Obiectul Criminologiei

8/12/2019 Obiectul Criminologiei

1/61

OBIECTUL CRIMINOLOGIEI

Obiectul de studiu al criminologiei il constituie criminalitatea ca fenomen

social. Fapta penala comisa, faptuitorul, victima si reactia sociala impotriva

criminalitatii.

Notiunea de crima folosita in studiile de criminologie are o acceptiune mai

larga si se refera la infractiune in general si nu la notiunea de crima folosita in

limbajul penal ce are un sens mai restrans si face referire la infractiunea contra

vietii ori alte fapte mai grave.Criminalitatea ca fenomen social este constituita din ansamblul

infractiunilor care se produc intr-o anumita perioada de timp si intr-un loc bine

determinat.

Criminologia isi propune sa observe, sa localizeze si sa clasifice

delicventa in functie de problemele sociale care framanta societatea iar metodele

folosite sunt cele ale stiintelor sociale in general: statisticile fenomenului criminal

tinute la nivelul unor institutii, anchetele si interogatoriile, cercetarea dosarelor si

a arhivelor, monografiile si urmarirea studiilor, etc.

Criminalitatea legala reprezinta numarul faptelor ce privesc incalcarea

legii penale si unde hotararile de condamnare au ramas definitive.

Criminalitatea aparenta cuprinde toate acele fapte care par sa constituie

infractiuni si care au fost aduse la cunostiinta puterii publice, fiind inregistrate ca

atare. rincipalul decalaj care apare intre criminalitatea legala si criminalitatea

aparenta provine din aceea ca autorii unui important numar de infractiuni

constatate nu au putut fi identificati. !tatisticile politiei cuprind intre "#$ si %#$

infractiuni in care autorii nu au fost descoperiti.

Criminalitatea reala obiectul criminologiei are in vedere in principal

criminalitatea reala ale carei dimensiuni si realitati trebuie sa fie cuprinse cat mai

e&act.


2/61

'iferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta poarta

denumirea de cifra neagra a criminalitatii si se refera la acea proportie

considerabila de infractiuni care din diferite motive ramane necunoscuta.

(NF)*C+(N* ca institutie fundamentala a dreptului penal reprezinta

fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea

penala. entru e&istenta infractiunii aceste trasaturi esentiale trebuie sa e&iste

cumulativ iar lipsa uneia dintre ele face ca fapta sa nu aiba caracter infractional.

(nfractiunea, inainte de a fi un fenomen juridic este un fenomen social, adica un

act antisocial care devine ilegal din momentul incriminarii sale in legea penala.

(n cercetarea criminologica infractiunea crima, delictul/ trebuie analizata

in conte&tul unui ansamblu crima, criminal, victima/, caruia se subsumeaza si

care are o multime de cone&iuni si interconditionari reciproce fara insa a-si pierde

particularitatile si functiile proprii.

Criminalitatea ca fenomen socio-uman are in componenta sa intreg

arsenalul de comportamente umane care sunt interzise de legea penala si

reflecta individualitatea bio-psiho-sociala a celor care au comis infractiuni.

(nfractiune este inseparabila de infractor, iar infractorul de pedeapsa. a

este fapta omului care vine in conflict cu societatea provocand reactia acesteia,

reactie care este concretizata in pedeapsa care se aplica. (nfractiunea nu poatee&ista in afara societatii0 este un fapt social care cuprinde un act antisocial si

care lezeaza interesele societatii.

C)(1(N*22 este persoana care a comis o infractiune cu vinovatie sau

la care a participat ca autor, complice sau instigator. Criminologia moderna fara a

nega e&istenta caracterelor biologice sau psihice ereditare acorda o importanta

deosebita dezvoltarii mentalitatii criminale, a procesului care conduce un individ

la delicventa.

3(C+(1* (NF)*C+(N(( plecand de la relatia de interdependenta dintre

infractiune si victima, apare ca necesara adoptarea unor masuri eficiente de

prevenire si pedepsire a infractorilor si acordarea unei atentii sporite victimei.

2uarea in calculul cercetarii criminologice a victimei infractiunii aduce date


3/61

suplimentare in stabilirea dimensiunilor pe care criminalitatea reala le poate

avea.

!CO2 C)(1(NO2O4(( are drept scop general stabilirea unei politici

eficiente de lupta impotriva criminalitatii care sa apere valorile fundamentale ale

scietatii, sa previna fenomenul infractional iar atunci cand s-a comis o infractiune

cei vinovati sa fie trasi la raspundere penala.

FNC+((2 C)(1(NO2O4(( functia descriptiva, aplicativa-prospectiva,

predictiva - profilactica.

Functia descriptiva opereaza cu urmatoarele concepte: mediu, teren,

personalitate, situatie, act. Crimonologia evalueaza sinteza celor doi factori si

anume: societatea - realitatea obiectiva, e&istenta reala si individul forta

transformatoare e&teriorizata in idei, actiuni. Functia descriptive se realizeaza

prin descrierea fenomenului criminalitatii, starea si dinamica acestuia, prin

identificarea procentelor de criminalitate si interpretare a acestora. Conceptele

operationale sunt acelea de: act, personalitate, mediu.

Functia aplicativ-prospectiva opereaza cu conceptele: cauza, conditie,

efect, factor. (n evolutia realitatii sociale se constata ca fenomenul criminalitatii se

dezvolta si descreste in mod invaraiabil si tipic, e&plicarea stiintifica a acestuia

constand in reducerea fenomenelor comple&e la elementele simple si anumecomponente pentru a se masura calitativ si cantitativ. Comple&itatea

fenomenelor psiho-sociale, variatia formelor de manifestare in timp, e&plicarea

fenomenelor concrete reprezinta obiectul propriui de cercetare iar metodele de

investigatie stiintifica si legile speciale implica criminologia in domeniul stiintelor

de fapte reale.

Functia predictive-profilactica are in atentie conceptele de prezent, viitor,

probabilitate, similitudine, e&trapolare, hazard, risc, prognoza. *ceasta functie

urmareste anticiparea unor schimbari ale fenomenului criminal pe o anumita

perioada si evaluarea probabilitatii producerii evenimentului.

Functia profilactica utilizeaza conceptele de reactie sociala, control social,

tratament, resocializare, prevenire primara, secundara si tertiara. Cunoasterea

elementelor cauzale si a efectelor fenomenului criminogen, orientat spre o


4/61

anumita finalitate, determina functia profilactica a criminologiei. *stfel se

procedeaza la reformarea individului ca subiect al actiunii si cunoasterii

elementului rational identic, la elaborarea politicii penale cat si a strategiei de

lupta globala impotriva criminalitatii.

Criminologia trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari: asupra cui sau

asupra caror procese, fenomene si fapte social economice se rasfrang

consecintele criminalitatii5 'oar asupra infractorului sau si al victimei lui, asupra

amandurora si in plus, asupra familiilor lor5

1+O' ' C)C+*) C)(1(NO2O4(C* - *lberto 6rimo spunea

despre metodele de cercetare folosite in criminologie ca ar reprezenta 7ordinea

ce se pune in invatarea unei stiinte urmand conditiile si particularitatile acelei

stiinte si cand gandirea devine un instrument de cercetare8. Criminologia e&plica

natura, structura, functiile si evolutia fenomenelor in fractionale precum si

modalitatile de aparare socio-umane, interdependenta si cauzalitatea lor istorica.

Ca metode particulare, specifice cercetarii criminologice, avem:

observatia, e&perimentul, metoda clinica, metoda tipologica, metoda

comparativa, metoda de predictie.

Observatia poate fi empirica atunci cand se produce in urma unui

contact spontan intre cercetator si mediul cu realitatea lui inconjuratoare. Nu

ofera o imagine completa ci face doar o introducere in mediul care urmeaza a fi

studiat. oate fi stiintifica caz in care presupune o abordare voita si metodica,

orientata catre un scop bine determinat, adica patrunde in domeniul

comportamentului delicvent si incearca sa-i identifice atat actiunile prin care

acesta se manifesta cat si reactia celorlalti membri ai societatii. Observatia este

recomandata pentru studierea unor colectivitati sau grupuri mai restranse de

indivizi care pot fi usor de urmarit.


5/61

Experimentul reprezinta o observatie provocata si se desfasoara in

conditiile alese de cercetator, avand drept scop identificarea legaturilor de

interconditionare intre diferitele fenomene si sa descopere inlantuirea lor cauzala.

Metoda clinica presupune o cercetare a cazului individual, avand drept

scop formularea unui diagnostic si prescrierea unui tratament criminalului.

*ceasta metoda se bazeaza in principal pe anamneza, adica pe istoria fiecarui

caz. ornind de la caz, criminologul poate recostitui perioada activitatii

infractionale, posibilitatea de reintegrare sociala si poate stabili conditiile in care

persoana infractorului suporta sau nu consecintele unei trauma cu efecte

antisociale. !e pot stabili factorii definitorii care au determinat si influentat

procesul antisocial, conditiile concrete de viata la data savarsirii actului

infractional in scopul determinarii procedeelor specifice reeducarii, resocializarea

individului si adoptarea de masuri antiinfractionale adecvate si opportune.

Metoda tipoloica porneste de la notiunea de 7tip8 care reprezinta o

combinatie de trasaturi caracteristice pentru fenomenul studiat. *ceasta metoda

il descrie pe criminal in contrast cu tipul non-criminal, ii descrie particularitatile

criminalului si incearca sa contureze o tipologie criminologica a actului criminal.

Metoda de predictie se refera la tipul previzional si la probabilitatile

delicventei si evolutiei sale. 1odalitatea adoptata in scopul preveniriifenomenului criminogen urmareste elaborarea unor previziuni in legatura cu

fenomenul infractional si evaluarea evolutiei acestui fenomen prin stabilirea

sectoarelor in care dellicventa este probabila, identificarea specificului si a

comportamentului in viitor al persoanelor care au antecedente penale.

Metoda statistica studiaza fenomenele de masa ale societatii si ale

statului, clasificandu-le prin retinerea elementelor fundamentale si indepartarea

celor accidentale, mentinand numai ceea ce este reprezentativ si tipic.

Criminalitatea este masurata prin factori principali de statistica. Orice eveniment

criminogen este luat in consideratie prin continutul sau infractional0 prin metoda

statistica se traduce un fapt intr-un enunt abstract care cuprinde relatii de

identitate, de egalitate sau de includere in sistemul criminogen.


6/61

Metoda socioloica sociologia cauta regulile generale de evolutie a

constiintei sociale in cadrul grupului social. rin metoda sociologica se dezvaluie

conceptele sociologice privind cercetarea vietii sociale prin individualizare dar si

prin generalizare. 1etoda sociologica reprezinta o treapta preliminara folosita de

criminologie pentru a stabili diferite tipuri de evolutie criminogena, producerea si

evolutia criminalitatii, motivatii criminogene.

TE!NICI MO"ERNE "E IN#E$TIG%RE IN CRIMINOLOGIE

+ehnica 9 felul practic procedural in care se utilizeaza o anumita metoda

de cercetare.

Ca tehnici enumeram: ancheta sociala, chestionarul, interviul, tehnica

documentara, procedee statistico-matematice-cibernetice.

Ancheta sociala avand ca punct de plecare cercetarile demografice se

determina conditiile in care au trait autorii infractiunilor pana la momentul

comiterii faptelor antisociale, comportamentul acestora cat si rezonanta activitatii

infractionale in grupul social din care face parte. Cauzele care implica

criminalitatea , cause economice, sociale, politice, e&ista in orice perioada

sociala si apar ca factori constanti in ancheta sociala cu caracter particular saugeneral. Orice ancheta sociala cuprinde urmatoarele tipuri de probleme:

- trasaturile definitorii demografice ale unui grup de participanti la savarsirea

actului infractional, unde se precizeaza felul participatiei sale penale,

varsta, prezenta antecedentelor penale0

- mediul socio-profesional si anume: mediul familial, scolar, loc de munca0

- categoria de relatii sociale vatamate, modul, locul si mijloacele de

comitere a infractiunilor, retinerea de circumstante reale sau personale,

prezen ta si pozitia victimei fata de scopul, mobilul si urmarea socialmente

periculoasa, cadrul social, tendinte si preocupari0

- deprinderea tendintelor care au determinat nasterea si conturarea unor

opinii si atitudini pentru fiecare participant, impactul solutiei de


7/61

condamnare, constientizarea gravitatii actului infractional, pespectiva

reintegrarii in viata sociala0

entru realizarea anchetei sociale se parcurg urmatoarele etape: organizarea

anchetei, identificarea constantelor si a factorilor variabili care ajuta la

evidentierea esentialului si diferentierea acestuia de ocazional, intamplator si in

final etapa culegerii si inregistrarii informatiilor si an ume stabilirea conditiilor

obiective si subiective determinate si determinabile in cadrul fenomenului

criminogen.

Chestionarul este utilizat in cercetarea criminologica pentru efectuarea unor

evaluari de ansamblu ale fenomenului criminalitatii, in afara datelor statistice

oficiale. ste reprezentat de intrebari de logica si psihologie, de imagini grafice,

care determina pe cel anchetat sa e&plice un anumit comportament social.

ste utilizat si pentru realizarea unor studii privind reintegrarea post

condamnatorie, pentru predictia unui comportament delicvent, pentru a se

evidentia modul in care societatea reactioneaza fata de comiterea infractiunilor.

!tructura chestionarului urmeaza schita clasica si anume: intrebari

introductive, intrebari de trecere spre probleme puse in discutie, intrebari filtru,intrebari de bifurcare, intrebari de identificare, intrebari de control.

Interviul este o tehnica de investigare si aprofundare mult mai fle&ibila.

)ealizarea interviului trebuie facuta de cercetatori bine pregatiti professional, cu

tact, interes pentru cercetare si confidentialitate.

Cele mai cunoscute tipuri de interviuri sunt interviul formal si interviul

neformal. (n cadrul interviului formal persoana care este anchetata raspunde la

intrebari ale caror numar, ordine si formulre sunt stabilite in prealabil iar

raspunsurile sunt inregistrate. (nterviul formal lasa o anume libertate de

concepere si actiune celui care ancheteaza.

Tehnica documentara are in vedere lecturarea documentelor care pot fi

statisticile oficiale, dosare penale, dosare personale, etc.


8/61

*ceste documente sunt analizate in cone&iune pentru identificarea masurilor

referitor la prevenirea unor fenomene criminogene, modalitatea optima pentru

adoptarea masurilor de constrangere.

"E&INITI% CRIMINOLOGIEI este o stiinta care analizeaza cauzele

infractiunilor si factorii care influenteaza comiterea acestora, elaborand politici in

materie de prevenire si justitie penala in cadrul planificarii sociale de ansamblu.

'e asemenea, se evalueaza costurile sociale ale fenomenului infractional si se

urmareste realizarea unei politici de ansamblu pentru obtinerea unei protectii

eficiente, corespunzatoare realitatilor si nevoilor sociale, aflate in continua

evolutie.

definitie data la al--lea Congres ON de la ;avana in anul ' 6CC*)(*


9/61

- oamenii initial au e&istat intr-o stare de fericire, indestulare si inocenta0

- iesirea din aceasta stare implica punerea in aplicare a motivului

responsabilitatii individuale: - conform doctrinei pacatului originar toti

oamenii traiesc in suferinta si mizerie, din cauza perechii originare care a

ales ignorand divinitatea0 - dupa teoria contractului social, indivizii

formeaza o societate. i sunt cei care decide ce sa obtina si ce sa ofere

ajungand in mod deliberat la o intelegere care ii face sa triasca impreuna

in societate, fiecare oferind ceva pentru a obtine altceva.

- oamenii au acceptat ca pe o realitate psihologica o facultate sau calitate a

individului care regleaza si controleaza comportamentul0 (n general,

fiecare individ este liber sa aleaga ce vrea sa faca, nee&istand restrictii0

'umnezeu si 'iavolul ar putea influenta optiunea intr-o actiune sau alta,

pe care individual este liber sa o intreprinda. 1ontesBuieu a considerat ca

societatea rezulta din A impulsuri sau dorinte: pacea, foamea, se&ul si

dorintele sociale0 )ousseau crede ca baza formarii societatii este dorinta

de a avea prieteni0 ;obbes a perceput frica drept motivul principal care i-a

determinat pe oameni sa formeze societatea si sa-i accepte si restrictiile.

- ra acceptata idea ca instrumental de control al comportamentului uman

este teama, indeosebi teama de durere0- pedeapsa, adica provocarea durerii, umilirea si dizgratia, ca metoda

principala de actiune in crearea climatului de teama, era necesara pentru

a influenta optiunea si, prin aceasta, comportamentul.

(n martie


10/61

- 7Numai legile pot stabili pedepse pentru crime0 autoritatea pentru acest

lucru rezida numai in legiuitor, care reprezinta intreaga societate unita

printr-un contract social8

- 7Fiecare om are propriul sau punct de vedere si la momente diferite

puncte diferite. 'e aceea, spiritual legii ar trebui sa fie produsul unei

judecati logice, bune sau rele0 ar putea depinde de violenta pasiunilor, de

slabiciunea acuzatului, de judecatile in legatura cu el si toti acesti factori,la

minut, ar putea sa altereze aparenta obiectului in mintea schimbatoare a

unui om8

Caesare Lombroso s-a nascut la % noiembrie


11/61

a aplecat interesul mai mult asupra factorilor de mediu decat asupra celor

biologici.

2ucrarea 7Omul delicvent8 a marcat momentul nasteriii criminologiei in

actuala sa acceptiune stiintifica.

(n ultima sa carte, 7 Crima, cauzele acesteia si remediile8 se iau in discutie

mai multi factori care stau la baza declansarii fenomenului criminal, cei mai

importanti fiind de mediu si mai putin de ordin biologic.

2ombroso sustine ca e&ista trei mari clase de criminali:

- criminali nascuti intelesi ca ramasitele atavistice ale unei forme de

evolutie inapoiata si de aceea ei constituiau doar


12/61

!ustinatorii acestor teorii sunt de parere ca e&ista un grad mare de

interdependenta intre tipul corpului uman si tipul mental sau temperamental.

*cest lucru il increase intr-o anumita masura si 2ombroso insa el s-a limitat in a

gasi relatii intre caracteristicile fizice si bolile mentale.

Cel mai cunoscut theoretician al acestei teorii este )N!+ H)+!C;1)

acesta a identificat A tipuri de corpuri:

- tipul astenic inalt si slab0

- tipul atletic tipul cu o musculature bine dezvoltata0

- tipul pGEnic scund si gras0

- tipul dGsplastic amestecat, metis.

(n lucrarea sa 7+ipurile constitutionale si crima8 se afirma ca e&ista o

preponderenta a tipului atletic, indeosebi la faptele comise cu violenta. 'espre

tipul astenic, acesta este predispus la savarsirea de furturi marunte iar despre

indivizii care apartin tipului pGEnic ca au tendinte spre depresiun ( nervoase. +ipul

dGsplastic are tendinte spre agresiune impotriva decentei si moralitatii si ca

acest tip de individ paote fi amestecat si in comiterea unor fapte violente.

(illiam $)eldon in cartea sa despre tinerii delicventi, aduce o imbunatatire

metodologica si anume tipurile de baza ale caracteristicilor fizice si

temperamentale sunt urmatoarele:

- N'O1O)F(C dezvoltare relative mare a viscerelor, tendinta d

eingrasare, rotunjimim domoale in diferite parti ale corpului, e&tremitati

scurte si subtiri, oase mici, piele neteda si catifelata. Ca si temperament

este 3(!C)O+ON(C rela&are generala a corpului, persoana

confortabila, iubeste lu&ul, un rafinat, dar in esenta un e&trovertit0

- 1>O1O)F(C predominare relative mare a muschiilor, oaselor si

organelor motorii ale corpului, trup mare, piept puternic, maini mari si

incheieturi puternice. Ca temperament este !O1*+O+ON(C persoana

acvtiva, dinamica, merge, vorbeste si gesticuleaza convingator, se

comporta agresiv0


13/61

- C+O1O)F(C dominanta relative a pielii si a lpilozitatii, a sistemului

nervos0 corp fragil si delicat, oase mici si delicate, umeri ingusti, fata mica,

nas bine conturat, par fin, corp cu masa relative mica si cu o mare

suprafata. Ca temperament avem C)6)O+ON(C un introvertit,

sufera de afectiuni functionale, alergii, sensibilitati ale pielii, oboseala

cronica, insomnie, sensibil la zgomot si la distractii, se fereste de

aglomeratii.

!heldon vorbeste despre delicventa biologica, delicventa mentala si

criminalitatea primara nu ca aspecte ale unui comportament ce apartine unui

criminal, ci ca factori de masurat, atunci cand avem in atentie un comportament

observat al unui individ caruia se presupune ca i-ar apartine.

Teoriile privind factorii biologici si comportamentul criminal.

+eoriile biologice timpurii apreciau ca structura determina functia, ceea c ear

insemna ca indivizii se comporta atfel unii fata de altii, fiindca fundamental ei sunt

diferiti din punct de vedere al structurii. 'in contra, teriile biologice moderne

prezinta argumente conform carora factorii biologici se dezvolta asemeni unui

individ care va avea un comportament criminal pe care nu il poate e&plica nici

individual respective, dar care ar putea fi urmarea interactiunii dintre biologia


14/61

acelei personae si mediul in care se dezvolta. *ceste teorii se pot e&plica mai

repede ca fiind teorii bio-sociale.

(nca din antichitate s-a incercat e&plicarea fenomenului uman plecand de

la idIe ereditatii, aratandu-se deseori ca tinerii se asemanau cu parintii lor in

multe privinte: maniere, aspect fizic, dispozitie, etc.

Teoriile privind studiul emeniilor trebuie sa facem precizarea ca in

genetica e&ista o clara distinctie intre gemenii identici si gemenii frati. 4emenii

identici provin dintr-un singur ovul fertilizat si in consecinta au o ereditare

identical. 4emenii frati sunt produsul a doua ovule simultan fertilizate de doi

spermatozoizi, avand aceeasi relatie ca infratirea normala. *stfel, gemenii

identici nu au acelasi comportament care ar putea fi atribuit gemenilor frati.

lecand din acest punt multi cercetatori au incercat sa determine rolul

ereditatii in criminalitate.

JO;*NN! 2*N4 publica in anul


15/61

(deea de baza era ca tulburarile emotionale crescande, datorate

dezechilibrului hormonal, creeaza ocazii propice pentru producerea crimei.

'esi apelarea la factorii biologici s-a facut din convingerea ca acestia

reprezinta cauzele producerii fenomenului criminal, se poate spune, cu

bunavointa, ca prezenta acestora poate spori predispozitia, dar nu determina in

mod absolut ca un individ poate avea un comportament criminal. *cesti factori

pot sa genereze comportamente criminale atunci cand actioneaza impreuna cu

factori psihologici si sociali.

(n conte&tul abordarii multifactoriale, teoriile biologice ale

comportamentului criminal pot fi judecate in masura in care diferentele biologice

intre criminal si non criminal sunt si demonstrabile.

Teorii raportate la inteligenta si influenta acesteia asupra

criminalitatii

*ceastea sunt teoriile care au pus cel mai des in centrul e&plicarii

comportamentului criminal inteligenta.

'iferentele individuale care ar putea sa apara in urma unor comparari au

facut ca observatiile psigologiilor si criminologiilor sa fie a&ate in principal pe

aceste comportamente, in anumite imprejurari si datorita unor anumite conditii.

1odul de a reactiona la un eveniment sau altul, capacitatea de memorare, de

completare sau d eintelegere a propozitiilor, de memorare a imaginilor, de a

recunoaste intelesul cuvintelor si de a face calcule aritmetice in gand, au fost

incercari care ar fi putut sa determine masurarea diferentelor dintre criminali si

omul obisnuit.

*2F)' 6(N+ a fost psihologul francez care a scos testarea inteligentei

in afara laboratorului si a aplicat-o in e&plicarea unor rezultate slabe la invatatura

pe care le prezentau scolile din aris. * incercat sa gaseasca o e&plicatie


16/61

stiintifica a inteligentei, mai ales plecand de la capacitatea native pe care o are

individual si mai putin ca un comportament invatat. 2a inceput a incercat sa

masoare inteligenta prin masurarea volumului cranian. !i-a dat seama ca

aceasta metoda nu ii aduce nici un beneficiu, rezultat, a abandonat-o si a

abordat problema din punct de vedere practice. 6inet a pus la un loc un mare

numar de sarcini usoare legate de viata de zi cu zi, care nu implicau

rationamente dificile. *poi, le-a asezat intr-o ordine crescatoare a dificultatii

acestora, astfel incat prima sarcina putea fi rezolvata si de un copil mai mic, in

timp ce ultima putea fi realizata numai de un adult. (n aceasta incercare a avut si

sprijinul dr. +heodore !imon, doctorul scolilor speciale din aris. )ezultatul

primei lor colaborari a aparut in anul


17/61

ste clar ca, daca se face o asociere intre criminalitate si rezultatele

oferite de (M, aceasta trece sau este in stransa corelare cu delicventa juvenila.

ste necesar de e&plicat de ce personae cu un (M scazut devin delincventi mai

des decat aceia cu un coeficient mai mare.

Ceea ce se poate afirma in momentul de fata este ca testele (M au

functionat, inca de la aparitia lor, ca un fel de prezicator sigur al delicventei.

Cu siguranta, criminalii adulti nu sunt retardati mintal cu severitate, ci ei

sunt personae cu capacitate mintale diminuate.

nii criminali adulti au fara indoiala, (M-uri scazute, dar a motive crima in

general datorita acestui fapt, este o aventura.

'aca luam in calcul criminalitatea gulerelor albe, crima organizata si crima

politica, fiecare in parte presupune o considerabila abilitate intelectuala. 'eci,

trebuie sa cautam alti factori pentru o e&plicare generala a criminalitatii.

Teoriile privind personalitatea criminalului

+eoriile psihiatrice si psihologice pleaca, de asemenea, in e&plicareacomportamentului criminal, de la factorii biologici si situationali.

sihiatria, ca stiinta, a venit si a imbunatatit metodele medicale in tratarea

problemelor de baza ale bolilor mintale. Gthagoras a indentificat creierul ca fiind

organul mintii si a precizat ca bolile mintale sunt disfunctiuni ale acestui organ.

!igmund Freud este acela care dezvolta conceptele stiintei psihologiei in

legatura cu persoanele bolnave.

!ubconstientul, ca un concept central al psihanalizei, si-a facut aparitia ca

subiect de interes inainte de Freud. Conceptul de subconstient a fost dezvoltat

de 3ON ;*)+1*N


18/61

sihanaliza este o stiinta recenta, asociata cu viata si munca lui Freud si a

unor elevi de-ai sai precum *2F)' *'2), C*)2 N4, L(2;1 !+H2.

Freud si-a insusit ideea de subconstient asa cum a fost folosita si de

psihiatri dinaintea lui, argumentand ca e&perientele traumatice din copilarie, care

si-au lasat amprentele asupra individului, pot sa argumenteze comportamentul,

chiar si atunci cand acesta nu a constientizat acele fapte. entru a trata aceste

probleme Freud a inventat psihanaliza. (n acest sens pacientul se rela&a complet

si vorbea despre orice ii venea in minte. (deea era aceea a liberei asocieri. *stfel,

individual era capabil sa reconstruiasca evenimentele petrecute cu mai mult timp

in urma sis a le aduca in constient.

+eoria sustinea, ca daca pacientul devenea constient de aceste

evenimente, ele isi pierdeau din puterea lor subconstienta, iar pacientul castiga

un grad mai mare de control al constientului si al libertatii.

Freud isi va revizui conceptiile sale despre subconstient. l redefineste

constientul ca ego/ si imparte sunconstientul in !(N ('/ si !)

!)4O/.

7!(N8 a fost folosit ca termenul care descrie marele rezervor de miscari

biologice si psihologice, adica acei stimuli si impulsuri care stau la baza tuturor

comportamentelor. *cesta include libido-ul, intreaga forta a energiei se&uale aindividului, ca o 7dorinta de viata8, difuza si tenace, regasita la toate animalele.

!inele este in permanenta inconstient si raspunde numai la ceea ce Freud

a numit 7principiul placerii8 daca te simti bine, fa-o.

!upereul, prin contrast este acea forta constienta si autocritica, care

evidentiaza cerintele ce te opresc sa faci ceea ce iti place, din motive ce tin de

e&perienta sociala individuala. !upereul poate contine elemente constiente sub

forma codurilor etice si morale, dar este incopnstient in operarea sa.

!upereul apare odata cu primele mari e&periente ale copilului, de

dragoste si atasament fata de parintii lui. Copilul le e&perimenteaza ca judecati

si, in final, din suma valorilor lor, ia nastere ego-ul ideal, ceea ce inseamna o

conceptie ideala a ceea ce copilul ar trebui sa fie.


19/61

Ceea ce Freud numea 2 este personalitatea constienta care este

orientate catre lumea reala in care persoana traieste si incearca sa mediteze

intre cererile !(N2( si prohibitiile !)2(.

Te'a lui %bra)amsen de la niversitatea din Columbia. +eza pe care a

imbratisat-o este afirmatia ca e&plicatia conduitei umane trebuie cautata in

conflictele biose&uale, cu care omul se loveste de timpuriu, in copilarie. !e

sustine ca orice conduita delictuoasa, criminala, este o manifestare directa sau

indirecta a agresiunii, iar aceasta agresiune la randul sau poate fi e&presia

instinctelor se&uale sau a altor instincte. 'e capacitatea omului de a controla

aceasta agresiune, adica de gradul de dezvoltare a supereului, depinde conduita

delictuoasa sau nondelictuoasa a individului.

7(n general putem spune ca, cauzele conduitei delictuoase la copil, pot fi

depistate de parintii sai, in special in atitudinea afectiva a mamei sale fata de

manifestarile instinctive timpurii ale copilului.8

'upa *brahamsen conditiile familiale sunt cauza principala care

genereaza criminalitatea. e ultimul plan se situeaza factorii economici si sociali

care pot influenta familia si pune pe prim plan caracteristica ei afectiva.

*brahamsen trateaza criminalitatea ca pe un fenomen psihologic, generatde cause pur psihologice. 'e acest mod este legata si conceptia sa referitoare

la 7delicventul potential8.

entru ca un infractor potential sa devina intr-adevar infractor sunt

necesare inca K conditii: o situatie corespunzatoare in mediul inconjurator el o

numeste 7de moment8/ si slabirea rezistentei, a controlului din partea supereu-lui.

*brahamsen considera criminalitatea ca o varietate de boala psihica.

+ulburarea in copilarie a dezvoltarii affective normale, genereaza criminalitatea

sisau tulburarile psihice si manifestarile psihologice anormale. !e considera ca,

criminalitatea trebuie sa fie considerate ca un aspect al conduitei omului care

este echivalent cu nevroza, psihoza, tulburarile psihosomatice, etc. +oti

ctriminalii pun in evidenta patologia psihica a emotiilor, a caracterului sau a


20/61

intelectului lor si de acceea * ajunge la concluzia ca 8un delicvent normal este un

mit8.

Cercetari *olosind testele de personalitate au fost dezvoltate in

paralel cu testele de inteligenta. Criminalii au fost testati pentru a stabili daca

trasaturile lor de personalitate difera de cele ale nondelicventilor sau criminalilor.

(n anul


21/61

- trebuie sa avem in vedere situatiile in care individul comite crima, cu atat

mai mult cu cat el este intr-o mare masura instrumental de care se

foloseste partea inconstienta a lui insusi, intrucat constientul cauta sa

realizeze in orice moment, cel mai bun echilibru posibil.

Teoriile comportamentului criminal - ca un comportament normal invatat

3om discuta despre acele momente care il instruiesc pe individ cum sa isi

aleaga oportunitatea pentru a comite fapta ilegala.

+eoriile care sustin acest lucru argumenteaza ca invatarea modului in care

trebuie sa valorifici o oportunitate ilegala implica procese mai ample care ioncep

cu insusirea modului de a valorifica oportunitatile legale.

*ceste teorii descriu comportamentul criminal ca pe un comportamentinvatat mai dinainte, ca pe un comportament 7normal invatat8, care se realizeaza

in cadrul unor grupuri printr-un sistem de comunicare cu alte persoane.

+eoriile comportamentului normal invata sustin ca modul de instruire este

cel obisnuit. (nvatarea este subsumata unor obiceiuri si cunostinte care se

dezvolta ca rezultat al e&perientelor individului odata cu intrarea si acomodarea

la mediul inconjurator.

(nvatarea prin asociere este una dintre cele mai vechi teorii, *ristotel

sustinand ca toatre cunostintele pe care le are omul sunt accumulate ca urmare

a e&perientelor prin care a trecut si in nici un caz aceste cunostinte nu ar putea a

vea o origine native sau instinctive.


22/61

*ristotel a formulat A legi ale asocierii unde a descries relatiile care iau

nastere in cadrul acestui process:

- legea similaritatii0

- legea succesiuniii in timp0

- legea constrastului0

- legea coe&istentei in spatiu.

&ista trei cai de baza prin care indivizii invata prin asociere pe care le

prezentam in continuare:

CONDITIONA!A C"A#ICA asa cum a fost descrisa initial de avlov

consta in aceea ca anumiti stimuli produc un anumit raspuns, fara ca anterior sa

se fi facut vreun antrenament cu organismul. 'e e& un caine va saliva cand ( se

arata o bucata de carne. avlov i-a dat carne cainelui timp de cateva zile,

insotind acest lucru de sunetul u ui clopotel, care in speta constituia un stimul

e&tern. 'upa cateva zile a constatat ca era sufficient doar sunetul clopoteluluipentru ca animalul sa saliveze intens. !-a demonstrate deci ca comportamentul

poate fi invatat prin asociere.

CONDITIONA!A O$!ANTA reprezinta situatia in care organismul este

active si invata sa obtina ceea ce doreste de la mediul inconjurator. (deea a fost

lansata de !C;(NN) si este acum teoria dominanta despre invatare in stiinta

psihologiei.

Consta in aceea ca pentru a impune anumite comportamente se foloseste

sistemul pedepselor si al recompenselor. 'e e&: un soarece poate fi invata sa

apese pe un buton prin recompensarea unui astfel de comportament cu o

bucatica de carne sau poate fi pedepsit cu un soc electric daca nu apasa butonul


23/61

correct. !oarecele invata sa opereze in mediul sau prin asocierea

recompenselor si a pedepselor cu propriile sale comportamente.

99999999999999999999

%OD!"A!A #A& IN'ATA%ANT&" #OCIA" este o alta cale de baza0

conform ei comportamentul poate fi impus nu doar prin recompense si pedepse,

ci si prin asteptari si aspiratii, care pot fi invatate prin ceea ce se intampla altor

oameni.

*lbert 6andura afirma in acest sens ca 7virtual, pot aparea toate fenomenele

de invatare ce rezulta din e&perientele directe, cat si prin observarea

comportamentului la alte persoane si a consecintelor acestuia.8

+O)(* *!OC()(( '(F)N+(*+ - parintele acestei teorii 'L(N

!+;)2*N',


24/61

- asocierile differentiate pot varia in frecventa, durata, prioritate si

intensitate0

- procesul invatarii comportamentului criminal, prin asociere cu sabloanele

criminale si anticriminale, implica toate mecanismele care sunt angrenate

in orice alt process de invatare0

- desi comportamentul criminal este o e&presie a nevoilor generale si a

valorilor totusi el nu este e&plicat de aceste nevoi si valori, deoarece

comportamentul noncriminal este o e&presie a acelorasi valori si nevoi. 'e

e&: hotii fura pentru a castiga bani, dar pentru acelasi scop muncitorii

coinstiti muncesc.

Elementele de ba'a ale teoriei,

I- se identifica in cadrul primului element CON+(N+2 a ceea ce este

invatat0

II- al doilea element este )OC!2 prin care are loc invatarea, invatare

care apare prin asocieri in cadrul grupurilor de personae mai apropiate

intim.

+O)(* CONF2(C+2( ' C2+)* conditiile sociale generale care au

stat la baza asocierii diferentiate reprezinta un proces care de la o perioada la

alta a cunoscut completari. (n societate conform acestei conventii grupuri

diferite au idei diferite despre modul cel mai potrivit de a te compromite.

entru descrie conflictul de cultura se foloseste termenul de dezorganizare

sociala, termen preluat din teoriile sociologice, ulterior inlocuit cu termenul de

oraani'are sociala di*erentiata-

+O)((2 C2+)*2 !( !6C2+)*2 +eoria lui !utherland emite

ipoteza ca ideiile sunt cauzele principale ale comportamentului criminal.

+eoriile culturale si subculturale preiau si dezvolta acesta ipoteza. Lalter


25/61

1iller a emis o teorie culturala pe care a incercat sa o incadreze in e&plicarea

delincventei de grupa. O clasa joasa are o cultura separata si identificabila

care se distinge de cultura clasei de mijloc. *ceasta cultura a clasei de jos

conform teroriei lui 1iller reprezinta un mijloc generator al delincventei de

grup. O alta varianta a curentului culturalist o reprezinta teoria lui *lbert

Cohen referitoare la subculturile delincvente. *stfel, infractionalitatea tinerilor

din clasele defavorizate constituie un protest impotriva normelor culturale

dominante in !*. 'eoarece conditiile sociale nu le permit sa obtina un

suces social legitim acesti tineri presimt o puternica stare de frustare0

delincventa este de fapt o functie a barierelor sociale si economice impuse

grupurilor sociale sarace.

+O)((2 CON+)O22( !( *+OCON+)O22( !OC(*2 cerecetarea

criminological se va centra in acest caz pe respectarea normelor sociale.

ornind de la ideea ca toti oamenii sunt infractori nu se mai pune intrebarea

care sunt cauzele criminalitatii dimpotriva intrebarea este care sunt motivele

pentru care oamenii respecta normele sociale. 1otivele identificate de

teoreticieni sunt variate teama de pedeapsa raspunsul clasic este un motiv

indepartat pentru care oamenii onesti nu comit infractiuni. +eoria apartenteisociale si teoria autostapanirii, rezistentei la frustare incearca sa identifice

motivele pentru care oamenii respecta normele sociale. *stfel, teoria

apartentei sociale dezvoltata de criminologul american +ravis ;irschi

considera ca toti oamenii pot fi incalca legea penala, dar cei mai multi se tem

ca un comportament ilicit ar putea conduce la o afectare ireparabila a relatiilor

cu grupul si institutiile de care apartin. 2egatura sociala care e&ist ail

impiedica pe individ sa savarseasca fapte antisociale, legatura social ce

include atasamentul, implicarea, credinta, respectul si acceptarea scopurilor

conventionale ale societatii globale.

+eoria rezistentei la frustare incearca o e&plicatie psihologica si sociologica a

delincventei, analizeaza structura interioara a individului care actioneaza ca


26/61

un sistem de protectie in calea frustarii. *ceasta teorie a fost elaborata de

)ecEless.

C)N+2 (N+)*C+(ON(!+:C)(1(NO2O4(* )*C+(( !OC(*2

!coala sociologica a interactionismului simbolic este cea care va inspira in

criminologie curentul interactionist. *cesta scoala fondata de 4eorge

;erman 1ead, Charles ;orton CooleG si L.(. +homas a pus bazele teoriilor

cunoscute sub numele de 7teoria etichetarii8, 7teoria sigmatizarii8, 7teoria

reactiei sociale8, si 7teoria interactionista8. Fondatorii acestei scoli sustin ca

oamenii actioneaza in raport cu propria lor realitate, ca sensul valorilor si

non-valorilor este invatat de catre oameni din modul in care ceilalti oameni

reactioneaza la aceste valori atat din punct de vedere pozitiv cat si negativ si

ca oamenii ree&amnineaza si interpreteaza comportamentul lor propriu in

raport de sensurile si simbolurile pe care le-au dobandit de alti oameni.

+eoriile curentului interactionist au un fundament bazat pe:

- notiunea de 7rol8 conform careia comportamentul individului in viata

sociala corespunde unui rol social0- conceptul de interactiune actul unui participant la reactia sociala

reprezinta o reactie la un stimul declansat de un alt individ, iar acest act va

reprezenta un nou stimul pentru urmatorul.

- conceptul de personalitate intercatiunea intre oameni este cea care va

determina formarea in timp a personalitatii individului.

*deptii curentului interactionist sunt de parere ca devianta constituie o

categorie semantica prin intermediul careia anumiti indivizi sunt etichetati ca

atare, diferenta constand in faptul ca unii indivizi sunt etichetati ca infractori

si alti nu. ;. 6ecEer considera ca devianta este consecinta unei 7etichete8

aplicata individului si acesta afirma ca 7deviant este acela caruia ( s-a aplicat

cu succes aceasta eticheta0 comportamenul deviant este comportamentul

oamenilor care au fost astfel etichetati8. ticheta aplicata unui individ va


27/61

avea repercursiuni importante pentru viitorul faptuitotului, afectandu-(

acestuia raporturile de familie, munca, scoala si alte institutii cu care acesta

relationeaza. *cestia se vor izola, se vor grupa dand nastere la relatii

negative si se vor specializa in 7 cariere infractionale8.

C)(1(NO2O4(* 7)*C+(( !OC(*28

*deptii teoriilor reactiei sociale Lilliam Chambliss, )ichard MuinneG, *ustin

+urE sunt de parere ca, criminalitatea este creata direct si nemijlocit de catre

reactia sociala.

Criminologia 7reactiei sociale8 are in vedere lamurirea aspectelor legate de

analiza normei penale, procesul de concepere si adoptare a legii penale si

aplicarea acesteia, precum si consecintele acesteia asupra evolutiei sociale

a individului.

)alf 'ahrendorf este de parere ca fiecare sistem social are la baza aplicarea

corectiei de catre clasa care detine puterea asupra celorlalti indivizi. 4eorge

3old sustine ca, conflictul dintre diverse grupuri de interese pentru a obtine si

pastra puterea este cel care determina criminalitatea.

Lilliam Chambliss si )obert !eidman au o pozitie bazata foarte mult pe rolul

politicii in determinarea criminalitatii, astfel acestia sustin ca:- clasa sau grupul de conducere clasifica anumite activitati ca infractiuni in

functie de interesul lor, dreptul penal avand drept functie supunerea prin

violenta a clasei muncitoare de catre clasa care conduce0

- infractionalitatea determina scaderea somajului, dar in acelasi apar noi

locuri de munca pentru organele de control social, infractiunile deviaza

atentia celor care sunt e&ploatati, acesteia fiind concentrati asupra

problemelor pe care clasa din care provin le are0

- comportamentul individului reflecta pozitia pe care acesta o are in clasa

din care provine, infractionalitatea fiind diferita de la o societate la alta in

raport de strucura economica si politica a societatii.


28/61

(N+4)*)* C2+)*2* !( C)(1(N*2(+*+*

'. !zabo este cel care a elaborate teoria integrarii culturale diferentiate

considerand ca fiecare societate combina trei elemente si anume:

- structura sociala, respectiv distributia populatiei dupa varsta, se&, profesie,

apartenta sociala, mobilitate0

- cultura, reprezentata de obiceiuri, valori, norme care orienteaza

comportamentul oamenilor0

- personalitatea de baza, rezultatul procesului de socializare in determinarea

profilului psihologic al individului0 *ceste trei elemente se combina in jurul

valorilor sociale.

*utorul acestei teorii considera ca fiecare tara are un grad de integrare sociala

diferita, tipul de integrare culturala determinand structura si dinamica

infractionalitatii. +arii integrate in totalitate ar avea o criminalittae redusa, tarile

partial integrate una ridicata, iar tarile neintegrate cultural o criminalitate

e&cesiva.


29/61


30/61

instabila, familia este afectata, individul nu-si mai poate controla dorintele si in

acest conte&t este influentat sa comita infractiuni.

N(322 ' +)*( impactul nivelului de trai asupra individului trebuie

analizat atat din punct de vedere subiectiv cat si obiectiv. !aracia este cea care il

poate determina pe individ sa comita infractiuni, dar in aceeasi masura dorinta de

a avea un trai mai prosper conduce la savarsirea de infractiuni pentru realizarea

acestui scop. !caderea nivelului de trai este influentata de somaj, dar si de

angajarea in mod limitat, sezonier, precum si de inflatie care determina

diminuarea economiilor familiei.

C)(>2 CONO1(C - infractionalitatea este ridicata in perioada

crizelor economice intrucat omul nu mai are unde munci, nivelul salariului este

scazut, el se simte neprotejat social fiind afectat si in consecinta recurge la

comiterea de infractiuni.

F*C+O)( '1O4)*F(C(:

)*+* N*+*2(+*+(( din punct de vedere infractional studiile in materiearata ca indivizii cu varsta cuprinsa intre


31/61

indivizilor a determinat schimbari in raporturile umane si si-a pus amprenta

asupra dezoltarii personalitatii individului. 1obilitatea populatiei poate fi analizata

din doua puncte de vedere, mobilitatea populatiei umane din plan geografic

mobilitate orizontala/ si din plan social ori professional mobilitate verticala/.

1obilitatea geografica a condus la desfiintarea institutiilor sociale care e&istau,

dar in acelasi timp a creat noi institutii in toate ramurile de activitate. (n acest

conte&t familia este cea care a fost marcata, efectul reprezentandu-l cresterea

ratei divorturilor, despartiri, abandon de familie, soclarizare prelungita a copiilor,

casatorii premature, etc.

3iteza cu care in mediul urban au loc schimbari a determinat ca

personalitatea individului sa suporte dereglari, conducand de multe ori la situatii

de conflict. *stfel, au aparut indivizi care nu s-au putut adapta, care s-au

instrainat si au devenit izolati in cele din urma comitand infractiuni datorita

acestor starii de an&ietate.

1obilitatea sociala are rezultat negativ in momentul in care omul este

nevoit ca urmare a falimentelor, crizelor economice sa-si schimbe locul de

munca. +oate acestea au condus la cresterea criminalitatii.

F*C+O)( !OC(O-C2+)*2(:

F*1(2(* celula de baza a societatii este cea care formeaza copilul si in

interiorul careia acesta isi modeleaza si dezvolta personalitatea, invata sa

respecte sau nu anumite valori.

'. !zabo citeaza lucrarea 7'elincventa juvenila nerelevanta8 a sotilor

4luecE care constata ca, un numar important de copii delincventi si-au schimbat

resedinta in timpul copilariei, sunt prost intretinuti din punct de vedere material si

igenic, au parinti despartiti ori necasatoriti.

Familiile divortate sau despartite reprezinta un factor criminogen pentru

copii care comit infractiuni, de asemenea copii care provin din parinti infractori


32/61


33/61

'(!C)(1(N*)* reprezinta un factor criminogen important

e&ercitandu-se la toate nivelurile, clasa sociala, se&, apartenenta religioasa, grup

etnic, instruire, participare la activitati sociale, emigrare prin refuzul de a accepta

un grup social in raport de aspiratile sale.

!C(F(C2 N*+(ON*2 reprezinta sinteza nivelului de trai si de cultura

a unui popor. *nalizat individual acesta nu reprezinta un factor criminogen, insa

corelat cu alti factori in ansamblu comiterii unei infractiunii trebuie luat in

considerare.

+OP(CO1*N(* ca factor criminogen cuprinde alcoolismul si consumul

de droguri.

Consumul de droguri reprezinta un factor din ce in ce mai frecvent in

comiterea infractiunilor, numerosi tineri comit infractiuni pe fondul consumului de

droguri, de altfel chiar consumul de droguri constituie infractiune. *lcoolismul la

fel ca si consumul de droguri produce tulburari mentale determinand un individ

sa savarseasca infractiuni. (n situatia unui alcoolism acut in forma usoara se

comit infractiuni din neglijenta, neatentie, insa in forma grava individul estepredispus la comiterea infractiunilor prin violenta. (n situatia unui alcoolism cronic

individual devine violent, pierzandu-si sensul eticii si moralei si predispus la

savarsirea infractiunilor prin violenta.

)OF!(* ca factor criminogen poate influenta comiterea de infractiuni

legate de specializarea individului, un interes aparte reprezentand

infractionalitatea 7gulerelor albe8.

!utherland in lucrarea 7Criminalitatea gulerelor albe8, aparuta in anul


34/61

*nalizate din punct de vedere juridic aceste infractiuni nu difera foarte

mult de cele savarsite de alti infractori, insa modalitatea de comitere a infractiuni

este mai rafinata, acestia beneficiind datorita statutului social de o indulgenta la

nivel general, reputatia lor nefiind alterata, personalitatea acestora fiind cea care

determina savarsirea infractiunii.

(nfractionalitatea 7gulerelor albe8 se concretizeaza prin specularea

lacunelor legislative, interpretarea eronata a legii. !utherland a atras atentia ca

statisticile uzuale ale criminalitatii prezentau o imagine a populatiei criminale

compusa din indivizi care apartineau paturilor joase ale societatii si care nu

beneficiau de privilegii economice. *ceasta nu inseamna ca in ceea ce priveste

criminalitatea claselor sociale superioare nu includem oameni de afaceri

respectati, persoane politice. !utherland sustinea ca cel mai frecvent

criminalitatea gulerelor albe se produce prin prezentarea eronata a situatiei

financiare a intreprinderilor, prin manipularea bursei si mituirea persoanelor

publice in scopul de a asigura contracte avantajoase prin mita, deturnare de

fonduri financiare, etc.

(nfractorii cu 7gulere albe8 comit fapte care sunt definite de catre!utherland ca fiind o 7violare a legii penale de catre persoane cu statut socio-

economic de inalta clasa in cadrul activitatii lor ocupationale8. !utherland a

prezentat argumente prin care a demonstrate ca acesti criminali cu gulere albe

sunt relative imuni la condamnarea penala datorita puterii clasei din care provin

de a influenta justitia in ceea ce priveste implementarea si aplicarea legii.

F*C+O)( O2(+(C(:

)*>6O(2 in timpul razboiului civil se instaureaza haosul si anarhia,

sistemul legislativ este ignorat complet, dezordinea generala determinand


35/61

numerosi indivizi sa comita infractiuni, chiar persoane respectabile find

predispuse la comiterea infractiunilor.

)3O2+(* reprezinta o criza politica in interiorul careia un grup

doreste inlaturarea unui alt grup de la putere, cucerirea puterii politice si

schimbarea ordinii in societate. *tat in timpul crizei, cat si ulterior

infractionalitatea ia amploare, indivizii comitand numeroase infractiuni.

/ER$ON%LIT%TE% IN&R%CTORULUI+ $ITU%TI% /REIN&R%CTION%L%

MEC%NI$MUL TRECERII L% %CT

C.)adulescu 1otru sustinea ca stiinta obiectiva a personalitatii pune

originea personalitatii in structura psiho-sferei adica in structura vietii omenirii

intregi, iar nu in individual omenesc izolat. (ndividul omenesc izolat desavarseste

personalitatea0 structura personalitatii insasi incepe cu omenirea.

*titudinea dinamica ce caracterizeaza comportamentul uman este legatade modul de manifestare a personalitatii fiecarui individ. (nsusirile native sunt

diferite de la individ la individ si raspund unor necesitati a caror sursa este mediul

social.

!ocietatea prin mijloacele procesului educativ-instructiv determina un

anumit ideal de personalitate, cu functii primordiale care va urmari anumite

aptitudini, insusiri, interese, motivatii, opinii, necesare atat pentru e&istenta

individului cat si pentru viata sociala.


36/61

ersonalitatea infractorului reprezinta o categorie psihologica comple&a

care cuprinde notiunea psihosociala de personalitate si notiunea juridico-penala

a infractorului.

ersonalitatea infractorului este o notiune mult mai cuprinzatoare decat

cea juridico-penala si include ansamblul trasaturilor, insusirilor si calitatilor

persoanei care a comis o infractiune, e&primand in acelasi timp relatia dintre

individualitatea launtrica si esenta sociala a infractorului. Cunoasterea acestor

trasaturi in ansamblul lor poate clarifica cauzele manifestarii antisociale a

individului, gradul de pericol social pe care il prezinta pentru societate si

modalitatea de reinsertia sociala a individului.

ersonalitatea este un concept operational de ordin descriptiv

constituindu-se in rezultatul unui proces de adaptare a fiintei umane la lume, cu

scop de conservare si dezvoltare.

+eoriile psihiatrice si psihologice pleaca in e&plicarea comportamentului

criminal de la factorii biologici si situationali, incercand sa se argumenteze faptul

ca comportamentul criminal isi are originea in principal in personalitateacriminalului, in biologia sau in situatia lui sociala.

vident structura psihologica a individului nu poate fi inteleasa fara

infrastructura biologica. *daptarea la lume si societate a omului cu scop de

conservare si dezvoltare depinde intr-o masura considerabila de factorul biologic

a individului care vine in completarea factorului psihologic. )ezulta in mod clar

legatura dintre biotip si componentele personalitatii, aptitudinile, temperamentul

si caracterul.

*ptitudinilesunt sisteme operationale stabilizate, superior dezvoltate si de

mare eficienta0 aptitudinile de baza sunt mostenite iar cele superioare sunt

dobandite in procesul invatarii si perfectionarii individuale.


37/61

+emperamentul e&prima gradele de activare a energiei biopsihice0

componenta comportamentala poate fi consideerat ca element e&plicativ in

etiologia crimei. 1odul de manifestare concreta a temperamentului depinde de

masura in care el este reglat si stapanit de caracter.

Caracterulreprezinta un ansamblu de insusiri care se manifesta in timp ,

constant si durabil in faptele de conduita ale individului.

ersonalitatea umana nu este doar consecinta ereditatii, interactiunile

dintre individ si mediu se rasfrang aupra componentelor personalitatii.

(ndividul isi modeleaza personalitatea in timpul procesului de invatare si

interiorizare a comple&ului socio-cultural pe care il promoveaza societatea.

!ocializarea va defini si forma un tip de personalitate unic si original, durabil si

predictibil, un ansamblu de atitudini, actiuni si opinii care sunt compatibile cu

modelul cultural si social al societatii respective. ersonalitatea umana este

produsul timpului in care individul traieste, timp ce se reflecta la nivelul

constiintei, actionand constructiv sau distructiv asupra sa.

'in punct de vedere criminologic cea mai importanta componenta a

personalitatii umane este caracterul care odata descifrat si valorificat poate avea

un rol special in prevenirea si combaterea fenomenului infractional dar si in

tratamentul si resocializarea infractorilor.

e toata durata procesului de maturizare biologica si sociala individul isi

formeaza propria personalitate, socializarea avand un impact pozitiv sau negativ

ca urmare a e&istentei unui ansamblu de factori sociali care determina sau

favorizeaza orientarea antisociala a personalitatii.

'ezorganizarea sociala, conditiile economice precare, conflictele culturale

sunt elemente cu un impact major asupra criminalitatii ca si fenomen social.


38/61

ersonalitatea comportamentului antisocial se formeaza in aceleasi sfere

ale vietii sociale: familie, scoala, etc. ca si personalitatea non-delicventa. Ceea

ce face diferenta dintre cele doua tipuri de personalitate este continutul

informatiei primare si valoarea acordata acesteia.

*tunci cand informatia primita este perturbanta individul este impiedicat in

a asimila sistemul de valori si norme promovat de societate, valorile reale sunt

estompate si falsificate, antivalorile primand in aceasta situatie.

*tunci cand subiectul este tanar informatia perturbatoare va modifica

structura personalitatii, in special la nivelul caracterului, fapt ce se va reflecta in

acte minore de conduita care cu timpul degenereaza in acte infractionale.

Orientarea antisociala a personalitatii nu se formeaza dintr-o data0 este un

proces de durata pe parcursul caruia individual inmagazineaza informatii,

asimiland cu precadere informatii perturbatoare care provin din mediul social,

ceea ce il impiedica pe individ sa asimileze sistemul de norme si valori

promovate de societate.

uterea de modelare a personalitatii individului de catre o informatie

perturbanta este in relatie directa cu trasaturile de caracter ale subiectului. n

individ cu trasaturi negative de character este mai sensibil la informatiileperturbante, in timp determinand orinetarea antisociala a acestuia .

*supra formarii personalitatii individului stiinta criminologiei se indreapta in

special asupra familiei, scolii si locului de munca.

(ndividul ia cunostiinta inca de la nastere cu lumea inconjuratoare, va

dezvolta progresiv raporturile sale familiare apoi scolare si profesionale.

)olul familiei in structura sociala permite indeplinirea a doua functii

sociale:

- socializarea primara a copiilor pentru a deveni membrii ai societatii0

- stabilizarea personalitatii adultilor0


39/61

!ocializarea primara cuprinde aspecte legate asimilarea valorilor si

normelor sociale prin intermediul contactelor sociale primare si e&perienta de

viata a copilului, iar stabilizarea personalitatii adultului presupune trecerea de la

socializarea primara la socializarea continua in cadrul relational determinat de

pozitia sociala.

Climatul conjugal, calitatea relatiilor dintre soti pe de o parte si dintre copil

si cuplu parintesc au o importanta deosebita in formarea personalitatii copilului.

1odelul comportamental al parintilor influenteaza fara indoiala personalitatea

copilului.

n rol important in cadrul relatiei parinte-copil il constituie educatia sau

stilul educativ. *tunci cand acest stil este intelingent, rational, echilibrat, care se

bazeaza pe o cunoastere a vietii copilului de catre parinte sip e transmiterea unei

imagini e&acte asupra realitatii ce-l inconjoara reprezinta o premise fundamentala

pentru formarea unei personalitati armonioase.

Cercetarile au demonstrate ca majoritatea minorilor delincventi provin din

medii familiale in care educatia este caracterizata prin indiferenta sau autoritate.

*celeasi consecinte vor aparea si in cazul unui stil educativ permisive&cesiv de tolerant.

ste unanim acceptat faptul ca individul pentru a se forma trebuie sa

plece din familie si sa se adapteze lumii e&terioare. (n acest sens faza esentiala

va fi trecerea prin mediul scolar, situatie in care copilul se gaseste pentru prima

oara in fata unei autoritati si a unui grup de indivizi e&teriori familiei.

2egatura dintre criminalitate si nivelul de instruire si educatie este e&trem

de importanta, persoanele cu un volum redus de cunostinte cu lipsuri

educationale evidente care nu au o reprezentare e&acta asupra valorilor si

normelor sociale nu vor fi capabile sa discearna binele de rau, liciul de ilicit. O


40/61

pregatire scolara precara, un nivel redus al cunostiintelor, un anturaj

necorespunzator reprezinta cai sigure spre delincventa.

Cadrul profesional este acela in care procesul de socializarea a individului

se finalizeaza.

secul ca si reusita profesionala intra in predispozitia psihica si

psihologica avand un rol fundamental in netezirea personalitatii umane.

n esec il poate dezechilibra pe individ, in timp ce o reusita il poate

propulsa in randul indivizilor preocupati in consolidarea unei educatii sociale

solide.

nirco Ferri a fost unul dintre primii tereticieni care a evidentiat faptul ca

mediul poate influenta intr-o foarte mare masura criminalitatea. Criminologia

incearca sa indentifice formele si procedeele prin care mediul actioneaza asupra

formarii personalitatii individului.

'in mediile care pot influenta criminalitatea enumeram mediul familial si

scolar, mediul de lucru, de locuit, de viata curenta, bandele de adolescenti, etc.

!avarsirea unei fapte antisociale presupune atat e&istenta unui anumit tipde personalitate cat si a unei situatii concrete de viata intrucat actul infractional

este raspunsul pe care individual orientat antisocial il da unei situatii determinate.

$ITU%TI% /REIN&R%CTION%L%

!ituatia preinfractionala este constituita dintr-un ansamblu de

circumstante e&terioare personalitatii delincventului, circumstante care preced

actul infractional. &ista doua elemente cheie ale situatiei preinfractionale si


41/61

anume evenimentul care determina aparitia ideii infractionale in mintea

delincventului si circumstantele in care actul antisocial este pregatit si e&ecutat.

+rebuie sa mentionam ca intre elementele situatiei preinfractionale victima

ocupa un rol important in comiterea infractiunii.

MEC%NI$MUL TRECERII L% %CT

+recerea la savarsirea actului antisocial este situatia care diferentiaza

infractorii de non infractori. *ceasta trecere reprezinta de fapt impactul dintre

personalitatea individului si situatia concreta de viata in care este adus. !ituatia

de viata creeaza premise mai mult sau mai putin favorabile savarsirii infractiunii.

(n momentul in care sunt intrunite aceste conditii individul este pus in

ipostaza de a opta intre mai multe variante de comportament. (n ipoteza in care

situatia concreta de viata este favorabila savarsirii actului ilicit procesul de

deliberare depinde numai de gradul de intensitate al orientarii antisociale a

personalitatii.

vident nu trebuie sa neglijam si aspectul infractiunilor savarsite din culpa

spontan ori cu praeterintentie0 evident acestea fac parte din e&ceptii dar

constituie tot o e&presie a unor personalitati orientate antisocial si caracterizate

printr-un anumit grad de impulsivitate, agresivitate, neglijenta fata de valorile

sociale care sunt ocrotite de legea penala.

Curt 6artol a facut urmatorul comentariu despre sociologii si psihologii

care incercau sa identifice cauzele caracterului criminal: 7!ociologii au cautat

deseori solutii la situatii strict sociale, presupunand ca factorii sociali e&ercita o

influenta covarsitoare asupra individului. 'e multe ori criminologii sociologi au

tratat individual ca pe un el sau ea care avea capul gol si erau zvarliti intr-o parte

sau alta de persoane sau evenimente. e de alta parte psihologii au cautat in


42/61

general variabile evasive ale personalitatii, pentru a ignora variabilele

situationaleCe este mai important in activitatea de cercetare criminological

persoana sau sitautia5 )aspunsul nu ne preocupa in mod crucial. 'e ce5 entru

ca depinde de persoana si de situatie. (n anumite cazuri, personalitatea este

detrimental major care face ca o persoana sa se implice sau nu intr-o activitate

criminala, in timp ce in alte cazuri situatia ar putea e&ercita o influenta mai

puternica. *r trebui sa ne mutam focalizarea de la e&aminarea unei persoane

independenta de situatie sau marginita de aceasta si sa analizam in loc

interactiunile specifice dintre situatie, cunostintele persoanei si modelele de

comportament8

E#OLUTI% MO"ELELOR "E RE%CTIE $OCI%L% IM/OTRI#%

CRIMIN%LIT%TII

roblema criminalitatii si a justitiei penale constituie o preocupare

constanta a celor mai inalte foruri mondiale iar ON a constituit in cadrul

Consiliului !ocial si conomic o sectie pentru justitia penala si combaterea

criminalitatii.

olitica penala aplicata este diferita d ela stat la stat avand in vedere

specificul national, politic, economic, cultural, evolutia istorica, conte&tual

regional cat si starea dinamica a fenomenului infractional.


43/61

Orice fapt vatamator pentru societate produce o anumita reactie in

interiorul societatii impotriva acelui act. *ceasta reactie a cunoscut forme diferite

de-a lungul timpului.

!utherland si CresseG, criminologii care s-au ocupat si de aceste aspecte

clasifica diferitele forme de reactie sociala impotriva criminalitatii in functie de

pozitia pe care o ocupa intr-o ierarhie ce porneste de la reactia pur represiva.

*utorii mentionati precizeaza faptul ca aceasta clasificare nu tine cont de o serie

de aspecte legate de intrepadrunderea diferitelor forme de reactie sociala si de

coabitarea lor in timp si spatiu.

1O'22 ))!(3

)eactia sociala in momentul comiterii actului infractional a fost o lunga

perioada de timp in totalitate represiva.

Cele mai vechi te&te juridice confirma evolutia societatii umane in anumite

zone geografice, constituind o forma superioara a unor cutume stravechi.

lacutele de ceramica de la snunna ce apartin civilizatiei sumeriene sunt vechide apro&imativ ? milenii. Normele juridice inscriptionate pe aceste placute scot in

evidenta e&istenta atat a razbunarii private nelimitate cat si a unor forme

incipiente ale razbunarii private limitate.

+inanad cont de cele mai vechi cutume ale justitiei private, ofensa adusa

unui individ se rasfrange in mod automat asupra clanului din care face parte.

(ntregul grup are responsabilitatea de a riposte. )eactia individului este

nelimitata nefiind proportionala cu gravitatea faptei.

*vand in vedere efectul social concret al unei astfel de reactii, s-a impus

limitarea razbunarii. +alionul si mai tarziu compozitia, s-au constituit intr-un

progress juridic real.


44/61

*stfel razbunarea private limitata se va restrange de la nivelul grupului la

nivelul faptuitorului. )azbunarea este echivalenta cu raul provocat si

individualizata.

Justitia penala a primit un caracter sacerdotal si teocratic. !ub imperiul

razbunarii divine, conducatorul militar si religios, ulterior judecatorul, avea

posibilitatea de a impune aplicarea legii. (n acesrt sens Codul regelui ;ammurabi

este un bun e&emplu, cod ce a fost preluat de legislatia penala orientala.

e continentul uropean sistemul justitiei penale a fost marcat de evolutia

civilizatiei antice in 4recia si in peninsula romana.

2egea penala greaca limiteaza puterea sacerdotala si face o distinctie

clara intre delictele publice si cele private, iar justitia penala este conceputa ca o

functie a suveranitatii statului.

)epresiunea etatizata , ce constituie ultima forma a reactiei represive, are

la baza intr-o prima perioada idea de e&piatiune orice a facut un rau trebuie la

randul sau sa sufere un rau.

lterior Cesare 6eccaria a adus in prim planul atentiei idea de utilitate

sociala a pedepsei. (n lucrarea sa 7'ei delitti e delle pene8 a sintetizat gandirea

filozofica a secolului sau0 autorul ataca arbitrariul si coruptia sistemului judiciar si

penitenciar din epoca sa, pledand pentru tratament militar egal si pentru

respectarea demnitatii fiintei umane.

!coala clasica de drept penal se bazeaza pe 7teoria liberului arbitru8

plecand de la urmatoarele principii:

- toti oamenii sunt egali in fata legii0

- omul este o fiinta rationala iar conduita sa este o operatie controlata de

ratiune0

- traind sub imperiul liberului sau arbitru, omul trebuie sa suporte

consecintele faptelor sale.


45/61

!coala clasica de drept penal nu acorda o importanta sporita personalitatii

infractorului, situatiei sale sociale si familliale. (nfractorul este vazut ca o fiinta

abstracta iar FrancEisco Carara, reprezentant al scolii clasice afiram ca 7crima nu

este o actiune, ci o infractiune, ea nu este o entitate de fapt, ci o entitate

juridical.8

edeapsa trebuie sa fie proportional cu gravitatea faptei, trebuie sa fie

severa, certa, rapida si uniforma in scopul intimidarii individuale si collective.

2egea penala franceza din


46/61

- trebuie a se inlatura imaginea clasica a omului rezonabil, stapan pe

actele sale si liber sa aleaga intre bine si rau0

- justitia trebuie sa individualizeze pedeapsa in functie de personalitatea

infractorului si de conditiile concrete care au determinat producerea

faptei antisociale.

1odelul propus de doctrina pozitivista constituie prima incercare de a

preveni criminalitatea prin metode bazate pe cauzele stiintifice ale criminalitatii

sin u e&clusiv pe metode punitive.

'OC+)(N* **)*)(( !OC(*2

*cest nou curent considera ca finalitata dreptului penal este apararea

sociala care se realizeaza atat prin prevenire cat si prin represiune.

6aza teoretica a cestei doctrine este e&plicata de 1arc *ncel in lucrarea

7Noua *parare !ociala8, unde se critica insuficienta si ineficacitatea sistemului

classic ce ignora realitatea infractionala.(deile fundamentale ale acestei doctrine sunt:

- apararea sociala inseamn aprotectia societatii impotriva criminalitatii0

- protectia se realizeaza prin masuri penale si e&trapenale, aplicarea de

metode curative si educative0

- se *corda prioritate preventiei crimei si tratamentului delicventului0

- resocializarea se impune0

- trebuie sa e&iste o cunoastere stiintifica a fenomenului infractional si a

personallitatii infractorului.

C)(1(NO2O4(* )3N+(3*


47/61

revenirea criminalitatii este considerata obiectivul principal al politicii

penale.

reventia criminalitatii inseamna in primul rand preintampinarea savarsirii

pentru prima data a acelor actiuni sau incatiuni umane pe care societatea le

considera vatamatoare pentru valorile morale si materiale pe care legea penala

le protejeaza, pentru evolutia sa normala.

!tricto sensu preventia vizeaza acele actiuni sau inactiuni care prezinta un

grad de pericol social sufficient de mare care sa determine o reactie prin mijloace

de drept penal impotriva faptuitorului.

(n sens larg, preventia se adreseaza tuturor comportamentelor deviante

care pot conduce la savarsirea de fapte anti-sociale care sunt sanctionate de

legea penala.

*stfel, obiectul preventiei este constituit dintr-un ansamblu de factori care

determina sau favorizeaza savarsirea actului ilicit.

+inand cont de gravitatea si rolul factorilor cauzali se poate alcatui

strategia combaterii cauzelor fenomenului infractional. reventia trebuie sa

priveasca fenomenul in intregul sau, nu ca un sumum de infractiuni savarsite peun anumit teritoriu si intr-un anumit timp ci ca pe un sistem de elemente care

relationeaza, orientandu-se catre realizarea unor efecte specifice in conditii

specifice.

*stfel, preventia criminalitatii este un obiectiv social permanent ce

presupune aplicarea unui ansamblu de masuri cu caracter social, cultural,

economic, politic, administrativ si juridic destinate sa preintampine savarsirea

faptelor antisociale, prin identificarea, neutralizarea si inlaturarea cauzelor

fenomenului infractional. 4h. Nistoreanu, Costica aun, 7Criminologie8/

'e asemenea, preventia nu reprezinta numai preintampinarea savarsirii

pentru prima data a unei infractiuni, ci vizeza componenta impiedicarii repetarii


48/61

faptei penale de catre acelasi autor. (n acest sens preventia se refera la masuri

de resocializare si reintegrare sociala post penala a persoanelor care au comis

fapte penale si au fost condamnate.

1O'2 ' )3N() * C)+(1(N*2(+*+((

1O'22 C2*!(C:

2uand in considerare faptul ca pentru o lunga perioada de timp reactia

sociala antiinfractionala a avut o consistenta represiva in totalitate, prima

modalitate de a preintampina savarsirea actelor si faptelor reprobabile a constat

in efectul de inhibare psihica al normei penale si al potentialei pedepse.

roblema prevenirii criminalitatii in acel timp a fost e&plicat de laton, carea propus inlocuirea ideii retributive cu idea de utilitate sociala a pedepsei,

deoarece scopul sanctionarii trebuie sa fie preventia generala prin forta

e&emplului si preventia speciala prin efectul intimidant al pedepsei.

7*cela care vrea sa pedepseasca nu pedepseste din pricina faptei rele

care este un lucru trecut, caci nu s-ar putea face ca ceea ce s-a savarsit sa nu se

fi savarsit, ci pedepseste in vederea viitorului, pentru ca vinovatul sa nu mai cada

in greseala si pentru ca pedeapsa lui sa-i infraneze pe ceilalati.8 laton/

'eoarece modelul classic se bazeaza pe efectul intimidant al pedepsei

preventia speciala se realizeaza prin impunerea unei pedepse mult mai aspre in

cazul recidivistilor, in scopul neutralizarii acestora pe o perioada lunga de timp.


49/61

lterior, in perioada moderna, modelul classic a evoluat intr-o dubal

directie si anume catre modelul social si catre modelul situational sau tehnologic.

(n acest sens preventia nu se mai infaptuieste numai prin masuri de drept

penal. !e pune accent pe educarea si instruirea cetatenilor, prezentarea

efectelor negative a fenomenului infractional, informarea in masa asupra

legislatiei in vigoare, etc.

1O'22 !OC(*2

*vand in vedere cresterea ratei criminalitatii pe plan mondial a determinat

aparitia de noi strategii politice penale si juridice, orientarea catre aplicarea si

utilizarea unor masuri cu character social anticipativ, implicarea comunitatii in

mod essential in efortul de prevenire a criminalitatii.

1odelul social promovat abordeaza direct si frontal factorii criminogeni si

incearca limitarea impactului acestora prin masuri de asistenta comunitara

acordata persoanelor aflate in situatii de stress economic, social sau psihologic.

reventia primara din cadrul acestui model social este definit ca fiind o

preventie de baza care incearca sa anihileze aituatiile criminogene si radacinilecriminalitatii.

reventia trebuie sa se adreseze mai intai infractorilor potentiali, atat la

nivel individual cat si al microgrupurilor.

2a nivelul mediului familial se actioneaza prin nintermediuil masurilor

comunitare si anume furnizarea de ajutor celor care il solicita si sunt intr-o nevoie

reala economica, psihica, educarea si orientarea parintilor tineri, educarea

prescolarilor proveniti din familii dezorganizate.

!coala are rolul sau bine definit in formarea indivizilor. a trebuie sa

furnizeze in mod constant informatii privind rolul si importanta valorilor sociale, a

respectului fata de lege si morala, consecintele si implicatiile crimei, modalitatea

in care functioneaza sistemul penal, evitarea comportamentului anti-social.


50/61

*ngajarea in munca a tinerilor este esentiala in ceea ce priveste

dezvoltarea acestora prin educatie sociala si asumarea responsabilitatiilor.

2ipsa sau pierderea locului de munca determina modificari serioase si

afectarea personalitatii tinerilor, genereaza stari depressive,manifestari deviante

si in final recurgerea la actul infractional.

*stfel, programele de preventie trebuie sa cuprinda si aceasta latura in

sensul identificarii si crearii locurilor de munca, programe de organizare a

timpului liber pentru cei care nu au un loc de munca, facilitate de tratament

pentru cei cu probleme de sanatate, dependenta de droguri, alcool, etc.

revenirea secundara a acestui model se refera la adoptarea unei politici

penale adecvate realitatilor sociale, politice, economice, culturale si punerea ei in

practica.

reventia secundara este o activitate care intra in totalitate in competenta

organelor legislative si e&ecutive.

1O'22 !(+*+(ON*2*cest tip de model are in vedere potentialele victime si punerea la

indemana acestora diferite si variate modalitati in vederea reducerii riscului

victimizarii.

&ista doua categorii principale de masuri de prevenire situationala si

anume:

- masuri de securitate care fac dificila savarsirea infractiunilor0

- masuri care influenteaza costurile si beneficiile celor care savarsesc

infractiuni.

CRIMINOLOGI% "E TR%T%MENT- RE$OCI%LI.%RE% IN&R%CTORULUI


51/61

!-a sustinut ca stiinta criminologiei furnizeaza solutii de tratament a

cauzelor si a conditiilor care favorizeaza fenomenul criminalitatii.

Criminologia de tratament a aparut in !*, in primele decenii ale secolului

PP si a fost fondata pe convingerea ca stiintele umane erau apte sa rezolve

problemele criminalitatii daca le rezolvau in acelasi timp, pe acelea ale

criminalilor.

rin actiunile intreprinse se urmarea reformarea omului prin mijloace

morale care sa fie reeducate si ajutat de un comple& de masuri sociale si

medicale.

chipa care era instruita in acest sens trebuia sa modeleze subiectul

astfel incat la finalul tratamentului individul in cauza sa aiba un nou tip de

comportament apt sa se integreze social.

*u fost formate comisii din jurisiti, medici, pedagogi, profesori si asistenti

social ice urmau sa desfasoare asemenea activitati la periferia marilor orase, in

speranta ca procentul criminalitatii si in special recidiva vor fi prevenite, urmarind

si eliminarea pericolului criminalizarii non-delincventilor.

+erminologia folosita era aceea de 7clinic8, 7tratament8, 7a vindeca8,terminologie medical ace apartinea unui demers stiintific.

*rgumentele invocate de catre criminologii americani se situeaza la limita

dintre un current umanitarist sau moral si un current scientist. Curentul de

gandire behaviorist *merican considera ca omul va fi conditionat de stimuli si isi

va putea transmite genetic cunostiintele, facndu-se aplicatia 7asa cum zici, asa

sa te comporti8.

)ata criminalitatii nu este pe o linie descendenta, ci dimpotriva. *stfel, in

mod natural s-a semnalat esecul acestei ideologii.

Comparandu-se grupurile de delincventi care au fost 7tratati8 si grupurile

care nu au beneficiat de un astfel de tratament, in mabele cazuri nivelul recidivei

a fost acelasi.


52/61

1artinson )obert afirma ca 7in afara de un mic numar de e&ceptii izolate,

eforturile realizate pentru reintegrarea delincvetnilor care au fost studiati pana in

aceasta zi, nu au avut un effect considerabil pentru recidiva.8

eter 2ejins de la (nstitutul de Justitie Criminala din 1arGland, in raportul

pe care l-a prezentat spunea ca 7criminologia sau geneza crimei e&prima

deziluzia fata de rezultatele obtinute prin tratament sau prin masurile de

reeducare, ca baza de control a crimei.8

Criminologia de tratament isi propune cunoasterea cauzelor care

genereaza criminalitatea pentru a se putea adopta masuri eficiente impotriva ei.

(n acelasi timp criminologia de tratament si-a propus realizarea unei

profila&ii criminale prin aplicarea unui tratament pluridisciplinar.

)einsertia sociala a individului care a comis un act infractional este pe

puncul de a comite o crima reprezinta o alta latura a criminologiei de tratament.

+eoreticienii criminologiei de tratament si-au propus studierea cauzelor

care determina criminalitatea si in functie de aceste cause aplicarea si luarea de

masuri eficiente.

(n privinta activitatii de reeducare a persoanelor considerate 7in pericol8 siprevenirea recidivei, in doctrina criminologiei de tratament se sustine ca

educarea si in special reeducarea individului trebuie sa inceapa devreme dar, pe

de alta parte e&ista o indulgenta nelimitata pentru delincventii minori. *ceasta

este o contradictie a sistemului care este subliniata de practica prin aspectul sau

de profila&ie criminala.

(n ceea ce priveste reintegrarea criminalilor, unii autori sustin ca pentru a

lupta impotriva criminalitatii trebuie sa fie combatute in primul rand cauzele

evidente si anume esecul scolar, lipsa formarii profesionale, somajul.

(nchisoarea trebuie sa fie locul unde delincventul va primi o educatie

scolara si profesionala.


53/61


54/61

de stanga fata de violenta au fost elaborate lucrari cu o oarecare rigoare

stiintifica si in afara unor dispute ideologice.

olitologii au inceput sa studieze pericolele ce ameninta democratia sis

tatul de drept, atringerile aduse 'repturilor omului, o noua intelegere si abordare

a nevoii de securitate si modificarile de mediu international, repunerea in discutie

a relatiilor diplomatice si ale situatiei interne.

(n ceea ce priveste definirea terorismului, subliniem abordarea a doi

cercetatori olandezi de la niversitatea din 2eiden, *le& !chmid si *lbert

Jongman. *cestia au cules


55/61

dificultatile luptei antiteroriste asa cum au fost relevate celor ce au

responsabilitati in domeniu sau serviciilor specializate.

O a doua categorie de lucrari specializate se refera la rapoartele

administrative, ale fostilor lucratori in domeniu si ele privesc in mod direct

serviciile specializate.

O alta categorie de lucrari se ocupa de tratarea problemei masurilor

represive luate impotriva organizatiilor clandestine sau a simpatizantilor lor

atunci cand sunt arestati. !unt prezentate opinii cu privire la represiune si la

drepturile omului, avand ca punct de plecare procesele penale in care autorii au

fost implicati, pedepsele aplicate acestora si conditiile de detentie.

*cest tip de lucrari prezinta importanta pentru cercetarea stiintifica intrucat

ele ofera o pozitie cu privire la necesitatea constituirii unui spatiu judiciar

uropean care vine sa descurajeze actiunile teroriste, constituirea celor mai

eficiente mijloace de lupta impotriva terorismului si de descurajare a acestuia.

n alt tip de lucrari se ocupa de problematica relatiilor internationale,

modalitatea negocierilor cu organizatiile clandestine, oportunitatea acestora, sau

dimpotriva adoptarea unei atitudini de fermitate in acest sens.

(n ceea ce priveste criminologia romaneasca, prof. *urel 'incu a studiat

problema terorismului si a nevoii de combatere a acestuia. l introduce studiul

terorismului si antiterorismului in invatamantul universitar facand astfel posibila o

cercetare care pana in anul


56/61

rof. 'incu a clasificat actele de violenta in patru categorii astfel:

- actele de violenta instrumentala care se refera la acele actiuni

violente comise cu ocazia unor infractiuni indreptate impotriva

patrimoniului0

- actele de violenta comise impotriva unor persoane ca urmare a unor

relatii personale anterioare, intampl

Date post:	03-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	vultur-vadim
View:	272 times
Download:	1 times

Obiectul Criminologiei

Documents