Aâilnistraţiunea fi Tipografia.BBAŞOV, piaţa mars №. 30.

S cr iso r i n e fra n ca te nu t e p r im esc. M anuscripte nu s e re ir im et.INSERATE ae primeaela AD-

&INISTRAŢIUNE tn Braşov şi Îs amn&tclrele Birouri de «nunohiri:

In V i en a : N. Dukes Nachf. M u. Augenfeld 4 Emarloh Lesner, Htlnrloh Sohalek. Rudolf Mosse. A. Oppellka N achf. Anton Oppellk. In B u d a p e s t a : A. V. Qoldber- aor, Eksteln Bernat. In H » m - b ur g : Marolyl 4 Llebmann.

PREŢUL INSERŢIUNILOR: o se- ariî, garmond pe o col6nă 6 or. fi 30 or. timbra pentru o pu­blicare. — Publicări mai deae după tarifă şi Învoială.

RECLAME pe pagina a 3.a o senă 10 or. s6u 30 bani.

aEDÂCŢIUÎîEA, „ g a z e t a * ie se în floare i| i.

e r c3.e 4d.)

i&onamente pentru Austro-Ungaria:Pe un an 12 fl., pe sése Iun)

6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an.

Pentru România şi străinătate:Pe un an 40 franol, pe sése luni 20 fr., pe trei luni 10 №.

N-rii de Duminecă 8 franoT. Se prenumeră la tóté ofi-

eiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori.

Abonamentul pentru Bh l«Admmintraţiunea, Piaţa rr a it

Târgul Inului Nr. 30, etaşit I . : Pe un an 10 fl.. pe şest luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or, Cu dusul în casă : Pe un ar 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pn trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 or. v. a. séu 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.

Nr. 225.—Anal LXII. Braşov, Duminecă 10 (22) Octomvre. 1899.

Paciinţă şi voinţă!Mari sunt neajunsurile, grijile

şi nevoile, de cari sunt cuprinşi mai ales în timpurile de faţă Românii dela noi. Suntem un popor asuprit, streini în patria nóstra şi avisaţî pu­rurea la luptă grea. Plătim dărî pănă îmbrâncim sub povara lor, dér din ródele acestor dări puţin ne îndul­cim. Statul nouă şc0le nu ne înfiin- ţăză, pe învăţători nu-i platesce, bi­sericile nu le ajută. Ou un cuvânt, ceea-ce Ungurilor li-se dă, nu ni-se dă şi nouă, ca şi cum n’am fi şi noi cetăţeni ai acestui stat, la a cărui susţinere contribuim cu sângele şi averea, întocmai ca şi ei.

Dér nu numai, că din miliónele cele multe, ce an de an se jertfesc din budgetul statului pentru scopuri şcolare şi culturale, noué nu ni-se face nici cea mai mică parte, ci ni-se mai pun şi beţe în róte, ca se ne ţină pe loc şi mai ales în pri­vinţa culturii naţionale se nu putem înainta nici un pas.

Pe lângă tote nedreptăţile, ce ni-s’au făcut însă şi ni-se fac, pe lângă totă vitregitatea, cu care am fost şi suntem trataţi pe pămentul strămoşesc, adversarii noştri nici­odată nu ne-au putut înfrânge, mă­car că au trecut peste capul nostru multe timpuri crude şi grele, mai grele ca cele de acţî. Aşa stă scris în cartea Provedinţei, ca popórele, cari au în inima lor voinţa de-a fi şi însufleţirea de-a lupta neobosit pentru progres şi pentru esistenţa lor naţională, se fiă şi se luptă, căci ta luptă stă viâţa.

Nici pe noi nu trebue se ne obosescă lupta, căci ori cât de grea ni-s’ar páré ea în unele momente, na trebue se uităm, că totul e nu­mai o ceştiune de timp şi când va sosi plinirea lui lupta ni-se va uşura. Datorinţa nostră este se fa­cem, ca acel timp se ne afle întregi, sănătoşi şi viguroşî în individualita­tea nostră naţională, cum am fost íntotdéuna.

Adevărat, că timpurile sunt grele, sarcinele mari şi pretensiunile cresc

din c}i în 4i- N’are se ne cuprindă nici o mirare, dâcă în astfel de îm­prejurări poporul nostru şi fruntaşii săi se véd a fi cuprinşi de mari în­grijiri, căci pe lângă alte multe ne­ajunsuri si trebuinţe, ni-se cere toc­mai acum se sporim lefile învăţăto­rilor prin cuincuenale, se îmbunătă­ţim sórtea preoţimei nostre prin sa- larisare etc. Tote acestea ni-se cer punendu-ni-se sula în cóste din par­tea regimului, care înadins umblă se ne ducă la imposibilitate şi prin asta să ne prindă în laţurile sale.

Dér ori cât de critică ar fi acestă situaţiune a n0stră, nu trebue să per- dem nici un moment încrederea în vitalitatea poporului. Se ne aducem aminte, că nici în trecut nu ne-am bucurat de nisce timpuri favorabile şi cu tote acestea am făcut progrese ca rari alte popóre în împrejurările nóstre. Statul nicî-odată pe noi ca Români nu ne-a sprijinit, guvernele íntot-déuna ni-au fost vitrege şi duş­mane, un sprijin din visteria statu­lui, care se merite acest nume, de- asemenea nu ni-s’a dat nici într’un timp : cu tote acestea am clădit multe biserici pompóse, am ridicat nume- róse şcole bune, pe învăţători i-am dotat cu salare corăspuncjetore, am înfiinţat şcole superióre pentru fete, institute de bani şi comerciale, fon­duri şi fundaţium frumóse etc. etc. Tote acestea în decurs numai de câţî-va ani şi tote numai prin hăr­nicia şi însufleţirea naţională a po­porului şi a conducătorilor să i!

Décá acestea le putem constata faţă cu trecutul, ce împrejurări ne-ar puté face óre, ca se descuragiăm faţă cu viitorul P

Ni-s’au dat nu numai odată probe, că un singur preot harnic a sciut face cu micul popor din co­muna sa adevărate minuni în timp de-o scurtă viăţă de om: a înfiinţat biserică, a întemeiat şc0lă, a făcut fonduri de bucate şi de bani, a ridi­cat însufleţirea şi moralul poporului, dându-i un curs puternic spre pro­gres şi facénd, dintr’o comună delă- sată şi perdută, un popor înfloritor şi plin de speranţe.

Durere, asemenea esemple sunt mai rari, dér totuşi sunt şi esistenţa lor ne este o dovadă, că cine voesce póte. Vor fi, sperăm, şi protopopiate întregi, cari bucurându-se de con­ducători energici, adevărat conscien- ţioşî şi cu tragere de inimă pentru binele poporului, au sciut a ridica la bunăstare şi a pune pe calea înaintărei 4e°í de comune şi mii de credincioşi din cercul lor şi tóté acestea într’un timp de abia 10—20 ani. De sute de ori durere, ase­menea caşuri la noi sunt nespus de rari, dér dreptate de-ar fi, trezviă, imparţialitate şi energiă din partea Consistoriilor nóstre şi atunci de sigur în scurt timp am avé bucuria de-a vedé mai multe protopopiate în starea de înflorire, de care am vorbit.

Vecii bine, că în doi-trei ani faţa lumei nu se póte schimba. Dér să ne aducem aminte, că multe, fórte multe din cele ce le avem ac|î, înainte cu 20—80 de ani nu le-am avut, ci prin hărnicia nostră le-am făcut şi, décá vom voi, vom face încă şi mai mult în viitor, căci braţe muncitóre avem, ómení cu carte, ca­pabilii se ne poveţuăscă, încă avem : ne mai trebue voinţă tare şi atunci nimic nu póte se ne împedece în ca­lea progresului.

Deschiderea parlamentului aus­triac s’a întempiat în nisce împre­jurări forte grele, când neînţelegerile şi divergenţele de interese ale dife­ritelor naţionalităţi din poliglota Austriă, au dat şi dau, acjl mai mult ca ori şi când, nascere unei lupte mari şi înverşunate, ce sgudue din temelii basele imperiului austriac. A ajuns la cel mai înalt grad lupta dintre slavismul vătămat prin noua întorsătură a lucrurilor şi între ger­manismul, care deprins mulţi ani de-arendul cu cârma statului, face ac|i o desperată încercare, de-a ajunge 6raşî le egemoniă absolută în stat.

Revista politică.Septămâna acésta evenimentul

cel mai important în monarchia nostră dualistă, a fost fără îndoială deschiderea parlamentului austriac, care s’a făcut Miercuri în Viena şi cu care ocasiune s’a presentat noul minis- teriu Glary înaintea corpurilor legiui- tóre. In préjma deschiderii parlamen­tului s’a publicat de cătră noul gu­vern o ordonanţă, prin care se scot din vigóre faimósele ordonanţe de limbă, restabilindu-se starea dinainte de 1897, dér numai pentru o scurtă durată, căci după asigurările, ce le face noul cabinet austriac, s’au luat tote măsurile de lipsă pentru aduce­rea unei legi de limbă, care se re­guleze cestiunea mult agitată a lim­bilor în Boemia şi Moravia.

După deschiderea parlamentului şi după-ce s’a făcut alegerea de pre­şedinte al camerei, a urmat decla­raţi unea contelui Clary. El <}ise, că scopul guvernului său este de a restatornici starea normală a par­lamentului şi că cabinetul său este deplin neutral. A fost numit de Maj. Sa, ca să-şi pună puterile în ser­viciul statulu i; drept aceea aplăză la t6te partidele din cameră, ca se lu­creze împreună pentru aplanarea con­flictelor. Olary motivă apoi desfiin­ţarea ordonanţelor de limbă, (Jicend, că aceste ordonanţe au stat pănă acum în calea ori-cărei activităţi roditore. Guvernul însă nu voesce să susţină starea creată prin desfiin­ţarea ordonanţelor, ci s’a îngrijit de regularea cestiunei limbelor printr’o lege, şi când lucrările vor fi gata, el va cere încuviinţarea periam en- tului.

Declaraţiunea lui Clary a întîm- pinat cele mai vii desaprobări din partea Cehilor tineri, cari întrerup­seră în conţinu cu strigări: „pfui*, „im pertin en ţ ă „l a ş i t a t e vaţi tradat Austria /“ ş. a. la adresa guvernului. Aşa de mare fu sgomotul provocat de Cehi, încât o parte a declara- ţiunei guvernului nici nu s’a putut aucji, 6r la urmă unul dintre condu­cătorii cehi a declarat, că poporul cehic nu va înceta de a lupta pentru egala îndreptăţire şi pentru dreptu­rile regatului boem.

FO ILET O N U L .G A Z . T B A N SU.

Moş Nichifor Coţcaral.Povestire glumeţă, din operele lui loan Crengă.

— F i n e . —

— Bun întelnişul, om bun! Aşa e că s’a stricat drumul în mijlocul căruţei?

— Ia lasă şaga la o parte, măi omule; şi mai bine vin de-mi ajută se pun capă­tul ăsta, că vedi că-mî crepă inimă în mine de necaz.

— D’apoi eu mă grăbesc să ajung la Oşlobeni. D-ta poţi să mai mâi astă nopte în pădure; nu cred, că-i muri de u rît.. . .

— Mă mir că nu ţi-i ore-cum să-ţi fie, <}ise Nichifor posomorit: eşti un chiag sbîrcit, mai ca şi mine şi etă ce-ţl urlă prin cap

— Da, nu-ţî fiă cu bănat, om bun, că, am şuguit şi eu. Bun răm as! Te-a în­văţa Dumnedeu ce să fac i. . . . şi s’a tot dus înainte.

— Ve4î, jupâneşică dragă, câtu-i de a dracului lumea asta? Numai după pleş- cuit rnnblâ. Iea se fie un antal cu vin ori

cu rachiu şi să ve^i atunci ar şedea carul stricat atâta timp în mijlocul drumului? Cum văd eu, tot moş Nichifor are să facă ce-o face. Ea să mai fac o încercare.

Şi ear începe a tăia alt gârneţ. . . Mo- coşeşte cât mocoşeşte, pănă ’1 pune şi pe acela. Apoi dă biciu iepelor şi ér mai trage un ropot; când numai etă că ajunge róta de o teşitură şi ér se rupe capătul. . .

—t Acum, jupâneşică, mai că-mî vine să c|ic şi eu ca omul acela, că are să ne fie masul în pădure.

— Vai de mine şi de mine, moş Ni­chifor, ce spui?!

— Ia spun şi eu ce văd cu ochii. Uite-te ! nu vet}I şi d-tâ că dă sórele după dói şi noi tot pe loc stăm. Da nu-i nimica, jupâneşică, să n’ai nici o g r ijă ; că sciu eu o poiană în pădure, chiar aici pe aprópe; să tragem acolo şi suntem ca şi în casă la noi. Locul e ferit şi iepele au ce pasce. D-ta te-i culca în căruţă şi te-oi străjui totă nóptea. Helbet, o nópte nu-i legată de gard, a trece cum a trece; dór a po­meni ea baba mea câte cjilişore o avea, de necazul acesta; că numai din pricina ei mi-se trage . . .

— Apoi dér fă cum scii, moş Nichi­for, numai să fie bine.

— Lasă jupâneşică, nu-ţî face voie rea, că are să fie cât se póte mai bine.

Şi odată moş Nichifor apuca iepele de dârlog, şi cârmeşte căruţa şi-o tereşte cum póte până în poiană.

— Écá jupâneşică, ce rai a lui Dum- ne4eu e aici, să tot trăescl, să nu mai m ori! numai d-vostră nu sunteţi deprinşi cu ce e frumos pe lume. Ia mai dă-te o lâcă pe jos până se mai vede: ca să stréngem nisce ţârşurl şi să facem totă nóptea foc, să fugă ţânţarii şi tote gângăniile pe lume.

Biéta Maică vede şi ea, că tot una îi ie acum. Se dă jos şi începe a strînge a ţârşurl.

— Dómne! bine ’ţi mai şade jupâne­şică ; pare că eşti una de ale nóstre. Nu cum-va a ţinut vre-o dată tatăl d-tale orândă n sat, unde-va ? . . .

— Ba a ţinut multă vreme ratoşul dela Bodesci.

— Apoi mă miram eu, de ce vorbescl aşa de bine moldovenesce şi aduci la mers cu de ale nóstre. De acum n’am să te mai cred că te temi de lup. Ei, e i ! cum ţi-se

pare aici în poiană ? Aşa-i că erai să mori şi să nu şei ce-i frumos pe lume ? Ie-aucjl privighetorile ce haz fac ? Ie-aucjl turturele cum se îngână ?

— Moş Nichifor, óre n’om păţi ceva în nóptea asta? Oe a 4i°e I ţ io ? .. .

— Iţic? — Lui Iţic ’i s’a părea o’a prins pe Dumne4eu de un picior, când te-a vede acasă.

— Da ce cre4î d-ta, că Iţic scie ce i pe lume? Cum sunt întâmplările la drum?

— Aşa numai să se mute de pe vatră pe cuptor scie şi hlebul de baba mea, de- acasă. Jupâneşică, ia să te vedem, scii cum să faci focul? —

Maica aşâ4ă gătejele; moş Nichifor scapără şi îndată aţîţă amândoi focul. Apoi moş Nichifor 4io0:

— Ve4l, jupâneşică, cum pârăe de fru­mos gătejele ?

— Văd moş, Nichifor, dór îmi tremură inima în mine de frică !

— î...ra ! da ce dómne iartă-mă, parcă eşti din némul lui Iţic. Da fii mai cu inimă o Jăcă! Ori dâcă eşti aşa de fricosă, apoi sui în căruţă şi te şterne pe somn, că nóptea-i numai un caas ; acuşi se face 4iu&.

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 225.—1899.

Va së cjicá, ceea-ce au făcut pe timpul guvernării lui Badeni, Gautsch şi Thun Germanii, fac acum Cehii. Au şi început deja în mai multe oraşe din Boemia demonstraţiile sgo­motóse pe 8trade, îndreptate nu nu­mai în contra guvernului, ci mai ales îu potriva Germanilor. Intre popor, poliţişti şi soldaţi s’au în­tâmplat ciocniri sângerose.

In astfel de grele şi agitate timpuri şî-a început contele Clary activitatea sa parlamentară.

*

Intr’aceea tot mai mult se im­pune întrebarea, care este posiţia ce o ocupa în raporturile de faţă Ro mânii bucovineni, respective cei cinci deputaţi români din parlamentul din Viena. Deputaţii români din Buco­vina au mers pănă acuma cu majo­ritatea, servind cu zel şi fidelitate guvernele din urmă. Cu tot spriji­nul acesta ínsé, Românii din Buco­vina au fost daţi pe mâna unor omeni fără nici un cumpét, cari şi-au bătut joc de ei şi i-au lovit în cele mai sfinte interese ale lor. A sosit drept aceea momentul, ca ei se-şî preciseze posiţiunea şi atitudinea lor faţă cu noua situaţiune. Organul ro­mânesc din Cernăuţi, ocu- pându-se într’un numër mai nou al sëu cu acésta întrebare, cjice între altele :

„Ne aducem aminte de timpuri şi se­siuni, în cari sortea unui ministeriu depin­dea nu dela cinci, dér dela unul séu doué voturi. Şi că timpuri de aceste se repeţesc, avem drept dovadă critica situaţiune a ma­jorităţii actuale, împreunată prin legături mai subţiri, decât firul paiugenului. Dér presupunem chiar, că am representa întru adevôr o cantitate negligeabilă. N’ar fi atunci alăturarea nóstrá cătră un puternic grup afin din oposiţiă un avantagiu însutit mai mare, decât cela ce-1 oferă tragerea la carul unei majorităţi, de oare nu ne lég& nie! afinitatea rasei, nici limba, nici reli- giunea şi cu atât mai puţin prefipta ţintă politică? Este dór’ tendinţa clară a majo­rităţii slavisarea cu ori-ce preţ a Cisleita- niei, şi décá odată popóre mai puternice şi numërôse vor peri în valurile cotropito­rului slavism, rëmâné-vom noi cruţaţi ? In oestiunî de interese identice, negreşit, oă vom păşi ou majoritatea; însë nici când nu putem forma din noi cuiul pentru propriul sicriuu.

Din cuvintele aceste ar eşi, că Românii bucovineni sunt în ajun de a face o schimbare de front, căci cum se esprimă acelaşi cjiar: „argaţi fără simbriă nu mai pot fi“.

*

Din nevoile nóstre de acasă multe ar fi vrednice de pus pe ré- vaş, cari înse nu încap în haina strîmtă a unei reviste a septemânei. Fapte îmbucuratore pentru noi şi de natura politică nu prea avem de în­registrat, dér totuşi nu putem trece cu vederea fără de a aminti, că un mare spin la inima şoviniştilor îrapin- tenaţî a fost strălucita serbare dela columna lui Traian din Roma. Asupra acestei serbări foile şoviniste n’au avut decât cuvinte de hulă. Amar i-au usturat pe şovinişti vorbirile mi­nunate, ce s’au ţinut cu ocasiunea depunerei coronei de bronz la mo­numentul Divului Traian. Cetitorii noştri vor afla aceste vorbiri la alt loc al numerului nostru de a^i.

Pe când la Roma se ţinea înăl- ţătorea serbare a latinităţii, la care doue popóre înrudite prin originea lor îşi dedeau mână frăţâscă în faţa co­lumnei celui mai mare şi vitéz împe- rat de pe vremurile de mărire ale im­periului roman — ministrul unguresc al trebilor dinăuntru lăsa sé se pu­blice o statistică despre maghiarisa­rea numelor în prima jumetate a anu- lni 1899, vrénd, póte, sé dea dovadă lumei despre aceea, cum înţeleg Ma­ghiarii chiămarea lor de „civilisatorî ai Orientului“ cu care se laudă atât de mult.

Isprăvile pe acest teren de ma* ghiarisare nu-i pré mulţumesc înse pe şovinişti, căci, după cum arată statistica publicată, anul acesta ma­ghiarisarea numelor a dat binişor înderet, — ş’au maghiarisat adecă numele mai puţin cu 874 persóne, ca anul trecut. Ovreii sunt, cari s’au distins mai mult, căci la ei schim­barea de nume e împreunată cu „ge- şeft“. Restul sunt toţî acei funcţio­nari şi omeni fără rost, cari de voie de nevoie au trebuit s0-şî lapede numele lor străvechi. Intre aceştia sunt mai aîes funcţionarii şi munci­torii de pe la căile ferate, slugi pe la comitat, finanţi, gendarmî, tot omeni legaţi de stăpânire, cari décá nu ar fi împlinit porunca stăpânilor, şi-ar fi perdut sluşba.

încât privesce pe Románt, cons­tatăm cu bucuriă, că ei sunt mult mai mândri pe numele lor românesci, decât sé şi-le lapede cu ruşine. Ma­ghiarisarea numelor este o lápédare a limbei şi legii, o tradare a naţiu- nei, de aceea fraţii noştri români sé se ferescă a cádé în acest pécat, decă ţin la naţia lor şi décá nu vor sé se facă de hulă şi ocară nu nu­mai înaintea nostră, ci a lumii întregi.

*

Maica, îmbărbătată de moş Nichifor, se suie în căruţă şi se culcă. Eră moş Ni­chifor îşi aprinde luléua, aşterne cojocul şi se pune într’o rână jos, lângă foc; şi pâc, p âc ! pâc, pâo! din lulea, cât pe ce era să-l prindă somnul, când numai ce éta, că-i sare o scântee pa nas !

— Ptiu, drace! asta trébue sé fie soân- tee din gătejele culese de Maica, tare m’a fript. — Dormi jupâneşică, Maică?

— Par-că eraső mé prindă somnul o lécá, moş Nichifor, dér mi-au venit o mul­ţime de năluciri prin cap şi m’am treejit.

— Şi eu mai tot aşa am păţit; mi-a sărit o scântee pe nas şi mi-s’a spăriet somnul, de parcă am dormit o nópte íntrégá. Las’ că, póte sé mai dormă cine-va, dér réul nebunelor istor de privighetori ? par-că-şi fac de cap nu altceva. Da acum le-e şi lor vremea sé se drágostéseá.

— Dormi jupâneşică ?— Par’că er era sé mé prindă som­

nul, moş Nichifor.— Şeii una, jupâneşică? Mie-mi vine

se sting focul, că tocmai acum, în durătul ista, mi-am adus aminte, că dihania de lup adulmecă şi vine după fum.

— Stînge-1, moş Nichifor, décá-i aşa.Atunci moş Nichifor odată începe a

turna la ţărînă peste foc şi-l înăduşă.— De-acum jupâneşică, dormi fără

grijă, că îndată se face c|iuă. — Na; c’am stins focul, şi am uitat să-mi aprind luléua. Dér las’ că am scăpărători. — Tă-vă pus­tia privighetori sé ve bată, că sciu că vé drăgostiţi b ine!

Mai şede moş Nichifor aşa pe gân­duri, pănă-şî gătesce de supt luléua, apoi se scolă binişor şi se duce în vérful dege­telor lângă căruţă. Maica începuse a horăi puţin. Moş Nichifor o clatină încetişor şi d ice :

— Jupâneşică, jupâneşică!— Aud ! moş Nichifor, răspunse Maica

tresărind, spăimântată.— Scil ce-am gândit eu, cât am stat

lângă foc?— Ce, moş Nichifor ?!— Ia după ce-i adormi d-ta, sé înca­

lec pe-o iépá şi sé mé reped acasă la mine să-mi aduc un capăt şi securea, şi când s’a zări de diuă, sunt aici.

— Vai de mine, moş Nichifor, ce vor-

La începutul septemânei a fost în Viena un mare sfat de miniştri comuni, cave s’a ocupat cu budgetul comun pe 1900. După cât s’a publi­cat pănă acum prin foi, ministrul comun de résboiu Krieghammer a cerut urcarea plăţii oficerilor, în urma căreia cheltuelile monarchiei se vor spori cu mai bine de patru milióne florini. S ’a mai hotărît în acel sfat, ca se se ceră un credit de multe milióne pentru procurarea de tunuri noué. Spre scopul acesta în budge­tul anului viitor se vor lua nu mai puţin ca 20 milióne fl. După scirile sosite în urmă înse. ministrul de rés­boiu nu va cere sume atât de mari, cum se credea la început, şi e pro­babil, ca tunurile noué sé nu se pro­cure în anul acesta, ci în alt an.

*

In streinătate cel mai mare eve­niment este résboiul din Africa sudică.îndată după réspunsul Angliei la ultimatul guvernului din Transvaal, oştirile Burilor au trecut graniţa Natalului la apus şi la resărit. Intre Buri şi Engles! s’au dat câte-va lupte mai mici. De câte-va 4^e lupte mai serióse se dau în jurul oraşului Ma­tek ing, apérat de Englesí. Mafekingul este situat în partea apuséná a Na­talului. Burii au împresurat acest oraş şi au îndreptat asupra lui mai multe atacuri cu succes, aşa încât Englesii au arborat stégul alb al păcii, fără ínsé a preda cetatea. Burii vecjend, că cu totă victoria lor, ora­şul nu vré sé se închine, au hotărît sé continue asediarea, Au tăiat tóté conductele de apă, au ruinat tóté liniile ferate şi firul telegrafic, aşa că Mafeking este cu totul isolat de lume, şi décá nu i vine ajutor, e pierdut. In luptele din jur de Ma­feking Burii au pierdut numai 70 de ómení.

Altă colóná a Burilor a înaintat spre partea résáriténá a Natalului cu scop de a cuceri cetatea Ladys­mith, unde se află generalul engles White cu mare putere ostăşâscă. Burii s’au şi apropiat mult de acésta cetate aperată de 12,000 de Englesî. Aici se aştâptă în tot momentul o luptă mare.

Pănă acum operaţiunile Burilor din Transvaal uniţi cu cei din Oranje, au fost preste tot succese. Ei au băgat spaima în Englesî. Anglia te- mându-se de ( ile rele în Africa, a convocat miliţiile reservelor (cam 185,000) ceea-ce a produs ia EnglesI o consternaţiă mare. Toţî de tóté părţile se íntrébá, de ce a fost de lipsă convocarea miliţiilor ? Nu cumva

besci?! Vrei să mă găsesci mortă de frică, ore, când îi veni?

— Ba să te ferescă Dumnedeu de una ca asta jupâneşică. Ea las’ nu te spăi- mânta, că am c is şi eu, ia aşa o vorbă în vent. 1

— Ba, nu, moş Nichifor! De-acum nici nu vrău să mai dorm; mă dau jos şi am să şed totă noptea lângă d-ta.

— Ba păzeşte-ţi treba, jupâneşică,; şedl binişor unde şedl, că bine şedl.

— Ba iacă vin. Şi odată se dă jos şi vine pe iarbă lângă, moş Nichifor. Şi ba unul una, ba altul alta, dela o vreme i-a furat somnul pe amendoi şi-au adormit duşi.— Şi când s’au trecut ei, era cliulica albă!...

— Eca, jupâneşică şi sfânta diuă. Scolă-te şi hai să vedem, ce-i de fâcut? Vecii, că nu te-a mâncat nimica; numai frica ţi-a fost mai mare.

— Maica în vorbele astea er a ador­mit. . . . l£r moş Nichifor, ca omul cu grija, s’a suit în căruţă şi-a început a scormoni în tote părţile, pe sub coşolină şi numai etă că dă de secure, de o fuuiă şi de un sfredeleac, pe pomeştina căruţei. — Ecă, păcatele m ele! Cine-i cu pagubă, şi cu pă-

guvernul engles simte vre-un amestec din afară ?

Neliniştea, ce i-a cuprins pe En­glesí este cu atât mai mare, cu cât Anglia mobiléza o armată aşa de ínsémnatá, ca şi când ar avé s0-şl tragă séma cu un stat puternic, ér nu cu micul Transvaal. Peste câteva cjile trupele englese din India vor sosi în Durban, ér comandantul su­prem Buller cu reservele din patria- mamă va ajunge la teatrul résboiu- lui. Atunci se va începe adevératul résboiu.

Românii la columna lui Traian.Cetitorii numerului nostru de

Dumineca îocă &u cunosc.inşă despre aceea, cum » decurs ceremonia din Forul Traian din lioma Joi a trecut septemâna, cu care ocasiune Românii c«irî au luat parte la congresul orien- taliştilor, au încununat columna Di­vului împărat Traian. La acéstá ce­remonia ínaltatóre «’au ţinut mai multe vorbiri dintre cari vom re­produce adi pe acele ale d-ior Ure- chiă, a ministrului italian de culte şi instrucţiiiue Bacceli şi a represen- tantului municipiului Romei, coman* datorele Galluppi. Étá-le :

Discursul D-lui Ureehiă.Escdenţă !Ilustre d-le primar I

„Popórele eşite din acelaşi légán, despărţite în curs de vécuri prin eveni- (' mente, pot să ajungă, că nu mai vorbesc * aceeaşi limbă, dér pentru asta óre să nu mai fiă fraţi ? Acéstá frăţietate se cuprinde nu numai în limbă, ci mai vîrtos în ca­racterul psichologic al popórelor.

„Etnograful cinstit, care lucrézá pentru dreptate şi nu pentru interese de altă na­tură, când cercetézá ţările române, nu póte să nu vină la conclusiunea, că Românii şi Italienii sunt popóre de aceeaşi origine, şi sunt fraţi adevăraţi. Românului nu’i lip- sesce nici una din trăsăturile psichologice proprie Italianului.

„0 singură diferinţă neînsemnată póte să fiă observată: că Italianul, ca frate mai mare, a rămas în casa părintescă, şi adese­ori a perdut din vedere, séu póte că a uitat de tot, că are şi un frate în depărtare; câtă vreme Românul n’a uitat nici-odată î

casa párintéscá, Лота, care este şi astăcpi ; idealul vieţei sale.

„Acésta ínsemnézá, că Românul po­sede în mod neîndoios o consciinţă naţio­nală. Acéstá conscimţâ naţională latină se manifestă în tote direcţiile desvoltărei vieţei naţiunei române. Folclorul nostru, croni­cele şi legendele nóstre vechi şî nouă sunt pline cu Roma şi cu Traian.

cat; mă miram eu să nu se íngrijéscá biata babă de mine, p*nă ’ntr’atâta. — Pentru c’am năpăstuit’o chiar pe sfânta dreptate, am să-i duc un fes roş şi un tulpan unde- lemniu, ca să-şi aducă aminte din tinereţe. Eu, se vede, că m’am luat eri cu luléua. Dér biata baba mea, bună, rea cum este, tot a sciut ce-mi trebue la drum; numai nu le-a pus la locul lor. . . . Dér ţi-ai găsit să scie femeia trebile bărbatului! — Jn- pâneşică, jupâneşică!

— Ce-i, moş Nichifor?— Da nu scit una?! Scolă-te, că am

găsit, şi secure, şi frânghiă, şi sfredel şi tot ce-mi trebue.

— Unde, moş Nichifor?— Ia pe sub buclucurile d-tale. Nu­

mai n’au avut gură să răspundă. Am păţit şi noi ca un cerşitor, care şedea pe comori şi cerea milosteniă. . . . Da bine că s’an găsit şi acum; tot biata babă se vede ci le-a pus.

— VedI, cât eşti de avan, moş Nichi­for, cum îţi încarci sufletul de păcate ?!....

— Apoi dă, jupâneşică, văd şi eu c4 am greşit, de am ponegrit’o aşa de tare,

Nr. 225 —1899. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3.

„Iubitul meu coleg Tocdtscu ar soi së vë spună, că pentru poporul român tot lu­crul măreţ din cer şi de pe pământ este opera lui Traian, „Via lacteau e calea pe care a pornit Traian së ajungă în Dacia, conducând acolo „infimtas copias hommium, ad àgros et urbes colendasu.

„Escelenţă Vostră puteţi fi încredinţat, că nu numai clasa cultă a naţiunei posede acéstá conscienţă naţională latină, ci o are tot Românul, fără deosebire. Acéstá con­scienţă a îndemnat pe acest păstor simplu din munţii noştri, së cálötoréscá la Roma, së vină şi së salute, cum facem noi, urbea mare şi sfântă a străbunilor noştri.

„Suntem aici, Escelenţă şi d-le primar, ca së venerăm columna marelui nostru îm­părat, suntem aici, ca së spunem tuturor membrilor congresului, că Roma e „Mama nostrăa.

„Acéstá columnă este documentul ne- peritor al nobleţei nóstre în mijlocul po- pórelor orientale.

Escelenţă !„Eu nu cunosc în istoria modernă o

pagină mai gloriosă pentru Români, decât aceea scrisă de Escelenţă Vostră pentru noi în diua de acll.

„E mare, şi binecuvântată este acéstá 4i, 12 Octomvre.

„Mare fără sémán în urmările sale, pentru-că ín acéstá 4i> în presenţa iluştri­lor representanţl ai Capitoliului etern, Esc. Vostră, ca un om de înaltă sciinţă, de inimă mare, aţi sigilat la piciórele acestui altar glorios, în care odihnesce sufletul gintei latine, aţi sigilat, dic, legătura nedestruc- tibilă a doué popóre.

„Suntem cu mult mai tare mişcaţi, decât së putem spune în cuvinte adânca nostră recunoscinţă pentru Esc. Vostră şi d-1 primar.

„Permiteţi-ml, Escelenţă, ca eu së depun acéstá cunună la piciórele monu­mentului nostru. Ea va vesti vécurilor vii- tóre, că legăturile nóstre sunt încheiate pe veci.

„Documentul, care adeveresce preda­rea cununei nóstre, îl depunem în mânile ilustrului primar al Bornei nemuritor e, ru- gându-1 së binevoiască a’l conserva în ar- chivele Capitoliului, ca o mărturie a c^lei acesteia.

(Aici cetesce textul documentului).„Şi acum, dragilor mei compatrioţi

români, uniţi-vă cu mine, şi să aducem mulţumitele nóstre respectuóse şi cordiale Escelenţei Sale d-lui ministru, il. primar, presei nobile şi patriotice, care cu acéstá ocasiune a fost atât de gentilă şi afectuosă faţă de noi, tuturor iluştrilor representanţl ai naţiunei, senatorilor şi deputaţilor, pro­fesorilor dela universitate, şi pleiadei în­tregi a amicilor şi filo-românilor.

„Termin propunându-vë së strigăm din inimă:

„Tráiésca rasa latină „regină într’ale lumei ginte marlu.

„Tráiésca Italia!„ Tráiésca Roma latină, eternă, neatmsă! u

*D iscursul m inistrului Bacceli.

Rrmâni!„O voi, cari în pios pelerinaj venirăţl

aci a vă închina înaintea acestui monu­ment, în care sunt sculptate faptele glo- rióse ale aceluia, care v’a dat o patriă şio c iv ilisaţiă! In inimile vóstre se reînoesce memoria, de secole aşa de palpitantă şi de viuă, a isbândei, ce este mai puternică de­cât marmora. Décá din înălţimea acestei columne ar puté să se audă răsunând încă glasul lui Traian, care răsuna acum 18 se­cole peste ţările peste care a strălucit spada sa, alungând şi distrugând órdele barbare, acolo unde adl strălucesc, ca sórele mánó- sele câmpii, s’ar renasce o pădure de arme şi de armate spre a arăta din nou omeni- rei puterea renascerei.

„Pietatea vostră, credinţa vostră ne­clintită, ne dă un esemplu cu atât mai nobil, cu cât e mai rar între popóre, de aceea trebue să rămână de pomenire. Cul­tul acestor virtuţi reînviate au subjugat regiunile barbare şi le-a atras la sine cu strălucirea civ ilisaţie i; dér virtutea singură nu este de ajuns : Grecia era destul de mare, când a căcţut în puterea Romanilor.

„Mărirea popórelor moderne, uitân- du-se ele în oglinda istoriei, trebue să se simtă mai pe jos de mărirea popórelor vechi, décá civilisaţiei îi lipsesce puterea, séu puterei îi lipsesce civilisaţia.

„Eu, care astădl sunt in fruntea edu­caţiei naţionale, mă simt fericit, o Români, că vă pot da ca esemplu tineretului ita­lian, ca o comoră de iubire pentru ţâră, şi nu mă feresc a spune, că acest tesaur se pástrézá mai bine de aceia, cari sunt departe de patriă, decât de aceia, cari se găsesc într’ânsa şi care uită prea repede şi sângele vărsat şi eroismul îngropat.

„ Ve salut pe voi, cari Waţi fost nici­odată învinşi.

„O, Românilor! Voi sunteţi o pagină deschisă din marea carte a istoriei Romei, voi sunteţi o pagină deschisă din marea carte a istoriei Romanilor, dér nu şi o pa­gină uitată, din contră ea e însemnată de cea mai mare iubire şi admiraţiune.

„Corona de bronz, pe care voi o de­puneţi la piciórele acestei columne, istoria, acéstá mare justiţiară a ómenilor şi lucru­rilor, o va depune într’o cţi peste patria cos­iră, arătându-o întregei omeniri, ca un esemplu de nesfârşita iubire pentru mărirea Romei, ai cărei demf'i fii sunteţi.“

*t is c u rsu l prim arului Galluppi.

Români!„Cununa comemorativă, ce a-ţî de­

pus astăzi pe basa acestui monument stră-

lucit, care ne amintesce una din epocele cele mai gloriôse ale domniei romane, este un nou şi sărbătoresc atestat despre alipi­rea sinceră a poporului român cătră Italia şi în special efitră Roma.

„în numele concetăţenilor mei, pe cari am onôre a i representa aici, vă mulţumesc pentru aoest omaj frăţesc, ce a-ţl adus Ro­mei, pe care poporul român o consideră ca şi mamă !

„Strănepoţi ai legionarilor, pe cari împăratul biruitor i-a fost aşeejat ca sen­tinele la hotarele orientale ale împărăţiei, Românii sunt cu tot dreptul mândri de lati­nitatea originei lor.

„E întru adevăr lucru de mirat în is- toriă tenacitatea poporului român întru a-şl conserva numele, tradiţiunea şi mândria de ginte latină, resistând loviturilor tuturor in- vasiunilor şi înfruntând fote ispitele înşe- lătore ale duşmanilor, cu deosebire ale Fa­narioţilor, cari lucrau, ca së-i ràpéscà moş­tenirea sfântă a limbei şi a naţionalităţii.

„Conscienţă originei e încă atât de vie în inima acestei naţiuni generôse, că fiii poporului roman învaţă din spusele pă­rinţilor lor, din învăţăturile profesorilor lor së iubéscà Italia, ca pe o soră mai mare a naţiunei lor ; poeţii în cântecele lor îi arată ca fii ai Italiei, scriitorii lor së nisuesc cu deosebită îngrijire a curăţi limbajul lor la­tin de vorbele străine, ce s’au furişat în elementele lui.

„Ca şi Italienii, poporaţiunile române şi-au luat credinţa pentru lupta emancipă- rei lor de sub jugul şi opresiunea străină, din amintirile gloriôse ale străbunilor.

„Din tradiţiunile romane s’a inspirat gloriosul păstor din Transilvania Horia, când în 1784 din pădurile dela Baia-de-Criş, a proclamat răsboiul de independenţă şi de esterminarea opresorilor trufaşi maghiari, numindu-se ca Trăian, împăratul Daciei.

„Şi cu eroismul unui roman, căcju jertfă valorosul Valach !

„Covîrşit de numărul prépondérant al duşmanilor, tradat de unii păstori, şi con­dus la perejare a suferit fără frică chinurile şi schinjuirile şi batjocurile sălbatice la cari ■au supus călăii barbari înainte de a-1 tru­

cida.„Conservând amintirea originei sale, ge­

los pe tradiţiunile sale, şi mândru de cultura sa romană, poporul român este acfi sentinela espusă a latinităţii în Orient,

„De aceea cu nespusă bucuriă şi ou entusiasm fierbinte Italia urmăresce cu aten­ţiune desvoltare* neîncetată şi progresul puternic, ce face tinăra şi vigurôsa naţiune, gentila insulâ latină, ce se înalţă majestosă din marea slavă a Europei orientale.

„Şi pentru Italieni va fi pururea o amintire soumpă şi pëtrun^ëtôre marea do­vadă de afecţiune, când în 1870, naţiunea soră, prin parlamentul său, rupând întâr- 4ierile diplomaţiei europene tremurătore, s’a grăbit a felicita guvernul Italiei din oca-

siunea evenimentului fericit, că Roma a de­venit capitala ei.

„Români!„Omaju!, ce aţi presentat a4l Romei

şi Italiei în numele conaţionalilor voştri, va contribui, ca unirea spirituală a celor dóué naţiuni, să devină din ce în ce mai intimă, spre scopul de a realisa acea mi­siune de pace şi de civilisaţiune, ce a fost în mod constatat aspiraţiunea geniului latin.“

*Atară de aceştia a vorbit din­

tre Români d-1 Gr. GK Tocilescu des­pre împăratul Traian, cu care vor­bire a stors apJausele tuturor. După acesta. în mijlocul ateoţiunei gene­rale îmbrăcată în costum naţional, vestita poetă română d-na Smara, a cetit următorele versuri:

Pietrile? Sciam odatăcă sunt mute nu vorbesc,

însă tu îmi spui colonă minunată povestire

Ce să plâng mă face, étá, să tresar de fericire,

Cum ? . . . Trecură-atâţia secoll şi-amintirile trăesc

Şi mai vii în sînul celor, cari atunci s’au înfrăţit?

A ! . . . grăesce tu, ce vécurl lor şi nouă ni-ai grăit.

Spune, că suntem d’un nume, de-o făptură şi de-o mamă,

Glasul sângelui la Roma pe Români acum îi chiamă.

P ietrile? Nu mai sunt mute, ele bronzul, cânt, vorbesc,

Etă-aici cununa mândră, care dulce ne grăesce,

Spune, că iubita-mî ţerădin nou astădl se ’nfrăţesce

Cu cetatea cea eternă . . .Când din inimă pornesc

Sentimente mari, frumose, socotesc c’acel popor

Merită, ca să trăescă . . .Al meu glas d’aci din For

î l trimit eu ţării meles’o sa lu t. . . L ’ai săi feciori

A4l le 4ic : „Pe-alte colone vreu să fiţi nemuritori,

V itejia vostră fiescrisă în argint, în aur,

Viitorul vă ’ncununenumai cu cununi de laur,

Să slugiţî ca moşii voştri, pildă pe la toţi duşmanii,

Mari să fiţi cum sciţi că fură Dacii toţi şi toţi Romanii;

OrI-ce petră să vorbescă tot de fapte vitejesc!

Şi să fiţi, ca pân-acuma fala Ţărei-Românescl. “

Roma, 11 Oct. n. 1899.

cătră d-ta. Da de acum am să-i cânt şi eu un cântec de împăcare:

Sărmana băbuşca m ea!Fiă bună, fiă reaAm se ţin casă cu ea.

Şi odată suflecă moş Nichifor mâne­cile, taie un sulhariü de fag şi face un capăt minunat. Apei îl aşe(|ă oum trebue, pune róta la loc, înhamă iepele, iese încet, încet la drum şi 4ice :

— Sui jupâneşică, şi haidem să mer­gem de acum.

Iepele fiind hrănite şi odihnite bine, pe la prân4ul cel mare i-au pus în Piatră.

— Étá te-ai vă4ut şi acasă, jupâ-neşică,

— Slavă lui Dumne4eu, moş Nichifor, că şi-n pădure nu mi-a fost r ău. . .

-- Aşa este jupâneşică, nu-i vorbă, dér ca la casa omului, nu-i nicăirea.

Si din vorbă în vorbă, au şi ajuns la porta lui jupan I ţ ic ! — Iţic tocmai atunci venea dela şc01ă, şi când a vă4ut pe Maica, nu mai scia ce să facă de bu­curiă. Dér când a mai au4it şi despre în­tâmplarea ce au avut, şi cum i-a scăpat

Dumnecjeu din primejdiă, nu scia cum să mulţumâscă lui moş Nichifor. Cu ce nu l’au dăruit e i? Că se mira şi el singur, ce dăduse peste dânsul. A doua 4* m°Ş Ni­chifor a pornit înapoi cu alţi muşterii. Şi când a ajuns acasă, era fórte vesel, încât nu scia baba lui ce l’a găsit, de-i aşa de cu chef, cum nu mai fusese de multă vreme... După acésta, tot la două, trei săptămâni, jupâneşică Maica venea în Nâmţ la socri şi se întorcea acasă numai cu moş Nichifor, fără să se mai témá de lup . . .

După un an, séu mai mulţi, moş Ni­chifor s’a răsuflat, la un păhar cu vin, cătră un prieten al său despre întâmplarea din codrul „Balaurul ui “ şi frica trasă de jupâ- nésa Maica . . . Prietenul lui moş Nichifor, s’a resufiat şi el cătră alţi prieteni ai săi, şi de atunci omenii, cum is omenii, ca să-i puie sânge rău la i nimă. . . au începnt a porecli pe moş Nichifor şi a-i 4ice: Nichifor Coţcarul, Nichifor Coţcarul; şi póte acuma a fi ólé ulcióre, şi tot Nichifor Coţcarul i-a rămas bietului om numele şi până în 4iulica de astă4î.

nPoTreste.1

A fost odată un om betrân, de nouă- 4ecl şi nouă de ani şi-i mai trebuia unul şi împlinea suta. Şi omul acela avuse nouă- 4ecl de femei şi-i mai trebuiau 4e«© şi îm­plinea suta. Şi când s’a Însurat mai de pe urma oră, şi-a luat o fată de şăse-spre-4ece ani şi ceva. Trăit’au cât au trăit, dér cu asta n’a dus-o mult şi au simţit că i-se apropie vremea. Şi când era pe patul de mórte, şi-a chemat’o lângă el şi i-a 4*s: „Uită-te, tu femee, simt, că în curând am se mor şi-i remaué văduvă. Mi-ar plăce să nu te măriţi de a dóua-ór&, ci să remăi fără bărbat, că ai cu ce să trăescl . . . Insă to­tuşi îţi dau sfatul să te măriţi, şi să te măriţi curând, dér ia-ţl un bărbat, care să mă grijescă două nopţi în casă, două nopţi la mormânt. Până-ce nu m’a îngriji cine-va în casă două 4ile* nici să nu mă îngropaţi.“

Şi grăind bătrânul aşa, écá i-a sosit ceasul să plece din lume. Şi a plecat, 4eu el, cum plécá totă lumea rând pe rând.

Decă s’a isprăvit bărbatu-său, cum 4isei, chemat’a de sérá femeia omeni din sat la priveghiu. Şi s’au adunat la chemare

mulţi ómenl, dându-se în cărţi cu toţii, cum e tréba la priveghiu, ca să nu adormă şi să le trécá vremea mai uşor. Şi nu ve4l d-ta, în ce ceas or fi păşit de acasă, în ce ceas s’au apucat de joc — s’au jucat aşa de bine, că écá pe la 12 ceasuri să ridică mortul de pe laiţă, vine frumuşel la ei şi-i omórá pe toţi până la unul. Femeia scapă ca prin minune, alârgă acasă la tată-seu, povestindu-i ce şi cum s’a întâmplat.

Şi asta a trecut cu vremea.Ci după o vreme anumită îi vine fe­

meii să se mărite. A41 o cere un bărbat, mâne altul, ea dice cătră tată-seâ: „Numai după acela m’oiü duce, care a îngriji pe betrânul dóué nopţi în casă, dóué nopţi la mormânt.u

Incercatu-s’a fie care peţitor să pân- déseá. Pândea, că de ruşine nu s’ar fi lăsat, dér la 12 se scula bătrânul, săria la el de-1 omoria, fără să mai stea la vorbă, ér la un ceas după mie4ul nopţii să băga ârăşl între morţi. Şi mulţi voinici şi-au perdut 4ilel0 cu pânditul pentru tînera văduvă: drept, că era şi frumosă, de să-ţi prăpădescl 4*“ lele pentru ea.

Mai pe urmă s’a întâmplat de nici un

Pagina 4 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 225.—1899

SC1R1LE DILEL*— 9 Octcmvre v.

Boia principelui Carol. In tot de­cursul acestei săptămâni România a fost supusă unor grele încercări. Micul principe Carol, nepotul iubit şi favorit al Regelui, s’a bolnăvit greu de tifus şi aprindere de plămâni. La începutul bóléi se credea un moment, că micul principe nu va puté fi mântuit din mâna nemilosă a morţii. In urma acestei soiri totă România a fost ou- prinsă de întristare. A dat Dumnecjeu însă de starea micului principe s’a întors spre bine, aşa că acjl viaţa lui este aprópe afară de orl-ce peri cui. Soirile ce sosesc din Cas­telul Peleş (Sinaia), unde se află micul prin­cipe, întăresc credinţele şi speranţele într’o grabnică însănătoşare a micului bolnav, oare toomai filele acestea a împlinit versta de 6 ani.

Masa studenţilor dela scólele ro­mâne din Braşov. In 1 Octomvre c. s’a redeschis pe anul şcolar curent masa stu­denţilor dela şcolele române medii şi su- peróre din Braşov. Numărul tinerilor, cari primesc gratuit prâncjul la acéstá masă, este în anul acesta mai mare cu cinci, ca anul trecut. Cu totul sunt ajutoraţi acum 25 de şcolari. Cât de necesară este acéstá nobilă instituţiune o probézá şi faptul, că deşi anul acesta erau numai 7 locuri va­cante, numărul tinerilor, cari au concurat la ele, a fost de 40, toţi tineri buni şi să­raci, dór 83 dintre ei au trebuit sé fiă res­pinşi din causă că fondul, ce pănă acum s’a adunat, abia ajunge la suma de 4000 fl. pe când cheltuelile cu susţinerea celor 25 de tineri benefioiaţl costă într’un singur an şcolar 1500 fl. v. a. In vederea acestor îm­prejurări, comisiunea administrativă a me­sei Studenţilor, în frunte cu zelosul ini­ţiator al acestei măreţe 'instituţiunl, dom­nul V. Oniţiu, cu învoirea sinodului ar- chidiecesan din acest an, a trimis cŞilel© acestea liste de colecte la tóté oficiile pa- rochiale din tractul Braşovului şi la mulţi particulari. Colectele, după cum cu bucu- riă aflăm, s’au şi început; unii dintre d-nii parochl pe lângă colectele dela credincioşi, au luat măsuri de a-se contribui pentru masa studenţilor în fiă care an anumite sume din lada bisericei. Si dintre particulari au înoeput a se face însemnate contribuiri. Cu un esemplu frumos în privinţa acesta a premers distinsul şi simpaticul nostru con- cetăţân, d-l loan Săbădeanu, comerciant în loc, oare a oferit pentru masa studenţilor noştri 1000 franci. Acest frumos început ne face a spera, oă Românii vor răspunde şi de astă-dată cu generositatea cuvenită la apelul comisiunei administrative a me­sei studenţilor, căci — cum dice apelul — „instituţiunea acesta umanitară a mesei stu­denţilor trebue s’o susţinem şi s’o lărgim chiar, punénd basele unui internat de bâeţî,

căci ea împlinesce la scolele nostre medii şi superiore o misiune culturală românâscă de-o importanţă capitală". Dea Dumne4eu, ca Românii s’o înţelâgă acâsta şi să-şi facă j datorinţa!

Pentru masa studenţilor români din Bra­şov a contribuit şi d-l şi domna Sotir lanopol 20 lei. — Direcţiunea şcol. îşi esprimă mulţumită sa pentru frumosul dar.

Prima probă a Reuniunei n6stre de cântări în noul an societar s’a inaugurat erl (Vineri) sâra cu o manife9taţiune pen­tru vechiul dirigent d-l Pandelie Dima şi noul dirigent d-l Ghiţă Dima, care cu sâra de erl a început coducerea corului nostru. Intrând în sală, a fost întimpinat d nul Ghiţă Dima cu vii urale din partea mem­brilor activi, cari erau deja toţi întruniţi în număr de 60. Urcându-se apoi pe tri­bună a rostit d-l president al Reuniunei G. Chelariu un discurs solemn şi, apreţiând serviciile aduse Reuniunei de dirigentul onorar d-l P. Dima, îi mulţumesce în nu­mele tuturor membrilor, apoi salută căldu­ros pe noul dirigent d-l Ghiţă Dima şi, pre- v 3stindu-i inaugurarea unei ere nouă în viaţa Reuniunei, încheie între aplause ge­nerale, urând succes noului nostru măestru. Emoţionat răspunde d-l Gh. Dima şi, mul­ţumind pentru cuvintele elogiose, îşi des­făşură programul său în liniamente gene­rale. Drept scop al Reuniunei defige culti­varea musicei clasice, moderne şi românescl spre ridicarea nivelului Reuniunei şi prin acâsta a prestigiului întrr-gei societăţi ro­mânesc!. Spre ajungerea acestui scop re­clamă absolută disciplană. In discursul său asemănă d-l G. Dima Reuniunea cu un stat estrem de absolutistic guvernat, în care voinţa autocratului — în acest cas a diri- gentului -- absorbe totul, căci la cas că dirigentul ar şovăi în conducere, neamânat trebue să se destrăbăleze corul. Discursul franc şi sincer al d lui Dima a fost primit cu aplause vii. După partea acesta solemnă s’a trecut la activitate, încependu-se studia- rea „Cântecelor de dragoste" ale lui Brahms. Probele de cântări — pân’ la alte disposi- ţiunl — vor ave loc Marţia şi Vineria la orele 6—8. Punctualitatea membrilor ac­tivi este o datorinţă, pe care, credem, ova împlini fiă-care membru cu sânţeniă.

Fundaţiuiri. Bunii creştini Mihaiu Butean şi soţia sa Floriana Jucan din co­muna Ciomacoz. au mai întameiat opt ftm- daţiunt de câte 20 fl. pentru ajutorarea să­racilor români din comunele: Genciu, Din- deleag, Mezo-Terem, Portelec, Resighea, Sanislău, Sintea (comit. Aradului) şi Ve- zend. Fundaţiunile, constătătore din 1600 fl., se vor administra prin curatorii bisericesci sub supraveghiarea Consistorului gr. cat. din Oradea-mare. P. S. Sa episcopul Mihail Pavel, aflând de multele jertfe ale acestor buni creştini, i-a distins prin o epistolă pastorală, ce li-a adresat’o. Epistola acesta

a făout mare impresiune asupra dăruitori- lor, cari la moment şi-au încununat numele încă cu o faptă generosă, dispunând procura­rea unui clopot pentru biserica din Cio­macoz, în preţ de 850 fl.

Unguri barbari. Din Gilău i-se scrie „Tribunei": In 18 Octomvre n. a fost con­trola glotaşilor la Gilău. Reîntorcându-se pe drum cătră casă nisce ómen! din Fe- neş, toţi Români, afară de doi Unguri şi doi Ţigani — nu sciu ce cértá s’a iscat în­tre un Ungur şi un Ţigan. Destul, că un Român cu numele Petru Flueraş s’a dat să-i descurce, pentru a nu face nebunii. Numai atât i-a trebuit Ungurului nostru, care doria să aibă cértá cu numitul Ro­mân, fiind pismoşi toţi Ungurii pe el încă de pe timpul Memorandului. Când văc}u, că Românul vre să-’i despartă, n’a ^is nimic, fără a luat-o cu fuga pe drum înainte, fraţii şi alte neamuri ale lui erau la cules de cucuruz. La spusa Ungurului toţi au eşit cu sape, seceri, ţepuşî eto. înaintea lui Petru Flueraş, şi atâta l ’au bătut pănă tot Vau sdrobit. Un Român a vrut să-l scotă cum-va din mânile Ungarilor, cari erau în număr de opt. Aceluia i-au spart capul cu tăişul sapei şi l’au mai îmblâtit peste pi- cióre, încât abia putu veni pănă acasă, tot plin de sânge. Pe Petru Flueraş l ’au tras Ungurii în şanţ şi acolo l’au lăsat. Aucjén- du-se vestea în sat, s’au dus mai mulţi după bietul om cu o trăsură; era scăldat în sânge. Nu putea umbla de sdrobit; acum e dus la spital în CluşiO, căci e puţină speranţă să mai fiă cum a fost. Pe Un­gurii barbari nu i-a legat nimeni. A eşit gendarmeria, au strîns sapele, ţepuşile şi alte unelte, ou cari fură bătuţi cei doi Ro­mâni. Ori póte pentru-că n’au negat fapta ? Cu bună-s0mă să fi fost Români erau deja între zidurile temniţei.

Adunări de învăţători. Despărţă­mântul Făgăraş al Reuniunei învăţătorilor din archidiecesa gr. cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş îşi va ţiue adunarea Duminecă, 29 Octomvre st. n., în Beşimbac. — Reu­niunea învăţătorilor „Mariana" din vicaria­tul Rodnei şi protopopiatul Bistriţei şi al Budacului, îşi va ţine adunarea generală în biserica gr. cat. din Bistriţă în 5 şi 6 Nov. st. n. — Despărţământul Roşiei montane a Reuniunei învăţătorilor gr. cat. îşi va ţin0 adunarea la Abrud în 2 Noemvre n. c.

Logodne. D-l Alesandru Ungur, ab­solvent al facultăţii teologice din Gherla, s’a logodit în 5 Octomvre n. c. cu d-ra Elena Mureşian, fiica d-lui paroch Georgiu Mureşian diu Batin. în comit. S.-Dobâca.

— D-l George Butnariu, învăţător în Râşnov, lângă Braşov, s’a logodit cu d-ra Maria Tăbăcariu, tot din Râşnov. — Do­rim fericire tinerelor părechl!

0 nouă societate comercială ro­mână se va înfiinţa în comuna bănăţenă

Gerboveţ (Valea Almajului). Adunarea de oonstituiro se convocă pe 29 Ootomvre n. o.

Archiducele Francisc Ferdinand, presumptivul moştenitor de tron, va merge pe la începutul lunei Novembre în Edca (Bănat), unde va fi 6spele contelui Felix Harnoeourt şi la care a petrecut şi în 1898 mai multe f ile.

Se va scumpi posta. De odată cu întrarea în vigore a calculării în corâne şi filerî, se vor face schimbări în tarifele poş­tale. Anume, taxa scrisorilor recomandate, care pănă acum era de 10 cr. plus 5 cr. porto, dela anul viitor încoce va fi de 25 filerî plus 10 .filerî taxa portului. ^Cărţile poştale în loc de 2 cr. vor costa 5 filerî, portul scrisorilor pentru străinătate va fi în loc de 10 cr., 25 filerî. Dinpotrivă însă la portul tipăriturilor şi preţurilor curente se va face o neînsemnată reducere, cam 1 fii.

Circul Hiittemann. După oum am anunţat şi erl, de sâră la 8 ore se va des­chide circul Hiittemann. Acest circ şl-a câş­tigat prin producţiunile sale renume euro­pean, şi ori unde a dat representaţii pres- taţiunile lui a fost admirate de public. Nu­mărul personalului circului este de-aprope 100, are corp de balet, musică proprie, cai număroşî, dresaţi în diferite maniere. Pro­prietarul circului, d-l Hiittemann, nu va cruţa nimic în nial într’o privinţă, ca in tot timpul cât circul său va sta în Braşov, să precure publicului distracţiunl plăcute în fiă-care seră.

— Mâne Duminecă 22 Oct. n. se vor da două representaţii, una după amiacjl, alta sera, c’un program din cele mai alese.

Un Pianoforte se p6te închiria în tot momentul, cu 4 fl. lunar. Amănunte la Redacţiunea qiarului nostru.

f Basiliu Stanciu.(înmormântarea şi biografia lui.)

Viştea-inftrioră, Oct. 1899.Sâmbătă, în 14 Octomvre a. c. am

petrecut la mormânt pe veteranul căpitan în pensiune Basiliu Stanciu de Viştl. Regre­tatul a fost un bărbat din generaţia ve­che, unul dintre bătrânii ofiţeri de pe tim­pul graniţei, om cu multă esperienţă, care a luat parte activă la memorabilele eveni­mente din anii 1848—9, fiind pe acel timp sub-locotenent în Sibiiu.

înmormântarea a fost imposantă, demnă de un bărbat ca densul. Servioiul funebral l ’a oficiat vicarul Făgăraşului Ma­ca vei cu asistenţa a 6 preoţi din jur.

Pe sicriu, afară de câte-va corone din flori naturale, a mai fost una din partea consângenilor, er alta din partea socie­tăţii „Furnica" din Făgăraş, în a cărei di­recţiune a fost membru. Societatea vetera­nilor din Făgăraş, al cărei membru ono-

peţitor nu i-s’a mai aflat. Şi atunci tatăl său trimise cărţi în tote părţi, dând de scire ce i-a spus fata şi cine vrâ să fie al ei să se arete voinic !

La soirile aceste nimeni nu s’a aflat, numai un ficior holteiu, care avea trei câni ca trei smei. El s’a încumătat să facă ce i-se cerea, căci şi-a pus de gând să ia ne­vasta, ori să-şi pună capul.

Decă şi-a pus astfel de gând, merse intr’o cji acasă, la tata fetei. Peste nopte s’a culcat la el, dimineţa merse văduva la el de-1 trec}i din somn sărutâudu-1. El s’a sculat, a prânzit, după prânc} a 4is cătră ea : Ieşi de-mi câştigă trei lanţuri ca pi­ciorul meu de grose.

A eşit fata prin sat de i-a câştigat.Când a sosit vremea aceea, de se în­

văluia (Jiua cu noptea, feciorul se duse unde era betrânul mort; îl lega cu tus-trele lan­ţurile de gândeai, că-1 rupe, şi se aşedâ la pândă cu cânii tus-trei lângă dânsul.

Şi a pândit, şi a g r ijit ; când pe la me4ul nopţii, âcă bătrânul s’a pomenit, şi vecjend lanţurile de peste el, începu a rîde, se ridică, le rupe frumos tus-trele şi hait

după fecior. Dér oând s’a deşteptat din morţi cânii pe loc l’au simţit şi dă-i la el, să- rindu-i tot în faţă, de mortul nu se putea apropia de fel de fecior. S’a luptat el cu cânii, tot s’a luptat, ér de la o vreme i-a urmat césul şi a trebuit să se întorcă în- dărăpt la morţii lui ; dér în bătaia cea lungă un câne s’a prăpădit şi feciorul re- mase numai cu doi.

Se íntórse de diminâţa la văduvă, în­grozit de ce vecjuse şi totă фиа aceea a dormit să mai câştige puteri.

A dóua nópte s’a pus la pândă de nou. La mec}ul nopţii 0răşl s’a soulat mor­tul, cânii i-au sărit în faţă şi s’au încăerat la olaltă până la un ceas, când şi betrâ­nul a murit, dér şi un câne a mai perit, de-i remase feciorului numai unul.

Astfel feciorul pândind nopţi şi-a în- plinit dătorinţa ce avea s’o facă în casă faţă de mort, a treia ф l’au luat pe betrâ­nul din casă de l’au dus în cimiteriu în- gropându-l cum se îngropă ori ce mort. Aici avea de aci înainte să pázéscá fe­ciorul.

înainte de a se însăra, merse el până la popa de-i ceru oretă şi cenuşă sfinţită.

„Iţi dau — фее popa — dér bagă de sémá cum te porţi. Fă o rotă cu cenuşa şi cu creta, te aşâcjă în mijlocul ei, că nu s’a apropia de tine de-ar sta în cap ! S ’a scula el din morţi şi a cerca să pue mâna pe tine, dér ferit’a sfântul să-ţi potă face ceva. Ér pe lângă aceea, tu îi tot aruncă cenuşă in faţă. Nu-i vorbă, va grăi el cătră tine, dér tu să nu-i гезрипф nici un cuvânt, ci să taci ca mormântul, căci altmintrelea eşti perdut."

Mare bucuriă l’a cuprins pe fecior au- фnd sfatul părintelui. L ’a urmat întru tóté, nebătându-se dela el nici cât e negru sub unghiă, şi betrânul nu i-a putut face nimic.

A patra ф ârăşl s’a rugat feciorul de popă să i dea cenuşă sfinţită. „Grijesce — фее popa — de nu te da învins mai ales în astă nópte, că-i avé grea înoercare. Fă-ţl cercul de cenuşă şi te apără, că vor eşi mai mulţi din gropă la porunca betrâ- nului, că-i cel Necurat. . . "

Şi astfel s’a întâmplat. Că nóptea, când s’a pus la pândă, etâ betrânul ese din mormânt şi de odată cu el mai mulţi mă­runţei, de nu-i puteai cunósce, ce-s şi cum îs. — „Alele! frate, ce mai faci şi cum o

duci cu lumea asta ?u — întrebau ei care de care. Pe care cum îl zăria, că vrâ să se apropie de cerc, îl proşca cu cenuşă sfin­ţită, de săria cât colo. La un ceas i-a vă- 4ut numai că pier şi să duc la locul lor, er moşul rămâne îndărăt cŞ.icend: „Binem’ai g rijit ! Ia-ţi femeia de nevastă şi cu avuţia mea fă ce-i vre, oă o las pe mâna ta. l£r, ca să-mi mai dai o resplată, astupă-mă cu pământ cum se cuvine, să mă odihneso in pace şi să nu mai es din gropă."

Şi l ’a ascultat feciorul, astupându-1 cum să caHe ; apoi din n6ptea aceea în­ainte nu s’a pomenit cuvânt să mai ese din mormânt.

Şi s’au însurat feciorul cu femeia aceea câştigând şi averea moşului şi atâte bună­tate avea, de nu scia oe să mai facă cu ea. Şi bogat e până în 4iua de astă4i, şi se veselesce cu nevasta, âr cine nu e bo­gat şi n’are nevastă — stă şi se uită la stele.

(Comunicată de V. T.) G. Todica.

Nr. 225.—1899.

rar a fost defunctul, încă a trimis din sí­nül său trei-spre-c[ece membrii, cari atât la mormânt, cât şi în drumul pănă aooloi au făcut onorurile militare. T6tă inteli­genţa din jur a grăbit să petrâcă la mor­mânt pe venerabilul bătrân; ba câţi-va amici vechi si soţi de arme ai răposatului au alergat din depărtări şi mai mari зё dea ulti­mul tribut de amiciţiă iubitului lor eamerad. Intre aceştia au fost bătrânul căpitan C. Stezar, preşedintele comitetulni grăniţeresc din Sibiiu, şi majorul Max din Făgăraş.

Intre alţii au fost advocaţii Dr. Micu, Dr. Şerban, Dr. Turcu ou familia, cassarul Scurtu, medicul Arpaşului Dr. G* Moldovan primpretorele Bisztray, pretorele Szabosz- lay, forestierul Ivaşcu, Faber, Boer Olivér, Asboth. B. eto. etc., dovadă de stima şi de iubirea, de care s’a bucurat el înaintea tu­turor, cari l’au cunoscut.

Căpitanul Sfcanciu, atât ca militar cât şi după trecerea lui în pensiune, a fost un bărbat fórte activ. In 1840 a fost asen- tat şi înrolat ca simplu soldat, ridicându-se din tréptá în trâptă pănă la rangul de că­pitan. După doué4ecI de ani de serviciu a părăsit cariera militară, trecând în pen­siune.

Căpitanul Stanciu ínsé nici după tre­cerea în pensiune nu a stat în nelucrare, ba se póte фее, că în acest timp a fost încă mai aotiv, ca în miliţiă, căci pe când ca militar totă activitatea îi era îndrep­tăţită numai într’o direcţiă, pe atunci după trecerea în pensiune, activitatea lui s’a es- tms aprópe pe tóté terenele vieţii publice atât în ce privesce comuna sa natală, cât şi comitatul. A fost aprópe neîntrerupt membru al comisiunei municipale şi admi­nistrative a Făgăraşului, bărbat cu influ- inţă la comitat, lucrând tot-déuna în inte­resul neamului său.

Dela organisarea şoolelor grăniţărescî a oondus neîntrerupt şcola centrală grăni- ţărescă din loc, devenind acésta sub con­ducerea lui una dintre cele dintâi şcole. Biserica încă a fost împărtăşită de ajuto­rul său, atât moral, cât şi material. Ca de- bgat al companiei a opta grăniţărescî, a - luat parte la tóté adunările grăniţărescî ţinute în Sibiiu. A fost membru pe viaţă al „Asooiaţiunei pentru literatura română şi cultura poporului român“, ér acum prin disposiţiă testamentară a lăsat sö fie îns­cris ca membru fundator, a fost membru îa direcţiunea societăţii „Furnica44 ;-din Făgăraş şi a altor societăţi culturale filan­tropice şi financiare.

Prin disposiţia-i testamentară, — nea- mintind sumele destinate bisericei şi săraci­lor din comună, a lăsat Consistoriului me- tropol. dinBlaşiii trei acţiuni de ale institu­tului „Albina“ pentru o fundaţiune cu me­nirea de а-se da ajutore studenţilor lipsiţi de mijlóce materiale.

Étft cine a fost căpitanul Stanciu, în urma căruia a rămas un gol, care póte că nici dupămult timp nu se va umplé.

Boer iu.*# *

După acestea lăsăm să urmeze o schiţă biografică, scrisă de însu-şl decedatul în 1891. Étá-o:

„Sunt născut în 20 Faur 1821. Tată- ineu Moise a lui Niţă a murit în an. 1859, ér mama mea Maria născută din familia boernală Haraball din Viştea-sup., a răpo­sat în 1853.

Am fost 4 fraţi, dintre cari când scriu acestea numai eu mă aflu în vieţă.

Părinţii mei au fost un model de ómen!, cu frica lui Dumne4«u , virtute creştinâscă şi muncitori neobosiţi. Tatăl meu în tinereţe a fost militar grăniţer şi în bătăliile francese a căpătat crucea pentru merit „Canonen Kreuzu.

Starea mea de astă4l o mulţămesc bunei orescerl a mamei mele, oare din fra­geda copilăriă a mea a sciut să sádéscá în mine un caracter ambiţios şi tot-deodată modest, care nu mă póte părăsi până la mórte.

In anul 1828 am început a cerceta şcola din loc, care era numită pe timpul grani­

GrAZETA

ţei „şcola companiei nemţesciu. Mai esistă în Yiştea şi o altă şcolă numită „naţională44 pentru urbarialiştl (foştii iobagi). învăţător era pe atunci Quiriciu Krekana, grăniţer din al II-lea regiment dela Nâsăud, un bărbat fórte harnic, ér comandant de companiă era căpitanul Carol Dobay, săcuiu de nas- cere, ârăşl un om harnic. In şc61a acésta am stat după usul de atunci opt ani, adecă pănă în 1835,

In anul 1836 şi 37 am stat în cance­laria companiei ca scriitor, ér în 1838 am fost chemat în cancelaria regimentului, în care am stat până în 1844. In doi ani nu am căpătat nici un salar, susţinendu-mă părinţii cu merinde de acasă. In 1840 am fost înrolat ca soldat simplu. După 4eoe 4»le avansat ca vice-corporal şi în scurt timp ca corporal cu 3 fl. 30 cr. la lună. In can­celaria regimentului a fost ca conducător Johann Munzath, căpitan de comptabilitate, Român delu NăsăuH. Sub conducerea aces­tui bărbat meritat am fost cualificat pentru armată, după timpurile de atunci, cu bun succes. Colonel al regim, era Johann Conta, ér mai târ4iu din 1840 Wilhelm Hipsich, Croat de nascere, a cărui asprime era mai mult tirăniă.

La începutul anului 1844, ca corporal, m’am întors la Viştea, comuna mea natală, unde am primit conducerea cancelariei pro lângă neaptul sergent-major Johann Streza. Comandantul companiei era Johann Kar- ner, Sas din Sighişora, un om cu dreptate şi soldat de frunte. Pe sergentul Streza l’au dispensat de oficiu, ţinându-l însă tot în activitate, pănă mi-a venit rândul avansării mele, la rangul de sergent-major în 1845. Ca sergent-major am servit pănă în anul 1848, anul în care a erupt revoluţiunea.

In acest an în luna lui Maiu am eşit cu o divisiune formată din compăniile VI., V II şi a V IlI-a în garnisonă la Sibiiu sub comanda căpitanului Georgiu Kontz, Ma­ghiar de nascere. In Septemvrie a acestui an am fost avansat ca sublocotenent cu salar de 19 fl. la lună.

Am luat parte la tóté bătăile înce­pând din Septemvrie 1848 până în 21 Martie 1849 întâmplate aici în Ardeal.

In 29 Martie 1849 am trecut cu trupa austriacă prin pasul Predeal în România, unde am stat până prin Iulie a aceluiaşi an, când ne-am reîntors prin pasul Branu- lui, continuându-se răsboiul până s’a finit cu catastrofa dela Şiria.

In a. 1851 s’a desfiinţat confiniul mi litar şi din regim, român I. de grăniţer! s’a format regim, de infanteriă nro. 46 cu numele contele Jelacicl. Am avansat apoi ca supralocotenent, apoi căpitan clasa a IT-a şi în anul 1859 căpitan clasa I-a. Tot în anul 1859 am luat parte la răsbelul cu Italia ca comandantul companiei a 19. în sudul Tirolului contra óstei lui Garibaldi, ér în anul 1860 am trecut în pensiune, luân- du-ml domiciliul în comuna mea natală.

Fraţi pentru fraţi.Bucuresci, 4 Octomvrie 1899.

Sâmbătă séra 26 Septemvrie v. c. So­cietatea „Frăţia44 a Romanilor Ardeleni din Caţa, aflători în Bucuresol, a orgaoisat o mare şi frumosă serbare populară la „Bra- gadiru“, în scopul de a veni în ajutorul ţăranilor din România, băntuiţl de secetă. Serbarea a fost pusă sub patronagiul d-lui primar al capitalei B. 61. Delavrancea, ne­obositul şi sincerul apărător al causei nóstre naţionale, care a şi asistat la ea împreună ou d-1 general Algiu, prefectul poliţiei, d-1 Barbu Păltineanu deputat, etc. stând mai multe óre şi desfăt^ndu-se la privirea fru- móselor jocuri ardelenesci.

Primirea, ce s-a făcut acestor distinşi 0speţl, a fost cât se póte mai entusiastă. Dl Ignatie Mircea, advocat şi preşedinte al societăţii, salutând prin o scurtă, dér bună alocuţiune pre d l primar, acesta îi res- punde aduoénd laude Transilvănenilor pentru iniţiativa, ce au luat de a sări în ajutorul fraţilor din România. Cuvintele căldurose ale neîntrecutului măestru orator au făcut o fórte bună impresie asupra publicului, care

TRAN SILVA X IEI.

era fórte număros, deşi timpul nefavora­bil şi ploios ne făcea să ne îndoim de acésta.

Sala frumos decorată cu drapele, co- róne de brad, lampióne şi cu 3 musici, din cari una militară, distrau plăcut pe cei presenţl petrecendu-şl admirabil şi demn pănă diminâţa.

Venitul serbării de câte-va mii a fost vărsat la primăriă, care a adus mulţumiri măgulit0re societăţii. Dâcă serbarea a suc­ces aşa de bine, acesta e a se atribui ac­tivităţii vrednice de totă lauda a membri­lor din Comitet, cari au plasat bilete pe întrecute, apoi d-lor George I. Todor, Ni- colae I. Cornea, Ştefan Bucur, Ion Lungu, G. G. Boer, G. I. Comşa, Moise Bucur, Traian Cornea, Ion Şt. Bucur, G. N. Cor­nea, N. N. Mircea, Sofronie Comşa, G. N. Făgărăşanu, secretarul preşedintelui On „Club al Tinerimei44, d-1 director general al poştelpr şi telegrafelor Ghica, casierul ge­neral al C. F. R. d-1 Poenaru, SeptimiuB. Murăşianu secretarul Ligei, Sachelaride in­spector de poliţie etc. etc. cărora societatea „Frăţia41 le aduce mulţumirile sale cele mai căldurose, asemenea şi d-lui D. M . Braga- diru, marele comerciant de bere, care a binevoit a pune la disposiţiă societăţii sala şi luminatul ei în mod gratuit.

Chipul în care operézá acésta socie­tate Transilvanéná, pe lâugă aceea că face onóre acelor ce o conduc, o ridică mult şi în faţa publicului de aici, care se bucură mult ori de câte ori vede cum „fraţii lu- creză pentru fraţi" ori de câte ori nevoia şi durerile comune o cere. Societatea „Fră­ţia* şi-a câştigat un nou titlu de recunos- cinţă înaintea ţerii, fapt, care ne umple inimile de veseliă, şi ne índémná să dorim propăşire, tăriă şi mulţi imitatori. Trăiască societatea şi bravii el conducători Ignatie Mircea şi S. Mureşianu.

Mathina.

Nou abonamentla

Gazeta Transilvaniei.Cu 1 Octomvre st. v. 1899

s’a deschis nou abonament, la care învitâm pe toţi amicii şi sprijinitorii foiei nostre.

Preţul abonamentului:Pentru Austro-Ungaria:

pe un a n ..........................12 fl.pe şâse lu n i ...................... 6 „pe trei l u n i ......................3 „pe o lu n ă .........................1 „

Pentru România şi străinătate:pe un a n ...................franci, 40pe şâse luni............... „ 20pe trei lu n i............... „ 10pe o lună.................. „ 3.50

Abonamente numai la numeral poporalde Dumineca:

Pentru Austro-Ungaria:pe un an ............................. 2 fl.pe şâse l u n i ...................... 1 „

Pentru România:pe un a n ......................8 francipa şâse luni . . . . . . 4 „

Abonarea se pote face mai uşor prin mandate poştale,

Administraţiunea.

ULTIME ISCIKI.Viena, 20 Octomvre. In şedinţa

de ac(Î a „Reichsrathu-ului deputatul polon Pientak a fost ales de prim vicepreşedinte.

Praga, 20 Octomvre. In Laun s’au repeţit erî demonstraţiile. Şeful districtual şi gendarmii au fost lo­viţi cu pietrii. Şese gendarmi au fost răniţi.

Pagin- 5

Londra, 20 Octomvre. Intre La­dysmith şi Dundee s’a întrerupt cir­culaţia pe linia ferată. Burii au oprit erî un tren, care plecase din Ladysmith ducend numeroşi ofiţeri şi soldaţi

Londra, 20 Octomvre. In şedinţa de a^î a parlamentului oposiţia a atacat energic guvernul din causa resboiului. Unul din oratori a cjis» că chiar de ar învinge Anglia, ţâra va fi băgată în mari încurcături. Morley c}ise, că resboiul a fost por­nit din resbunare.

Anuar %1 corurilor.Cetitorii noştri îşi vor aducc

aminte, câ d-1 profesor de musica Timotei Popovici şi-a propus se re dacteze un fel de anuar al corurilor, din care de-o parte sé ne putem orienta cu toţii asupra gradului de cultură musicala, la care ne aflam acjî noi Românii de dincóce de Car* páti, er de altă parte se servéscá ca ajutor celor ce ar voi odată sé sorio o istoria a mujicei românesc].

In scopul acesta, d-1 profesor Popovici publicase încă în primăvara acestui an on fel de apel la adresa tuturor reuniunilor române de cân­tări şi de musica, precum şi a co­rurilor de plugari, rugând mai ales pe dirigenţii lor se-i împărtăşâscă tóté datele posibile cu privire la corul sóu reuniunea de sub condu­cerea lor, ca ast-fel anuarul proiec­tat se fiă cât se póte mai com­plect.

Ideia d-lui T. Popovici, se înţe­lege, a tost întîmpinată cu bucuriă din partea publicului şi a pressei nóstre române în genere. Cu tóté acestea, mulţi dintre d-nii condu­cători şi dirigenţi ai corurilor, cari în primul loc sunt interesaţi în causă, pănă acjî au întârc|iat a respunde ia apelul d-lui Popovici.

De aceea se atrage din nou aten­ţiunea d lor conducători şi dirigenţi de coruri asupra apelului, ce ii-s’a adresat, şi-i îndemnăm şi din a nos- tră parte se grabésca a aduna da­tele cerute şi a-le trimite cât mai repede d lui profesor de musică Ti- niotei Popovici în Sibiiu.

Pentru orientare reproducem încă odată datele, de cari are lipsă d-1 Popovici. Anume:

1. Datele referitóre la începutul corului: Anul înfiinţării; numele şi caracterul per- sónei la stăruinţa căreia s’a înfiinţat (pri­mul preşedinte etc.); numele şi caracterul primului dirigent al corului; numărul aproc- simativ al membrilor activi (corişti) cu cari s’a înfiinţat corul (bărbaţi, femei, etc.; unde sunt membri de mai multe categorii, să se arate şi numărul acestora); categoria corului (mixt, de bărbaţi; bisericesc, lu­mesc, etc.); unde şi cu ce s’a produs corul mai întâiu în public; (indicarea cântecelor şi a autorului lor, cu cari s’a presentat mai întâiu în public); mijlócele materiale, cu cari corul şi-a început activitatea (fonduri, even­tuale ajutore, etc.) ce remuneraţiune s’a dat primului dirigent al corului.

2. Date referitóre la activitatea ulterioră a corului: Preşedinţii şi conducătorii câţi i-a avut în decursul timpului cu numele şi caracterul şi a altor persóne cu merite de­osebite pentru propăşirea corului; numele şi caracterul dirigenţilor următori ai coru­lui şi remuneraţiunea, ce li-s’a dat pentru instruire şi conducere; cam câte produc- ţiuni şi concerte a dat la an ; festivităţi mari la cari a luat corul parte activă (pre­mii, concurse, festivităţi religióse, naţionale etc.); a funcţionat corul neîntrerupt, (când şi din ce cause şi-a întrerupt activitatea) şi în fine alte momente mai însemnate din vieţa corului.

Pagina 6. GAZÉT yTRANSILVANIEI. Nr. 225.— 1899.

3. Starea actuală a corului. Preşedin­tele şi dirigentul; unde şi-a f&cut acesta studiile musicale necesare; ce instrument musical folosesce la instrucţiunea corului (acésta sé se spună şi despre primul diri- gent); categoria corului (mixt, de bărbaţi etc.), numărul şi numele complet al tuturor membrilor activi (coriştii, tot astfel şi al mem­brilor de alte categorii); repertorul de care dispune corul acfi (titlul pieselor şi numele autorului lor); cari piese s’au cumpărat cu bani (şi cam cu ce preţ) şi cari s’au pri­mit ca donaţiunl etc., câte concerte a dat corul în decursul anului 1898 şi cu ce fel de musică s’a ocupat (piesele cântate la aceste concerte): venitul curat al concerte­lor date în 1898; starea financiară actuală a corului (venit şi cheltuell); cam spre ce scopuri se întrebuinţeză banii, de cari dis­pune corul; festivităţile la cari ja luat parte activă în decursul anului 1898 şi alte mo­mente de însemnătate.

4. Influinţa, ce o au corurile asupra crescerei rehgíóse-morale a poporului din co­mună şi asupra culturii sale în general; care gen de musică este mai acomodat spiri­tului poporului şi cari piese se studiază mai uşor şi au efect mai mare asupra inimii sale.

Tote aceste date, dór mai ales cele de sub p. 1. 3 şi 4. rog sé fie cât se póte de amănunţite şi se mi-se trimită cu posta cât mai curând ca sé le pot aranja şi tipări.

Póte că datele cerute de mine se vor păre prea multe, unele chiar de prisos; în­semnătatea lor însă se va pute vede mai bine, când anuarul va fi gata, ér munca şi sacrificiul, ce trebue se pună fie-care pentru a aduna pe cât e posibil aceste date, va fi de sigur forte mică faţă de scopul bun, ce se intenţioneză prin lucrarea plă­nuită. Şi nu mő îndoesc, că mai ales st. d-nl dirigenţl de coruri, cari în acóstá ca­litate aduc sacrificii forte mari pe altarul culturii musicale a poporului nostru, vor grâbi a-mi trimite cât de curend datele în­şirate mai sus. Trebue să aducem cu toţii sacrificii, când e vorba de lucruri, cari pri­vesc progresul cultural al nostru în general.

C o n v o c a r e .In sensul § 21 din statutele Reuniu-

nei învăţătorilor gr. cat. din Archidiecesa gr. cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş, prin acesta se convocă adunarea de tomnă a despărţământului Aiud pe Dumineca din 5 Novembre a. c. în comuna Cacova cu ur- mátórea

Ordine de <$i:

I. La orele 8 a. m. celebrarea serviciu­lui divin, după finirea căruia imediat ur- m0ză sfinţirea pomposului edificiu scolastic de nou edificat.

II. La orele 11 a. m. adunarea învă­ţătorilor, ce se va ţine în edificiul şcolar:1. Deschiderea adunării prin preşedinte.2. Constatarea membrilor presenţî. 8. Ce­tirea şi verificarea procesului verbal al adu­nării precedente. 4. Disertaţiune, de m - reliu Pop înv. în Aiud. 5. Incassarea taxe­lor dela membrii vechi şi înscrierea de noi membri. 6. Raportul cassarului şi bibliote­carului. 7. Designarea persónei, care la adu­narea proximă va ţinâ prelegere practică de model; altă personă care va diserta. 8. Defigerea locului ţinerei adunării de pri­măvară. 9. Alegerea a 2 delegaţi pentru adunarea generală, precum şi alegerea unui membru în comitetul central. 10. Alegerea oficialilor despărţământului pe anul de ges- ţiune 1899—900. 11. Alegerea a 2 membri pentru verificarea procesului verbal. 12. Eventuale propuneri. 18. închiderea adu- nărei.

După adunare prând comun â 60 cr. tacâmul. Doritorii de a participa la prând, sunt rugaţi a se anunţa până la 2 No­vembre st. n. la on. d. Traian Fodor, pa- roch gr. cat. în Cacova (Vládháza, p. u. Nagy-Enyed).

TeiuŞj 15 Octemvre n. 1899.

Cornel Crişan, înv. gr. cat. preşedinte.

8L I teratu ra.Atragem atenţiunea cetitorilor noştri

asupra nouei cărţi de legi întitulată : „In s ­trucţiuni popu lare despre da torin - ţele ş i drepturile pu rtă toru lu i de dareu, edată do d-l Wilhelm Nierttandz, De oe trebuinţă mare este acóstá certe pentru toţi plătitorii dedare, o dovedea ce şi împrejurarea, că ea s ’a publicat în tote trei limbile: română, germană şi maghiară. E scrisă la înţelesul tuturor, dând in­strucţiunile necesare cu privire la tot felul de dări de stat, comunale eto., tratându-le din punct de vedere practic şi ilustrânda-le ou e9emple, aşa că şi cel mai puţin iniţiat cetitor póte uşor să le înţelâgă. Se tractézá despre dările d<* stat directe, (darea de pă­mânt, de chiria casei, darea de câştig, de miliţiâ etc.); despre dările indirecte (acoise după beuturl, carne, zahăr, competinţe de timbru etc.); aruncurl comunale (pentru co­mună, comitat, şc01ă şi biserică, pentru drumuri, câni, apă etc.). In partea din urmă se află mai multe formulare pentru petiţii şi reclame în diferitele oasurî. Şi nu­mai din acestea va înţelege orî-cine, eă acest op pentru toţi oetăţenii plătitori de dare e de trebuinţă neapărată. El este o călăuză în mâna plugarului, ca şi a tutu­ror celor ce se ooupă cu câroiumăritul, cu negoţul şi cu orî-ce roeseriă supusă dărilor. Cel ce va avé acóstá oarte şi o va ceti cu luare-aminte, va fi scutit de multe pedepse şi neplăceri şi nu va mai ave lipsă de-a alerga pentru totă nimica la sfatul advo­caţilor, nici nu va mai puté fi înşelat şi şi­canat da unii şi de alţii, căol cunos­când el legea, îşi va ounósce dreptul. Se póte procura cu 60 cr. (prin postă 65 cr.) dela Tipografia A. Mureşianu din Braşov.

*^Fetele casnice44. cor pentru trei şi

patru voci femeescl de Timoteiü. Popovici. Ac0stă drăgălaşă composiţiă musicală a apărut tocmai acum în repertoriul revistei „România Musicală44 din Bucureşti, ca su­pliment la Nr. 14 din a. c. şi se află de vânzare la d-nul autor în Sibiiu (semina­rul archiedecesan), cum şi la Tipografia „A. Mureăianu* în Braşov. Preţul 16 or. (plus 3 cr. porto).

*D in Istoria lu m ii, „tălmăcită de

preotul Constantin Morariu din cartea nem- ţescă a D-rului Th. W. Welter şi întocmită pentru folosul poporului român din Buco­vina44, a apărut în editura „DeşteDtăriiu din Cernăuţi: partea a doua. Ea este scrisă tot atât de bine şi de uşor, ca şi partea íntáiü, care a avut şi la noi mare trecere mai ales printre popor. Preţul 50 cr. (plus5 cr. porto.) — Cu acelaşi preţ se mai pot căpăta dela Tipografia „A. Mureşianu44 şi câte-va esemplare din partea întâie, adău­gând şi pentru acésta 5 cr. porto.

Despre gunoiu.Ce aţi фсе D. Vóstre despre

un om, care aruncându-şî punga cu bani în apă, ar striga după aceea, că móré de fóme? De sigur, aţi фсе, că nu-i în firea totă, ca e ne­bun !

Şi câţi economi nu sunt şi pe la noi, cari fac cu gunoiul aseme­nea omului cu punga de bani: îl aruncă din grajd écá aşa, ca se se scape odată de el, îl lasă în curte de ’1 risipesc porcii şi alte animale în tote părţile, pănă ce se muce-4esce, de nu mai are nici un preţ, ér după ce-1 duc în câmp pe agrii, îl fac gramaj óre mici, mai lăsându-1 câte-odată ârăşî timp uitat în arşiţa sórelui, espus vânturilor şi. ploijor, pănă ce evaporézá şi se scurge totă materia nutritóre din el. Nu mai amintesc acum şi despre mustul de gunoiu, care după cum se póte vedé mai pretutindenea, curge neîmpede- cat pe strade de îngraşe petrile dru­murilor şi ale rîurilor.

Nu trebue se fie omul nu sciu ce matematic mare, ca se potă cal­cula la ce perderî mari e espus pă­mentul supus culturei în tot anul prin desele recolte. Acésta o póte face şi cel din urmă econom. Se lúam de esemplu un agru de o ju­mătate de juger, care dă un car bun, póte şi doue mai mici de grâu ori secară, séu un car bun de cucuruz, când se cultivă cu de acesta, altul de coceni, apoi bostani ş. a. Se com

putăm puţin greutatea acestor re­colte, fie şi numai pe de-asupra, şi apoi se ne întrebăm: cât dăm noi în schimbul recoltelor, pământului aceluia ?

Economii înveţaţî au calculat, că un păment de un hectar cultivat cu cucuruz perde într’un an la 280 klgr. materii nutritóre: azot, ce­nuşă şi fosfor; cel cultivat cu grâu 290 klgr., fânaţele naturale pierd şi ele în tot anul la 300 klgr., ér tri- foiştile 820 klgr.

Este un proverb bine cunoscut la noi, care фсе, că: „Din sacul, care tot iai şi nu mai pui, îndată dai de fund44. Cam aşa se urmézá în economiile mai mici de cele mai multe-ori. Se ară pămentul cu cele mai bune pluguri, se întrebuinţâză érá cele mai bune seminţe, se sapă cu cele mai bune maşini, numai ca sacul cu recolte se fie cât se póte de mare: dér ca acest sac golit de atâtea-ori se fiă ârăşî umplut, cum am фв, numai forte puţini se intere- sézá.

Pămentul este ca şi un burete plin cu apă. La început, pănă e în­treg, neesploatat, el lasă tot mai mult; cu cât înse se esploatâză mai des, cu atât se împuţinâză şi recol­tele lui. Este înse un mijloc, care întrebuinţat la timp şi înţelepţesce, póte face ca recoltele se nu slábéscá nici odată din pământurile supuse culturei. Acest mijloc este gunoiul.

Nu fie-care gunoiu înse este de o potrivă de bun. Gunoiul cel mai bun se produce dela vitele ţinute şi nutrite în grajd. Calitatea guno­iului mai depinde şi dela nutrement, etate şi aşternut. Vitele puse pe în­grăşat vor produce cel mai preţios gunoiu. De asemenea vitele mai mari vor produce un gunoiu mai bun, ca cele tinere.

Aşternutul, care se pune sub vite este de mare însemnătate pentru pro­ducerea gunoiului. Cu cât aşternu­tul are mai multe goluri înăuntru, în cari se póte prinde udul şi păr­ţile mai moi ale balegilor, cu atât este mai bun. Astfel paiele cereale­lor (bucatelor), vor da cel mai bun aşternut.

Când economul nu are tocmai destul fen pentru nutrirea vitelor, atunci o parte a paielor de cereale se pot întrebuinţa mai întâiul sin­gure séu amestecate cu fân, ca nu­trement, şi numai după aceea se aşterne. Pentru o vită mare se cal­cul ézá de regulă câte 8— 5 chilo- grame de aşternut pe ф.

In lipsa paielor de cereale se pot întrebuinţa ca aşternut încă şi paiele de bob, de mazere, de car­tofi, rogozul, papura, frunc}ele arbo­rilor ş. a., dér acestea neavend go­luri aşa mari înăuntru, ca paiele cerealelor, nu pot absórbe tóté păr­ţile moi, ci mai mult sporesc mate­ria uscată a gunoiului, din care causă, décá nu se udă bărbătesce, nici nu se prea descompun (putre4esc), ci stau mai cu sémá uscate séu mu- ce4ite în grămada de gunoiu.

Aşternutul se lasă sub vite, pănă când golurile aceluia s’au umplut bine cu părţile moi ale bălegarului şi ale udului, ceea-ce se póte vedé forte uşor, căci din starea uscată, în care a fost aşternut, trece într’o stare umedă, amestecându-se cu ba­legi. Atunci se ridica cu furcoiul şi lopata de sub vite şi se pune în grămada de gunoiu. Ridicatul séu rînitul gunoiului de sub vite se se facă în grabă şi cu óre-care grijă, căci la Фп contră se perde o parte însemnată din amoniac şi alte ma­terii nutritóre din el. Dintre tote e o greşélă mare din partea acelora, cari cum am (\is, lasă gunoiul după!

ce-1 scot din grajd fără de nici o grijă, de-1 risipesc porcii, sâu îl calcă vitele în tote părţile prin curte.

1. Georgescu.

MULTE ŞI DE TOTE.

Ţigara şi caracteru l.

„Spune cum fumezi, şi un învăţat en* gles îţi va spune cine eşti !*

Sciinţa a ajuns a cunósce caracterul unui om şi după chipul cum el fumézft ţigara.

Etă de esemplu cum se cunósce ca­racterul unui fumător:

Un om, care ţine ţigara strîns intre dinţi, nepăsător, décá arde ori nu, este un om, care îndată te atacă, aşa picând pen­tru nimic, adeoă un om periculos.

Acela, care o fumézá ou luare aminte, chiar destui pentru a o ţin0 încă armând, şi care o ia des din gură şi cu plăcere se uită la oercurile de fum vineţiii, pe cari le trimite în aer, este un om mulţămit, fă­cător de bine şi drept.

Er cei cei cari fumâză cu multe în­treruperi, cari trag odată şi după aceea lasă ţigara, se portă de regulă în tote afa­cerile lor forte prost; astfel de omeni au un caracter nestatornic şi se iasă uşor se­duşi de alţii.

Dâcă cineva îşi întoree ţigara cu ner> vositate printre degete şi o mai apasă,j atunci îl putem ţine de un nătărău, frivol! şi vanitos. El ţine ţigara tot-deuna în susj pe când un om cuminte, îşi ţine ţigara drept în jos, ducând’o spre obraz, ér décá cine-va îşi întoree ţigara nepăsător íncóce şi încolo, e nervos, însă forte vânjos.

Cine nu-şl póte ţinâ ţigara arclând, acela are o natură uşuratecă, nu poţi ave încredere în el şi e de obiceiu un mare guraliv.

*0 peşteră a lbastră fn America. '

Minunea albastră a insulei Capri ersl pănă acuma unica vedere de pe suprafaţa pământului. Acum s’a descoperit în statul New-York o peşteră în apropierea lacului Mmnewaska, care presintă aceleaşi feno­mene, ca şi vestita peşteră de pe insula Capri. Acel loc se află într’o catenă di coline la 5.000 metri d’asupra nivelului mă rei, acoperită ou stânci şi păduri.

La o parte a lacului se află o colt i sală peşteră. înotătorul, care întră pe gaur peşterei, are în faţa sa un spectacol adnai' rabil. Apa ia o colóre albastră închisă, cam devine mai frumosă, când privescl din in­teriorul peşterei spre eşire. Se nasce un joi admirabil de colori. Dela colórea verde» Nilului, pănă la albastru ca cerul, până 1 indigo cel mai întunecat.

Dâcă vântul séu vîslele provocă undi pe luciul lacului, atunci se presmtă o st prafaţă argintie, ca şi în peştera dela Capri,

Acest joc de colori se vede în orî-ce timp al (Iilei, mai pronunţat este la amécjl.

Décá sói ele este acoperit de nori, atunci dispare colórea argintiă a apei, ce lelalte colori rămân chiar décá plouă.

*Incuiarea porţilor Gibraltarului.

Priveliştea c«a mai originală, cei póte vedea în Gibraltar, e procesiunea nică, pe care o face garda la apusul són- lui, spre a încuia porţile oraşului-fortăriţi,

Portarul străbate cu cheile lui stra* dele, încunjurat de un pluton de infanterii şi precedat de o musică militară, care cânţi ariile cele mai frumóse din reportoriul ei, Cheile sunt enorme: ele sunt ţinute firi îndoială drept emblema vădită a vigilenţei cu care Marea-Britaniă îşi păstrâză tes&n- rele ei militare de mâna întâia, cum e Gi­braltárul. Când sosesc la porţi, garda sa­lută, trîmbiţele răsună şi porţile greoie scârţiind înoetişor pe ţîţînile lor, se închid greoiü.

Gibraltárul este încuiat pentru tótí nóptea. Procesiunea se întoree şi cheile sunt duse înapoi la palatul guvernatorului, care e păstorul lor. Odată ce porta e în­chisă, e apró pe cu neputinţă, chiar cehi

Nr. 225.— 1899 GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 7.

mai mare om, de a intra în Gibraltar. In ori-oe cas, demersurile şi formalităţile ce trebuesc făcute, spre a put6 întră în oraş, ar fi aşa de lungi şi resultatul atât de pro­blematic, înoât fiă care preferă în general să nici nu încerce a-le începe.

Cetăţenii, pe cari afacerile i-au ţinut afară din fort, şi oficerii, cari în focul vâ- nătorei s’au depărtat prea mult de ziduri, preferă de asemenea să trăcă prin tote ne­ajunsurile unei posade spaniole într’o ma­hala a Gibraltarului.

Pilele ("ăleiul. iul. ?. Călend. Gregor.

DumLuniMarţiMer.Joi.VinerSâm.

10 S. Eulampiu11 *j* S. ap. Filip12 S. m. Prob., Tar.13 M. Carp. şi Papii14 f С iParaschiva15 S. m. Lucian16 S. m. Longin

22 Cordul a23 Severin24 Arch. Rafael25 Cris, şi Dar.26 Demetriu27 Sabina28 Sim. şi lud. ap

POSTA REDACŢIUNEI.

D-lui D. Jurnatoriu, Jabar. L a noi nu se află

şi regretăm , că nici nu vă patern spune, unde s’ar afla.

D-lui N. Pătcas, Hotoan. Se vede, că aţî trecut

ou vederea „Posta R ed .1' din nr* 207. D e aici V i-s ’a espedat în 17 Octomvre.

D-lui A. Gábor Sieuţ. Trim ite înainte 1 fi. B5 căci prin asta economisesc! 25 cr.

Domnii abonenţi, cari încă nu şi-au reînoit abonamentul, sé bineyoiéscá a-1 reînoi neamânat ca sé nu li-se întrerupă regulata espedare a diarului.

Cu numérul de faţă se sistézá espedarea főiéi celor ce nu şi-au re’noit abonamentul.

Administraţiunea „ G a z e t e i T r a n s i l v a n i e i ^ .

C a le n d a r u l e©ptéxna.rLel OCTOMBRE. are 31 <Ц1е. BRUM AREL.

Cursul la bu^sa din Viena.Din 20 Octomvre 1899.

Reiata ung. de aur 4 % ...................115.50f&mta de oor6ne ung. 4%• • • • 94.70

Impr. căii. fer. nng. în aur 4î/2°/0* 119.60

impr. căii. fer. ung. in argint 41/2% . 99.— Oblig. căii. fer. ung. de ost. I. emis. 118.75 Bonuri ruraL ungare 4°/0 . . . . 93.80 Bonuri rurale croate-slavone . . . — .—Impr. ung. cu p r e m i i ...................161.50LasurI pentru reg. Tisei şi Seghecin . 137.25 Renta de argint austr. . . . . . 99.65 fîenta de hârtie austr. . . . . . 99.40Ranta de aur austr.......................... 117.10Rosuri din 1860. ............................. 104.50Icţii de-ale Băneei austro-îmgară. . 902.-— Aoţii de-ale Băneei ung. de credit. 367.50 Aoţii de-ale Băneei austr. de eredifc. 363.60H âpo leon dori.................................9*571/2Mărci imperiale germane . . . 58.97 y2

London vista . • ......................120.80Paris r i s t a .................................. 47.77y2Rente de coróne austr. 4% • •• 99.60 >í«te ita lie n e ....................... .... • 44.50

cursüi ioetírlíor private din 19 Oct. 1899.

Basilica в 40Credit . . . . 194.35O lary 40 fl. ш. 61 —Nftvig. pe Dunăre 155,—Ingbruck 30?i0K rakan 27.40Laibacb . . . . 23.75Buda . . . 64.25Palfly 6 2 . -Crucea roşi« апяг.г.. 19.75

dto unt. . 10.—dto it&!. - , —

R udolf 26 —Salm . . . . 82.50Saixburg . . . . 24.50St. Q-enois 82.—Stanislac . . . . 57.—Trieitine 4!/îU/i' 100 и*. «. 1 7 2 -

dto. Í 7 . '0 72.—Waldstejja 62.—

dto a® 10 tr&nci 13 75Banca h. un,?. 17, 123.-

camp. vfnde.6 90

195.26 Г,2.60

J6-2.— 31.&0 28.40 24 7B 66.25 63 — 20.—10.50

2ö!—80.5029.50 83 .-- 60 —

08.- - U.Y6

128.80

Marele magazin de încălţăminte a lui

? I. Sabadeanu in Braşov,(Nr. 10) Strada Porţii (Nr. 10),

care prin soliditatea sa în curs de 30 de anî, de când esistă pe piaţa Braşovului, şi a câştigat în totă Austro-Ungaria

şi România un renume bun. Recomandă onor. public

marele assortiment de încălţăminte, de f0Me "modeme,pentru b & r b a ţ i , d a m e ş i c o p i i , pentru m i r e ş i m i r é s ë pentru dans, gimnastică, casă şi pentru ate­liere (lucrătore) etc. etc. tôte CU preţuri fôrte moderate, ce se pote vedé, din consemnarea preţurilor câtor-va articull precum urmézà :

ip

шSpI№

ftÎT-P■{j:

I

Ш

iilTâl

Pentru bărbaţi:Ghete de pele vachs, tari, în ouie lucrate cu gumă

dela fl. 2.95 în S11S „ „ „ „în besâtzuri, cu s. fără nast. „ fl. 3.50 » TI D « n n cu şin6re „ fl. 4 . -

„ s6u postav şi cu pele în jur de iarnă fl. 4.50 71 n » u n a0 rUS* 71 7) "n fl' 5.

, „ de mânuşe lac de salon fine dela fl. 4.80 , „ vachs franţuz, cusute în beseţ fine „ fl. 5.60

Pantofi de pele vachs în cuie lucrate „ fl. 3.—» n » galbene „ „ „ fl. 3.60„ „ „ lac salon fine cusute „ fl. 4.50

Cisme lungi de pele juft rus. talpă duplă r ti. 7.50 „ „ de postav de stiria cu pele în jur „ fl. 7.50 „ de drum peste ghete de purtat, din postav , fl. 4.—„ de oopii mici fl. 2.60, de copii mari „ fl. 2.80

GalOCl de bărbaţi de Viena fl. 2.— rusesc „ fl. 2.80 Şoşoni „ „ „ A. 3.80 „ „ ii. 4.80Pantofi pentru gimnast, cu talpă de gumă rus. „ fl. 1.2~>

, de pânză rusescă grosă cu talpă de pele în ţinte lucr. pânză negră său cafinie cu vârfuri „ fl. 1.20 Pantofi de casă de pele ori pâslă, de stofă „ fl. 1.—

Pentru dame: “S2SIGhete de pele patentă séu viţe! în besâtz cu

Gems „ „ „ besătz vîrfuri de ас с

„ „în bes. cu şino re nast urî

cu

Я 71 Я я ^ « v a . v u я

Я Я Я Я Я Я Я яmănuşe cu lac salon în jur, fine

Pantofi de pele târî pentru stradă în cuie „7i n galbenă „ „ tn n n „ Ti fine pentru dans uşore „„ „d e lac salon pent. dans uşore „„ atlas seu mătasă albă pen. mirese „„ lac cu spangen pentru stradă „

pentru gimnastică negri seu cafeni talpă

„ de pânză rus. grose, năgră său cafenie în cuie p. gimn. stradă şi atelier dela

„ pentru casă, de stofe de pâslă, de pele „Ghete de Brunei cu g u m ă ...................„Pantofi de r Sialon cu şinore şi lac „ Ghete de pele pentru fetiţe mai mari „

n n n " n v d mici nPantofi de copii dela 40 cr., 65 cr., 85 cr. „

fl. 2.85 în SUS

f l . 3.80 7)f l . 3.50 яf l . 4.— 7)

f l . 4.50 7)

f l . 2.50 7)fi. 2.60 77

f l . 1.80 71

fl. 2.20 77

f l . 2.50 77

f l . 3.20 77

f l . 1.20 V

f l . 1.10 77

f l . - .9 0 77

f l . 2.80 77

fl. 2.— 7)

f l . 2.60 J7

f l . 1.60 J7

f l . 1.20 71

Mare alegere în încălţăminte de băieţi, fete şi copii, ~W kîn diferite colori, forme, calităţi, cu preţuri reduse.

ЙКЭ?* Specialităţi încălţăminte de lues fabricate: Viene4ï, Carlsbad, Paris, Berlin, Petersburg, etc. dm pele Chevreau, Vachs, şi din Lac de salon, în diferite colori şi façon modern, ae află în шаге alegere ?i ее póte comanda şi după meeură directe din aceete fabrici.

ВФ* ÜBepositul d e (* a lo c î şi Ş oşon i d e gu m ă ru sescă , al celei mai renumita fa­brică de gumă din Petersburg, s e â flă pentru tot Ardealul num ai ia SUS num ită firm ă , unde se vinde fie-care pereche sub garanţă, pentru durabilitate cu preţ moderat.

Heparaturî şi comande dibp«Tü cJ ?iae efeotuézâ p™— Comanda din afară de Sraşov se efectuézá prompt, însă numai curambursă; încălţăminte neconvenabile se pri­

mesc francat înapoi spre schimbare, eventual se înapoiază valórea. — La comande din afară trebue urmátórele arătat: de ce preţ? din ce pele? ce formă? ascuţit, séu rotund? în besetz séu simplu? cu talpă gróse séu subţire. Ca măsură să pót»» trimite un papuc vechi й cu posta ca: „Mustră fără valóre* cu 5 cr. De ajuns este şi arătarea Numărului încălţămintei, care cumpărătorul de obicei procură din prăvălii de încălţăminte. Altcum póte ori şi ce laic lua măsura piciorului cu centimetru séu cu o făşiă de hărtiă măsurând partea piciornlui pe din năutru dela mijlocul călcâiului pănă la vêrful degetului cel mare, peste talpe şi degete, peste glesne, peste călcâiii şi peste pulpe, trimiţând acéstá măsură prin epistolă se póte

efectua comanda după dorinţă.

tinără g r e a dela 42— 42y2 or. de mijloc dela 43t/2— 44— or. u ş 0 r ă dela 44% —

451/ cr. — Sêrbéscâ: g r e a 41 y2— 42 cr., de m i j l o c 42 ~42V2 or. u ş 0 r ă : 42—43l/2 cr. kilogram.

ursa deBucurescT.din 19 Oct. n. 1899.

"V a lo r i . Soad.c u p .

C abani

Târgul de rîmători din Steinbruch.S t a r e a r î m ă t o r i l o r a fost la 17

Oct. de 36,689 capete, la 18 Oct. au Utrat 583 capete şi au eşit 364 capete ră­mânând la 19 Oct. un număr de 36 817 capete.

Se notâză marfa : HEgurescă v e c h e g r e a dela — — cr. marfă u n g u r â s c â

H.«ntp, amortisabilă . . . .„ • „ (Im pr. 1892 . . .„ „ din 1893 „ H 1894 int. 6 mii.„ „ rimpr. de 32. V2 “ ii* „ _ (Im pr. de 50 mii.

_ (Imp. de 274 m. 1890 „ „ (Im p. de 45 m. 1891 „ „ (Im . de 120 iul. 1894 „ „ ilm . de 90 ne il. 1896

Oblig, de Stat (Conv. rurale^. Oblig. Casei Pensiunilor fr. 300 Oblig, comunei Bucurescî 1883

,. din 1884 „ „ „ din 1888., „ „ din 1890

Scrisuri fonciare rurale . .Я » V »„ „ urbane BacurescI)» >? >»

Oblig. Soc. de basalt artificial

8anca Rom. alt div. fr. 12.81 Banca Naţion. uit. div\ 86.—Banca a g r i c o l ă ....................Dacia-Români a uit. div. 35 Iei Naţionala de asig. uit. div. 43 lei Зое. Basalt. Artif. uit. div. lei 80 Soc. Rom. de Constr. uit. div. 15 L ?oc. Rom. de Hârtie uit. ^Patria"* Soc. de asig. uit d. 4 lei Soc. rom. de petrol 1 em. u. d. 0

„ ,, „ „ 2 em. u. d. 0 Soc. de fur, militare u. d. 60 lei ,,Bistriţa“ soc. p. f. hârtii 30 , ‘ 3ociet. p. const. de Tram ways 20 trancl aur

5°/„5»/o5u/o <r>% 4°/c 4a/o 4% 4u/o 4 % 4%6°/o1050/06°/o5%Б1’/, 5°/; 4u/o 67 « 6% 6°/o V. N.5005005009,0020025010C)1002001

Apr.-Oct. la i.--iu l.Apr.-Oct.lan.-lalien nn n11 n» «19 91

Mai-N07.n »

1ай.--1й1. Mai-Нот. l m - Dec, Mai- Ноу. lUL-lUliB

n »» n

150 V. într, V, 150 у. în t r . V.

11 91)1 1 1111 и 11 11Г/ ?>

96.1/,9 8 .-98.—

83Í— 83 >/2 85 V, 85. V- 887. V,87.V,

90.1/, 79.1/. 86. 80,1/5 82 —

2480295.-415.-4 Ü 5 -

5 0 -

S С О M P T U R Ï :

Banca naţ. a Rom A-vansurl pe efecte Casa de Depuneri L/ondra . . . V i e n a ...................

7°/« Paris . . . . B°/o«°/o Peterseurg . .

6°/nö“/o Berlin . . . .ь V, Belgia . . . . 4V,

E lveţia . . . . b7o

Bursa de mărfuri din Budapestadin 19 Oct. a. 1899.

«S « Pjt®ţal_p,.î

3 è ш i n ţ e * Й -3 N

X5XI OÏù ogr,

p •0 fie «а 1 pănă

<îrâu Băn&ţ-snesc so 8.60 8.60G râu dela Tisa so 850 8.60Q-râu de Pesta 80 8.45 8 ft.í<3-râu de Alba.roî?aJa 80 8.45 8.55â^râu d « Bácska 80 8.7 > 8 80örráu ung. de nord 80 - .__Grâu românesc 80 — .—

£ •*£ 5 S Preţul p e l

4«aaÍB£e veohî a ;al S * 100 ofeilg*.lîi’î nors§ Л Ф

О áeia pang

Sècarà 70-72 6.55 6 6bOrz nutreţ *30—62 6.40 6 50O r к de vinars 62.64 6 — 6.20O r i de bere 61.66 6.60 7.—Ovés 39.41 5.20 5.50Oucurus oănăţ. 75 —OucuruE altü 2oia 73 .—Oucurus .... . —

Hirişcă n —

£5 O ! u iOassul

nouasae ut y.dela păcii

Sem. de trif. Luţernă ungur. 44— 52 —transilvană __ -------

.... băn iţână . *__,, roijîiă 5 4 - 6 0 - -

O ieu de rap. raianat dup In ______Oleu de in — , -Uns. de porc dela Pesta 5 l!— 51*50

,ц » dela ţeră — .__ —Slănină avântată 41 — 41.50

i0)* afumată 4 7 . - 47.50

Sëu --- --- _■...

S Prune din Bosnia în buţl 1450 1 5 - -—H n din Serbia în saci 1350 |3 759 Lictar slavon nou 17 50 ltr<5i*

г»M WucIGogoşi

n

bănăţenesc din Ungaria « ungurescl serbescl

16. - 16.25

Miera brută -ямgalbină strecurată B| __

Ceară de Rosenau __*__Spirt brut

Drojdinţe dâ spirt _ __ - „ r-

Proprietar: Dr. Aure/ Mureşianu.

Redactor responsabil: Gregoriu Maior.

Dr. TDIAreîntors dela băi şi-a reluat prac­

tica medicalăîm. A r a d . ,

Strada Şina nr. i/&.

Pagina 8. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 225.— 1899.

Cursul pieţei Braşov.

Din 21 Octomvre 1899.Bancnota rom. Cump. 9.42 Vend. 9*44Argint român. Cump. 9.36 Vend. 9.38Napoleond’orl. Cump. 9.63 Veni, 9.57Galbeni Cump. 5.65 Venn. 5.70Ruble Rusesc! Cump. 127.— Vend. 128.—Mărci germane Cump. 68 50 Vind. — .—Lire turcesei Cump. 10.72 V pbH, — .—Hori».fono. Albina 101,--Vpr»d. 5°/,, 101.50

A N U N C Ï U R I(insertion! ş i reclame

sunt di s e «d resa subscrisei *dministra.tiunl. in caşul pu­blicării unui anuncêu mai muîi de odată se face scâdêmênt.saî*e cresce cu cât publicarease face mas si® msuSte-orl.

Admiaistr. «Gazetei Transă

B e€ 3 ,© ^ '€ 3 e ^ ,€ 3 "© O e€ 3 B O eC S ,:

Firmă fundată în anul 1833.

G i u v a e r g i uB r a ş o v , S t ra id a , ZEPorţiI 2STr> T m

A s o r t i m e n t b o g a tde giuvaericale, obiecte de aur şi argint, ciasor- nice de buzunar elveţiano, asortiment forte frumos.

Deposit de argintărie fină Cristoii, argintărie Alyaua l-a calitate din fabrica Brendorf, precum şi argintărie China calitate mai ieftină.

Cumperătură de obiecte vechi : de aur şi argint, petri scumpe, margăritar, monede vechi şi tot-felul de antichităţi. S u f l a t cu aur solid, cu argint, l e g a l cu niket, aramă pe cale electrică.

T o t e reparaturile ce cad în branşa de sus, se esecută. ieftin şi prompţ.

— G r a v u r i în petră, ş i m e ta l . — Specialitate: Confecţionare de ob iecte b i s e r i c e s c i şi

anume: Candele, cădelniţe, cruci, potire e c. etc.

Braşov, strada Portai Mr. t .

sjP j^ A A ^ Æ ««ii ám éti ii

cafea de malffl

t> JS t )

§ 5 « )

Probat de mai mulţi ani ca cel mai escelent adaus la cafeaua ^ de bone. — Recomandat de medici celor ce sufer de nervi, ^ inimă, stomac, anemie etc. — In sute de mii de familii cea

Q mai plăcută cafea, M *

/ m c e f

^ T7" I S -Prenumeraţiunile la G azeta T ran silv an ie i se po№ fsce şi reînoi

ori şi când dela 1-ma şi 15 a fiâ-cărei luni.Domnii abonaţi se binevoiască a arăta în deosebi, când vohsc

t> i eapedarea se li-se facă după stilul nou.Domnii cp se s.boneză din nou s6 binevoi»* *ă a scrie vA r^ -

lă aurit şi^ arate şi posta ultimi ' Adffliflistrat. „6â2 . TYm s V

f l

S

bc• f H

QC-<C0O

o?hcS

-O>O

p

J k v e m ondre a aduce la cunoscinţă, că am luat asupra-ne singurul deposit al fabricei de postav,

a Iul A u g ;. S c h w a b e , şi produsele ei, precum: Postavuri ŞÎ Stofe de modă Loden, Cheviotte, Kamgarn, Flanel, H a lise g a ta , pen­tru bărbaţ i şi copi i , precum şi Stote de modă din străinătate, Doskin negru, Peruvienşi ttfie măruuţu- şiurile pentiu croitori le vom vinde cu preţuri ieftine ale fabricei, sub firma protocolată, la tribunalul de comercifi

Depner, Roth & Westemean,în magazinul din casele Sparcassei

—EE Strada V ăm e i Nr. 3. E —Asigurăm onor. public din oraş şi d la sate, că

aducem la ventjare numai mărfurî bune şi solide şi oerugăm a sprijini întreprinderea nostrâ.

Cu tdtă stima :

Depner, Roth & Westemean.

L a esposiţiile hygienioe din Cairo în anul 1895 şi în Londra la an. 1896 au fost premiat SPIR TUL REUM A cudiploma de onore şi cu m edalia de aur* Probat de capacităţi medicale şi întrebuinţat cu suc­ces în spitale

SP1RTUL-REUMAare efect şigur în tóté părţUe corpului şi anume contra reumatismului, du­reri de nervi, soldina, ischias. asthma s a

Efectul în uneie caşuri este extra-ordinar, astfel, că după o singură întrebuinţnre alină dureri yechî.

Dureri de dinţi şi cap vindecă în 5 minute.Preţul unei sticle cu regulc intrebuinţârii 1 coronă, calitate mai tare

2 corone 40 fileri.D e p o u p r i n c i p a l în Budapesta la farmacia D-lui Io s é f Törők,

Király-utcza 12 şi a d-lui Dr. A. E g g e r , Váczi körút 17, asemeneă în tote farmaciile din provintă, precum şi la preparatorul

WIDDER GYULA,farm acist in Sâtoralja-Ujhely.

Comande din provincie se eteetueză punctual.DepOU in Braşov la farmaciile : Victor Roth, Friedrich Stenner, Franz

Kelemen, A. Jekelius, Carl Schuster. In Cohaim: Ed. Victor Melas.;

■

Urai|KX| Cumpărătorul care se provocă la

a

p

(Ô

H

'(Ch;g

cei m • .

*"”? ï a

Û. 9 ' ' r öerva í ;> r Z Z u ÜZIÍ3a

& 3 ’ hnJ ? of**- M en L ll daale> a i

ervativ eu g

ra

*■ « ft.№ 5.

*8se

P o t fiparle t

h -

fotailaie to Mrerte, . .

— — 1-30- p4Pe or,œiterf

Sélï

■ fa 7 ^ »

'- " « a * , e 7 Br% i

t&Sg&Fr-- „Gazeta Transilvaaiei la librăria Nie. I . Cittreu şi

e» aiisíéfu l â •> er. se viúdla Eremias Nepoţii.

Tipografia A. Mureşiann. BraşoT.