Revistă săptămînală de informație, reportaj și atitudine studențească
16
Dac\ li se explica francezilor c\ salariile scad cu 25%, la Paris s-ar fi iscat o nou\ revolu]ie Franţa nu poate fi interesată de toate privatizările din România| PAGINILE 8-9 interviu cu Excelenţa Sa Philippe Gustin, Ambasadorul Franţei în România Tare mult mi-ar plăcea să văd studenții ieșind în stradă însuflețiți de ideea de-a lupta pentru dreptul lor la o educație de calitate. Urlînd după nevoia de a avea un context care să le permită să fie, să devină, să schimbe sistemul și lumea. Strigînd împotriva impostorilor, împotriva unei calități îndoielnice și a unui sistem în care finanțarea slăbănoagă atîrnă de spinarea plătitorilor de taxe, care nu au ce căuta în universitate. Să-i văd așa cu miile, curgînd dinspre Agro- nomie, pe dealul Copoului, trecînd pe la Medicină, ocolind-o pe la Arte și luînd-o prin Tudor Vladimirescu pe malul Ba- hluiului. Să-i văd că înțeleg cum func- ționează sistemul de învățămînt superior de învățămînt din România, că știu ce ar vea să facă, dar nu pot. Să știe de ce nu pot, cine anume e de vină și de ce. Să-i văd că vandalizează străzile de furie. Dar de o furie reală, care îi stăpînește mai presus de rațiune. Nu că vor burse și condiții mai bune în cămin. Ci că sînt revoltați că bursele se duc înspre cine nu trebuie și locurile din cămin se cumpără. Să se revolte că taxele sînt nu mari – ci nejustificat de mari pentru un sistem care nu-i favorizează pe cei care învață, stu- diază și muncesc, ci pe cei care spun povestea cea mai spectaculoasă cu tema mîncată de pisică sau cea mai bătrînă bunica suferind de o boală incurabilă. Să-i văd că știu că cei 6% din buget nu sînt doar o cifră anemică, oleacă mai mare decît π. Să înțeleagă corelațiile dintre ieftin și facil, dintre scump și de calitate, și să reclame ordinea inversată a lumii în care trăim. Să înțeleagă că profesorii aceia „răi” sînt cei cărora încă le mai pasă și că celor permisivi puțini le pasă. Și că poate și celor din urmă le-a păsat cîndva, dar au fost striviți în lupta lor cu sistemul de aceeași lipsă de susținere din partea colegilor de breaslă și de aceeași nepăsare a studenților plătitori de taxe. Că finanțare nu e problema „șefilor” și că a fi „beneficiar al sistemului de educație” nu înseamnă a fi un profitor într-un sistem deficitar în care cunoașterea este o negociere ieftină între profesor și student. Vreau studenți nonconformiști cu adevărat, care să nu vină la proteste cu turma prin asocierea cu organizația pe care o reprezintă. Vreau studenți dedicați unei cauze, care nu întreabă dacă azi se fac proteste în ideea în care ar putea avea un absent motivat în „catalog”. Da, mi-ar plăcea să întîlnesc eroi printre studenții mei, care să nu se mulțumească cu ideea de-a trece anul și de-a lua o notă. Și mi-ar mai plăcea să întîlnesc și eroi printre profesori. Cărora să nu le fie „jenă” să iasă în stradă alături de studenții lor, care să scoată capul din pămînt și să manifeste public ceea ce gîndesc și deseori nu manifestă decît ca furie tacită, care degenerează în neimplicare. Aștept momentul unor proteste care să schimbe sistemul de învățămînt superior. În fața căror să cadă zăgazurile tuturor mecanismelor de impostură. În care bajcocura să devină neputincioasă, în care vocile studenților și profesorilor să se contopească. Vreau ca profesorii și studenții să înțeleagă că relația lor nu se bazează pe dușmănie sau păcăleală reciprocă și că scopul lor este comun. Doar așa pot deveni puternici cu adevărat. n PASTILA DE DUPĂ Poveștile ascunse prin amfiteatre l fie că vorbim despre domul din Copou pe sub care se presupune că dacă treci vei fi blestemat cu vreo două restanțe, ori peștii morți din fîntîna de la Balena, un singur lucru este cert: miturile și ritualurile studențești sînt nemuritoare. | PAGINA 6 CAP ÎN CAP Guvernul ia în braţe descentralizarea l se naște caracatița din apele USL-ului .| PAGINA 13 1001 CHIPURI /opiniaveche www.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 e‐mail:redactia@opiniastuden‐ ACADEMIA DE GARDĂ Dou\ veacuri de înv\]\mînt tehnic la Ia[i LUMEA PE JAR EDITORIAL Șase pentru proteste La Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași au avut loc săptămîna trecută o serie de evenimene dedicate aniversării a 200 de la înfiin- țarea Școlii de Inginerie și Hotărnicie de către Gheorghe Asachi și 75 de ani la primele cursuri ți- nute de Școala Politehnică Ieșeană. | PAGINA 2 Scînteile sîngerii care schimbă lumea l Crucea Roșie are aproximativ 97 de milioane de voluntari, adică 97 de milioane de eroi, pentru care nu există satisfacție mai mare decît să facă un bine celor din jur. | PAGINA 7 Închi[i în universul dintre patru pere]i Întrebați de ce protestează și ce înseamnă 6 % pentru ei, studenții s-au plîns de cheltuielile la care sînt supuși lunar. Laura PĂULEŢ director [email protected]« « l Anul XLII l 18 - 24 noiembrie 2013 l IAȘI l Nr. 468 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea Studen]ii ie[eni au ie[it în strad\ pentru finan]area educa]iei Peste 400 de tineri au protestat în Piaţa Unirii. M iercuri, 13 noiembrie, peste 400 de studenți au pornit de la universitățile din care fac parte pentru a ajunge la ora 13.00 în Piața Unirii. Cu pancarte și steaguri, tinerii au scandat mai multe mesaje, dintre care „Educația salvează nația!”, „Ministerul să ne vadă, ținem orele în stradă!” și „Guvernanții să trăiască dintr-o bursă studențească!”. Studenții cer de la guvernanți alocarea a 6 % din PIB educației, așa cum prevede Legea Educației, adoptată în 2011. | detalii în PAGINA 3 l unii hikikomori ajung să trăiască și ani întregi într-o cameră | PAGINA 4 ”
Transcript
Dac\ li se explica francezilor c\ salariile scadcu 25%, la Paris s-ar fi iscat o nou\ revolu]ie
Franţa nu poate fi interesatăde toate privatizările
din România| PAGINILE 8-9
interviu cu Excelenţa Sa Philippe Gustin, Ambasadorul Franţei în România
Tare mult mi-ar plăcea să vădstudenții ieșind în stradă însuflețiți deideea de-a lupta pentru dreptul lor la oeducație de calitate. Urlînd după nevoiade a avea un context care să le permită săfie, să devină, să schimbe sistemul șilumea. Strigînd împotriva impostorilor,împotriva unei calități îndoielnice și aunui sistem în care finanțarea slă bă noa găatîrnă de spinarea plătitorilor de ta xe,care nu au ce căuta în universitate. Să-ivăd așa cu miile, curgînd dinspre Agro -nomie, pe dealul Copoului, trecînd pe laMedicină, ocolind-o pe la Arte și luînd-oprin Tudor Vladimirescu pe malul Ba -hluiului. Să-i văd că înțeleg cum func -ționează sistemul de învă ță mînt superiorde învățămînt din Ro mânia, că știu ce arvea să facă, dar nu pot. Să știe de ce nupot, cine anume e de vină și de ce. Să-ivăd că van da li zează străzile de furie. Darde o furie reală, care îi stăpînește maipresus de rațiune. Nu că vor burse șicondiții mai bune în cămin. Ci că sîntrevoltați că bursele se duc înspre cine nutrebuie și locurile din cămin se cumpără.Să se revolte că taxele sînt nu mari – cinejustificat de mari pentru un sistem carenu-i favorizează pe cei care învață, stu -diază și muncesc, ci pe cei care spunpovestea cea mai spectaculoasă cu temamîncată de pisică sau cea mai bătrînăbunica suferind de o boală incurabilă. Să-ivăd că știu că cei 6% din buget nu sîntdoar o cifră anemică, oleacă mai maredecît π. Să înțeleagă corelațiile dintreieftin și facil, dintre scump și de calitate,și să reclame ordinea inversată a lumii încare trăim. Să înțeleagă că profesorii aceia„răi” sînt cei cărora încă le mai pasă și căcelor permisivi puțini le pasă. Și că poateși celor din urmă le-a păsat cîndva, dar aufost striviți în lupta lor cu sistemul deaceeași lipsă de susținere din parteacolegilor de breaslă și de aceeași nepăsarea studenților plătitori de taxe. Căfinanțare nu e pro ble ma „șefilor” și că a fi„beneficiar al sistemului de educație” nuînseamnă a fi un profitor într-un sistemdeficitar în care cunoașterea este onegociere ieftină între profesor și student.
Vreau studenți nonconformiști cuadevărat, care să nu vină la proteste cuturma prin asocierea cu organizația pecare o reprezintă. Vreau studenți de di cațiunei cauze, care nu întreabă dacă azi sefac proteste în ideea în care ar putea aveaun absent motivat în „ca ta log”. Da, mi-arplăcea să întîlnesc eroi printre studențiimei, care să nu se mul țu mească cu ideeade-a trece anul și de-a lua o notă. Și mi-armai plăcea să întîlnesc și eroi printreprofesori. Cărora să nu le fie „jenă” săiasă în stradă alături de studenții lor, caresă scoată capul din pămînt și să manifestepublic ceea ce gîndesc și deseori numanifestă decît ca furie tacită, caredegenerează în neimplicare.
Aștept momentul unor proteste caresă schimbe sistemul de învățămîntsuperior. În fața căror să cadă zăgazuriletuturor mecanismelor de impostură. Încare bajcocura să devină neputincioasă, încare vocile studenților și profesorilor să secontopească. Vreau ca profesorii șistudenții să înțeleagă că relația lor nu sebazează pe dușmănie sau păcălealăreciprocă și că scopul lor este comun.Doar așa pot deveni puternici cuadevărat. n
PASTILA DE DUPĂ
Poveștile ascunse prinamfiteatrel fie că vorbim despre domul dinCopou pe sub care se presupune cădacă treci vei fi blestemat cu vreo douărestanțe, ori peștii morți din fîntîna dela Balena, un singur lucru este cert:miturile și ritualurile studențești sîntnemuritoare. | PAGINA 6
CAP ÎN CAP
Guvernul ia în braţedescentralizareal se naște caracatița din apele USL-ului.| PAGINA 13
La Universitatea Tehnică „Gheor ghe Asachi”din Iași au a vut loc săptămîna trecută o serie deevenimene dedicate aniversării a 200 de la în fiin -țarea Școlii de In ginerie și Hotărnicie de că treGheor ghe Asachi și 75 de ani la primele cursuri ți -nute de Școala Poli teh ni că Ieșeană. | PAGINA 2
Scînteile sîngerii care schimbă lumeal Crucea Roșie are aproximativ 97 demilioane de voluntari, adică 97 de milioane de eroi, pentru care nu existăsatisfacție mai mare decît să facă unbine celor din jur. | PAGINA 7
Închi[i în universul dintre patru pere]i
Întrebați de ce protestează și ce înseamnă 6 % pentru ei, studenții s-au plîns de cheltuielile la care sînt supuși lunar.
l Anul XLII l 18 - 24 noiembrie 2013 l IAȘI l Nr. 468 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea
Studen]ii ie[eni au ie[it în strad\pentru finan]area educa]ieiPeste 400 de tineri au protestat în Piaţa Unirii.
Miercuri, 13 noiembrie, peste 400 de studenți au pornit de launi versitățile din care fac parte pentru a ajunge la ora 13.00 înPiața Unirii. Cu pancarte și steaguri, tinerii au scandat mai
multe mesa je, dintre ca re „Educația salvează na ți a!”, „Ministerul să ne
vadă, ți nem orele în stradă!” și „Guver nan ții să trăiască dintr-o bursă stu den țeas că!”. Studenții cer de la gu ver nanți alocarea a 6 % dinPIB e du cației, așa cum prevede Legea Edu cației, a dop tată în 2011. | detalii în PAGINA 3
l unii hikikomori ajung să trăiască și ani întregiîntr-o cameră | PAGINA 4
”
2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Studen]ii ie[eni au ie[it în strad\ pentru finan]area educa]iei
Medicini[tii se întrec pelocurile la reziden]iat
Miercuri, 13 noiembrie, peste400 de studenți au pornit de la uni -versitățile din care fac parte pentrua ajunge la ora 13.00 în Piața Unirii.Cu pancarte și steaguri, tinerii auscandat mai multe mesa je, dintreca re „Educația salvează na ți a!”,„Ministerul să ne vadă, ți nem orele în stradă!” și „Guver nan ții sătrăiască dintr-o bursă stu den țeas -că!”. Studenții cer de la gu ver nanțialocarea a 6 % din PIB e du cației, așacum prevede Legea Edu cației, a -dop tată în 2011.
Întrebați de ce protestează și ceînseamnă 6 % pentru ei, studenții s-au plîns de cheltuielile la care sîntsupuși lunar. Taxele la cămine șicondi țiile considerate mizere ale a -cestora se află în capul listei. „Taxaunui cămin de 220 de lei s-a măritcu 30 de lei, fără justificare. Am ceruto explicare, o balanță de venituri,însă nimeni nu a fost dispus să ne-
o arate”, a declarat Marian Pricop,stu dent la Facultatea de Economieși Administrare a Afacerilor (FEAA)a Universității „Alexadru Ioan Cu -za” (UAIC) din Iași. Taxele de șco -larizare sînt un alt subiect usturătorpentru studenți, în special în urmascumpirilor din acest an. „Statul a -cordă prea puțin educației, însă ta -rifele continuă să crească”, a afir-mat Silviu Olariu, student la FEAA.Conform unui studiu realizat de A -lianța Natională a OrganizațiilorStu dențești din România (ANOSR),din 23 de universități cercetate, 17și-au crescut taxele de studiu. LaUniversitatea „Alexandru Ioan Cu -za”, mărirea taxelor a avut loc anultrecut, studenții la licență fiind ne -vo iți, la unele facultăți, să dea cupînă la 500 de lei mai mult.
În Piața Unirii, s-au oprit zecide oameni pentru a urmări pro tes -tul. Întrebați dacă susțin inițiativa
studenților, trecătorii au avut pă -reri împărțite. „Pentru a schimbace va, ar fi fost nevoie de cel puțin2.500 de tineri. Acum o ducem maiprost decît pe vremea lui Ceau șes cu,studenții au probleme, părinții lorsînt flămînzi într-o epocă în care sepoate face agricultura și din be ton”,a menționat Dan Condur, sculptor.
Studenții susțin că au primit a -cordul profesorilor pentru a puteaparticipa la proteste. De altfel, uniitineri au afirmat că au fost pre zențiîn rîndul protestatarilor in clu sivcîțiva membri ai corpului aca demicuniversitar.
Protestatarii au stat în PiațaUnirii pînă la ora 15.00 pentru caapoi să se îndrepte spre Prefectură.Acolo, ligile studențești s-au adre -sat profesorilor din mediul preu ni -ver sitar și au depus un memoriu.Pro testul face parte din Campania„6 pentru educație” organizată deANOSR și este susținut de 10 ligistudențești ieșene. n
La concursul de rezidențiat ca -re a avut loc ieri, s-au înscris 829 decandidați, în condițiile în care sîntscoase la concurs 389 de locuri. „LaFarmacie și la Medicină Dentară,locurile fiind mai puține, concu -rența a fost mai mare, dar este oconcurență normală. La MedicinăGenerală, procentul este de 1,2 con -curenți pe un loc.”, a declarat prof.univ. dr. Vasile Astărăstoae, recto -rul Universității de Medicină și Far -macie „Grigore T. Popa” din Iași(UMF). Anul acesta, în Iași, la spe -cializările Anestezie și Terapie In -tensivă și Neonatologie, s-au scosdouă locuri în plus pentru fiecareopțiune, iar la Radiologie-Imagis ti -că medicală a mai fost alocat un loc.„Nevoia în rețeaua de sănătate fi -ind cea mai mare pe medicină deurgență, anestezie, terapie intensi -vă s-au scos locuri mai multe pen -tru ca în viitor să acoperim goluriledin rețea”, a adăugat rectorul UMF.
Și la Medicină Dentară au fost alo-cate în plus 26 de locuri.
Spre deosebire de anul trecut,la concursul de rezidențiat dinacest an s-au înscris mai puținicandidați. Dacă în 2012, au susținutexamenul 944 de absolvenți, anulacesta au fost 829.
În schimb, nu mă rul locurilorscoase la concurs a fost apro xi ma -tiv același, anul aces ta fiind cu no -uă mai multe decît a nul trecut. Lasesiunea din acest an, la MedicinăGenerală s-au înscris 608 absol -venți, la Medicină Den ta ră 164, iarla Farmacie 57.
La nivel național, 5102 candi -dați s-au înscris pentru concursulde rezidențiat. Examenul de ieri s-adesfășurat sub forma unui test-grilă, cu 200 de întrebări, care a du -rat patru ore. Pentru promovare, ab -solvenții trebuie să acumuleze 60%din punctajul maxim obținut la cele200 de întrebări. n
Săptămîna trecută, Universitatea de Medicină și Farmacie „GrigoreT. Popa” (UMF) din Iași a găzduit cea de-a patra ediție a ConferințeiNaționale a Asociației Decanilor Facultăților de Medicină din România(ADFMR). La evenimentul care a debutat pe 15 noiembrie și s-a încheiatpe 17 noiembrie a avut ca temă responsabilitatea socială a facultățilorde medicină au fost prezenți toți decanii și prodecanii facultăților demedicină de la universitățile de profil din Cluj, Timișoara, București,Tîrgu Mureș, Craiova, Constanța, Arad, Oradea, Brașov, Sibiu și Galați.
La conferința de presă de vineri, rectorul UMF prof. univ. dr. VasileAstărăstoae a punctat faptul că termenul de „responsabilitate socială”încă nu și-a făcut loc în limbajul comun și că el înseamnă „obligația uneiinstituții față de cei din interior și față de comunitate”. În domeniulmedicinei, „obligația statului și a instituțiilor de a contura asemeni poli -tici de sănătate care să protejeze în mod real sănătatea populației, șicare poate fi evaluată”, a precizat rectorul UMF. Unul dintre cele maiimpor tante criterii este reducerea mortalității „nejustificabile”.
Președintele ADFMR, prof. univ. dr. Doina Azoicăi, decanul Facul -tă ții de Medicină Generală din cadrul UMF a specificat că deși medicultrebuie să fie un foarte bun profesionist în ceea ce privește specialitateasa clinică , acesta trebuie să știe și cum să comunice în societate.
La conferință a mai participat și Oana Salomia, Consilier pentru A -fa ceri Europene, care a reprezentat Ministerul Educației Naționale.Acesta este primul an cînd ADFMR are loc la Iași, în trecut fiind organi -zat în Cluj, Oradea, Timișoare și Tîrgu Mureș. n
Studenții s-au plîns de taxele de școlarizare prea mari.
În Iași s-au înscris 829 de absolvenți.
Este primul an cînd conferința are loc la Iași.
Filme documentare pe bandărulantă
Timp de cinci zile, între 20-24 noiembrie, va avea loc ceade-a șaptea ediție a festivalului de filme documentare „Docest”. Pe durata evenimentului vor fi difuzate 18 materialecinematografice românești, germane, franceze, letoniene șiitaliene și vor fi organizate șase întîlniri cu regizorii, pro -du cătorii, scenariștii și editorii unora dintre producții. Toa -te activitățile vor avea loc la Cinema Arthouse Central dinincinta Moldova Mall.
Astfel, cea dintîi zi a festivalului va începe de la ora 16.00cu producția „Documentaristul” de Ivars Zviedris și se vaîncheia cu o producție franceză de Christian Rouaud, „Toți
la Larzac”. Joi, pe 21 noiembrie va avea loc prima întîlnirecu publicul la care va participa Lia Jaspers, scenarista fil-mului german „Pe tine cine te-a învățat să conduci?”. Prin -tre participanții la dezbateri se numără regizorul românClaudiu Mitcu, regizorul italian Alessandro Comodin,pro ducătorul filmului „În numele primarului”, Dan Bur lacși editorul de imagine al producției germane „Sub ză pa -dă”, Bettina Blickwede.
Festivalul de filme documentare „Doc est” este organi-zat de Institutul Francez din Iași și de Centrul Cultural Ger -man din Iași și se află la cea de-a șaptea ediție. Intrarea laevenimente se va face pe baza unui bon de consumație dela barul Arthouse. (C.D.)
Arhitecţii, în căutare de fotografiAsociația Studenților Arhitecți din Iași (ASAI) a orga -
nizat săptămîna trecută un workshop de fotografie, „Citylights”, în cadrul căruia 20 de participanți au imortalizatpe 13 și 14 noiembrie diverse clădiri și peisaje din întreguloraș. Cei înscriși s-au întîlnit și cu fotograful Ștefan Lu chian,care le-a vorbit despre tehnicile artei fotografice.
Duminică au fost developate la sediul ASAI toate foto -grafiile făcute de participanți, iar luni sau marți cele maibu ne vor fi expuse pe durata a trei săptămîni la Facultateade Arhitectură „G.M. Cantacuzino” de la Universitatea Teh -nică „Gheorghe Asachi” din Iași. (P.A.)
ȘT
IRI
PE
SC
UR
T
Stetoscopul de lapoartă
Săptămîna asta unul dintre por-tarii din Titu Maiorescu a avansat înfuncție. Acesta, chiar dacă nu a ter-minat medicina, a pus mîna pe untensiometru cumpărat de prin bazarși a început să-și ofere serviciile stu -den ților. Inițiativa vine la fix, maiales că sesiunea parțialelor a început,iar la cît s-au spetit studenții cu în vă -țatul sigur le crește tensiunea cîndaflă subiectele examenelor.
Transport de crizăPe Ștefan cel Mare, pe undeva pe lîn gă
Cub, au fost văzute vreo șase căru cioa refurate de la vreun supermarket. Au fostaduse însă exact în locul potrivit, căci lacîți studeți uită se se oprească din băut be -re și shot-uri de tequila în Underground,Taverna sau Bază, sigur vor avea nevoie detransport pînă la cel mai apropiat taxi.
Licuricii de pe stîlpiDacă în urmă cu cîteva săptămîni
doar am fost amăgiți cu cîteva in sta -la ții montate la Super Copou, acumpe toți stîlpii din oraș atîrnă cîte oghirlandă, cîte un fulg de nea coloratsau diferite forme geometrice, toateîncărcate cu beculețe. Bucuria noas -tră nu-i însă deplină căci licuricii co -lo rați se vor aprinde abia în decem -brie. Pînă atunci însă ne clătim ochiicu decorașiunile care au început săapară prin mall.
Responsabilitatea socialădezbătută la Iașide Iulian BÎRZOI | [email protected]
Fo
to: V
ale
ntin
GÂ
TL
AN
3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Liviu Dragnea aterizează peae roportul grecesc. Va urma o zima re, știe asta. A fost un zbor lung,cen tura l-a strîns puțin și îl ustură,pre monitiv, încheieturile, de parcăar pur ta Rolex-uri de metal la am -be le mîini. Dar cînd coboară dinavi on îl învăluie o senzație dublăstrîn ge centura. Pe de alta, pe aer o - port îl așteaptă un car de la Ro -mâ nia TV. Cine spune că nicăierinu-i ca acasă? Se uită cu drag labăieții din fața lui. Au ajuns ca po -za aia pe care o ții cu familia în por -tofel și la care, uitîndu-te, îți aducia min te de casă. Fiindcă așa îl a -pucă pe Liviu Dragnea nostalgia.Cînd ve de repor teri sau cînd vedepro cu rori. Încet-încet, ai crede că aajuns să petrea că mai mult înstudio u ri le de emi sie, cu unmicrofon sub nas sau în sălile deinterogare, cu un mi cro fon subnas, decît acasă. Ori cum, cusiguranță mai mult decît laParlament.
Reporterul care-l aștepta pevi cepremierul României poartăun pulover portocaliu. O fi vreofor mă de protest împotriva politiciiedi to riale. Dar portocaliu din ălagro so lan, de parcă a cojit, de plic ti -sea lă, cî teva sute de portocale și s-aaco pe rit cu ele. „De obicei politi-cienii nu dau pronosticuri, dar euam să dau”, îi spune Liviu Drag neaatât de re laxat, de parc-ar fi în fa -ța unei urne de vot din Teleo r man.Avalanșa în tre bărilor conti nu ă. Ce -va despre Pi țurcă, cine crede că osă dea gol („un român, sau doi sauunul de două ori”), ce părere a re căe Lo bonț în poartă. Curios cumof said-ul, singurul element dinfot bal pe care l-ar putea stăpîniprim-vice pre ședintele, e evitat.Probabil aș teptau intervențiile dela pauză. Dar sarabanda nu s-a ter-minat. Prin studioul improvizat în
Gre cia, î naintea „me ciu lui seco -lului”, n-au trecut spe cia liști în tac -tică, formule de atac, analiză ajocului sau psi hologie de grup. Nicimă car bine cu noscători ai conduc-erii statului, ai sistemului adminis-trativ sau cel al afacerilor externe.Poa te doar fini cunoscători ai po se -siei prelungite și a jocului de tiki-taka cu Roșia Mon tană. Pen tru căîn Grecia, au intrat, cu tricolorul pere tinele a cinci mi lioane de ro mâni,printre alții, Titus Cor lă țea nu,Valeriu Zgonea sau Vic tor-Vio relPonta. Dacă vă uitați pe RTV îi știți,sînt pe sticla de-acolo în per ma -nență. Îi vede bunica pe ei mai desdecît mă aude pe mine la telefon.
Conducerea statului a reușit,pen tru o seară, un lucru pe careeu îl consideram imposibil. Aureușit să ne murdărească fotbalul.Fot ba lul acesta scăldat în mizerie,în trans feruri trucate, în blaturi cucasele de pariuri, în orgoliideșarte. Fot ba lul acesta în careorice maimuță cu bani ajunge să-și facă publicitate distrugîndcluburi cu tradiție și mii desuporteri. Au reușit să ne ia șisingu rul sport pe care l-am iubitnecondiționat. De aici înainte, ori -ce e posibil fiindcă ridicolul n-arelimite. Și Liviu știe asta. n
La manifestare au fost prezenți ministrul delegat pentru învățămînt superior, Mihnea Costoiu, și Ecaterina Andronescu.
Două veacuri de învăţămînt tehnic la Iași
La Universitatea Tehnică „Gheor -ghe Asachi” din Iași (TUIAȘI) aua vut loc săptămîna trecută o seriede evenimene dedicate aniversăriia 200 de la înființarea Școlii de In -ginerie și Hotărnicie de către Gheor -ghe Asachi și 75 de ani la primelecursuri ținute de Școala Poli teh ni -că Ieșeană. Manifestările s-au desfă -șurat între 13 și 15 noiembrie, iarcu ocazia acestei celebrări, BancaNațională a României, a lansat încăde pe 11 noiembrie un set de mo -nezi comemorative de 1, 5, 10 și 50de bani, cu chipul lui GheorgheAsa chi imprimat pe acestea.
Zilele TUIAȘI au început mier-curi, pe 13 noiembrie, cu cea de-acincea ediție a „Simpozionului deIstoria Învățămîntului și ȘtiințelorTehnice”, pe parcursul căreia au fostprezentate 19 lucrări științifice des -pre fondatorul universității și pro-filurile care s-au dezvoltat în facul -tățile de astăzi.
A doua zi, de la ora 12.00, a a -vut loc în Sala de conferințe dinCorpul T o ședință festivă, la careau participat prof. univ. dr. ing An -ghel Stanciu, președintele Sena -
tului TUIAȘI, conf. dr. ing. EugenVasile Horoba, vicepreședintele Se -natului TUIAȘI, conf. univ. dr.ing.Irina Lungu, prorector responsabilcu relații internaționale și imagineuniversitară și prof. univ. dr. ing.Carmen Teodosiu, prorector res -pon sabil cu cercetarea științifică șiinovare. În cadrul ședinței festive,profesorilor Alfred Braier, VitalieBelousov și Hugo Rosman li s-auacordat premii pentru întreagaactivitate. „Am intrat în 1949 ca
stu dent, pe atunci se punea proble -ma cum se va dezvolta Politehnicași uite că din 5000 de masteranzicîți erau atunci, lucrurile s-au pre-cipat mai tîrziu, la 15000 de mas-teranzi. Augmentum Viventium”,a menționat prof. univ. dr. ing. Vi -talie Belousov.
De asemenea, tot joi au fost a -cordate și patru distincții pentru
cadrele profesorale a căror cerce -tare în diferite domenii a adus atîtprestigiu, cît și finațare Poli teh ni -cii. Astfel, prof. univ. dr. ing. Car men Teodosiu a înmînat „Premiile pen -tru excelență în cercetare” ca dre -lor didactice de la Facultatea deChi mie și Protecția Mediului, conf.univ. dr. ing. Gabriela Lisă și șeflucrări dr. ing. Lenuța Kloetzer. Dela Facultatea de Inginerie Elec tri -că, Energetică și Informatică Apli -cată au fost premiați prof. univ. dr.ing. Marinel Temneanu, șef de lu -crări univ. dr. ing. Codrin Donciu,
prof. univ. dr. ing. Cristian Foșalăuși conf. univ. dr. ing. Cristian Zet.„Locul pe care noi îl ocupăm înierarhia universităților tehnice dințară, locul doi după Politehnicadin București, se datorează și aces -tor colegi ai noștri, care sînt impli -cați în activitatea de cercetare șicare, prin efortul lor, ne claseazăundeva sus”, a declarat prof. univ.
dr. ing. Anghel Stanciu, preșe din -tele Senatului TUIAȘI.
Ziua de 14 noiembrie a marcatîn Aula Universității Tehnice dinCopou dezvelirea tablourilor fam-iliei regale, portrezindu-i pe Rege -le Carol I și Regina Elizabeta a Ro -mâniei. Aceste picturi au fost re sta - urate de către conf. univ. dr. MihaiTăraș de la Universitatea de Arte„George Enescu”(UAGE) din Iași.
În Aula TUIAȘI, Mihnea Costo -iu, ministrul delegat pentru Învă -țămînt Superior și Remus Prico -pie, ministrul Educației Naționaleau ținut pe 15 noiembrie discur -suri în cinstea celor două veacuride învățămînt tehnic ieșean. Aceș -tia au fost urmați de către prima -rul Iașului, Gheorghe Nichita, rec -torii universităților „Alexandru I -oan Cuza”, de Științe Agricole șiMe dicină Veterinară „Ion Ionescude la Brad”, UAGE și conf. univ.dr. Ileana Cornelia Cojocaru, pro -rector la Universitatea de Medi -cină și Farmacie „Grigore T. Popa”.De asemenea, pe podium au urcatși reprezentanți ai universitățilortehnice din București, Cluj, Timi -șoa ra, Suceava, Brașov, Bacău și acompaniei Delphi din Iași. n
Ambasadorul Franței în Ro -mânia, Excelența Sa Philippe Gus -tin, a participat săptămîna trecutăla evenimentele organizate la Iașipentru comemorarea Armisti țiu luide la 11 noiembrie 1918.
Marți, pe 12 noiembrie, a luatpar te la o ceremonie militară ținu -tă la cavoul francez și la mormîn-tul generalului Victor Place, dincimitirul „Eternitatea”, în cadrulcăreia au fost omagiați soldații ca -re au căzut pe front pentru Franța.„Prezența la Iași a acestui mor mîntși a cavoului francez din PrimulRăz boi Mondial atestă vechimearelațiilor dintre cele două țări și co -
operarea diplomatică și militarăîndelungată”, a precizat Ambasa -do rul Franței în România.
În aceeași zi, Excelența Sa i-a a -cordat distincția de Cavaler al or -dinului Palmes Academiques prof.univ. dr. Simona Modreanu, de laFacultatea de Litere a Universității„Alexandru Ioan Cuza” din Iași.Festivitatea a avut loc în Sala Se -nat, începînd cu ora 17.00, în pre -zența prof. univ. dr. Vasile Ișan,rectorul instituției de învățămîntsuperior și a lui Alain Ramette, di -rectorul Institutului Francez dinIași. „Este o onoare pentru că a ceas - ta este o distincție foarte impor tan -
tă. Este o recompensă care stă măr -turie a dragostei față de limba șicul tura franceză pe care o am demult timp”, a declarat prof. univ.dr. Simona Modreanu.
Palmes Aca demiques onoreazăpersoa ne le ca re contribuie laexpan siunea cul tu rii franceze înlume și este u na din tre cele maiprestigioase decorații de stat aleFranței.
Aceasta a fost cea de-a patra vi -zită a Ambasadorului francez înzona Moldovei. În această lună seîmplinesc 95 de ani de la semnareaarmistițiului care a dus la înche -ierea Primului Război Mondial. n
Banca Naţională a României a lansat un setde monezi cu chipul lui Gheorghe Asachiimprimat pe acestea.
De Zilele Politehnicii, trei profesori au fost premiaţi pentru întreagaactivitate și șase cadre didactice pentru excelenţa în cercetare.
Excelența Sa a participat lao ceremonie militară care a
omagiat soldații francezi.
Coreea de Nord, văzută deun jurnalist de război
Jurnalistul Adelin Petrișor și-a lansat joi, 14noiembrie, cea de-a doua carte a sa, „Țara cu unsingur gras”, în prezența studenților de la Uni ver -sitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC).Cartea a fost scrisă după vizita jurnalistului înCoreea de Nord cu ocazia a o sută de ani de lanașterea dinastiei care conduce și acum statulasiatic. Evenimentul a început la ora 14.00 înSa la Ferdinand din Corpul A al UAIC și i-a a -vut invitați pe prof. univ. dr. Daniel Condu -rache și lect. univ. dr. Alex Savitescu, de la De -
par tamentul de Românistică, Jurnalism, Știinţeale Comunicării şi Literatură Comparată, întîl -ni rea fiind moderată de către jurnalistul Geor -ge Onofrei.
Discuțiile s-au orientat în jurul poveștilorspuse de Adelin Petrișor. „E un mit urban carespune că în fiecare casă există un aparat de ra -dio care nu se poate opri niciodată. Are poten -țiometru, însă nu poate fi oprit, poate fi dat maiîncet volumul. La radio, la televizor, în ziare,totul este despre lider, atît. Nimic despre exte -rior”, și-a amintit jurnalistul.
Chiar dacă subiectul cărții privește comu-nismul din Coreea de Nord, discuțiile s-au con -centrat asupra spațiului românesc de dinainte
de 1989. „Nu cred că trebuie să uităm ce în seam -nă dictatură, pentru că ne uităm în politicieniinoștri, și în stînga și în dreapta, și eu cînd îi vădmă gîndesc că mulți dintre ei tare mult și-ar do -ri să ne vadă încolonați la înviorare dimineațacîntînd «Deșteaptă-te, române!»”, a încheiat Ade -lin Petrișor.
Evenimentul a fost organizat de Editura Poli -rom, în parteneriat cu UAIC și Asociația Stu -denților Jurnaliști.
Adelin Petrișor a primit cinci premii ale Aso -ciației Profesioniștilor de Televiziune din Româ -nia, Premiul pentru cel mai bun reportaj în2007 și Premiul pentru documentar politic în2009. (A.M.)
Ambasadorul Fran]ei în România, pentru apatra oar\ în zona Moldovei de Cătălina DOBROVICEANU|[email protected]
Termenul Hikikomori a fost fo -losit pentru prima dată în 1986, decătre cercetătoarea Norihiko Kitao,ca re a observat o creștere a nu mă -rului tinerilor ce renunță la școalăși se închid în casă. La început secre dea că e vorba de o simplă de -pre sie sau o fază pe care aveau s-ode pășească. Cu cît au trecut maimulte luni, însă, s-a observat căpro blema nu avea șanse să se re -zol ve de de la sine. Japonia a reac -țio nat, însă nu se știe dacă îndea-juns de repede. Actualmente, a proa -pe 1% din populația acesteia su ferăde sindromul hikikomori – adi căaproape un milion de oa meni.
Într-un articol publicat peJapan today.com, preluat din revistaShukan Post sînt prezentate cazu -rile unor persoane care au trecutde 30 de ani, dar încă locuiesc cupă rinții lor și refuză să iasă în soci-etate. Unul este cel al unui bărbatde 35 de ani care a ascuns corpulma mei, moartă într-un accident,deoarece pensia acesteia era sin gu -ra lui sursă de venit. Altă si tua țieprezintă un tată care a locuitîmpreună cu fiica sa la buniciiaces teia, după ce soția l-a părăsit,fe meia fiind singura care lucra șisusținea familia. Din aceeași cate-gorie face parte cazul unui fiu de39 de ani al unui doctor de 69, careși-a dat demisia de la banca undelucra după ce a absolvit facultatea,iar de atunci a locuit cu părintelesău. Primele cazuri de genul acesta
au apărut în anii1980. Tinerii
care au re -curs laacest gest
nu și-au revenit din anxietatearesimțită și n-au mai părăsit si gu -ran ța unei singure camere. Con -silie rul japonez Fujiya Tomita, au -tor al unui studiu despre hiki ko -mori, subliniază pentru revista ni -po nă că „părinții sînt cei mairesponsabili pentru copiii lor. Esteadevărat că țara noastră a trecutprintr-o criză economică ce a lăsatcî teva generații pierdute, dar nicipă rinții nu sînt scutiți de vină.Aceștia lucrau tot timpul și nu maiaveau timp pentru copiii lor, careerau lăsați în grija creșelor, școlilor,iar pînă la urmă ceva a pocnit înaceștia”.
Călătoria spre apusDin 1980 pînă astăzi, hiki ko mo -
ri a devenit un fenomen și maigreu de definit sau chiar de cate go -risit, pentru că nu este ceva tipicpentru Japonia. În America sîntcaz uri de persoane dependente dejocuri online ce trăiesc doar cupărinții lor, în Franța sînt tineri ca -re se simt marginalizați de cei careîi înconjoară și aleg exilulspațiilor închise. Întrebareaeste dacă pot fi incluși în cate-goria celor cu sin dro mul hiki -komori și cei care suferă de pa -ranoia, sau cei care văd ochipă trunzători oriunde s-arafla? Pro fesorul ja po -nez Takahiro Kato con -si deră că sindromul hi -ki komori „poate fi vă zutși ca o epidemie. Unii su -feră de tulburări min tale,alții n-au astfel de prob le -
me, însă re fuză contactul cu lumea.Cred că o cauză sînt și schimbărilema sive din societate, dar și sis te -mul edu ca țional ce pune o pre siu -ne pu ter ni că asupra elevilor și stu -denților. Se știe despre hiki ko morică pre f eră să joace jocuri video și săse uite la televizor cît stau închiși,dar acestea sînt doar metode princare ei evită mai ușor lumea exte -rioară, decît cauze, cum s-ar puteacrede”. În ciuda acestei teorii, psi-hiatrul francez Serge Tisseson estede pă rere că hikikomori este doar omodalitate prin care adolescenții șitinerii se apără în mod inconștientde emoții și anxietate. Astfel, ei e -vită pericolul unei căderi nervoasesau formarea de fobii. În Franța, aufost observate în ultimele 15 luni 30de cazuri de tineri și adolescențica re au ferecat ușile și și-au con-struit un zid imaginar împotrivalumii de afară. Nici Spania, Italiasau Coreea de Sud nu sînt ferite derăs pîndirea acestui fenomen.
Trendul hikikomori a dus lamul te studii psihologice și sociale,care au formulat diferite concluziiasupra acestui sindrom. Ma jo ri -
tatea au reliefat că nu este neapăratvorba despre o afecțiune mintalăsau o boală ce poate fi tratată prinședințe la psiholog. Nu este o de -presie emoțională, nu este doar oformă de introvertire sau un simp-tom al unei probleme mult maigra ve. Nu se știe cu certitudine ceeste un hikikomori, doar cum secom portă și posibile cauze. Cauzecare diferă de la țară la țară, de lacul tură la cultură, de la societate lasocietate.
Bun venit în NHKComunitatea științifică are mai
multe reprezentări despre profilulpsihologic al celor care suferă dehikikomori. Dar cum vede mediaaceste persoane? Păi, fie ca pe niștevictime ale unei societăți abuzive,fie ca pe niște ratați care nu auputut să se descurce în viață, fie cape pretexte de amuzament. Sîntmul te seriale și documentare des -pre „geeks” (jargon pentru per soa -ne neobișnuite), „otaku” (ter menjaponez folosit pentru a de scriepersoane obsedate de un anumitinteres), chiar și despre intro ver -tiți, toți posibli hikikomori. Ma jo ri -ta tea i-au victimizat sau ridiculizatpe aceștia. Țara niponă, din nou,pare să fi fost singura care a rîs deei, a rîs cu ei, și a plîns alături de ei.
„Welcome to the NHK” este onuvelă scrisă Tatsuhiko Takimotoîn 2002, care a fost ecranizată în2008 sub forma unui serial animat.Este povestea unui grup de tineri,fiecare reprezentînd cîte una dindiferitele fețe ale hikikomorilor.Sato are 22 de ani și încă din primazi la facultate a renunțat la aceasta,ascunzîndu-se de societate. Asta s-
a întîmplat în urmă cu doi ani, iarde-atunci trăiește într-o camerăplină de gunoaie, scrum de țigarăși ustensile ce-i povestesc că o gru -pare sinistră este de vină pentrusituația lui, și nu el. Pe parcusulepisoadelor vedem că e naiv, facegreșeli, ia decizii. Misaki își as -cunde sub o mască a inocenței an -tro pofobia și încearcă să-și vindecefrica mințindu-se că-l ajută pe Satosă treacă peste sindromul său.Familia lui Kaoru i-a planificatviața încă de dinainte de a împlini18 ani, stabilind cînd se va căsători,cînd va avea primul copil, darpasiunea lui pentru tehnologie șipersonalitatea irascibilă l-au înde -păr tat de lumea înconjurătoare.Hito mi, din liceu, credea că oa me -nii conspiră împotriva ei, așa că,sătulă să-i fie frică mai tot tim pul,se desparte de aceasta și con su mădroguri pentru a se liniști.
Fiecare episod este încă oaventură neagră în lumea nebunăa acestor personaje, dar într-unmod care te face să-i vezi ca peniște oameni și nu ca pe niștecaricaturi. „Welcome to the NHK”își cunoaște publicul, cunoaște ceînseamnă să fii un hikikomori și,spre deosebire de serialul „The bigbang theory” ce se-nvîrte în jurulunor imitații a culturii pe care oridiculizează, știe cînd să lovească,dar și cînd să respecte.
Oricum l-ai privi, fenomenulhiki komori a devenit un sindromfoarte împleticit în propria de fi -niție și chiar și-n primele sale for -me de manifestare. Trata men tul,pînă la urmă, e la îndemîna fie că -rui hikikomori. De fiecare de pindeda că își plînge de milă sau alege sănu se ia în serios. n
4 LUMEA PE JARNumărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Unii hikikomori ajung să trăiascăși ani întregi într-o cameră.
Ce fac copiii, adolescenţii și tinerii cîndsînt cuprinși de o fobie socială care îisufocă? În vest, cei care se simt depășiţi
de lumea ce-i înconjoară, de obicei se sinucidsau fug de acasă. În est, însă, nu se întîmplăașa. Asiaticii se confruntă cu fenomenul hikiko-mori, un termen folosit pentru a desemna per-soanele ce se retrag din societate și seizolează de aceasta între patru pereţi. Japoniaa fost prima ţară care a început un studiusocial pentru a analiza aceste cazuri și a afladacă este o boală și, mai ales, dacă poate fitratată.
Nu se știe cu certitudine ce este un hikikomori, doar cum se com portă și posibile cauze.
Închiși în lumea dintre patru pereţi
40%
53%bărbaţi
30.000
30 decazuri
47%femei
din hikikomori au sub 21 de ani
dintre aceștia aupeste 40 de ani
în Japonia ei
reprezintă 1% dinpopulaţie
În Franţa au fost descoperite în 15 luni30 de cazuri cu vîrste între 16-21 de ani.
1 milion de oameni
În prezent, la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” din Iași(UAIC) și la Universitatea Tehnică„Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI)studiază peste 200 de ti neri care au
venit în România prin programulErasmus. De ziua lor, pe 16octombrie, aceștia au fost pri mițicu fast în Aula Magna „MihaiEminescu” a UAIC și de atunci ie -șenii i-au văzut ca și cum ar fi fostde-ai casei.
Biletul spre România,ultima opţiune
Majoritatea s-au înscris în gru -pu rile dedicate studenților străinide pe rețelele de socializare și și-aufăcut repede prieteni. Participă laactivități de grup, precum vizite lacentre de plasament și în licee sau
organizează excursii. Cei mai mulțisînt încîntați de oamenii din Româ -nia, despre care spun că sînt pri mi -tori, dar și de cultura noastră. „Estefascinant să observi cîte diferențe
există între Norvegia și România.Nu am vizitat prea multe locuriaici, în Iași, dar am mers la maimul te petreceri organizate pentrunoi și am întîlnit multe persoane cucare vreau să păstrez legătura șidu pă ce mă întorc acasă. Vreau săplec de aici doar cu amintiri plă -cute”, a spus Camilla Røe, o tînărăde 22 de ani din Norvegia, care stu -diază la Facultatea de Filosofie șiȘtiințe Social-Politice de la UAIC.
Dar de ce au ales tocmai Ro mâ -nia? Același lucru a fost întrebat denoii săi colegi și Renato Guerrieri,care a venit din Italia să urmezecursurile Facultății de Construcții
de Mașini și Management Indus -trial de la TUIAȘI. „România a fostultima opțiune, pe care am ales-o,în pri mul rînd, pentru că mi s-aspus că lecțiile vor fi ținute în limbaen gleză. Însă cînd am ajuns aici amaflat că trebuie să învăț limba ro -mână, deoarece cursurile sînt ți nu -te în română. Am luat lecții în sep-tembrie, care s-au dovedit a fi demare ajutor, iar profesorii sînt mairăbdători cu mine”, a povestit tînă -rul. Mai mult decît atît, în Italia areprieteni de origine română, de lacare a mai aflat cîte ceva desprețara din care provin.
Pe de altă parte, alți studențialeg România pentru că traiul nueste la fel de scump ca în țările dincare provin. Spre exemplu, AndréCamilo, din Portugalia, a explicatcă „motivul principal pentru caream ales România este că am auzitdoar lucruri pozitive de la prieteniicare au fost aici, mai ales din punctde vedere financiar, pentru că aicieste mult mai ieftin decît în Por tu -ga lia. Pînă acum, a fost o expe -riență plăcută, oamenii sînt plăcuți,berea e mai ieftină și îmi plac șicursurile. M-a suprins această țară,nu mă așteptam să îmi placă atît demult.” Singurul lucru cu care s-aacomodat mai greu a fost vremea.
„Eram chiar speriat din cauza vre -mii, nu am văzut niciodată zăpadaacolo și a fost un adevărat testpentru mine”, a completat tînărulde 25 de ani, care studiază la Fa cul -tatea de Economie și Adminis tra -rea Afacerilor de la UAIC.
Un alt criteriu pentru care stu -denții înscriși în programul Eras -mus vin în România este acela căcererile lor nu au fost acceptate înalte țări, universitățile ieșene fiind
ultimele pe listele lor. Este și cazullui Pedro Castro, care acum estestudent în anul al IV-lea la Fa cul -tatea de Electronică, Tele co mu ni ca -ții și Tehnologia Informației de laTUIAȘI. „România a fost a treiaale gere, nu am fost acceptat decelelalte țări. Fiind ultimul an lafacultate, am vrut să merg oriunde.Pînă acum, îmi place foarte multaici, am întîlnit noi persoane dinalte țări, cu diferite culturi, oameniisînt sociabili și ieșirile sînt mi nu -nate, mai ales că prețurile bău tu -rilor sînt mici”, a explicat tînărul.
La fel ca Renato, Andre șiPedro, și Camilla a vorbit înaintede a veni aici cu prieteni care austudiat în România sau cu tineriromâni care au ajuns prin pro gra -mul Erasmus în țările din careprovin ei. „Am vrut să fac practicaundeva în afara Norvegiei și amavut de ales între Danemarca, Ro -mânia și Nepal. Nu am vrut Dane -marca pentru că este una dintrețările vecine și ar fi fost prea aproa -
pe de casă, iar Nepal ar fi fost preadeparte. Așa că am ales România.Cu cîteva luni înainte să vin aici,doi studenți din România au urmatcursuri la noi în țară și au repre -zentat România și Iașul. Au vorbitfoarte mult despre țara lor, ne-auarătat și cîteva poze și ne-au ex -plicat în mare cum va fi experiențade aici. Ne-au convins, așa că atîteu cît și prietena mea eram foartenerăbdătoare să venim”, a măr tu ri -sit Camilla Røe.
Școala cu altfel de lecţiiDacă cei mai mulți se obișnu -
iesc mai greu cu vremea de aici șicu obiceiurile românilor, lui Renatoi s-a părut foarte dificil să se aco-modeze cu metoda de predare lacursuri. În Italia, unde este în ul ti -mul an de facultate, studenții sus -țin un singur examen la sfîrșitul anu - lui universitar, în schimb aici facemproiecte și dăm mai multe teste.„La facultatea de aici am învățat săsudez, ceea ce a fost nou pentrumine. În Italia nu am făcut așa cevala ore. Cursurile sînt foarte inte re -sante, iar la laboratoare învăț multelucruri”, a explicat tînărul. Inițial avenit în România cu gîndul săstudieze doar un semestru, dar aînaintat deja o cerere către univer-sitatea de la care provine pentru a ise aproba prelungirea șederii pînăîn iunie. Pentru el, „nu este foarteimportantă țara în care ajungi, ci oa - menii cu care te întîlnești și ex pe -rien ța din final”. Pe lîngă prieteniipe care și i-a făcut aici, a rămas im -presionat și de peisajele din Ro mâ -nia, după ce a vizitat orașe precumBrașov, Suceava și București.
Indiferent din ce colț al lumii arveni, studenții Erasmus care ajungîn România renunță după cele cinciluni petrecute în Iași la ideile pre -concepute despre o anumită țară șireușesc să vadă dincolo de apa ren -țe. Ca rezultat, unii dintre aceștiapre feră să mai rămînă încă un se -mestru în sînul studenției ieșene. n
Numărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Erasmus în România, la reducerepentru studen]ii str\ini
Tinerii înscriși înprogramulErasmus ajung în
România fie că vor, fiecă n-au de ales. Ceicare au bifat ţaranoastră din prima spuncă au fost curioși săafle cum arată bucataaceasta din Europa,cum sînt oamenii deaici și cum sîntem noiînvăţaţi în școli. Alţii auajuns în Româniapentru că celelalteopţiuni nu le-au fostacceptate sau pentrucă aici traiul nu esteatît de scump ca în alteţări europene. Ceea cezic toţi la unison estecă de-aici pleacă maiîmbelșugaţi decît auvenit și că oricare altloc de pe harta lumii arbifa, nu vor rupefundele cu care și-aulegat Iașul de suflet. Tinerii spun că ieșenii sînt primitori și că le place România.
Unul dintre criteriile pentru care studenţiiînscriși în programul Erasmus vin în Româniaeste faptul că cererile lor nu au fostacceptate în alte ţări, universităţile ieșenefiind ultimele pe listele lor.
Alţi studenţi alegRomânia pentru cătraiul nu este la felde scump ca în ţărilede unde vin, dar le iaceva timp să se acomodeze cu vremea de aici.
Unii vin aici după ce au cunoscut studenţi români care au urmat cursurila universităţi din ţările lor.
5HONORIS FĂRĂ CAUSA
La „Cuza” și la Politehnică sînt peste 200 de studenți străini.
6PASTILA DE DUPĂNumărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Poveștile ascunseprin amfiteatre
Nimeni nu vorbește despre ele și aproapetoată lumea le neagă existenţa. Unele sîntamuzante, altele triste, iar cîteva dintre ele
chiar ciudate. Fie că vorbim despre domul dinCopou sub care se presupune că dacă treci vei fiblestemat cu vreo două restanţe ori peștii morţidin fîntîna de la Balena, un singur lucru este cert:miturile și ritualurile studenţești sînt nemuritoare.
Am aproape zece ani de cîndsînt studentă. Și aici îi scad pe ceipatru ai mei.
Zece ani de cînd ascund prinpachetul de acasă bucăți de cio -co lată și bilețele în care să spuncît de dor îmi este să le văd ochiiobosiți de somn, de cînd ascundcu grijă și cîțiva lei în plus, săpoa tă ajunge cu taxiul acasă, însi guranță. Zece ani de cînd audprin telefon tramvaiele ale cărorșine de fiecare dată trosnesc de
zici că se rup și tot atîția ani de cînd adorm cu grijă pentru că nu știudacă ele dorm dezvelite sau nu. De ambulanțe și pompieri nici nu maizic, le-am învățat sirenele pe de rost. Tot de ceva vreme am devenit ceamai fidelă clientă a magazinelor cu ciocolată albă și stafide ascunseprin tre pătrățele, explicînd vînzătoarelor de fiecare dată că dulciurile nuau vîrstă și nici consumul lor nu depinde de cîte kilograme ai. De fapt,nici nu sînt pentru mine, tot în pachet le pun.
Da, de zece ani urăsc zilele de toamnă din octombrie cînd căl du ra tesufocă și te face să plîngi, de cînd frunzele miros a putrezit încă dinmomentul în care pică. Oricum, atunci simți cel mai intens că ni cio da tănu împlinești nici tu și nici ele vîrsta la care să vă fie bine una fărăcealaltă. Strîngerile în brațe și la piept, cu o mînă mîngîind părul, le-așînlocui mai degrabă cu o cafea tare, în care să-mi stoarcă cineva și o por -to cală siropoasă și acră, să mi se strepezească dinții și să mă facă să nuadorm în așteptarea trenului.
Cine a spus că ești student doar cînd ai 20 de ani? Ești student de atî -tea ori de cîte ori îți pleacă fetele la facultate. n
N-are Norvegia superstiţii în -de ajuns de multe şi de bune încîtsă le întreacă pe cele ce umblă peCo poul autohton. Sau mai binezis, nu-s pe aici cupole şi case bîn-tuite de fantomele torturate prinpiv niţele comuniste. Nu-s sesiunistresante, care să te facă să ţi-o iamintea razna şi să recurgi la oricegest, doar-doar te-o nimeri no ro -cul fix înainte de examen. Nu a -jungi să te gîndeşti că dacă mă -nînci cu cartea deschisă îţi mă -nînci singur minţile. Sau că laFEEA pici anul doar dacă dintr-oîntîmplare nefericită te calcă tram -va iul. Şi nu găseşti nici Bahluiul,pe partea căruia să mergi în locul
tro tuarului cu facultăţile de la U -ni versitatea Tehnică.
Ce găseşti în schimb, dacă te a -ven turezi printre cele trei cam pu -suri ale micuţului orăşel Volda, e oteamă inexplicabilă ce planează a -su pra studenţilor norvegieni. Li sezburleşte pielea pe ei cînd aud de„Doamna cu bicicleta”. Au „bo te -zat-o” aşa pentru că nu a văzut-oni meni vreodată prin oraş fără bi -ci cleta ei. Lor nu li se ascut sim -ţurile dacă le trece o pisică neagrăprin faţa ochilor, însă aparent unom normal care are în dotare o bi -cicletă tot timpul le dă fiori pe şiraspinării.
Asta, sau poate au nevoie de o
legendă încropită pentru a maicondimenta puţin lucrurile şiîntîmplările într-o comunitate atîtde restrînsă precum Volda.
Ce e sfînt pentru ei, ca un felde regulă nescrisă de la care nu seabat, este să îşi înece minţile bineîn alcool la fiecare petrecere. Doaraşa ajung să se exteriorizeze. Aunevoie de multă băutură pentru aţine sus steagul pe care stă scriscum că ei ar fi campionii Europeila aventurile de-o noapte.
Acum, nu ştiu dacă şi asta o fio legendă sau nu, dar eu una aşţine cu dinţii de ea. Gîdilă mai bi -ne orgoliul na ţio nal decît să umblevorba că te temi de o simplă bă trî -nică şi al său accesoriu nelipsit, obia tă bicicletă. n
O teamăinexplicabilă
planează a su prastudenţilor
norvegieni. Li sezburleşte pielea
pe ei cînd audde „Doamna cu
bicicleta”. Au„bo te zat-o” aşapentru că nu avăzut-o ni meni
„Mooooor”; „Anarchy”; „Boo -bies”; „Red Hot Chilli Peppers”;„For tza Steaua”; „11:43”; sau „Godsave us” sînt doar niște mostre alemesajelor antice lăsate de cătrestudenții care au trecut prin renu-mitul amfiteatru P1 de la „Cuza”.Pentru necunoscători, P1 este am -fi teatrul acela care după ce te chi -nui jumătate de oră la primul cursdin anul I ca să-l găsești, speri maia poi să te fi rătăcit și că prin sub -so lurile Universității să fi ajunsdoar din greșeală. Iar acesta nu ere numit doar datorită gerului depe timpul iernii sau a faptului că emai greu de găsit, ci și pentru ze -
ci le de hieroglife lăsate în urmă decătre studenți.
Acestea nu sînt doar niște gîn -duri rătăcite de pe la vreun cursplic tisitor la care nu există pauză.Dacă le examinezi cu atenție, ca uncercetător care dezgroapă ghea țăve che de mii de ani, poți să afli cîteceva despre foștii băs ti nași. Scur -
te, cu înjurături, mari, sub for mau nei poezii, desene sau simple mîz -gîleli, acestea povestesc des pre cumse îmbrăcau, de unde fu rau șnițelesă mănînce, ce citeau sau urmă -reau la televizor sau ce pă rere una -nimă aveau studenții des pre unanu mit profesor. Un de va, pe rîn-dul din dreapta, pe a patra sau acincea bancă dinspre geam, existăchiar și semnătura mea trecută înregistru. N-am făcut-o eu, ci Erica,fiind probabil in vidioasă după cei-am de mon strat că scrisul meu emai „fru mos” decît al oricăruimedic, a de cis să mă imortalizezecu „Elf, Le gen da din P1”.
Mai poți găsi și alte chestii utili -tare, ca numerele de telefon ale u -nor firme de taxi, reclame la fri ze -rii de ocazie din cămin sau re zul -ta tele la Loto.
Însă urmele de pix și de creionde pe bănci mai pot re pre zenta șiun mod prin care să-ți marchezite ritoriul, mai ales dacă în calculpunem și că șansa să prinzi unscaun bun în P1 de pe care să nualuneci în jos e ca și cum ai găsi uncoleg de facultate de la care să poțiîmprumuta doi lei pentru be re lasfîrșit de lună. n
Ce-i zumzetul ăla? A, alarma de la telefon. Oarede ce sună așa de dimineață? Probabil din greșeală.Am totuși sentimentul că uit ceva și nu îmi dau sea -ma de ce simt un nod în gît, ca și cum aș avea emoții.Prostii, cred că nu am dormit cum trebuie.
Iar sună tîmpenia asta de parcă îmi face în ciudă,doar n-am cursuri azi, n-am examene. Examene, astaera! Am unul de la 8 și eu nu am învățat nimic! Nicin-am avut timp, săptămîna asta am avut atîtea de fă -cut, ba cumpără cadou pentru Ana, ba mergi la ziualui Gabriel. Cum de am uitat eu de examen? Și nici nupot să mă duc în restanțe, profesorul e dintr-ăia ca revor răul studenților și îi obligă să învețe de parcă ar fidoctori docenți.
O să frunzăresc cursurile în timp ce beau cafeaua,
bi ne că le am. Ceva tot o să țin minte, chiar dacă sîntmul te pagini. Cică dimineața e perioada perfectă pen -tru învățat. E imposibil să nu se lipească ceva de mi -ne. Și dacă nu o să rețin nimic? Știu, o să mă așez lîngăo colegă care ia mereu note mari și învață bine, chiardacă nici nu îi știu numele. Și o să îmi pun și cur surilepe telefon, să am un plan de rezervă. O să pară că măuit la ceas. Și mai bine, o să mă pornesc mai devremede acasă să prind loc pe ultimele rîn duri, nu are cumsă mă vadă profesorul tocmai pe mi ne. Bun, gata, nuîmi mai fac griji, nu are ce să mea rgă rău, dacă pornesccu ideea asta o să îmi mear gă bine toată ziua. A, și sănu uit să ies cu drep tul din casă.
***Ce aglomerat e în amfiteatru! Bine că mai e un
loc pe ultimul rînd. Ce zice profesorul? Nu aud dinca uza gălăgiei. „Ultimele două rînduri să vină înfață!” n
Pove[tile scînteilor sîngeriiEnergia Crucii Roșii din Iași vine de la oamenii ajutați.
Cînd își desfășoară campaniile umanitare, voluntarii vin cu corturile.
în lumea întreagă,au aproximativ97 de milioane
de voluntari. Altfelspus, 97 de milioanede eroi, pentru carenu există satisfacţiemai mare decît săfacă un bine celordin jur. Au un sediuși în Iași, de unde au pornit zeci deacţiuni umanitare,reînviind speranţadin inimile ne vo ia -șilor. Fie că umblăpe străzi, sîntbolnavi, sau au 11copii acasă.
Brațele puternice ale lui Vladimită cu fermitate și în acelașitimp cu delicatețe cum dau josde pe un stîlp o victimă. Fer mi -ta tea și delicatețea sînt com ple -tate de atenție, personajul ima gi -nar avînd și probleme la coloanacervicală. „În momentele de ge -nul ăsta trebuie să știi să îmbinitoate tehnicile pe care le înveți,pentru că dacă ești brutal sau ne -atent poți să îți și îngropi vic -tima”, povestește însuflețit Vlad,gesticulînd cu mîinile orientateîn sus.
Tînărul de 18 ani este elev înclasa a XII-a la Liceul Teoretic„Dimitrie Cantemir” din Iași, iarvoluntariat la Crucea Roșie facede doi ani, de cînd a hotărît săîmbine responsabilitatea cu re la -xarea. Deși degetele lungi, răb -da rea de care dă dovadă și ex -periența dobîndită l-ar în drep tă -ți să fie un viitor student la Me -di cină, Vlad își dorește să devinăjandarm, să patruleze în juruloa menilor care au nevoie deajutor. „Am descoperit că asta așvrea pentru că în fiecare an, cavoluntari, acordăm primul ajuto -rul oamenilor care vin în peleri-naj la Sfînta Parascheva. De o bi -cei, facem patrule de la raclă pî -nă în Podu Roș sau unde se ter -mi nă coada, iar acolo trebuie săfim atenți la cei care amețesc,cărora li se face rău sau careacuză dureri în zona inimii deexemplu”, exemplifică acestadu cîndu-și mîna în zona piep -tului. Dorința lui a fost ali men -tată și de participarea la o Tabărăde dezastre, organizată de Cru -cea Roșie, unde a învățat că înma xim cinci minute trebuie să fiipregătit să acționezi. „După o ziîntreagă de antrenamente, ne-autrezit la ora două noaptea pentruun exercițiu de căutare. Mai e -xact, trebuia să găsim și să sco a -
tem victimele dintr-o mlaștină,să vadă dacă putem să ne mo bi -li zăm repede și bine. Atunci amavut parte și de o farsă, ni s-auscos echipamentele din truse șinoi ne-am trezit cu ele goale.Însă ne-am descurcat foarte bineși mai mult decît atît, am fost șilă udați pentru că ne-am organi-zat foarte bine, cei care aveaulan terne au luminat cărarea șitotul a decurs corect”, povesteștemîndru băiatul cu ochi mari,căprui.
Intervenţii din exteriorVlad își amintește că în tim-
pul patrulelor la racla Sfintei afost și momentul cînd a acordatprimul ajutor și tot atunci s-acon fruntat și cu un caz maideosebit, cel al unei femei care afăcut o criză de apendice și nu semai putea ține pe picioare. Re -gre tul său este însă faptul că nuse poate implica mai mult decîtîn monitorizarea stării, în așa fel
încît să nu ajungă la complicații.„Oarecum, noi ne ocupăm maimult de partea externă, cea in -ternă este a celor de la am bu lan -ță pe care noi trebuie să îi che -măm în cel mai scurt timp posi-bil. De exemplu, noi putem in -ter veni dacă cineva se arde cu olumînare sau se taie, răcim zonarespectivă sau facem repede unbandaj”, adaugă Vlad cu o urmăde deznădejde în glas.
Deși recunoaște că a prinsdrag de Crucea Roșie pe parcurs,nefiind atras încă de la început,Vlad crede că este genul de ac ti -
vi tate pe care trebuie să o faci cuse riozitate, la care trebuie săadaugi puțină blîndețe și cevamai multă considerație pentrucel de lîngă tine, chiar dacă sîntoa meni pe care îi vezi pentru cî -te va minute și pe care nu apucisă îi cunoști. „Ești atent pe ceeace faci și nu te poți gîndi la ceva
de genul «fata asta e drăguță,poa te reușesc să îi cer numărulde telefon». Nu, ești doar tu șipa cientul și nu ai timp de așaceva.” În cei doi ani, Vlad spunecă, deși timpul a fost limitat,con sideră că cel mai mare cîștigeste că a întîlnit și cunoscut mul -te tipuri de oameni, dincolo depacienți sau colegi, care spre sur -prinderea lui, au reușit să îl tra -teze. În ce mod? Făcîndu-l să sesimtă împlinit, să umple un golde a cărui existență nu ar fi aflatnici măcar un medic. n
„Ei, știi ce înseamnă succesul?”mă întreabă zîmbind ștrengărește șico pilăros în timp ce printre maldărelede dosare grele caută un mic perga-ment primit de la unul dintre cei maiti neri voluntari ai Crucii Roșii. Prinrîn durile scrise un pic stîngaci, darchi nuit, citesc doar mulțumiri pentruîncrederea și generozitatea cu care di -rec toarea centrului o are pentru toțicopiii ei. Iar aici, de la cel mai mic lacel mai mare, „toți sînt copiii mei”.Îmi dă exemple de tot felul de scrisoricu timbrul tuturor județelor în careCrucea Roșie din Iași a peticit cum aputut suferința oamenilor, spunîndu-mi că „să-ți mulțumească cineva pen -tru că l-ai ajutat, pentru mine este ceamai mare satisfacție”.
De cînd a ajuns directoare la Cru -cea Roșie, ușa de la biroul VirginicăiBeldean a stat mereu deschisă. Fie căpeste pragul ei au trecut oameni ră -mași pe străzi, „femei cu unsprezececo pii acasă sau bărbați cu coada întrepicioare pentru că au rămas fără ser-vici”. Aceasta le-a oferit de fiecare da -tă nu doar umărul ca să-și verse a ma -rul, ci și o supă caldă pentru care nu acerut și nici nu o să ceară niciodată ce -va la schimb.
Un genist al sufletelorAici, femeia îmi spune că și-a for-
mat o a doua familie, în care cea maima re mîndrie a ei sînt tinerii de lacare își ia elanul și energia să ducă labun sfărșit toate campaniile uma ni ta -re. De asemenea, recunoaște că i sepa re greșit faptul că uneori se ge ne ra -li zează pe seama tinerilor, și că „euam foarte mare încredere în generațiavoastră”. Iar aici, la centru, femeia sela udă că pe lîngă viziunea asupra fru -
mosului și a nobilului, îi ajută pe vo -luntari să-și dezvolte „o latură asufletului”.
Deși inimile blînde sînt mereu vă -zute ca fiind slabe, doamna VirginicaBeldean este întruchiparea vie căăsta-i doar un mit, iar atunci cîndvine vorba de treabă coboară mi li tă -ria din pod. La propriu, pentru că întinerețe, 1973 mai exact, aceasta intraca ofițer la catedra militară, vrînd sădemonstreze că este o femeie pu ter ni -că. Aici, deși a stat timp de 17 ani, fe -me ia îmi mărturisește că în tot acesttimp s-a simțit precum o studentă.„A proape întotdeauna mă îmbrăcamși îmi făceam părul asemenea cur san -te lor mele”.
Mai tîrziu, directoarea s-a re o rien -tat către protecția civilă, spunînd des -pre profesia ei că „este o armă foartefrumoasă”, care a ajutat-o să se form e -ze și să înțeleagă importanța lucruluiîn echipă. Totuși, experiențele celemai intense le-a trăit atunci cînd a fostpusă față în față cu bombele rămasepe teritoriul nostru din Al Doilea Răz -boi Mondial. Fostul militar a lucrat șica genist, pericolul arătîndu-i că tre -buie să „prețuiesc viața și să mă bu -cur de tot ce e frumos”, ajungînd as t -fel mai apoi la Crucea Roșie. Uneledintre deprinderile vechi încă le maipăstrează și acum, cum ar fi statuldrept pe scaun, trezitul devreme saumodul în care-și organizează ac țiu ni -le de voluntariat asemeni unor„misiuni”. Se vede după privireamereu alertă și atenția la detalii că îiîncă îi este dor de uniforma de ofițer,amintindu-și de o știre în care unpompier a resuscitat o pisică pejumătate moartă. „Militarul nu aredoar un suflet bun, ci este și un buntovarăș de viață”. n
„Trebuie să știi să îmbini toate tehnicilepe care le înveţi, pentru că dacă eștibrutal sau ne atent poţi să îţi și îngropivic tima.”
Vlad își dorește să devină jandarm, săpatruleze în jurul oa menilor care aunevoie de ajutor.
Vlad crede că cel mai marecîștig îl reprezintă oamenii.
Copiii doamnei Virginica.
Numărul 468 | 18 - 24 octombrie 2013
8 MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Dac\ li se explica francezilor c\ salariile scad cu 25%, la Paris s-ar fi iscat onou\ revolu]ie
interviu cu Excelența Sa Philippe Gustin, Ambasadorul Franței în România
Domnule ambasador, își va continuaactivitatea Institutul Francez din Iași (IF)în aceeași reședință?
Încă nu ne putem exprima concretasupra anumitor detalii, însă cert estefaptul că trebuie să reînnoim con -tractul de închiriere al clădirii și tre -bu ie să ne asigurăm că cei doifinan ța tori, Guvernul român și celfrancez, pot să furnizeze în contin-uare suma necesară. Eu sînt optimistși cred că trebuie să nu ne îngrijorămpentru că vom găsi soluții. Pe de altăparte, este foarte importat să nemenținem pre zen ța la Iași și totodatăsă ne asi gu răm că antena regionalădin zona Mol dovei a InstitutuluiFrancez își va continua activitățile cuaceeași efer ves cență. Bineînțeles că șieu îmi doresc să rămînem în acelașiloc pen tru că sîntem poziționați încasa Ra co viță din Copou de la în-ceput, avem acolo o istorie de 20 anicare a fost mar cată încă de la inaugu-rare de pre zența unei figuri remarca-bile pentru Franța, președinteleFrançois Mitte rrand. În orice caz, sîntconvins că fiecare finanțator va găsisoluții plau zi bile pentru ca IF Iași săse mențină pe aceeași poziție.
Cum explicați dumneavoastră lipsarestaurantelor sau a cafenelelor cu spe-cific franțuzesc din Iași?
Cu siguranța este o problemă decerere și ofertă. Fără îndoială, aici sîn -tem în zona României care este ceamai francofonă și cea mai fran co filă.Cel puțin așa simt eu după eve -nimentele de astăzi la care am par ti ci -
pat. În plus, țările noastre au o re la țieputernică bazată pe istorie di plo ma -tică și militară, iar tocmai pentru astaam venit azi la Iași. Este im por tant cămunicipiul acesta a avut șan sa de aavea un IF pentru că nu toate ora șeleRomâniei se bucură de o ase meneaoportunitate. Dacă vă uitați la toateinstitutele străine din țara voas tră,Franța este țara care are rețeaua ceamai complexă, pentru că are pa tru in-stitute în România, unul în Bu cu rești,altul la Iași, încă unul la Cluj și altulîn Timișoara. În plus, avem în cheiatecinci alianțe și o multitudine deasociații franco-române. Deci în Iașiavem un centru care, zic eu, este des -tul de vizibil în rândul populației șiatunci cred că am putea avea și ini -țiative private încurajate de acesta.
Franța nu poate fiinteresată de toateprivatizările din România
Apropo de inițiative private, ne putețispune dacă investitorii francezi sîntinteresați de această zonă avînd învedere mai ales faptul că Iașul se află înEstul țării?
La această întrebare vă voi răs -pun de cu ceea ce repet mereu au to ri -
tă ților locale cînd ajung în Iași. În pri -mul rînd, aici precum și alte orașe dințară există o problemă de infras truc -tu ră. Știți și dumneavoastră că este di -ficil nu doar să ajungi aici, ci să și faciactivități industriale grele care ne cesitădeplasări. Infrastructura proas tă esteprincipalul handicap al ora șu lui. Pede altă parte, Iașul are și atu u rile saleși aici mă gîndesc la for ma reaacademică, în particular în domeniulinformatic. Chiar azi am vorbit cu rec-torii universităților și mi-au spus că unnumăr mare de studenți care terminăastfel de specializări se an ga jează ime-diat pentru că meseria aceas ta se poateface de la distanță. Din punctul meude vedere, pentru Iași trebuie găsit unechilibru în di ver si fi carea investițiilorastfel încît acestea să nu se facă într-un singur domeniu.
Dar investitorii din Hexagon sîntinteresați de marile privatizări pe careRomânia le are în desfășurare sau pecare le-a desfășurat, precum CFR Marfăsau Gazprom?
Franța nu poate fi interesată detoate privatizările din România. Dejaîn România există 38 din cele mai mari40 de întreprinderi franceze care sîntcotate la Bursa din Paris, iar ele sîntspecializate pe sectoare diferite, de lacel bancar, unde avem exemplu BRDGroup, la cel farmaceutic cu Sanofisau la telecomunicații unde întîlnimOrange-ul. În trecut, Franța a fost in -te resată de privatizarea anumitor în -tre prinderi, iar cea mai frumoasăre u și tă este Dacia, dar țara noastră nu
poate fi singurul investitor străin dinRomânia, chiar dacă este foarte binereprezentată pe piață.
Ați fost o vreme îndelungată consilieruldirectorului Fondului MonetarInternațional, Christine Lagarde. Cumconsiderați că a trecut România pestecriză?
Dacă ne uităm pe cifrele macro-economice, țara a ieșit bine din criză.A făcut eforturi mari pentru asta, iarpopulația a fost foarte curajoasă. Da -că se explica francezilor că trebuie săli se scadă salariile cu 25% s-ar fi iscato nouă revoluție. Însă aici politica acea -s ta s-a putut face, iar azi coordona t e -le economice ale României sînt bune.Din nefericire, la începutul crizei, în2008, a avut loc o bulă bancară care aexplodat și care azi încă pune di fi cul -tăți sectorului îngreunînd posibili tă ți -le acestuia de a finanța economia. Ceamai importantă dificultate a Ro mâ nieiîn acest moment este că are un sectorbancar care vine în urma in -vestitorilor, iar asta presupune scă d e - rea încrederii în acest sector.Tot o da tă, acest aspect presupune uti-lizarea mai bună a fodurilor europenecare sînt astăzi puse la dispozițiavoastră și care practic înseamnă sin-gurul car bu rant al creșterii econom-ice.
Este foarte important să leexplicăm francezilor cățiganii sînt doar o parte din-tre români și mai ales că nutoți românii sînt țigani
Care considerați că este stadiul relațiilorfranco-române în acest moment?
Relațiile dintre cele două țări sîntexcelente deoarece se fondează pe oistorie puternică și pe o francofoniecare încă este prezentă în România.Aici patru elevi din zece învață la școa -lă limba franceză. Ne putem plânge cănu este un procent prea mare, însăeste un procent mare comparativ cualte țări. România este țara din Eu ro -pa care nu are printre limbile sale ma -terne franceza și care, totuși, are celemai multe persoane care învațăaceastă limbă, iar ăsta este un funda-ment foarte solid pentru partene ria te -le noastre. Ca să nu mai vorbesc derelații culturale, toate aceste schim -buri dintre România și Franța caredatează încă din secolul al XVIII - lea.Apoi avem și sectorul economic carea contribuit la consolidarea relațieipentru că de acum întreprinderile fran -ceze sînt prezente în spațiul ro mâ nescde 10 - 20 de ani și au devenitnumărul unu sau doi în sectorul lor.Rea mintesc mereu, cu drag, exemplulDacia-Renault care produce 3% dinPIB-ul României. În plus, avem o co-operare academică extraordinară.Franța este una dintre țările favoriteale studenților români care merg înstrăinătate. Prin urmare, cred că toateaceste aspecte la un loc creează nișterelații și un context favorabil.
Dar discuțiile din presa franceză nuarată chiar așa de bine precum spuneți.Subiectul țiganilor a devenit o armă cucare se lovește constant în imagineaRomâniei.
Cu siguranță există o problemă deimagine a României. Pe de o parte,francezii nu cunosc această țară astfelîncît să se exprime asupra ei, și pe dealtă parte, este foarte important să leexplicăm acestora că relația dintre ce -le două state nu se rezumă la ches tiu -nea romilor, că țiganii sînt doar o par tedintre români și mai ales că nu toțiromânii sînt țigani. Însă pentru astaeste nevoie să lucrăm asupra pro ble -mei deoarece nu putem pur și simplușterge cu buretele și spune că nu exis -ta una. Bineînțeles că există o pro ble -mă și trebuie să o rezolvămîmpreu nă, între cele două țări, dar șicu sprijinul Uniunii Europene, pentrucă nu este doar o chestiune a Franțeiși a Ro mâniei, ci și a altor țări din UE.Franța a primit dintotdeauna străiniși primește și în prezent enorm demulți. Se emit anual aproape 200 000de noi permise de ședere. Ea este oțară gazdă. Însă francezii nu acceptăsă aibă în teritoriul lor străini sau chiarde francezi care nu respectă lege. Aicieste problema. Nu este o chestiune le -ga tă de faptul că cineva este rom saunu. Problema de fond este o ches tiu -ne de respectare sau de nerespectarea legilor. Așadar trebuie să cola bo rămși deja facem asta urmărind să pu nemcapăt acestui trafic de ființe umane,pentru că adesea romii re curg la trafi-
carea copiilor sau ale fe te lor careajung prostituate. Prin ur ma re, tre b u -ie în continuare cercetați amă nunțit res -ponsabilii acestor rețe le din Franța șidin România. În al doi lea rînd, tre bu -ie pusă în practică o politică de in tru -ziune socială, o po li ti că dusă în țărileUE în care romii vor să intre, dar maiales trebuie in tro dusă o astfel depolitică aici în Ro mâ nia. Pentru căatîta timp cît românii care nu sîntromi continuă să considere că romiinu sînt români și atîta timp cît romiiromâni con si de ră că nu sînt românivom avea o problemă. Oricum tre bu -ie menționat că problema aceasta pecare ați adus-o în discuție înseamnătimp, răbdare și multă educație, pen -tru că numai prin educație vom ajun -ge să mișcăm lucrurile. Deja derulămîn ambele țări proiecte pilot prin careurmărim să demonstrăm că nu existăo ase me nea fatalitate în această ches -tiune, că țiganii se pot integra în so -cie tate, că există țigani care lucrează,că există țigani care studiază și că uniițigani sînt doctori, avocați sau ju -decători. Însă, reiau și spun că toatăaceastă dis cuție nu se poate face îndouă se cun de, bătînd din palme. Eanecesită timp, pentru că nu există osoluție mi rac uloasă care să o rezolvedeodată.
A cunoscut Franța în istoria ei situațiisimilare?
Nu, pentru că în Franța au existatmereu politici de integrare în so cie ta -te. Dacă ne uităm ce s-a întâmplat pî -nă în secolul al XIX - lea vom vedea cămereu s-au îndreptat spre Hexa gonpopulații dintre cele mai diverse.Inițial au venit din Italia, Spania, Por -tu galia, apoi din fostele colonii, însăin tegrarea populațiilor s-a făcut în cet,uneori chiar cu probleme, dar în ge -neral situația a fost sub control. As tăziînsă este șocant pentru fran cezi săvadă că străinii care vin în țara lor, fieei țigani sau nu, ocupa teritorii ilegal,nu-i respectă pe ceilalți din jur șicomit numeroase infracțiuni. Asta
deranjează de fapt francezii și cred cănici populației din România nu-i pla -ce o astfel de atitudine.
Nu putem împiedica pecineva care a fost expulzatde pe un teren ocupat ilegalsă se instaleze 10 metri maiîncolo
Am citit că ați vizitat mai multecomunități de romi și în Franța dar și înRomânia. Ați sesizat diferențe esențialeîntre cele două părți?
Da, am fost în numeroase co mu -ni tăți de romi și vreau să vă spun că oserie de proiecte pe care le-am de ru -lat au dat și roade. De exemplu, plim -bîndu-mă prin România am vă zutțigani reveniți din Franța care acum și-
au deschis ferme, sau mici între-prinderi de familie. Dar cazurileacestea nu interesează presa. Eu credcă mass-media are o problemă cu reu -șitele și preferă să vîndă ce nu mergebine, dar există și ecouri pozitive caremerită scoase în față și evidențiate. Pede altă parte, romii din Franța lo cu -iesc la limita umanului. Am fost decîteva ori în unele locuri de la pe ri fe -ria Parisului și m-am îngrijorat de ceam văzut acolo și să știți că sînt în to -tal 400 de astfel de locuri. Este su fi -cient să ajungi în anumite cartieremăr ginașe ale capitalei franceze și veigăsi condiții de viață nedemne, de -plorabile chiar, fără acces la apă șilumină. Îmi amintesc de cînd eramcopil, pe la sfîrșitul anilor ’60, că înFra nța existau astfel de mahalale încare se campa în aerul liber precumfac țiganii. Azi francezii nu vor să au -dă că fenomenul revine și că tere nu ri -le sînt ilegal ocupate de familii care-șicontruiesc case de lemn sau cara vanepentru că acestea au dispărut deja dinFranța. Și atunci autoritățile au pus înexecutare ordinele justiției, pentru căfiind un stat de drept, cînd avem de-aface din nefericire cu o ocu pare ilegalăa unui teritoriu, trebuie cerut ordinjudecătoresc de expul za rea a per-soanelor respective, iar po li ția defiecare dată când se dă un astfel deordin îl pune în executare.
Și totuși am văzut că romii revin.Da, pentru că nu se întorc în ace -
lași loc, ci merg în alte zone. Acumavem posibilitatea de a ne instala ori-unde pentru că UE înseamnă li be racirculație. Nu putem împiedica pecineva care a fost expulzat de pe unteren ocupat ilegal să se instaleze 10metri mai încolo. Totodată, trebuiespus adevărul. România nu este o ța -ră subdezvoltată. Mai mult decît atît,nu putem spune că nu există școli aici.Mai înainte am vorbit cu rec to rulUniversității „Alexandru Ioan Cu za”și mi-a explicat un subiect extraordi-
nar de interesant pentru mine caresînt demograf și anume scăderea nu -mă rului de studenți din universi tă țileromânești. Sistemul educativ ro mân apierdut în zece ani un milion de elevipentru că pe de o parte nu mai existăcopii și pentru că pe de altă partemulți pleacă în străinătate cu familia.Eu mă plimb mult prin Ro mâ nia, azisînt la Iași, mîine merg la Bo toșani,mai înainte am fost la Ga lați. Defiecare dată cînd am posibi li ta teamerg în școli și le vizitez. Așa văd căpe la sate sînt clase care func ționeazăcu 12-13 elevi. Deci nu pu tem spunecă nu există școli în Româ nia pentrucă ele există și bineînțeles că au șiînvățători. Adevărata pro ble mă estecă romii nu frecventează școa la șiatunci trebuie ca părinții să înțeleagăcă este bine pentru copilul lor sămeargă la școală în loc să cer șeas că
sau să lucreze de mic. Școala poateînsemna pentru ei ieșirea din mizerie.
Azi, în România, există olimbă care nu era ieri, șianume, engleza
Sistemul educativ românesc le alocăromilor locuri speciale. Considerați căeste o discriminare pozitivă saunegativă?
Bineînțeles că este vorba despre odiscriminare pozitivă. În legislația dinFranța și în politicile sale nu exis tă așaceva, însă România a pus în practicăastfel de proiecte de discri mi narepozitivă datorită UE și asta este un as-pect pozitiv care merită men ționat.Numai că problema nu este alocarealocurilor speciale pentru ele, ci să șiexiste candidați pentru pozi ți ile re-spective.
Conform Eurostat doar 49% dinpopulația României cunoaște o limbăstrăină, iar mare parte din aceștiavorbesc limba engleză.
Voi, românii, aveți șansa de a aveaun spectru lingvistic care vă permitesă învățați limbile străine foarte ușorși repede. Franceza se învață deoa re -ce cele două limbi sînt foarte apro pia -te și au fondul latin comun. În aldoilea rînd în secolul al XIX-lea 3000de cuvinte de origine franceză au fostintroduse în limba română. Pe de altăparte, aveți dreptate. Azi în Ro mâniaexistă o limbă care nu exis ta ieri șianume engleza. Însă eu cred că astanu împiedică pe nimeni să învețe șifranceza. Acum însă tre bu ie văzutcum se învață aceste limbi. Oare, înprezent, în România, limba francezăse învață precum se în văța pe vremeageneralului Berthe lot? Mă tem că nu.Epoca aceea s-a terminat, românii numai învață fran ce za pentru a puteaciti autori celebri di rect în limba lor descriere și nici pentru a putea asculta
teatru în aceea și limbă. Din nefericirepentru tînăra generație această epocăs-a terminat. Acum tinerii vor doar săzapeze de la o limba la alta, să învețecîte ceva din toate, dar nu să-șiîmbogățească cul tu ra. Aceeași situațieeste și pentru engleză și pentru ori-care alta. Putem fi nostalgici după pe-rioada aceea, în să eu nu sînt. Știu sătrăiesc, din ne fe ricire, în prezent, învremea noastră, și atunci trebuie săcreez în conti nua re condiții tinerilorromâni ca să în ve țe limba franceză șitrebuie ca pro fe sorii să fie în contin-uare bine pre gă tiți cu metode mod-erne. Rolul nos tru este să întrețineminteresul pen tru limba franceză pen-
tru că ea poate înseamna o șansă înplus.
Considerați că din cauza discuției pen-tru Spațiul Schengen parteneriatulstrategic dintre Franța și România esteîn pericol?
Deloc, absolut deloc. Par te neria tulstrategic a fost revăzut în februarieanul acesta iar acum are cinci pagini.Știu asta pentru că eu l-am scris saualtfel spus am contribuit la scrierealui. Din aceste cinci pagini numai întrei rînduri se menționează despreSchengen. Trebuie pus capăt acestordis cuții. Din fericire, parteneriatuldintre Franța și România nu se re zu -mă la Spațiul Schengen. n
De mai bine de un an de zile, Excelența SaPhilippe Gustin a fost numit ambasadorulFranței în România, iar înainte și-a
reprezentat țara în Germania, Austria și Ungaria.„Eu resimt acest fapt ca pe un tropism, pentru cămă acomodez în orice loc, oricînd”, spune fostulconsilier al Directorului Fondului MonetarInternațional întîmpinîndu-și în camera de hotelcîțiva studenți de la Facultatea de Medicină careau venit să-i vorbească. Ambasadorul adoptă o ati-tudine degajată și îmi povestește că a vizitatRomânia de la Est la Vest, în căutarea acelor as-pecte care nu sînt cunoscute cînd se vorbește de-spre țara noastră. De exemplu, a găsit undeva prinTimișoara o familie de țigani care, după ce a fostexpulzată din Franța, și-a deschis acasă o micăfermă, „iar acum afacerea le merge bine”. Înaintede a ajunge amabasador, Philippe Gustin a activatîn mai multe ministere franceze, la finanțe, înagricultură sau la educație. Despre omoloageleacestora din România consideră că se află pe undrum bun, chiar dacă învățămîntul a pierdut mulțielevi, chiar dacă economia a trecut printr-o crizăacută și chiar dacă în agricultură abia se vădinițiativele micului fermier. Însă salvarea lor, conform ambasadorului francez, vineprin fondurile europene, de care noi, românii, tre-buie să profităm la maxim.
În Hexagon sînt peste 400 de locuri insalubre în care s-au instalat țiganii români.
Ambasadorul susține că România a trecut cu bine peste criză.
Oare, în prezent, în România, limba franceză seînvață precum se învăța pe vremea generaluluiBerthelot?
9MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Dac\ li se explica francezilor c\ salariile scad cu 25%, la Paris s-ar fi iscat onou\ revolu]ie
„interviu cu Excelența Sa Philippe Gustin, Ambasadorul Franței în România
Domnule ambasador, își va continuaactivitatea Institutul Francez din Iași (IF)în aceeași reședință?
Încă nu ne putem exprima concretasupra anumitor detalii, însă cert estefaptul că trebuie să reînnoim con -tractul de închiriere al clădirii și tre -bu ie să ne asigurăm că cei doifinan ța tori, Guvernul român și celfrancez, pot să furnizeze în contin-uare suma necesară. Eu sînt optimistși cred că trebuie să nu ne îngrijorămpentru că vom găsi soluții. Pe de altăparte, este foarte importat să nemenținem pre zen ța la Iași și totodatăsă ne asi gu răm că antena regionalădin zona Mol dovei a InstitutuluiFrancez își va continua activitățile cuaceeași efer ves cență. Bineînțeles că șieu îmi doresc să rămînem în acelașiloc pen tru că sîntem poziționați încasa Ra co viță din Copou de la în-ceput, avem acolo o istorie de 20 anicare a fost mar cată încă de la inaugu-rare de pre zența unei figuri remarca-bile pentru Franța, președinteleFrançois Mitte rrand. În orice caz, sîntconvins că fiecare finanțator va găsisoluții plau zi bile pentru ca IF Iași săse mențină pe aceeași poziție.
Cum explicați dumneavoastră lipsarestaurantelor sau a cafenelelor cu spe-cific franțuzesc din Iași?
Cu siguranța este o problemă decerere și ofertă. Fără îndoială, aici sîn -tem în zona României care este ceamai francofonă și cea mai fran co filă.Cel puțin așa simt eu după eve -nimentele de astăzi la care am par ti ci -
pat. În plus, țările noastre au o re la țieputernică bazată pe istorie di plo ma -tică și militară, iar tocmai pentru astaam venit azi la Iași. Este im por tant cămunicipiul acesta a avut șan sa de aavea un IF pentru că nu toate ora șeleRomâniei se bucură de o ase meneaoportunitate. Dacă vă uitați la toateinstitutele străine din țara voas tră,Franța este țara care are rețeaua ceamai complexă, pentru că are pa tru in-stitute în România, unul în Bu cu rești,altul la Iași, încă unul la Cluj și altulîn Timișoara. În plus, avem în cheiatecinci alianțe și o multitudine deasociații franco-române. Deci în Iașiavem un centru care, zic eu, este des -tul de vizibil în rândul populației șiatunci cred că am putea avea și ini -țiative private încurajate de acesta.
Franța nu poate fiinteresată de toateprivatizările din România
Apropo de inițiative private, ne putețispune dacă investitorii francezi sîntinteresați de această zonă avînd învedere mai ales faptul că Iașul se află înEstul țării?
La această întrebare vă voi răs -pun de cu ceea ce repet mereu au to ri -
tă ților locale cînd ajung în Iași. În pri -mul rînd, aici precum și alte orașe dințară există o problemă de infras truc -tu ră. Știți și dumneavoastră că este di -ficil nu doar să ajungi aici, ci să și faciactivități industriale grele care ne cesitădeplasări. Infrastructura proas tă esteprincipalul handicap al ora șu lui. Pede altă parte, Iașul are și atu u rile saleși aici mă gîndesc la for ma reaacademică, în particular în domeniulinformatic. Chiar azi am vorbit cu rec-torii universităților și mi-au spus că unnumăr mare de studenți care terminăastfel de specializări se an ga jează ime-diat pentru că meseria aceas ta se poateface de la distanță. Din punctul meude vedere, pentru Iași trebuie găsit unechilibru în di ver si fi carea investițiilorastfel încît acestea să nu se facă într-un singur domeniu.
Dar investitorii din Hexagon sîntinteresați de marile privatizări pe careRomânia le are în desfășurare sau pecare le-a desfășurat, precum CFR Marfăsau Gazprom?
Franța nu poate fi interesată detoate privatizările din România. Dejaîn România există 38 din cele mai mari40 de întreprinderi franceze care sîntcotate la Bursa din Paris, iar ele sîntspecializate pe sectoare diferite, de lacel bancar, unde avem exemplu BRDGroup, la cel farmaceutic cu Sanofisau la telecomunicații unde întîlnimOrange-ul. În trecut, Franța a fost in -te resată de privatizarea anumitor în -tre prinderi, iar cea mai frumoasăre u și tă este Dacia, dar țara noastră nu
poate fi singurul investitor străin dinRomânia, chiar dacă este foarte binereprezentată pe piață.
Ați fost o vreme îndelungată consilieruldirectorului Fondului MonetarInternațional, Christine Lagarde. Cumconsiderați că a trecut România pestecriză?
Dacă ne uităm pe cifrele macro-economice, țara a ieșit bine din criză.A făcut eforturi mari pentru asta, iarpopulația a fost foarte curajoasă. Da -că se explica francezilor că trebuie săli se scadă salariile cu 25% s-ar fi iscato nouă revoluție. Însă aici politica acea -s ta s-a putut face, iar azi coordona t e -le economice ale României sînt bune.Din nefericire, la începutul crizei, în2008, a avut loc o bulă bancară care aexplodat și care azi încă pune di fi cul -tăți sectorului îngreunînd posibili tă ți -le acestuia de a finanța economia. Ceamai importantă dificultate a Ro mâ nieiîn acest moment este că are un sectorbancar care vine în urma in -vestitorilor, iar asta presupune scă d e - rea încrederii în acest sector.Tot o da tă, acest aspect presupune uti-lizarea mai bună a fodurilor europenecare sînt astăzi puse la dispozițiavoastră și care practic înseamnă sin-gurul car bu rant al creșterii econom-ice.
Este foarte important să leexplicăm francezilor cățiganii sînt doar o parte din-tre români și mai ales că nutoți românii sînt țigani
Care considerați că este stadiul relațiilorfranco-române în acest moment?
Relațiile dintre cele două țări sîntexcelente deoarece se fondează pe oistorie puternică și pe o francofoniecare încă este prezentă în România.Aici patru elevi din zece învață la școa -lă limba franceză. Ne putem plânge cănu este un procent prea mare, însăeste un procent mare comparativ cualte țări. România este țara din Eu ro -pa care nu are printre limbile sale ma -terne franceza și care, totuși, are celemai multe persoane care învațăaceastă limbă, iar ăsta este un funda-ment foarte solid pentru partene ria te -le noastre. Ca să nu mai vorbesc derelații culturale, toate aceste schim -buri dintre România și Franța caredatează încă din secolul al XVIII - lea.Apoi avem și sectorul economic carea contribuit la consolidarea relațieipentru că de acum întreprinderile fran -ceze sînt prezente în spațiul ro mâ nescde 10 - 20 de ani și au devenitnumărul unu sau doi în sectorul lor.Rea mintesc mereu, cu drag, exemplulDacia-Renault care produce 3% dinPIB-ul României. În plus, avem o co-operare academică extraordinară.Franța este una dintre țările favoriteale studenților români care merg înstrăinătate. Prin urmare, cred că toateaceste aspecte la un loc creează nișterelații și un context favorabil.
Dar discuțiile din presa franceză nuarată chiar așa de bine precum spuneți.Subiectul țiganilor a devenit o armă cucare se lovește constant în imagineaRomâniei.
Cu siguranță există o problemă deimagine a României. Pe de o parte,francezii nu cunosc această țară astfelîncît să se exprime asupra ei, și pe dealtă parte, este foarte important să leexplicăm acestora că relația dintre ce -le două state nu se rezumă la ches tiu -nea romilor, că țiganii sînt doar o par tedintre români și mai ales că nu toțiromânii sînt țigani. Însă pentru astaeste nevoie să lucrăm asupra pro ble -mei deoarece nu putem pur și simplușterge cu buretele și spune că nu exis -ta una. Bineînțeles că există o pro ble -mă și trebuie să o rezolvămîmpreu nă, între cele două țări, dar șicu sprijinul Uniunii Europene, pentrucă nu este doar o chestiune a Franțeiși a Ro mâniei, ci și a altor țări din UE.Franța a primit dintotdeauna străiniși primește și în prezent enorm demulți. Se emit anual aproape 200 000de noi permise de ședere. Ea este oțară gazdă. Însă francezii nu acceptăsă aibă în teritoriul lor străini sau chiarde francezi care nu respectă lege. Aicieste problema. Nu este o chestiune le -ga tă de faptul că cineva este rom saunu. Problema de fond este o ches tiu -ne de respectare sau de nerespectarea legilor. Așadar trebuie să cola bo rămși deja facem asta urmărind să pu nemcapăt acestui trafic de ființe umane,pentru că adesea romii re curg la trafi-
carea copiilor sau ale fe te lor careajung prostituate. Prin ur ma re, tre b u -ie în continuare cercetați amă nunțit res -ponsabilii acestor rețe le din Franța șidin România. În al doi lea rînd, tre bu -ie pusă în practică o politică de in tru -ziune socială, o po li ti că dusă în țărileUE în care romii vor să intre, dar maiales trebuie in tro dusă o astfel depolitică aici în Ro mâ nia. Pentru căatîta timp cît românii care nu sîntromi continuă să considere că romiinu sînt români și atîta timp cît romiiromâni con si de ră că nu sînt românivom avea o problemă. Oricum tre bu -ie menționat că problema aceasta pecare ați adus-o în discuție înseamnătimp, răbdare și multă educație, pen -tru că numai prin educație vom ajun -ge să mișcăm lucrurile. Deja derulămîn ambele țări proiecte pilot prin careurmărim să demonstrăm că nu existăo ase me nea fatalitate în această ches -tiune, că țiganii se pot integra în so -cie tate, că există țigani care lucrează,că există țigani care studiază și că uniițigani sînt doctori, avocați sau ju -decători. Însă, reiau și spun că toatăaceastă dis cuție nu se poate face îndouă se cun de, bătînd din palme. Eanecesită timp, pentru că nu există osoluție mi rac uloasă care să o rezolvedeodată.
A cunoscut Franța în istoria ei situațiisimilare?
Nu, pentru că în Franța au existatmereu politici de integrare în so cie ta -te. Dacă ne uităm ce s-a întâmplat pî -nă în secolul al XIX - lea vom vedea cămereu s-au îndreptat spre Hexa gonpopulații dintre cele mai diverse.Inițial au venit din Italia, Spania, Por -tu galia, apoi din fostele colonii, însăin tegrarea populațiilor s-a făcut în cet,uneori chiar cu probleme, dar în ge -neral situația a fost sub control. As tăziînsă este șocant pentru fran cezi săvadă că străinii care vin în țara lor, fieei țigani sau nu, ocupa teritorii ilegal,nu-i respectă pe ceilalți din jur șicomit numeroase infracțiuni. Asta
deranjează de fapt francezii și cred cănici populației din România nu-i pla -ce o astfel de atitudine.
Nu putem împiedica pecineva care a fost expulzatde pe un teren ocupat ilegalsă se instaleze 10 metri maiîncolo
Am citit că ați vizitat mai multecomunități de romi și în Franța dar și înRomânia. Ați sesizat diferențe esențialeîntre cele două părți?
Da, am fost în numeroase co mu -ni tăți de romi și vreau să vă spun că oserie de proiecte pe care le-am de ru -lat au dat și roade. De exemplu, plim -bîndu-mă prin România am vă zutțigani reveniți din Franța care acum și-
au deschis ferme, sau mici între-prinderi de familie. Dar cazurileacestea nu interesează presa. Eu credcă mass-media are o problemă cu reu -șitele și preferă să vîndă ce nu mergebine, dar există și ecouri pozitive caremerită scoase în față și evidențiate. Pede altă parte, romii din Franța lo cu -iesc la limita umanului. Am fost decîteva ori în unele locuri de la pe ri fe -ria Parisului și m-am îngrijorat de ceam văzut acolo și să știți că sînt în to -tal 400 de astfel de locuri. Este su fi -cient să ajungi în anumite cartieremăr ginașe ale capitalei franceze și veigăsi condiții de viață nedemne, de -plorabile chiar, fără acces la apă șilumină. Îmi amintesc de cînd eramcopil, pe la sfîrșitul anilor ’60, că înFra nța existau astfel de mahalale încare se campa în aerul liber precumfac țiganii. Azi francezii nu vor să au -dă că fenomenul revine și că tere nu ri -le sînt ilegal ocupate de familii care-șicontruiesc case de lemn sau cara vanepentru că acestea au dispărut deja dinFranța. Și atunci autoritățile au pus înexecutare ordinele justiției, pentru căfiind un stat de drept, cînd avem de-aface din nefericire cu o ocu pare ilegalăa unui teritoriu, trebuie cerut ordinjudecătoresc de expul za rea a per-soanelor respective, iar po li ția defiecare dată când se dă un astfel deordin îl pune în executare.
Și totuși am văzut că romii revin.Da, pentru că nu se întorc în ace -
lași loc, ci merg în alte zone. Acumavem posibilitatea de a ne instala ori-unde pentru că UE înseamnă li be racirculație. Nu putem împiedica pecineva care a fost expulzat de pe unteren ocupat ilegal să se instaleze 10metri mai încolo. Totodată, trebuiespus adevărul. România nu este o ța -ră subdezvoltată. Mai mult decît atît,nu putem spune că nu există școli aici.Mai înainte am vorbit cu rec to rulUniversității „Alexandru Ioan Cu za”și mi-a explicat un subiect extraordi-
nar de interesant pentru mine caresînt demograf și anume scăderea nu -mă rului de studenți din universi tă țileromânești. Sistemul educativ ro mân apierdut în zece ani un milion de elevipentru că pe de o parte nu mai existăcopii și pentru că pe de altă partemulți pleacă în străinătate cu familia.Eu mă plimb mult prin Ro mâ nia, azisînt la Iași, mîine merg la Bo toșani,mai înainte am fost la Ga lați. Defiecare dată cînd am posibi li ta teamerg în școli și le vizitez. Așa văd căpe la sate sînt clase care func ționeazăcu 12-13 elevi. Deci nu pu tem spunecă nu există școli în Româ nia pentrucă ele există și bineînțeles că au șiînvățători. Adevărata pro ble mă estecă romii nu frecventează școa la șiatunci trebuie ca părinții să înțeleagăcă este bine pentru copilul lor sămeargă la școală în loc să cer șeas că
sau să lucreze de mic. Școala poateînsemna pentru ei ieșirea din mizerie.
Azi, în România, există olimbă care nu era ieri, șianume, engleza
Sistemul educativ românesc le alocăromilor locuri speciale. Considerați căeste o discriminare pozitivă saunegativă?
Bineînțeles că este vorba despre odiscriminare pozitivă. În legislația dinFranța și în politicile sale nu exis tă așaceva, însă România a pus în practicăastfel de proiecte de discri mi narepozitivă datorită UE și asta este un as-pect pozitiv care merită men ționat.Numai că problema nu este alocarealocurilor speciale pentru ele, ci să șiexiste candidați pentru pozi ți ile re-spective.
Conform Eurostat doar 49% dinpopulația României cunoaște o limbăstrăină, iar mare parte din aceștiavorbesc limba engleză.
Voi, românii, aveți șansa de a aveaun spectru lingvistic care vă permitesă învățați limbile străine foarte ușorși repede. Franceza se învață deoa re -ce cele două limbi sînt foarte apro pia -te și au fondul latin comun. În aldoilea rînd în secolul al XIX-lea 3000de cuvinte de origine franceză au fostintroduse în limba română. Pe de altăparte, aveți dreptate. Azi în Ro mâniaexistă o limbă care nu exis ta ieri șianume engleza. Însă eu cred că astanu împiedică pe nimeni să învețe șifranceza. Acum însă tre bu ie văzutcum se învață aceste limbi. Oare, înprezent, în România, limba francezăse învață precum se în văța pe vremeageneralului Berthe lot? Mă tem că nu.Epoca aceea s-a terminat, românii numai învață fran ce za pentru a puteaciti autori celebri di rect în limba lor descriere și nici pentru a putea asculta
teatru în aceea și limbă. Din nefericirepentru tînăra generație această epocăs-a terminat. Acum tinerii vor doar săzapeze de la o limba la alta, să învețecîte ceva din toate, dar nu să-șiîmbogățească cul tu ra. Aceeași situațieeste și pentru engleză și pentru ori-care alta. Putem fi nostalgici după pe-rioada aceea, în să eu nu sînt. Știu sătrăiesc, din ne fe ricire, în prezent, învremea noastră, și atunci trebuie săcreez în conti nua re condiții tinerilorromâni ca să în ve țe limba franceză șitrebuie ca pro fe sorii să fie în contin-uare bine pre gă tiți cu metode mod-erne. Rolul nos tru este să întrețineminteresul pen tru limba franceză pen-
tru că ea poate înseamna o șansă înplus.
Considerați că din cauza discuției pen-tru Spațiul Schengen parteneriatulstrategic dintre Franța și România esteîn pericol?
Deloc, absolut deloc. Par te neria tulstrategic a fost revăzut în februarieanul acesta iar acum are cinci pagini.Știu asta pentru că eu l-am scris saualtfel spus am contribuit la scrierealui. Din aceste cinci pagini numai întrei rînduri se menționează despreSchengen. Trebuie pus capăt acestordis cuții. Din fericire, parteneriatuldintre Franța și România nu se re zu -mă la Spațiul Schengen. n
Ambasadorul a purtat o discuție cu reprezentanții Universității deMedicină și Farmacie „Grigore T. Popa” de la Iași.
Franța rămîne una dintre destinațiile preferate ale studenților dințara noastră care aplică la programul Erasmus.
Francofonia esteîncă prezentă în
România. Aicipatru elevi dinzece învață la
școa lă limbafranceză. Ne
putem plînge cănu este un pro-
cent prea mare,însă este un pro-cent semnifica-tiv comparativ
cu alte țări.
„
Atîta timp cît românii care nu sînt romi continuăsă considere că romii nu sînt români și atîtatimp cît romii români consideră că nu sîntromâni vom avea o problemă.
În mintea lui Florin, roșul seamestecă cu albastrul și pe pînzăsau pe hîrtie, în acuarelă sau încreion, își modelează închipuirile,dar și amintirile, pentru că multedin lucrările sale sînt inspirate din
momente din viața sa. „Picturamea are forță pentru că modalita -tea de a pune culoarea e brutală.Nu gîndesc foarte mult înainte sădau culoare, cînd pun pensonulpe pînză, nu rămîne nici un spațiualb. Dar ceea ce contează este ca opictură să aibă un mesaj, trebuiesă transmită ceva privitorului,altfel e goală”, mărturisește Florin,ținînd mîna în aer ca și cum aravea dinainte un șevalet.
Așa și-a gîndit mereu arta, iarultima sa expoziție de la Iași, pecare a denumit-o, simplu, „Desene”,e ca un jurnal, dar nu umplut curînduri scrise, ci cu lucrări grafice.Florin este, pe rînd, un toreadorcare se luptă cu propriile aspirații,izbînde și înfrîngeri. Este un „regenebun” care cere iertare, care în -
vinge și este învins. Și-a dezgolitcredința, învățăturile din familie șiiubirile în fața tuturor, însă le-aîngrădit cu metafore și simboluri,pentru că „toată arta pe care o facare legătură cu mine”.
La drum, cu o jumătatede radieră
Dintotdeauna s-a desprins dinmulțime, iar dacă atunci cînd eramic toți îl recunoșteau drept Florincel încăpățînat, care desena numaice voia, acum lumea îl știe caartistul Florin Petrachi. „Mereu fă -ceam numai ce-mi trecea prin cap.Odată, un profesor de la facultate,mi-a zis «măi, Petrachi, dar încă -pă țînat mai ești! Tu le vrei pe toatedeodată, vrei să ajungi în vîrf, darfără să urci pe scări».” Pentru căpicta cu totul alte lucrări decît celepe care i le cereau profesorii, înuna din sesiuni a trebuit să facă 12picturi în două ore, cît pentru totanul. Dacă trebuia să picteze pe
un A3, el venea cu un A4. Și laliceu era la fel. Deși avea absențecu duiumul, profesorii îl iertaupen tru că știau că stătea în atelierși muncea. „Nu poți să faci oexpoziție și apoi să te oprești dinpictat. Un artist este un artist toatăviața lui.”
La Colegiul Național de Artă„Octav Băncilă” a ajuns în 2003,după ce desenul pe care l-a făcutla concursul de admitere i-a fostbiletul de intrare. „Pe atunci, nicinu știam ce sînt alea culori com-plementare. M-am dus la examencu o jumătate de radieră și cu treicreioane așa de mici, care îmi mairămăseseră și am desenat doi bi ci -cliști. Am intrat”, își aminteșteFlorin, rîzînd, pentru că toți cei -lalți elevi veniseră fiecare cu trusalui de pictură. El nu a fost dintreacei copii care printr-o pocniturăde deget poate avea tot ce-și doreș -te. Noaptea adormea în atelierulîn care stătea zi de zi și lucra, iardimineața îl trezeau doamnele deserviciu să se ducă la ore.
Deși spune că în liceu și-aconturat pe pînza minții portretulunui artist, primele sale expozițiile-a avut la Clubul Copiilor dinHâr lău, orașul său natal. De-a tunciși pînă acum a realizat peste 1500de lucrări, unele din ele fiindcumpărate și de colecționari dinStatele Unite ale Americii, Spania,Belgia sau Italia. Cîteva din pic tu -rile sale le-a și revăzut, chiar dacănu așa cum și le-a închipuit. „Amfost invitat acasă la unul dincumpărători și am văzut un colțdin tabloul meu, în spatele unuidulap. Îmi recunosc picturile chiarși dacă văd numai o bucată dinele”, povestește artistul.
Însă nu e prima dată cîndmunca sa nu e pusă în cui. La fa -cultate, în jurul șevaletului aveacîteva lucrări de-ale sale. Într-o zi,pînza de aproape doi pe doi metri,pe care desenase un copil în nuan -
țe de verde, lîngă un cal alb, pe unfundal albastru lipsea. Cînd s-auitat pe fereastră, a găsit-o arun -cată la gunoi. „Probabil cine mi-aaruncat pictura a făcut o paralelăîntre arta mea și coșul de gunoi.Mi-am luat lucrarea și am pus-odin nou în cui și mai apoi amvîndut-o.”
Învăţăminte cu harPoticneli au tot fost, unele pe
care nu le-a putut ocoli, dar altelemîzgîlite de el însuși. „La un mo -ment dat mă gîndeam dacă sînt cuadevărat artist. Adică mă duceam
la atelier și pictam foarte mult, daruitîndu-mă prin albume de artăaveam impresia că sînt la început,că nu înaintez, deși asta era doarîn capul meu”, dar demonii pe ca -re ni-i scornim dispar atunci cîndne dăm seama că ne întindem deunii singuri capcane.
Florin nu a rămas captiv într-unanumit stil, încă se joacă cu ideile,cu materialele și cu simbolurile. Apictat icoane, a făcut sculpturi, adesenat portrete, peisaje, oameni.Atunci cînd schițează un chip, îiplace să fie atent la detalii, să îlfacă să semene cît mai bine. Pentruel, un tablou trebuie să fie viu șicînd este pusă în fața unui om să îirămînă în minte. „Trebuie să pic -tezi cu sufletul, totul ori nimic.”
A luat aminte la sfaturile ma -eș trilor, a auzit critici și aprecieri,însă va ține mereu minte cuvinteleduhovnicului Iustin Pârvu, care i-a spus „Florine, tu ești bun, darmai ai nevoie de un îndrumător”.
Dar și cu îndrumătorii aceștia tre -buie să mergi pînă ce cărarea sedes parte în două. De-acolo înain -te, trebuie să „fii tu cu arta ta, tusingur lucrezi. Din părerile oame -nilor trebuie să iei ce crezi tu că emai bun”. Prima dată l-a întîlnitpe părintele Pârvu cînd a fost cu oprofesoară din Hârlău la mă năs ti -rea la care el era stareț. I-a zis penume lui Florin fără să fi știut deel și i-a ghicit frămîntările fără cael să i le dezvelească, pentru cădu hovnicul avea harul de a vedealucrurile care s-au petrecut și carese vor petrece. „O dată, stăteam devorbă cu el și în timpul acela vor -
bea la telefon, se uita prin cărți.Nu știam dacă era atent sau nu lace ziceam, parcă vorbeam singur.Și după ce am terminat ce aveamde spus, mi-a dat niște sfaturi re -feritoare la tot ce îi zisesem. El nuîși dorea nimic pentru el, voia doarsă îi ajute pe alții.”
***În atelier, Florin nu se în con -
joa ră numai cu lucrările sale, ci co -lecționează și el tablouri ale artiș ti -lor români precum Felix Aftenesau Dan Hatmanu. Cînd vrea săîși golească mintea de toate culo -rile, privește picturile, ale sale șiale celorlalți. Pentru el, „atelierultre buie să rămînă ca o icoană,acolo e intimitatea artistului. Aco -lo mă încarc, acolo îmi găsesc stă -rile și concep lucrările”. Iar un ar -tist nu trebuie să se dezvăluie înîntregime. „Trebuie să fie enigma -tic, nu poate să dăruiască totul oa -menilor, pentru că el nu ar mairămîne cu nimic.” n
10 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 468 |18 - 24 noiembrie 2013
Artistul care-și pictează viaţa altfel în fiecare ziÎn tablourile sale, tînărului îi place să se joace cu simbolurile.
Florin vede atelierul unui artist ca o icoană.
Cînd era mic, toţi îl recunoșteau drept„Florin cel încăpăţînat”, care desenanumai ce voia.
A realizat peste 1500 de lucrări, uneledintre ele fiind cumpărate și decolecţionari din Statele Unite aleAmericii, Spania, Belgia sau Italia.
Un artist e cam greu deînţeles. Cel puţin așacrede Florin Petrachi,
tînărul care de la 14 ani aînceput să aibă propriileexpoziţii de pictură. Deatunci, semnătura sa de pepînze a început să prindăcontur, iar acum, la 25 deani, încă mai crede că sîntdestule secrete pe care nule-a deslușit. În cuie, pelîngă tablouri, ar putea agăţași medaliile și diplomelecîștigate la competiţiilenaţionale și internaţionale,dintre care cea mai dragă îieste medalia de aur pentrucare a pictat cot la cot cualţi peste 5000 departicipanţi la ConcursulInternaţional Open Doors dinGiurgiu. Din fiecare lucrarede-a sa, ghicești cîte unFlorin diferit.
„Nu poți să faci o expoziție și apoi să te oprești din pictat. Unartist este un artist toată viața lui.”
11Numărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Ursul care [i-a cîntat psalmiiîn arena de lupteDănuţ a trecut de la arte marţiale la conferinţe despre iubire.
Cu timpul, „Baloo” și-a dat seama că e pasionat de folclor.
Mare, spătos și fioros caun urs, te face să staidrept și abia să respiri
atunci cînd îi întîlneștiprivirea. Însă odată ce-lcunoști, Dănuţ Agavriloaeipare, mai curînd, blînd ca unmielușel. L-am întîlnit pentruprima dată în liceu, laSeminarul Teologic LicealOrtodox „Sfântul Gheorghe”din Botoșani. După ore eramereu plecat la antrena-mentele de lupte greco-romane. În sala de clasă eraînsă rezervat, aproape timidși nu încerca să iasă înevidenţă cu nimic. Cu toţiiștiam foarte puţine despreBaloo, așa cum îl strigam toţicolegii îmbrăcaţi în tunică șimai aflam cîte ceva despre eldoar atunci cînd se întorceacu încă o diplomă de laconcursurile de muzică ori delupte.
„Cînd eram mic îmi plăcea lanebunie să bat toaca”, își aminteșterîzînd Dănuț. Vocea lui baritonalăpare să se izbească de pereții ca me reiasemenea unui tunet, însă privireamijită ca unui copil te face să nutresari. De la sunetul cadențat al lem -nului în care bătea cu ciocănelele atrecut însă mai apoi la slujba în -mor mîntării. „O învățasem pe derost și îmi placea ca, după ce ur mă -ream de sus din clopotniță cum seapropie convoiul, să cobor în bi se -ri că și să cînt.” Privea asta ca pe unmod de a-și pe tre ce timpul, iar înminte încă nu-i încolțise ideea că vaputea îmbrăca vreodată haina pre -o țească.
În clasa a VIII-a, pasiunea pen truBiserică i s-a mai domolit. A des co -pe rit luptele greco-romane, iar tim-
pul pe care îl petrecea în turnul bise -ricii din sat a devenit mai scurt. „Ve -ni se într-un sat vecin un profesor dinAlexandria, iar dirigintele a ales cîți -va băieți din clasă și ne-a dus să nevadă profesorul” , povestește calm,aproape fără vreo expresie, Dănuț.
Chipul i se luminează însă brusc.Își amintește că avea peste 90 de ki -lo grame deși abia dacă trecea de unmetru și șaizeci de centimetri în înăl -țime. „Îmi plăceau filmele cu Danielsan, cu karate, iar un coleg de clasămi-a spus că pe antrenor îl cheamăMiyagi. Mă și vedeam îmbrăcat înhaine albe și cu centură.” De cum l-avăzut, profesorul i-a spus lui Dănuțcă va face luptător din el, dar bă ia -tul nu l-a crezut. Constituția firavă aantrenorului și mirosul de alcooldin respirația lui nu-l lăsau însă săse încreadă în vorbele acestuia. „M-apus să mă așez pe saltea cu fața în jos,și la cum arătam atunci și din ca uzaburții mă balansam ca un leagăn.”
Din luna octombrie și pînă înmar tie a fost gata pentru o com pe -ti ție națională, deși s-a antrenatdoar cu un manechin. În sală nuavea pe nimeni la categoria sa, dar
cu toate astea a obținut locul al tre -i lea pe țară. „Eram flexibil și agil,iar de la 95 de kilograme ajun se semla mai puțin de 85”, îmi povesteștesimplu Dănuț, parcă încercînd să-șiscuze reușita.
Calea pavată cu viseDupă concurs a început să se
apropie din nou de Biserică și, dacăînainte nu plănuise să urmeze sem-inarul, acum ideea îi era tot mai vieîn minte, iar inima îi pulsa tot maimult în ritmurile de toacă învă ța tede el în clopotnița din satul na tal. Cutoate acestea, părinții nu-l ve deau înhaine preoțești. Mama sa dorea cael să urmeze un liceu cu pro gramsportiv, iar tatăl său academia mi li -tară. „Cînd am văzut că nu vrea nici
unul să fac cum îmi doresc eu, amzis că singura soluție este să fug deacasă. Mi-am făcut bagajul, darcînd să ies pe poartă m-am întîlnitcu tata, care se întorcea de la ser vi -ciu.” Atunci au înțeles că Dănuț îșialesese deja calea și că nu era chipsă-i schimbe opțiunea.
La înscriere tot ce au făcut a fostsă-l aducă în Botoșani, să-i arateun de este spitalul și l-au lăsat să sedescurce singur. „M-am descurcatînsă pînă la urmă. La spital între bamla fiecare ușă ce mai trebuie să facpentru fișa medicală, iar liceul l-amgăsit tot întrebînd”. În glas nu i seci tește nici urmă de reproș. Deșiatunci nu a ascultat sfatul părințilorși a plecat urechea spre chemarea dininima sa, Dănuț nu face nimic fărăca mama sa să știe. „Dacă nu-i zic cevreau să fac parcă nimic nu mer gebine”, spune cu convingere acesta.
Un cîntăreţ pe salteaua delupte
În seminar a descoperit că îiplace muzica, iar părintele Zăicea -nu i-a insuflat dragostea pentru fol -clor. A făcut parte din corurile școlii
și a participat la diferite concursuriși concerte, iar mai apoi a făcut par tedin ansamblul Casei de cultură dinBotoșani. „Îmi plăcea să fiu pe sce nă,îmbrăcat în costum național și îmiplăcea să cînt.” Cînd vorbește deacea perioadă ochii îi strălucesc viu,în față parcă vede aievea publicul,iar în urechi parcă aude zumzetulunei săli de spectacol.
Alterna orele de la liceu cu re -pe tițiile la corurile școlii, la an sam -blul Casei de Cultură din Botoșaniși antrenamentele de la lupte, iartimpul nu era niciodată îndeajunspentru cîte ar fi vrut să facă. Deaceea era și singurul din seminarcare avea bilet de voie permanentde ieșire în oraș.
Obținea premii la toate concur-surile la care participa, iar orice îșipunea în minte realiza cu ușurință.În 2008 a reușit să-l învingă într-ocompetiție pe vice campionul euro -pean la lupte din acel an. „Știam căeste foarte bun, că se antrenase înGermania și era și mult mai soliddecît mine, de aceea înainte să urcpe saltea i-am cerut antrenoruluisă-mi dea două palme ca să mă ener -vez”, îmi povestește rîzînd băiatulînalt și solid cît un uriaș. Colegii auînceput și ei să bată în podea și să-istrige numele, iar valul de adre na li năl-a făcut să-și întreacă limitele. Me -ciul a durat doar 28 de secunde, timpîn care Dănuț a reușit să-l pună pevice campionul european cu ambiiumeri pe podea.
„A început să plîngă cît era elde mare. Nu se aștepta să reușesc
să-l înving.” În ochi i se citește însămila pentru adversarul său, iar pri -vi rea pare că i se umezește. Alungăînsă rapid amintirea cu o scu tu ră -tu ră de mînă și caută din nou firulpoveștii sale. În acel an a fost pre -miat de Liceu Sportiv din Botoșanicu o bursă și o diplomă de exce len ță,deși era elev al Seminarului Teolo -gic. „Atunci au primit bani doar ze -ce sportivi din mai bine de cincisute cîți erau înscriși. Tot în 2008am primit două diplome de ex ce -len ță din partea Seminarului pen trurezultatele sportive și cele obținutela concursurile de muzică”, îmispu ne încurcat tînărul.
În 2010 și-a rupt piciorul. Nu lao competiție de lupte sau la antre-namente, ci la un meci de fotbal încurtea școlii. „Trebuia să merg la ocompetiție în Serbia, era nevoie demine, dar nu a fost să fie. În nici unconcurs nu am ieșit pe locul I și nicinu am ieșit din țară.”
Lupta de pe saltea și dinsuflet
Baloo s-a apucat înapoi de sportîn timpul facultății. Nu a vrut săcontinue cu luptele ci s-a apucat deMMA (Arte Marțiale Mixte). „Laînceput am fost la antrenamente doaro lună. Veneau tot felul de băiețașicare voiau să învețe să dea cu pum -nul, iar apoi să meargă în cluburi și săscoată dinți. Ăsta nu era sport”, spu -ne cu dezgust Dănuț. Cuvintele par -că îi șuieră printre dinți, iar privireapînă atunci blîndă i se întunecăbrusc. A încetat să mai meargă la
sală cîteva săptămîni, dar apoi l-ausunat colegii să-i spună că și-audeschis ei una alături de antrenor.
De la MMA la Sambo Combata,un sport bazat pe forțarea și rupe -rea încheieturilor, a fost doar unpas, iar Baloo a început să se an tre -ne ze pentru o competiție la Bu cu -rești. A ajuns în capitală, însă cu ozi înainte, la antrenamente, și-a fi -su rat tibia. „Nu-i spusesem mameică o să particip la competiție și deasta nu a ieșit ce mi-am propus”, îșiexplică tînărul accidentarea.
Ne mai putîndu-se antrena a în -ce put să susțină diferite conferințedespre iubire și despre cum ar tre -bui să fie relațiile într-o familie creș - tină. Îmi explică cum că „dragosteaadevărată este atunci cînd ești răs -tig nit pe Cruce, persoana iubită ba -te cuiele, dar tu nu încetezi să ții laea.” Gesticulează larg, vorbeștecalm și cald, ca un preot la predicade duminică.
Pe lîngă conferințe și discuții custudenții, dragostea pentru muzicăl-a determinat să-i învețe pe de ți nu -ții de la penitenciarul din Iași cîn tăribisericești, iar orele se transformăde multe ori în discuții despre Bi se -ri că și valori creștine. Anul trecut aco lindat cu opt dintre aceștia Spi ta -lul de la Socola, și-mi povesteșteamu zat cum jurnaliștii care au scrisdespre demers l-au luat drept de ți -nut. „Au scris că zece pușcăriași aucîntat colinde la Socola, însă doidintre ei eram eu și un prieten carea venit să cînte împreună cu noi.Nu ne-am supărat, că nu aveam dece, doar că au rîs prietenii de mineo perioadă.”
***De cîteva luni Dănuț a re des co -
pe rit sportul. Acum face JujitsuBra zilian și își dorește centura al -bas tră ca să poată preda, la rîndulsău. A renunțat la drumurile la pe -ni tenciar și nici conferințe despreiu bire nu mai ține. Vrea însă să sereapuce de muzică și să cînte în An -sam blul „Teodor Burada”, cîntă de jaîn corul Bizantion de la Facultateade Teologie Ortodoxă și visează sătermine conservatorul la Atena.Între timp lucrează ca ospătar șidascăl. Nu foarte mult, cît să cîș ti gebani să-și plătească abo na men tul lasală. n
Dănuţ, zis „Baloo”, s-a reapucat desport în timpul facultăţii
După ce în aprilie Denis Sedovfăcea cunoștință pentru prima oarăcu publicul ieșean pe care l-a pur -tat prin toate cele nouă sfere aleraiului lui Dante și i-a oferit cîtevașoapte ale Infernului, în aceastăseară basul rus s-a întors să termi -ne ce a început. Spre deosebire dedata trecută, acum nu a mai apucatde hamurile care conduc cătrepiep turile noastre, ci ne ia în brațecu grijă și ne reamintește că în cu -rînd trebuie să împodobim bradul.Iar dacă închizi ochii, aproape că șipoți mirosi cozonacii proaspăt ru -meniți din cuptor de fiecare datăcînd artistul pronunță într-un tongrav „silent night”. Parcă se vede șisania Moșului, pe care basul ocoordonează meticulos din gesturiși nu o oprește pînă ce nu e sigur căa adus-o în fața teatrului.
Fiul lui MefistoConcertul din seara asta are și o
simbolistică aparte pentru DenisSedov, după cum ne informeazămoderatorul, fiind dedicat luiFeodor Ivanovich Chaliapin, de laa cărui naștere s-au împlinit 140 de
ani. Astfel, pornim pe o arie deCeaikovski, în care tristețea și ne -putința parcă ne înconjoară cu oaură invizibilă și se prăbușeștepeste noi cu o intensitate ce pro -voa că un tremur pînă și în brațele
basului. Dar acesta din urmă se re -dresează rapid și își împreuneazăpalmele ca doi magneți, con fe sîn -du-se nu în rusă, ci într-o limbăuniversală – cea a muzicii.
Pentru a alunga frica și îndoialarămase de la melodia trecută, ar -tistul ne ispitește cu povestea luiDon Juan, împrospătînd sala cuaerul unui spirit tînăr și șiret,
coordonîndu-se perfect alături departenerul de scenă aflat la pian.Astfel, zîmbetul revine imediat pefața umbrelor din public, care apla -u dă sau strigă entuziasmat „bra vo”la finalul fiecărei arii.
Fără să ne dăm seama, pro gre -săm către ceva înspăimîntător,Faust – Serenada lui Mefisto, încare basul, într-o nebunie care l-acuprins complet pare că încearcăsă anime o ființă satanică. La fie -care incantație sinistră, acesta scoa -te și cîte un chicot isteric, pentru cala final să încheie cu-n Ha-ha-hade-a dreptul diavolesc.
Iar cînd credeam că s-a sfîrșit,Denis Sedov vrea să demonstrezecă nu îi este frică de spiritele de -monice și își pune masca unui altMefisto, de data aceasta printr-oarie a Mefistofele, compusă decătre italianul Arrigo Boito. Acumgesticulația îi este și mai tăioasă și
îi destingem o dualitate în voce. Pede o parte una înspăimîntată careparcă a văzut abisul morții și o altamai întunecată ce fierbe sub pro -pria-i mînie. Aceasta din urmă areultimul cuvînt, făcîndu-ne să ne în -trebăm pentru o secundă dacăbasul rus este sau nu posedat devreun drac.
Pentru ultimele piese, părăsimRusia și încheiem cu două cîntecepescărești, „I got plenty of nothing”respectiv „Ol’man river”, De nisSedov demonstrînd că îi are ladegetul cel mic nu doar pe clasiciiruși sau spiritele satanice, ci și peartiștii aflați de cealaltă parte aglobului. n
Dacă o poză face cît o mie decuvinte, atunci pot 30.000 alcătuiun roman întreg? Cam de atîtea aavut nevoie piesa „Prăpădul”, ju -ca tă joi seara în Sala Studio „TeofilVâlcu” a Teatrului Național „VasileAlecsandri” din Iași, plus încă vreotrei personaje și un decor mini ma -list pentru a stimula imaginația pu -blicului. Frica față de ultimele clipepe această lume desparte fotogra -ful Andrieș Farcaș de orice bucurieși sentiment care l-ar mai puteamen ține puternic înainte de a-și darăgazul. Pe Agnes, noua muză aartistului, o dezbracă de inhibiții șio îndeamnă să se dezvăluie așa cumeste ea cu adevărat în fața unui
străin pe care l-a întîlnit într-ostație de metrou. Doar Eva Farcaș,soția lui, nu se pierde în fantezii, șiștie că mai are șanse minime la ocăsnicie împlinită.
De pe scaune, noi privim șijudecăm. S-au iubit vreodată ceidoi soți sau au stat împreună doarde frica singurătății? Mici gesturiprecum o umbrelă păstrată deAndrieș pentru Eva ne arată căafecțiune încă mai există între ceidoi, însă trecutul nu se uită, iar oride cîte ori se plînge femeia de căs -nicia ei, se schimbă perspectivaasu pra relației celor doi. Fotografulîncearcă însă să lase trecutul deo -parte pentru o muză mai tînără, un
model cu un chip mai vioi decît celal soției. Despre Agnes descoperimpe parcurs că este o fată de la țară,care locuiește într-un apartamentmic și murdar, cu o slujbă undeeste nevoită să curețe după alții. Peea situația o roade pe dinăuntru,dar pe Andrieș îl lasă rece, el fiindinteresat doar de munca sa – decele 30.000 de femei pe care vrea săle imortalizeze în fotografii cît timpmai are de trăit. Și pe toate le vedeîn Agnes, pe care speră să o trans-forme în femeia ce-i va plînge mor -mîntul și-i va purta mai departemoștenirea. Astfel el va trăi maideparte prin opera sa, iar numelesău nu va fi uitat.
Privim în continuare cum fatade la țară îl cucerește pe fotografulcinic și ambițios, dar și cum acestaîncepe să se piardă printre norii ei,ai săi, și ai soției. Toți sînt gri, pre -cum negativul creațiilor artistului,dar nu se risipesc la fel de ușor.Fiecare trebuie tratat cu o soluțiediferită, iar Andrieș crede soluțiaeste o cufundare obsedantă înmun ca sa. Agnes crede că își poatetrata boala din viața sa doar cuafecțiunea fotografului, iar Evaajunge să-și aline pierderea cuultima operă a artistului cele 30.000de femei pe care le-a pozat. n
12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Din Moscova pînă în Mississippi, pe aripi de demon
După ce-am fost amăgiţi cu o seară deneuitat sub forma unui concert înpremieră, pe ultima sută de metri am
aflat că soprana Irina Iordăchescu, vedetaspectacolului nu a mai putut ajunge la Iașidin cauze unei indisponibilităţi vocale. Însăchiar și așa, organizatorii s-au ţinut decuvînt, iar cealaltă jumătate a specta-coului, basul rus Denis Sedov ne-a surprinsplăcut și ne-a reamintit miercuri seara pescena Teatrului Naţional „VasileAlecsandri” din Iași, cuvintele lui RichardStrauss: „Vocea umană este cel mai frumosinstrument dintre toate, dar este și cel maigreu de cîntat”.
Basul rus a dedicat concertul în memoria lui Feodor Ivanovich Chaliapin.
Cînd credeam că s-a sfîrșit, Denis Sedov punemasca lui Mefistofele, într-o arie compusă decătre italianul Arrigo Boito
Denis Sedov s-a întors la Iași sătermine ce a început în aprilie.
Un nor de culoarea negativuluiPRĂPĂD PRINTRE TEATRE
Comunismul din trei generaţii
Peste 250 de persoane s-au în -ghesuit miercuri, 13 noiembrie, însala cu 200 de locuri de la Ate -neul Tătărași și au căutat alăturide Adelin Petrișor fantomele co -munismului. Reportajul „Coreeade Nord, nimic de invidiat” le-aservit acestora drept exemplu.Un exemplu de „ce ar fi fost înRomânia dacă nu ne-am fi eli -berat în ʼ89”, iar țara ne-ar fi ră -mas îngrădită de ideologiile co -mu niste.
Am văzut cum, închisă fiind„asemeni unui lagăr cu 25 de mi -lioane de deținuți”, Coreea și-apierdut sufletul. Gri, tristă și fărăa se vedea de după granițe vreunstrop de libertate, pe străzile sta -tului asiatic nu circulă oameni, ciroboți programați de propagandalui Kim Jong-un, liderul căruiaoamenii nu-i știu nici vîrstă cuprecizie.
Miercuri seară, ecranul alb alAteneului din Tătărași a servitdrept o fereastră spre inima Phe -nia nului, capitala Coreei de Nord.Am văzut manifestările „faraon-ice” organizate cu ocazia îm pli ni -rii a o sută de ani de la nașterealiderului suprem Kim Ir Sen, lacare oamenii erau obligați să par -ticipe, iar din cauza epuizării și alipsei unor mese îndestulătoareaceștia adormeau în picioare.Coreenii au dreptul doar la cincikilograme de cartofi și la unul decarne pe lună, destul însă să-l
considere pe liderul etern un om„cu puteri supranaturale, carepoa te vorbi cu cocorii și aduceploaia”. Cel puțin așa scrie înmanualele școlare ale coreenilor,iar copiii sînt crescuți ascultîndaceastă propagandă.
„Se spune că în fiecare casădin Coreea există cîte un aparatde radio care nu poate fi oprit”,amintea Adelin Petrișor, iardifuzoarele așezate la fiecare colțde stradă din care se aude mereuvocea liderilor par a-i da drep-tate. Oamenii din Phenian nu audreptul nici să se plimbe prinoraș, singurele zone permisefiind cartierele în care locuiesc,iar rudele le pot vizita doar dacăobțin un aviz special.
Adelin Petrișor a explicat căinformația este controlată șiinoculată forțat, iar știrile dinafara granițelor statului nu există.„La metrou ziarele sînt afișate pesticlă, sînt puse pe peron calumea să le citească. În momentulîn care am intrat să filmăm, erau12 copii care atunci cînd au văzutechipa de filmare s-au ridicat depe scaune, s-au dus la ziare și seprefăceau că citesc presa.” ÎnCoreea de Nord totul este con -trolat de stat, iar dacă acesta ardispărea și nu ar mai exista cinesă le spună ce să facă „cel maiprobabil oamenii s-ar așeza jos șiar aștepta să moară”. n
Andrieș e interesat doar de munca sa, 30.000 de fotografii.
Cînd a elaborat legea descentralizării, Liviu Drag neas-a purtat ca o femeie care trage pentru prima data cupuşca: a închis ochii şi, cu mîna tremurîndă, a apăsat petrăgaci, în speranţa că glonţul îşi va găsi el calea cătreţintă. Sau nu.
Pînă şi un neofit poate depista rapid, fără să intreadînc în intimitatea textului de lege, cîteva neajunsurima jore ale proiectului. Unul este pripeala cu care s-alucrat. În primul draft oferit opiniei publice, în capitolulprivind descentralizarea sistemului de sănătate, la pa gi -na 46, scria că „Ministerul Agriculturii asi gură controlulşi îndrumarea di rec ţiilor agricole judeţene”. Cei care auscris le gea au copiat articolul similar din capitolul pri -
vind agri cul tura, de la pagina 5, şi l-au pla n -tat în capitolul pri vind sănătatea, dar auuitat să mai schimbe numele mi niste ru -lui. Eroarea a fost corectată în versiunea
finală, dar ea stă mărturie asupra seriozităţii iniţiatorului. Generator de frisoane e şi caracterul profund dis cre -
ţio nar şi negociabil al domeniilor care vor fi des cen tra li -za te, ceea ce arată că la baza legii nu stă un concept coe -rent, o politică publică unitară. Ministrul Internelor, Ra -du Stroe, s-a opus descentralizării Poliţiei, iar Liviu Drag -nea s-a conformat şi a renunţat să transfere atri bu ţiipoliţieneşti către autorităţile locale. Şi poate că e mai bineaşa. Delegarea oricărei autorităţi de forţă către ad mi -nistraţiile judeţene este un pericol în sine, cînd ştim foartebine cine stă la primire.
La Ministerul Muncii, situaţia e şi mai hazlie. În pro -iectul iniţial, Liviu Dragnea viza descentralizarea doar a
unei părţi, mai exact cea care se ocupă de prestaţiile şiplăţile sociale, pentru că titularul portofoliului, MarianaCâmpeanu, se opusese public la o descentraliziare to ta lă.Pentru ca după două săptămîni să vedem că, în ver siu neafinală a proiectului, Ministerul Muncii a dispărut cu totuldin planul de descentralizare.
Dar problema cea mai gravă pe care o ridică proiec-tul este cea privind patrimoniul public şi privat al statu -lui, care se sparge în 42 de entităţi şi se transferă me can iccătre judeţe şi municipiul Bucureşti. Pînă acum, oriceafectare a acestui patrimoniu (schimbare din regimpublic în regim privat şi invers, concesionări, închirieri,vînzări – într-un cuvînt tranzacţii) se făcea prin hotărîrede guvern, obligatoriu publicabilă în Monitorul Oficial.Acum, aceste lucruri se pot face prin simple hotărîri aleConsiliului Judeţean, a căror publicare nu este o bli -gatorie. În versiunea iniţială, aceste tranzacţii se puteauface cu avizul ministerului de resort. Ulterior, LiviuDrag nea a revenit şi, în versiunea finală, a statuat căaceste tranzacţii se fac doar prin hotărîre de guvern. Arezolvat el problema? Cîtuşi de puţin.
Transferul de proprietate se face laolaltă cu toate pre-rogativele pe care le presupune proprietatea, printre carese numără şi dreptul proprietarului de a dispune dupăbunul plac de propriul patrimoniu. A condiţiona acestdrept de existenţa unei hotărîri de guvern înseamnă aafecta un drept constituţional. Şi e uşor de intuit că, dupăintrarea în vigoare a legii, se vor găsi niscaiva baronilocali care să conteste la Curtea Constituţională, cu şansede succes, exact acest articol şi să capete dreptul absolutde a dispune după bunul plac de patrimoniul ce le-a fostîncredinţat cu atîta uşurinţă. Nu-mi rămîne, pentru LiviuDragnea, decît un sfat: inspiră adînc, expiră cam douătreimi din aerul din plămîni, ţine-ţi respiraţia, pune peaceeaşi linie cătarea, cuiul cătării şi ţinta, după care apasăuşor trăgaciul. Aşa se trage cu puşca. n
Pe 19 noiembrie, Guvernul își va asumarăs pun derea pentru legea descen tr a li ză -rii. Es te pentru prima dată cînd Gu ver -nul Pon ta ocolește Parlamentul. Care arfi con secințele directe?
În esență, Guvernul Ponta s-aan gajat încă de la început să nu oco -lească procedurile parlamen ta re.Deci ar fi un pas înapoi față deangajamentele inițiale pe care și le-aluat dar, în esență, nu e nimic ne -constituțional; legea poate fi ado p ta -tă prin această asumare a răs pun -derii. Însă opţiunea pentru aceastăformă reprezintă și o dovadă a slă bi -ciunii intriseci a coaliției, pentru cărecurgi la asumarea răspunderiiasupra unei legi atunci cînd nu eștisigur că parlamentarii nu-ţi vormodifica serios textul. Mai mult,vorbim aici și de conflictul dintresocial-democrați și liberali pe temacîtorva dintre serviciile publice dis-cutate în contextul descentralizării.Cred că procedura a fost aleasă toc-mai pentru a pune un bemol dis pu -telor din coaliție. În cazul în careopoziția ar reuși să înainteze o mo -țiu ne de cenzură – ceea ce nu e de loc
clar că s-ar putea întîmpla – par -lamentarii puterii ar avea tot in te re -sul să facă front comun în jurulGuvernului.
Dar USL-ul are în acest moment ma jo -ritate în Parlament.
Are chiar o majori ta te co vîr și toa -re, însă este una foar te
fragilă din mai multe
puncte de vedere. Avem o da tă con-flictul din ce în ce mai ma re dintrePSD și PNL, apoi mai exis tă în anu -mite privințe și un con flict între cen-trul partidului, elita de la București,și elitele locale, județene. În cazuldes centralizării, prima e mai im po r -tantă, a existat între cele do uă par-tide o confruntare pe tema descen -tra li zării unor servicii din cadrul Po -li ției, a administrării do me niuluicul tural şi a altor ase me nea teme.
Într-o atmosferă și așa ten sionată încoaliție, Guvernul a ho tă rît să nupermită astfel de dispute.
S-a comentat foarte mult despre a ceastălege că ar aduce o creștere sem ni fi cativăa puterilor unor șefi, a unor per sonajedin poziții înalte. E real acest risc?
Legea va duce la întărirea atri -bu țiilor Consiliilor Județene (CJ) și,implicit, a președinților CJ, cît și aatribuțiilor unor primari din marilemunicipii și orașe. Este însă o legecare e menită să aducă pacea întreBucurești și elitele din județe. Unacare nu înlocuiește procesul de re -gio nalizare, acolo e mai dificil fiind -că e nevoie de schimbarea Consti tu -ției. Descentralizarea este o lege princare Guvernul își dovedește bu na cre -dința față de liderii județeni, pentrucă li se transferă o serie de atribuții.Desigur, vor fi și sursele de finanțareaferente, nu se va pu ne problema săse transmită la ju de țe sarcini fără re -sur se. Poate că, du pă ce va da aceas -tă dovadă de bu năvoință față de ju -dețe, Guver nul va reuși mai ușor săcîștige de par tea lui liderii din teri to -riu în ela borarea și susținerea pro -iec tului de regionalizare, care se va
ocupa de alte domenii. Fiindcă legeades cen tralizării nu anulează şi nulasă fără obiect procesul de regiona -li za re.
Un exemplu concret în acest sens ce afost dezbătut în presă pri vește Au to ri -tatea Națională de Tu rism care pierdedreptul de amena ja re și de întreținere aplajelor în defavoarea administrației lo -cale din Constanța. Au fost și voci careau spus că aceas tă măsură a fost luatăcu sco pul de a favoriza personajele deacolo cu influență în coaliție.
Singura problemă cu ade vă ratsem ni ficativă aici ar fi men ți ne reaunor standarde, evitarea si tua ției încare astfel de transferuri, și nu mărefer doar la plaje, să nu du că la o re -la xare prea mare a criteriilor dinpunct de vedere al me diului, spreexemplu. De aseme nea, mai e o pro -ble mă, aceea a vul ne ra bi lității la cli -en telism în cazul ju de țe lor. Şefii lo -cali ar putea fi sensibili faţă de pri e -teni, parteneri de afa ceri, cola bo ra -tori interesaţi. Au to ri tă ţile din te ri to -riu ar trebui să men ți nă sau, de cenu, să îm bu nă tă țeas că standardeleeti ce ale adminis tră rii, nu doar efi -cien ța acesteia. Sînt multe ar gu men -
te pertinente, nu știu însă dacă elepot să pună în cauză principiul des -cen tralizării. Mi se pare că, în ceamai mare par te a sa, conținutul aces -tei legi ar putea să aibă un efect be -ne fic.
Mai există și problema trans pa renței.Dacă Guvernul își publica unele hotărîriîn Monitorul Oficial și cineva nu era deacord se putea sesiza or, în cazul au to ri -tă ților lo ca le, CJ-urile sînt adesea acuzatecă nu își fac publice pe site hotărîrile.
Aici ajungem la problema răs -punderii (accountability), posibili ta -tea ca cetățenii să tragă la răs pun -dere autoritățile județene sau lo ca le.Aceasta este o problemă imensă ademocrației românești. Din pă ca te,la nivel județean și lo cal nu au fostasemenea presiuni și opinia publică,în suficiente zone, nu pare a fi su fi -cient de activă. În mod normal ase -me nea lucruri se reglează în co mu -ni tatea respectivă prin acțiunea opo -zi ției din acel județ. Din nou, nucred că acest deficit de răspunderepoate fi invocat ca argument îm po -tri va descentralizării. Lucrurile artre bui să se echilibreze prin procesulpolitic. n
Numărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Guvernul ia în bra]e descentralizareaPe 19 noiembrie, Guvernul Ro mâ -niei își va asuma în Parlamentrăs punderea privind legea des -
cen tralizării. Proiectul, realizat device premierul Liviu Dragnea, a fostde ja aprobat de către Executiv în șe -din ţa de joi, 14 noiembrie, iar acestapresupune transferul unor ins tituţiicentrale de la ministere cătreConsiliile Judeţene și cele locale. Într -o democraţie funcţională, legealui Dragnea s-ar putea aplica fărăprobleme. Însă, la noi, aceasta a iscatdeja discuţii despre favorizarea unorbaroni locali. Și în lupta dintreaceștia, știm deja cine va cîștiga laTeleorman.
Copilul lui Liviu Dragnea, asumat de Guvern.
13CAP ÎN CAP
Lucian DÎRDALĂanalist politic
Legea este menit\ s\ aduc\ pacea între Bucure[ti [i elitele din teritoriu
Pentru a putea vorbi despre pelicula„Ender`s Game” (n.r: Jocul lui Ender), credcă trebuie spuse cîteva cuvinte despre OrsonScott Card, autorul cărții pe care se bazeazăfilmul. Da, este homofob și a recunoscut astaîn public, imaginea sa a avut și de suferit depe urma insultelor rasiste, iar perspectivelesale politice și religioase nu-l pun într-olumină prea bună. Din aceste cauze a fost șiboicotată lansarea proiecției în cine mato -grafe, dar chiar și fără aceste păcate în cîrcasa, „Jocul lui Ender” are destule problemepe cont propriu.
După un atac extraterestru eșuat asupraPămîntului, planeta este lăsată cu sechele, oparte din forțele defensive anihilate, și cuîncrederea în conducătorii săi la pămînt. Dinaceastă cauză armata pornește un proiectprin care încearcă să educe copii pentru adeveni strategi militari și soldați pregătițipentru orice situație. Unul dintre aceștia este
Ender (Asa Butterfield), al cărui geniu, dar șiprobleme emoționale sînt observate pe par-cursul antrenamentelor. Rupt în două decătre sentimentele înăbușite, și simțul dato -riei băiatul pare a fi pe cale să cedeze. Singu -rul care încearcă să-l înțeleagă este colonelulGraf (Harrison Ford), unul din inițiatorii
pro gra mului. Vede în Ender salvarea și în -cear că să-l ajute cum poate pentru a-l pregătipentru testul final, în care cadetul și cîțivacolegi de-ai săi sînt puși să conducă un atacsimulat asupra planetei extratereștrilor.
După ce sacrifică numeroase trupe umane șidistruge întreaga rasa inamică, Ender des -coperă că jocul a fost de fapt o minciună, iartotul a fost real. Atît salvarea Pămîntului, cîtși deciziile militare care au dus la pierdereaa multor soldați, dar și a unei alte civilizații.
Această surpriză demnă de un block -buster de vară este și una din marile prob-leme ale filmului. Are efecte speciale bune,însă unde dă greș este în felul în care îșiprezintă povestea. Drama interioară a luiEnder este una puternică, în carte, dar pema rele ecran nu se pretează atît de bine, maiavea nevoie ori de cîteva scene tăcute saumă car prezentat mai uman. El pare maidegrabă o bombă cu ceas, decît un personajtragic. Iar finalul este și el prost executat,cînd aflăm că atacul extraterestru s-a pe tre -cut cu ani buni în urmă, ceea ce calcă cu ociu botă cu talpă metalică orice mesaj politicsau filozofic.
Astfel, „Jocul lui Ender” ră mîne doar unfilm de acțiune, cu scene gran dioase și nimicaltceva. n
Seria „Dune” scrisă de Frank Herbert îțidezvoltă un univers incitant, viu, dar înacelași timp și cu diferite idei politice șireligioase care le fac să pară mai degrabăcronici pentru viitor, decît nuvele în spațiu.Filozofia pe care își dezvoltă variatele per-spective sînt dezvoltate pe parcursul fiecăreinuvele în parte, unele aproape genial, întimp ce altele, precum „Mîn tu i to rul Dunei”par să fi fost scris de alte mîini.
În prima carte, Paul Atreides porneșteîmpreună cu tatăl său, ducele Leto Atreides,într-o misiune din partea împăratului ome -ni rii, care a cucerit o bună parte din uni ver -sul cunoscut. Cele două figuri suverane tre -bu ie să conducă circulația unui ingredientnumit „condiment” folosit de imperiu pen -tru nenumărate activități, de la mîncăruri fas -tuoase pînă la component în călătorii inter-galactice.
Dar pe parcursul poveștii aflăm că totula fost de fapt o conspirație între mai multefacțiuni pentru a distruge casa Atreides, însăPaul supraviețuiește și după cîtiva ani pe tre -cuți pe planeta Dune, singurul loc de unde sepoate face rost de condiment, se reîntoarceîn fața împăratului și-l de tro nea ză.
„Mîntuitorul Dunei” sare 12 ani în vii to -rul noului împărat, care a devenit între timpși o figură mesianică pentru Fremeni, po po -rul indigen al planetei Dune. Sub numele deMuad`Dib, el conduce un imperiu vast, darși o revoluție religioasă, jihadul, prin carecu cerește și spațiile ce înainte nu se aflau încon ducerea umanității. După ce devine ma -re, Frank Herbert încearcă să-l dărîme emo -țio nal pe liderul universului, introducînd înpoveste incertitudinile sale față de situația încare se află.
A meritat uciderea a miliarde de oa meniîntr-un război de cucerire pentru a salva unsingur popor? Greșelile îl bîntuie mai tare caniciodată, și pe parcurs este pus din nou înfața unor decizii care au consecințe la fel degrave.
Nimic nu mai este simplu, po li ti ca,religia și viața personală îl atacă pe toa tefronturile, și-l doboară mai tare decît gre u -tățile îndurate pînă în acest punct.
Povestea cărții este bună, dar execuția la săde dorit. Are atît de multe de spus, încît uităcîteodată că personajele au și ele un caracter,nu sînt doar portavoci pentru a expune in -trigi. Peste cei 12 ani se trece ca prin pîine,iar me sajul religios și politic este cam sec,fără un pic de vlagă, în special cînd cititoruleste co pilotul naratorului, și nu al perso -najelor. n
ADUSE DE TORENȚINumărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
AS
TR
ELE
DIX
IT
14
Îți cauți demun că în fie -ca re zi, dartoa te posturilede vînzător în
piață, de florar, shaormarsau șofer de taxi sînt ocu -pate. Nici măcar la Salubrisnu au nevoie de oameni,iar la un job în domeniultău nici nu îndrăznești săsperi. Bine că ți-a lăsatmoș tenire bunicul o vacă șinu mori încă de foame.
Nu ai banide cau ciu -curi de iar -nă și deaceea te rogi
în fiecare zi să nu ningăsau să cadă polei. Undemai pui că stai la curte, iarla orice ninsoare mai pu -ternică nu mai poți des chi -de ușa ca să ieși din casă.Partea rea e că prietenii auînceput să-ți spună Grinch.
Nu-ți place deloc cum arățiși de aceea tetot gîndești lao operație
estetică ori la implanturide silicon și colagen. Sfatulnostru este să renunți laidee deocamdată. Iarajungi la bunici și dacă telipești de soba din teracotăeste posibil să se topeascăplasticul.
Ești atît deocupat încîtabia dacă aitimp să beicîte o gură de
apă ori să tragi cîte o fugăla baie, iar de pauză demasă nici nu poate fi vor -ba. Totuși nu-ți pare foarterău. Într-o săp tă mî nă aislăbit mai bine de zece ki -lo grame, iar de la burticăai trecut la muschi abdom-inali.
Cum aînceputsesiune mergizilnic laMitropolie și
aprinzi lumînări de toțibanii de buzunar. Ca sătreci examenele ar fi binesă mai și citești cursurile șisă-ți faci temele, nu doar săaprinzi lumînări la morțipentru profesorii de la fac-ultate.
Întotdeaunaai știut că pelume existădouă tipuri deoameni. Aceia
care iubesc decorațiunilede Crăciun, îl ascultă peHruscă, ies împreună cuprietenii la colindat șidăruiesc cadouri tuturorcunoscuților. Și mai existăși o a doua categorie deoameni, cea din care faciparte și tu.
de Paul ANDRICI|[email protected] Cînd nu joacă rolul morocănosului Dr.
House, actorul Hugh Laurie cîntă. „Didn’t ItRain”, cel de-al doilea album al său, e ca o joa -că în care pianul se alintă pe ritmuri de jazz,blues sau cadențează tangouri argenti niene.Laurie e vocalist, chitarist și pianst, însă nu a -du nă laurii de unul singur. La mul te dintre ce -le 13 melodii îi lasă pe cei de la Copper Bot -tom Band să își facă trucurile, iar el stă cu -min te într-un colț de scenă.
Chiar dacă majoritatea pieselor sînt rein ter - pretări, îți stîrnesc curiozitatea. N-o fi Laurieun nou Louis Armstrong, dar cînd asculți„Saint Louis Blues” e ca și cum ai avea în fa -ță portretul aceleiași persoane, pictat de doiar tiști din epoci diferite. Unul e construit dintușe apăsate, în culori tari, cu mișcări ner voa -se, celălalt e ca o fotografie cu marginile chipu -lui moi și cu detaliile atent schițate. Arm -strong e vijelios, Laurie și Copper BottomBand sînt visători.
Iar cînd Bessie Smith se aude în căști reîn -viată de Sista Jean McClain, cu a ei voce impu -nătoare, fredonezi odată cu ea „Send me to the‘Lectric Chair” și te întrebi pe unde s-a rătă -cit Laurie. Se pregătește pentru duetul cuGaby Moreno și rememorează pașii de tan -go. Cînd auzi „Kiss of Fire” flexezi genun chii,îți privești partenerul de dans în ochi și nu -
meri în gînd fandările. De data aceasta, so lis -ta din Guatemala apasă cuvintele cu accentspaniol, pe care aproape le intonează. O prin -de și Hugh Laurie din urmă, însă din voce îilip sește răgușeala de motan, dar nu și în -drăz neala. La primul lui concert de pro mo -vare a albumului, și-a înecat emoțiile cu unpa har de rom din Guatemala.
„Mă simt ca un bogătaș căruia i s-au în -mî nat cheile unui Ferrari pe care nu l-a maicon dus niciodată”, spunea Laurie după unadin interpretările sale în public. Iar de la pri -mul lui album, a luat scenele la rînd de la unca păt la celălalt al lumii, mereu cu aceleași e -mo ții, deși publicul l-a primit întotdeauna cași cum ar fi fost de-al casei. Recunoaște că nuprea știe ce înseamnă să scoți un album.„Cînd ci neva mi-a zis că am ajuns în topul 40al de bu tanților din întreaga lume, l-am între -bat «vor bești serios»?” De atunci, de fiecaredată cînd a apărut în fața pianului, a umplutsă li le. Nu știe însă dacă cei care vin sînt faniicîn tă rețului Hugh Laurie sau ai lui Dr.House. n
Chiar dacă majoritateapieselor sînt reîntrepretări,îţi stîrnesc curiozitatea.
Nu-i un secret faptul că majoritatea dispozi -tivelor pe care le folosim astăzi precum calcula-toarele, telefoanele mobile sau tabletele le-amvăzut mai întîi la televizor în seriale sau filmeSF. Și oricît de fantastice păreau aceste minu -nății la început, astăzi sînt niste lucruri de uz nor -mal, de care aproape că nu ne putem lipsi. Așapro mite să fie și TALOS, un proiect al Armateia mericane realizat în parteneriat cu numeroasein dustrii, laboratoare și universități, care constăîntr-o armură de luptă super hi-tech, ce le va o fe -ri soldaților „puteri supraomenești”.
Deși acronimul Talos (Costum tactic de asalt)vine de la mitul grecesc conform căruia Zeus i-aordonat unui bărbat făcut din bronz să o aperepe iubita sa, Europa, cercetătorii au recunoscut căideea le-a venit din filmul Iron-Man. Printre do tă - rile armurii se regăsește un exoschelet ce îl va a -juta pe soldat să ridice greutăți mari, un cal cu -la tor intern, care are și rolul de a moni to ri za
semnele vitale, precum și o „armură lichidă” ca -re să oprească gloanțele. Asemănătoare cucyborg-ul T-1000 din Terminator 2, aceasta din ur -mă este formată dintr-un lichid special care sepoa te solidifica în cîteva milisecunde la orice im -puls electric sau magnetic. Iar dacă asta nu este în -deajuns și purtătorul ajunge să fie împușcat, sis -temul eliberează automat o spumă specială ce vaopri sîngerarea.
Și casca pare desprinsă dintr-un joc pe cal cu -lator. Aceasta nu doar că oferă o perspectivă vir -tuală a cîmpului de luptă sau afișează detalii des -pre semnele vitale, ci îți permite să comunici cuba za sau chiar să copiezi date de la dronele din a -propiere. Totodată beneficiază și de o rezervăde oxigen folositoare împotriva gazelor toxice,pre cum și de un sistem termic ce se reglează în
fun cție de temperatura din jur.Nu toți văd cu ochi buni proiectul Talos, cri ti -
cii remarcînd faptul că încă nu există o sursă efi -cientă de energie, și dacă costumul rămîne fărăba terii, atunci el nu va fi pentru soldați decît unmor mînt metalic. Chiar și așa, cercetătorii nudau înapoi, urmînd ca săptămîna aceasta să orga -nizeze niște demonstrații cu fiecare compo nen -tă în parte, preconizînd ca la vară va fi gata și pri -ma versiune a lui Talos. În glumă, aceștia auspus că regretă un singur lucru: că spre deosebirede Tony Stark, ei nu se vor putea plimba cu armu -ra pe deasupra orașelor. Totuși, cu atîția super -e roi care îl fac pe Stan Lee să pară un om venit dinviitor, este doar o problemă de timp. Iar deo -cam dată, eu încă aștept să fie gata scheletul șighearele din adamantium. n
Fos tu l președinte al Ligii Pro fe -sio nistă de Fotbal, Mitică Dra go mir,a ajuns, după 17 de ani, să fie în lo -cu i t cu Gino Iorgulescu, căruia nu-idădea nici o șansă de cîștig. „Pu nețibani la pariuri oricît de mulți, pen -tru că voi cîștiga. Prognosticul esteeste 15 voturi la 3.” Uite că pînă laurmă n-a fost să fie. În urma ale ge -rilor pentru șefia LPF, Iorgulescu aieșit fruntaș cu 11 voturi la 7, iarmandatul lui Dragomir, început în1996, s-a scufundat mai greu decît ovic ti mă a mafioților italieni.
Cătălin Tolontan scrie pe blogulsău despre o politizare a întregii ligi,Iorgulescu devenind un „secretarde stat la ministerul invizibl al fot -ba lului”. Și, urmărind pașii făcuți deacesta pentru a ajunge la statutul dejucător pe două fronturi, observămcam la ce se referă redactor-șef GSP.Pre ședintele actual al LPF-ului s-a fiîntîlnit cu o seară înaintea alegerilorcu premierul Victor Ponta, vicele său,Liviu Dragnea, și mai mulți preșe -dinți de club. În spatele acestei adu -nări cu tot felul de caractere parcăscoase dintr-un roman polițist seaflă și o decizie destul de impor tan -tă pro mi să de către Gino Iorgu les -cu, prin in ter mediul prietenuluisău, Victor Ponta. Acesta a spus că
„sînt foarte hotărât să modificămLegea spon so rizării, în aşa fel încâtsă fie mult mai practic pentru com -paniile pri va te să sponsorizeze acti -vi tăţile sportive. M-am văzut cupreşe din te le Federaţiei şi oferim totsprijinul pentru ca România să găz -duiască în 2020 meciuri din Cam -pio natul Eu ro pean. La fel, am dis cu -tat cu alţi oa meni de sport cum săfa cem să gă sim mai mulţi bani pen-tru sport, nu doar de la buget.”
Indiferent de cum se va schimbape isajul fotbalistic românesc, care în -cepuse să stagneze sub conducerealui Dragomir, Iorgulescu măcar apro mis ceva ce numai printr-o pri e -te nie politică putea să fie săvîrșit. ȘiMi tică pare să fi acceptat cu dem ni -ta te înfrîngerea, părăsindu-și cîrmacu un discurs în care se declară în -vins, și-i „las în urma mea o ligăfru moasă”.
Apoi a venit ziua de 15 no iem -bri e, iar odată cu ea și profețiiledespre întoarcerea lui Dragomir lașe fia LPF, și tot în aceeași zi Iorgu -les cu a fost audiat de către DIICOTîn legătură cu o anchetă în careaces ta ar fi vino vat de evaziunefiscală. n
ADUSE DE TORENȚINumărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
Cu un secularism aflat în ofen -sivă, religii care își pierd identi ta -tea și cu un fundamentalism din ceîn ce mai virulent, Papa Benedict alXVI-lea vorbea de necesitatea uneinoi evanghelizări a Europei. „Esteaceeași evan ghelie, dar este pro pu -să cu alte mijloace și cu un alt spi -rit, cu un nou entuziasm, cu onouă deter minare și, bineînțeles,cu alte obiective” , îmi spuneaWilhelm Dancă, decanul Facultățiide Teo lo gie Română, în timpul unuiinter viu de la începutul primăverii.Era îna in te de alegerea lui JorgeBergoglio, iar așteptările față de a -legerea nou lui ocupant al PalatuluiApostolic erau din ce în ce maimari. Moder ni zarea în cepută dePapa Ioan Paul al II-lea și con ti nu -ată de Benedict al XVI-lea nu a re -ușit să se sincro ni ze ze cu portretulnoii societăți, iar scandalurile lega -te de personalul Bisericii Catoliceerau din ce în ce mai frecvente.
Numai că la Vatican, PalatulApostolic a rămas liber, întrucîtno ul papă a decis ca această refor -mă să înceapă de la el. A renunțatla apartamentul tradițional și s-amu tat la una dintre casele de oas -peți ale Vaticanului, a refuzat pan -to fii papali roșii, iar în vizita dinBrazilia, a preferat să fie transpor -tat cu un Fiat în locul Papamo bi lu -lui. Cu „o Biserică săracă, pentrusă raci” drept motto, suveranulpon tif a întinerit una dintre celemai vechi instituții ale lumii. Bine -în țeles că aceste simple acte pot fivăzute că gesturi de imagine, însăcînd reprezentatul lumii catolicespu ne că bunătatea u ma nă trece
dincolo de re ligie
(„dacă o persoană este gay, îl cautăpe Dumnezeu și are o con științăbună, cine sînt eu să-l ju dec?”), a -tunci sîntem contemporani cu unuldintre cei mai curajoși clerici pecare i-am întîlnit.
Papa Francisc privește fără fricăspre viitor și cred că nu vrea ca Va -ti canul să se transforme într-un sim -plu oraș-monument istoric. Nici 12luni nu au trecut de cînd a devenitsuveran pontif și numărul credin -cio șilor care participă la slujbe acres cut. După cum spunea și ziarulThe Guardian, chiar și ateii ar tre -bui să se roage pentru Papă: „Nuare nici o armată, batalioane saudivizii. Dar are un amvon, iar a -cum el îl folosește pentru a deve nicea mai puternică și clară voce îm -potriva stabilimentului. Nu tre bu iesă fii un credincios ca să crezi înasta”. Și să știți că are peste zecemi lioane de followers pe Twitter. n
DE LA CENTRU
Curajul vinedin Argentina
George GURESCUredactor TVR
15
Părinții nu-țimai trimitpachet deacasă și deaceea trebuie
să recurgi la tot felul demetode de a face rost demîncare. Ai încercat săcînți la chitară ca să cîștiginiște bani că și ai mers și lavecinii de pe palier săîmprumuți cartofi, darnimeni nu te ia în seamă.
Te-ai în -drăgostitlulea de ocolegă defacultate
însă nu vrei să-i spui încăcît de mult ții la ea. Ai aflatcă urmează să fie ziua ei încurînd și se mai apropie șiSfîntul Nicolae și Cră -ciunul. Mai aștepți măcarîncă cîteva luni, măcar pînătrece și opt martie.
Săptămînaasta nunumai că ți-atrecut însfîrșit su -
părarea, dar ești și atît defericită încît simți că aiputea să zbori. Prietenultău arab care tocmai s-aînrolat în armată ți-a trimiso scrisoare și ți-a promis căte va vizita de sărbătoriîmpreună cu celelalte treisoții.
Toate îți mergatît de bineîncît nici țieparcă nu-țivine să crezi.
Prietena te-a iertat chiardacă ai înșelat-o, toatălumea îți dă banii pe care i-ai împrumutat, iar pro -fesorii îți pun doar note dezece chiar dacă nu ai făcutnici o temă. Acum ar fitimpul însă să te trezeștidin vis.
Ai începutdeja pre -gătirilepentruvacanța la
munte. Faci zilnic ge no -flexiuni ca să poți schiafără să riști să faci febrămusculară, stai cîtejumătate de oră în pieleagoală pe balcon, și bei cîteun litru de pălincă ca să teobișnuiești cu alcoolul.
Ești atît degeloasă căai începutsă îți con-trolezi iu bi -
tul din cinci în cinci mi nu -te chiar dacă este cu tineîn casă. Nici să ducă gu no -iul nu-l lași, iar la bere cubăieții are voie doar însufra gerie, în fața tele vi -zorului. Așa ai început săînveți și tu ce înseamnă„poziția afară din joc”.
AS
TR
ELE
DIX
IT
SCOR LA PAUZĂ
Naufragiullui Mitică
S-au tot făcut bancuri despreBear Grylls și a fost acuzat că o par -te din documentarele sale despre su -pra viețuire au fost trucate. Însă chiarși așa cei de la Discovery Channelnu pot nega popularitatea de care sebucură expertul în tehnici de su pra -viețuire și nu ezită să-l aducă dinnou în fața publicului. De aceastăda t ă însă nu va fi el eroul poveștii, civa avea mai curînd rolul de naratorîn noul program „Bear Grylls: Sca -pă cu viață!”, el fiind cel care va ju -ri za competiția.
Programul care va fi lansatluni, 18 noiembrie, pe DiscoveryCha nnel va testa capacitatea de su -pra viețuire a concurenților, iar pen -tru ca lucrurile să fie și mai inte re -sante, premiul pentru cîștigători vafi de jumătate de milion de dolari.
Cele zece echipe conduse deGrylls care își vor pune la încercareli mitele pe insula de sud a Noii Ze -e lande vor trebui să înde pli neas cătrei obiective propuse de Bear, săsu pravieţuiască în sălbă ti cie, să călă -torească în grup şi să e vi te elimi na -rea, căci, în fiecare să pt ă mână, jura -tul va trimite acasă cîte o echipă.
Cu toate acestea modalitatea dejoc nu va fi lăsată la voia în tîm plă -rii, ci fiecare echipă va avea deîndeplinit căte un obiectiv pentrufiecare segmet al traseului. Con cu -ren ții vor trebui să facă rost de hra -nă, să facă focul, să construiască una dăpost sau să evite obsta co le le. Peîn traga desfășurarea a com pe tiției,Bear va urmări concurenții, că lă to -rind alături de ei. Elementele pecare juratul le urmărește sunt spi ri -tul de supravieţuire și in ve nti vi ta teade care ştie că are nevoie ori ci ne în -cear că să scape cu bine din să l bă ticie.
Bear va interveni personal înca zul în care echipele se vor afla înpe ricol iminent, însă membrii e chi -pe lor sînt obligaţi să colaboreze tottimpul ca să învingă epuizarea, fri -gul şi dificultăţile întîlnite pe tra -seu pentru a avea șanse la marelepre miu.
În final, va rămîne doar o sin -gură echipă, cea care, după pă rereaexpertului, a dovedit că are abi -litățile necesare de a „scăpa cuviaţă”, iar cei doi membri vor ob ţi -ne jumătate de milion de dolari. Ră -mîne însă de văzut dacă „expertul”nu va dezerta din nou într-un hotelatunci cînd insectele nu vor mai fipe placul său. n
Costumul beneficiază de o rezervă de oxigen folositoare împotriva gazelor toxice.
PRIMUL RĂCNET Omul de fier din carne [i o]el
Numărul 468 | 18 - 24 noiembrie 2013
ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!
„Deschis la distracțiee, shopping-ul e satisfacțiee”, așa cîntă cei din tru - pa de la emisiune. Nu știu cîți dintrespectatori au venit pentru cum pă ră -turi, căci cei de pe scaune abia aș teap -tă să o vadă pe Sofia Vicoveanca. Base ridică în picioare, ba își întorc ca -pul în toate direcțiile, doar, doar să ozărească. „Am văzut-o de atîtea oripe Vicoveanca noastră, dar tot am maivenit. Pînă acum am fost în «Au cha -nu» și bine că m-am grăbit, de-am gă -sit un loc liber”, se bucură o doam nă.
„Mă auziți acolo sus?”, în trea băSofia Vicoveanca, în timp ce le facedin mînă trecătorilor care s-au o pritlîngă balustrada de la etaj, pentru că„platoul” este amenajat în holulmall-ului, în fața vitrinelor cu ma ne -chine ferchezuite. Și ca să ne in te grămîn peisaj, am urmărit și o pre zen ta rede modă, în care tinere cu picioarelungi au defilat îmbrăcate cu ii, pan -taloni din piele și botine cu tocuri as -cuțite. Însă „Vicoveanca noastră” leara tă cum se poartă cu adevărat uncos tum popular. Își ține mîndră băr -bia ușor înclinată în sus, poate și
din cauza gîtului împodobit cu și ra -guri de mărgele maronii, iar în timpce cîntă nu își leapădă de pe umă rulstîng traista brodată în alb și ne gru.
Ochii de soacră nu se uităNe spune că în Vicovu de Jos, a -
colo unde a copilărit, are o colecție decostume populare pe care le-a tot a - du nat de-a lungul anilor. „DoamnaSófia, spuneți-ne despre muzeuldum neavoastră”, o îndeamnă pre -zen tatorul. „Nu mă cheamă Sófia, ciSofía. Și nu e chiar un muzeu, e maimult o expoziție”. „Am înțeles, a tuncivorbiți-ne despre colecția dum nea -voas tră de costume din Vicovu deSus”. „Vicovu de Jos! Să nu se su pe -re vicovenii mei”, îl apostrofează cîn -tăreața pe moderator. Și nu e sin gu -rul muștruluit. Doamnei Vico vean cai-a atras atenția „Căpșunica”. „Căp -șunica”, așa cum o numesc cei dinpla tou, este tînăra care aduce in vi ta -ții, dansează cu membrii trupei, fa cepiruete prin fața camerelor și zîm beș -te. Vorbind cu moderatorul, Sofia Vi -
coveanca se oprește brusc și îi a -runcă o privire fetei a cărei fustă cu în -florituri joacă în toate părțile. „Sîntrea, am ochi de soacră”, ne lă mu reș -te invitata.
Chicotim noi cît chicotim, darcînd zumzetul din sală și ecoul mi cro -foanelor la care fiecare vorbește cî teceva se ridică pînă la cupolă, îi dămdreptate pentru că face ordine. „Numai vorbiți cu toții, că nu înțeleg ce zi -ceți”. Ce încearcă prezentatorul săspu nă este că doamnei Sofia Vico -vean ca îi place să compună poezii.„Știu că aveți și două volume de poe -zii”. „Trei”. Și din cele trei volume, nerecită și nouă un poem, în timp ce îșiplimbă degetele pe șiragul de măr ge -le.
Poftiţi la sarmale!Distracția nu ar fi completă da că,
pe lîngă cîntec, nu ar fi și dans, așa căîi așteptăm pe copiii care cu cîteva mi -nute în urmă făceau repetiții pe sce -na goală. Dinspre scaune încep să seaudă zumzete de nerăbdare, iar înspa tele panourilor prezentatorul, ca -re anunță că partea asta nu se fil mea -
ză, se agită și dă din mîini. Apar șili ceenii în costume populare, care seprind într-o horă și încep să dan -seze și să chiuie. La veselia lor ia par -te, pe neașteptate, și Sofia Vi co vea n -ca, care completează cu versuri me -lodia pe care se învîrt copiii. Recu -noaș te că îi place să fie aproape de ceicare au venit să o vadă, nu să stea peun scaun în fața lor. De aceea, ori decîte ori „doamna cîntecului popu-lar românesc”, cum îi zice prezen ta -torul, este îndemnată să inter pre te ze,vine în dreptul nostru și ne cuprin decu privirea pe toți. Ba le mai face dinmînă și celor care bat pașii pe loc laetaj. Camerele de luat vederi se în -torc înspre ei o secundă și apoi co -boa ră iar în platou. Cînd nu o ur mă -resc pe invitată, spectatorii își în -dreaptă ochii spre plasmele de lîn gătrupă și arată cu degetul cînd se vădpe sticlă. „Uită-te acolo, te vezi late levizor! Ce te ascunzi, stai drept!”,
îi atrage atenția o doamnă soțului eicare se ferește de obiectivul ca me rei.
Dacă tot este o emisiune despre„cîntul și portul popular”, nu pu -teau să lipsească sarmalele, plăcin te -le și poalele în brîu ale doamneiVioleta. Gospodina stă în spateleunei mese cu bunătăți moldo ve neștiși îmbie spectatorii să poftească laele, însă doar cei din platou au voiesă le guste pe gratis, pentru că res tultrebuie să plătească dacă vor să mă -nînce. E voie bună, cu bucate tra di țio -nale și muzică populară, așa că oa me -nii din fața televizorului trebuie săsimtă veselia din platou. Prezen ta -to rul le pune în brațe solistului șiunuia dintre chitariști o oală plină cusarmale, din care scoate cîte una pen -tru fiecare. Toţi îşi joacă rolul, însă ca -meramanul a ratat momentul. Mo de -ratorul coboară pînă la el şi îl bate peumăr să fie atent, apoi dă sem na lul.Lumini, cameră, acţiune! n
Dacă nu poți să îți ții ochii deschiși și mai și stră nuțiîn timp ce luminile gălbui îți invadează privirea, în seam -nă că ești în fața scenei. Însă dacă muzica se aude în sur -dină, iar versurile nu le poți distinge decît dacă le știi di -nainte sau dacă urmărești buzele solistului, înseamnă căești undeva prin spatele pub-ului Underground. Vi neriseară, la concertul și lansarea albumlui „System ofSound” a celor de la ROA (Rise Of Artificial) toată lu meaa știut să danseze pe muzică electronică. Cu ochii în chiși,cu genunchii aplecați și cu mișcări din cap împrăștiate întoate părțile, versurile s-au învățat din mers sau au fostînlocuite cu vocale care se potrivesc la fiecare melodie.
Chitaristul e mai livid decît un simplu spectator. Cuo șapcă imensă pe cap ascunsă de o glugă neagră și cu fa -ța acoperită de barbă neagră și lungă, cîntă la chitară ciu -pind, apoi își ia mîinile de pe corzi, făcînd valuri cu eleîn aer. Însă fără a arunca vreun zîmbet sau măcar o pri -vire către publicul care îi aplaudă pe Unu’, cel de la bu -toane și Junkyard, fostul solist de la Șuie Paparude.„Right, left, up and down, all of them wanna block mysys tem of sound”, spun buzele solistului care se mișcăchiar și atunci cînd versurile se termină și rămîne doarpartea instrumentală, imitînd un soi de “pa-pa-pa-pa-ram” pe care puțini dintre noi îl distingem, majo ri ta tea
dansînd cu picioarele parcă îndesate în parchet. Pen trucă cele mai multe melodii le auzim pentru prima dată, fap -tul că Junkyard face o pauză mai lungă între piese nefa ce să credem că urmează o melodie mai veche pe ca ree posibil să o știm. Își pune microfonul în buzunarul dela spate și își poartă mîinile de la stînga la dreapta, miș -cînd tot corpul pe ritmul Sonatei în La Minor, pe care pub -licul o aplaudă în semn de recunoaștere.
Ceva face ca mîndria masculină să își iasă din mat cădoar după cîteva versuri din melodia Big Boy. Un bă iatcu părul prins la spate își împinge prietena cînd ea în cear -că să-i cuprindă mijlocul cu brațele. O împacă însă re pe -de; voia doar să dea din cap pe versurile „I’m a big, bigboy, I’m a big, big boy, reprezint o țară din care lumea vreaafară.”Ne dăm seama că se apropie sfîrșitul concertuluinu pentru că a trecut mai bine de o oră de cînd publiculstă cu picioarele proptite în podea încercînd să dansezesau pentru că s-ar fi terminat melodiile băieților de laROA, ci pentru că încep să cînte cele mai cunoscute me -lodii. Și ori de la băutură, ori de la bucuria momentului,par tea in stru men tală a melodiei „D-aia” e acoperită dețipete din care se ghi cesc versurile „Dăăăm un mareparty de ooo mie de zile, dăăm un mare party și se intrăpe pile”. Deși melodia ca re ține loc de bis nu este de penoul album și ne aduce a minte de anul 2010, cînd aapărut „punem 50 de bani pe linia de tramvai” pentrucă „ne place.” n
Cei care au ajuns în Palas Mall miercuriseară, începînd cu ora 18.30, au fostspectatori și complici la filmarea emisiunii
„Deschis la distracţie”. Din spatele camerelor,platoul s-a văzut altfel, invitaţii păreau maiumani și emoţiile pluteau ca norii care prevestescfurtuna. Cînd de după cortină a apărut invitataserii, Sofia Vicoveanca, toţi spectatorii și-aulungit gîtul să o vadă mai bine. „Doamnacîntecului popular românesc” le-a arătat de ce ise spune așa, le-a povestit cîte și mai cîte și i-aînvăţat cum se poartă un costum popular. Cumîndrie și cu traista pe umăr. Cîntăreaţa de muzică populară a recitat şi o poezie compusă de ea.
Se spune despre canadieni că arfi cei mai liniștiți și respectuoși oa -meni. Justin Bieber pare însă că vreasă-i contrazică pe toți și nu rateazănici o ocazie de a dovedi lumii cît de„rău” este. Scandalurile s-au tot ți nutscai de vedeta pop, iar tînărul nu a ra -tat nici o ocazie de a alimenta pre sade scandal cu noi știri. Totuși, săp tă -mîna trecută Bieber a fost mai cu rîndun „băiat ghinionist” decît un „bă iatrău”.
După un concert în Brazilia, re -pre zentații poliției au declarat că Jus -tin ar putea fi arestat data viitoarecînd va intra în țară, și asta nu pen trucă s-ar fi luat la ceartă cu cineva. Dedata aceasta, fanii au fost cei vi no vați.Aceștia au aflat în ce hotel este ca za -tă vedeta și s-au strîns asemenea unorsuporteri pe un stadion. Și tot ca pestadion a reacționat și Bieber care arăspuns cu ajutorul unei portavoci,reușind astfel să-i deranjeze pe cei lalțioaspeți cazați în hotel.
Și ca să păs tre ze obiceiurile de lameciurile de fot bal, nici fanii vedeteinu s-au lăsat mai prejos cînd a fostvorba de dis tru geri. Aceștia au ruptbarierele puse de po liție care aveauca scop să protejeze ho telul și peJustin și au dat năvală în hotel. Într-un final, cîntărețul a fost consider-at responsabil pentru ac te le devandalism ale fanilor și a tre bu it săpărăsească hotelul. Totuși nici elnu a fost complet fără vină. Cu o ziîna inte acesta a fost văzut făcînd gra -
fitti pe clădirile din capitala Bra zi li -ei, Rio de Janeiro.
Cîntărețul care și-a atras mîniaunui stat întreg, a reușit cîteva zilemai tîrziu să nu se facă prea plăcutnici în Argentina și ar putea fi con -dam nat la închisoare și aici dacă se vamai întoarce. Iar de data aceasta vi -na nu este doar a fanilor, ci și a luiBie ber. În timpul concertului dinBue nos Aires, unul dintre admi ra to -rii cîntărețului a aruncat un steag ar -gentinian pe scenă, cu care artistul aînceput să șteargă podeaua. Pedeap -sa pentru înjosirea însemnelor Ar gen -tinei este închisoarea, însă Justin nu-șirecunoaște vina și spune că a confun - dat drapelul cu un „tricou” sau un„su tien”. Nu prea înțelege însă ni -meni cum ar putea fi acestea con fun -date între ele. Oricum, dacă cana dia -nul va rămîne la fel de ghinionist, a -cesta va reuși să stea măcar cî tevaluni și după gratii. Ar fi un pas îna -in te pentru că va putea apoi să se a -puce liniștit de cîntat rap. n
PUNCTUL PE VIP
CREIER ÎMBIBAT DE TEQUILE
16Sofia Vicoveanca, în horă cu manechinele din PalasCei mai mulţi spectatori au venit să o vadă pe artistă.
DIRECTOR: Laura PĂULEŢREDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Oana OLARIUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Ioan STOLERUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHU, Anca TOMA (Portugalia)REDACTORI: Dan CONDREA, Paul ANDRICI, Iulian BÎRZOI, CătălinaDOBROVICEANU, Andrei MIHAI, Mădălina OLARIU, Ana SIPOȘ (Norvegia)PUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE
Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche
Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.
