Anul LXVIII Arad, 27 August 1944 Nr. 35.

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

A R A D , STR. E M I N E S C U 18 A P A R E D U M I N E C A

Redactor: P r . I l a r i o n V . F e l e a A B O N A M E N T E :

P e n t r u 1 a n Soo L e i ; 6 l u n i l 5 o

SUFLETE MARI, SUFLETE TARI D i n î n t u n e c a t a î n v ă l m ă ş e a l ă a z i l e l o r d e

d e a z i p u t e m î n ţ e l e g e f o a r t e p u ţ i n , d a r m a i v â r t o s s i m ţ i m . M a r e î n t u n e c a r e , î n t r ' a d e v ă r , e s t e a c e a s t ă î n c l e ş t a r e a n e a m u r i l o r , î n c a r e f o r ţ a p r i m e a z ă d r e p t u l u i ş i l i b e r t ă ţ i i ş i c â n d a t â t e a f e ţ e î m b u j o r a t e d e v i a ţ ă , a t â ţ i a o c h i s t r ă l u c i t o r i d e b u c u r i i , s u n t a c o p e r i ţ i d e l i n ţ o ­l i u l n e g r u a l m o r ţ i i . T o t u ş , a c e a s t ă î n t u n e c a r e e s t e s t r ă b ă t u t ă d e s t r ă f u l g e r ă r i l u m i n o a s e . S u n t s c l i p i r i l e s u f l e t e l o r î n f l ă c ă r a t e d e n o b i l e l e s i m ­ţ i r i , c a r e n e l u m i n e a z ă c a l e a ş i n o u ă , d a r î ş i r e s t r â n g l u m i n a l o r m a i a l e s a s u p r a g e n e r a ţ i i ­l o r v i i t o a r e . A c e a s t ă ţ â ş n i r e l u m i n o a s ă , e s t e f l a c ă r a i d e a l i s m u l u i p u r , a l i m e n t a t ă d i n i d e a ­lu l n a ţ i o n a l ş i d i n i d e a l u r i l e v e ş n i c i e i c r e a t o o r e ş i a t o t p u t e r n i c e .

F i e c a r e n a ţ i u n e î ş i a r e i d e a l u r i l e s a l e , î ş i a r e c o n ş t i i n ţ a s a , i s t o r i a s a ş i m i s i u n e a s a m a r e . I a r a t u n c i c â n d m o ş t e n i r e a a c e s t o r i d e a l u r i p r i ­m i t ă d e l a î n a i n t a ş i p e n t r u p ă s t r a r e ş i b u n ă c h i v e r n i s i r e , s p r e a fi t r a n s m i s ă i n t a c t ă g e n e ­r a ţ i i l o r v i i t o a r e , e s t e a m e n i n ţ a t ă d e p r i m e j d i i , a t u n c i î n f i e c a r e m e m b r u a l c o l e c t i v i t ă ţ i i n a ­ţ i o n a l e s e t r e z e ş t e i n s t i n c t u l d e c o n s e r v a r e , f o r ­m â n d o u n i t a t e o m o g e n ă , î n s u f l e ţ i t f i i n d f i e ­c a r e î n p a r t e d e s u f l e t u l n a ţ i u n i i .

I n s t i n c t u l n a ţ i o n a l d e p ă s t r a r e a i d e a l u r i ­l o r c o m u n e , s t r ă b a t e p ă t i m a ş s u f l e t e l e , f r ă m â n -t â n d u - l e c u m s e f r ă m â n t ă v a l u r i l e t o r e n t e l o r d e m u n t e î n a l v i a î n g u s t ă a p e r e ţ i l o r s t â n c o ş î * In a s e m e n e a c l i p e n u m a i c o n t e a z ă n i c i v i a ţ a i n d i v i d u l u i , n i c i i n t e r e s e l e p e r s o n a l e , n i c i c e l e f a m i l i a r e , c i s e n t i m e n t u l d e r ă s p u n d e r e c o l e c ­t i v ă f a ţ ă d e m a r e a c o m u n i t a t e n a ţ i o n a l ă ş i f a ţ ă d e i n t e r e s e l e e i s u p e r i o a r e .

A c e s t a c o v â r ş e ş t e o r i c e g â n d e g o i s t , f ă ­c â n d p e o m s ă r e n u n ţ e l a s i n e , j e r t f i n d u - s e p e n t r u a l t u l . I a r a c e l a l t u l , n u e s t e u n a n u m e o a r e c a r e , c i e s t e a c e l t o t c o m u n , ' a c e a u n i t a t e p e r m a n e n t ă a t r e c u t u l u i , p r e z e n t u l u i ş i v i i t o ­r u l u i , p u r t ă t o a r e ş i p ă s t r ă t o a r e a s â n g e l u i , a v i e ţ i i ş i f e r i c i r i i t u t u r o r , n a ţ i u n e a .

I d e a l u l a c e s t a m ă r e ţ n e î n s u f l e ţ e ş t e p e n t r u a c ţ i u n i m a r i , n e c e r e j e r t f e . N e c e r e s ă d ă m v i a ţ ă p e n t r u v i a ţ ă : v i a ţ a n o a s t r ă p e n t r u v i a ţ a n a ţ i u n i i , p e n t r u c a p r i n v r e m e l n i c i a v i e ţ i i n o a ­s t r e s ă a s i g u r ă m p e r m a n e n ţ a v i e ţ i i n a ţ i o n a l e ş i f e r i c i r e a g e n e r a ţ i i l o r v i i t o a r e . Ş i m a i p r e s u s d e t o a t e a c e s t e a s e c o n t u r e a z ă a p o i i e r a r h i a i d e a l u r i l o r d i v i n e ş i v e ş n i c e . A c e s t e a n u u m ­b r e s c î n t r u n i m i c i d e a l u r i l e n a ţ i o n a l e , c i d i m ­p o t r i v ă , l e î n s u f l e ţ e s c , le f o r t i f i c ă ş i l e î n c ă l ­z e s c , c u m n u m a i o p u t e r e ş i c r e d i n ţ ă m a i î n a l t ă o p o a t e f a c e .

A c e a s t ă c r e d i n ţ ă , p e s t e î n f r â n g e r i ş i b i ­r u i n ţ e , n e l u m i n e a z ă c a l e a s p r e o o r d i n e m o ­r a l ă s u p e r i o a r ă , s p r e a f i r m a r e a p e r s o n a l i t ă ţ i i p u r e . E a l u m i n e a z ă s p r e D u m n e z e u . A c e a s t ă f o r ţ ă s u f l e t e a s c ă e s t e v i e ş i l u c r ă t o a r e ş i p o a r t ă î n s i n e v a l o r i e t i c e s u p e r i o a r e , p e c a r e m a i a -l e s a t u n c i l a s ă s ă s e e v i d e n ţ i e z e , c â n d p e n t r u a c e a s t a ş t i e c ă v a p l ă t i c u s â n g e l e ş i v i a ţ a .

I n t e m e i u l a c e s t e i f o r ţ e f i x â n d u - n e ş i n o i î n f a ţ a e v e n i m e n t e l o r , v o m a v e a c o n ş t i i n ţ a l i m ­p e d e c ă d e ş i î m p o t r i v ă - n e s e r i d i c ă t ă l ă z u i r i l e p u s t i i t o a r e a l e f o r ţ e l o r p o t r i v n i c e ş i n e p i i -p e ş t e f o c u l v i u a l l u p t e l o r , t o t u ş n e v o m r i d i c a b i r u i t o r i d e - a s u p r a .

A c e a s t ă s t r ă f u l g e r a r e d e c e r t i t u d i n e , e s t e s c l i p i r e a s u f l e t u l u i c u r a t . In h a o t i c a n e b u n i e d e az i , e l l u c e ş t e c a d i a m a n t u l î n z g u r ă . E s t e p l i n d e c o n ş t i i n ţ a d i v i n i t ă ţ i i , c a r e d i n c e l e m a i a d â n c i p r ă p ă s t i i , d i n p â l n i i l e b o m b e l o r ş i g r a -n a t e l o r , d i n f u n d u l t r a n ş e e l o r s t r ă b ă t u t e d e v a e t u l r ă n i ţ i l o r ş i h o r c ă i t u l m u r i b u n z i l o r , s t r i g ă c ă t r e D o m n u l d r e p t ă ţ i i ş i a l b u n ă t ă ţ i i : „ D o a m n e a u z i g l a s u l m e u " . E s t e g l a s u l s u f l e t u l u i , s t r â n s î n c ă t u ş e l e d e t i n ă , c a r e g r a v i t e a z ă n e î n c e t a t s p r e i z v o r u l o r i g i n i i s a l e . G l a s u l u n e i c r e d i n ţ e n e s t r ă m u t a t e î n t r ' o o r d i n e m o r a l ă s u p e r i o a r ă a l u m i i .

Cel c e a s c u l t ă g l a s u l a c e s t e i c r e d i n ţ e ş i ş i a r e î n c r e d e r e î n D u m n e z e u ş i în s i n e , ş i e s t e c o n v i n s c ă a r e c u v â n t ş i î n v a c a r m u l f o r ţ e l o r

P a g . J82 BISERICA ŞI ŞCOALA Nr. 35 - 27 August 1944.

d e s l ă n ţ u i t e d e s t i h i i l e r ă u l u i , c u v â n t c ă t r e D u m ­n e z e u , ş i c ă î n v a s u l d e l u t — î n t r u p u l s ă u — p o a r t ă v a l o r i v e ş n i c e , c a r e n u p o t fi d i s t r u s e d e n i c i u n c a t a c l i s m — n u m a i a c e l a c r e d e î n t r ' o o r d i n e m o r a l ă s u p e r i o a r ă a l u m i i d e a z i .

O m u l n e î n c r e z ă t o r ş i s c e p t i c , n u v e d e î n l u p t ă d e c â t r u i n e . P â n ă ş i î n j e r t f ă , e l s e r e ­s e m n e a z ă s ă v a d ă ş i s ă a d m i t ă n u m a i o p i e r ­d e r e . A c e s t e s u f l e t e o p a c e n u a u l u m i n a n e c e ­s a r ă p e n t r u a v e d e a r e a l i t a t e a s u b t o a t e a s ­p e c t e l e ş i î n s p e c i a l n u a u p u t e r e a d e p ă t r u n ­d e r e î n c e e a c e p r i v e ş t e s u p r e m a ţ i a s p i r i t u a l ă a v a l o r i l o r e t i c e .

E r o u l , d o a r , c â n d s e j e r t f e ş t e , n u - ş i d ă -r u e ş t e n u m a i v i a ţ a , n u - ş i v a r s ă n u m a i s â n g e l e , c i c u c e r e ş t e s p a ţ i i î n t i n s e î n n e m ă r g i n i r e a c r e -d i n ţ i i , a c i n s t e i ş i a o m e n i e i . S â n g e l e i s v o r î t d i n f l a c ă r a i d e a l u l u i s u p r e m e s t e c a ş i m i r u l i s v o r î t d i n m o a ş t e l e s f i n ţ i l o r , i n e p u i z a b i l . F i e ­c a r e s u f l e t e r o i c e s t e u n b u c i u m , d i n c a r e c r e s c m l ă d i ţ e l e îno tr i i s u f l e t e ş t i p e n t r u c e i l a l ţ i . F i e ­c a r e s u f l e t e r o i c e s t e u n p i o n d e s c h i z ă t o r d e d r u m u r i n o u i , p e c a r e p ă ş e s c g e n e r a ţ i i l e î n l u m i n a i d e a l u r i l o r , s p r e ţ i n t e l e l o r m a r i ş i v e ş n i c e .

Ce l m a i m a r e s e r v i c i u a d u s n a ţ i u n i i î n a-c e s t e v r e m u r i , e s t e s ă a p r i n d e m î n î n t u n e r i c c â t m a i m u l t e s u f l e t e m a r i . H a o s u l a r e n e v o e d e o r d i n e , î n t u n e r e c u l d e l u m i n ă . A c e s t e a n u s e v o r r e a l i z a î n n i c i u n c a z p r i n c e l e m a t e ­r i a l e a l e l u m i i , ci n u m a i p r i n f o r ţ e l e c l a r e ş i î n ­f l ă c ă r a t e a l e u n o r s u f l e t e m a r i ş i t a r i , c ă l i t e ş i o ţ e l i t e î n f o c u l c r e d i n ţ i ! c e l e i v i i .

P r e o t V . M1HUŢIU

P r e o t u l Ce-aţi zice despre un înger, solul şi slujitorul

din cer al lui Dumnezeu, dacă ar îi trimis să ves­tească pământului o bunătate oarecare, şi ar refuza, ar zăbovi, ori s'ar întoarce din drum înapoi ?

Ce s'ar îi întâmplat cu pământul dacă, de pildă, îngerul Gavriil n'ar fi vrut s'o binevestească pe Fe­cioara Măria, ori dacă îngerii dela Naştere ar fi re­fuzat să cânte imn ca acela : „...pe pământ pace şi'ntre oameni bună voire" ; sau ca acela dela înviere : „Mer­geţi şi spuneţi ucenicilor că s'a sculat din morţi" ?

Să fii trimis dela aşa înălţime, să fii purtătorul unui ordin atât de mântuitor şi să te opreşti la ju­mătate de drum! Nu-i aşa, că întristează, desa-măgeşte ?

Ei bine, pe preot, deasemenea nu-1 poţi înţelege altfel. Şi acesta e un trimis, care dacă tândăleşte, se opreşte sau se ascunde ca Iona, e întristare în cer, scandal şi paragină pe pământ.

Mulţi dintre ispravnicii lui Hristos merg cu graba şi ardoarea cerută de darul lor, de cer. Merg drepţi şi sigur. Nu chiar ca şi îngerii, şi nu toţi ca şi îngerii. Duşmanii preoţilor, de sigur vor zice mai multe şi altfel.

In orice caz, preotul, până şi cel mai abătut, are un rost şi aduce o contribuţie de bine pe pământ.

Pe vremea Mântuitorului, o femeie s'a vindecat de neputinţă atingându-se doar de marginea veşmin­telor lui. Tot pe-atunci, unui orb Domnul Hristos i-a dat lumină, cu nimica toată, cu nişte praf muiat în salivă.

Nimic decât atât să fie urmaşul apostolilor în mâna lui Hristos: o poală, o margine de veşmânt, parte, care se mânjeşte şi se roade mai repede din îmbrăcăminte; numai atât să fie preotul în planul de mântuire al lui Hristos: o pulbere călcată în pi­cioare şi-un scuipat, şi e destul.

Pascal apăra omul spunând că, deşi-i între ce­lelalte făpturi ca şi o trestie îndoită de vânt în toate părţile, totuşi, e o trestie cugetătoare.

Preotul să fie şi partea cea mai de jos, cea mai neglijabilă, a hainei lui Hristos, destrămătura care se înmoaie în praful tuturor drumurilor, numai şi numai să lase în urma lui o cât de slabă mângâiere, numai să răspândească o cât de palidă lumină în viaţa pă­mântească a semenilor, să i !

Pr . G h . P e r v a

Urmările civilizaţiei fără Dumnezeu

Cu cât evenimentele se precipită, iar războiul ia o amploare tot mai dramatică, perspectivele viitorului se lă­muresc tot mai mult. In nimicirea furibundă a Europei prin acţiunea catastrofală a armelor civilizaţiei moderne, vedem „in concreto" că o lume veche se surpă şi o lume nouă se va naşte. Ce se surpă vedem cu toţii. Dar ce se va naşte nimeni nu ştie, ci fiecare bănueşte într'un fel sau altul.

Omenirea de azi, plăteşte doar crunt pentru greşelile "de până acum, prin clătinarea din temelii a civilizaţiei

ei fără Dumnezeu. Sufletul omenesc trece acum prin vă' păile războiulu'', ca printr'un cuptor de foc curăţitor şi purificator. Aşezarea vieţii omeneşti pe principii negative şi nefireşti, n'a putut rămâne fără urmări dezastruoase. Deaceea, războ'ul de azi, are menirea să deştepte încă-odată lumea la conştiinţa realităţii, a dependenţii ei de Divinitate.

Amurgul în care a intrat va trece, şi zorile unei vieţi creştine mai intense au să se ivească, căci potrivit cuvintelor sf. ap. Pavel: „altă temelie nimeni nu poate să pună afară de cea pusă, care este lisus Hristos" (l Cor. 3, 11). Pen~ tru aceasta: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar suf'

Nr. â5 - 27 August 1944. BISERTCA Şt ŞCOALA Pag; «¡83

îetul nu pot să l ucidă, ci să vă temeţi mai vârtos de cela ce poate să piardă şi trupul şi sufletul în gheena" (Mt. 10, 28).

După brutalele loviri şi distrugeri ale tehnicei fără Hristos, se simte totuşi svâcnind de sub ruinele civilizaţiei moderne licăriri de o superioară sensibilitate spirituală, Spiritul cu toată apăsarea rece şi greoaie, străluminează prin învdişul masiv al materialismului distrugător, perspec­tiva unei desrobiri definitive din cătuşele acestei omorâtoare captivităţi. Suveranitate % concepţiei materialiste va fi de­tronată şi exilată în arhivele uitării vecinice. Toţi idoli sunt prin firea lor sortiţi sfărâmării şipieirii. Deaceea, con­flictul de azi dintre materie şi spirit se va termina prin triumful spiritului, si prin cooperarea celor două forţe întru realizarea aceluiaş ideal : reconvertirea tuturora la Lege şi Mărturie.

Fără interpretarea cauzală şi finalistă a spiritualis­mului creştin, perspectiva viitorului nu poate fi decât sum­bra şi înfricoşătoare. In această „vale a plângerii", strivită fără milă, lume» creştină şi civilizată, caută o certitudine liniştitoare şi o nădejde mângâietoare şi neapusă. Această certitudine şi nădejde esti H.istos.

Aspectul lunii de acum, este minunat înfăţişat în scena atât de dramatică a sf. ap. Petru, care văzăndu-şi peirea în adâncul nesfârşit al mării, întinde braţele spre Mântuitorul, ca spre ultima raţiune a existenţii sale, iar lumea de azi, ca la ultima salvare a ei.

El e drumul etern al sufletelor însetate di certitudine. El e stânca pe cate puhoaiele şi furtunile veacurilor, n'au putut-o clinti din loc. El e singura izbândă a spiritului înlăuntrul firii de lut. El e limanul de ocrotire şi popas al omenirii istovite.

Toate experienţele şi greşelile, pentru cari omenirea plăteşte azi cu sânge şi rume, o vor du:e în mod negre/it la picioarele Lui

Este adevărat, că lumea trece printr'o formidabilă criză spirituală, dar „ea nu-i va fi spre moarte, ci pentru preamărirea lui Dumnezeu". In svârcolirile neostoite ale lumii de azi, e o arvună de renaştere viitoare în duh creştin.

Noi credem, că criza în care se sbate omenirea de azi, va avea un sfârşit determinat de voia Ziditorului a toate, un sfârşit nu de nimicire, ci de reintegrare conştientă în ordinea morală creştină.

Dacă simţim cu toţii ci păcatul întunecă faţa lumii, dece nu suntem cu toţii de acord, să şi părăsim cărările lui ? Este întrebarea ce trebue să preocupe pe toţi oamenii deopotrivă.

Ceasurite deacum sunt grele, încercarea este mare, de­aceea şi credinţa noastră trebue să fie şi mai mare, căd peste orânduirile omeneşti, cel care răndueşte destir.ul oa­menilor şi tuturor neamurilor, este Dumnezeu. „ Aveţi cre­dinţă în Dumnezeu... şi toate câte cereţi rugându-vă, să credeţi că veţi lua, şi va ţi vouă" (Marcu 11, 23-24).

Preot MARIN SFETCV

Ocrotirea familiei în Statul Naţional-Socialist

I I

O o r g a n i z a ţ i e p u t e r n i c ă — î n f i i n ţ a t ă î n 1934 — cu r a m i f i c a ţ i i î n t o a t ă Germania , e s t e or ­gan iza ţ ia de as i s t en ţă „Mvtter und Kind" — m a m a şi copilul — u n d e s e p r i m e s c t o t f e lu l de s f a t u r i ş i d i r e c t i v e n e c e s a r e î n t o a t e ches t iun i l e c a r i s u n t în l egă tură c u mama şi copdul ei. C ă m i n e de r e c r e a ţ i e pentru mame, ca şi căminele pentru su­gaci sunt opera aces te i o r g a n i z a ţ i i — c a r e c a u t ă pr in or i ce mi j loace să c o m b a t ă m o r t a l i t a t e a , c a ş i boli le ( îa spec ia l rah i t i smul ) , pr in a s i s t e n ţ a pe c a r e o dau m e d i c i i în m o d c o m p l e c t gra tu i t , p e n t r u ca as t fe l să se a s i g u r e d e s v o l t a r e a n o r m a l ă ş i p r o g r e s i v ă a neamului ş i să s e ame l ioreze r a s a . Cu prilejul ce le i de a 10 a a n i v e r s a r e a o p e r e i d e a s i s t en ţă « M u t t e r und K i n d " , d. dr. G o e b e l s — M i n i s t r u al R e i c h u l u i — a dec lara t c ă în r ă s t i m ­pul a c e s t a ( 19 .4—1944) s'au che l tu i t a p r o a p e 3 mi l iarde m ă r c i p e n t r u a c e a s t ă operă . E o par t i ­c i p a r e ur iaşă la v a s t a o p e r ă de r i d i c a r e a r a s e i germane , i ar urmări le a c e s t e i po l i t i c i se d o v e d e s c în m o d favorab i l . Popula ţ ia G e r m a n i e i s p o r e ş t e în mod cons iderab i l . E x c e d e n t u l naş ter i lor a s u p r a d e c e s e l o r a c r e s c u t la 500.000 cop i i anual , c e e a c e d o v e d e ş t e f e c u n d i t a t e a mamei şi se d a t o r e ş t e î n bună par te îngr i j ir i lor p r i m i t e d i n p a r t e a orga­nizaţ i i lor î n t e m e i a t e p e n t r u a c e a s t a .

O ajutoare de gospodărie na ţ iona l - soc ia l i s tă îngr i j e ş te î a m o d g r a t u i t de g o s p o d ă r i a c a r e naşte , t imp de c â t e v a s ă p t ă m â n i dela n a ş t e r e . O mă­sură b i n e v e n i t ă în f 'uenţeazâ în m o d f a v o r a b i l a supra moralului lehuzei . L a c a z că m a m a d u p ă n a ş t e r e se s i m t e b o l n a v ă e s t e t r i m i s ă la căminul de recreaţie pen tru matue, u r m â n d ca a jutoarea de g o s p o d ă r i e să î n g r i j e a s c ă în l ipsa ei cu d e v o ­ta r e n t căminul lăsat şi res tul famil ie i . „ M a m e l e î n v a ţ ă în ce le t r e i z e c i de z d e c â t s e r e c r e i a z ă In cămine l e M. S. V-ului , a r t a de-a-ş i îngr i j i c o p i i i , de a-şi î n f r u m s e ţ a locuinţe le , de a d i s t i n g e un o b i e c t de gus t d* un altul l ips i t d e el, de a s e î m b r ă c a , de a preţui o c a r t e bună , de a sus ţ ine o c o n v e r s a ţ i e şi de a fi nu numai m vme, d a r ş i f eme i , de o c o c h e t ă r i e d e c e n t ă , p a r c ă de porţe­lan, C e r e le î m p r u m u t ă o d i s t inc ţ iune ş i o v i b r a ­ţ ie s tăpân i tă" . ( G e o r g e S b â r c e a : „ C i n c i s p r e z e c e zile în Germania", în „Viaţa' — 2 — I I — 1 9 4 2 ) .

C a în o r i c e ţară ş i mai ales în una i n d u s t r i a l ă c a Germania , f e m e e a m u n c e ş t e u n e o r i a lături de b ă r b a t p r i n d i f e r i t e f a b r i c i şi î n t r e p r i n d e r i . F e ­meea g o s p o d i n ă e s t e d e c i dublată de f e m e e a mun­c i toare . Germania de azi , a c t i v ă pe t o a t ă tă­râmuri le , a f o s t n e v o i t ă să apeleze la s e r v i c i i l e

Pag, p BISERICA ŞÎ ŞCOALA Nr. 35 — 27 August 1944.

femeii mai ales acum în t imp de războiu. Supusă deci unui efor t fizic îndeajuns de mare pen t ru puter i le ei, femeea c ă s ă t o r i t ă t rebuie să se bucure şi de avantagi i le necesare pent ru menţ inerea să­nă tă ţ i i sale. Capac i ta tea de muncă şi de rezis­ten ţă a femeii fi ind mai mică decâ t a bărba tu lu i , a fost înlocuită dela muncile prea grele. P r i n lege s'a reglementat ca femeea ca re n ţ ş t e să pr imească un c o n c e d i u : şase s ăp t ămân i îna in te şi şase săp­t ămân i după naş te re , în ca re t imp pr imeşte totuşi un salar săp tămânal . Re în toa r să la muncă, în cazul că sănă ta t ea ei t r ebu ie menajată , se face schimb cu o al tă femee care a re un lucru mai uşor. S'a f ixa t s ăp t ămâna de 48 ore, iar noaptea , şi în Duminec i şi s ă r b ă t o r i nu se lucrează. M a ­mele car i au nevoie — din mot ive de s ă n ă t a t e — de nu concediu suplimentar , pen t ru ca să nu p i a rdă salarul, se în locuiesc în timpul absenţe i cu femei voluntare , r e c r u t a t e din societatea bună. E aceasta o d o v a d ă a marei sol idar i tă ţ i naţ ionale din sânul poporului german.

D a r familiile cu copii mulţi se bucură şi de alte favorur i , ca r i stimulează dor in ţa de-a avea câ t mai mulţi copii şi recompensează pe cei ca r i îi au deja.

Schimbăr i le de concepţ ie ca r i s'au p rodus în aşa t imp scur t şi a t â t de radica l , p r i v i t o r la familie, se datofesc excelente i educaţ i i ca re i s'a da t femeii germane. N u e uşor lucru să smulgi d int r 'o depresiune morală , ca aceea în ca re se afla poporul ge rman p â n ă la veni rea naţional-socialismului, dacă n ' a r fi ex i s t a t acea mărea ţă pa r t i c ipa re la lupta pen t ru r id i ca rea ţă r i i . Deja din 1934 încoace organiza ţ ia femeilor germane — secţia serviciul mamei — a înf i in ţa t „în total 430 de scoale pe rmanen te pen t ru mame şi scoale pen­t ru fetele care urmează să se căsă torească , unde se ţin permanent cursur i de găt i t şi de cusut, cursur i pen t ru îngrij irea sugacilor şi a bolnavilor în casă, precum şi cursur i de educaţie şi de ame­najarea locuinţei. Dela 1 O c t o m v r i e 1934 până la 1 Apri l ie 1940 au fost ins t ru i te 2.530.400 de pa r t i c ipan te în v reo 134,000 de cursur i" . (Lyd ia R e i n e r : „Familia în Germania nouă", pag. 64—66).

Educa ţ ia t ineretului se face până la 10 ani în familie, i a r dela acea v â r s t ă sub supraveghe­rea Statului pr in organizaţ ia „Hitler Jugend". In t imp ce băiatului îi sunt cu l t iva te facultăţi le fi­zice şi intelectuale, pen t ru a-1 face un s tâ lp de a p ă r a r e al ţă r i i , — fata este educată şi p regă t i t ă pen t ru o s ingură menire , ca re este de-a deveni o soţie bună cu copii mulţi. In şcoli se dau ajutoare nenumăra te şi se fac scut i r i de t a x e copiilor ta­lentaţi şi lipsiţi de mijloace, d a r dor ine i de învă­ţă tură .

. Naţional-socialismul a reuşi t astfel să r id ice

la adevă ra tu l loc de cinste concepţia despre familie. D a c ă nimicirea familiei duce la sd runcmarea sim­ţului naţional, social şi moral, deci la abru t i za rea in­dividului , r id ica rea şi încurajarea familiei t inde la cu l t ivarea aces tor sent imente. In cadru l fami­liei individul se fo r t i f i c i t rupeş te şi sufleteşte, îşi găseşte un loc sprij in şi mâDgăiere la necazur i şi un adăpos t sigur în cont ra ispitelor. Rostul şi bucur ia da a t r ă i v ia ţa pământească le află nu­mai în cadrul şi prin familie, cure este regene-r a toa rea de idei noui şi înal te . Concepţi i le mar i de r id i ca re a comunită ţ i i naţionale îşi au reflexul în sânul familiei, ca re p regă teş te calea spre tr ium­ful colectiv. U n popor cu o familie sănă toasă şi morală este un popor fericit.

P r . M i r c e a M u n t e a n u

Despre ce să predicăm? In Dumineca 13-a d. Rusalii (3 Septemvrie 1944)

vom vorbi despre : LITURGHIA CATEHUMENILOR: ECTENIA CEA MARE.

Partea a doua a sî. Liturghii — după cum am văzut — poartă numirea de Liturghia catehumenilor sau a celor chemaţi, deoarece la săvârşirea ei puteau participa şi catehumenii, adică cei cari se pregătiau pentru primirea botezului creştin. Cum această pre­gătire consta mai ales din învăţarea şi cunoaşterea adevărurilor de credinţă propovăduite de Fiul lui Dumnezeu, din acest motiv şi această parte a s i Liturghii avea încă din cele mai vechi timpuri în cu­prinsul ei, pe lângă anumite rugăciuni şi cântări, şi unele cetiri din Sf. Scriptură, pentru ca din înfăţişa­rea şi explicarea acestora, catehumenii să se poată deprinde cu noua învăţătură pe care trebuiau să o mărturisească la primirea lor în sânul Bisericii lui Hristos. Spre deosebire însă de Proscomidie, care preînchipueşte doar nesângeroasa jertfă ce se va plini mai târziu pe sf. Prestol şi ne aduce aminte de naş­terea Mântuitorului şi de viaţa ascunsă petrecută până la arătarea Lui, dimpotrivă, Liturghia catehumenilor ne înfăţişează în cuprinsul ei şi anumite fapte şi lu­crări din viaţa Sa publică. In deosebi ea ne pune în faţă păşirea Lui în mijlocul omenirii decăzute prin păcat şi începutul activităţii Sale mântuitoare, prin propoveduirea Cuvântului dumnezeesc.

Preotul care vrea să slujască această parte a sf. Liturghii, după ce a isprăvit cu pregătirea Darurilor la Proscomidier, se apropie de sf. Prestol şi aci, adu-cându-şi din nou aminte de nevrednicia şi neputinţa lui, rosteşte de trei ori, cu adâncă cucernicie, rugă­ciunea : „împărate ceresc Mângăitorule... vino şi te sălăşlueşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată spurcăciunea şi mântueşte, Bunule, sufletele noastre". Spune această rugăciune, acum la începutul sf. Li-

Nr. 35 — 27 August 1944. BISERICA ŞÎ ŞCOALA

turghiei, fiindcă el are credinţa fermă că numai Du­hul lui Dumnezeu este Acela care ne învaţă ce să grăim şi cum să ne rugăm, ca să putem aduce în chip vrednic sf. jertfă, şi tot EI Neste şi Acela care „mijloceşte pentru noi cu suspine de negrăit", cum se exprimă sf. Apostol Pavel.

Curăţit în acest chip, prin dogoarea Duhului de viaţă făcător, preotul rosteşte acum de două ori cân­tarea îngerească: „Mărire întru cei de sus lui Dum­nezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvotre", iar după aceea se roagă ca şi psalmistul: „Doamne buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta". Cu aceasta el vrea să însemneze că slujba ce-i stă înainte este chemat să o pliniască spre lauda şi preamărirea Stăpânului său ceresc.

Şi de fapt, după ce a sărutat sf. Evanghelie şi sf. Masă, trăgând perdeaua şi făcând cu sf. Evan­ghelie semnul crucii deasupra antimisului, el începe această laudă şi preamărire, zieând cu glas înăl ţat : „Binecuvântată este împărăţia a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor". Este cel dintâi gând pe care slujitorul altarului îl înalţă aci, la începutul sf. Liturghii, întru preamărirea împărăţiei lui ;Dumnezeu, împărăţie pe care însuş Fiul Său a venit să o întemeieze în mijlocul lumii, iar Duhul Sfânt o asistă şi o sfinţeşte mereu prin harul Lui. Cum înfăptuirea acestei împărăţii este ro­dul tuturor celor trei persoane din Prea Sfânta Treime, a cărei descoperire rii s'a făcut prin întruparea Fiu­lui lui Dumnezeu, din acest motiv şi preamărirea ei se face în numele. tuturor acestor persoane dumne-zeeşti şi chiar la începutul sf. Liturghii, deoarece în cuprinsul acesteia „misterul întrupării Domnului ni se arată mai vederat".

După binecuvântarea împărăţiei cereşti, urmează ectenia cea mare, o serie de rugăciuni scurte, prin cari se cere dela Dumnezeu tot ce ne este de tre­buinţă şi de folos vieţii noastre sufleteşti şi trupeşti. Cuvântul ectenie este de origine grecească şi însem­nează pe limba noastră o rugăciune întinsă, stărui­toare, iar originea ei se pierde în timpurile aposto­lice. Temeiul introducerii sale în cult zace în insăş fiinţa Bisericii, care trebue să se roage pentru toţi şi pentru toate.

Cel dintâi îndemn pe care ni-1 face preotul la în­ceputul acestei ectenii se referă la felul cum trebue să ne rugăm. „Cu pace Domnului să ne rugăm" — zice el. Pacea sufletului, iertarea şi împăcarea cu toţi cei ce ne-au greşit, este condiţia esenţială pentru primirea rugăciunilor noastre înaintea lui Dumnezeu. „ Când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte greşalele voastre", spunea Mântuitorul apostolilor Săi (Mc. 11, 25). Iar altădată, în predica de pe munte, îndemna în felul acesta pe cei ce-L ascultau: „De-ţi

vei aduce darul tău la altar, şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul tău, înaintea altarului, şi mergi mai întâi de te îm­pacă cu fratele tău şi atunci venind, adu darul tău" (Mt. 5, 23—24).

Cât de actual este acest îndemn dela începutul sf. noastre Liturghii ? ! Câţi dintre creştinii vremuri­lor noastre nu trec prea uşor peste adevărul lui ? ! Câţi îşi aduc darul rugăciunilor lor la sf. jertfă, fără să-şi fi scos mai întâi din suflete toate gândul vrăj­maş, toată ura şi toată duşmănia şi toată pornirea lor spre a dori şi a face rău celui de o credinţă cu el ? ! Nu arareori îţi este dat să vezi îngenunchind pe unii în faţa altarului, dar privind în acelaş timp cu ochii înveninaţi de ură pe aproapele şău, care a venit să guste şi el din ospăţul mântuitor al sfintei Liturghii. Scoate deci, mai întâi, orice gând vrăjmaş din sufletul tău, îndepărtează din inima ta tot ce este necurat şi întunecat, şi aşa „cu pace", senin şi îm­păcat cu toţi, roagă-te Stăpânului tău ceresc, căci numai în acest caz rugăciunea ta va afla har înain­tea Lui. La aceasta ne cheamă cel dintâi îndemn din ectenia cea mare a sf. noastre Liturghii.

Nu orice pace este însă aducătoare de har mân­tuitor, nu orice pace este roditoare de iertare şi de înfrăţire între toţi. O atare pace trebue să vie „de sus", dela Dumnezeu mai întâi. Din acest motiv şi preotul ne îndeamnă, atât de stăruitor, în a doua ce­rere din aceeaş ectenie, zicând: „Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre Domnului să ne rugăm" Este cererea pentru sălăşluirea „păcii cereşti", a iertării depline pe care numai Dumnezeu o poate da. „Pace las vouă, pacea mea dau vouă. Nu precum dă lumea, dau Eu vouă", spunea Mântui­torul Ucenicilor Săi în cuvântarea de despărţire. Pen­tru dobândirea acestei păci a lui Hristos ne rugăm noi aci, căci cine are această pace cu Dumnezeu şi-a câştigat în acelaş timp şi mântuirea sufletului său.

Pacea este în acelaş timp şi condiţia fericirii şi a progresului omenesc, ca şi a oricărei bune stări aci pe pământ. Mântuitorul însuş a venit ca să aducă pe pământ pace şi între oameni bună voire. De câte ori a nesocotit însă omul pacea adusă de E l? ! De câte ori neamurile nu s'au răsboit şi se răsboiesc unele cu altele, pentru lucruri şi ambiţii omeneşti, uitând cu totul de porunca iubirii, care trebue să stea la temelia oricărei acţiuni omeneşti ?! Nici chiar Biserica lui Hristos, cea întemeiată ca să fie una şi nedespărţită, n'a fost cruţată de atari frământări, de certuri şi neînţelegeri, cari au sfâşiat în atâtea părţi haina ei împodobită şi au dat naşterea prin aceasta la atâtea şi atâtea rătăciri cari tulbură şi astăzi bună­starea ei. Pentru înlăturarea acestor dureroase stări Biserica ne îndeamnă ca să ne rugăm acum ş i : „Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tutu-'

P a g . %85 BÎSERICÂ ş i ŞCOALA N r . 3 5 ~ 27 August 1 9 4 4 .

ror" într'o singură Biserică, cu „un Domn, o credinţă şi un botez", după cum se exprimă sî. Apostol Pavel (Efes. 4, 5) .

După îndemnul aceluiaş Apostol, care a scris altădată ucenicului său Timoteiu : „îndemn deci înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţu-miri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în diregătorii" (I Tim. 2, 1—2), preotul ne cheamă apoi să ne rugăm pentru biserica în care se îace Sî. Liturghie, „pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu intră într'ânsa", pentru Episcopul locului şi „pentru tot clerul şi po­porul", pentru regele ţării, curtea şi ostaşii lui, „pen­tru ca să-i ajute şi să supună sub picioarele lui pe tot vrăjmaşul şi protivnicul", pentru ţară ca şi „pen­tru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă vieţuesc într'ânsele". Cum însă orice dar desăvârşit vine de sus dela Părintele luminilor, el nu uită să ne îndemne ca să ne rugăm ş i : „Pentru bună liniştea văzduhurilor, pentru îmbelşugarea rodurilor pământu­lui şi pentru vremuri paşnice", căci fără de acestea toată strădania omenească pentru câştigarea celor necesare vieţii noastre după trup,- ar rămâne fără nici un folos.

Biserica fiind trupul tainic al lui Hristos, iar credincioşii ei mădulare ale acestui trup, unite între ele prin acelaş ţel mântuitor, slujitorul ei ne îndeamnă să ne rugăm în sfârşit ş i : „Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe apă şi în văzduh, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor", precum şi pentru izbăvirea tuturor „de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia". El însuş se roagă ca Domnul Dumnezeu să ne apere, să ne mântuiască, să ne miluiască şi să ne păzească pe toţi cu harul Său.

La fiecare din aceste îndemnuri ale preotului, cari sunt tot atâtea cereri ale noastre ale tuturor, poporul adunat în sf. biserică răspunde împreună cu cântăreţii stranei: „Doamne milueşte-ne". Este cea mai scurtă şi cea mai simplă rugăciune, dar în acelaş timp şi cea mai veche şi mai pătrunzătoare chemare pe care creştinul o adresează mereu cerului, pentru revărsarea milostivirii sale asupra sbuciumatei vieţi omeneşti. Cu mireaz.na ei s'au apropiat altădată de Mântuitorul atâţia năpăstuiţi ai vieţii şi au dobândit hu numai curăţire de păcate, ci chiar şi isbăvirea din suferinţele lor. Cu rostirea ei însoţim şi noi în­demnurile şi cererile noastre din ectenia cea mare, având neclintita nădejde că Acela către care le înălţăm ne vă şi răspunde în milostivirea Lui faţă de noi.

Ca să dobândim în adevăr revărsarea acestei milostiviri cereşti, preotul invoacă, după aceste în­demnuri, „Pe preasfânta, preacurata, preabinecuvân-tata, mărita, stăpâna noastră, de Dumnezeu Născă­toarea şi pururea Fecioară Măria", dimpreună cu

„toţi sfinţii" mijlocitori, iar pe noi ne cheamă ca „unii pre alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dum­nezeu să o dăm". Ectenia întreagă o încheie apoi cu o nouă preamărire a Sfintei Treimi, zicând: „Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor", la care poporul răspunde: „Amin" adecă „aşa să fie".

Cum vedem din întreagă înşirarea ei, ectenia cea mare este rugăciunea Bisericii pentru toate ne­voile sufleteşti şi trupeşti ale credincioşilor. Este ru­găciunea mamei pentru fiii săi, este rugăciunea credinţei şi a nădejdii creştine, este expresiunea cea mai caldă o dragostei frăţeşti ce ne leagă pe toţi cei ce prin botez formăm trupul tainic al lui Hristos. Nici una din cererile ei nu este numai pentru unul singur, ci pentru toţi, fiindcă toţi suntem mădulare ale aceluiaş trup, pe cari însuş Duhul lui Dumnezeu le însufleţeşte mereu prim revărsarea Lui de sus. Acest caracter al ecteniei celei mari ne cheamă mereu să ne plecăm fiecare genunchii la ospăţul în-frăţitor al sfintei noastre Liturghii, iar prin cererile din cuprinsul lor ne face să răspundem cu toată nă­dejdea credinţei noastre şi cu toţii într'un glas: „Doamne milueşte-ne" căci „Tu eşti isvorul milei şi mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire îţi înălţăm : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin". T .

Reviste „PĂSTORUL ORTODOX", revista lunară a so­

cietăţii „Frăţia" a Clerului din Eparhia Argeşului, a-nul XXV. Nr. 5—7, Maiu-Iulie 1944.

O foarte bună şi folositoare revistă cu un cu­prins variat ce frământă, cu multă competenţă, toate problemele teologice şi pastorale de actualitate. Ast­fel, începe cu un apel la colaborare a tuturor preo­ţilor argeşeni în soc. „Frăţia". Apoi -redă cronologic festivităţile învestiturii şi instalării Prea Sfinţitului Episcop Iosif al Argeşului. Păr. Teodor Diaconescu scrie despre „Contribuţia culturală a creştinismu­lui" ; iar păr. Protos. I. Sava, despre: Dorul de stă­pânire, într'o „Scrisoare" d. R. Cristescu arată unui prieten măreţia sf. Preoţii. Apoi d. prof. Mihăileanu arată care sunt mijloacele ce trebue să le întrebuin­ţeze preotul pentruca să nu mai oficieze „slujbele sfinte în bisericile goale". Interesant scrie Păr. Gh. Chiriţescu despre: Tolstoi — apostat şi pocăit. Despre necesitatea predicii regulate scrie păr. Frujină. Iar d. /• Gr. Oprişanu: Două luni printre fraţii din Banat. Cu chestiunea petrecerii tuturor preoţilor din eparhie, pe serii într'o „săptămână de reculegere" la vreo mănăstire, se ocupă pr. Sandu.

In ce priveşte Eparhia Aradului, această revistă are cuvinte de admiraţie pentru împlinirea a „doi ani dela deschiderea minunatelor şedinţe de pasto-raţie creştină prin Şcolile Duminicale... Cu variatul lor program: psalmodiere comună, tâlcuirea Evan­gheliei şi Apostolului, cetiri din sf. Părinţi etc... ini­ţiate de gândul luminos al P. S. Episcop Andrei, ele răspund unei adânc simţite trebuinţe sufleteşti".

Presviterul B,

Nr. 35 — 27 August 1944. BISERICA ŞI. ŞCOALA Pag . A 8 7

Informaţiuni • INTERNATUL pentru elevii de scoale secun­

dare de pe lângă Academia Teologică din Arad va funcţiona şi în anul şcolar viitor, dar, având în ve­dere numărul restrâns de locuri, părinţii, cari doresc să-şi plaseze copiii în acest internat, sunt înVitaţi să-i înscrie din bună vreme la Rectorat, plătind şi taxele pe o lună înainte. Primirea elevilor în inter­nat se va îace în ordinea înscrierilor şi numai pentru întreg anul şcolar. înscrierile se pot îace sau perso­nal sau prin poştă. Taxele lunare sunt de 4000 lei în numerar şi următoarele alimente în natură: 1 şi V 2 kgr. untură, 15 ouă şi 3 kgr. făină albă. Tot la înscriere se va depune la Rectorat 1000 lei garanţie pentru întreg anul şcolar pentru stricăciuni.

• Sâmbătă în 5 August a. c. a avut loc în co­muna Zăbrani-Guttenbrunn o înălţătoare manifestare religioasă — patriotică, în cadrul căreia s'a sfinţit o frumoasă cruce monument, ridicată prin iniţiativa, Şcoalei Militare Ofiţeri Rezervă din Arad şi a Sub-centrului Pregătirii Premilitare din Zăbrani-Gutten­brunn, în amintirea eroilor Şcoalei Militare şi a eroi­lor din localitate, căzuţi la datorie.

Asistenţa: toţi ofiţerii şi elevii Şcoalei Militare, premilitarii comunei împreună cu comandanţii lor şi un frumos număr de credincioşi localnici.

Serbarea a început prin darea raportului de către elevii Şcoalei Militare d-lui Comandant prin a cărui stăruinţă creştinească şi românească am ajuns să avem în comună acest monument pentru eroii noştri.

E de remarcat şi atitudinea de creştin militant pentru buna reuşită a acestei acţiuni româneşti a comandantului Subcentrului P. P.

Sfinţirea a fost făcută de către P. C. Ic-Stavr. Caius Turicu delegatul Prea Sf. Sale Dr. Andrei Magieru, asistat de preoţii: maior Tănăsoiu Teodor, Stoleriu Vasilie preot refugiat, căpitan Borza V., Aida Alexandru din Chesinţ, Mercea Simion, preotul locului şi Vescan Laurenţiu reprezentând parohia unită din localitate. Răspunsurile au fost date de către studenţii şi absolvenţii de teologie aflaţi aci sub arme şi de către corul mixt al Bis. ort. rom. din loc instuit şi bine condus de către credinciosul Viţălariu Vasilie.

După sfinţire s'a oficiat de către acelaşi sobor de preoţi un parastas pentru eroii Şcoalei Militare şi eroii din comună.

La sfârşit P. C. Ic. Stavr. Caius Turicu a cu­vântat despre menirea de Dumnezeu rânduită şi în­credinţată poporului român de-a fi ziditor şi restaura­tor de cruci.

A vorbit apoi D-l l.-colonel Seracin Ghedeon arătând darul şi avântul soldatului român de-a ridica

cruci acolo unde poposeşte şi pe unde trece, nu din obligaţii de sus venite, ci dlntr'un puternic instinct religios ce nu-1 mai întâlnim la alte popoare. De încheiere a predat preotului paroh preţiosul dar.

A vorbit apoi păr. S. Mercea, parohul locului, mulţumind călduros asistenţei şi celor cari s'au stră­duit pentru ridicarea acestui s e m n creştinesc şi românesc.

Din partea parohiei unite a vorbit păr. Lauren­ţiu Vescan.

Manifestaţia religioasă-patriotică s'a -încheiat cu imnul „Eroi" executat de corul Bisericii orL rom. din loc.

• PRĂZNUIREA ADORMIREI MAICII DOM­NULUI LA SCHITUL SF. GHEORGHE. La praznicul Adormirii Maicii Domnului am avut fericirea să asist la manifestările frumoase, religioase şi edificatoare dela Schitul sf. Gheorghe.

Favorizaţi de un timp admirabil, pe la orele 9 dimineaţa au început să sosească din toate părţile, buni creştini şi ostaşi ai Domnului doritori de cele sfinte. Un grup înseninat de creştini şi ostaşi au sosit dinspre Covăsinţ însoţiţi de Preoţi. I. P. C. Sa Păr. Prot. ic. stavr. Leontin Gazea, apoi Păr. Prof. Nicolae Bâru şi P. C. Sa Păr. Stareţ Visarion Sintes-cu, cari în imne de laudă se apropiau cu smerenie de sf. lăcaş.

Sf. liturghie s'a săvârşit în sobor, pontificând I. P. C. Sa Păr. Consilier Prot. ic. Stavrofor Leontin Gazea, asistat de Păr. pioî. N. Bâru, păr. Visarion Sintescu şi păr. diac. T. Dârlea. Răspunsurile sf. liturghii au fost date de ostaşi. La sfârşitul sf. liturghii s'a săvârşit un parastas întru pomenirea fa­miliei decedate a Păr. Prof. N. Bâru, apoi s'a făcut sfinţirea apei, continuându-se cu sf. Maslu, la care au luat parte vre-o 40 persoane. La sfârşit s'au făcut slujbe bolnavilor încheindu-se cu o frumoasă predică, instructivă şi plină de sfaturi duhovniceşti, de cătră Păr. ponficant.

Am înţeles că la Tăierea capului Sf. Ioan Bo­tez, 29 Aug, apoi la 14 Sept. Inălţ. Sf. Cruci, se vor aranja pelerinaje la acest schit, cu cari se va încheia pelerinagiile în anul acesta. Pr. Nicolae Bâru,

• I. P. S SA MITROPOLITUL VISARION PUIU, reprezentând Patriarhia ortodoxă română, dimpreună cu mitropolitul localnic Ermogen, a hirotonit la Zagreb ca episcop al ortodocşilor din Croaţia pe arhim. Spi-ridon Nişka. In cuvântările ce s'au rostit cu acest prilej s'a arătat vădită dragostea de soră mai mare a Bisericii ortodoxe române faţă de cea croată. S'a subliniat că prin stabilirea legăturii cu Biserica orto­doxă croată din partea Patriarhatului român s'a pus piatra de temelie a autocefaliei acelei Biserici. Pat­riarhia română va sprijini cu toată căldura organi­zarea şi înflorirea Bisericii croate.

Rolul Bisericii ort.-rom. se lămureşte tot mai mult în sud-vestul Europei.-

Pag . 2 8 8

Şcoala de Duminecă 3 6 . P r o g r a m pent ru D u m i n e c a 3 Sept . 1944 .

/. Rugăciune: Tatăl nostru... 2. Cântare comună : Unule-Născut Fiule... (Dela

sî. Liturghie). 3—4. Cetirea Evangheliei: (Matei 21, 33—42) şi

Apostolului (I Corinteni 16, 13—24) zilei, cu tâlcuire. 5. Cântare comună: Paharul mântuirei. (70.

(Cânt. rel. pag. 8). 6. Cetire din V. T.: Răzbunarea lui Samson. (Ju­

decători c. 15). 7. Poveţe morale: Despre certarea şi învăţătu­

ra pruncilor. (Cartea înţel. lui Iisus Sirah c. 30). 8. Intercalaţii: Poezii rel. etc. 9. Cântare comună: Cu vrednicie şi cu drep­

tate... (Dela sf. Liturghie). 10. Rugăciune: Doamne Dumnezeul nostru, a-

du-ţi aminte... (Liturghier pg. 172). '*

(A se vedea „Instrucţiunile" din Nr. 1/1943). A.

Concurs Tinerele îete cari doresc să se înroleze în lupta

începută de Stat pentru ocrotirea familiei româneşti, să se înscrie la Institutul Surorilor de Ocrotire, Arad-Iaşi. Cursurile durează trei ani cu o serioasă instruc­ţie teoretică şi practică.

Pentru admitere candidatele vor înainta cerere timbrată cu următoarele acte în copie (urmând să prezinte originalele la prezintare).

1. Extras de naştere. 2. Certificat de naţionalitate. 3. Certificat de studii. 4. Certificat de sănătate. 5. Consimţământul părinţilor (pentru minori). Se admit absolventele de liceu şi în limita

locurilor disponibile, comisia de examinare va putea admite candidate cu cel puţin şase clase secundare. Vârsta 18-28 ani.

Având în vedere greutăţile Statului, anul acesta se vor primi şi solvente. întreţinerea lunară va fi 5000 lei. Ministerul acordă burse numai celor lipsite de mijloace, ceeace însemnă casă, masă gratuită. Cursul preliminar se va deschide cu aprobarea Mi­nisterului, anul acesta, la Sepreuş, Jud. Arad.

Fiecare elevă va aduce rufăjia de corp nece­sară, precum şi obiectele de toaletă. Aşternut primesc dela Institut.

Absolventele sunt numite în posturi bugetare, fiind încadrate la Grupa A. cu un salariu lunar de 7200 lei plus adaosul de scumpete. Toate surorile de

Nr. 35 — 27 August 1944.

ocrotire au o primă de reşedinţă de 1500 lei lunar, locuinţă, încălzit şi luminat. Dintre Surorile de Ocro­tire care funcţionează în mediul rural 30 '/ 0 primesc o primă specială de 5000 lei. Surorile de de Ocrotire întocmai ca şi corpul didactic au dreptul Ia gradaţii, posibilităţi de avansare ajungând cele cu aptitudini de conducere, revizoare şi inspectoare de ocrotire.

Informaţii se primesc la sediul Institutului din Arad, Str. Brătianu Nr. 15 şi Ia Centrele de Educaţie din Cermei şi Sepreuş Jud. Arad.

D i r e c ţ i u n e a

Nr. 45/1944.

Publicaţie Oficiul parohial ort. rom. Prăvăleni - vinde prin

bună învoială circa 150 buşteni de stejar - doborâţi la pământ, - grosimea variind între 15-20 cm.

Condiţiunile de vânzare se pot vedea oricând la oficiul parohial până la data de 1 Sept. 1944.

Consiliul parohial îşi rezervă dreptul de a vinde lemnul acelui care va prezenta mai multă garanţie.

Nu plătim spese de deplasare. Prăvăleni la 12 Aug. 1944.

Pr. Alexe Antimir Codreanu Ilie cond. of. par. Epitrop

Licitaţie minuendă In baza devizului de spese aprobat de Ven.

Cons. Eparhial prin rezoluţia Nr. 2607 1944 pentru renovarea radicală a sî. bis. ort. rom. din Laz, pro­topopiatul Buteni, se publică licitaţie minuendă cu oferte închise, pe ziua de 3 Septemvrie 1944, ora 11 a. m. în localul şcoalei primare din loc, pe lângă următoarele condiţiuni:

1. Freţul de strigare Lei 336.900. 2. Licitanţii deodată cu înaintarea ofertei vor

depune vadiu în bani numerar 5 ,. din preţul de strigare.

3. Licitanţii nu pot pretinde nici un fel de spese pentru participare la licitaţie.

4. Licitantul care va lua în lucrare bis. va su­porta spesele devizului.

5. Devizul se poate vedea zilnic la oficiul pa-rochial.

6. Cons. par. îşi rezervă dreptul să dea lucra­rea antreprenorului în care va avea mai mare încre­dere şi garantă, fără privire la rezultatul licitaţiei.

Laz, din şedinţa cons. par. dela 6 Aug. 1944. Pr. Sinesie Tăutan Troian Pui

preşedinte. secretar.

BISERICA ŞI ŞCOALA

T i p o g r a f i a D i e c e z a n ă A r a d , Inreg . Cam. I n d . şi Corn. N r . 4246/1931. T i p ă r i t 25 V I U iy44