
Scrieţi proză, poezie, eseu, reportaj, cronică de carte,
artă, teatru, film? Scrieţi articole pe teme politice, eco-
nomice, culturale, sociale, ştiinţe? Polemici? Scrieţi-ne
nouă! Colaborările dvs. din orice domeniu, sunt oricând
bine venite.Observator-München
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 91
Sub semnul laconismului: Eugen D. Popin:Geometria focului. Poeme, Editura Anthropos,Timişoara, 2009, 80 p.
Eugen D. Popin, poet bilingv ca-re a publicat până acum 6 volumede versuri în limba română, trei îngermană. De asemenea a publicattraduceri din poezia germană con-temporană în română (Cuptorulde piatră. Antologie de poeziebavareză, Harald Grill: Pietre caşi noi. Poeme şi Bernhard Setz-wein: Păsările, de ce zboară.Poeme), din română în germană(Lucian Alexiu: Haus des Fau-nus. 40 de poeţi contemporani transpuşi în engelză, fran-ceză şi germană), precum şi traduceri din limba italiană(Leonardo da Vinci: Crinul regal. Proze). Mai multe deta-lii pe pagina web a poetului: www.eugenpopin.de
În ultimul sau volum de versuri, Geometria focului,semnalăm prezenţa a 15 haiku-uri, chiar dacă măsura de5-7-5 silabe la unele nu este pe de-antregul respectată,uzând de aşa numita formulă “en forme rebelle”, destulde des întâlnită în literatura europeană contemporană.
Uneori, observă poetul, este posibil şi reversul medaliei,oricât de paradoxal ar părea:
“dintr-o sumedenie de nopţi tulburis-a alcătuit o mare limpede de tăcere”
(Infuzie, p. 22)Într-un alt poem, Alternative, poetul se mărgineşte doar
să pună întrebări.Alteori poemul poate fi o comparaţie inedită:
“decepţiileseamănăcu merele roşiiplutind desuetîn butoiul cu fructepuse la fermentat” (Solitudine, p. 28)
Modul direct şi sincer în care înţelege poetul să scriepoezie este dezvăluit de acesta într-o
Ars poetica:“rosteştepur şi simplunu ocolichiar nimic
lasă totulsă curgă în voiedin tineîn tinecu tine”
(p. 29)Modul său de a gândi şi de a acţiona, de a fi adică, se
desfăşoară în două lumi, una în care s-a născut şi a trăit obună parte din viaţă şi alta, în care trăişte acum, poetul
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 90
mentele experimentului totalitar. Iar literatura română va
avea orgoliul de-a fi consumat cele mai multe experienţe
de totalizare doctrinară cu efecte literare din secolul 20
(...) Experienţe care lipsesc bunăoară literaturilor
franceză, britanică sau americană, prin care a contribuit
la îmbogăţirea tezaurului mondial, scutind pe alşii de
pionieratul unor experienţe în această direcţie sau
sugerându-le ce merită a fi repeta şi, la o adică, per-
fecţionat.“
Critic contemporan, contestat de „simpatrioţii“ de pe
Dâmboviţa şi Târnave, „boieri“ post-decembrişti ai minţii
(care?), Marian Popa nu are nevoie de un inamic în plus ,
cum nu are nevoie de un lăudător în plus. Apreciez, ŞI în
cazuri în care nu sunt de acord – de pildă, scriind mai sus,
în citat, despre „inexperienţa“ literaturii britanice versus
de totalitarism, mi-aş permite cu mare umilinţă să-i amin-
tesc de George Orwell şi de-ale sale Animal Farm şi
1984, două lucrări de pură ficţiune literară, prin care lite-
ratura britanică a jalonat deja decisiv, iremediabil şi total
terenul respectiv. La un nivel pe care nici un scriitor
român din România sovietizată (plus Djilas, Soljenitzîn,
Havel etc., din Est) nu l-a atins, aducându-l şi în atenţia
cititorului de literatură universală, totalitatea şi exhausti-
vitatea cu care s-a dedicat vastului, pâna la el nesistema-
tizatului la modul sincer, domeniu al istoriografiei literare
române... de azi pe mâine! Am avut totuşi fericirea ca, un
cititor de limbă engleză, căruia i-am oferit în lipsă de
altceva The Antihumans, de Dumitru Bacu, să apară din
camera unde citise, cu ochii mai mari decât ochelarii cu 5
dioptrii şi rame de baga, plus piele de gâscă, întrebându-
mă: „It's real, or ONLY fiction???“ N-am întâlnit reacţia
aceea (poate mi-ar fi plăcut, ca valah) la nici un cititor /
lector occidental al lui Marin Preda, Nicolae Breban,
Patapievici, Liiceanu, Pleşu sau Mircea Cărtărescu...
În fine, sceptic din fire, mă întreb CINE se va mai ocu-
pa, în viitor, de literatură, fie ea universală, fie română,
franceză, britanică sau americană? Câţiva viitori Champo-
lioni? Inşi tuberculoso-anemico-rahitici, striviţi sub raftu-
rile cu produse de tipografie, vechi, noi, antice?! Care va
fi comanditarul acestor viitori Goethe (care l-a scos din
uitare pe un Shakespeare!) etc.?!! CINE îi vor citi?! Pro-
gramatorii? Oamenii de bursă şi finanţe? Sărăcimea vii-
toare, primitoare de ajutoare de stat pentru subzistenţă?
Strănepoţii miliardarilor de carton (drept comun) actuali,
milionarii moştenitori de mâine?
Nevoind să par mai pesimist decât Marian Popa, închei
aici. În coadă de peşte, fondat în trecut, trăind în prezent,
aşteptând viitorul (?!). Tocmai de aceea am semnalat aici
Istoria Literaturii române. De azi pe mâine.
Radu Bărbulescu
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 19
Carmen Caliopi DICU Bucureşti
***
Ultimul vers m-a părăsitîn deşertrisipit printre cactuşi.Atâţia ani obosiţi, parcă -o întreagă adunare, o nuntă.Toate iubirile au un miez depărtat,o sămânţă din coaja de perlă.Se face noapte!Sunt sora care nu vrea să uite de rude,care fuge după anotimpuricu plasa de fluturi,care aşteaptă pe cinevasă deseneze în jurun cercdin care să nu iasă până la Înviere.
Un pătrat deschis...
Îmi pun în clepsidră fiinţa,care se scurge dincolo de voi,într-o mie de zerouri albastre,- aceste simple cercuri pe care le despicmai adâncpână la jumătatea mea oarbăde nelinişte pură.Inima mea fără timp,un cuvânt înfipt până la umărîn adevăr,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 20
o las să hoinărească pe drumurica un pătrat deschis către searăîntre oglinzi să înveţetot jocul cu viaţa.
Amprentele eului meu
Amprentele eului meusunt singurele adevăruripe care nu le-a schimbat nimenipentru că nu le-a respirat nimeni.Am luat umbra lor într-o toamnă de fericireşi cu palma dreaptă am rănit Olimpul -i-am pus sarea din lacrima mea,şi-am crăpat de poalele vântuluirăstignireapeste podul cu două colţuride lumeunde cuiburile devastate de spiritezornăiau la înalţimea nemuririide care mâine vor asculta ursitoarele.
Poemele unei singure nopţi
La rădăcina stângă a copacului nudse prăbuşeştetrecutul din mineca o apă - o nuieluşăcu trei veacuri la colţ,Care nu vrea să intre cu timpul în cutie.Uneori e liniştit ca marea,alteori un martor sfâşiat de fotografiaunde dorm cuminţipoemele unei singure nopţicând verdele se-ntoarce în Frunzeşi moare odată cu ele.
Carmen Caliopi Dicu:
Nonfigurativ. Ulei pe
pânză, 2008
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 89
Constantinescu, Băsescu... şi, probabil că, dacă aş fi trăit-
o, şi în republica lui Candiano Popescu!) tot de pe azi pe
mâine găsesc totuşi o lipsă operei. Nu atât legată de
prestaţia autorului şi-a editorului, cât provenind din acea
zonă deplânsă de preşedintele în funcţie şi exerciţiu al
României de azi, şi anume, lipsa „tinichigiilor“, a celora
care, dacă fac o treabă, ar trebui să aibă măcar satisfacţia
lucrului bun făcut. Dacă ediţia din 2001, apărută sub egida
regretatului Marius Tupan s-a „distins“ printr-un tipar
prost, decolorat, cules puchinos şi cu pagini lipsă (dar
bine legată) - nu a fost, repet, vina editorului! - şi noua
apariţie se „distinge“ printr-o legătorie prost făcută şi...
pagini lipsă. Numai în volumele recent primite am
descoperit lipsa paginilor 177 până la 193 din volumul II.
Recomand, deci, eventualului cititor/achizitor, să verifice
continuitatea numărului de pagini, înainte de a cumpăra
cartea. Chiar unui român, obişnuit cu realitatea încon-
jurătoare şi capabil să suplinească lipsurile prin inven-
tivitatea-i nativă, îi va fi greu să „virtualizeze“ ceea ce îi
lipseşte ca text.
Ca să nu termin „semnalul“ în coadă de peşte: ceea ce
mă miră la Marian Popa este optimismul cu care îşi în-
cheie lucrarea, şi în ediţia „revizuită şi augmentată“, pri-
vind viitorul literaturii române. Citez: „Este bună sau rea
literatura acestei perioade? Deocamdată, pentru mulţi
contemporani cu concepţii estetice centripete, ea nu este
bună. În acest caz se uită utilitatea negativităţii prin vic-
timizare forţată şi sacrificiu voluntar în trăirea frustrării
determinate de consumarea lor: scriitorii acestui timp au
creat precedente, au avertizat fie şi indirect asupra unor
viitoare moduri şi impasuri. Dar literatura aceasta va
deveni din ce în ce mai interesantă şi, în sfârşit, bună sau
personală, ca orice lucru depăşind scleroza bătrâneţii
poate fi considerat pur şi simplu un lucru vechi şi de
demult, pe care alţii nu-l au. Va veni un timp când istoria
confundată cu literatura va deveni literatură, iar lite-
ratura din blocul compact al ţărilor sovietizate (cu deri-
vaţiile scriitorilor „progresişti din anii 50 şi cele epigo-
nice gauchiste din Occidentul de la sfârşitul anilor 60) va
fi evaluată, pozitivist şi istoric, ca segment, fază, etapă,
epocă, aşa cum se consideră azi Renaşterea italiană,
clasicismul francez sau romantismul german.“ [...]* Va
exista posibilitatea reciclării pragmatice a unora din ele-
* Pentru puncte...puncte, (din augmentarea noii ediţii): Haide,domnule Marian Popa, chiar să-i confundăm pe Bush cu... Ramsesşi pe americani cu sovieticii?!! Poate prin ideea că Egiptul erasupraputerea militară a Antichităţii vechi. Dar un preşedinteamerican, fie el reales, cu o viaţă politică de maxim 8 ani, nu poatefi comparat cu un autocrat! Să-l admirăm acum pe Kim Il Sung (aldoilea sau al cincilea, habar n-am, ăştia seamănă unii cu alţii cadouă coji de banane...), că-i pune lui Obama sub nas bombanucleară a Coreei de Nord? Că se „apără“ de „imperialism“?!! DacăSadam şi-ai lui n-ar fi stat de Ramadan să ronţăie fistic pe covoraşe,ar fi putut într-adevăr să devină un pericol. Aşa, cum Ceauşescu...dar, până la urmă, tot „un sughiţ în Istorie“..., vorba lui PeterUstinov...
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 88
Scriam cândva, undeva – nu mai ştiu unde şi când, nici
nu e important, aceeaşi Mărie cu-aceeaşi pălărie „condu-
când“ (de râpă) destinele acestui popor nefericit din care
facem parte integrantă – că, dintre libertăţile cu adevărat
„revoluţionare“ câştigate ulterior „revoluţiei“ din decem-
brie '89, în afară de cele două cadavre aflate pe conştiinţa
(dacă o are, în sens creţtin şi uman) fostului lor tovarăş şi
prieten de drum, I. Iliescu (şobolanul), singura care mai
poate fi menţionată ca atare este libertatea presei şi a
cuvântului. Încep deja să mă îndoiesc că „libertatea“ unor
articleri, aflaţi iar în căutare de jug sau înjugaţi deja la
viţelul de aur mai are vreo valoare pentru ce poartă azi
numele de poporul român, de fapt simpli inşi născuţi în
România, deţinători ai unor paşapoarte care le permite să
se vânture prin Europa „Unită“ şi ei aiuriţi punându-şi
poalele în cap spre slăvirea aceluiaşi viţel. Libertatea
cuvântului?!! Eram (mai sunt!) tentat s-o asimilez liber-
tăţii neîngrădite de a înjura, insulta, bălăcări...
Din fericire, vin să îmi infirme opinia personală aceste
două realmente monumentale volume – format boieresc,
in quarto! - care tratează istoria recentă, realmente de azi
pe mâine, a literaturii „române“, după bolşevizarea Româ-
niei, sub „leaderi“ autohtoni ori ba, cu toţii proveniţi din
cartotecile staliniste, dacă nu chiar din trena de pazvantişti
ai Armatei Roşii, nomine odiosa - şi până în trecut-
prezentul continuu pe care îl trăim/retrăim/urmărim, cu
stupefacţie, de 2 decenii. În primul rând mă bucură, la
această reapariţie a unui autor dispărut din realitatea coti-
diană de cinci ani – ceea ce nu înseamnă neapărat dispa-
riţie din realitatea virtuală creată de 28-29 de puncte
negre, nearătoase, pe hârtie velină, plus etc-neuroni dedi-
caţi creerii şi re-creerii acelei lumi!
În al doilea rând, senzaţia de bucurie se datorează -
pentru o memorie exersată şi în plan vizual -, ilustrării
volumelor, ilustrare care dă textului valenţa reamintirii
unor chipuri nevăzute de timpuri imemorabile: într-o ţară
în care Nicolae Ceauşescu şi Elena sa mai decorau chiar
după 15 decembrie '89 prima pagină a unui cotidian literar
de prim ordin, cred că, de pildă, portretul unui Petru Co-
marnescu poate exprima chiar mai mult decât aprecierea
lucidă, atât a criticului cât şi a cititorului.
Nevoind, aici, decât să semnalez această nouă ediţie a
Istoriei literaturii române de azi pe mâine, de Marian
Popa, le las despicătorilor de fir în patru (criticilor criti-
cului) o temă: aceea de a căuta discrepanţele şi eventua-
lele contradicţii dintre opera apărută la Fundaţia Lucea-
fărul în 2001 şi cea „revizuită şi augmentată“, de azi.
Sunt convins că vor fi depăşiţi de „sarcină“. Cusurgiu şi
eu, din fire, dar realmente ataşat acestei Istorii... şi
realităţilor, de mine unul trăite în România lui Dej şi
Ceauşescu (cu stranii continuităţi în aceea a lui Iliescu,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 21
Eugen Doru POPIN Hofheim
PORTRET CU VULPE TOMNATICĂ
în vreme ce satul doarmeiar poetul întârzie la masa de scris
o vulpe – care nu se deosebeşte cu nimic de oricare alta –se opreşte în faţa uşii de sticlăşi priveşte curioasă înăuntrupentru ca mai apoisă revină mereuşi mereupână cândîntr-o searăa dat de înţeles ca a sosit momentulsă i se deschidă şi ei
abia după ce poetula pus punctşi a tras perdeauaşireata a rostit în limba ei:“vulpoi nesuferit şi urât!”
PARALELE
fiecare dimineaţăîşi începe drumul undeva în infinit...
... aşezaţi dinaintea ceaiului fierbintealcătuim din verdele său delicatşi din aroma de iasomieo altă natură abstractăadăpostind-o mai apoi atentîn memoria zilei
ACASĂ
o să vi se pară ciudatdar mie nu mi-e dornici de maidanul copilărieinici de birtul unde am băut întâia berenici de gârla unde am învăţat să înotşi nici de biserica unde l-am întâlnit întâia oară pe Dumnezeu
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 22
toate asteasunt tot timpul cu mineşi eutot timpul cu ele
DOMICILIU DE REZERVĂ
am încetat să pun întrebărisă-mi mai pun întrebări
în consecinţămi-am construit un domiciliu de rezervălocul unde să mă pot retrageori de câte orinu mai pot să aplaudsă zâmbesc euforicsă dansez pe sârmăori să cojesc la comandă castane fierbinţi
desigurdomiciliul meu de rezervăe un loc doar de privit la muzela liliecila convingerişi de respirat –care e şi nu e un lux
aşadar evit să presupun
CONFESIUNEA UMBREI
ca şi când nu s-ar fi întrerupt niciodatăpovestea bătrânului Marcoîşi făcu pe neaşteptate loc sub cerulcare începea să se lumineze...
rătăcind undeva într-o margine de noapteaproape că renunţasema mai răsfoi manuscrisele prăfuitecu pagini roase de vremuri
mirosul lor greuşi anii întemniţaţiîntre coperţile cu cartonul scofâlcitmă chemau însă iarăşi la spovedanie...
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 87
Observator în lumea cărţii
SEMN
Marian Popa, Istoria literaturii române de azipe mâine. 23 august 1944 – 22 decembrie 1989,Volumul I, II, versiune revizuită şi augmentată,ISBN 978-973-623-713-2, Editura Semne, Bucureşti2009, 2306 pag., Preţ de vânzare 199,9 lei
Reapariţia, în formulă „revizuită şi augmentată“ - dar şi
ilustrată! - a monumentalei lucrări apărută pentru prima
oară în Editura Fundaţiei Luceafărul (2001) este un eveni-
ment demn de semnalat cititorilor noştri de pretutindeni.
În primul rând fiindcă survine atât apariţiei recente a
Istoriei critice a literaturii române, de N. Manolescu, cât
şi sârguincioasei lucrări pe temă dată a unui alt notoriu –
după 1989 – critic literar din România, Alex. Ştefănescu,
ambii ofuscaţi teribil, împreună cu galeria nelipsită a sico-
fanţilor, de apariţia din 2001 a Istoriei... lui Marian Popa.
Deci, în al doilea rând, merită semnalată noua ediţie şi
drept un nou motiv de îndârjire „tovărăşească“, „autohto-
nă“, împotriva criticului „rămas“ la Köln înainte ca sacri-
ficul tineretului, din decembrie '89, să facă aparent inutilă
„rămânerea“ vreunui intelectual, scriitor, artist român în
Occident... şi cu precădere a acelor intelectuali, scriitori,
artişti cu „bune relaţii“ în noua-veche sforărie „de partid şi
de stat“ din România, cea care a tăiat şi ultimele speranţe
ale celor care mai sperau într-un reviriment naţional,
autentic democrat, mai speră, poate, în capacitatea de
revenire a României pe făgaşul întrerupt de catastrofa
celui de-al doilea război mondial, cu întregu-i cortegiu de
culminatorii dezastre. Că, dimpotrivă, „rămânerea“ în
Vest a scriitorilor, intelectualilor, specialiştilor români nu
s-a diminuat după acel decembrie strălucitor, poate fi găsit
şi în propria-mi lucrare, Rumänische Schriftsteller in
Deutschland, apărută în 2006. Iar fuga românilor de
România şi de nou/vechile coagulări de partid şi de stat
poate fi exemplificată cel mai bine de prezenţa căpşuna-
rilor, tinichigiilor şi ospătarilor români în Vest - şi de lipsa
acută a tinichigiilor, ospătarilor şi forţei de muncă agri-
colă între Nistru, Tisa, Carpaţi şi Dunăre.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 86
toare. Ion Caraion se foloseşte în acest pasaj eseistic de
metafora morţii creatoare şi a reînvierii lui Făt-Frumos-
din-Lacrimă. Şi poetul Ion Caraion se vede pe sine tânăr
doar prin scris, precum era şi se simţea cu un secol
înaintea sa autorul basmului, Mihai Eminescu, când îl
prelucra, din folclor, atât de poematic pe acest Făt-
Frumos-din-Lacrimă29:
”Seara dealurilor împădurite era, atunci, aşteptată ca o
prefacere a lumii.
În amurgul acela, mi-a fost sete.
Coboram.
Pe poteci, pe lumină.
Şovăind molcom, înclinându-se şi purtându-mă, cără-
rile se mlădiau.
Cu ochii frunzelor, cu crengile, cu rădăcinile deschise,
sub coaja lor de flaute înalte, copacii adunaseră tăcerea
şi o duceau la buze într-un sărut netrebuitor de pur.”
2 9Ibidem, p. 36;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 23
aşezat pe treptele din faţa bisericiiMarco privea razele dimineţii
după o vreme îmi făcu semn să-l urmezmergea înainte tăcutdezlegând senin taină după tainătulburând tăcerea cu scârţâitul penetrant al portalurilor grele
... aproape de amiazăde jur împrejurdoar hurducăitul groaznical camioanelorcare transportau nisip de la râu
Tolvădia – Garmisch-Partenkirchen, 2008
ÎNŢELEPŢII APOCALIPSEI
vremurileîn care duminicaaproape toată suflarea târguluimergea la slujba de dimineaţăstrăbătând cu pas grăbitstrada mare la umbra castanilor bătrâni
vremurile aceleachipurile zâmbitoare şi castaniiau fost de mult îngropateîn cimitirul de rădăcinide pe strada maresăpat cu osârdie de înţelepţii apocalipseipentru care erau la mare preţdoar idolii de mucavaşi nucile din ciocul ciorilor
UN POET PROVINCIAL
nici tatanici buniculnici străbuniculn-au apucat să ajungă bogaţi
ar fi meschin să negfireşte că mi-am dorito vilă cu baie în marmură albă de Carraraşi armături aurite
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 24
concedii în Seychellesşi vreo câteva sute de cai putereîn garajul de la subsol
de reuşitam reuşit doarsă mă simt bineîn pielea mea de poet provincial
RUGĂCIUNEA PRUNCULUI
înaintecu mult înaintesă fi aflat cine a fost Avraamşi Moscheşi Isusşi Budaam îngenunchiat dinaintea ceruluişi m-am rugat să vină vremeaca vântulsă nu mai abatăvijelii de la răsăritca albinelesă poată umple în linişte stupulcu dulceaţa câmpuriloriar prunciisă-şi strige fără teamăbuniciişi străbunicii şi taţii rugăciunile să se înalţe nestingheritela ceruri
ARS POETICA
rosteştepur şi simplunu ocoli nimicchiar nimic
lasă totulsă curgă în voiedin tineîn tinecu tine
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 85
rire şi ameninţare a lui Caraion să se întoarcă în România
după vara lui 1981, scornit de mintea înfiorătoare a ge-
neralilor Nicolae Pleşiţă şi Iulian Vlad, urgentat de Tudor
Postelnicu, a constat în discreditarea morală a poetului
autoexilat, în faţa soţiei şi a fiicei de numai paisprezece
ani. Doi informatori ai lor din ţară îi scriau că ar fi bine să
se întoarcă, dacă nu vrea s-o păţească urât de la o
“amantă”, Artura. A primit şi un telefon de intimidare de la
o informatoare care se pretindea a fi Artura, în care soţia
lui era numită de aceasta “vrăjitoare”. Însă Ion Caraion şi-
a păstrat prezenţa de spirit replicând că degeaba îl căuta
‘secu’. Artur dispăruse pentru el de când pusese liber
piciorul în Elveţia. Activitatea lui de informator (personi-
ficată în Artura), în sfârşit, nu-i mai dădea remuşcări, da-
torită rapoartelor negative pe care i le făcea mereu cât
mai rămăsese în ţară câte un ofiţer-anchetator al său. Nu
fusese un instrument al regimului, un turnător, iar acum n-
avea de ce să sufere remuşcări.
În Enigmatica nobleţe Ion Caraion atenţiona asupra
pericolului spălării creierului în anumite grupuri sociale,
chiar şi-n redacţia României literare unde lucra, văzând
adâncindu-se şi-n societatea socialistă practica corupţiei
şi impostura intelectuală. Propunea ca inventarea atâtor
maşini în secolul XX să nu mutileze personalitatea omului:
”tocmai spre a nu lăsa « în seama lupilor grija de a gândi"
(v. Hans Magnus Enzensberger)”.26 Din această cauză Ion
Caraion apără statutul deloc de invidiat al scriitorilor,
solicitându-i ferm lui Ceauşescu acordarea multor drepturi
pentru lumea artistică, din 1980 tot mai dezavantajată. Ca
eseist, spusese din 1974: ”Poeţii aparţin poeziei care –
dacă nu e umană – încetează de a mai fi. Şi în omenire
poezia e oriunde omenirea trebuie salvată de grotesc, de
asuprire, de sclerozări, de minciună, de inerţii, de
stupiditate, de abuz, de închistare, de frică, de ură şi de
demagogie. Gândiţi-vă la fântâna fabuloasă şi himerică a
pilotului Antoine de Saint-Exupéry, prăbuşit în Sahara,
sub cumplita apăsare a soarelui alb, deshidratat şi ha-
lucinând, în căutarea omului, în căutarea apei, în căuta-
rea eternităţii. Toţi căutăm câte o fântână a echilibrelor
permanenţei noastre, în dialogul cu obstacolele.”27
Eroicul accident aviatic al pilotului din Micul Prinţ re-
prezintă, pentru Ion Caraion, nu doar o anticipare a morţii
acestui scriitor francez în cel de-al doilea război mondial,
ci şi o adeverire a transcederii lumii de către ceea ce Ed-
mund Husserl numea cu ajutorul reducţiilor şi constituţiilor
fenomenologice, în Meditaţii carteziene, ”viaţă intenţiona-
lă” şi ”analiză intenţională”28 – altfel spus, conştiinţă crea-
2 6I. Caraion, Enigmatica nobleţe, p. 33;2 7Ibidem, p. 36;2 8E. Husserl, Meditaţii carteziene. O introducere în fenomenologia
transcedentală, editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 1994, p. 41-42
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 84
Dacă “delaţiunile” lui Artur, ale lui Ion cel Negru ar fi fost
aşa de preţioase pentru serviciul secret al aparatului de
stat comunist, dacă “maculatura” acestei opere de
“turnător” ar atârna până la a şaptea bolgie a danteştei
penitenţe – cum speculează Daniel-Cristea Enache în ar-
ticolul „Ion cel negru“ (România literară, 2007), atunci n-ar
fi fost inutilă vigilenta urmărire a lui Artur în ţară, conti-
nuată cu marea diversiune a compromiterii lui în străină-
tate? Daniel-Cristea Enache îl acuză pe Ion Caraion că l-
ar fi trădat Securităţii pe bunul său prieten Nicolae Stein-
hardt, apoi citează o notă informativă în care Artur se re-
voltă amarnic, se lamentează sincer că la percheziţia or-
ganelor de securitate se găsise Jurnalul acestuia. Dar tex-
tul notei informative nu dovedeşte cine transmisese
Securităţii mârşavul mesaj ca să fie găsit manuscrisul de
la Jurnalul fericirii. Merită Ion Caraion învinuirea că-l tră-
dase pe bunul său amic Nicu Steinhardt, când el risca,
protestând, să păţească acelaşi lucru pe viitor, tot cu
jurnale personale?
Cu bună ştiinţă Ion Caraion se discredita în perioada
anilor 1964-1981 în faţa anchetatorilor, neaducând date
incriminante despre activităţile şi vorbele unor scriitori cu-
noscuţi, decât numai atunci când câte unul deservea, prin
colaboraţionism cu puterea şi tulburenţe în U.S.R. intere-
sul general al confraţilor literari – să-şi continue cariera lor
într-o normalitate cât mai puţin deranjată de cenzori şi
astfel de informatori. Într-un foarte slab dar tendenţios
articol din Revista 22, “Oglinda unui delator”, Serenela
Ghiţeanu recenzează şi ea “cartea-dosar” despre Cazul
“Caraion” şi exilul românesc (2006), prefaţată de Delia
Roxana Cornea, şi îl consideră pe scriitorul roman “dela-
tor şi agent de influenţă al fostei poliţii politice din Româ-
nia” – “activitate, pe care a exercitat-o ca pe o profesie”.
Ne întrebăm dacă timpul liber îi permitea să fie un devotat
al asociaţiei “ochiul şi timpanul”! Opera de traducător ex-
cepţional din literaturile franceză, rusă, engleză, italiană,
japoneză ş.a.m.d. nu-i lua eseistului şi poetului Ion Cara-
ion prea mult din viaţă?! Nu-l vedem pe Caraion făcând
filaj, când el nici măcar nu frecventa cafeneaua literară,
fiind în timpul liber un bun familist, considerat de mulţi co-
legi chiar mizantrop. Aşa că nu putem fi de acord nici cu
psihanalizarea hazardată din acelaşi articol al Revistei 22
că: “a suferit de ceea ce e numit ‘sindromul Stockholm’ în
psihologie” conform căruia după pierderea statutului de
victimă comunistă, Ion Caraion se identifica în agresorul
Artur printr-un transfer de personalitate. Delaţiunile sale
au avut ca obiect nu alte victime ale regimului, ci pe anu-
miţi agresori din umbră ai săi, puşi poate de aceiaşi ofiţeri,
chiar generali de securitate să-l intimideze, să-l piardă, să
distrugă viaţa familiei sale, a părinţilor din judeţul Buzău, a
soţiei Valentina şi a fiicei Marta. Planul diabolic de urmă-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 25
Din lirica europeană
Oliver FRIGGIERI (Malta)
Paul de Malta*
I. MÂNA ASCUNSĂ
1. DeclaraţiaPaul: Întortocheate sunt căile Domnului
şi imprevizibile anotimpurile sale.
Dintre toate tărâmurile mândre, din toate
ţările puternice
mâna aceea ascunsă a ales tocmai aceste
stânci!
Nu l-am întâlnit niciodată pe Isus
din Nazaret,
Am luptat neostoit împotriva lui şi cu putere,
pentru ca noua sa comunitate să dispară de pe
faţa pământului
şi să nu se mai răspândească numele Său
niciunde.
În mijlocul drumului mă ţintui mâna aceea
ascunsă
şi ameţitoarea lumină făcutu-m-a om nou.
Acum el mă va călăuzi printre neamuri
îndepărtate
şi sunt sluga lui, doar el mi-e Stăpân!
2. PedeapsaNorodul: Moarte, moarte lui Paul
care s-a ridicat împotriva legii!
Moarte! Moarte! Moarte!
La Ierusalim ţi se va ţine procesul,
ca noi să măsurăm grozăvia
crimei ce-ai săvârşit-o!
3. ApărareaPaul: Nu am greşit nimănui şi nu am încălcat nici
o lege
am făcut ceea ce era drept şi aceasta o ştiţi cu
toţii.
Cer să fiu judecat de Cezar
şi de-am comis un păcat care să merite
moartea
nu mă voi teme şi moartea să vină asupră-mi.
* Traducere din engleză de Radu Bărbulescu
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 26
Sunt fără de vină şi niciunul dintre voi nu poate
ridica mâna asupră-mi. Voi merge la Cezar!
4. AcuzareaFestus: Vrei să fii judecat de Cezar
şi ţi se va face pe voie.
Ascultă rege şi voi fraţii mei.
Mulţimea evreilor s-a adunat în juru-mi
protestând furioasă împotriva acestui om
şi cerându-mi să-l dau morţii.
La moarte! La moarte!, m-au implorat şi eu,
reflectând,
nu-i găsesc nici o vină, nu ştiu ce să-i scriu
lui Augustus ca să-l cunoască bine pe acest
om.
Iată-l înaintea voastră: cuvintele, faptele lui
vă vor arăta cine este şi ce a făcut.
5. AnunţulPaul: Mulţimea evreilor
îşi aminteşte bine cine sunt.
Am fost un fariseu care fără încetare
am urmat Legea cu cea mai mare credinţă.
Şi azi stau înaintea voastră
pentru credinţa mea în Salvator,
Domnul trecutului
şi Stăpânul viitorului.
La început El a creat totul,
este etern, nu va muri nicicând.
Acesta este Dumnezeul ascuns: chipul Său
nu poate fi zărit de nimeni.
Am vestit că Dumnezeul meu
dă viaţă celor vii
şi-am dat de veste că, mâine,
îi va trezi pe cei morţi.
Am luptat mult ca să şterg din minţi
Cuvântul lui Isus.
Azi stau înaintea voastră
ca să vă spun cine este El!
Chiar dacă au plănuit să mă omoare:
mereu şi pretutindeni voi răspândi
vestea despre Cruce,
- chiar supus celor mai cumplite torturi.
6. Avertismentul şi rugăciuneaFestus: Nebunule! Astă înţelepciune a ta
te va înnebuni până la urmă.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 83
narii săi […], dar mai ales pentru că a făcut imprudenţa să
moară şi n-a mai apucat să fie senator şi preşedinte de
onoare al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu a pus în
1999 la dispoziţia lui Mihai Pelin pagini întregi din revista
pe care o conduce pentru a-l ‘înfiera’ pe Ion Caraion şi a
republicat aşa-zisele delaţiuni ale poetului despre Monica
Lovinescu şi Virgil Ierunca, pe care acesta le-ar fi oferit
Securităţii în schimbul dobândirii paşapoartelor. De ce şi-
a dezinformat cititorii dl Manolescu scriind în editorialul din
Nr. 19, 12-18 mai 1999, al României literare că ‘cele două
note informative au fost scrise caligrafic de mânuşiţa
poetului’ din moment ce ştia foarte bine că Mihai Pelin nu
îi oferise altceva decât nişte foi dactilografiate la o maşină
de scris cu caractere atât de mari cum numai la Comitetul
Central existau?”25.
Datele biografice, după cum reies atât din scrierile lui
Ion Caraion, confruntate cu ceea ce reiese clar şi din în-
tregul dosar al fostului informator Artur din arhivele Se-
curităţii ajută la decriptarea indiciilor unei tehnici a ca-
muflajului. Ca un arici de mare, prefăcându-se vechi prie-
ten cu Nicolae Ceauşescu, el reuşea să scape doar cu
puţine concesii faţă de “rechinii” – ofiţerii de securitate –
adică dând câteva note informative ale revoltei sale pen-
tru persoanele non grata de la Uniunea Scriitorilor, din
cercul ei dizident de la Săptămîna. Ariciul de mare, prinţul
Artur al adâncurilor, putea recepta şi undele nefavorabile
sonore care-l înconjurau, supărător, pe megalomanul
Ceauşescu. Din Ultima bolgie reiese un monumental por-
tret literar: biografia caricată, totuşi credibilă în cea mai
mare parte a Lenei de la cabinetul numărul doi. Elena
Ceauşescu apare ca personaj malefic prin excelenţă: de o
prostie fenomenală, dar şi de o mare versatilitate politică.
Ştia sau doar se adaptase, mimetic, să se înconjoare
numai de “cadrele” credincioase din Partid, sau atrăgând
în anturaj dulăi oportunişti, precum T. Postelnicu. Ion
Caraion oferă atâtea detalii despre evenimentele pro-
verbiale din viaţa ei, precum cele cu necitirea rapoartelor
de pe birou sau cu “a-p-a”, formula chimică a apei pe care
i-o pretinsese un profesor universitar când voia să îsi
obţină fraudulos titlul de doctor.
Pe Ion Caraion l-au marcat fizic şi psihic, în schimb,
acţiunile de urmărire, sau de percheziţionare a casei sale
din şoseaua Colentina, accesibilă cetei urmăritorilor săi,
dintre care erau în primul rând Şt. Aug. Doinaş, Ion Nica,
Lucian Dragu, Ileana Macri, Nicolae Popescu, Ion Popes-
cu, Adriana Mateescu, Iuliu Pascu, Iulian Sandu, Marcel
Iancu şi alţii. De ce Securitatea punea o armată de agenţi,
de ce fusese obligată să instituie o adevărată reţea de
informatori pentru a nu-l scăpa din ochi pe Ion Caraion?
2 5M. Sipoş, art. “ ‘Zvârcolindu-se dintr-o moarte în alta’: IonCaraion”, în rev. Observator cultural, nr. 424, 22 mai 2008;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 82
determinat să rămână în străinătate de către poetul Bre-
zean VAHE GODEL, în colaborare la ‘COBRA’ “.23
Tot cu semnificaţiile cunoaşterii absolute, dar prin spio-
nare şi moarte, este un alt nume de rege legendar, prefe-
rat în eseuri de către Ion Caraion, Acteon. În Pălărierul
silabelor alegoria vânătorului care devine vânat, prin con-
templarea scaldei zeiţei Artemis, este transpusă de către
Ion Caraion într-o alegorie pescărească – a confruntării
pescarului de oameni cu marea ameninţare a Leviatanului
din adâncuri. Acest pericol vine dinspre firul de aţă “lung,
lung, lung”. Lanseta lui face legătură directă cu infernul:
“improvizează emoţii coborând în ocean”. Ea devine un
simbol al înjosirii pescarului de către monştrii acvatici, firul
trebuind să vibreze la ceea ce va cuprinde lacom cârligul.
Acest pasaj din “Confesiuni” – prima parte a Pălărierului
silabelor – redă şi comentează, de fapt metatextual, un
coşmar al lui Ion Caraion: “Vis: – Luna confecţiona
ilustrate bizare. Machetă marină. […] Rechinul s-a
apropiat (pentru a câta oară?) ca un destin. Atunci firul de
aţă – huţa! huţa! huţa! – se retrase. Întâi, brusc. Pe urmă
încet. S-a retras. Pe ape nu metecăia decât umbra. Şi ea
înghiţi luna, machete, rechinul, scrumbia, firul şi jocul.
Fiecare rechin cu existenţialismul său… Fireşte, înainte
de a participa la joc, trebuie să ştii să mergi pe bicicletă şi
să mergi foarte bine.”24
Filtrarea exactă, interpretarea justă a tuturor datelelor
care pot fi consultate în dosarul Artur (redevenit Ion
Caraion după plecarea lui în Elveţia) au fost efectuate de
către specialista Mariana Sipoş, cea care a dat, alături de
Paul Goma încă din 1999 replici dure celor din România
şi din Europa pentru că porniseră, mai întâi la România
literară apoi în toată presa, o campanie necinstită, con-
struind eşafodajul de ipoteze şi incriminându-l pe Ion Ca-
raion, doar prin informaţia eronată a unui fals documentar
dat de Mihai Pelin redacţiei. În ultimul ei articol, de pe
data de 22 mai 2008, din Observator cultural, Mariana Si-
poş are din nou curaj să-i facă responsabili, pentru pre-
zentarea deformată a cazului Caraion, pe unii aşa-zişi pri-
eteni ai acestuia, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca şi Ni-
colae Manolescu, alături de alte nume obscure pentru
lumea literară până în 1998-1999, precum cele ale Doinei
Jela, Mihai Pelin etc. Exegeta, având ochi format de cer-
cetător al CNSAS, arată că lui Ion Caraion (care trebuie
socotit purificat deplin după 1981), îi reveneau, dacă ar
mai fi trăit după 1990, toate recunoaşterile publice ale
meritelor de poet dizident, însă s-a ales numai cu injurii în
postumitate: “În cazul lui Doinaş, Nicolae Manolescu se
arată înţelegător, dar în cazul Caraion, pentru că acesta a
făcut i mprudenţa să se exileze şi să-i înfrunte pe torţio-
2 3Ibidem;2 4I. Caraion, Pălărierul silabelor, editura Cartea românească,
Bucureşti, 1976, p. 19;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 27
Paul: Nu sunt nebun. Spun adevărul
şi ştiu, o rege, că tu însuţi crezi
în Cuvântul Domnului atotînvingător.
Îl implor pe Domnul
în care cred,
să poţi fi astfel încât
să poţi crede în El.
Îmi implor Dumnezeulsă-Şi plece privirea asupră-ţi
şi mă rog la fel, fără preget,
pentru noi toţi.
II. ŢĂRMUL ÎNDURĂRII
1. Periculoasa călătorieMulţimea: Primejdios e drumul spre Roma
şi lung, mult prea lung,
timpuri grele se află-naintea noastră,
astă călătorie nu ne face nici o plăcere.
Toţi prizonierii, cu Paul deodată,
au fost duşi la bordul corabiei şi porniră pe mare.
Vânturi dezlănţuite departe au pogorât peste noi
până am început să fim zvârliţi între mare şi cer.
În zadar am navigat încet înainte: teama,
cum marea,
ne-a-nghiţit din creştet şi până la tălpi!
Dintr-odată un suflu adie cu blândeţe
umplându-ne inimile de uşurare.
Am ridicat ancora şi-n final privirăm-nainte.
În curând speranţa-nflori
înlăuntrul nostru, pe când vântul
se potoli şi calmul se instală
anunţând o zi splendidă.
8. Încredere şi teamăO voce: Nu aşteptaţi vremea bună,
blânda adiere e aici ca să plece,
aceasta este clipa mâniei,
ora încercărilor.
Se vor petrece lucruri ciudate
pe care voi nu le veţi pricepe,
veţi vărsa lacrimi şi veţi fi nedumeriţi
- nu vă temeţi şi nu puneţi întrebări.
Din adâncimile străfundului întunecat al mării,
acolo, unde apele se răsucesc în turbare,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 28
din crăpăturile stâncilor scunse acolo,
a venit reverberat ecoul unui blestem întunecat.
“Fă valurile mânioase să se trezească din somn,
ploaia să devină mai grea zi şi noapte,
fă soarele arzător să cadă, şi-n ceruri
fă să gonească sălbatic limbi de foc!”
Întortochiate-s căile tale,
noi nu le pricepem, Doamne!
Călăuzeşte-ne afară din trecut,
deschide-ne nouă ziua ce va veni!
Norii ascund totul
şi noaptea-i prea întunecată
marea ne va-nghiţi curând,
nu dormi, nu adormi, Doamne.
9. MâniaMulţimea: Puternicul vânt din nord-est se-nteţeşte
retezând pământul din fundamente,
o întunecime profundă ascunde totul,
valuri nemiloase au erupt pretutindeni.
Nava e zvârlită în sus şi-n jos pe creste,
se va răsturna şi va dispărea cu vânturile,
va fi zvârlită de colo-colo, se va frânge
şi se va scufunda până la ţărmul primitor.
10. Rugăciunea speranţei pierduteMulţimea: Ne-ai făgăduit că vei rămâne cu noi,
fiindcă ale tale-s pământul şi timpul,
şi apele ne înghit,
nu Te vedem niciunde.
În întunericul acesta chipul Tău e ascuns,
mâinile Tale nu se fac simţite,
erai aici pe vreme frumoasă
dar acum nu ştim unde Te afli.
De zile întregi soarele se ascunde pe cer
şi luminile s-au stins, în inimi şi pe pământ,
şi stelele şi-au pierdut strălucirea
şi totul e mort, totul e rece, totul îngheţat.
Ochii Cerului sunt închişi,
sunt obosiţi şi nu pot fi văzuţi
şi speranţa din noi s-a stins
fiindcă mâine noi nu vom mai fi.
În curând marea se va deschide larg
şi noi ne vom scufunda:
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 81
reuşit să-şi menţină chiar şi-n 1964 spiritul combativ de
excepţie. Spectrul apropiatei sale omorâri l-a făcut să
accepte compromiterea sa ca artist şi ca cetăţean, după
cum erau obligaţi s-o facă şi ultimii deţinuţi politici din
1964, pentru a nu fi hăituiţi sau marginalizaţi social la ie-
şirea din temniţă.
Ion Caraion dădea note informative detaliate, exacte
despre anumiţi colegi informatori din lumea literară, însă
nu oricum, ci urmărind un scop: pentru a face să dispară
discordia semănată de aceştia în Uniunea Scriitorilor. Iată
cum prezenta pe data de 23 mai 1977 această tristă şi
jenantă situaţie culturală, cu scopul onest de a împiedica
unele planuri viclene ale acestor scriitori deja compromişi,
permiţându-şi să facă ofiţerilor de securitate chiar unele
recomandări: “nume ca Fănuş Neagu, Adrian Păunescu,
Eugen Barbu, Ioana Postelnicu, Ion Dodu Bălan sunt pri-
viţi cu repulsie, rezervă şi chiar ostilitate între confraţii lor
de breaslă (şi numai între ei), pentru că mint, pentru că
adulează, pentru că au făcut şi continuă să facă rău celor-
lalţi scriitori, asigurându-şi lor privilegii nemeritate, prin
mijloace reprobabile”21.
În dosarul întocmit de Securitate lui Ion Caraion re-
darea fonetică românească “Artur” a numelui regelui
Arthur, cel din primele legende medievale ale Occidentu-
lui, dovedeşte cât de inculţi erau ofiţerii faţă de mulţi dintre
deţinuţii politici de atunci, care îşi alegeau nume conspi-
rative dar nu le dictau şi pe litere anchetatorilor lor. Astfel
eroarea grafică, înregistrată deja în acte, nu putea fi
ulterior rectificată, circulând departe aşa. Dealtfel erau
admişi – după cum arată Mariana Sipoş într-un articol re-
cent din revista virtuală Leonardo, nr. 3 din 2004 – tot
felul de substituenţi verbali dintr-un cod lexical secret22:
aliniat = nume conspirativ, Breaza = Elveţia, Cobra = Eu-
ropa Liberă, Orşova = SUA, Buşteni = Bucureşti, Brateş =
Occident, Găieşti = Geneva, Mărăşti = München, Midia =
Spania, Şantier = Departamentul Securităţii etc.. Hotă-
rârea lui Ion Caraion de-a rămâne în Eveţia a fost urgen-
tată de încurajările unui prieten al său, poetul elveţian Va-
hé Godel, în condiţiile că el ar fi obţinut dreptul la o ex-
cursie în Franţa pentru soţie şi, întâia oară, pentru fiică:
“Din datele ce reţinem rezultă că ION CARAION ar fi fost
2 1D. R. Cornea şi Dumitru Dobre, Cazul “Artur” şi exilulromânesc. Ion Caraion în documentele din arhiva CNSAS, edituraPro Historia, Bucureşti, 2006, pp. 175-176;
2 2M. Sipoş, art. “ ‘Sunt cel care se întoarce din moarte’ (IonCaraion şi serviciile externe ale securităţii)”, în rev. electronicăLeonardo (www. eleonardo.tk.), nr. 3/ 2004: “cine citeşte pentruprima oară un document elaborat de Direcţia de Informaţii Externedin vremea lui Ceauşescu rămâne derutat de terminologia folosită:un limbaj semicifrat care, după o familiarizare cu dosarul respectiv,nu e prea greu de desluşit. Probabil va fi având rostul lui în coduriletimpului, dar citit acum pare o joacă de copii. Cel mai amuzant mise pare, de exemplu, faptul că România e numită Ceahlău […]”.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 80
colportându-se legenda, zvonul mincinos lansat în
Săptămîna. Mulţi au crezut imediat în mitul absurd, al re-
nunţării Securităţii comuniste la cel mai activ şi diabolic
agent informator (când de fapt contribuţiile lui informative
dejucau mult planurile ei). Lumea s-a obişnuit un sfert de
secol cu ideea falsă că Artur a fost un privilegiat al regi-
mului, când el se străduia aşa de mult să-şi păstreze
postul de redactor la România literară. În ultimii cinci ani
ai vieţii, deloc nu i-a venit ca turnată cămaşa morţii sale
(deşi naivii şi detractorii au crezut sau persistă să creadă
că i se potriveşte), adică legenda continuării în Vest a
activităţii conspirative. A fost întrebat de prieteni şi de
conducerea postului “Europa Liberă” în privinţa veridicităţii
acelui “Jurnal” ce apăruse apocrif în ţară, cu scopul
mârşav de-a imprima un efect de bumerang – lovind şi
creaţia autentică a sa, dar agravând iremediabil sănătatea
trupului şi aşa împuţinat şi ruinat. “Jurnalul” din 1981 nu-i
decât un bastard literar, atribuit unui Ion Caraion – de fapt
bestialităţii unui Artur, unui “refulat” scriitor. Dimpotrivă,
cercetătorii dovedesc clar din 2006 că acel surogat de
jurnal fusese comandat de către Nicolae Ceauşescu, fiind
confecţionat de către aparatul spionajului internaţional al
regimului comunist, menit să-l ucidă psihotronic, de la
distanţă, sub motiv că între 1964 şi 1981 din asumarea
rolului de informator el făcuse treptat o farsă tragică.
Antrenarea directă a unui mare prozator ca Eugen Barbu
în misiunea de compromitere a celui din exil a fost, pentru
dictator şi marii generali o comedie bufă, un act de
răzbunare pe toţi scriitorii. Astfel, Ion Caraion, renunţând
să mai fie Artur, a fost stigmatizat dintr-un ordin de sus,
de când luase calea exilului. Îmbrăcat ca regele sa-
turnaliilor, cu o explozivă haină semănând celei a lui
Nessus, lansată pe umerii săi tot mai bicisnici de către
viclenii generali Nicolae Pleşiţă şi Iulian Vlad, ţesută cu
înflorituri, la modul artistic, de către Eugen Barbu, poetul a
putut fi executat printr-o bombă gazetărească, Jurnalul cu
efect întârziat.
Încă înainte de-a împlini douăzeci de ani, buzoianul ce
avea să termine Filosofia la Bucureşti, Stelian Diacones-
cu, şi-a luat pseudonimul literar Ion Caraion, conştient de
rezonanţa livrescă şi de simbolistica paradoxală, monar-
hică-ţărănească. Nu-i important dacă, lucid şi revoltat, in-
tuia de-atunci, prin această preferinţă onomastică, cât de
multe vor fi pilduitoarele sale ridicări de jos. Aflat în cea
mai de jos bolgie a Tartarului sau lagărului european co-
munist – scufundându-se şi ieşind ca Sisif din beznă şi
culpabilizări (după trecerea prin interminabila condamnare
la moarte, prin Canal, prin minele neferoase din Mara-
mureş, prin Aiud, apoi la urmă prin tortura infernală de-a
semna angajamentul cu Securitatea), Ion Caraion n-a re-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 29
în curând vântul ne va purta
departe, departe cu el.
11. Cuvântul încurajatorPaul: V-am prevenit dintru început
dar nu aţi voit s-ascultaţi cuvintele mele.
Aceasta este o călătorie plină de primejdii
dar nu vărsaţi acum nici o lacrimă.
Fiţi curajoşi întrucât nici un rău
nu va veni asupră-ne.
Aveţi curaj, fiindcă aceasta-i promisiunea
îngerului lui Dumnezeu.
Nici unul dintre noi nu va suferi,
doar nava se va sfărâma,
cu toţii vom păşi pe uscat
în zorii unei zile strălucitoare.
Noaptea trecută îngerul,
servitorul lui Dumnezeu, m-a trezit
şi mi-a grăit:
O voce: “Nu te teme, Paul,
iubeşte-l pre Domnul şi ai încredere în el.
Vei fi dus înaintea lui Cezar
să fii judecat şi-astfel stă scris
Voi cu toţi veţi trăi:
fie numele Răstignitului de-a pururi slăvit.”
Paul: Aceste cuvinte, venite din Înaltul Cerului,
nu-şi vor greşi niciodată ţinta -
eu cred în ele şi voi lupta ca orişicine să
creadă in ele!
Şi, ’nainte să plece,
Îngerul rosti aceste vorbe:
O voce: “Vei ajunge la ţărm şi vei păşi
pe-o stâncă născută din chiar sânul Mării!”
12. Bucuroşi de vremea frumoasăUn oareşcare: Am ajuns, în sfârşit, în ţara promisă,
duse sunt zilele şi nopţile de beznă,
duse sunt orele lacrimilor şi
se-apropie, cu paşi repezi,
zori mai senini! Aşteptăm ca
Soarele binefăcător să răsară şi să ne
surâdă.
Vom păşi pe acest pământ misterios
pierdut între ape învolburate.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 30
Binecuvântată fie mâna nevăzută ce
ne-a însoţit,
şi binecuvântat fie pământul acesta care
ne va primi.
Şi cu toţii am mâncat cu poftă,
pe feţele noastre
a răsărit speranţa surâzătoare a noilor zori.
Am azvârlit în mare grânele rămase
şi nava s-a-ndreptat şi am navigat
mai departe.
Este răsăritul şi orizontul va renaşte,
un soare dulce, pe care l-am visat cu toţii,
tot acest timp.
Aşteptaţi, aşteptaţi, un ţărm apare înaintea
noastră,
un ţărm ne aşteaptă.
Marea care v-a înspăimântat
este corabia lui Dumnezeu.
Aţi crezut în El şi veţi afla că
n-aţi crezut inutil în Dânsul:
cu toţii veţi trăi.
Am aruncat ancora
am abandonat cârma şi-am plecat,
nava s-a înclinat şi ne-am zvârlit în mare
aşteptând să treacă primejdia.
şi am înotat către ţărmul îndurării,
văzându-l cum creşte mereu-naintea noastră
ne înălţam cu fiecare val, ne cufundam cu el
şi strigam şi ne bucuram - plângând cu inimi
tremurânde.
Ce insulă, ce insulă e aceasta,
unde am ajuns într-o astfel de zi?
Cea care e numită cum? Cum i se spune,
acestei stânci din mijlocul noianului?
13. BunvenitulMaltezii: Aceasta e Malta, Malta, Malta,
micul adăpost al maltezilor,
sărmana moştenire al unui mic popor,
bogata moştenire a unor naţiuni bogate!
Veniţi, veniţi, păşiţi mai departe
pe aceste tarâmuri paşnice
şi intraţi, intraţi mai departe
în modul de-a fi al maltezilor.
Poartă spre insula noastră
este marea cea larg deschisă
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 79
români din ţară, ce-l ştiau de frică şi se fereau din faţa lui
dacă aveau ceva de-ascuns, nici în diaspora intelectuală
a Europei.
Recalcitranţa sa pe când avea douăzeci şi patru de ani
fusese provocată de o situaţie tragică în spaţiul est-euro-
pean, în care sovieticii instalau la putere guverne mario-
netă, cu mulţi agenţi kominternişti. Evenimentele impor-
tante, dinamismul vieţii culturale şi politice erau în curs de
sufocare, iar oamenii de seamă începuseră să fie intimi-
daţi, ba chiar arestaţi, închişi. O astfel de atitudine civică
personală, prin care semnatarul articolelor, Ion Caraion,
dar şi directorul ziarului, Tudor Teodorescu-Branişte îşi
riscau cariera şi libertatea, a dat speranţe, sau rezistenţă
moral-intelectuală multor altor susţinători de valori demo-
cratice, deşi a determinat şi înăsprirea cenzurii, suprima-
rea Jurnalului de dimineaţă. Un act similar de protest
semna şi Virgil Ierunca. Între cei care îşi exprimau reac-
ţiile de dezaprobare, la apariţia celor două articole, se
numără mai ales Adrian Marino. Mihai Lisei, în articolul
“Realismul socialist în exegeza românească” din Caietele
Echinox (nr.7/2004), fiind de aceeaşi părere cu Sanda
Cordoş, autoarea unui alt articol, “Criziştii”, comenta astfel
intervenţiile în presă ale celor trei: “Dintre participanţii la
dezbateri îi remarcăm pe Virgil Ierunca, Ion Caraion şi
Adrian Marino. Dacă Virgil Ierunca intra în discuţie doar
din perspective primului care afirma că există o criză a
culturii româneşti, ceilalţi doi se situează pe poziţii diferite
faţă de receptarea şi rezolvarea crizei. Ion Caraion are o
intervenţie fermă, din perspectivă politică, în timp ce
Adrian Marino polemizează cu acesta, aducând argumen-
te din perspectiva culturală.” Unii reprezentanţi a Cercului
literar de la Sibiu (Ion Negoiţescu) vor intra într-o po-
lemică şi mai aprigă decât în 1943 cu albatrosiştii bucu-
reşteni, nefiind de acord cu tonul revendicărilor culturale
cerute de către Ion Caraion.
Prudenţa îi lipsise poetului încă de când venise în
Capitală după terminarea liceului la Buzău. Volumul său
prin care debuta editorial, Panopticum din 1943, fusese
dat la topit pe când ieşea din şpalturile tipografiei, încât
tirajul real al publicării lui a rămas extrem de mic. Agenţii
Siguranţei de pe timpul regimului Ion Antonescu l-au
somat pe autor, punându-i revolverul la tâmplă, să nu mai
scrie subversiv despre ceea ce se întâmpla pe Frontul de
Est, rusesc.
Sintagmele de “război psihologic” şi “exil interior” ar
putea fi exemplificate mai uşor redând presiunile, hăituirile
celui de-al treilea grup de intelectuali români exilaţi în anii
’80. Acest ultim grup era al lui Ion Caraion, Dorin Todoran,
Bujor Nedelcovici etc. Presa românească şi, într-o măsură
infimă, chiar unii autorii de studii critice aprofundate l-au
nedreptăţit pe Ion Caraion după 1981 dar şi după 1998,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 78
că. El a fondat trei reviste literare la Geneva, a publicat la
München (în Editura Ion Dumitru, N. Obs.) în 1982 eseul
pamfletar Insectele tovarăşului Hitler, şi-a continuat Jur-
nalul – două volume apărându-i postum, Jurnal II în 1998
şi Jurnal III (Ultima bolgie) în 1999.
Artur era o mască, o marotă, confecţionată de sistemul
concentraţional cominternist, încă de la sfârşitul detenţiei
lui Ion Caraion. Pentru soţia sa, Valentina, cu care s-a în-
surat imediat după eliberarea amândurora din detenţie,
era vie în memorie supravieţuirea familiei ei în ghetoul din
Transnistria, aşadar şi destinele unor prototipuri literare
din romanul Golem scris de Gustav Meyrink: Athanasius
Pernath şi Charousek. Ar fi avut voie oare Ion Caraion să
se lase ucis precum studentul Charousek de către o altă
poliţie politică imperialistă (organele de stat ale represiunii
comuniste), să renunţe la viaţă când li se născuse unica
fiică, Marta!? Puteau să se împotrivească, mai mult decât
au izbutit, regimului dictatorial!? Nu. Soţului ei, în timpul
călătoriilor peste hotare în interes de serviciu – întreprinse
ca să publice albumul Brâncuşi, adunând mărturisirile
personalităţilor ce-l cunoscuseră –, dacă ar fi încercat o
mărturisire publică a prigonirii sale, cum era tentat, faţă de
Eliade, V. Ierunca, M. Lovinescu etc. ce i se întâmpla?
Drept consecinţă, el periclita vieţile Valentinei şi Martei
Caraion (aceasta fiind arma de şantaj pentru ofiţerii şi
agenţii lui de urmărire), după cum afirmă. Artur era socotit
de către serviciul român de spionaj un posibil con-
trarevoluţionar, scăpând de multe învinuiri, sau de inter-
zicerea scrierilor sale numai prin teama cenzorilor literari
că s-ar fi aflat în graţiile lui N. Ceauşescu. Artur avea şi
trupul agonizant, chiar înainte de anul 1981, fiind ftizic,
având coaste rupte şi o hepatită cronică după suferinţele
îndurate ca deţinut politic. Fiind informată despre acest
caz de încălcare a drepturilor omului, diaspora româneas-
că, lumea bună a culturii occidentale insista mereu ca el
să fie lăsat să plece definitiv, însoţit de familie. Pretin-
zându-se prieten bun cu Ceauşescu, deşi n-a scris vreun
rând apreciativ despre el în presa saturată de encomi-
astica faţă de dictatori, Ion Caraion dădea impresia că îşi
renega în permanenţă renumele de-a fi fost încă din 1947
primul dizident politic autentic, care se împotrivise cu tărie
curentului paneuropean al imperialismului roşu. Aşa că i
s-a dat voie să plece în Elveţia şi să moară liber, cum îşi
dorise. Ultimul său nume secret, aflat în dosarul de infor-
mator, Călugărul, i-a fost dat de către ofiţerii care se sătu-
raseră deja să-l mai prelucreze degeaba. Ei aşteptau
delaţiuni serioase, dar se alegeau adeseori cu simple
eschive, din partea celui care nici nu se încăpăţâna să
pară o persoană nepericuloasă pentru confraţii săi literari.
El va mărturisi făţiş unor foarte buni prieteni că nu voia să
fie o coadă de topor introdusă viclean nici printre scriitorii
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 31
şi cu inimi deschise oferim adăpost
oricărui străin
III. ZIUA CEA NOUĂ
14. Slăvirea DomnuluiMaltezii: Pământul nostru trăieşte în pace şi vă
primeşte bucuros
blândă este inima, blânde aceste stânci
unde v-au adus forţe atotputernice
să le mulţumim zeilor şi să-i slăvim.
Paul: Slăvit să fie Domnul cel adevărat
stăpânul tuturora
să nu aveţi un alt Dumnezeu în afară de El,
hai să-l adorăm împreună.
Maltezii: Noi ne adorăm zeii noştri
cei care-au fost totdeauna cu noi.
Paul: Slăvit să fie Domnul cel adevărat
stăpânul tuturora
să nu aveţi un alt Dumnezeu în afară de El,
hai să-l adorăm împreună.
Maltezii: Tremurăm de frig, ne va ucide,
a plouat zile şi nopţi la rând,
aduceţi un braţ de vreascuri să aprindem
focul
şi ne vom încălzi cu toţii.
15. ÎndoialaUn oarecare: Atenţie la viperă, atenţie la vipera
care iese din foc!
Cine ştie ce a făcut vreodată acest om
şi cine a fost el?
El a fost părăsit în mijlocul mării
şi mânia zeilor
îl va ucide pe-acest ucigaş
prin muşcătura viperelor.
Îl vom vedea în curând umflându-se
şi căzând mort la pământ,
zeii cer dreptate
de la acest blestemat.
Iată, el a scuturat vipera
şi ea a căzut în flăcări să moară.
Nu este un ucigaş, este un zeu
care face fapte mari.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 32
16. DeclaraţiaPaul: Nu eu sunt acela care are puterea
de a stăpâni viperele
şi respectul pe care-l arătaţi zeilor
n-are nici o valoare.
Slăvit să fie Domnul cel adevărat
stăpânul tuturora
să nu aveţi un alt Dumnezeu
în afară de El,
veniţi să-l adorăm împreună.
17. RugăminteaMaltezii: Bunule învăţător, tu eşti cel mai puternic
şi Dumnezeul tău poate fi şi milostiv.
Spune un cuvânt care să-i însănătoşească
pe bolnavii noştri
şi dacă poţi să-i vindeci, te-om crede cu toţii.
18. ÎndoialaUn oarecare: Şi suferinzii au venit
aducându-şi suferinţele cu ei
şi i-au implorat mila
cu privirile atingând pământul.
Mândrii zei ai trecutului
nu aduseseră sănătatea nicicui,
minunile pe care le-a săvârşit Paul
nicicând, nicicând n-o făcuseră.
Şi Paul vorbi în singurătate
Dumnezeului din ceruri
şi mulţimea cea disperată stătu uluită
şi voia şi-aştepta.
19. ÎntrebareaMaltezii: Cine este acest Dumnezeu al tău
care-ţi acordă tot ce-ţi doreşti ?
Cum de a pogorât
această putere pe umerii tăi ?
Şi cum este el numit,
unde trăieşte,
ca să-l putem cunoaşte,
să-i vedem chipul, să ne apropiem de el
şi să-i vorbim?
20. PromisiuneaPaul: Domnul a coborât din ceruri să sufere cu noi
dar oamenii l-au coborât pe o cruce,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 77
mânia literară – sunt de-a dreptul absurde. Delia Roxana
Cornea şi Dumitru Dobre, autorii volumului publicat în
2006, Cazul “Artur” şi exilul românesc îşi propun, chiar din
titlu, să demonteze presupunerile greşite despre vastul
material de note informative a ale lui Artur (ipoteze apar-
ţinând lui Mihai Pelin, Monicăi Lovinescu în Jurnal, Doinei
Jela în cartea despre moartea Ecaterinei Bălăcioiu, lui
Nicolae Manolescu în numerele României literare – prin
care deschidea încă din 1998 “Dosarul Ion Caraion”).
Artur, numele conspirativ avut în deceniul al optulea de
către poet, dispare după 8 august 1981 definitiv din
dosarul său de informator – care este oricum subţire şi
chiar curat faţă de învinuirile grave ce i s-au adus, mai
ales de către Mihai Pelin. Nici ofiţerii de securitate nu-i pu-
teau agreea lui Ion Caraion sarcasmele arturiene, câtă
vreme îi informa despre binecunoscuta absenţă a lui
Ceauşescu de la Consfătuirea naţională a scriitorilor din
vara anului 1981: “S-a încheiat şi ultimul act al spec-
tacolului Conferinţei Uniunii Scriitorilor, în condiţii fără pre-
cedent – Conducătorul Statului neonorând cu prezenţa sa
Conferinţa, iar preşedintele biroului, vicepreşedinţii şi
secretarii Uniunii Scriitorilor fixându-se abia la patru zile
după încheierea lucrărilor.17 Ion Caraion, ca observator
distant, neimplicat al evenimentului, se pregătea să plece
în Elveţia şi totuşi regretă faptul că scriitorii fuseseră
dezamăgiţi, ca întotdeauna, de neîndeplinirea solicitărilor
culturale, fiind lipsiţi în anul 1981 de “prerogativele de
care se bucurau până atunci şi care continuau să fie
garantate de regimuri totalitare similare din Estul Euro-
pean18. Ceauşescu nu mai voia să se convoace pe viitor
la Uniunea Scriitorilor adunări generale, întruniri ale
membrilor Biroului, fiindcă principiul său a fost Divide et
impera în deceniul al nouălea. Sumbra atmosferă de re-
tragere fără torţe a scriitorilor de la ultima lor consfătuire
este descrisă realist de către Ion Caraion:
“După ceremonialul înscăunării [Biroului Uniunii] de o
delegaţie a Conducerii de Partid […] ca un fel de înmor-
mântare discretă, oamenii şi până atunci abătuţi, des-
curajaţi, umiliţi, sceptici […] s-au întors de la locul con-
vocării cu convingerea încă o dată întărită că nu sunt nici
iubiţi şi nici respectaţi.”19
Rolul activ al lui Ion Caraion, de a fi un important “dizi-
dent politic20, de talia lui Alexandr Şoljeniţân în străinăta-
te, a fost şi este eclipsat foarte mult în presa româneas-
1 7D. R. Cornea, D. Dobre, op. cit., p. 245;1 8cf. L. Maliţa, Ceauşescu, critic literar, editura Vremea, Bucureşti,
2007;1 9D. R. Cornea, D. Dobre, op. cit., p. 247;2 0Cartea Cazul “Artur” şi exilul românesc, apărută sub egida
INMER, cuprinzând toate documentele notelor informative scrisede către Ion Caraion, este structurată în trei părţi – “Recrutarea”,“Delaţiuni”, “Cazul ‘Artur’ şi exilul românesc. Se afirmă clar înultima parte indiscutabila aderare a lui Ion Caraion la exilulromânesc anticomunist;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 76
mereu şi cum spune buna judecată a fiecăruia, ca să nu
ne oblige alţii să ne liniştim. Retrageţi din mâna elemen-
telor de scandal, care au acaparat presa şi abuzează de
ea, dreptul de a practica despotismul, vulgaritatea, dis-
cordia şi în esenţă un amor foarte mincinos faţă de
partid şi faţă de dumneavoastră personal. Eu, şi ca mine
şi ceilalţi, suntem mulţi, v-o cerem pentru că vrem să
domnească în ţara noastră buna înţelegere şi conlu-
crarea. Întăriţi Uniunea Scriitorilor, redaţi-i toate cele tre-
buitoare, nu lăsaţi a-i fi slăbită autoritatea şi prestigiul15.
Cenzura comunistă asupra literaturii funcţiona perfect,
din cauza unor scriitori care erau gata să confecţioneze
din nimic tot felul de culpe închipuite, politice sau bio-
grafice – după cum arată şi Ioana Macrea-Toma într-un
lung articol din Dilema veche, intitulat “1968: fantasmele
liberalizării”: “Soluţia preconizată, aceea de a-i pune pe
subversivi în imposibilitatea de a publica, plasează cen-
zura în sânul instituţiei literare, invalidând ipoteza unor
corpuri beligerante strict delimitate instituţional.16. Primul
şi cel mai virulent detractor literar al lui Ion Caraion s-a
dovedit a fi Eugen Barbu, cel care nu s-a sfiit să-i atri-
buie un pseudojurnal al acestuia, într-un întreg serial de
articole, publicate în mod regretabil, de către temuţii ga-
zetari-cenzori ai revistei Săptămîna. Oare ce a stat la
baza acestor plastografieri dictate de către şefii Securi-
tăţii, generalii Iulian Vlad şi Nicolae Pleşiţă? Bineînţeles
că documentele olografe ale celor şaizeci şi cinci de
note informative ale lui Ion Caraion, date până la data
autoexilării sale în Elveţia (4 august 1981). Însă acestea
au fost modificate grosolan de către securişti sau de
către Eugen Barbu şi echipa lui redacţională de la
Săptămîna. Titlul de Jurnal era pus cu scopul de-a îi fi
atacată lui Ion Caraion ultima carte publicată în ţară, ca
şi cum ineditele “însemnări” zilnice ar fi fost un fel de
“istorie secretă”, un jurnal diabolic rămas nepublicat.
Efectul scontat de către însuşi Nicolae Ceauşescu era
de a-l determina pe ingratul său “prieten”, Ion Caraion,
să revină neîntârziat în ţară, pentru că altfel i se dis-
trugeau opera şi renumele avute până atunci. Scriitorul a
preferat să-şi facă, pe când colabora la postul de radio
“Europa Liberă” o mea culpa – riscând să-şi piardă repu-
taţia şi-n rândurile oamenilor de cultură din Apus. Însă în
ultimii cinci ani de viaţă el s-a bucurat de foarte multe
aprecieri peste hotare, fiind bun prieten cu Paul Goma,
Dorin Todoran, Ion Solacolu etc. Suspiciunile că Ion Ca-
raion îşi continua de fapt activitatea conspirativă, urmă-
rindu-i pe Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu – cum ar
reieşi dintr-o scrisoare trimisă de fapt altui Virgil (Po-
pescu) de către Ion Caraion, publicată calomnios în Ro-
1 5M. Radu-Mocanu, art. “Scriitorii şi trădarea Dragonului” (II), înrev. “Ramuri”, Craiova, nr. 9/ 2007;
1 6I. Macrea-Toma, art. cit.;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 33
El s-a ridicat din moarte, domneşte pretutindeni,
este cu noi, în noi, aproape.
L-am chemat dintre apele furioase
şi blânda Lui lumină ne-a fost călăuză.
Drept mulţumire bunei primiri făcută
tovarăşilor mei
veţi deveni aleşii Lui pentru-ntotdeauna.
21. LegământulMaltezii: Rămâi la noi, Domnul te-a primis aici,
stai cu noi, l-am înţeles pe Dumnezeul tău
stai cu noi să ne explici viitorul,
nu părăsi acest tărâm.
Paul: O altă cale mă aşteaptă,
Domnul îmi porunceşte să plec.
Nu vă fie teamă, voi rămâne cu voi
pentru-ntotdeauna.
Maltezii: Rămâi cu noi, să ne conduci,
stai cu noi, această ţară te cheamă,
rămâi la noi, stai cu noi, te implorăm,
nu părăsi această ţară.
Paul: Vă voi părăsi, dar insulei voastre
îi va fi acordată cea mai înaltă onoare.
Cea mai vestită carte scrisă vreodată
va cuprinde numele vostru.
Maltezii: Rămâi la noi să ne uneşti poporul
şi să ne conduci,
du-ne aproape de izvorul
unde (dawns) domneşte pacea,
fă-ne să uităm ruşinea trecutului
şi du-ne înainte.
Tu eşti cel mai mare nume al ţării noastre,
tu ne-ai unit,
prin sosirea ta numele nostru
va fi cunoscut pretutindeni.
Vom amesteca numele tău cu sângele nostru,
pentru a-l primeni din când în când.
22. DespărţireaCu toţii: Binecuvântată fie mâna nevăzută care te-a
adus,
să naufragiezi aici şi să opreşti pe-acest ţărm.
Nu uita legământul dintre noi
şi poporul nostru nu te va uita nicicând,
nicicând, nicicând, de-a pururi.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 34
Vino îndărăt şi te vom primi cu bucurie
şi adu cu tine lumina Zilei celei Noi.
Fă-ne să ne unim, vino din nou, vino din nou
fiindcă ţara asta te-a ales numai pe tine.
Paul: Nu voi uita nicicând Malta.
Autorul şi acest poem
Oliver Friggieri, născut în Malta în 1947, a studiat Filosofia şi
Literatura şi deţine primul M. A. (1975) şi Ph. D. (1978) în Lite-
ratură malteză. A participat la circa 70 de congrese internaţionale
în diverse ţări şi poezia sa a fost cuprinsă în unele recitaluri de
poezie importante ţinute în Europa. Este autorul mai multor cărţi
de poezie, critică literară, romane şi proze scurte, multe dintre ele
apărute în diverse ţări. Câştigător al multor premii internaţionale
care includ Premio Mediterraneo Internazionale (Palermo, 1988),
Malta Government Literary Award (1988, 1996, 1997) şi Premio
Internazionale Trieste Poesia (2002).
“Paul de Malta” este textul primului oratoriu în limba malteză,
pus pe note de Charles Camillieri. A fost prezentat pentru prima
oară în Catedrala Sf. Ioan din La Valetta pe 29 ianuarie 1985. A
fost inspirat de naufragiul Sfântului Paul înaintea Maltei, cum este
menţionat în “Acte”, 27, 9-44, 28, 1-10. Volumul bilingv Paul of
Malta and others Poems / Paul de Malta şi alte poeme, ISBN
978-3-930672-62-2, 94 pagini, apărut la finele anului 2008 în
Editura Radu Bărbulescu în ediţie bibliofilă limitată, de 55 de
exemplare, poate fi comandat pe adresa Radu Bărbulescu,
Görzer Str. 105a, 81549 München, prin poştă, poştă electronică
sau fax (vezi Impresso). Preţul :11,90 Euro.
Ilustraţie: Valentin Anesia, Paris: Sfântul Paul şi maltezii (creion
colorat, 2008)
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 75
Mult timp Ion Ca-
raion a rămas un
modest redactor,
din anul 1968 scri-
ind susţinut la Ga-
zeta literară, re-
vistă transformată
de către Geo Du-
mitrescu în cunos-
cuta România lite-
rară – unde a
ajuns să se certe
aprins cu cei din
conducerea ei la
sfârşitul anilor ’701
2. Când Eugen
Barbu a căutat în 1968 să-i împiedice pe unii scriitori de-
a mai colabora la România literară, denigrându-i pe Ion
Caraion, Constantin Noica, Nicolae Carandino13 sau
Vintilă Ivănceanu că ar fi promotorii huliganici ai unui
“avangardism foarte nuanţat”, “elemente care vin din
stradă”, “nişte foşti şi viitori puşcăriaşi”14, Zaharia Stancu
a intervenit. L-a atenţionat pe Eugen Barbu, care făcea
parte din biroul Uniunii Scriitorilor, că Ion Caraion ar fi
intangibil, deoarece chiar Nicolae Ceauşescu hotărâse
reabilitarea lui şi angajarea la revistă (“a fost numit de
sus”). Articolul lui Marin Radu-Mocanu, “Scriitorii şi
trădarea Dragonului” (revista Ramuri, nr. 9 din 2007)
prezintă clar, într-o lungă parte finală a sa, “Din
stenograma întâlnirii unui grup de scriitori cu Nicolae
Ceauşescu”, toate intervenţiile verbale ale lui Ştefan
Augustin Doinaş şi ale lui Ion Caraion din data de 13
martie 1981. Ceilalţi scriitorii creduli dintre cei prezenţi la
consfătuire se aşteptau ca preşedintele ţării, care
venise însoţit de către D. Popescu, Suzana Gâdea şi Ilie
Rădulescu, să mai relaxeze relaţia cu ei, dar dimpotrivă,
s-a ajuns la o înăsprire mai mare a cenzurii. Iată ce a
cerut atunci Ion Caraion, fără să se adreseze cu vreun
convenţional “stimate” şefului statului : “Tovarăşe Ceau-
şescu, în rândurile scriitorilor şi în rândurile întregii noas-
tre populaţii e bine să fie linişte, aşa cum aţi recomandat
1 2cf. V. Cristea, art. “Demnitatea lui Ion Caraion”, din Caietecritice, nr. 1-2/ 1996, p. 49. Impresia pe care o făcea Ion Caraion înultimul timp al şederii în ţară, cu un an înainte de-a se refugia cadizident în Elveţia, era că numai el mai avea curajul să îi prezintedictatorului Nicolae Ceauşescu noua criză culturală în care intraRomânia la începutul anilor ’80, în timp ce Mircea Dinescu îivorbea şefului statului linguşitor şi viclean – glumind că-l întâlneamult mai des decât pe propriul tată.
1 3N. Carandino, membru P.N.Ţ, redactor al oficiosului de partidDreptatea, împreună cu Ion Mihalache şi Nicolae Penescu şi altepersonalităţi au încercat în iulie 1947 să fugă din ţară cu avionul,dar poliţia secretă din timpul ocupaţiei sovietice i-a prins laTămădău, în apropiere de Bucureşti;
1 4I. Macrea-Toma, art. “1968: fantasmele liberalizării. UniuneaScriitorilor şi revistele culturale înainte de ‘revoluţia culturală’ ”, înDilema veche, An III, nr. 116 / 14 aprilie 2006;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 74
Ion Caraion, poetul cel mai activ al grupului “Albatros” –
de fapt din întreaga generaţie a războiului – a revenit pe
plan literar din anul 1966, dorind să-şi împlinească în
libertate marile vocaţii de poet, eseist, prozator, publicist
şi traducător. Fiind socotit şi de G. Călinescu un adevărat
poet, imediat după succesul notoriu al Cântecelor negre
din 1947, Ion Caraion, se va considera până la data auto-
exilării cu familia sa în Elveţia, adică în toată perioada
anilor 1964-1981 un apostat, fiindcă ratase cu puţin un
deces martiric (după neexecutarea sentinţei sale de con-
damnare la moarte) în închisorile sale.
Apariţiile în presa postbelică a articolelor protestatare
“Criza culturii” şi “Criza omului” sunt actele temerare ale
publicistului şi poetului Ion Caraion din 1947. Valorau
însă cât o declaraţie de intrare a sa într-o dizidenţă anti-
comunistă, până atunci aproape inexistentă pe continent,
cu excepţia curajoasei lucrări Spovedania unui învins a
lui Panait Istrati. Dacă a fost nevoit să facă şaizeci şi
cinci de note informative despre colegii scriitori, Ion
Caraion nu şi-a călcat în picioare demnitatea umană. Îi
deruta pe ofiţeri, lungindu-le premeditat interogatoriile cu
relatări inutile pentru ei, oferindu-le pe tavă ceea ce
oricum aveau să afle, din alte surse, despre scriitori.
Delaţiunile altora puteau fi aflate în cel mai scurt timp şi
imediat reutilizate (ca proprii note informative) de către
Ion Caraion, care-l cunoscuse bine pe tânărul Nicolae
Ceauşescu din redacţia ziarului Scînteia tineretului.
Viitorul şef de stat l-a sprijinit, găzduindu-l o vreme, pe
fostul secretar de redacţie al acestui ziar, pe Caraion,
când acesta şi-a terminat detenţia, crezând că-l poate
manevra uşor. Pentru că scriitorul semnase, după atâtea
torturi fizice şi psihice, abia pe data de 9 aprilie 1964,
angajamentul de colaborare cu Securitatea10. Pentru
cuplul de dictatori Elena şi Nicolae Ceauşescu enigma
lui Artur, de a-l crede devotat Partidului sau, dimpotrivă,
un duşman mascat, a fost o mare provocare, după fuga
familiei Caraion peste hotare. Au vrut să-l lichideze,
fiindcă evadarea poetului li se părea nu numai act de
trădare naţională ci şi afront strict personal. Cuplul
prezidenţial al “epocii de aur” s-a simţit tras pe sfoară de
către inteligentul poet Ion Caraion, un pretins prieten al
lor, ce-şi permitea să ia un ton revendicativ în numele
scriitorilor la toate discuţiile lor oficiale cu Nicolae
Ceauşescu. Acesta nu bănuise că, ajuns în Elveţia, între
anii 1981 şi 1986 Ion Caraion avea să transmită omenirii
întregi multe dintre secretele regimului nedemocratic, să
le înfiereze incultura sau trândăvia intelectuală în Jurnal
II, în pamfletul anticomunist Insectele tovarăşului Hitler şi
mai ales în Jurnal III – Ultima bolgie.
1 0v. D. R. Cornea, D. Dobre, Cazul “Artur” şi exilul românesc. IonCaraon în documentele din arhiva CNSAS, editura Pro Historia,Bucureşti, 2006;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 35
BERNHARD SETZWEIN*
din volumul Păsările, de ce zboară, editura Hestia,Timişoara, 2008
Selecţie, traducere şi postfaţă Eugen D. Popin
Serviciul de deszăpezire
În omienouăsutecincizecişidoise difuza la noi în cinematografe Heidi,cu Theo Lingen în rolul lacheului din casa Sesemann,iar Republica Federală Germaniadevenea membru în Fondul Monetar Internaţional,timp în care, la Ulm, venea pe lumeun anume Ulrich Hoeneß,mai târziu fabricant de mezeluri şi campion mondial,permanent cu gura mare, permanent în atac,fireşte, era doar pentru ţară.
În omienouăsutecincizecişidoi, aşadar,la Praga se spuneatotul să îţi alunece-n pantaloni,inima, creierul, curajul, manierele,iar pantalonii, dimpreună cu toate,deoarece ţi se lua totul,demnitate, consideraţie, cureaua şi bretelele de la pantaloni –aşa trebuia să apariîn faţa judecătoruluişi să recunoştitotul.Dar totul,chiar şi ceea ce nici măcar în visele tale cele mai corupteşi neruşinaten-ai îndrăznit să visezi, cu toată strădania.
Vezi, tocmai de aceea există acuzatorul,acela are deja pregătită lista păcatelor taleşi plăcerea nebună dimpreună cu un rânjet smintitsă mărturisească şi ceea ce tu nici n-ai păcătuit,căci păcatele, ai să le-nveţi la Praga-Pankraz,în beciurile de pomină ale poliţiei secrete(căci secretă e poliţia secretădoar atunci când fiecare dintre voi a aflat despre ea,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 36
şi fiecare tremură de frica ei)Mai apoi, când totu-i mărturisit,judecătorul zâmbeşte,se arată îngăduitor,suflă praful de pe sentinţascrisă deja de multă vremeşi te graţiază cu moartea.
Ceea ce rămâne din tineva fi ars,iar cenuşava fi amestecată în criblura serviciului de deszăpezire.
Aşa ai să zaci apoi pe străzile din Pragaşi tu însuţi vei avea grijăca nu cumva din neatenţiecineva să alunece iarăşi din viaţă.
Cine, de fapt, a suflat prafulde pe acea sentinţăa unui tribunal de atât de departe,asta s-a hotărât aicişi exact aici s-a împărţit Europa.
Şi oare care serviciu de deszăpezire al istoriei,cu cenuşa atâtor ucişi,a avut grijă, ca acea cortină de fiersă nu alunece ceva mai departe spre vest?
Oare cum am arăta noi astăzi?
Vânzătoarea de clătite
după o gravură de Rembrandt
Locuieşte aici Harmenszoon?Mijnheer von Rijn?Na, slavă Domnuluică l-am găsit!Alerg deja de o jumătate de zi,pe canale în sus şi în jossă-l găsesc pe alesul domn.
Acum spuneţi-i că se află aici cea care face clătite.Da, de bună seamă că aţi auzit, şi încă foarte bine,cea care face clătite, din Breetstraat,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 73
studiu coordonat de Vladimir Tismăneanu, Raportul final
al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România: “abuzurile petrecute în interiorul
acestora au fost semnalate şi anchetate de Procuratură în
anul 1953, în urma cărora au fost trimişi în judecată foştii
comandanţi ai lagărelor de la Canal şi de la coloniile de
muncă Salcia şi Cernavodă. De asemenea, potrivit unui
studiu făcut de Procuratura Generală în anul 1953 au fost
descoperiţi în toate coloniile de muncă deţinuţi numai pe
bază de adrese, însoţite de tabele nominale. În martie
1953, în lagărul Peninsula de la Canal, 2293 persoane se
aflau aici numai în baza unor astfel de documente
sumare, iar în iulie acelaşi an 1500, Procuratura Generală
constatând că aceste persoane sunt ‘deţinute în mod
ilegal’. Opoziţia Securităţii a făcut să nu se poată dispune
eliberarea acestora, iar investigaţiile procurorilor în
coloniile de muncă au încetat din cauza aceloraşi
presiuni.“8
În primăvara lui 1964, Ion Caraion agoniza întemniţat
la Aiud; nici nu bănuia că va mai apuca sfârşitul celei de-
a doua detenţii comuniste, după unsprezece ani de
calvar, pe timpul cărora a avut şi o tentativă de
sinucidere prin tăierea venelor. El încă rezista în faţa
anchetatorilor, dar cu spaima celui care fusese batjocorit
între anii 1958-1959: putea fi dus oricând în faţa
plutonului de execuţie. Epuizat complet, fiind şantajat şi
bătut la interogatorii, văzându-se ameninţat că dacă nu
semnează un angajament faţă de ofiţeri i-ar mai rămâne
de executat cincisprezece ani din condamnare, el a
acceptat pactul dezonorant de-a fi agentul de informaţie
Anatol, iar conducerea Securităţii a aprobat acest
incredibil pact cu inflexibilul dizident Ion Caraion, la
insistenţele căpitanului Chirilă Scarlat către şeful
penitenciarului Aiud, colonelul Gheorghe Crăciun9. Dar şi
după decretul amnistiei generale şi al eliberării deţinuţilor
politici, din acelaşi an, 1964, Ion Caraion nu-şi va
leapăda idealurile, refuzând tranşant în 1965 să continue
trimiterea datelor informative despre prietenii săi din
breasla scriitoricească. Intimidat şi chemat mereu la
ordine, după interminabile percheziţionări ale casei şi
confiscări ale multor manuscrise de-ale sale, el tot nu le-
a făcut pe plac şi n-a devenit colaboraţionist – cum au
pretins în ultimul timp Mihai Pelin, Doina Jelea, Monica
Lovinescu (tacit şi Virgil Ierunca), cei care l-au inculpat
prin articolele literare “Dosarul Ion Caraion”, Angela Mari-
nescu şi alţii.
8 Arhiva Comitetului Executiv al CC al PCR, dosar nr. 264/18.02.1972, vol. 4, f.1 apud Comisia Prezidenţială pentru AnalizaDictaturii Comuniste din România. Raport final, Bucureşti, 2006,p. 405;
9 v. Lista securiştilor din perioada 1949-1989 (realizată pe internetde către istoricii de la Institutul Român de Istorie Recentă):“Gheorghe Crăciun – în anii ’60 era col., commandant Peni-tenciarul Aiud”;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 72
valoric al poeziei clasice şi moderniste româneşti, datat de
autor în 1965, denotă marea sa nemulţumire că se
pierduse contactul cu universalitatea. Caută explicaţiile
acestui regres beletristic: “Când e vorba de poezie, de
poezia românească în tot ce reprezintă ea cardinal, atâ-
tea câte numărăm, experimentările noastre în limbaj va-
loric de talie universală cunosc mai mult fondul decât for-
ma. Nu ne pricepem sau, mai cu exactitate, nu dorim a ne
pricepe cu precădere la ambalaj, deşi el contează la
rândul său”; “Cal şi pasăre totodată, cuvântul consumă
temperature indefinibile şi are instincte. […] dacă i-ai în-
călecat fără priceperea toată, caii te mestecă-n picioare
cu nevrednicia şi coliviile tale albastre cu tot. De aceea,
într-unele cazuri, se obţin platitudini, rezultă greşeli şi
catifelele emană miasmă, pe când agerimea altor labo-
ranţi, la presiuni şi sublimări magice, extrage din puroi şi
din igrasie adevărate capodopere”; “Vorbele au un regim
de potenţialitate artistică echidistant”.6
Două articole timpurii de-ale sale, “Criza culturii” şi “Cri-
za omului”, aveau un acentuat ton protestatar, de apărare
a valorilor democratice în faţa inculturii aduse din Est, dar
din păcate n-au iscat acelaşi ecou internaţional faţă de
alte studii existenţialiste ale lui Sartre sau Merleau-Ponty,
care voiau să-i atragă pe marxişti revizuindu-le doctrina.
Numai că lucrarea Humanisme et terreure (1947) de
Maurice Merleau-Ponty propaga precaut în toată lumea
“violenţa oficială” a comuniştilor din Uniunea Sovietică –
considerată pe atunci în ţările occidentale preferabilă faţă
de violenţa colonială “ascunsă” a democraţiilor liberale.
Abia prin articolul din 1950, Merleau-Ponty, ştiind că zece
milioane de ruşi fuseseră închişi în lagăre de către Stalin,
îşi schimba opiniile astfel: “Nu se poate vorbi despre
socialism când fiecare al douăzecilea cetăţean este inter-
nat într-un lagăr de concentrare“7.
Ion Caraion a relatat în Jurnal III subintitulat Ultima
bolgie o parte semnificativă a suferinţelor trăite prin tem-
niţele comuniste, sau la sute de metri adâncime prin mi-
nele de muncă forţată din Maramureş. Traumatica
trecere şi prin coloniile de muncă ale Canalului, precum
şi interogatoriile sale în penitenciare devin pentru autorul
Ultimei bolgii subiectul central al unui proiectat roman al
său, Camera de reanimare – unele capitole ale acestui
jurnal fiind viitoarele lui capitole. A cunoscut desigur pe
acei inumani brigadieri din coloniile de muncă de la
Peninsula, Salcia şi Cernavodă despre care vorbeşte
exact şi Theohar Mihadaş în Pe muntele Ebal, res-
ponsabili cu reeducarea foarte violentă, reprimată chiar
de Procuratura Generală – după cum reiese din amplul
6 I. Caraion, Pălărierul silabelor, editura Cartea Românească,Bucureşti, 1976, pp. 22-23;
7 M. Merleau-Ponty, Signes, Paris, 1960, p. 332, apud Filosofia însecolul XX , vol. I (coord. A. Hügli şi P. Lübcke), editura AllEducational, Bucureşti, 2003, p. 442;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 37
şi nu-mi vine să cred că Mijnheern-o să-şi mai aducă aminte de mine.M-a urmărit o întreagă jumătate de zi,de vis-à-vis, de pe Hauseck.M-am şi gândit, ce face ăla de colo?Cu un creion în mână?Ştiu acum ce făcea.
Iar dacă tot nu-şi aminteşte,atunci spuneţi-i:bătrâna cu pălărie neagră-i aici.
Aceea cu cosiţele gri.Cea care mai are doar trei dinţi în gură.
Că nu mai sunt o frumuseţe,o ştiu şi singură.Dar chiar şi aşa n-ar fi trebuit să mă facă aşa încât jumătate din Amsterdamsă vină şi să râdă de mine.Arăt ca o vrăjitoare bătrână,de parcă aş frige sufleteîn loc de clătite.
Ah, ia te uită cine vine, însuşi Mijnheer!Ştiţi Dumneavoastrăce spun de fapt oamenii,că atunci când pun clătitele mele în untul fierbinterăsare soarele.Atât de auriu e totul!Şi asta vine de la atâtea ouă.Iar lucrul ăsta nu îngădui să fie dispreţuit.Mult unt şi, fireşte, multe ouă!Asta e toată reţeta mea.Iar pe asta ar trebui s-o vedeţi,cum le lasă gura apă clienţilor.Chiar şi copiilor le plac.Uneori clătitele mele le înşfacă şi câinii străzii.A, da, asta o ştie şi Domnia Voastră.
Dar de fapt, ce anume aveţi atunci împotrivanoastră,a oamenilor săraci?Nimic, spuneţi Dumneavoastră!?Atunci cum se face că şi pe Domnia Voastrăv-aţi desenat în chip de cerşetor?Cel puţin aşa se spune.Ei, uite, pe asta vreau s-o văd şi eu. Aşa ceva nu-mi vine să cred.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 38
Ştiţi Dumneavoastră într-adevărcum vine asta?Să vinzi de treizeci de ani clătite pe stradă,pe ploaie, pe vânt,dar înainte de toate, pe ploaia asta groaznică din Amsterdam.Cu ploaia din Amsterdampoţi să îneci şi peştii, aşa spun eu mereu.
Ce mai aveţi aici, Mijnheer,ia să vedem?Îîîîh, un vânzător de otravă pentru şobolani,îi ştiu eu pe ăştia, specia asta.Ei se aşează aproape întotdeauna chiar lângă mine şi lângă cuptorul meu de clătite,cu băţul lor pe care atârnă şobolani morţi,iar sus, în coşul agăţat de el, ţopăie câţiva încă vii!
Ştiu, noi femeile cu clătite,vorbim un piculeţ cam mult.La noi e ca şi cu aluatul de clătite,deseori dăm şi peste marginea tigăii,
iar flecăreala se dă de-a durape Breetstraat în jos.
Nu se poate! Ce face ăsta aici?Se pişă.Mijnheer, şi Domnia Voastră sunteţi unul bun!Iar mai apoi, vindeţi aşa cevadomnilor bancheri drept artă?Apăi de la Dumneavoastră chiar că se mai poate învăţa câte ceva, Mijnheer!
Dar pe sine însuşi, cerşetor...Nu, pe Dumneavoastră să nu vă desenaţi aşa.Aşa ceva poate să aducă ghinion!De parcă poţi şti ?În asta de aici, aşa cum staţi la fereastră, cu pălărie,o pălărie cu adevărat frumoasă, aici îmi plăceţi cu mult mai mult, Mijnheer.Aici sunteţi un gentilom, Mijnheer,şi de fapt ce scrieţi Dumneavoastră aici?Pe mine mă puteţi desena aşa cum voiţi!Dar că nu mi-aţi cumpărat nici o clătită,asta n-a fost deloc frumos.Nu, nu, despre clătitele mele nici o vorbă rea.
Acum haideţi, veniţi mai aproape,v-am adus un coş plin de ele!
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 71
turaleţe sau c-o mare concizie a stilului. În situaţiile-limită
el a intrat în dispută (exact ca oamenii revoltaţi din
scrierile lui H. de Montherlant, A. Marlaux, A. Camus, din
care cita foarte mult) cu devenirea istorică a societăţii. A
cunoscut eşecuri. Dar le-a depăşit. A reuşit să treacă de
“ulceraţia amară a conştiinţei sale de om”3 – cum afirmă
Florin Mihăilescu. El a fost întemniţat pentru că descri-
sese în presa anului 1947, după cum arată şi Ana Sele-
jan4, pierderea libertăţii de exprimare în România, pe
fundalul sovietizării forţate a României. Marin Mincu îi sur-
prinde cel mai exact profilul uman şi artistic: “Viziunea
preponderant întunecată şi contactul traumatizant cu is-
toria (fie în reprezentarea abstract-speculativă, fie în
accepţia concretă a existenţei nemijlocite)”; “ca om Ion
Caraion emana întotdeauna o răceală crispată de mic
animal fugărit” – simplă aparenţă faţă de confraţii scriitori
ce “nu suferiseră vicisitudinile mortificante la care fusese
supus el în existenţa sa infernală, înţesată cu evenimente
teribile”5.
Ion Caraion discută în paginile primei părţi, “Confe-
siuni”, din volumul Pălărierul silabelor (1976) despre “axi-
omele” estetice şi legile de bază pe care trebuie să le
cultive în opere toţi scriitorii, indiferent că ar sparge şa-
bloane sau ar declara morţile poeziei (precum şi ieşirea ei
din faze cataleptice prin înnoire discursivă). Cele aproape
o sută de pagini ale “Confesiunilor” au fost scrise din
1944 până în 1974 în forma notelor de jurnal. Un bilanţ
3 Fl. Mihăilescu, art. “Experienţe, revolte, lecturi” din rev. Caietecritice, nr. 1-2 / 1996 (Anotimpuri în infern, număr comemorativ –zece ani de la moartea lui Ion Caraion), p. 106;
4 v. A. Selejan, Trădarea intelectualilor. Prigoană şi reeducare(ediţia a II-a), Cartea românească, Bucureşti, 2006;
5 M. Mincu, cap. V “Antimetafizici. Apocaliptici. Boemi” din Opanoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea (de laAlexandru Macedonski la Cristian Popescu), editura Pontica,Constanţa, 2007, p. 481, respective 484;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 70
Dragoş VIŞAN Constanţa
Enigma lui Artur – o posibilă biografie alui Ion Caraion
Imprevizibil dar consecvent în toată activitatea sa, Ion
Caraion şi-a dorit ca eseist şi publicist literar să articuleze
o critică filosofică a artei, continuând demersul filosofic al
lui Walter Benjamin dar şi luările de poziţie anticomuniste
ale jurnalistului şi prozatorului Albert Camus din ziarul
Combat”1 – care-au dus la scrierea Omului revoltat.
Numai că, spre deosebire atât de reprezentantul teoriei
critice din prima jumătate a secolului XX, Walter Ben-
jamin, cât şi de gânditorul francez existenţialist, impera-
tivul exclusiv cultural urmărit de către Ion Caraion – mereu
blamând curentele oficializate în artă, regimurile dic-
tatoriale de dreapta apoi de stânga – îl reprezenta sal-
varea operelor artistice de la diversele maculări politico-
ideologice.
Pentru acest scriitor originar din Buzău, născut la Pălici
(comuna Ruşavăţ, azi Vipereşti) în 1923, extinderea
conştiinţei critice înspre un public tot mai numeros de
cititori presupune o condiţionare axiologică: fiecare scrie-
re literară va fi, exact ca marile concepţii filosofice, o
oglindire în plan estetic a adevărului, un salt cognitiv
uman supravieţuind timpului, spre deosebire de con-
textualitatea şi promiscuitatea momentelor istorice care i-
au inspirat pe autorii lor. Crezul artistic – care a determi-
nat destinul poetic de excepţie al lui Ion Caraion – a
prevalat întotdeauna faţă de posibila alegere a unei alte
conduite sociale, de exemplu activitatea politică: “Poetul e
lângă umbră şi în noapte sau la lumina de peste şi din ele
amândouă, ca o santinelă şi ca un chimist care citeşte
diagramele misterului, apărându-l, ca să nu ajungă lumea
pustie“2. Impactul cerebral al umbrelor din peşteră care l-
a frapat pe Platon, dimensiunea întunecată şi imprevi-
zibilă a lumii misterelor care l-a chemat pe Eliade să le fie
un renumit savant – tot potenţialul de cunoaştere şi de
simţire al lumii l-au fascinat şi pe Ion Caraion. Se tran-
sferă o parte din acest rezervor social, religios, politic –
prin supape auxiliare – asupra poeziei şi eseurilor scrise
de Ion Caraion, fiind esenţializate şi dintr-o aluzie, cu na-
1 A.-I. Hossu, Existenţialismul francez, editura Institutul European,Iaşi, 2006, p. 112: “În Combat din 24 noiembrie 1944, Camusrespinge comunismul, care – potrivit lui – este făcut pentrusacrificiul altora şi care se teme de tot şi chiar de revoluţie. Elrevendică un socialism umanist, care să manifeste angajament faţăde fiecare fiinţă umană”; continuând la p. 119: “Camus precizează[…] că cele două expresii ale revoltei umane sunt creaţia artistică şiacţiunea politică democrată.”;
2 I. Caraion, Enigmatica nobleţe, editura Eminescu, Bucureşti, 1974,p. 15;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 39
Acum luaţi-vă, ce mai!Nici o grijă, de astea nu s-au atins câinii!
Şi, şi? Gustoase?
Nu spuneţi nimic.Dar se vede şi aşa.Aşa să vă desenaţi cândva, Mijnheer!Dacă-mi daţi voie să spun:Ochii marişi încântare pură:Ooooh, clătitele aastea!
Prognosticul vieţii în anul 1606(anul de naştere al lui Rembrandt)
Dacă am putea ajunge moşnegi,aşa, la vreo 43 – 47 de ani.
Cu toţi dinţii în gură, până la capăt.Dar cine reuşeşte aşa ceva.
Dacă soarele se-nvârte în jurul pământului,sau mai degrabă invers,o dezlegare a acestei, mai degrabă neimportante, întrebări,aşteaptă cei mai puţini.
Dacă dimpotrivă am descoperi totuşi azotul,– piatra filozofală –unii spun că-l au deja de mult,atunci am putea, de exemplu,transforma mercurul în aur.Şi asta ar fi o chestie!
La stânga şi la dreapta străzii Breetstraat,în Amsterdam,în noul Ierusalim,Mesia e aşteptat încă.
El va veni!Fără îndoială.Şi asta nu trebuie să însemne neapărat mâine.Am încheiat, iată, câteva afaceri minunate.Iar în vremuri mesianice afacerile nu mai joacă nici un rol.Din păcate.
Ca în curând la Praga, au să zboare iarăşi pe ferestre câţiva lingăi habsburgici,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 40
regenţi, partizani ai Romei,asta mai poţi să tot aştepţi.Iar mai apoi Boemia e liberă.Şi toţi au să bea dintr-un singur pocal, la Cina cea de taină.Multora însă le-ar face mai mare plăcere să se poată sătura în fiecare zi.Iar despre un pocal cu vin, despre asta nici n-are rost să aducem vorba.
O baniţă cu boabe de grâupe care o semeni în ogor,aduce la recoltă două baniţe.Asta, dacă ai noroc.Una trebuie s-o păstrezi de sămânţă peste iarnă,iar din cealaltă poţi să-ţi faci pâine.Dar ferească-te sfântul să vină o vară ploioasăşi să putrezească totul.
Unul dintre mulţii ghicitori în stele,
alchimişti şi ghicitori în cărţi,a profeţit că or să vină vremuricând o baniţăva aduce şapte baniţe recoltă.Dar aşa ceva, în primul rând,nu putem, în mod serios, aştepta,iar în al doilea, cel ce a spus aiurează.Dacă am ajunge în cer, ar fi bine.Dacă ei, catolicii, cu toţi sfinţii şi martirii lor,şi-ar avea un cer al lor, ar fi şi mai bine.Am avea, cel puţin din partea lor,linişte până în veci vecilor.
Iar dacă asta nu se poate întâmpla?Ar fi frumos, dacă mâine dimineaţă ar răsări
iarăşi soarele.Marea ar trebui să putem s-o închidem,pentru ca să nu mai inunde jumătate din Olanda.
Dacă din opt copii, supravieţuiesc treişi depăşesc vârsta de cinci ani,atunci trebuie să-i mulţumeşti Dumnezeului tău.Dacă femeia îţi moare la a noua naştere,nu poţi să faci nimic.Cel mult: să te însori cu tânăra fată din casă.
Oare vrea ea să ia un moşneag?Acum ai deja 47 de anişori.Şi, de fapt, la o asemenea vârstă, nu mai poţi aştepta prea multe.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 69
luptătoare şi atât de bogate. Am devenit în scurt timp
prietenul omului încărcat de ani, dar atât de tânăr în spirit,
fascinat la rândul lui de izvoarele noastre, descâlcite mai
mult din abstracţiuni, iar din viaţă pe cât s-a putut; lungi
convorbiri telefonice, câteva întâlniri, surpriza unui dar de
împărtăşanie lungă cu vinul lui Horică, binecuvântatul lui
prieten focşănean, cu care ocazie noi ne-am dat drumul şi
l-am evocat în Suplimentul cultural californian pe poetul
Horia Furtună, acelaşi nume ce-l poartă şi prietenul
podgorean al d-lui Stoian, generosul cu o mie de inimi şi
toate de aur. Noi ce i-am putea dărui, în compensaţie, de-
cât poate acest exerciţiu de admiraţie, şi alte câteva texte,
cum se spune, „din clasici“, pe care inginerul de hidrocen-
trale, neostenitul călător şi lucrător pe trei continente, le-a
îndrăgit, şi de care, auzindu-le, fie şi telefonic, se uimeşte
ca un copil. Aşa am „negociat“ să pună cele doua cuvinte,
la început cărţii pe Ion Creangă, humuleşteanul pocnit de
geniu, iar la final un cuvântul, la fel, de geniu al lui
Giovanni Papinni.
Sunt lucruri care, oricât de diferiţi am fi, ni se potrivesc.
Însă depinde, ne atenţionează Domnul Iisus, din Evan-
ghelii, cum le citim.
Pe fratele nostru, dl. Dumitru Stoian, creştin în faptă, iar
nu în vorbe, încă de când l-am dedus, de sub iscălitura
enigmaticului Dietmar Steffens, l-am presimţit, deopo-
trivă, ca pe un învingător, un om ne/sfârşit, un prieten din-
tre cei pe care nu-i cumperi, pe care timpul şi destinul ţi-l
fac, la momentul potrivit, cadou. Iar aici el ne creează şi
precedentul de a-l reciti (şi retrăi!) din amintirile sale,
într-o carte supravieţuitoare, ca de altfel, mai întâi, autorul
ei. Un om vrednic de admiraţia noastră şi a celor ce-l vor
ceti, şi se vor regăsi, fie şi într-o clipă trecătoare, pe litera
şi-n spiritul său nemuritor...”Condamnat la moarte” fiind o
carte de mărturii ale unui supravieţuitor, dar şi ale unui
învingător, total diferită, şi cu totul aparte, faţă de lunga
serie de memoralistică „anticomunistă”, devenită de la un
timp modă, uneori fără orice motivaţie şi metodă.
ION MURGEANU
În preajma Paştelui Ortodox, 2008La Paştele Blajinilor, 2009
Scrieţi epigrame, satire, proză umoristică? Scrieţi-ne nouă!Desenaţi, pictaţi, fotografiaţi cu plăcere? Aşteptămcolborarările Dvs.!* Grafică, fotografii, caricaturi,fotografii (jpeg) după lucrările dvs., cu scurte notebiografice.
* Din motive financiare nu ne putem permite plata colaborărilor.Contribuţia Dvs. poate fi onorată cu un abonament anual gratuit larevista noastră. Observator-München.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 68
profesiune practică, dincoace de trăncăneala politicii sper-
jure şi agramate, când n-a fost în punctele ei esenţiale,
de-a dreptul criminală. Martor al istoriei şi participant la
ea, inginerul hidroenergetic Dumitru Stoian fu în curând
solicitat pe treptele manageriale ale profesiunii, inginer-
şef, director, director general, având în coordonarea lui
oameni, şantiere şi fabrici, găsind inspiraţia şi puterea nu
numai să-i organizeze, dar mai ales să-i ajute. Din acest
punct al angajării lui pentru oameni, partidul unic şi dur a
trebuit să-l asculte pe el; dacă tot avea ce să-i ceară; pro-
iectelor nu de puţine ori megalomane, ale unor nechemaţi,
le contrapunea sensul practic al grijii sale faţă de om; dacă
tot se foloseau de mintea lui, să-l lase să lucreze după
ştiinţa sa, să nu se bage unde lor nu le fierbea oala;
această exorcizare a răului, evocată postum, pare o fic-
ţiune; de n-ar fi fost darul şi harul unui om plin de iubire,
ne/în stare de a-şi urî şi duşmanii, cu datoria în sânge, de a
trăi pentru dăinuire şi pentru libertatea de mai târziu.
Am avut prilejul să discutăm cu dl. Dumitru Stoian toate
aceste lucruri, desluşite şi de pe câteva seturi de casete,
din amintirile iniţial înregistrate de cineva, examen oral pe
care povestitorul îl trece cu brio, cu acel talent nativ al
„românului născut poet“.
Cartea pe care l-am îndemnat să o scrie, insistând ade-
sea, a apărut în fine, la Editura Carminis din Piteşti, re-
dactor şef Dna Cristina Diana Neculai, .se află deja în
librăriile din ţară fiind lansată cu un succes ce poate sur-
prinde; însă de ce?! Scrisă „alb”, fără inutile literaturizări,
sau „flori de stil”, cu o sinceritate şi acribie exemplare,
structurată în două părţi: 1. Supravieţuind comunismului
şi 2. În libertate fără rădăcini, pe parcursul a 350 de pa-
gini, cu un bonus de docunente foto color, din ţară, dar şi
din peregrinările specialistului „în libertate”, în o serie de
ţări total dezamăgitoare, ale lumii a treia (Burundi, Haiti,
Togo, Burkina Faso, Afganistan), cartea de faţă, inteligent
sau poate chiar savant alcătuită (cu o prefaţă a Dnei Mari-
anne, soţia autorului, lucidă ca o nemţoaică dar prea
radicală în jucecăţile sale nespeculative, cu mulţumiri
celor ce l-au încurajat şi ajutat să o ducă până la capăt, la
final cu o rafinată Rugăciune adresată lui Dumnezeu atot-
puternic şi ocrotitor, înaintea postfaţei semnată de noi, cu
două cuvinte, din Creangă şi Papini, un moto, şi un ulti ma
verba, de fapt, este primul capăt al unei lupte cu sine a
autorului ei, dar şi cu admiratorii săi, până l-au decis să o
publice. Există în structura intimă a lui Dietmar şi Dumitru o
înclinaţie specială, dar atât de sensibilă, pentru naraţiune,pentru ethos, pentru poveste. O genă autentic moldove-nească şi răsăriteană. Există un filon nesfârşit de bogăţiisimţitoare, o tentă lirică, semne ale unui suflet solidar cutoţi oamenii pe care i-a cunoscut, de-a lungul unei vieţi
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 41
Întrebări pe care mi le pun
De ce păsările zboarăasta vreau deja de mult să ştiu.
Dar şi,ce-ar fi dacă, în norodul albinelor,câtorva albine lucrătoare le-ar veni ideeasă înfiinţeze „primul partid anarhist al albinelor”?Fireşte, doar în cadrul legilor stupului.
Ce aud, de fapt, urechile Iudei*Dar mai ales: cui povestesc ele mai departe?Şi ce consecinţe are asta?
Şi ce-ar fisă trăieşti într-un statîn care libelulele ar avea puterea?Ar fi atunci legeca la făcut dragostesă se dea cu toţii de-a rostogolul?
Şi de ce adică zboară doar păsările,asta mă întreb cu adevărat.
Cine dădea, de fapt, toamnaciupercilor comanda:Acum, fără întârziere, afară din pământ?
E dureros pentru arboricând primăvara mugurii se deschid cu o pleznitură?
Copiii bondarilortrebuie oare să meargă la şcoală?Iar dacă da, vor fi ei siliţi să înveţe pe de rost balade,episoadele în care este vorba despre istoria bondarilor?
De ce nu i-a venitnici unei cârtiţe ideeasă inventeze lampa minerului?Pentru că nu voia să se facă de râs? Există o mişcare subpământeană a şoarecilorcare se revoltă împotriva nedreptăţilor pisicii,ori nu ştim nimic despre asta?
Cum e asta,să zbori zile întregi peste mare,
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 42
purtat doar de propria ta bătaie din aripi,iar între timp să mai şi aţipeşti?
Ce gândeşte melcul despre antilopă,dar cactusul despre arbustul de iasomie?Cunosc trandafirii invidia concurenţeişi cuvântul „arţăgos ca o iapă”?
Există între leoparziadepţi ai unei reforme a vieţiiprin reducerea tempoului ei?Vor fi aceştia ridiculizaţi de ceilalţi leoparzi?
Iar în afară de astea:Oare ce şi-a închipuit prima pasărecând a spus,acum hai să încercăm să zburăm
Postfaţă
După mai bine de zece ani de la prima mea întâlnire cu
Bernhard Setzwein, prilejuită de alcătuirea unei antologii
de poezie bavareză în grai, constat cu deosebită plăcere
că scriitorul – deopotrivă romancier, dramaturg şi poet –
nu şi-a schimbat deloc felul distins şi prietenos de a fi.
Dimpotrivă – şi acest lucru l-am observat cu ocazia pro-
iectelor la care am luat şi eu parte, reuşind a-l cunoaşte
mai îndeaproape –, Bernhard Setzwein a rămas acelaşi
intelectual de mare sensibilitate, un scriitor care, prin
opera sa, încearcă să deschidă noi drumuri înspre şi din-
spre scriitor, ghidat în tot ceea ce face de ceva aparte,
„care trimite la spiritul est european”, el însuşi caracterizat
de „o adâncime a gândului şi un rafinat simţ al umorului”,
cum ar spune reputatul critic german Stefan Rammer.
Fără îndoială, Bernhard Setzwein a fost şi este un con-
secvent admirator al spiritului est european, nu însă un
admirator pasiv, ci unul care încearcă să cunoască în pro-
funzime culturile din estul Europei, preluând nu rareori în
scrisul său tematici din respectivul areal cultural şi social.
Poemele lui Bernhard Setzwein însumează tot ceea ce
un text poetic trebuie să conţină; şi înainte de toate o es-
tetică pusă în valoare cu luciditate, poezie “in purezza”.
De subliniat aici că autorul nu îşi arogă astfel de atribute.
Pur şi simplu acestea ţin de specificul liricii sale. Desigur,
nu e exclus ca percepţia mea să pară subiectivă, ţinând
seama de postura de traducător în care mă aflu, cred în-
să că afirmaţiile de mai sus pot fi oricând confirmate de o
lectură atentă a textelor lirice ale autorului.
Iar pentru că volumul de faţă are şi o poveste a sa, îmi
îngădui să nu o trec sub tăcere; iat-o, în câteva cuvinte.
Atunci când, cu ceva timp în urmă, i-am propus lui
Bernhard Setzwein să publice din opera sa în traducere
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 67
meşte recomandându-se simplu, româneşte. Mai mult, îmi
pune sub ochi un document incredibil, un thriller, nereco-
mandabil copiilor sub 15 ani, dar şi maturilor cu inima
slabă: propria condamnare la moarte, într-o sentinţă defi-
nitivă, a Tribunalului Bucureşti, din ultimii ani ai dicta-
turii ceauşiste. Înţelegeam, în sfârşit, taina omului din faţa
mea. A fost nevoit să-şi părăsească patria, iar în noua
patrie adoptivă, mai mult, să-şi schimbe numele, altfel,
cine ştie cum, bum-bum. Intram lin, elegant chiar, după
prima zdruncinătură, în biografia acestui om plin de
istorie şi de întâmplări „crude şi insolite“. Un basarabean,
iniţial, fără copilărie, de fapt, căci locul copilăriei fu pă-
răsit forţat, din momentul în care hoarda roşie înainta spre
apus, peste noi şi împotriva voinţei noastre, jucaţi la masa
verde a hazardului unei istorii cel mai adesea nepriete-
noase, spre a ne şterge şi pospaiul de civilizaţie euro-
peană, ce se mai găsea la românii din România, la pier-
derea războiului lui Antonescu alături de Hitler şi... „câş-
tigarea“ dezastrelor următoare, la Est, cu tătucul popoa-
relor, „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus“.
Basarabenii au înţeles mai bine ca mulţi, de la început,ce poate însemna să pierzi totul într-o clipă; să fii învinsfără luptă, deşi nu nimicit încă; intrând, cu voia autorului,mai adânc în biografia copilului sălbatec şi nesupus, atânărului cu o căutătură ciudată şi „duşmănoasă“, în fine aelevului sau studentului, pus cu burta pe carte, iluminat,elevul sau studentul, că numai aşa se va salva, învăţând te-meinic, învăţând pentru sine, fără lozinci leniniste, învă-ţând pentru fraţii lui, învăţând să răzbune moartea tatăluisău, preot ortodox, împuşcat la „ruleta rusească“, de opatrulă de „eliberatori“ morţi de beţi şi foarte „distrac-tivi“, în acea zi sau seară, când Dumnezeu îl ceru jertfăpe unul din slujitorii săi, după judecata Lui cea nepătrun-să de om; învăţând pentru eroica lui mamă, care i-a dus,cum se spune, în spate, pe sărăcia lucie a anilor de dupărăzboi, împingându-i tot timpul în faţă, cu dragoste, peura ei, pentru trecutul furat de ruşi, dar nu şi fără speranţacă viitorul poate deveni mai bun pentru cine învaţă,pentru cine îşi face o meserie temeinică, şi din tehnică o
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 66
DUMITRU STOIAN: „ CONDAMNAT LAMOARTE” Supravieţuind comunismului. Înlibertate fără rădăcini
(Un exerciţiu de admiraţie)
Lumea în care trăim pare, nu de puţine ori, ajunsă la
capătul răbdării, terminată. Dispreţul omului faţă de om
s-a întins ca o pecingine, din păcate multicoloră, străluci-
toare chiar, egoismul poate părea superbie, iar neruşinarea
şi cinismul sunt „calităţile“ unei decadenţe devoratoare.
Oferi o carte, dar nu mai eşti sigur că omul care îţi
mulţumeşte „îndatorat“ o va deschide când va fi singur.
Pentru că omul modern se amăgeşte chiar cu starea lui de
nesingurătate, de implicare până la infraroşu, de pragma-
tism şi „eficienţă“, iar toate acestea pe bani. O lume în
care totul se vinde şi biblicul zeu Mamona al anticilor
sirieni ne zâmbeşte amical, familiar, poate prea familiar.
La doctor, ca şi la preot. În aceste condiţii, om al scrisului
fiind, să primeşti o scrisoare admirativă de la un cititor
necunoscut este aproape anormal, dacă nu incredibil. Scri-
soarea lui Dietmar Steffens era adresată redacţiei heb-
domadarului Meridianul Românesc, Anaheim, California,
USA, şi avea în vedere modestele noastre contribuţii la
redactarea donquijotescă (de unul singur şi de capul lui,
deci) a unui supliment cultural pentru românii diasporeni,
care îşi prelungesc exilul şi după victoria revoluţiei neoco-
muniste din ţară şi a parlamentului majoritar. În care
figurează 322 de foşti comunişti şi foşti securişti, „aleşii
noştri“, care, vorba lui Eminescu, „ne fac legi şi ne pun
biruri, ne vorbesc filozofie“...
Dietmar Steffens, Germania, Bonn, aprecia în articolele
din supliment implicarea noastră, mai ales prin referiri la
istorie, pentru a găsi un tâlc prezentului, din păcate, tot
după cunoscuta reţetă a „istoriei care se repetă“; neames-
tecul în „marea trăncăneală“ de acasă, credinţa intimă, de
la Dostoievski cetire şi de la toate spiritele luminate din
cer şi de pre pământ, că „frumuseţea va salva lumea“...
Cred că-i vor fi surâs cititorului îndrăgostit, prin celula sa
intimă, de adevăr. Numai un pic de frumuseţe dac-ar fi, ar
exista un motiv de-a ne aprecia reciproc, de-a ne admira
neprefăcuţi, şi pacea între noi, liniştea cea roditoare de
Dumnezeu, calmul din zori, înainte ca trandafirul din strat
să-şi desfacă bobocii înrouraţi, frenezia urcând spre amia-
ză, selectorul de bine al inimii care trebuie să bată tot
timpul şi pentru altcineva, pentru necunoscutul în care te
regăseşti, fie şi pe o literă sau pe o virgulă...
Aşa l-am cunoscut pe „neamţul“ Dietmar, care „soma“
în continuare redacţia, pe „omul acesta trebuie să-l cu-
nosc!“. Surpriză: Dietmar era un Dumitru neaoş român:
Steffens este Stoian. În elegantul restaurant de pe malul
lacului Herestrău, la Bucureşti, omul de la telefon mă pri-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 43
românească, acesta
mi-a pus la dispo-
ziţie trei proze, încă
inedite la vremea
aceea pentru citi-
torul german; proze
care au văzut lumina
tiparului la începutul
anului 2008 în re-
vista Banat. La puţin
timp apoi, la iniţia-
tiva Editurii Hestia, l-
am invitat pe Bern-
hard Setzwein să
publice un volum de
poezie. De data a-
ceasta, reacţia sa
aproape că nu m-a
mai surprins. Chiar dacă, atât ca gest, cât şi prin conţinut,
ar fi putut să pară neobişnuită.
În epistola care însoţea manuscrisul pentru Editura
Hestia, Bernhard Setzwein scria, printre altele: „Aşadar, în
curând va trebui să le spun cititorilor mei germani: «Dacă
veţi dori să-mi citiţi noile poeme, va trebui neapărat să
învăţaţi româneşte!» [...] Ce zici, nu-i aşa că e nostim?”
Aşadar, un scriitor german de primă mărime publică
texte inedite într-o versiune românească, faptul în sine
dovedind afinitatea sa pentru culturile est europene, şi nu
în ultimul rând marea sa preţuire pentru limba, literatura şi
cultura română. Este, cred eu, dovada cea mai elocventă
că în literatură nu există naţiuni mici şi mari, ci mai
degrabă putem vorbi de o singură literatură mare.
În ceea ce mă priveşte, mă consider deosebit de onorat
pentru faptul că mi s-a oferit privilegiul de a traduce din
opera unui spirit european de elită.
Eugen D. POPIN
* BERNHARD SETZWEIN
Profesor de poetică la Universitatea din Bamberg, BernhardSetzwein este un reputat germanist, un poet, romancier, jurnalistşi un dramaturg foarte apreciat, şi nu în ultimul rând un poet deales rafinament stilistic. S-a născut în anul 1960 la München.Absolvent al Facultăţii de Germanistică a Universităţii dinMünchen. Membru al Uniunii Scriitorilor din Germania. Între1983 şi 1986 a fost director al prestigioasei edituri müncheneze“Friedl-Brehm” Verlag. Colaborator permanent al radio-difu-ziunii bavareze, precum şi al marilor reviste şi ziare din Ger-mania. A primit mai multe premii literare, între care: Premiulstatului bavarez pentru literatură, 1998; Premiul cultural pentruliteratură al landului Oberpfalz, 2003; Premiul pentru literaturăE-ON Bayern, 2006. Numeroase volume publicate, printre care:Arsuri, povestiri; Rădăcini, roman; Oidweiwasumma, poeme îngrai bavarez; Oberländer Ecke Deiser, poeme; Fecioara verde,roman; Frig, dar nu îndeajuns, roman; Cartea celor şapte drepţi;Un ţinut ciudat, roman etc.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 44
PROZĂ
Alba POSTĂVARU München
Trei... şase... nouă!..
...Într-o dimineaţă, în jurulorei zece, mă aflam la RadioBucureşti la intrarea în lift. Măduceam la soţul meu să-i duc un articol pe care, îngraba lui, îl uitase acasă. Liftierul era cam libertin,însă executa întocmai instrucţiunile generale.
Eram în lift şase-şapte persoane şi liftierul strigă:"Trei..., şase..., nouă!"
O tovarăşă ordonă: "Să opreşti la şapte!" Nu pot, că aşa am dispoziţie: trei, şase, nouă!Imediat să opreşti la şapte. Ştii cine sunt eu?Nu ştiu şi nu-mi pasă cine eşti!Eu sunt Melita Apostol!Poţi să fii şi mama Melitei...Obraznicule, opreşte imediat!Uite că am ajuns la nouă şi... întinde-o că te-apucăploaia!Măgarule, porcule, am să te dau afară!Ei şi? Mi se fâlfâie!...
... Şi l-au dat afară.Într-o zi l-am întâlnit în faţa unui mare magazin,
împingând un container plin cu ambalaje... M-amoprit şi zicându-i bună ziua i-am repetat: "Trei...,şase..., nouă!"
El m-a recunoscut şi a fost aşa de vesel, că mi-aspus: "Aaa..., tovarăşa Melita este mare membră înCC şi ocupă un post bun – dar nu se înăbuşă decultură! Acum lucrez aici şi câştig mai bine. Nu potsă-i sufăr pe comunişti! Ar trebui să fie toţi spân-zuraţi! Taci, domnule, că uite colo un miliţian!- Mai întâi pe ăştia aş ordona să-i spânzure – cătoată ţara este călcată în picioare de aceste slugi aleocupantului!- Multă sănătate şi spor la treabă - trebuie să alerg,că deja am întârziat!... Şi strig: Trei..., şase..., nouă!
Omul râde şi răspunde:- Trei..., şase..., nouă!
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 65
biectivă. Deşi nu li se poate contesta autenticitatea, se pot
totuşi face şi rezerve asupra luminii în care au fost
aşezate”6.
Deşi Simion Mehedinţi nu are nevoie de un apărător în
faţa istoriei, noi, Asociaţia ,,Simion Mehedinţi” Focşani,
fiind astăzi în posesia jurnalului pe care l-a ţinut din
aprilie 1906 până aproape de plecarea în lumea umbrelor,
am dori să facem câteva precizări şi în privinţa venirii lui
Mehedinţi la direcţia Convorbirilor literare: ,,Dl Maio-
rescu mi-a propus din nou să iau Convorbirile cu Floru, I.
A. Rădulescu (Pogoneanu), Pangrati şi Litzica. Bogdan e
prea oportunist (1 mai, 1906); Eu i l-am propus pe Duiliu
Zamfirescu. [P. P.] Negulescu zicea zilele trecute să iau
eu răspunderea Convorbirilor (1 oct. 1906); Peste toate
astea [cursuri universitare şi manuale didactice], prietenii
vor să-mi dea directoratul Convorbirilor? Unde e timpul
şi puterea pentru toate astea!! (10 oct. 1906); Dl Maio-
rescu vrea cu orice preţ să iau eu Convorbirile (30 oct.
1906); Ieri la 4,5, la Maiorescu. Repetă propunerea să iau
direcţia Convorbirilor (1 nov. 1906)” etc.
Putem înţelege din toate aceste însemnări că până la
urmă directoratul Convorbirilor a fost pentru Mehedinţi o
povară pe care Maiorescu i-a pus-o în spate, deoarece
mentorul se temea de soarta revistei, evitându-l pe Mihail
Dragomirescu, poate şi datorită faptului că acesta îl
dezamăgise ca om. Acest lucru se va vedea din memorii.
Mai trebuie amintit faptul că ,,bătrânii Junimii” i-au dat
lui Mehedinţi Convorbirile în proprietate, savantul
donându-le Academiei Române în 1945. I s-a reproşat lui
Mehedinţi că, în perioada directoratului său, Convorbirile
au devenit o revistă ştiinţifică, îndepărtându-se de literatu-
ră, dar lucrul acesta era recunoscut chiar de Titu Maiores-
cu încă dinaintea venirii lui Mehedinţi la conducerea
revistei. De altfel, după cum se va vedea din memoriile sa-
le, Mehedinţi a acceptat preluarea Convorbirilor sub
rezerva trecerii imediate a revistei ,,când se va găsi un
literat”.
Prin această notă de întâmpinare, am dorit, cu tot
respectul cuvenit, stimate ,,Domnule Profesor” Nicolae
Manolescu, să contribuim şi noi la curăţirea de „im-
purităţi” a Istoriei dvs., pentru că ,,fiecare se cuvine să fie
judecat după ce a realizat”, iar lucrarea dvs. să fie o
dreaptă măsură a valorii ,,hărţii poporului român” şi nu un
abuz de autoritate.
Conf. univ. dr. Costică NEAGU,Preşedintele Asociaţiei ,,Simion Mehedinţi”,
Focşani – România
6 Ibidem, pp. 65-66.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 64
dinţi acceptând o asemenea umilinţă. Cred că prin aceste
afirmaţii riscante aţi adus un afront impardonabil unei
personalităţi de prim rang a culturii române, savant poli-
valent şi model de demnitate.
E un lucru cunoscut faptul că învăţăceii şi colaboratorii
lui Titu Maiorescu şi-au sărbătorit cu alai mentorul la 50,
60 şi la 70 de ani de viaţă, dovadă fiind Omagiile ocazio-
nate de aceste aniversări. La fel de cunoscute sunt soli-
citările pe care i le-au adresat, pe rând, Duiliu Zamfirescu
(la 1890) şi Mihail Dragomirescu (la 1900)4 de a le da
unele notiţe pentru a-i alcătui o biografie, deoarece nimeni
n-ar fi îndrăznit să facă acest lucru fără aprobarea
magistrului. Condiţiile în care Mehedinţi va fi primit o
asemenea aprobare nu sunt cunoscute. În Memoriile
acestuia, - în curs de editare la Editura Terra, Focşani,-
anul 1910 este foarte sărac, doar o singură însemnare: 12
febr., 1910. ,,M-au năvălit multe de toate. Nu mai am
vreme nici să notez lucrurile importante. Lunile acestea
am fost ocupat cu pregătirea serbării dlui Maiorescu. Între
alte multe lucruri plănuite, era şi o şedinţă festivă la
Academie. Cei care s-au opus au fost I. Bogdan şi I.
Bianu!”
Este, de asemenea, de notorietate faptul că ipoteza unei
lucrări doar semnate de Simion Mehedinţi a fost lansată
de Z. Ornea în articolul ,,Autobiografia lui Titu Maio-
rescu” (România literară, nr. 30, din 26 iulie 1984),
ipoteză pe care o demontează cu o analiză pe text, tot
profesorul universitar Gheorghiţă Geană, în articolul ,,
Întâmpinări la o dublă expetiză”, în Viaţa Românească,
80, nr. 2, 1985, pp. 93-96.
Mai precizăm faptul că însuşi Eugen Lovinescu, pe care
aversiunea faţă de Simion Mehedinţi l-a împiedicat să se
aplece asupra operei sale literare Oameni de la munte, cu
toate că-i recunoştea oarecare valoare, acelaşi Lovinescu
care i-a reproşat lui Mehedinţi faptul că a acceptat direc-
toratul Convorbirilor cu toate că nu era critic literar (ci
era ,,un rural prin naştere şi ideologie, cu pilonii estetici
înfipţi în literatura lui Ion Creangă şi în poeziile naţio-
naliste [ca şi cum naţionalismul ar fi un cuvânt de ocară]
ale lui Eminescu”)5, nu a contestat autenticitatea lucrării ,,
Titu Maiorescu (notiţe biografice)”: ,,Este meritul neîn-
doios al lui S. Mehedinţi de a fi publicat, la împlinirea
vârstei de 70 de ani, biografia lui Titu Maiorescu, punct
de plecare al tuturor încercărilor de mai târziu (…),
datele sunt riguros exacte, iar tonul păstrează o notă o-
4 Gheorghiţă Geană – ,,Imperativitatea modelelor” (Postfaţă),în: S. Mehedinţi – Optimismul lui Eminescu, Goethe şi Eminescu (textinedit), Titu Maiorescu (notiţe biografice), Ed. Terra, Focşani, 2000,pp. 161-172;5 Eugen Lovinescu – Titu Maiorescu şi posteritatea luicritică, Bucureşti, Ed. Casa Şcoalelor, 1943, p. 63;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 45
Eseu
Titu POPESCU Karlsfeld
Arta ca sublimarea realităţii
Arta iese din cadrul reali-
tăţii, pentru a instaura o nouă
realitate pe dimensiunea ide-
alurilor care sunt sublimate.
Perfecţionându-şi mijloacele
şi subtilizându-şi procedeele, arta se îndepărtează de via-
ţă, pentru a-şi celebra în libertate idealurile pe care şi le-a
propus. Începând din Evul Mediu, oamenii şi-au dat
seama că lume minunată a tablourilor se opune realităţii
concrete şi nu poate fi redusă la ea. Arta a favorizat tot
timpul evadarea din realitate. În sec. al XVIII-lea, ilu-
minismul a delimitat clar arta de realitate, ca şi estetica de
etică, fapt care a dus la protejarea artei prin investigarea
specificităţii ei, având ca urmare risipirea confuziilor pri-
vitoare la fascinaţia pe care o produce, la protejarea
autonomiei ei. S-a conştientizat şi faptul că estetica este
mult mai legată de viaţa artei decât de viaţă şi i s-a
circumscris obiectul specific. „Conştientizarea artei ca artă
nu mai poate fi revocată” constatase Wolfgang Kraus, în
Urmele paradisului (Buc., Ed. Fundaţiei culturale române,
1997, p.162), adăugând totodată observaţia că „limitarea
artei la domeniul literaturii, separat de realitate, nu în-
seamnă că arta /.../ s-ar fi putut dezice vreodată complet
de realitate şi de structurile ei etice” (p.163). Artistul, în
spaţiul ideal al artei, ilustrează o atitudine umană nouă,
dar cum nu există o estetică total lipsită de dependenţe,
chiar în abstracţia ei maximă, este inevitabil ca arta să nu
se raporteze la valori etice, fără însă ca prin aceasta să
se facă o confuzie între artă şi realitate. Estetica este
chemată tocmai să protejeze idealurile artei de abuzul
concretului, care le-ar compromite tocmai prin coborârea
lor mecanică în realitate.
Transcenderea realităţii prin artă se slujeşte de cute-
zanţa fanteziei, care tot pe elemente naturale se clădeşte,
dar altfel orânduindu-le. Cântând idealurile, arta este ea
însăşi un ideal: „idealul artei este transcenderea” (p.185).
Frumosul natural suscită alianţe cu lumea din afară,
frumosul artistic determină alianţe cu lumea spiritului. Re-
acţiile sunt disjuncte şi se păstrează la alte cote de interes
estetic. Relaţia cu frumosul artistic este autoformativă,
cea cu frumosul natural este formativă în cadrul civiliza-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 46
ţiei. Între un comportament senzorial pasiv şi o acţiune
spirituală, rezultatul este în favoarea subiectivităţii, care
este creaţia.
Un conţinut obiectual poate fi interpretat în mai multe
feluri, dar problema importantă este cea de „interiorizare a
exteriorului” (Marcel Brion), ceea ce produce şi ab-
stracţiuni care reies din echivocul obiectului obişnuit, dar
dinamizează şi acţiunile pure de modelare. Obiectuali-
zarea devine astfel spiritualizare, degajându-şi pe deplin
sunetul interior.
Dacă opera de artă alcătuieşte un organism în sine,
atunci artistul trebuie să neglijeze realitatea aparentă, în
favoarea propriei fantezii (v. Ardegno Soffici, Meditaţii
artistice), cu rezerva că emoţia ce trebuie transmisă nu
poate fi comunicată, pentru a fi recunoscută, decât prin
mijocirea unor forme concrete. Sterilitatea unor opere mo-
derne vine şi din sprijinirea exclusivă pe supoziţii teoretice
şi ruperea orgolioasă a legăturii lor cu aparenţele. Calea
bună este, ca de obicei, la mijloc: fiind simbolică, opera
de artă este, într-adevăr, de natură abstractă, dar capa-
citatea creatoare a artistului va restructura elementele
oferite de natură, sublimându-le. Esteticianul italian scrie,
apodictic: „Orice formă de artă este ipoteza unei naturi
posibile”. Virtuozitatea şi iscusinţa artistică sporesc valoa-
rea materială a operei de artă, prin mijlocirea muncii lor
specifice asupra acestei valori. Există o „fiinţă virtuală”
(Gérard Genette) a artei, cea care cheamă din virtualitate,
pentru a fi reprezentate, speranţele noastre sub formă de
idealuri.
Este adevărat şi faptul că unii artişti doresc să facă
lucruri cât mai „naturale”, încât să le poată abandona în
natură fără marca personalităţii auctoriale. În aces sens,
sculptorul Henry Moor declara: „Formele de artă le găsesc
pretutindeni în jurul meu /.../ Câteodată această viziune
nu durează decât o secundă, dar deajuns ca să se cifreze
într-un semn. De aici începe adevărata muncă” (apud
Cornel Ailincăi, Introducere în gramatica limbajului vizual,
Cluj, Ed. Dacia, 1982, p.59). Este vorba de amintiţii
„stimuli” care iniţiază procesul creaţiei, dar nu-l pot suplini,
fiindcă în opera de artă, ca totalitate intensivă, relaţiile
întâmplătoare, periferice şi nesemnificative pentru revela-
rea idealităţii, trebuie îndepărtate. Potenţarea realităţii le
desăvârşeşte, ducând la impunerea unei realităţi noi,
specifice estetic („un sistem alcătuit din momente exclusiv
esenţiale, ceea ce în viaţa însăşi nu poate apărea din
principiu şi care totuşi exprimă ceea ce este mai esenţial
în viaţă” – preciza G. Lukacs, în Estetica).
*
Să luăm acum un caz din realitatea literară imediată, ale
cărui declaraţii (Teofil Răchiţeanu, în Discobolul, oct.-nov.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 63
în această Istorie, după ce am aflat că lucrarea nu e un
„manual destinat instruirii”, am consultat-o ca pe un dic-
ţionar. Am vrut să ştiu şi eu câţi scriitori vrânceni sunt
trataţi în acest op impresionant ca mărime, sau măcar câţi
sunt amintiţi. Am vrut să ştiu care este părerea domnului
profesor despre Simion Mehedinţi (1868-1962), creatorul
geografiei române moderne, dar şi fostul director al Con-
vorbirilor literare (1907-1923), autor al volumului de po-
vestiri ,,Oameni de la munte”, al lucrării memorialistice
„Premise şi concluzii la Terra”, al monografiei ,,Titu Ma-
iorescu, notiţe biografice” (apărută în 1910 şi nu – cum
scrie dl profesor - în 1905), autor, de asemenea, al studiu-
lui ,,Optimismul lui Eminescu”, al volumului de critică
„Primăvara literară”, director al publicaţiei Buletinul So-
cietăţii Române Regale de Geografie, al publicaţiei Du-
minica poporului (1914-1933) şi autor a peste 80 de con-
ferinţe la Universitatea Radio etc., personalitate de care
mă ocup de aproape 20 de ani şi din opera căruia am tipă-
rit 18 titluri, între care 3 inedite.
Simion Mehedinţi nefiind literat şi neavând ,,contribuţii
importante” în domeniul literaturii, i-am găsit numele doar
la ,,Indice de nume”, dar iată ce am citit urmând trimiterii
respective: ,,Al treilea biograf al său [al lui Titu
Maiorescu] (după Simion Mehedinţi care în 1905 [sic!]
doar a semnat o autobiografie redactată cvasiintegral
de Maiorescu însuşi…)2”, pentru ca la pagina 374 a ace-
leiaşi lucrări să citesc altă afirmaţie la fel de ,,bine” funda-
mentată ştiinţific: ,,…Dincolo de nevoia de a rememora
unele lucruri (când a scris prefeţele la discursuri par-
lamentare sau când i-a dictat lui Simion Mehedinţi
autobiografia, s-a folosit de notele zilnice), care face
[sic!] din jurnal un instrument”3.
Citind aceste enormităţi, imaginaţia mea a luat-o razna.
Mi l-am imaginat pe Simion - fiul lui Neculai Mehedinţi,
dascăl la Biserica Mănăstirii lui Matei Basarab din So-
veja, doctor în geografie la Leipzig, profesor universitar,
membru corespondent al Academiei Române, om crescut
la şcoala demnităţii, a oamenilor de la munte - în ipostaza
de scrib umil, stând în faţa lui Maiorescu şi aşteptând să i
se dicteze ,,autobiografia”. Cine credeţi, domnule profesor
Manolescu, că ar fi mai penibil într-o asemenea ipostază:
profesorul sau fostul student? Dumneavoastră, care aţi
scris o interesantă carte despre Titu Maiorescu, îl credeţi
în stare pe acesta de o asemenea josnicie, pe el care îşi
urmărea cu atenţie pe foştii studenţi, bucurându-se de
fiecare succes al acestora, punându-i la diverse „încer-
cări”, pentru a vedea cum lucrează, urmând ca apoi să-i
îndrume către profesiile potrivite şi chiar în politică? Vă
întreb acest lucru pentru că eu nu-l văd pe Simion Mehe-
2 N. Manolescu – Istoria critică a literaturii române…, op.cit. p. 372;3 Ibidem, p. 374;
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 62
ÎNTÂMPINĂRI NECESARE…
ABUZUL DE AUTORITATE1
Istoriografia literaturii române s-a îmbogăţit anul trecut
cu încă o lucrare ,,de mari dimensiuni”. Se pare că există
în zilele noastre ambiţia de a-l ,,egala” pe G. Călinescu,
măcar şi numai prin dimensiunile fizice ale „operei” pro-
puse. Mediul academic românesc a asaltat acest ,,record
absolut” prin nume sonore din cultura română: Ion Rotaru
– O istorie a literaturii române de la origini până în
prezent, Ed. Dacoromână TDC, Bucureşti, 2006, 1334
pagini; Alex Ştefănescu - Istoria literaturii române
contemporane 1940-2000, Ed. Maşina de Scris, Bu-
cureşti, 2005, lucrare în care se abordează istoria
literaturii dintr-o perioadă mai apropiată de zilele noastre,
dar cu atât mai greu de descurcat iţele pentru că nu are
perspectivă, iar valorile încă nu sunt aşezate. Pe de altă
parte sunt încă multe detalii care nu pot fi spuse din cauză
de… contemporaneitate!
Şi G. Călinescu prezentase în Istoria… sa scriitori con-
temporani, dar după ce demonstrase că poate face lite-
ratură adevărată (Cartea nunţii, Enigma Otiliei, Poezii);
critică şi istorie literară (Viaţa lui Mihai Eminescu,
Opera lui Mihai Eminescu, Viaţa lui Ion Creangă) şi
chiar estetică (Principii de estetică), scrieri prin care îşi
crease un piedestal respectat în unanimitate, de contem-
porani, chiar dacă printre ei se aflau Eugen Lovinescu,
Garabet Ibrăileanu etc.
G. Călinescu avea har atât în arta literară cât şi în cri-
tică, iar aprecierile sale despre scriitori şi opere sunt şi
acum ,,memorate” de profesori, studenţi şi elevi pentru
frumuseţea şi adevărul lor, cu toate că nimeni nu-i mai
obligă astăzi să le reproducă, şcoala românească fiind
destul de permisivă, generaţia tânără având la dispoziţie
internetul ca mijloc de instruire. Un citat de G. Călinescu
este şi acum un argument acceptat de toată lumea. Am
citit acum aproape patru decenii, pe apucate şi ,,pe furiş”,
Istoria lui Călinescu, pentru că era ,,arestată” şi multe din
cele spuse acolo le ştiu şi azi ad literam. Am consultat, la
timpul apariţiei lor, lucrările pomenite mai sus, precum şi
altele, şi am aflat multe opinii interesante, dar nu chiar
memorabile. Prin aceasta nu vreau să spun că tot ce s-a
scris după G. Călinescu, în domeniul istoriei literare, este
inutil sau superfluu. Dimpotrivă.
Deunăzi, am intrat în posesia Istoriei critice… a dlui
Nicolae Manolescu, ,,profesorul” tuturor profesorilor de
limba şi literatura română trecuţi de 40 de ani, din Ro-
mânia. După ce am citit mărturisirea de pe supracopertă,
în care autorul ne previne că există ,,destule impurităţi” şi
1N. Manolescu – Istoria critică a literaturii române. 5 secole deliteratură, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 47
-dec., 2008) ilustrează obstinaţia inspiraţiei naturiste şi
limitările estetice involuntare.
Elogiul cadrului naturist, făcut de un scriitor care s-a de-
cis să trăiască într-un sat din Munţii Apuseni, se sprijină
pe o stare idealizantă a inspiraţiei, pe care o găseşte aco-
lo: „Pentru mine, Muntele este însuşi Destinul, fie iarnă,
fie vară, frig, soare sau moină, eu am nevoie de o
plimbare pe dealuri, prin păduri, de-a lungul unor ape
curgătoare. Prefer locurile cât mai puţin umblate de
oameni. Crăpatul zorilor mă află deseori, fie pe o coamă
de munţi, fie pe firul unei ape, cu o vargă de alun în
mână, la păstrăvi /.../ Sunt acestea pentru mine momente
de intimă comunicare cu natura. Răsăritul soarelui în
munţi, vara, privit de pe Buteasa, Vlădeasa, Briţeiu sau
Măgura Vânătă, e tot ce poate fi mai emoţionant din câte,
în trecerea mea prin această viaţă, mi-i dat să trăiesc /.../
În munţi, poezia se află în stare naturală. O simt în
văzduh, în ape, în bătaia unui vânt, a unui gând, a unui
dor, de mine numai ştiut, cu mine numai trăit, în mine
numai durut /.../ Nu există plimbare în munţi din care să
nu mă întorc acasă cu un vers, o imagine, o idee din care
să nu răsară, în cele din urmă, poemul /.../ Mă întreb, în
astfel de momente, dacă eu sunt eu sau altcineva, mai
demult trăitor pe aceste meleaguri, pe care îl continui,
căruia îi trăiesc bucuriile, tristeţile, înserările sale de
gând, de dor, care prin mine se continuă, spre un viitor
mai adânc, îndepărtat, insondabil încă, spre o altă
treaptă, a mai desăvârşirii”.
Este, desigur, sinceră această exprimare a comuniunii
cu natura, pe care încearcă să o desluşească şi care-l
inspiră la modul direct, dar suntem obligaţi să ţinem
seama că această stare de intimă comunicare s-a
statornicit, după cum însuşi autorul mărturiseşte, după
eşuarea sistematică a planului dintâi, acela de a se stabili
la oraş, deci vine ca o compensaţie a primei dorinţe
neîmplinite, astfel încât naturismul lui apare construit pe o
obligaţie, aceea de a se simţi excelent într-un cadru asu-
mat şi nicidecum revărsat în torente sufleteşti neîngrădite.
Igiena peregrinărilor prin natură îi trezeşte dorinţa de
identificare, pentru a o duce până la capăt, imaginându-se
un punct în avatarurile metempsihotice, anume acela
al întoarcerii spre sine, pentru care alţii vor fi având
alte mijloace. El trece ca un însingurat prin peisaj,
fără altă comunicare din care ar fi putut să-şi aleagă
destinul fast, cel naturist; acesta i se relevă ca o
fatalitate şi-l străbate „înfăşurat în norul meu de melan-
colie”, cum scrie într-o poezie.
Este, deci, un scriitor resemnat la situaţia dată, aceea
de a peregrina prin natură şi de a găsi în aceste pere-
grinări sursele inspiraţiei. El a investit locul surghiunului
său cu taine pe care trebuie să le celebreze, obligat astfel
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 48
de a construi o mitologie a locului şi de a se mândri cu ea.
Deprimarea şi-a convertit-o în terapie şi-atunci o suprali-
citează: un haiduc corectat de melancolie!
În fond, doar o structură de mistic poate astfel consolida
unilateral unitatea cu natura, de eremit mai bine spus,
căci asta este în fond scriitorul obligat la acest fel de
viaţă. Intimitatea lui sufletească, prin mijlocirea elemen-
telor naturii, este cu divinitatea cea supradeterminantă,
ceea ce-i dă sentimentul de libertate prin evadarea din
constrângerile relaţiilor umane. Libertatea astfel câştigată
îl face apt pentru noutate, chiar şi aceea de a evalua
corect, când nu e exaltat, frumosul natural, de către firile
tradiţionaliste funciar dispuse să omagieze natura.
Căci entuziasm pentru natură dezvoltă omul de la oraş
şi nu ţăranul, pentru care natura nu este altceva decât
cadrul dat al vieţii în care, prin obişnuinţă tradiţională,
vieţuieşte şi care, în cele din urmă, îi este indiferent.
Adaptarea lui la natură este de factură economică şi nu
estetică, rămasă în seama orăşeanului. Ţăranul îşi urmă-
reşte strict scopul economic de a obţine rezultate optime
în condiţiile date. Cu entuziasm, cu revărsarea lui convin-
gătoare vine omul de la oraş, trecut prin şcoli şi care se
lasă antrenat, găsind în aceasta chiar voluptate, de mode-
lele naturiste. Venită ca o nouă experienţă, ea este privită
cu admiraţie.
Este şi cazul scriitorului mai sus pomenit, care a dez-
voltat o constrângere biografică într-un sentiment al per-
cepţiei unor fluiduri misterioase. El înţelege natura ca
inspiraţie, ceea ce poate fi sincer, dar fără a schimba prin
aceasta datele problemei, dacă nu ar rezulta dintr-o
poticnire în viaţă. (Să nu mai vorbesc, decât între paran-
teze, de moda naturistă din poezia noastră contempo-
rană, de după ce „s-a dat drumul la peisaj”, care se entu-
ziasma proletcultist de „prefacerile” socialiste ale naturii –
fie un baraj, fie un pod – devenită răboj al succeselor,
instaurând o modă de entuziasm economic în cadru
natural total fals atât ca inspiraţie, cât şi obiectiv; la fel s-
a politizat şi folclorul, care exulta bucuria ce rezulta din
sărăcie, iar gustul pentru folclor a devenit rentabil, pe cât i
se degrada autenticitatea.)
*Ar fi mult mai interesantă, din punct de vedere estetic,
precizarea prin descriere a travaliului care urmează
acestor explorări în natură pentru stimularea inspiraţiei.
Căci nu punctul de plecare este important, ci punctul de
sosire şi, mai ales, cum se ajunge la el. Este la fel de clar
că naturalitatea devine artistică doar ca obiect al
inspiraţiei.
Aducem în sprijin delimitările pe care le făcea Croce
între cele două forme ale frumosului, precizând (în Esteti-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 61
De la A. E. Baconsky, Ion Horea şi Gheorghe Tomozei,
la Cezar Ivănescu, Angela Marinescu şi Daniel Turcea,
trecând prin Nichita Stănescu, Cezar Baltag şi Marin
Sorescu, la Mihai Ursachi şi Ion/ Ioan Alexandru, până la
Adrian Popescu, Mircea Dinescu şi Dorin Tudoran, câtă
“îngrămădeală” fără de fapt un criteriu axiologic sau chiar
o firavă logică cât de cât.
Cu prozatorii şi criticii aceluiaşi “val” lucrurile pot să
se aşeze mai bine. Pe urmă “Generaţia 80: Postmodernis-
mul” opera putem spune sub mentoratul profesorului de la
“Cenaclul de luni” al Facultăţii de Filologie. “Unii morţi,
alţii plugari”! Unii “iertaţi” pentru vini scuzabile, alţii bla-
maţi inutil. Mircea Cărtărescu nu mai este cel anunţat de
toţi ditirambii profesorului la unele lansări de pe la târguri
de carte. Liviu Ioan Stoiciu “vinovat pro Goma” în
contumacie. Nu detaliem. Nu căutăm noduri în papură. Ar
fi să ne referim la “Generaţia 27. Ideologi, eseişti şi ro-
mancieri” unde apar Mircea Eliade, cu toate bubele lui
“istorice” şi Emil Cioran, mai mult biografie şi opera prea
puţin şi schiţată din vârful peniţii. Mihai Sebastian, dar şi
Eugen Ionescu “românul” cu un regim, în fine, “literar“.
Într-un fel s-ar crede că masiva Istorie se opreşte la 1989.
Greşit. Sunt autori întorşi din exil sau evadaţi din “exilul
interior”, sau mă rog, “imaginar”: cazul Patapievici, care
se bucură de-o atenţie, dar şi binevenite rezerve, de care
“dilatata” generaţie 60 – nu prea s-a bucurat cum trebuie.
Cei doi mari poeţi, Nichita Stănescu şi Cezar Ivănescu ni
se par “expediaţi”, cu citate din care se vede clar că Ma-
nolescu nu deţine “arta citatului” de la Călinescu.
În fond, ce este această demonstraţie de forţă? O carte
masivă, un volum impresionant, primit la lansare ca un
best-seller. Jumătate din scriitorii români cu operă (şi unii
şi cu demnitate) lipsesc din ea. Găselniţa cu “Autori de
dicţionar” pune sare pe rană. Şi e inutilă. Dacă-i iei la
cernut pe cei cu articole consistente şi-i pui alături de unii
“Autori de dicţionar” poate ieşi prost. Pe urmă această
mult aşteptată “capodoperă” nu propune şi ea un “Emi-
nescu” al ei; fluenţa stilului de la tinereţe, fluiditatea epicii
critice, de altă dată, pe alocuri se poticneşte sau pur şi
simplu “bălteşte”. Istoria critică a literaturii române de
Nicolae Manolescu este victoria unei ambiţii; a unui sep-
tuagenar care n-a vrut să se lase “învins”. E într-un fel şi o
“victorie a la Pirus” dar poate fi şi una de tipul victoriilor
napoleonene dinainte de faliment. Dacă i s-ar fi oferit ră-
gazul unui exil pe o Insula Elena (şi prilejul nu a lipsit în
ultimele două decenii) în mod sigur altfel ar fi ieşit “că-
rămida tipografică”, azi atât de fierbinte; răcită de lec-
turile succesive, ea îşi va arăta, cu timpul, adevărata faţă şi
consistenţă. Dar precis şi limitele…
Reprodus din: Buletinele Ad Sumus, 9. martie 2009
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 60
şi numai parcurgând sumarul cărţii lui, cu titluri şi sub-
titluri memorabile, căzute în vocabularul comun: Desco-
perirea Occidentului; Mesianicii pozitivi, Romanticii ma-
cabri şi exotici, Micul romantism provincial şi rustic, Poe-
tul naţional şi altele.”
Reţinusem încă din primele rânduri ale Introducerii ce-
va care la Manolescu întoarce metoda pe dos, s-ar putea
zice: “În imensa Istorie a lui Călinescu nu există o trimi-
tere la un nume de critic, în afara capitolelor consacrate
unor critici, şi acelea parcimonioase, cu cel mult men-
ţiuni de felul “Cineva susţine că“, menite a marca, de
obicei nu preluarea, ci contestarea ideii sau judecăţii din
ele. A doua consecinţă a didacticismului originar este
confuzia ne demascată vreodată între istoria literaturii şi
dicţionarele de autori”. Masiva Istorie manolesciană, cri-
tică prin definiţie, citează abundent şi uneori îşi sprijină
portretizările preluând fraze critice din adversari dovediţi,
ca bunăoară, la Adrian Păunescu, unde de dragul zicerii
colorate preia din Eugen Barbu: “Totul mă supără la
acest poet în afară de poezia lui”. Articolul despre Ar-
ghezi datorează mult citatelor din Călinescu şi…Nicolae
Balotă; Blaga este “desfiinţat” iniţial cu citate din Călines-
cu. De la Şerban Cioculescu până la Dan Cristea aproape
nu este critic necitat în masivul tom manolescian. Cu cele
mai bune şi fireşti intenţii. Se face recurs, şi nu o singură
dată la Istoria literaturii române de azi pe mâine a lui
Marian Popa, însă pe bune, nu peiorativ sau cel puţin
insinuant sau ironic. Nicolae Manolescu, în opera sa e
prea serios, şi nu ştiu unde au văzut unii accentele “ludi-
ce”; o minte populată de toate numele şi operele critice
ale epocii sale ştiind când trebuie să le scoată la bătaie.
În fine, teama de “anul 1948” pe care o anticipă, a fost
firească, căci “noua literatură” îi va aduce multe antipatii
sau chiar duşmănii. Nu ştim cum ar fi primit Marin Preda
capitolul dedicat lui dar ne închipuim ce fel l-a citit N.
Breban pe acela despre sine. Nu cine ştie ce inspirată e
structurarea noii literaturi: “Literatura “nouă”. Generaţia
40”. (Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Maria Banuş, Geo
Dumitrescu, Nina Cassian, Ion Gheorghe, Nicolae Labiş –
dintre poeţi; Zaharia Stancu, Marin Preda, Petru Dumitriu,
Eugen Barbu, Titus Popovici – prozatori; Aurel Baranga,
Horia Lovinescu, Teodor Mazilu – dramaturgi; şi, dintre
critici, Paul Georgescu şi Ov. S. Crohmălniceanu. Am su-
gerat mai sus că Labiş trebuia, la capitolul poeţi, să
unească cele două literaturi “Noi”. Termenul de “gene-
raţie” fiind un compromis de metodă, probabil. O “găsel-
niţă”; încă o găselniţă; “Noua literatură. Generaţia 60.”
De fapt în acest “remake modernist” Dl. Manolescu con-
densează, dacă nu cumva “îndeasă” câteva generaţii suc-
cesive de poeţi, pe care nu-i leagă decât “produsul finit” şi
“valoarea ideală” în nici un caz biografiile şi evoluţia.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 49
ca) ideea că frumosul natural numeşte fapte de plăcere
practică, dar „pentru a avea o satisfacţie estetică de la
obiecte naturale trebuie să facem abstracţie de realitatea
lor istorică şi extrinsecă”, natura fiind „frumoasă” numai
pentru cine o contemplă cu ochi de artist („fără ajutorul
imaginaţiei nici o parte a naturii nu e frumoasă” şi „nu
există nici o frumuseţe naturală căreia un artist să nu-i
aducă vreo corectare”). Frumosul natural rămâne „un sim-
plu stimulent al reproducerii estetice”, fiindcă „fără intuiţiile
estetice precedente ale imaginaţiei, natura nu ne poate
dezvălui nici una”. Frumosul natural este rar, sărac şi
fugitiv, nota Leopardi, imperfect, echivoc şi variabil,
preciza esteticianul, adăugând că „fiecare referă faptul
natural la expresia pe care o are în minte”, aşadar
impresia naturii exterioare porneşte, în cazul artiştilor, de
la expresie, de la idealul care transformă faptul natural
făcându-l potrivit pentru a reproduce faptul ideal, adică
sublimându-l.
Mai menţionăm şi mărturia scriitorului Jorge Luis Borges
despre egalitatea frumosului natural, în măsură să aducă
entuziasmul naturiştilor la cote rezonabile: „Nu există
două coline identice, însă în orice loc de pe pământ câm-
pia este una şi aceeaşi” (în povestirea Utopia unui om
ostenit). Efortul sublimant este exclusiv al creatorului şi nu
al naturii.
Interviu
Doina JELA: „MI SE DUC MAI REPEDE ÎNPICIOARE CRITICILE DEcât MI SE URCĂLA CAP ELOGIILE”
Interviu realizat de Ciprian Măceşaru
- Stimată doamnă Doina Jela, criticii literari au observat, pe
bună dreptate, că volumele pe care le-aţi publicat nu sunt doar
excepţionale documente, ci şi foarte bună literatură. În Telejur-
nalul de noapte* vorbeaţi de un roman politic pe care aţi fi dorit
să-l scrieţi, dând totodată şi motivul pentru care nu o puteaţi
face: „această lume, sunt excedată de ea, n-o mai suport”. Este
Cazul Nichita Dumitru, romanul non-fictiv pe care l-aţi pu-
blicat în 1995, romanul politic despre care vorbeaţi în jurnal?
* Publicat în premieră, în foileton, în Observator-München. N. Red.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 50
- Nu, nici pomeneală. Înainte de 1989, noi nu aveam la
îndemână alte forme de salvare decât scrisul. După 1989,
nici nu mai trebuie să te salvezi. Timpul trece oricum
uluitor de repede, abia apuci să faci o infimă parte din ce
ai dori să faci: să călătoreşti, să citeşti, să vezi concerte,
spectacole, muzee în lume, în fine, să câştigi bani pentru
toate astea. Să inţelegi ce se întâmplă în jurul tău. etc.
etc. Pe de altă parte, înainte de 1989 nu credeam că
merită să scrii decât dacă eşti foarte bun. Acum îmi
cunosc mai bine posibilităţile. Încerc să scriu atât şi aşa
cum pot, convinsă că într-o cultură încap de toate, numai
lucrul prost făcut nu. Nu cred că am forţa, capacitatea de
invenţie, talentul de a scrie un roman politic. Despre
Cazul Nichita Dumitru, ca şi despre celelalte cărţi pe care
le-am scris, eu nu am o părere prea bună. M-am bucurat
că au fost bine primite, desigur, sunt pagini pe care
scriindu-le mi-am spus :”Mai bine de atâta nu pot” şi am
fost mulţumită. Mai departe mă ţin de acest principiu
„doing my best” edificată, uşor tristă de aceste limite, dar
nu mai mult. Romanul politic visat de mine nu numai că
nu l-am scris eu, dar nu l-a scris nici un romancier român
nici înainte, nici după 1989. Poate doar cel cu care într-o
cronică literară cândva am fost cea mai nedreaptă, Ştefan
Agopian. Au scris în schimb câţiva estici, ceva foarte
apropiat de visul meu. Platonov, cu Cevengur, Danilo Kis,
cu Cripta pentru Boris Davidovici. Iar acum, tradus recent
în româneşte la Curtea Veche de o traducatoare extra-
ordinară, Denisa Fejes, am putut citi un roman dincolo de
care eu nu îmi mai închipui nimic: Gheaţa lui Vladimir
Sorokin, un rus de 50 de ani.
- Se scrie tot mai rar roman politic. La noi, Alexandru Eco-
voiu a publicat anul trecut un asemenea roman, foarte intere-
sant, numit Ordinea. Dintre cele străine, recente, cel care a
stârnit cel mai mare interes în România mi se pare a fi Sărbă-
toarea ţapului de Mario Vargas Llosa. Care este soarta acestui
gen astăzi? cât de important mai este el?
- Cred ca este în continuare cel mai important. Şi nu mi se
pare că se scrie rar. Tot ce depăşeşte un pic proza să-i
spunem generic „a eului”, autoficţiunea foarte la modă în
acest moment şi în Occident şi la noi, tot ce încearcă să
situeze într-un cadru mai larg personajul şi lumea lui, este
mai mult sau mai puţin politic. Relaţia omului cu lumea e
sau personală, sau metafizică, sau politică, sau toate la
un loc, la un mare romancier. În tot cazul, de la Proust şi
Virginia Wolf nu mai ştiu autoscopie sau introspecţie care
să mă facă să uit că lumea pur şi simplu, mă interesează
mult mai mult decât eul-lume. Mă amuză drăgălăşeniile lui
Alain de Botton, de pildă, mă relaxează De ce iubim
femeile, citesc la urma urmelor, când îmi pică în mână şi
paginile despre vieţile actriţelor din Formula AS, dar în
cele mai bune pagini ale lui, până şi superhiperegocen-
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 59
birui-va gândul, cum spunea înţelepciunea cronicarului
şi inscripţia criticului deasupra uşii bibliotecii. Altfel, la
ce am mai trăi?”
Prima bătălie canonică dusă de Titu Maiorescu (15 fe-
bruarie 1840 - 18 iunie 1917) soldată cu fondarea Junimii
şi a Convorbirilor literare a impus apariţia şi consolidarea
în conştiinţa publică a celor mai MARI SCRIITORI
români din toate timpurile: Mihai Eminescu, Ion Creangă,
I. L. Caragiale, Ion Slavici. În mod paradoxal “cazul Emi-
nescu”, despre care Dl. Manolescu a repetat ori de câte ori
a găsit ocazia, că “l-a blocat”, negăsind prea lesne un
unghi nou de lectură, sfârşi onorabil. Primul în seria de
MARI SCRIITORI a “primei bătălii canonice” Eminescu
departe de a fi aruncat în deriziune sau recitit superficial;
noul critic găseşte calea cea dreaptă, pe aceea “bătută” a
ediţiei Maiorescu, respingând “noutatea” Poeziei lui Emi-
nescu din 1960 a lui Ion Negoiţescu. Este o cale pe care
noi o privim circumspecţi, dovadă că însoţim însemnările
noastre de textul din noua Istorie, cu pricina, până în
punctul unde cititorul poate aprecia singur. Dl Manolescu
mărturiseşte că în elaborarea capitolului său despre
Eminescu ar fi făcut iniţial lecturi alternative: Arghezi şi
pe urmă Eminescu, şi viceversa, dar tot nu înţelegem de
ce! Eminescu din Istoria critică e acelaşi “curat şi
luminat”, trecut şi prin exegeza călinesciană, care “l-a
lucrat” pe Eminescu cum marii actori îşi încearcă puterile
cu Hamlet de Shakespeare. Pe urmă noul critic nu are
naivitatea să facă jocul “detractorilor” de la Dilema, dar
nici nu încurajează jenantele aberaţii ce s-au abătut în
contra replică. E chiar momentul când noul critic primeşte
mâna întinsă de maestrul său G. Călinescu: “A venit
credem vremea, scrie G. C., să cercetăm pe Eminescu în
spiritul adevărului şi cu o pietate care să nu degenereze
în caricatură”. MIHAI EMINESCU al lui N. Manolescu
răspunde exact şi corect acestui deziderat chiar şi atunci
când exprimă rezerve asupra prozei literare a poetului, dar
mai ales a prozei jurnalistice, citită corect şi cu o
înţelegere istorică dreaptă. Rămâne la capodopera
Luceafărul din Odă (în metru antic) deducând un text
prozaic şi apoetic în contradicţie cu gustul unei întregi ge-
neraţii crescute şi educată în cultul Odei. Al doilea lucru
notabil in extenso privind pe Călinescu, în lectura dlui
Manolescu, e mai general şi într-un registru, să-i zicem
aşa, encomiastic; ca de la discipol la maestru: “Numărul
împrejurărilor în care Călinescu a reparat străvechi ne-
dreptăţi, fixând în ochii noştri cota scriitorului, este cu
mult mai mare decât se bănuieşte. Printre “reparaţii”
sunt unele spectaculoase: Conachi, Slavici, Macedonski,
Camil Petrescu. În fine, Călinescu a structurat epocile,
deceniile şi veacurile literaturii române conform unui
scenariu de o mare frumuseţe, de care ne dăm seama fie
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 58
prinse metoda din zbor şi o fructifică… Primul Manolescu
s-a format “pe mâna lui Călinescu”. Chiar şi “cedările”
începutului par învăţate de la Călinescu. În prefaţa la
volumul de debut al Anei Blandiana citim negru pe alb:
“Poeziile Anei Blandiana exprimă demnitatea, mândria
unei generaţii care se simte protejată de socialism: “Însă
fericirea-i apa gravă ,/ Şi în albia mea copilărească -/
Epoleţii generaţiei mele/ Cine ar putea să îi jignească?”
Întreg ciclul al doilea al volumului e închinat tinerilor care
înfăptuiesc pe şantiere sau în mine idealurile pentru care
şi-au vărsat sângele părinţii lor.” Am deveni de-a dreptul
cinici dacă am sugera cel puţin drama familială a Anei
Blandiana din “legenda” pierderii tatălui după ani de de-
tenţie comunistă. În articolul din Istorie dedicat Blandia-
nei criticul încearcă o “explicaţie” şi o “scuză” globală
pentru întreaga generaţie a Anei Blandiana, din care au
mai făcut parte şi “Marin Sorescu, Ion Alexandru şi Geor-
ge Bălăiţă. E foarte probabil (sublinierea ne aparţine) ca
titlul plachetei de debut din 1964 – Persoana întâi plural,
n.n. – să fi urmărit iniţial (la sugestia poate a editurii) să
indice “identificarea eului poetic cu destinul colectiv”,
cum apreciază E. Simion după 25 de ani. Titlul are astăzi
un înţeles întrucâtva diferit: persoana întâi plural o
simţim ca fiind aceea a poeţilor tineri din deceniul şapte,
cu biografia, cu imaginile, cu scriitură lor, în atâtea pri-
vinţe, asemănătoare. Diferenţierea literaturii, care abia
începuse, plătea încă preţul unor locuri comune, care
dau poeziei şi prozei din acei ani un izbitor aer de
familie, în pofida personalităţilor inconfundabile reunite
în tablou.” Este ideea care se putea găsi într-un comenta-
riu mai amplu, curajos şi plin de demnitate, folosind ca
pretext poate biografia lui Labiş, acel liant, pe care criti-
cul îl trece aproape, ca pe un accident, la traversarea pră-
păstiei proletcultiste, integrând poetul “Luptei cu inerţia”
la capitolul “Literatura “nouă”. Generaţia 40”. Viziunea
criticului de succes se consolidează din mers, revizuindu-
se drastic, în litera unui alt “canon”, înlăturând judecăţi
conjecturale, ori “îndreptându-le”, în norma (firească)
altei etici “când s-a putut”. Urmă “Contradicţia lui Ma-
iorescu” şi adoraţia de Lovinescu. In Istoria de faţă este
citat la un moment dat portretul “pre călinescian” făcut de
Lovinescu lui Maiorescu: “Soarta lui Maiorescu a fost să
rămână actual şi astăzi, adică după trei sferturi de veac,
şi, din nefericire, încă pentru multă vreme. În materie de
cultură, evoluţiile nu sunt nici perpetui, nici lineare; când
crezi că ai pus mâna pe ţărm, un val te smulge departe în
larg, pânza ţesută ziua se desface noaptea; apele se
ascund sub nisip şi ciulinul creşte pe marmura cetăţii
ruinate; în adăpostul limpezit odinioară îţi umple ochii
cerneala norilor învolburaţi. Optimismul nostru trebuie
să fie însă la fel cu acelaşi al lui Maiorescu:
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 51
tricul şi mult citatul Houellebecq este politic. Sau nu poli-
tic, neapărat, ci proiectându-şi ego-ul pe un fundal mai
larg existenţial, uman, unde există mereu materie şi pen-
tru o critică socio-politică. Cele strict politice, romanele
despre putere şi despre oamenii care se bat pentru ea, ca
romanele latino-americane, probabil că au ieşit un pic din
atenţia noastră o dată cu dispariţia unei societăţi în care
puterea ocupa prim-planulu conştiinţei noastre.
- În 1981, într-o însemnare din Telejurnal, spuneaţi că proza
noastră nu seamănă cu a altora, „că a noastră este bună aici,
pentru noi”. Eu continuu să cred că proza noastră, în marea ei
majoritate, este tributară stilului de până la 1989, chiar dacă
subiectele pot fi acum nesfârşit de variate şi de liber exprimate.
Care este părerea dumneavoastră în această chestiune?
- Ei, mi-am mai schimbat unele opinii de la Telejurnalul
acela. Dar reflecţia că proza noastră este mimetică, lipsită
de originalitate, de forţă, că nu e nici acum, cum nu era
nici înainte de 1989, „a noastră”, nici măcar nu îmi aparţi-
ne. Decât că am subscris la ea, până la un moment dat.
Faptul că literatura noastră aduce când a literatură latino-
americană, când a literatură franceză, când a literatură
anglo-saxonă mi s-a părut şi mie un fapt. Nu ştiu de ce,
când citesc un rus ştiu că e rus, chiar un sârb sau un ceh,
ştiu că sunt ceea ce sunt. Dar parcă nu aş vrea să ne
întrebăm şi de data asta de ce suntem noi aşa şi nu altfel.
Sigur că s-au scris câteva cărţi foarte bune, iar unele chiar
mult mai bune decât se scriu în acest moment în restul
Europei. Dar e ca şi cum aş spune: s-a scris în România
un roman franţuzesc mai bun decât toate romanele
franţuzeşti scrise anul acesta în Franţa. De exemplu, ştiu
minimum cinci romane de anul trecut la noi mai bune
decât prostia care a luat Goncourt-ul. Romanul Cruciada
copiilor, excelent, îmi aminteşte totuşi de Războiul sfâr-
şitului lumii, în vreme ce acela nu îmi aminteşte decât de
el însuşi. Nu de specificul naţional vorbesc. Sau de ce nu,
şi de el, dar văzându-l ca pe un fel de bătaia foarte lungă
a fascicolului de lumină, pornind dintr-un anumit loc. Şi nu
e vorba de o bătaie lungă geografică, nici intelectuală, ci
repet, general umană. Ei, asta e o întrebare pe care toţi
ne-am săturat să ne-o punem. Care sunt adâncimile de
experienţă, sau înălţimile ei, pe care trebuie să le atingi tu,
prozator din Paris sau din Călăraşi, ca să fii nu doar
interesant, amuzant, relaxant, ci tulburător, familiar, să i
se pară că sunt ale lui, fără măcar să fi fost conştient
până atunci de asta, şi unui cititor din Huston, din Kioto.
Şi Zorba Grecul provine dintr-o cultură mică. Şi Boris
Davidovici, şi Sveig. De ce sunt universali? Ce personaj
universal ştii în literatura română? Ce replică pe care s-o
preia călătorul în metrou de la Londra? Eu citez des unele
expresii din Marin Preda, Preda e plin de replici de aces-
tea care trec graniţa, al căror umor este general uman. A
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 52
fost unul dintre scriitorii care şi-a pus problema acestui
localism şi cum poate fi el depăşit. Mai sunt Bălăiţă, cred,
Sorin Titel.
Cred însă mai mult ca altădată în legea numerelor mari
şi anume că momentul fast pe care proza românească îl
trăieşte azi va duce la apariţia tot mai multor romane bu-
ne, aşa ca o piramidă cu baza foarte mare în vârful căreia
vom avea romanul genial. Nu numai romanele lui Ecovoiu
sunt demne de toată atenţia. Degete mici al lui Florin
Florian e un roman foarte bun.Sau Simion Liftinicul, al lui
Petru Cimpoieşu. Eu cred că şi romanul Ioanei Bradea.
Mai sunt şi altele. Şi mai cred că pentru a deveni substan-
ţială literatura, romanul, trebuie să existe sub ele un strat
confortabil de bună eseistică, literatură de idei, literatură
speculativă, sociologie, antropologie, analiză, memorialis-
tică. Pe scurt, ca centrul culturii noastre să nu mai fie lite-
ratura de imaginaţie, poezia, proza.
- Telejurnalul se termină pe 19 septembrie 1989. Mircea Mihă-
ieş spunea în revista Cuvîntul, că „nu ai, încheind lectura, de-
cât un singur regret: că strivită, copleşită de nebunia lumii
ieşită din ţâţâni, autoarea decide să întrerupă redactarea jur-
nalului”. Nu v-aţi gândit, pe parcursul evenimentelor din de-
cembrie 1989, să reîncepeţi să scrieţi în jurnal? Sau nu era
atunci vreme pentru aşa ceva, ci doar pentru a acţiona?
Dimpotrivă, numai în acele zile de la sfârşitul lui decem-
brie, când eram prea ocupată să citesc şi să alerg dintr-un
loc în altul şi să mă uit la televizor, să văd ce se întâmplă,
nu am scris jurnal. Imediat după, mi-am încălcat
promisiunea. După 1989, nici nu am mai crezut că trebuie
să mi-o ţin. Am reluat această deprindere, ceva mai
sporadic decât înainte, - acum, dacă am ceva de spus, nu
mă împiedica nimeni s-o spun cu gura mea şi chiar s-o
scriu – aşa că la un moment dat o să văd dacă intere-
sează pe vreun editor şi continuarea Telejurnalului de
noapte.
- Cât de sensibili vi se par a fi tinerii de azi faţă de subiectele
şi destinele dramatice pe care le evocaţi în cărţile
dumneavoastră?
- Nu am avut un contact sistematic cu cititorii tineri ca
să îmi dau seama de lucrul acesta. Cu excepţia studenţi-
lor de la Cluj ai Ruxandrei Cesereanu, care participă la un
curs facultativ de istoria Gulagului, la altul de istoria co-
munismului, unde mă invită foarte des. Şi absolut întâm-
plător, cu unii studenţi care, atunci când le pică în mână
câte o carte de acest fel, fac o pasiune-fixaţie pentru su-
biect şi încep să studieze, să-şi dea masterate şi doctora-
te cu temele acestea, întâmpinaţi cu mare ostilitate de….
profesorii lor care chiar au trăit epoca, sau colocviile pe
această temă unde sunt invitată şi unde participă destui
oameni tineri, foarte acribioşi. Pot să spun însă că chiar în
această săptămână, (suntem în 30 martie) un grup de
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 57
Călinescu în Istoria sa; găseşte în schimb o metodă mai
ingenioasă şi mai sigură de a îşi fixa locul; în postfaţa inti-
tulată “Nostalgia esteticului”, citându-l pe Sorin Alexan-
drescu “la care ne-am referit în capitolul pe care i l-am
consacrat, de abandonare a canonului estetic“. E vorba de
fapt de un text al lui Sorin Alexandrescu, Privind înapoi,
din 1999, din care cităm împreună cu autorul noii Istorii,
mai spre final, într-un fel de “concluzii generale”. “O
discuţie despre canon ar trebui să pornească de la recu-
noaşterea faptului evident că “ordinea literară” româ-
nească a fost stabilită de patru oameni: Maiorescu
(1840-1917), Lovinescu (1899-1943), Călinescu (1899-
1965) şi Manolescu (n. 1939)… Însemnătatea celor patru
este enormă. Ceva demiurgic, astăzi încă fascinant, înso-
ţeşte gesturile lor. Maiorescu ridică din mâlul primordial
arhipelagul genurilor şi atitudinilor literare, Lovinescu
taie în pădurile şi poienile lui contururile primelor oraşe
şi conferă modernismului unica îndreptăţire a existenţei
în cultură; Călinescu aduce în Istoria lui prima imagine
despre sine modernă a literaturii române; iar Manolescu
salvează decenii de-a rândul, de neghina comunistă, grâ-
ul curat. Metafora despărţirii apelor de uscat, gestul de-
miurgic prin excelenţă, implică totodată indignarea (sic!)
apelor, respingerea formelor alternative ca anti-forme.
Demiurgul este Marele Defensor: Maiorescu ne apără de
demagogie, Lovinescu de păşunism, Călinescu de naţio-
nalism anti-semitism, iar Manolescu respinge asalturile
staliniste şi maoiste.” Locul lui Eugen Lovinescu va fi
totuşi gândit a fi unul de mare excepţie: el definind în lite-
ratura română definiţia pură a criticului făuritor al cano-
nului modernist. Călinescu a învăţat de la el, dar a avut
şansa unui cult care în final a şi dezamăgit pe mulţi cu sau
fără îndreptăţire. Dl Manolescu, de altfel, în amplul articol
ce i-l dedică, porneşte destul de neinspirat, în opinia
noastră, de la analiza publicisticii, ajungând iute la con-
cluzia oportunismului călinescian. Călinescu ca gazetar a
fost oportunist, din totdeauna, de unde probabil şi inspi-
raţia tinerilor săi discipoli, între care cel mai strălucit a
fost Dl Manolescu. Motivele oportunismului între maestru
şi discipol nu se împart egal. Am fost dintre cei pe care di-
vinul critic i-a luat ca pildă de “schimbarea în bine a
condiţiilor economice, pătrunderea culturii de formă
umanistică în popor” şi cu toate acestea, poeziile citate
într-una din Cronicile optimiste (două în întregime!) nu
ating nici pe departe ridicolul demonstraţiei “pe fază”.
Mai târziu Călinescu muşcă “nada”, ajunge deputat în
MAN şi un fel de apropiat al lui Dej; “Cronicile optimis-
mului” din Contemporanul erau totuşi o lectură, printre
foarte puţinele din epocă, agreabilă, cel puţin prin lim-
bajul, care amintea şi de o altă “normalitate”; ori că se
putea scrie şi “altfel”; ca dovadă că tânărul Manolescu
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 56
context, al unei crize permanente şi “rele”, pus să taie şi
să ajusteze, poate trece: “Primul volum al istoriei a fost
gata destul de repede, în primăvara lui 1989. (Criticul
avea atunci 5o de ani!, n. n.) El cuprindea literatura me-
dievală, neoclasicismul şi epoca romantică şi postro-
mantică. Numele interzise nu lipseau din versiunea care a
mers la Cenzură. S-a cerut eliminarea lor, le-am elimi-
nat, dar am lăsat titlurile cărţilor lor de care mă folosi-
sem şi din care reprodusesem anumite pasaje. Cenzura a
închis ochii. Dar, cum nu ştiai niciodată ce se putea în-
tâmpla, până în ultima clipă, apoi chiar după tipărire, m-
am înţeles cu Z. Ornea să întârziem pe cât posibil
apariţia cărţii. Situaţia politică era tot mai critică. Regi-
murile comuniste din Europa se prăbuşeau după o lege a
dominoului care ne dădea şi nouă, românilor, anumite
speranţe. Întârzierea era aşadar vitală, dacă nu doream
mutilarea întâiului volum. La cel despre literatura de
după 1948 nici nu îndrăzneam să mă gândesc.” Şi cu
toate acestea comunismul căzu, cum căzu, şi la noi, dar
marele critic găsi pentru următorul deceniu din viaţa sa
alte priorităţi. Urgenţa Istoriei o lăsă la urmă, “inventând”
tot felul de scuze. Tipări, bineînţeles, primul volum, din
care s-au tras, mi se pare, chiar două ediţii. Toţi eram
curioşi ce face Manolescu cu Istoria lui. Mi s-a oferit
prilejul să-l întreb direct şi personal. Răspunsul a fost că
“s-a blocat la Eminescu” pe care trebuia să-l recitească şi
nu găsea timp. Un prieten, Radu Cosaşu, a îndrăznit să-l
înfrunte, amintindu-i cum de găsea timp să facă un partid
şi să candideze la preşedinţia României, iar de terminarea
capodoperei lui, nu? Pentru că înainte de a ieşi ce a ieşit,
toţi am visat la o capodoperă, comparabilă, fireşte, cu mo-
delul maestrului său G. Călinescu. Azi cu masivul obiect
pe masă (1526 pagini, pe format înalt, cca 4 kg. de cără-
midă tipografică) nu mai suntem siguri dacă avem capo-
dopera visată. E oricum o operă de excepţie, în care
regăsim, într-o riguroasă structură, cam toate calităţile
criticului de excepţie, sau chiar şi de performanţă, N.
Manolescu. Are ambiţia chiar (îndreptăţită) de a-şi sub-
intitula opera “5 secole de literatură”. Şi peste tot umbra
modelului imbatabil G. Călinescu, ce beneficiază şi de
unul din cele mai ample şi bine articulate capitole, în
cadrul celei de “a doua bătălie canonică” la capitolul
MARI SCRIITORI, împreună cu Mihail Sadoveanu, Liviu
Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, Tudor Arghezi,
George Bacovia, Mateiu I. Caragiale, Ion Pillat, Camil
Petrescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, George Călinescu,
Anton Holban, M. Blecher. Premizele acestei “a doua
bătălie canonică” sunt: Noi forme de lirism. Poezia pură;
Romanul doric, ionic şi corintic, dar sensul şi “ideologia”
critică sunt legate de numele lui Eugen Lovinescu. Dl.
Manolescu nu-şi rezervă sieşi un capitol, precum G.
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 53
la facultatea de litere din Bucureşti, care se numea Team
work, m-a invitat împreună cu Ion Manolescu la o întâlni-
re, unde am avut surpriza să văd că ne aştepta un amfi-
teatru plin de oameni foarte tineri cu care am stat de
vorbă mai bine de două ore pe temele astea, ale rema-
nenţelor comuniste în societatea de azi. Vă asigur că erau
foarte interesaţi şi că ştiau despre ce vorbesc.
- În revista electronică Respiro, Mona Mamulea spunea des-
pre Drumul Damascului următoarele: „În calitate de reporter,
Doina Jela era datoare să prezinte textul într-o formulă nudă.
Prin faptul că se insinuează explicit între emiţător şi receptor,
obiectul la care cititorul are acces nu mai este textul, ci con-
textul, nu mai este mărturisirea ca atare, ci opiniile reporte-
rului, imaginea-construct pe care acesta o serveşte, un profil
psihologic deja conturat pe care cititorul este nevoit să şi-l
însuşească.” Cât de justificate consideraţi că sunt aceste acuze
ce vi se aduc?
- Eu sunt foarte receptivă la ce se spune rău despre
mine. Mi se duc mai repede în picioare criticile decât mi
se urcă la cap elogiile. Cred că îmi foloseşte să iau de
bun ce se spune rău. Problema e că la fraze care încep
cu „ X era dator să” sunt complet alergică. Nimeni nu e
dator să nimic.
Totuşi, ceea ce spune Mona Mamulea este întrucâtva
just. Asta era miza cărţii, (care nu e un reportaj): „profilul
conturat pe care cititorul să şi-l însuşească”, fiindcă omul
aşa era. L-am cunoscut bine. Oricât de neverosimil ar pă-
rea el aşa era: Un dostoievskian isteric torturat la nesfârşit
de propriile crime. Un regizor mai tânăr, Mircea Popovici,
care şi el a pornit, după Lucian Pintilie, pe urmele lui Frant
Tandără, după moartea lui, a găsit un document uluitor.
La un an de la ieşirea din închisoare, acesta s-a dus
înapoi cerând să fie închis din nou, ca să ispăşească. A
fost dat pe mâna unui psihiatru care a scris acolo că nu
are nimic psihic, căinţa lui e autentică. Asta cu 40 de ani
înainte de a-mi face mie mărturisirea.
Pe mine mă întristează însă altceva. Puteam înainte de
a-mi spune dvs. ce scrie despre mine într-o cronică din
Respiro, să ştiu că o să scrie ceva răuvoitor. Am fost
asigurată că am acolo „prieteni fideli” şi Mona Mamulea
se dovedeşte că le e fidelă la rându-i. Nu ştiu cum stă cu
fidelitatea faţă de propria-i adevărată opinie, în aceste
condiţii, dar chiar că asta-i treaba ei.
- Despre După-amiaza unui torţionar, filmul inspirat de Dru-
mul Damascului şi realizat de Lucian Pintilie, aceeaşi Mona
Mamulea spunea că: „prezintă un torţionar agreabil şi smerit,
posesorul unei conştiinţe frământate, în contrast cu imaginea
deţinutului politic, penibil şi patetic (atunci când nu doarme)”;
iar Mircea Dumitrescu, pe site-ul www.mirceadumitrescu.
trei.ro, că “este un film inegal, impur, un amestec dubios de do-
cument şi ficţiune, confuz, simplist – iar nu simplu –, sărac –
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 54
iar nu esenţializat –, necinstit, un fals politic cu aspect de film
de comandă”. Cum apreciaţi filmul lui Lucian Pintilie, rapor-
tându-l la cartea dumneavoastră, dar şi ca act artistic de sine
stătător?
- Despre filmul domnului Lucian Pintilie, am fost prea
implicată şi preocupată să transmit o imagine diferită de
cea ulterior creată de el, ca să pot vorbi eu. Îi cred pe
criticii şi pe spectatorii competenţi de peste tot, Franţa,
Germania, Canada, care l-au găsit bun. Raportat la cartea
mea, am regretat că regizorul, în scenariul lui, nu „şi-a
însuşit profilul”, deşi l-a cunoscut şi el pe om şi mi-a spus
la telefon, „da, ai dreptate, aşa este”, personajul însă l-a
creat aşa cum a socotit de cuviinţă, ceea ce, fiindcă am
oroare de „X era dator”, mă împiedică să spun şi că
„Lucian Pintilie era dator”. Că şi mie mi s-a părut că ac-
centuând pe profilul omului, regizorul scotea din discuţie
sistemul criminal, e adevărat. Dar repet, a fost opţiunea
lui.
- Spaţiul limitat acordat acestui interviu mă sileşte să vă
adresez ultima întrebare. Ne puteţi destăinui care sunt proiec-
tele dumneavoastră literare, ce aveţi în lucru şi dacă anul
acesta e posibil să publicaţi o carte nouă?
- Nu, cel mult voi încerca să revăd şi să fac o a doua
ediţie, adăugită mult, la - Cazul Nichita Dumitru. În rest,
de o vreme, mai multe cărţi începute riscă să rămână aşa
din lipsă dramatică de timp.
Mai 2006 Din volumul Dialoguri în oglindă, Editura
Curtea Veche, 2007.
APARIŢII RECENTE ÎN EDITURA RADUBĂRBULESCU
Oliver Friggieri: Paul of Malta andOther Poems / Paul de Malta şi altepoeme, ediţie bibliofilă, bilingvă,engleză-română, trad. în română deRadu Bărbulescu, 88 pag., hârtie pen-tru ilustraţii, ISBN 978-3-930672-62-2, München 2008, preţul: 11,90 euro;
Gheorghe Istrate: Omul întrerupt şirituale / Der unterbrochene Menschund Rituale, ediţie bibliofilă, bilingvă,româno-germană, trad. în germană deRadu Bărbulescu, 68 pag., hârtie pen-tru ilustraţii, ISBN 978-3-930672-97-4, München 2008, tiraj limitat (55exemplare), preţul: 10,90 euro;
______________________________________
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 55
OBSERVATOR ÎN LUMEA CĂRŢII
Ion MURGEANU:
Victoria unei ambiţiiChiar dacă nu mă regăsesc în “lista lui Manolescu” (ne
făcând parte şi eu din “canon”- şi de ce?!) întotdeauna m-
a interesat evoluţia celui mai “talentat critic” al generaţiei
noastre, în fond, generaţia 60, şi l-am urmărit punctual, ra-
reori sărind peste cronica lui literară, pe care, să o tot fi
ţinut mai bine de două decenii, întâi la Contemporanul şi
pe urmă la România literară, ocrotit, căci “inventat” de G.
Ivaşcu, însă format, indiscutabil, pe “modelul Călinescu”.
Dar nu atât de marcat de “indiferenţa criticului”, cum in-
sinua un Sancho al său, despre un altul, încât să-mi regi-
zez “accidente”. Talentul său fluid, de la tinereţe, curajul
de a impune şi da verdicte, indiscutabile, vin direct de la
Călinescu. Îi lipsesc “talentul epic călinescian” şi “arta
citatului” imbatabile la “Divinul”! Aproape tot ce a citat
Călinescu în Istoria lui se reţine şi se reia: Manolescu
însuşi scrie în umbra lui Călinescu, folosind nu de puţine
ori judecăţile sau verdictele lui. Chiar titlul de “istorie
critică” de la G. Călinescu vine: “În realitate, critică şi
istorie sunt două înfăţişări ale criticii în înţelesul cel mai
larg. Este cu putinţă să faci critică fără proiecţie istorică,
cu toate că adevărata critică de valoare conţine o determi-
nare istorică, dar nu e cu putinţă să faci istorie literară fără
examen critic”. “Ideea lui Călinescu este că istoria literară
este o “istorie de valori”, asemănând-o cu o monedă cu
cele două feţe ale ei şi că, prin urmare, în pofida tendinţei
naturale de a cădea fie cap, fie pajură, adevărata critică
este în acelaşi timp istorie literară, iar adevărata istorie
literară este şi critică”. Asemănarea “cu o monedă cu cele
două feţe ale ei” N. Manolescu o tranşează, metaforic,
încă din prefaţa “Istoria literaturii la două mâini” desco-
perind, pe parcursul travaliului său, oricum, după apariţia
în 1990 a primului volum din Istoria critică a literaturii
române, litografia lui M. C. Escher, pe o carte poştală, cu
“Mâini care desenează”, o litografie din 1948. “I-am
intuit pe loc, scrie criticul, potenţialul pentru istoria
literaturii la care lucram. Am descoperit în cele două
mâini care îşi încheie în aceeaşi clipă desenul cu manşeta
celeilalte o foarte nimerită imagine pentru o istorie care,
din păcate, se scrisese din totdeauna, de la naşterea
genului, la o singură mână”. Nu şi cu aceeaşi voce şi
dintr-un elan neîntrerupt, ca în cazul Istoriei lui G. Căli-
nescu, la care “geniul epic”, evident, şi ampla respiraţie
“lirică” par neîntrerupte. Dar Călinescu şi-a scris capodo-
pera la 40 de ani, fie şi într-o epocă de criză istorică (când
am fost noi scutiţi, în istoria noastră, de “crize”?!). N.
Manolescu a fost şi el manipulat de “crize” dar într-un alt
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 IV
Copyright © 2009 by Julia Lutschina-Nazarenko şiEditura Radu Bărbulescu, München
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 I
ARTE
Alexandru Pană: Drumul Crucii dinbiserica Sfântul Martin din Ingolstadt(Mailing-Feldkirchen)
- fotografiat de Julia Lutschina-Nazarenko -
Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 II Observator-München anul I (XXI), nr.1, aprilie-iunie 2009 III