Ànuì LIV! Arad, ó Septemvrie I94â Nr. 3 6

BISERICA şi ŞCOALA REVISTA O F I C I A L A A E P I S C O P I E I ARADULUI

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

A R A D , S T R . E M I N E S C U 18 A P A R E D U M I N E C A

R e d a c t o r : Pr. Ilarion V . Felea A B O N A M E N T E :

Pentru 1 an 3 o o L e i ; 6 luni i 5 o L e i

„Fiul lui Dumnezeu - Fiul Omului" Prin f a ţ a lui I isus nu se p o a t e t r e c e cu

indiferenţă . Cine şi ce e x p r i m ă aces t nume, se î n t r e a b ă

omenirea de a p r o a p e două milenii . U n r ă s p u n s la î n t r e b a r e a a c e a s t a e s t e şi

c a r t e a d-lui prof. S t e r i e D iamandi d e s p r e : Fiul lui Dumnezeu (Ed . „ C a r t e a R o m â n e a s c ă " B u ­c u r e ş t i 1942, 565 p. 300 le i ) . P e s t e 20 ani D-sa a fost pas ionat de „problema* lui Iisus". O p e r a a r e prin u r m a r e c a r a c t e r u l unei m ă r t u r i s i r i de cred inţă , v a l o a r e a unei spovedanii , pe c a r e o face un om de ş t i in ţă , un profesor d e i s t o i i e după c e a p ă r ă s i t d r u m u l i s tor ie i evanghe l i ce .

— „La început, m'a ispitit d r u m u l pe c a r e au luat -o R e n a n , S t r a u s s şi to ţ i cei lalţ i a u t o r i , c a r i nu v ă d în I isus decât un om, un e r o u al umani tă ţ i i , ş i c a r e , din c a u z a excepţ iona le i sa l e persona l i tă ţ i , a ajuns s ă fie divinizat. . ."

D a r un a s e m e n e a personagiu nu s c h i m b ă s o a r t a lumii şi nu a b a t e c u r s u l i s t o r i e i ; o p e r a s a nu în f runtă t impul cu milenii le şi nu s t â r ­neş te a d m i r a ţ i a omenir i i .

Desamăgit , d i spera i şi d o r n i c de a l t ă p e r s ­pect ivă , a u t o r u l a p u c ă „pe d r u m u l indicat de mitologi", pe drumul a r ă t a t de s a v a n ţ i i c a r i a f i r m ă c ă Iisus e s t e un personagiu fictiv, un mit , un produs , nu c r e a t o r u l creş t in i smulu i .

D a r „mitologii , în loc s ă deslege m i s t e ­ru l problemei c r e ş t i n e , l -au compl ica t şi în­câ lc i t în a ş a chip, încât ei cei d intâi s'au în­c u r c a t în labir intul soluţi i lor f ă r ă ieşire".. .

— „Obosit de a c e s t e p e r e g r i n ă r i pe c ă i lă ­tura ln ice , m ă r t u r i s e ş t e a u t o r u l , m'am r e î n t o r s pe d r u m u l t rad i ţ i e i evanghel ice".

P e drumul a c e s t a af lă el pe a d e v ă r a t u l I isus, în p r e a j m a c ă r u i a s i m t e „adier i înv ioră ­t o a r e , p u t e r i nebănuite , dor nes tăpâni t de v i a ţ ă însor i tă , a v â n t şi năzu inţe s p r e o lume nouă, unde domneşte idealul".

D a r nu n u m a i p r o b l e m a p e r s o a n e i lui I isus a f r ă m â n t a t sufletul prof . S. D iamandi , c i în­t r e g cuprinsul rel igiei c r e ş t i n e .

Din studiul c o m p a r a t i v cu a l t e rel igi i a -junge la concluz ia c ă rel ig ia c r e ş t i n ă r e p r e ­z intă c u l m e a c e a m à i î n a l t ă a sp ir i tua l i tă ţ i i omeneş t i şi î n t r e ce le la l te rel igi i a le omenir i i „e a s e m e n e a unui s i s t em p l a n e t a r , c a r e a r e l a c e n t r u un s o a r e g igant ic : p e Dumnezeu. L u m i n a şi c ă l d u r a pe c a r e o p r i m e ş t e de la a c e s t s o a r e , o f a c s ă fie e t e r n ă , v ie şi fecundă".

F a ţ ă de cre ş t in i sm, re l ig ia g r e c o - r o m a n ă „e o rel ig ie f ă r ă m o r a l ă şi f ior metafizic". Zeii Oiimpului sunt fiinţe pline de păcate , f i inţe c a r e p e t r e c , s e c e a r t ă ş i s e r v e s c omenir i i e x e m ­ple m a i mult s p r e r ă u d e c â t s p r e bine. Budh i s -mul e s te „re l ig ia c imi t i re lor" , o rel igie f ă r ă Dumnezeu, a s e m e n e a unui s i s t e m p l a n e t a r din c a r e l ipseşte soare l e . Moza i smul este o rel igie exc lus iv i s tă , egois tă ; e re l ig ia v i sur i lor de h e ­gemonie mondia lă a j idovilor.

De a l t ă p a r t e , m o r a l a fi losofică e s t e r i l ă ; r e p r e z i n t ă s i s t eme g r a n d i o a s e de c u g e t a r e d a r f ă r ă v i a ţ ă şi f ă r ă s o a r e , î n c e r c ă r i de a în fă ţ i şa un cre ş t in i sm f ă r ă Dumnezeu şi f ă r ă B i s e r i c ă .

— „In decursu l ult imului v e a c , a m as i s ta t la n e n u m ă r a t e î n c e r c ă r i , men i t e s ă f ă u r e a s c ă O nouă rel igie . Astfe l s'a vorb i t de re l ig ia A d e ­vărulu i , a Spiritului , a Raţ iun i i , a P r o l e t a r i a ­tului, a Munci i , a Eroului , a P a t r i e i , a F r u m o ­sului, a Naturi i , a So l idar i tă ţ i i , a Ant ich i tă ţ i i , a Energie i , a Păc i i , a Durer i i , a Milei, a E u l u i , a P e r s o n a l i t ă ţ i i , a Vi i torului , a Progresu lu i , a S ta tu lu i t o t a l i t a r , ş. a. m. d.".

Unele d i n t r e ele r e p r e z i n t ă un „ c r e ş t i n i s m complet d e n a t u r a t " şi ce le m a i m u l t e sunt „ d o c t r i n e pol i t ice s a u filosofice" î m b r ă c a t e în h a i n a mist ic i smului .

D e a s u p r a t u t u r o r t r o n e a z ă I isus H r i s t o s şi Evanghe l ia , h r a n a omenir i i „ c e a m a i n e c e s a r ă . " f o r ţ a c a r e r ă s t o a r n ă rândue l i l e lumii interne* i a t e pe n e d r e p t a t e , lumina şi energ ia c a r e fe­c u n d e a z ă c u l t u r a omenir i i .

I a t ă în p r i v i n ţ a a c e a s t a c e s c r i e d e s p r e I isus H r i s t o s un a u t o r , P. L . Couchoud, c a r *

deşi-I n e a g ă e x i s t e n ţ a i s t o r i c ă , e silit s ă s c r i e d e s p r e c r e ş t i n i s m şi de spre El r â n d u r i c a a c e s t e a :

„Tot c e e a c e s'a făcut în Occident t imp de c inc i sprezece v e a c u r i , s'a făcut la u m b r a u r i a ş ă a Cruc i i .

I i sus a u r m a t lui C e s a r în imper iu l lumei . Chipul s ă u august e bă tu t în locul ce lu ia al î m p ă r a t u l u i , pe monedele de a u r din Bizanţ . In numele lui i s'a dat lui C a r o l cel M a r e glo­bul cu C r u c e a pe el.

E l e s t e a c e l a c a r e d ă r u i e ş t e t o a t e c o r o a ­nele. Din R o m a şi B izanţ el t r e c e c a s t ă p â n în soc ie tă ţ i l e din E v u l Mediu şi la naţ iuni le m o ­derne . T o a t ă p u t e r e a v ine dela dânsul şi se în­t o a r c e ţot l a dânsul . E l ajunge c e e a c e p r e v ă z u s e profe tu l Apoca l ipsu lu i : A l fa şi Omega, pr imul şi cel din u r m ă , a c e l a din g u r a c ă r u i a iese o sab ie a s c u ţ i t ă , a c e l a c a r e ţ ine chei le m o r ţ i i şi a l e iadului , a c e l a c a r e închide şi n imeni nu deschide . "

P e n t r u dânsul oameni i s 'au iubit şi s'au u r â t , s 'au m ă c e l ă r i t şi s 'au a ju ta t , a u cunos ­c u t e x t r e m i t ă ţ i l e pas iuni i şi a le jert fe i .

P r i n t r ' â n s u l ei a u fost a l inaţ i , în tăr i ţ i , m â n g â i a ţ i , e x a l t a ţ i şi f r ă m â n t a ţ i în t o a t e ch i ­puri le . E l e s t e m i r a j u l s p r e c a r e s'au î n d r e p t a t e s c a d r o a n e l e nebune a le C r u c i a ţ i l o r . E l e s t e logodnicul mi s t er io s c a r e c h i a m ă în fundul m ă ­n ă s t i r i l o r b lânda p r o c e s i u n e a f ec ioare lor .

P e n t r u dânsul s'a c lădi t S f â n t a Sofie, C a t e d r a l a dela C h a r t r e s , o p e r a Sfântului T o m a , s i s temele de m o r a l ă şi meta f i z i că .

Or ice gând c a r e nu i -a fost dedicat , a fost suspect . De dânsul a depins s o a r t a şt i inţei , a frumosului , a ra ţ iun i i . EI e s te o f o r ţ ă i n t e ­r i o a r ă pe c a r e v e a c u r i l e n'au putut -o is tovi , un vin a m e ţ i t o r a c ă r u i beţ ie n'a luat s fârş i t , o lege s u p r e m ă îna in tea c ă r e i a totul se p l e a c ă . El a făcut s ă se c r e a d ă totul , s ă se s u p o r t e totul , s ă se n ă d ă j d u i a s c ă totul , s ă se î n c e r c e totul . El e s t e m a r e a a v e n t u r ă pe c a r e a î n c e r ­c a t - o o m e n i r e a .

C h i a r as tăz i , Isus a l c ă t u i e ş t e s t r u c t u r a in­t i m ă a soc ie tă ţ i lor din Occ ident . î n a i n t e de a se n a ş t e , sufletele îi sunt făgădui te . Copilul, de î n d a t ă c e a văzut l a m i n a zilei, e botezat în numele lui. E l î n t r ă deja într 'un edificiu spi­r i tua l , un edificiu al suf letelor, al c ă r u i p lan e definitiv în tocmit . Ac i , el îşi v a găs i locul său . V a s t a în genunchi , în t indă s a u în pi ­c i o a r e , a l ă t u r e a , c r e d i n c i o s s a u indi ferent , d a r nu v a p u t e a s ă evadeze . D a c ă el nu s i m t e e l a ­nul cred inţe i , v a s imţi c o n s t r â n g e r e a . C h i a r d a c ă a r "deveni duşmanul lui Iisus, v a fi î n c ă a l ă t u r i de I isus.

Ce s ă z icem ? . In in ima oameni ler , I i sus e s t e nes fârş i t de m a r e . E l s c a p ă t u t u r o r m ă ­s u r ă t o a r e l o r obişnuite în i s tor ie .

U n a s u t ă de vo lume n'ajung să- l d e s c r i e . Nu e x i s t ă even iment a ş a de inca lculabi l c a a c e l a pe c a r e 1-a i n t r o d u s în lume, i m a g i n a lui I isus. In a c e s t punct al i s tor ie i s'a h o t ă r î t c e e a c e v a a l c ă t u i visul esenţ ia l al o a m e n i l o r din Occident, t imp de mileni" (Le M y s t e r e de J e s u s ) .

V o m reven i .

Actualitatea ortodoxiei . . .Ca regim statal lumea europeană a trecut

până acum prin două faze s prin monarhia abso­lutista şi prin liberalism. Pr ima epocă se potri­vea c â t se poate de mult cu monarhia papală, a doua cu individualismul protestant . De fapt monarhia absolutista şi'a avut timpul de înflo­r i r e în Evul -Mediu şi a început să pălească cu apariţ ia Renaşteri i şi a protestantismului.

As tăz i omenirea se îndreaptă spre o formă de organizare în c a r e conducerea să o aibă mai deplin naţiunea c a întreg. In termeni teologi acest ideal se expr imă prin sobornicitate, c a r e este opusă a t â t liberalismului individualist, c â t şi dictaturi i autocra te . Sobornic i tatea presupune dragoste între membri, c a r i constituesc un întreg etnic sau so­cial, presupune conştiinţa unităţii şi voinţa de încadrare a f iecărui ins în slujba comunităţii. Sobornic i tatea nu e potri vnică insului, d a r în cadrul ei insul creş te în spirit pr in . dragoste .

Aceas ta e de fapt a d e v ă r a t a creş tere a insului* Unde e dragoste nu e posibilă d ic tatura , dar nici centrifugalismul eurilor în sens democrat . In so­bornic i tate sunt liberi toţi, sunt ascultaţi toţi, dar toţi ascultă de întreg, aşa încât întregul este cel ce conduce. In regimul sobornicesc, transpus pe plan de organizare statală , conduce iubirea. Con­ducătorul întruneşte suprema intensitate a iubirii de co lect iv i tate (şi a capaci tăţ i i bineînţeles, c ă c i d a c ă incapabilul se cramponează de putere o face din egoism), dar e ţinut acolo de forţa iubirii tuturor.

In s trânsă legătură cu organizarea s tata lă stă regimul social. In epoca monarhiei absolutiste societatea a fost organizată pe cas te încremenite, deasupra stând ar is tocraţ ia feudală. In epoca libe­ralismului şi a democraţiei purtate de tendinţa de-a pulveriza caracteru l sobornicesc al totului, insul a căuta t să-şi creeze în ri tm forţat , pe că i -

N r . 36. 6 Sep temvr ie 1942 B I S E R I C A Ş I Ş C O A L A - P a g , 295

grăbi te , de oi nu prin muncă, c i prin speculaţii , o situaţie c â t mai as igura tă . A domnit acum ba­nul, o a r i s tocra ţ ie capi ta l is tă , ind iv idua l i s tă ; so­c ie ta tea a deveni t o grupă de înşi în luptă după bunuri materiale , f i ecare t inzând să se r id ice dea­supra celorlalţi , pentru a-i sfida dela înălţ imea unui t ra iu uşor şi luxos. L o z i n c a p ro tes tan tă : să se mântuiască c ine poate, f ă r ă g r i j ă la ceilalţ i , s'a t ranspus pe plan lumesc în lozinca : să se îm­bogă ţească c ine poate, f ă r ă păs la soar tea celor­lalţi şi la vi i torul întregului.

E p o c a feudalismului a t r ă i t în t r 'o dulce iu­b i re cu catolicismul, impr imându i acestuia toa te ati tudinile şi înfă ţ i şăr i le a r i s toc ra t i ce . Episcopi i au deveni t „prinţi" şi „seniori", s tăpâni peste feu­de întinse, f ă c â n d paradă cu to t ce in t r ă în apa­najul aces te i a r i s tocra ţ i i . To t E v u l - M e d i u este un neconteni t şir de revol te ale iobagi lor de pe di­feri tele moşii feudale. Insă, deoarece feudalii erau demulteori episcopi sau conf ra ţ i întru s t a rea feu­dală cu episcopii , aces te revol te erau declara te mişcăr i schismat ice şi se pornea împotr iva lor răsboiul sfânt .

Până azi catol icismul a r ămas confesiunea imprimată de stilul a r i s toc ra t feudal al Evului-M e d i u .

E p o c a socială a burgheziei l iberal is te , dor­n ice de câş t igur i băneş t i , a fost epoca protes­tantismului. A fost epoca negustori lor cu B ib l i a pe masă, avându-şi în raţ iune suprema normă morală şi refuzând o r ice au tor i ta te spir i tuală ce i-ar fi s t ingher i t în în t repr inder i le lor comercia le . Orăşanul ultimelor veacur i , deslegat de legătu­rile t rad i ţ ie i şi individualizat , a fost cel mai fi­r e sc receptacol al concepţ ie i pro tes tante . Popoa­rele ca lv ine au cucer i t lumea şi au crea t comer­ţul şi f inanţa mondială, ca dovadă despre legă­turile ce ex i s t ă în t re aceas tă confesiune şi ban Pământul te leagă sufleteşte de înaintaşi , de ru­denii, de întregul social . Banul e cea mai indivi­duală propr ie ta te . N ic i un ban nu poar tă pe el semnele strămoşilor, n ic i cea mai apropia tă ru­denie nu poate şti câ ţ i bani a i .

D a r o r todox ia ? E a a cui a fost ? Ea a fost a poporului. Luc ru l se exp l i că şi din împrejură­rile i s to r ice prin c a r i a t recut . Pes te neamurile o r todoxe s'au r e v ă r s a t puhoaiele Asiei . Ar i s to ­c ra ţ i a lor a luat o la fugă sau s'a asimilat în massa cucer i tor j lor , c ă c i ea nu poate t r ă i decâ t în comodi ta te . A rămas pe b r a z d ă poporul cu c red in ţa lui c e l deosebea de năvă l i to r i .

Astfe l , B i s e r i c a o r todoxă s'a îmbră ţ i şa t tot mai s t r âns cu poporul, împăr tăş ind pr igonir i le şi umilirile lui, dar topind to toda tă în spir i tual i ta­t e a ei toate comorile de suflet şi de s imţire ale poporului. E a a câş t iga t o mare înţelegere p e n t r u

ce i obidiţ i , a simţit toa tă nobleţea sufletului lor , toa tă profunda şi duioasa umanita te din f i in ţa ce lor de jos.

Ast fe l c â t ă v reme prelaţi i Apusului că lă reau în fruntea câni lor şi a slugilor după vâna t , se e x e r c i t a u în mânuirea armelor, evoluau prin pre­t e n ţ i o ş i i ! ţile deşer te ale saloanelor, puneau la cale în sec re te a lcovur i şi cance la r i i înăbuşi rea sân­geroasă a schismelor iobăgeş t i , sau opăc i rea di­plomatică a celor năcăj i ţ i , episcopii şi preoţi i Ardealului păşeau în f runtea ce te lor de ţ ă ran i în faţa asupr i tor i lor ce rând drepta te pentru ei.

B i s e r i c a o r todoxă a păs t ra t şi sub aces t ra­por t creşt inismul proaspăt pentru timpurile de azi.

Timpul nostru, c a r e a îngropat pentru tot­deauna a r i s toc ra ţ i a feudală, cu excep ţ i a unor res tur i gălăgioase, ce se ce r , c a , c o p i i i t rezi ţ i din somn, după visul frumos al Evu lu i -Mediu , co-răspunde ca n ic i un altul cu d f ?Kul or todoxie i populare.

Spir i tu l revoluţ ionar al vremii , pur ta t de un mare patos al dragoste i de cei ce poar tă greul muncii, a re o anumită indispoziţie fa ţă de creş t i ­nism. Cauza s tă numai în faptul c ă se confundă creşt inismul cu acele forme alé lui c a r i s'au iden­t i f i ca t cu despotismul feudal sau bănesc .

In or todoxie el găseşte pe an temergă toârea vremuri lor de azi şi pe cea mai preţ ioasă pr ie t ină şi co labora toa re .

D a r o r todox ia a pref igurat şi în p r iv in ţa organizăr i i in ters ta te le tendinţele vremur i lor ac ­tuale.

Azi naţionalismul zidurilor chinezeşt i es te depăşit . P e lângă toa tă a f i rmarea dreptur i lor lor sf inte la v ia ţă , neamurile cau tă să in t r e în legă­turi pentru a const i tui în t regur i mai mari . S e caută azi uni ta tea Europei , dar nu prin pulveri­zarea naţi i lor în inşi incolor i , n ic i pr in înrudir i în t re case domnitoare, deci nu pr in au tocra t i sm medieval , sau internaţ ional ism l iberal is t , c i pr in neamuri ca în t regur i .

D a r aceas ta nu es te a l t ceva decâ t o t rans­punere pe plan polit ic a chipului cum înţelege or­todoxia ecumenic i tà tea.

B i se r i ca o r todoxă este ecumenică prin acor­dul B i se r i c i lo r naţionale autocefale, nu pr intr 'un autocra t , n ic i pr in a lă turarea inşilor.

P r in ca rac t e r i s t i ce l e ei de sobornicească, po­porală, etnic-ecumenică, B i s e r i c a o r t o d o x ă îmbră­ţ işează timpurile noui, arătându-le drumul spre adevăra te le idealuri ale umanităţ i i , i a r aces te t impuri vo r t r ebu i să s f â r şească pr in a înţelege ac tual i ta tea creştinismului păs t ra t ca o fo r ţă per­manent v ie de B i s e r i c a o r todoxă .

„Tel, Român" , P, Stăniloae,

Pag. 296 BISERICA ŞI ŞCOALA N r . 36 6 S e p t e m v r i e 1942

Fapt divers... A m as i s ta t în zilele a c e s t e a la o lecţ ie de

o îna l tă ţ i n u t ă m o r a l ă . In c o n t a c t u l de f i ecare zi pe c a r e îl ai cu oameni i , d i rec t s a u ind irec t ţi s e în tâmplă s ă dai p e s t e fap te din c a r e poţi s ă t r a g i a t â t e a î n v ă ţ ă m i n t e , d a r pe lângă c a r e t r e c i de ce le m a i multe or i n e p ă s ă t o r , ne luând nici m ă c a r a c t de p r e z e n t a lor . V i a ţ a îţi dă lecţ i i la tot pasul şi tu la tot pasul t r e c i c a un o r b pe lângă a c e s t e lecţ i i c a r e a u uneor i a t â t a conţ inut încâ t ţ i se p l e a c ă f runtea g r e a de gând, sub p o v a r a î n v ă ţ ă m i n t e l o r pe c a r e v ia ţa , m a r e l e m a i s t r u le r i s ipeş te p e n t r u to ţ i şi p e n t r u nimeni!.. . D a r m a i a les p e n t r u nimeni , f i indcă p r e a puţini sunt a c e i a c a r e ş t iu s ă c e t e a s c ă în m a r e a c a r t e a vieţi i . F a p t u l de c a r e v r e a u s ă v o r b e s c ac i a t r e c u t des igur şi el n e o b s e r v a t de cei lalţ i , deşi a fost a t â t a de plin de semni f i ca ţ i i şi m a i a les a t â t de emoţ ionant .

C ă l ă t o r e a m în tr 'o după m a s ă cu zăduf ş* c u o a m e n i a d o r m i ţ i pe j u m ă t a t e de p r e a m u l t a c ă l d u r ă , de c a r e se învredn ic i se z iua a c e a de August . In c o m p a r t i m e n t lume multă , m a i a les o a m e n i necăj i ţ i , m u n c i t o r i , ţ ă r a n i . Şi a l ă t u r i pe o b a n c ă o m a m ă îşi a d o r m e a copilul. După ce- i înt insese s t r a i u l ei s ă r ă c ă c i o s drept a ş t e r ­nut şi d u p ă ce- i pusese drept p e r n ă t r a i s t a cu mer inde , m a m a a îngenunchiat a l ă t u r i de b a n c a din t r e n , c a r e s e r v e a a c u m drept leagăn p e n t r u p r u n c u l c a r e a d o r m i s e deja, r ă m â n â n d tot t im­pul drumulu i a ş a îngenunchiată , p e n t r u a veghea lângă somnul copilului.. .

Veţ i z ice desfgur; un fapt d ivers , c a a t â t e a a l t e fap te d iverse . Şi p o a t e c ă ave ţ i d r e p t a t e p e n t r u c ă n imic nu-i m a i bana l de c â t o m a m ă c a r e să - ş i a d o a r m ă copilul. Şi totuşi . . . dincolo de d i v e r s i t a t e a a c e s t u i f a p t ; dincolo de o m a m ă o a r e c a r e , îngenunchia tă lângă somnul copilului, m i - a a p ă r u t în f a ţ ă imag ina m a m e i de ier i şi imaginea m a m e i de m â i n e îngenunchia tă lângă v i i torul omenir i i . A s t ă z i mai ales , c â n d se v o r ­beşte a t â t de mul t de vi i torul omenir i i , c â n d f i e c a r e c e a r c ă s ă desc i freze a c e s t v i i tor din apele în tunecoase a le zilei, o m a m ă nu e t o c m a i un fapt d ivers . As tăz i mi se p a r e c ă o m a m ă e t o c m a i che ia desc i f răr i i a c e s t u i v i i tor . C r e d c ă nu g r e ş e s c a t u n c i când a f i rm c ă v i i torul omenir i i s e găseş te nu în mâini le unor condu­c ă t o r i de p o p o a r e c a r e c e a r c ă s ă despice d r u . m u r i în v e a c , c i în mâini le a mi i şi zeci de mii.. . ş i mi l ioane de m a m e umile, de m a m e anonime, c a r e n e b ă g a t e de n imeni în s e a m ă , veghează ne înce ta ' , cu t o a t ă d r a g o s t e a lor f ă r ă de marg in i , l ângă zori le v e a c u r i l o r c e v o r s ă v ină . Veghează şi mode lează în t ă c e r e şi a n o ­

n i m a t sufletul omenir i i . C ă c i m a m a e ce l m a i m a r e pedagog al lumii, e cel m a i m a r e d a s c ă l a l n e a m u r i l o r .

î m p ă r a ţ i i lumii v o r t r e c e , î n v ă ţ ă t u r i l e p ă ­mântu lu i se v o r veştej i c a frunzele t o a m n a ş i dască l i i n e a m u r i l o r v o r apune . Dincolo de oameni şi de fapte v a r ă m â n e însă m a m a , — c a n d e l ă a p r i n s ă p e n t r u t o a t e v e a c u r i l e , — lu­m i n ă c a r e s ă lumineze în în tunerecu l t u t u r o r t impuri lor . . . Şi i a t ă c ă a t u n c i o m a m ă înge­n u n c h i a t ă în t r e n , nu e t o c m a i „un fapt d i v e r s " . . s a u d a c ă v r e ţ i să-1 numiţ i a ş a , e s ingurul fapt d ivers c a r e v a a m â n e t o t d e a u n a fapt d ivers , fiind însă poa te s ingurul fapt d ivers c a r e v a r ă m â n e valabi l p e n t r u t o a t e t impur i l e şi p e n t r u to ţ i oameni , deia cel din u r m ă s ă l b a t e c , c a r e îşi m ă n â n c ă semeni i şi p â n ă la cel m a i în ţ e ­lept d in tre înţelepţi .

A r fi bine poate , s ă t r a g e m de a ic i şi o î n v ă ţ ă t u r ă . R u g ă m pe c e t i t o r i s'o s c o a t ă fie­c a r e c u m v a c r e d e şi c u m îi v a p l ă c e a . Noi în loc de a c e a s t ă î n v ă ţ ă t u r a a m i n t i m cuv inte le Apostolului Pave l din c a r t e a în tâ ia c e a c ă t r e Tesa loniceni : „ V ă m a i r u g ă m , f ra ţ i l or , s ă c in ­st i ţ i pe cei ce se o s t enesc p e n t r u voi şi pe m a i m a r i i v o ş t r i î n t r u Domnul si pe ce i ce v ă î n v a ţ ă pe voi ; s ă le a r ă t a ţ i lor oseb i tă d r a ­goste, p e n t r u lucru l lor".. .

. . .Cine a r e u r e c h i de auzit s ă audă! . . . Lucian Eman di

După doi ani Ca de-atăteaori în trecutul acoperit de norii

grei ai 'încercărilor, ne regăsim, după doi ani, în biserizi: la altare.

Am pornit pe drum de pribegie ducând in su­flete neuitatele chipuri ale celor ce nu ne pot uita, cu dorul neostoit al casei şi satului în care ne-am născut. Când am plecat, cu nesupusă jale în sufL te, aveam simţământul prăbuşirii: în noi şi în jurul nostru. Asemenea avalanşei năvalnice ce rostogoleşte bulgării în vale, nimicind tot ce-i stă în cale, ne simţeam mici bulgări duşi de val pe un drum fără ţintă, fără nădejdi. De nicăeri nu întrezăream vreo rază de speranţă; nici un colţişor din c rul privirilor noastre nu era senin.

Dar, câte nu s'au schimbat în doi ani! Câte împărăţii s'au surpat şi altele le-au luat locul! Câte întâmplări neprevăzute ne-au zguduit sufletele I

O schimbare s'a produs şi în sufletele noastre. La început ne credeam sortiţi pieirii. De pe o zi pe alta desnădejdea îşi făcea loc, tot mai amenin­ţătoare, în noi. Tot ce se întâmpla, nu făcea decât să întărească această tristă presimţire. Cu rane încă proaspete în trupul ţării, am încercat zguduirile cu*

ÎMr 36 6 Sep temvr ie 1942 BISERICA $ 1 ŞCOALA Pag. 297

tremurului. Aiâ'ea vieţi jertfite, atâtea familii fără adăpost, atâta pagubă şi suferinţă 1 Peste puţină vreme sfâşieri lăuntrice erau gata să ne arunce în prăpastie deschisă, dacă mila lui Dumnezeu nu ne-ar fi ferit să gustăm şi acest pahar greu de în-cercare, până la fund.

Copleşiţi de greul acestor încercări, orbecăiam cu fruntea în pământ, neîndrăznind a căuta spre cer.

Dar nu nea încercat Dumnezeu mai mult decât putem răbda. Ci, după cuvântul apostolesc, atunci când a fost mai mare suferinţa, atunci a prisosit mai mult harul şi îndurarea Lui. In cel de al doilea an al pătimirii noastre, ne-a fost dat dela Dum­nezeu să patern ridica din nou frunţile plecate, să putem nădăjdui din nou.

E drept că o nouă suferinţă ne încearcă, mai mare decât celelalte, dar nu e mai puţin adevărat că, jertfele la care cu toţii consimţim, ne îndreptă­ţesc să ne ridicăm frunţile. Copiii şi părinţii noştri, cei mai buni dintre noi, îşi dau viaţa prinos de jertfă şi ispăşire pentru greşalele noastre. Dumnezeu ne încearcă, dar în mijlocul acestor încercări mâna Lui ocrotitoare e prezentă. E orb cine nu vede că toată această lume de azi, cu fierberea ei apoca­liptică, nu e decât un imens cuptor din care vor ieşi curaţi şi lămuriţi cei buni.

Suntem întristaţi. Dar întristarea noastră nu mai e după voia celui rău: aducătoare de pierzare. Întristarea noastră e după Dumnezeu, e socoteala pe care singuri ne-o facem vieţii şi faptelor noastre căindu-ne, e întristarea aducătoare de mântuire. Simţim cum în mijlocul încercărilor la cere suntem părtaşi, degetul lui Dumnezeu ne-arată calea pe care trebue să mergem.

După doi ani ne-am regăsit în biserici: la altare, plecaţi în rugăciune. O clipă de reculegere în care ne-am adus aminte de toţi cei căzuţi, de cei rămaşi să străjuiască neuitata glie, de toţi cei morţi de pretutindenea, fără a-şi putea vedea visul împlinit... In ceasul de pomenire leam simţit fâlfâirile aripilor de duh şi prezenţa lor ne-a întărit inimile.

Ci noi păşim în al treilea an al pribegiei noastre mângâiaţi, înţelegând acum că, Dumnezeu cu noi este!...

P r . Gh. Li t iu

Despre ce să predicăm? L a N a ş t e r e a Maic i i Domnului să vorb im

despre femeia c r e ş t i n ă . D e o d a t ă cu naş terea M a i c i i Domnului, săr­

bă tor im vir tuţ i le femeii c reş t ine . îna in te de creş t inism femeia era supusă nu nu­

mai robie i sociale, ci şi robie i familiare B ă r b a t u l

avea asupra soţiei dreptul de v ia ţă şi de m o a r t e ; o putea ucide cum îşi putea ucide şi copiii . Cu excep ţ ia rel igiei Vechiu lu i Tes tament , nicio filo-sofie, nicio rel igie, n ic io legislaţie din vechime nu a dat femeii n ic io pro tec ţ ie P r ima oră M â n ­tuitorul îi proclamă l iber ta tea şi egal i ta tea cu bărba tu l . A aflat-o sclavă şi a lăsat-o l iberă şi în egală c inste cu bărbatul ; i isus face din roabe surori, din slujnice soţii şi din desfrânate miro­nosiţe, mar t i re şi sf inte .

Emanc ipa r ea f« meilor şi a copii lor este o podoabă aleasă, o p ia t ră scumpă în co roana de glorie a creştinismului.

D e l a început , feme le s'au apropiat de M â n ­tuitorul cu toa tă ev lavia şi cu toa tă încrederea . L au slujit cu duioşie până la lacr imi şi l-au iubi t cu o credinţă până la m o a r t e ; mai mult decâ t apostolii. In ceasul j e r t fe i supreme şi a răscum­pără r i i de pe Golgota au rămas ultimele lângă c ruce , i a r în ceasul bucuriei supreme din ziua învier i i au fost primele la mormântul Domnului.

Iisus a iubi t femeile cum iubeşte- pe toţ i oa­meni i : pentru devotamentul lor desăvârş i t , pentru sufletul lor, pentru rolul lor de soţii şi mame ca re cont inuă lucrarea c rea toa re şi pronietoare a lui Dumnezeu în lume, pentru vir tuţ i le lor, pentru slăbiciunile şi păcate le lor.

I n sf. Evanghe l i e aflăm c â t e v a chipuri de femei, c a r e rămân .pilduitoare pentru toa te femeile. Aşa , întâlnim chipul preotesei E l i s ave t a , , soţia preotului Zaha r i a şi mama sfântului loan Boteză­torul, credincioasă, modestă şi primitoare de oaspeţi; b ă t r â n a prooroc i tă Ana , întrupa dregostea de Dumnezeu, de B i s e r i c ă şi de mântuirea sufletului prin post şi rugăc iune ; Salomi, mama apostolilor I acob şi loan Evanghel is tu l , reprez in tă iubirea fă ră de margini şi grija mamei pentru fe r ic i rea veşn ică a copi i lor e i ; surorile M a r t a şi M ă r i a , amândouă se bucură de o s fân tă prietenie din par tea Mân tu i to ru lu i ; una pentru ospitalitatea şi hărnicia a r ă t a t ă în gospodăria căminului pă r in tesc ; ceealal tă pentru f i rea ei religioasă, contempla t ivă , ascul tă toare , iubi toare, idealistă, v i s ă toa re ; S a -mar ineanca , femeie păcă toasă , conver t i t ă , devine femeie misionară; Hanane ianca , stăruitoare în ru­găciune, e lăudată de Mântu i to ru l ; M ă r i a M a g -dalena, desfrânata din ca re Iisus scoa te şapte draci , demonii plăcer i lor v inovate , devine prin pocăinţa şi iubirea ei mironosiţă; văduva din Nain , mamă iubitoare de copi l ; văduva săracă^ pildă de dărnicie dusă până la j e r t f ă ; femeia gâr­bovă şi celelalte femei bolnave tămădui te pr in puterea credinţei, ş. a. — sunt to t a t â tea f iguri bi­bl ice , c a r e află în Iisus Hr is tos pe Domnul, S t ă ­pânul şi Mân tu i to ru l lor.

Pag. 298 B I S E R I C A Ş I Ş C O A L A N r . 36. 6 Sep temvr ie 1942

In fruntea tuturor, mai presus de toate şi decâ t toţ i heruvimi şi serafimii , s t ră luceşte însă M a i c a Domnului, cel mai frumos chip de femeie şi mamă, împodobită cu cele mai ales v i r t u ţ i : sfinţenia şi fecioria.

In fa ţa aces to r icoane am veni t să ne închinăm astăzi şi, p r iv ind la frumuseţea vi r tu ţ i lor şi la să­vâ r ş i r ea vieţ i i lor, să le urmăm credinţa . V i r tu ţ i l e lor în t ruchipează un model ideal de femeie, femeia creştină, femeia aşa cum o v r e a Dumnezeu.

S f . S c r i p t u r ă f ace deosebire în t re femeia bună, ha rn ică , v i r tuoasă , înţeleaptă, biblică, pe ca re o laudă adeseori ( P r o v . 11, 16; 1 2 , 4 ; 14, 1 ; 18, 22; 19, 14 ; 31, 1 0 - 3 1 ; S i r ah 9, 1 - 3 , ş. a.) şi în t re femeia rea, nec ins t i tă , c e r t ă r ea ţ ă , asemănată cu cariul c a r e roade o a s e l e , ( P r o v . 12, 4 ) , pretu­tindeni foar te aspru must ra tă şi osândi tă (P rov . 21, 9, 19; 25, 2 4 ; S i r ah 25, 8—25) .

Virtuţile şi datoriile femeii c reş t ine sunt înşi­r a t e de sfinţi i apostoli Pe t ru şi Pave l în scr isor i le lor ( I Pe t ru 3, 1—7; I C o r , 7; 14, 3 4 - 5 ; E f e s . 5, 2 2 - 4 , 33 ; Col. 3, 18 ; I Tim. 2, 9 — 1 5 ; 5, 11 — 14; T i t 2, 3—5). A c i se dă femeilor îndemnul să fie bune, modeste, b lânde şi c r ed inc ioase ; să t r ă i a scă în moravur i cura te , în supunere şi iubire fa ţă de soţi, în împlinirea dator i i lor c ă t r e familie, B i s e r i c ă şi Dumnezeu, în podoabele vir tuţ i lor şi ale inimii, nu în împletirea părului, în îmbrăca rea hainelor scumpe sau în podoabele de aur şi argint ( I Pe t ru 3, 3—4); să fie soţii şi mame bune, pent rucă fe­meia se va mântui prin naş terea şi c reş te rea co­piilor, dacă rămâne cu înţelepciune „în c red in ţă şi în dragoste şi în sf in ţenie" ( I Tim. 2, 15).

S'a spus despre creşt imism c ă este o rel ig 'e a vir tuţ i lor femeieşti , o religie ca re p red ică bună­ta tea , mila, dragostea, c red in ţa , speranţa, pacea» je r t fa , ş. a P lecând dela cons ta ta rea şi „slăbi­ciunea" aceasta , oamenii f ă r ă Dumnezeu au mers mai departe şi au susţinut păre rea c ă aces te vir­tuţi t rebuesc distruse şi înlocuite cu v i r tu ţ i c a re să reprezinte curajul şi for ţa b ă r b ă t e a s c ă : cru­zimea, b ravura , ba rba r i a , jaful, bă ta ia , războiul, omorul, şi peste tot necredinţa .

In faţa aces te i păre r i este destul să facem doar cons ta ta rea c ă n ic ioda tă „virtuţi le bă rbă ­teş t i " nu au fost c rea toa re de cultură şi aducă­toare de fe r ic i re în lume. Ş i d impotr ivă , n i câ i r i nu aflăm mai mult eroism şi nobleţă mai cuceri­toare , ca în p r ac t i ca v i r tu ţ i lor evanghel ice . Cu­nuna de glorie a mar t i r i lo r c reş t in i , — pe ca re duşmanii B i s e r i c i i nu o au, — devotamentul ma­r i lor b ine făcă to r i a i omeniri i şi j e r t fe ln ic ia pe ca re o a r a t ă mama dela zămislirea până la naş te rea şi creş te rea copiilor, sunt dovezile unei bărbaţ i i f ă r ă chip de asemănare .

Pen t ru rolul c r ea to r , oc ro t i to r şi peste to t b ine făcă to r c e l are soţia mamă în familie şi so­

c ie ta te , Mân tu i t o ru l a dec re ta t pentru totdeauna ca rac te ru l s fânt , uni tar şi indisolubil al căsă tor ie i , şi to todată ne-a lăsat cel mai frumos exemplu de iubire filială. C â n d se afla pe c ruce în focul chi­nuri lor în ceasul morţi i , E l a re g r i j ă de M a i c a S a ; o lasă sub oc ro t i r ea iubi toare a ucenicului Ioan.

— „Femeie, i a tă fiul tău!... I a t ă M a m a ta!..." M a m a a fost ultima dispoziţie t es tamentară

a Mântu i to ru lu i pe c ruce . P r i n ea s'a inaugurat în creş t inism cultul mamei, cult pe c a r e l întâlnim numai în creşt inism.

A c e s t cult este cu a t â t mai îndreptă ţ i t cu c â t , d acă aruncăm o pr iv i re fugară peste culmile is tor ie i lumii, cons ta tăm c ă în căminuri le în c a r e au c rescu t oamenii mar i a i lumii, af lăm c â t e o mamă aleasă. L â n g ă leagănul lui M o i s e , Samuil, Ioan Boteză toru l , Ioan Evanghel is tu l , Cons tan t in cel M a r e , Ioan Gurădeaur , V a s i l e cel M a r e , F e ­r ic i tu l Augustin, (Ş t e f an cel M a r e , M i h a i Vi teazul , M . Eminescu , Mi t ropol i tu l Ş a g u n a ) e t c . aflăm tot mame cu suflet mare, mame venerabi le , mame creş t ine , mame sfinte, c a r e prin f i i i lor au schim­ba t cursul is tor iei şi gu c ro i t drumuri noi spre lumină şi f e r ic i re .

Cei mai mulţi şi cei mai mar i oameni nu au credin ţa pe c a r e o înva ţă din ca r t e , c i c red in ţa pe c a r e le-o sădeşte în suflet mama în copi lăr ie .

Copilul t r ăeş te din v ia ţa mamei : vede cu ochi i mamei, vorbeş te limba mamei, simte cu inima mamei. M a m a e jumătatea copiilor (Ar is to te l ) . D e aceea rolul ei în c reş te rea copii lor nu-1 poate înlocui nic io şcoală şi niciun pedagog.

î n t r ' o vreme tulbure, c â n d prea multe femei s'au depăr ta t de chipul femeii creş t ine , c â n d prea multe fumează în loc să se roage, c r e s c animale în loc de copii , se re ţ in dela mâncare să nu se prea îngraşe — în loc să postească , j oacă c ă r ţ i în loc să poar te g r i j ă de casă şi ce rce tează localurile de pe t rece re în loc să ce rce teze biser ica , — în t r 'o astfel de vreme să rbă toa rea naşter i i M a i c i i Dom­nului r i d i că şi adresează tuturor femeilor apelul să se î n toa rcă la cămin şi la Dumnezeu. S ă cul­t i ve vir tuţ i le v ie ţ i i şi ale femeii c reş t ine , să ci­vil izeze prin influenţa lor în bine lupta d in t re oameni şi să îmblânzească prin duioşia lor mo­ravur i le societăţ i i , a v â n d totdeauna în fa ţă şi chemând totdeauna şi ajutor pe M a i c a Domnului, c a r e totdeauna se roagă şi mij loceşte pentru noi lângă tronul Fiului său şi Dumnezeului nostru.

— „Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre".

* D u m i n e c ă î n a i n t e a î n ă l ţ ă r i i Sf. C r u c i , în

13 Sep temvr ie 1942, să vorbim despre înţe lep­c iune .

D u m i n e c ă înainte şi Duminecă după înălţa^

BISERICA ŞI ŞCOALA Pag. 299

rea sf intei c ruc i , B i s e r i c a vorbeş te credincioş i lor despre iubirea, puterea şi înţelepciunea Cruc i i .

S f . ap. Pave l sc r ie Gala ten i lor : „ M i e să nu-mi fie a mă lăuda, decâ t numai în c rucea Dom­nului..." (6, 14). Cor in teni lor s c r i e : „Noi propo-veduim pe Hr i s tos cel r ăs t ' gn i t , pentru Iudei sminteală, i a r pentru E l in i , pe Hr i s tos puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu" ( I . Cor . 1, 2 3 - 4 ) .

Crucea , laudă ?!... Răs t i gn i r ea , înţelepciune?!... Cum se împacă aces te cuvin te ?

C a să înţelegem şi să împăcăm altfel de gân­duri şi fapte, ni se ce re să avem în t â i de toa te v i r tu tea înţelepciunii c reş t ine şi apoi cu ajutorul ei să pătrundem, c â t putem, în planul şi în adân­cul înţelepciunii lui Dumnezeu.

înţelepciunea este lumina cunoaşter i i binelui şi a răului, puterea veder i i adevărului şi a min­ciunii , „ar ta de a po t r iv i mijloacele cu scopurile", „ştiinţa şt i inţei şi a neşti inţei*, „atributul de a cunoaşte cele mai bune mijloace, c a r e duc la cele mai bune scopuri" , for ţa cunoşt inţei mij loacelor ideale pentru ajungerea scopuri lor ideale.

Dreptu l I o v î n t r e a b ă de unde v ine înţelep­ciunea şi c a r e este obârş ia pă t runder i i în inima lucrurilor, apoi tot el răspunde c ă înţelepciunea nu se af lă pe plaiurile noas t re şi nu se poate do­bândi cu ajutorul aurului. Izvorul înţelepciunii este la Dumnezeu (28, 1 —23) . „ L a Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea, al lui este sfatul şi age­r imea" (12, 13). Lumea este oglinda înţelepciunii divine. „Pr in înţelepciune Domnul a în temeiat pământul şi prin pr icepere a î n t ă r i t cerur i le" (P rov . 3, 19). „Câ t sunt de minunate lucruri le tale, Doamne, toa te în t ru înţelepciune le-ai f ă cu t " (Ps . 103, 24) . A t â t de mare e înţelepciunea lui Dumnezeu, î ncâ t s'a îngr i j i t ca şi răul din lume să poată f i în lă turat prin mântuire . „Iconomia ta inei celei ascunse din vec i în Dumnezeu", lucra­rea mântuir i i neamului omenesc prin Iisus Hr is ­tos şi întemeierea B i s e r i c i i ( E f . 3, 9) , sunt tot dovezi ale înţelepciunii lui Dumnezeu. S f in ţ i i a-postoli p red ică în lume înţelepciunea Iui Dumnezeu.

— „înţelepciunea o propoveduim — celor ce sunt desăvârş i ţ i , da r nu înţelepciunea aces tu i v e a c , n ic i a s tăpâni tor i lor acestui veac , ca re sunt pie-r i tor i , c i propoveduim înţelepciunea lui Dumnezeu cea din t a i n ă şi ascunsă, pe c a r e a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de vec i spre s lava noas t ră , pe ca re nimeni din s tăpâni tor i i veacului aces tuia n 'a cunoscut-o" ( I Cor . 2, 6—8) .

Creşt inismul f ace deosebire în t re două feluri de în ţe lepciune: înţelepciunea omenească, pămân­tească , d r ăcească ( I a c . 3, 15), t rupească ( I I Cor , 1, 12), sau a veacului aces tuia ( I C o r . 2, 6—8) şi înţelepciunea b ib l i că sau dumnezeiască.

înţelepciunea omenească este o luminiţă slabă, ce descopere şi învederează întunerecul . E s t e şti inţa necredincioasă , mândră şi lăudăroasă ; e • intel igenţa ce se subst i tue adevărului şi morali­tăţ i i , în ţe lepciunea aceas ta e osândi tă în to t cu­prinsul Sf in te i Sc r ip tu r i . Aspru de tot o judecă mai ales sf. ap. Pavel . „Pent rucă sc r i s este : P ier ­de-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ş t i inţa celor ş t iutori o voi lepăda. Unde este înţelept ui ? Unde este că r tu ra ru l ? Unde este în t rebă toru l veacului a c e s t u i a ? Au n'a dovedi t Dumnezeu nebună în­ţelepciunea lumii aces te ia ? C ă c i de vreme ce în t ru înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea n'a cu­noscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a b inevo i t Dumnezeu să mântu iască pe cei ce c r e d prin ne­bunia propoveduir i i" ( I Cor . 1, 19—21). P ă g â n i i socotindu-se înţelepţi, au nebunit (Rom. 1, 22) . O r i c â t s'au a r ă t a t de înţelepţi, n 'au ajuns la cu­noaş terea adevăra tu lu i Dumnezeu, dovadă ido­la t r ia şi viţ i i le lor, până c â n d n'a fos t des :pper i t pr in puterea c ruc i i şi pr in nebunia propoveduir i i Evanghe l ie i c reş t ine (1 C o r . - l , 18).

Înţelepciunea adevărată este cea de Sus ( I a c . 3, 1 3 — 1 7 ) ; e3te lumina raţ iunii însoţ i tă de mora­l i ta te , mintea luminată de revelaţ ie . înţelepciunea aceas ta , dumnezeiască, este foar te mult lăudată în S f . Sc r ip tu ră . In Vech iu l Tes tament sunt patru c ă r ţ i în c a r e se face elogiul înţelepciunii : P ro­verbele lui Solomon, Ecles ias tul , înţelepciunea lui Solomon şi înţelepciunea lui Iisus fiul lui S i r ah . După aces te că r ţ i , începutul înţelepciunii este te­merea de Dumnezeu (P rov . 1, 7 ; S i r a h 1, 14). Izvorul ei, precum spunea şi Iov , este la Dumne­zeu şi e mai scumpă decâ t aurul şi argintul ( P r o v . 3, 1 3 — 1 9 ; I a c . 1, 5) . Omul înţelept este acela c a r e nu se aba te dela legea Domnului (P rov . 24) . Cuvinte le înţelepţi lor se aud în l inişte mai mult decât s t r igătele celor ce s tăpânesc peste nebuni (Ec l . 9, 17). înţelepciunea este deci un pr ivi legiu al oamenilor nepătaţ i , c ă c i : ea nu i n t r ă în sufle­tul viclean, n ic i nu locueşte în trupul supus pă­catului (Intel . 1, 4 ) . E a împodobeşte bă t râne ţe le când sunt nespurcate (Intel. 4, 9) şi t inereţele c â n d sunt t emătoare de Dumnezeu. Pes te tot ea se dă numai oamenilor morali . Pofteşti înţelepciune ? Ţine poruncile şi Domnul ţi-o va da (S i r ah 1, 26).

Mântu i t o ru l laudă înţelepciunea c â n d î nva ţ ă < oamenii să fie înţelepţi ca şerpii şi b lânzi ca po ' rumbeii ( M t . 10, 16), c ând spune parabola despre cele zece fec ioa re ( M t . 25, 1—13) şi c â n d o aduce în legătură cu nev inovă ţ i a copiilor.

înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe fe­luri se cunoaşte prin Biserică ( E f . 3, 9—10) şi pr in S f . S c r i p t u r ă ( I I Tim. 3, 15—16).

U n a dintre cele mai frumoase ca l i tă ţ i ale omului c reş t in este să fie înţelept spre bine şi ne-

H r . 36. 6 Sep temvr ie 1942

vinovat faţade rău (Rom. 16. 19), să a ibă v i r tu tea înţelepciunii şi să t r ă i a s c ă în ea.

Nu es te totuna omul intel igent cu omul în­ţelept. Sun t oameni foa r te inteligenţi , c a re numai înţelepţi nu pot să fie numiţi. D e pildă bogaţ i i r i s ip i tor i sau sgârc i ţ i , o r i c â t de intel igenţi a r f i , nu sunt înţelepţi. L a fel, o r i ce om intel igent dar vi ţ ios , este un neînţelept.

V i r t u t e a înţelepciunii adaugă la nota inteli­genţei şi isteţimei şi nota moral i tăţ i i . E s t e înţelept omul cuminte şi moral, omul povăţuit de raţ iunea luminată şi condusă de morala c reş t ină .

V i r t u t e a înţelepciunii este de mare folos în v ia ţă . E a ne a ra t ă calea cea mai bună spre ţânta vieţ i i , ne îmbie mijloacele cele mai pot r iv i te pen­tru ajungerea la fer ic i re , ne împrumută lumina cu ca re să pătrundem în tainele lucruri lor divine, în planul şi în adâncul înţelepciunii lui Dumnezeu, în t re c a r e este şi Crucea Domnului.

D i n înţelepciune izvorăş te prevederea , paza bună, şi a l te vi r tu ţ i c a r e ne fe resc de a cădea în feluri te greşeli, cum s u n t : îndoiala, dispreţul, g r aba şi altele.

Pentru dobândirea înţelepciunii sf. ap. Pave l î nva ţă să ne rugăm, ca Tatăl măririi să ne dea duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre cunoaş­terea lui, să ne lumineze ochii inimii, ca să price­pem care este nădejdea la care ne a chemat şi care este bogăţia măririi lui între sfinţi (E fes . 1, 17—18; I I T im. 1, 7).

Informafiuni I E p i s c o p u l G h e n a d i e I V i c u l e s c u al

Buzăului a încetat din viaţă, după o scurtă sufe­rinţă, Duminecă în 30 Septemvrie 1942.

Din viaţa sa desprindem următoarele date. S'a născut în comuna Găgen i -Prahova; a urmat Seminarul la Iaşi şi Facultatea de Teologie la Bucu­reşti, unde şi-a luat licenţa. Sfinţit preot în curând ajunge protopop, pe rând la Tulcea Constanţa şi R. Vâlcea, unde ajunge apoi director al Seminarului. In 1923 a fost ales episcop al Buzăului, unde a servit Biserica şi Neamul până la moarte.

înmormântarea i s'a făcut cu ceremonialul cuvenit, în curtea Episcopiei, Marţi 1 Septemvrie 1942. Prohodul a fost oficiat de I P. S. S. Mitropolitul Irineu al Moldovei, PP. SS. Cosma al Dunării de Jos şi Veniamin vicar şi delegat patriarhal, asistaţi de numeroşi preoţi şi diaconi.

Despre meritele defunctului au vorbit P. S. Veniamin Pocitan în numele I. P. S. S. Patriarhului Nicodim, P. C, Gheorghe Ionescu vicar al Eparhiei Buzăului in numele Episcopiei, P. C. Dr. Olimp Căciulă în numele Ministerului Cultelor şi P. C. consilier Remus Nestor in numele Consiliului Eparhial.

Prin Episcopul Ghenadie Biserica noastră pierde un slujitor ales, un îndrumător şi organi­zator bun.

Dumnezeu să I odihnească în pace. '

M î n t o a r c e r i la o r t o d o x i e . După familia d-lui loan Ungureanu şi a d-lui Gh. S ida cont ro­lor f inanc ia r din Arad , a reveni t la o r todoxie , dela bapt iş t i , tot în Arad, prin mij locirea d lui Al . Ruja unul dintre semnatar i i cunoscutului apel de apropiere a bapt iş t i lor de B i s e r i c ă o r todoxă , d-na Le t i ţ i a Bui , cu ce i t re i f i i ai d-sale, Emâ­nui], Ed id ia şi Luc ian .

Botezul s'a of ic ia t Duminecă în 30 August după V e c e r n i e , într 'un cadru solemn şi emoţio­nant , în Catedra la din Arad , de c ă t r e P. S. S. Păr in te le Ep i scop Andre i as is ta t de patru preoţi .

Naş i au fost d n a şi d l D r . O c t a v i a n L u -paş ajutor de primar.

După slujba sf intelor taine, P. S f in ţ i a S a a adresa t neofiţi lor duioase îndemnuri păr inteş t i . A a r ă t a t rolul mamei în c reş t e rea copi i lor şi a desvăluit tâlcul faptei când mama, dupăce a cău­ta t pe Hr is tos într 'o şcoală bapt is tă de misionare, îl af lă în B i s e r i c a păr .nţ i lor noştr i . înche ie fă­când mamei boteza te urarea ca astfel să-şi c r e a s c ă copiii î ncâ t în cerur i să în tâ lnească în ei t re i îngeri , apoi le împăr tăşeş te a rh ie reasca b inecuvânta re .

L a solemnitate au luat parte, cu însufleţire şi cu văd i t ă bucurie, mai mulţi preoţi şi poporeni dreptcredincioş i .

Dumnezeu să aducă în staulul B i s e r i c i i Sa le toa te oile c a r e cu voia sau f ă r ă voia lor au pă­răs i t o, ca să ajungem — cel puţin în sânul nea­mului nostru — la idealul evanghel ic :

O turmă şi un Păs to r .

• A n u n f . L a prasnicul înă l ţă r i i S f . Cruc i 14 Sept . se va ţ ine tradiţionalul pelerinaj al şcoale-lor de Duminecă la Schi tu l S f . Gheorghe-Feredeu. In aces t an ş'au luat dispoziţiuni de a se ţ ine pe cale dela sf. B i s e r i c ă din Covăs in ţ i până la izvor, cele 14 popasuri ale Drumului Cruc i i .

P leca rea procesiunii dela B i s e r i c a din Co­văs in ţ i se f ace la ora 7 dim.

D i n A r a d pleacă t r a n v a i e l ec t r i c la orele 5 dim. Peler ini i benef ic iază de reducere .

Nr . 3924/1942.

Comunicat Comuni :ăm în copie adresa O n o r . M nis ter

r e fe r i to r la lămurirea situaţiei mdi tare a preoţi­lor profesori de religie şi a preoţi lor învă ţă to r i , ca r i au optat pentru ca tedră .

Copie: România . Min i s te ru l Culturi i Naţ io­nale şi al Cultelor, Subsecre ta r ia tu l de S t a t al C u t e l o r şi Ar te lo r , D i r ec ţ i uanea d l t e l o r . N r . 40010/1942. P rea Sf inţ i te . In legătură cu lămurirea situaţiei mili tare a preoţilor profesori de rel igie şi a preoţi lor învă ţă to r i c a r i au opta t pentru ca­tedră , avem onoare a vă f ace cunoscut că aceş t ia na pot fi încorpora ţ i în a rma tă a t â t t imp c â t au preoţia lucrătoare şi îndeplinesc funcţiunea din în­vă ţământ . E i pot fi însă concen t ra ţ i şi repar t i ­zaţi la unităţi în aceleaşi condiţ iuni ca şi ceilalţ i preoţi de rezervă , însă numai în ca l i ta te de con­fesori . Primiţi , V ă rugăm, P rea Sf in ţ i t e as igurarea înaltei noas t re consideraţiuni . p. Min i s t ru , S e c r e t a r Genera!, ss. prof. Aurel Popa. L . S. D i r e c t o r , ss. Io-gu D. Ivan .

Arad , la 26 August 1942. C o n s i l i u l E p a r h i a L

Dieceawma A r t 4