2
Nr„ 2Î& Braşov, Sâmbătă 4 (17) Oetomvrie n. 1914. Anul LXXVII. ABONAMENTUL Pe un aa . . . 24 Cor. Pe o jnm. de an 12 „ Pe trei Ioni. . . 6 „ Pentru Românie f! străinătate: Pe un an * . . 40 leL ?e o jum. de an 20 „ f ILirOW IK 226, ZIAR POLITIC NAŢIONAL. REDAOŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 80 INSERATELE •e primeio la admlala- traţie. Preţul după tarii pitnvoialâ. U—Bgl tfanuaoriaele na M lu> Deasupra unui mormânt... Numiri şi distincţii în cavoul mânăstirei Curtea de Arge?, între pădurile răcoroase ale Carpaţilor bătrâni, pe valea poetică a Argeşului, al cărui murmur po- vesteşte par’că legende din vremi străbune, au fost coborâte eri spre seară rămăşiţele pământeşti ale ce- lui dintâi Rege român, între lacri- mile şi suspinele unui neam recu- noscător, fără deosebire de hotare vremelnice. Marele mort, a cărui amintire sfântă va viâ în veci în sufletele Românilor, şi-a esprimat, încă în viaţă fiind, dorinţa ca să odih- nească în pământul eparhiei de Ar- geş. Era În luna Februarie a anu- lui 1912, Regele Car ol asistase la învestirea episcopilor de Roman şi Argeş şi răspunzând cuvântărei episcopului Calist al Argeşului, pio- sul rege a spus între altele: „Sunt mândru că acest Sf. locaş, în parte dărâmat de foc şi de cutremure, s*a putut înălţa sub domnia Mea în vechea sa strălu- cire, ca un falnic odor strămoşesc, vrednic de a fi păstrat şi cinstit din generaţie în generaţie, drept semn neperilor al evlaviei blându- lui Neagoe Basarab şi ca o a- mintire vădită a întemeerei Rega- tului. Regina şi Eu îl înconjurăm cu o nemărginită dragoste şi nă- dăjduim că atunci când Noi nu vom rftai fi în mijlocul vostru, ur- maşii noştri se vor îndrepta cu drag cătră acest Sf. locaş Basa- rabesc, câ spre simbolul de unire între slava străbunilor şi renaşterea naţională, amin- tindu-şi de cei ce au iubit Ro - mânia din adâncul inimei lor*. Unire între slava străbunilor şi renaşterea naţională! Loc de în- chinare şi amintire de cei ce au iubit România din adâncul inimei lor 1 Cuvinte neperitoare şi înălţă- toare de inimi, cari ne reliefează cu o putere zguduitoare inima de aur şi mintea ageră şi prevăzătoare a unuia din cei mai înţelepţi şi pioşi Domnitori ai lumei. Din toate actele şi faptele a- cestui rege, care a fost înainte de toate un om şi care nu s’a consi- derat niciodată ca primul stăpâni- tor al unei ţări, reiese lămurit dra- gostea sinceră ce-o purta întregu - lui trecut al neamului românesc. Protector suprem al Acade- miei române, ocupându-se mereu de lucrările istorice şi de strânge- rea documentelor referitoare la is- toria naţională, păstrător al vechilor monumente, dând toate ajutoarele restaurării şi reclădirii vechilor monumente, viteaz şi puternic ca stânca de granit în timp de răs- boiu, înţelept, prevăzător, bun şi iertător în timp de pace, mare şi neîntrecut chiar şi la gândul apro- piatei morţi — dovadă testamen- tul Său, care a emoţionat o în- treagă lume ’— iată atâtea mari şi puternice dovezi de veneraţiune a Marelui Rege, care din prima zi a urcării sale pe Tron nu a avut altă rîvnă decât de-a fi cât mai mult legat de gloriosul trecut al unui popor ce iubeşte libertatea naţională mai mult ca sufletul lui însuşi. Legând astfel pentru totdea- una prezentul şi viitorul de trecu- tul cel mai îndepărtat, alături de Voevozii şi Domniţele neamului românesc, rămăşiţele pământeşti ale Regelui Carol pecetluesc pe veşnicie în cripta Mănăstirei Cur- tea de Argeş comunitatea senti- mentelor dintre Ţară şi Tron, din- tre Neam şi Dinastie. închinare cucernică şi veci- nică amintire celui dintâi rege al României: Carol cel mare şi în- ţelept! ItM ila ţi R u slş. O telegramă din Berlin comunică următoarele: »Novofe Vremia« adresează italiei o somaţie precisă ca sft treacă de par- tea celor 5 State aliate care se află in războia. Italia trebuie să părăsească duplicitatea cât mai e timp.. Şomaţi» culminează în fraza: »Cine nu i cu noi e contra noastră«. i V ' ' *• . . . »Corrişre delia Sera« răspunde indignat, că presa rusă se înşeală dacă crede că poate da sfaturi Italiei şl mal Cu seamă intr’un ton atât de nepotri- vit. Italia va şti să suporte urmările atitudine! ei. militare. Monitorul armatei austro-ungare publică o nouă serie de numiri şi dis- tineţluni, dintre cari reţinem urmă- toarele : Avansări. Aspiranţi de ofiţeri (F’ăhnrich) au fost numiţi următorii elev! români ai şcoalelor militare din Austro Ungaria: Miron Serb la regim, de inf. 61, Eugen Precup la regim, de inf. 33, Iosif Pelican la regim, de inf.. 101, Aurel Mangiuca la regim, de inf. 89, Traian Popa la regim, de inf. 33, Emil Lemeny la regim, de inf. 2, Eugen Lemeoy la regim, de inf 2, loan Sârbu Ia batalionul de vânători Nr. 28, Mihail Carp la re- gim. de inf. 63, Olimpiu Chendi la regim, de iuf 5, Victor Grosu la iegim. de inf. 30 şi Adrian Bij a la diviziunea de haubiţe 12. Dlstlncţiuni. Pentru vitejia dovedită în faţa duşmanului au fost distinşi următorii offferi şi soldaţi români: Maj* Sa a conferit Crucea mi- litară pentru merite cu decoraţia de râşboiu sublocotenentului Stefan Crişan din regim, de inf. 37 şi lo- cotenentului Pavel Popovici din regim, de inf. Nr. 3. Medalia de aur ca recunoş- tinţă deosebită pentru ţinuta vite- jească în faţa duşmanului sergentu- lui major loan Trifu din regim, de inf. 63. Medalia de argint cl. I pen- tru ţinuta vitejească în faţa duşma- nului caporalului loan Buluc din regim, de inf. 4*5, sergentului major Mircea Sorescu din regim, de inf. 2, sergentului Dionisie Păcurar şi infanteristul loan Stoia din regim, de inf. 31, sergentului i.r. Crăciun Băloiu din regim. 63, sergentului major luliu Moldovan din regim. 82 şi artileristului Iosif Petric din diviziunea de artilerie 46. Medalia de argint cl. II: ca- poralului loan Patachi din regim. 60, sergentului loan Celan din re- gim. de art. de munte Nr. 6, ser- gentului Zacharie Tulbure din regim, de inf. Nr. 2, sergentului major i. r. Dumitru Tyiu, sergentul major titular loan Vinţian, caporalului ti- tular bacalauriat Nicolae Gre avu, infanteriştilor Nicolae Rotare şi Ale- xandru Stampeţa, tamburului Bftiaş India In răshoiul european. — Gloanţele Dum-dum» — Ţara comorilor fabuloase şi a vi- mrilor, India, era ud mare ideal al ccrachistatorilor mondiali. Azi este o colonie engleză, — care va avea să sporească armata franceză, cu câte-va mii de luptători, cunoscuţi sub numele de soldeţi^epoy. După qe Anglia a adus sub stăpâ- nirea sa pe, încetul pe maharadjil (dom- nitorii) inzl, l-a lăsat din tactică poli- tică tn tronurile lor de fildeş, Dar şi a întărit armata şi a căutat să* şi sus- ţină puterea po alte căi. . Sunt dispoziţii, cari nu le convin Inşilor şi ar dori schimbarea acestora dela. împăratul cu faţa albi al Indiei, cum îi zic ei regelui Angliei. De multe-orl s’au răspândit ştiri despre nemulţumirile brahmanilor culţi şi se şopteşte, c& India ou e o ţară tn care Englezul ar putea să aibă Încre- dere deplină. In faţa brună, de culoarea de ma* hagoni; in ochiul negru şi cu privi*1© pătrunzătoare; la capul acoperit cu plete bogate, se observă Încă multă forţă de viaţă la aeeşti oameni. Se vede, că deşi brahmanii par a flj dege- neraţi şi prea supuşi, totuşi au erezit o cantitate oare-care din energia stră - moşilor, o măsură din sângele Înflăcă- rat al eroilor din legendele »Mahab* barata«. , Şi fanatismul acesta se în- dreaptă contra opresorilor. Se cunosc mal multe scene. Ou eâţi-va ani Înainte în faţa »Institutului Imperial« din Lon- dra un brahman fanatic a comis eu revolverul un atentat asupra guverna- torului englez al Indiei. : Cine a vizitat cu atenţiune acest palat de culoare albă, a putut să con- state, că colecţiile muzeului sunt co- mori şi scumpeturi jăfuite şi adunate din India. Şi orl-cine poate înţelege, că in mijlocul figurilor de idoli scuipaţi cu artă filigrană, Intre stupe şi alte creaţtuni artistice, brahmanul şi-a pier- dut cumpătul. Cuprins de avâatul pu- ternic ai timpurilor antice, a luat arma în mănă şl cu focul ucigaş a voit să facă luătorl aminte pe Eog'ezi, câ casta brahmană nu şi-a uitat încă tra - diţiile străbune. j Altă neplăcere s’a Iscat cu mu- } tarea sediului guvernării Indiei dela Calcutta la Deihi. Calcutta era capitala mai nouă a Indiei engleze, apropiată de mare. Deihi e un oraş mai vechi, fosta rezidenţă a marelui Mogul, pe | care au casat-o Englezii. Patrioţilor din India nu le prea vine" la socoteală a- ceasta schimbare. La încoronarea nou- lui domnitor se aranjează serbări stră- lucite. Culmea este, că In faţa cortului supăratului au să defileze toţi maha- radşii, unul câte unul, făcând compli- mente In faţa suveranului comun. Şi acest act se petrece in Delhi, Ui ora- şul* atât de scump 'brahmanilor. Se spune, că aici s’a Întâmplat din inci- dentul încoronării regelui George, că prinţul dela Baroda, a cărui stat este sub protectorat englez, nu ar fi pres- tat formalitatea pretinsă. Nemulţumirile sunt înregistrate ici*colea şi în tipar, d. e. în un studiu ai lui Hardie Keir, scriitor social- politic englez, apoi in colecţia de novele istorice ale lui Kipling etc. Tratamentul acesta, care în unele dispoziţii jignesc pa brahmani, a produs nu numai recealft faţă de EogId7i, dar uneori şi câte o c'oenire armată sau chiar răscoale. In analele Indiei s’a păstrat şl din secolul trecut amintirea unei răscoale sângeroase. De atunci s’a făcut cunoscut terminai : Dum-dim care e de origine din India şi e actual şi în râ8bolui de acum. Iată cum se poveşte originea acestui nume odios, care a’a gene- — toţi din regim, de inf. 31, frun- taşului titular Dumitru Toma din regim, de inf. 63, fruntaşului Nico- lae Blajn şi infanteristului Gheorghe Budin din reg. 64, sergentului Ioan Buldea şi Ioan Todoran, infanteris- tului Ioan Onicaşia, toţi trei din re- gim. de inf. 82. Situaţia ameninţătoare din Balcani. România şi un nou războiu în Balcani. Ziarul bucureştean „Minerva * pu- blică în n-rul de azi următoarea infor- maţie importantă: Faţă cu pregătirile febrile ce se fac în Turcia, prin mobilizarea tru- pelor din Asia Mică şi faţă de ame- ninţările continue adresate guvernu - lui sârb de cătră guvernul bulgar, România a înştiinţat pe toţi condu- cătorii statelor balcanice, că, sub nici un cuvânt nu va putea să îngă- due un nou războiu între aceste state. O notă în acest sens a fost ţri- measă la Constantinopol încă. dela începutul lunci Septemvrie. Guvernelor din Sofia şi Atena, zilele acestea, li-s’au făcut de ase- menea cunoscută hotărârea Româ- niei. Desminţlrea unei lupte navale în Marea Neagră. D*n Constanţa se anunţă cu data de eri; Ştirea dată de unele ziare din Bucureşti, anunţând că eri dimi- neaţă s’ar fi anzit în localitate o puternică canonadă, urmată între flota rasă şi turcească este absolut de domeniul fantaziei. In localitate nu numai că na s’a auzit nici un bubuit de tno, dar din relaţiunile culese de la per- sonalul, vapoarelor Coroleva, Olga, Archimedes şi Filinis, reese că nici un fapt demn de relevat , nu s ’a întâmplat în largul Mărei Negre. Mausoleul Regelui Carol 1 „Homo snm et nihil hama- li i a me alienum putou Vers di a Terentius, adoptat du Regele Carol ea motto în ce- lebrul album PARIS-MURCIE. Rege, suveran, distant de tot ce era omenesc, Carol I ştia — în oca- ziunlle solemne — ca nici un alt Cap de stat, să îmbrace o demnitate într’a- devăr majestoasă. In mijlocul poporului, la sărbăto- rile lui naţionale, in sânul Adunârei ralisat, şi înseamnă gloanţe otră- vitoare : Lângă Calcutta se află o câmpie pentru deprinderi militare. Numele i este Dum-dum. Iu luna Maia 1857. îşi ţineau aici deprinderile soldaţii sepoy, sub con- ducerea ofiţerilor englezi. încercau nişte cartuşe, invenţiune nouă. in compoziţia acestora era ames- tecat şl său de vită şl unsoare de porc. Dar aceasta se ţinea în secret. După deprindere un soldat a sosit în oraş. Obosit cum 6*71 şi întâlnlnduse cu un brahman, a cerut să-i dea apă din plosca ce o avea. — Nu-ţi dau — zise brahmânu! — căci eu ini-am spălat plosca şl tu ai putea să o murdăreşti cu gura ta necurată. Eu mă ţin de casta brahma- nilor, pe când tu eşti un paria murdară. Sepoy-ul rlse ironic şi ii spune : — Nici voi nu veţi fi curăţ* multă vreme, brahmanilor, pentru-că Englezii fabrică coaira noastră gloanţe nouă, în cari se cuprinde şi său de vită. Nu o ştii asta încă, brahmane ? Şl vor fi, murdăriţi şi Soţii voştri^ mohamedaoli Cartuşele dum-dum vor împroşca şi ta el unsoare de porc. Naţionale, în Sala Tronului, la recep- ţiunile sale politice, el se înconjura întotdeauna de o solemnitate regească, care punea între el şl oamenii muritori toată distanţa, care este între om, — ca om, — şi Rege. In intimitatea Casei lui, în sânul familiei lui, în recepţiunile iui intime şi particulare, — la masa lui, Carol I devenea, însă, un om, ca toţi oamenii, vorbind o limbă caldă şi impresionantă, discutând, întrebând, răspunzând, ca şi bum între el şl interlocutorul lui nu ar fi fost nici o distanţă. Un ceas de conversaţiune cu Re- gele Carol te instrulă asupra oamenilor şi asupra lucrurilor mai mult decât 100 de volume: versat In toate ramu- rile ştiinţelor omeneşti*, ~ dar mal ales în Istorie şi în Politică, — în cu- rent cu ultimele pubiicsţîuni, având una din cele mai Interesante şi ins- tructive biblioteci, — o bibliotecă, nu pentru pompă şi os ten ta ţiu ne, cum se vede de multe ori în multe saloane snobe, — dar efectiv ad usam Regla,' frecată, torturată, resfoltă din volum în volum, şi din scoarţă In scoarţă, - el putea discuta, în cunoştinţă de cauză, cu cel mai versat specialist în toate specialităţile. Fermecător, interesant până la sublim, fericitul muritor ce retrecea pragul vastei iui biblioteci, avea cu dânsul pentru multă vreme, săpate a- dânc în sufletul iui, cuvintele grave şi sonore, vecinie măsurate şi cântărite, ale Marelui Om, ale învăţatului între învăţaţi — ale acestui nou Marc-Au- reiiu, pentru care Ştiinţa, — Ştiinţa pură, — era adevărata Alina Mater, a geniului omenesc. Iată pentru ce el se complăcea cu atâta entusiasm în sânul Academiei, In sânul 0 ni vers! ţâţei, la Societatea geo- grafică, — la Şcoală şi ia Biserică, — pretutindeni, unde el putea împrăştia lumină şi unde se putea împărtăşi el însuşi de lumină. In inima lui caidâ şi bună găseau culcuş toate mizeriile omeneşti: nu era un om lipsit de mijloace care să bată tn zadar la uşa lui, — nu era, un om necăjit şi persecutat de soartă sau de oameni, care să nu fi fost susţinut şi protejat de ei, — nu era nenorocire omenească, generală sau individuală, care să nu afle în sufletul iul mare şl nobil, un răsunet puternic 1 Şi ca şl cum soarta a voit să-l încerce In toate, l-a isbît în cel mai a- dânc, în cel mai puternic sentiment al lui de Om, — în sentimentul lui de Pă- rinte — unica iui odraslă tî fu luată de o soartă nemiloasă. Nu poţi opri lacrimile tale, când reciteşti în Memoriile lui, impresiunile dureroase, sfâşietoare, ce isvoresc din marele şi omenescul lui suflet. Zi ca zi, el duce flori proaspete pe mormântul caid al dulce! zâne, ee nemiloasa moarte secere se in al optulea anişor al e l! In chipul acesta au aflat brah- manii şi mobamedanii, despre aten- tatele ce se pregătesc contra lor. S’au convins că Englezii folosesc unsori de animale ca să strice şi să ruineze curăţenia castelor distinse din India. Partea cea mai mare a poporului sepoy erau brahmani, o clasă de elită care ţinea morţiş ia ritul şl obice- iurile ei. îndârjiţi de acest procedeu, în dosul căruia se aflau şi alte gravam ine, au negat supunerea la ofiţerii englezi, i-au alungat şi au ridicat armele revo- iuţiunil. Aceasta a fost marea răscoală a sepoy-lor. S’au dat lupte cerbicoase şi armata engleză numai cu mare sforţare a putut să sugrume pe re- voltaţi. Numele cartuşelor duin-dums’a păstrat şi se foloseşte şi acum pentru gloanţele preparata ou materii otră- vitoare. In răsbolui actual iarăş s’a pus ia ordinea zilei, In legătură cu eventuala participare a sepoy lor, ia luptele din Europa. Mari isprăvurl nu vor face soldaţii din, India, dar poate să introducă unele apucaturi orientale, exotice, cari să surprindă la început armatele mai culte europene.
