Abonamente pentrn JLusţro-UngariaPe un an 24 cor.; peşâse luni

12 cor., pe trei lunljfi cor.' 1 N-ril de Dumineoi 4 ^ o vp e an.

Pentru M â n ia şi s t î ^ ă ta fy ;Pe nn an 40 franci, pe

luni 20 fr., pe trei lunî lCT*fr. N-rli de Dumineoi 8 fr. pe an.

Se prenumeră la tote ofi- ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori.

Abonamentul pentrn Braso?Administrapunea. Piaţa mare,

Târgul Inului Nr.'JSO. etagiu I.: Pe un an 20 cţ»r., pe şSse luni 10 cor., pe tjtei luni 5 cor. Cu dusul în cas&: Pe un an 24 cor., pe şâse luni 12 cor., pe. trei luni 6 cor. — Un esem- plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunik sunt a se plăti înainte.

„saz3ta» iese Iţ'te-qft ţiBEDACŢIUNEA,

Adiinistraţinnea şi TipografiaBraşov, piaţa mare nr. 30.

Scrisori nefrancate nu Se primesc.

Manuscripte nu ae retrimit.I N S E R A T E

se primesc la Admlnistra'June în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI:

In Viena: laM . Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les- ner., Hemrich Schalek, a . Op- pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Gold- berger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzs6bet-korut)

PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se rie garmond pe o colină 10 bani pentru o publicare. Pu- blioări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani

A N U L L X V I

Nr. 212. Braşov, Joi 25 Septemvrie (8 Octomvrie)

O Ü a b o n a * ^

LA

ii„GAZETA TRANSILVANIEI

Cu 1 Octomvrie st. v. 1903

se deschide nou abonament, la care învităm

pe toţi amicii şi sprijinitorii f6iei nostre.

Preţul abonamentului:Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24

cor6ne, pe şese lunî 12 corone, pe trei lunî6 cor6ne, pe o lună 2 cordne.

Pentru România şi străinătate: Pe un an 4 0 franci, pe şese lunî 20 franci, petrei

luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50.

Abonarea se pote faee mai uşor prin m a n d a t e poştale .

ADMINISTRAŢIUNEA.

Rescolă la Seghedin.Prelungindu-se crisa ungară, u r­

ma se se ivescă la suprafaţă şi nea­junsurile ei. Nici că se putea altfel. Crisa fiind grava şi acută şi neajun­surile ei sunt destul de marî. P ro ­paganda şi aţîţarea sistematică în contra organisaţiei actuale a armatei comune a prins adencî rădăcini în poporaţiunea maghiară, mai ales în i acele părţi, pe unde şi îuainte de crisă domnea o animositate mare contra armatei „austriace“, a ste- gului negru galbene, a pajurei cu dou£ capete şi a lui „Grott erhalte“.

In situaţia de faţă are o posi- ţiune forte grea şi delicată cu deo­sebire oficerimea, ce se află pe la regimentele cu garnisona în oraşele maghiare. N’avem decât se reamin­tim cusurile ultime de dueluri, ce au făcut a tâ ta sgomot în totă monar- chia.

Au urm at apoi încercările de a aţîţa icî-colo pe soldaţii din anul al

treilea de serviciu la manifestaţiuni şi demonstraţiunî în contra reţinerii lor la trupă, trei lunî mai mult. Aceste caşuri au fost, cum vScţurăm şi din judecata tribunalului de bri­gadă din Braşov, asţîrU de to t pe­depsite, anume pentru ca prin acésta rigóre sé li-se ia pofta celor ce ar fi mai fost înclinaţi a lăsa se fie se­duşi la demonstraţiunî.

Un cas aşa de g r a v . ca cel în ­tâm plat în decursul cjilei de eri în Seghedin, înse nu s’a petrecut păn* acum. Acolo s’a făcut o adevé- rată resvrétire contra armatei, care de astă-dată a fost representată şi prin honvecjime.

Curiosă întâmplare! In Seghe- dinul curat maghiar — de Evrei nicî că mai vorbim, ei sunt consideraţi ca deja contopiţi în naţiunea ma­ghiară — un comandant de trupe de honvezi vine se ia în apérare arm ata în contra unei nediscipline sevîrşite chipu spre cinstirea memo­riei lui Kosuth în cjiua de 6 Octom­vrie, aniversarea esecutării celor trei­sprezece comandanţi unguri revo­luţionari la Arad.

Mai jos se descrie întâmplarea după scirile cele mai noué, ce ni-au sosit. Vom cita aici numai următo- relé möménte principale. Soldaţii din anul al 8-lea (se vede a fi fost hon- vecji) au demonstrat în contra reţi­nerii lor la trupă, depunénd la pi- ciórele statuei lui Ludovic Kossutho cunună cu inscripţia: „Memoriei tale glorióse — soldaţii reţinuţi.“

Acésta demonstrare i-s-a părut totuşi comandantului din Seghedin, ceva prea nemilitară şi a intervenit ca se fie depărtată cununa. Coman­dantul a fost din întâmplare un ge­neral de honvezi, cu nume neaoş maghiar, Csallány Géza, ér cei ce au luat cununa de la statuă au fost oficerî de honvecjí trimişi de el.

Oficerii au dus cununa la poli ţie. Poliţia a aflat de bine a-o preda mulţimei, care, aucjind de ce s’a pe-

FOILETONUL „GAZ. TRANS.“

Biciuşca.— De O . S c l i o t t l e r . —

— Nu te las M argareto! — Te tra- dézá radele fierbinţi ale ochilor, svîcnirea buzelor — iubescl, de ce nu vréi sé fi a m ea? De ce făţărescî inimă de marmoră, când în vine îţi curge un sânge aşa de cald ?

— Pentru-că nicî tu nu iubescî pe alta, o sc iu !

Victor apuca mâua contesei, dér ea sări de pe sofă. înalta figură stătea tre ­murând înaintea lui şi îşî arunca capul cel frumos índérét, încât bogatele-i bucle des- făcându-se, îi căzură pe umeri. Dér în cu­rând dispăru expresia mâniei din faţa Margaretei şi-i lua locul o tristeţă adâncă Că(jlîi, ca sdrobită, índérét pe sofă.

— întrebi, Victore, că de ce ? suna de pe buzele ei. — Colo, uite numai aco lo ! şi ea arătă spre păretele din faţă,

unde între feluritele arme atérna o bi- ciuşcă de călăreţ cu manunchiü de aur.

— Biciuşca o areţi?Margareta făcii semn afirmativ :— Acésta e, care stă între noi fără

îndurare. Ca sé nu-mî uit de ea, plésna ei tot-déuna sclipesce acolo, înaintea mea.

Ai dreptate, Victor, eu te iubesc. Tocmai de aceea sé scii dér, ceea-ce ni­meni nu scie, chiar şi cu pericolul de a mă expune dispreţului tău. — Aveai dreptate adineaori, când diceai, că sângele meu e fórte fierbinte! încă şi adî sângele îmi circulă puternic în vine, deşi póte nu tocmai aşa de sălbatic, ca atunci, când n ’aveam decât 20 de ani. Urechile îmî vîjăiau câte-odată ca furtuna şi mă cu­prindea o ameţâlă fără de veste. Eram tare, ca un bărbat, şi simţiam necesitatea de a-mi arăta tăria. Iubiam călăritul mai pe sus de tóté. Uşoră şi liberă mă sim­ţiam numai în şea. Când lumea sbura pe lângă mine, simţiam, că mă apropiű mai în grabă, de ţintă. Care era ţinta asta? nicî eu însu-rnî nu scieam!

Pe atunci trăiam retraşi cu tata la

trecut, s’a dus la poliţie se câră re­aşezarea ei pe monument.

Poliţia fralernisând cu mulţimea adunată pe strade, a predat condu­cătorilor acesteia cununa. Ea fu cu mare alaîu aşezată din nou p© mo­nument.

Din momentul acesta se înce­pură turburările. După amiacji doue companii din regimentul de infant. 46 al armatei comune au mers la statua lui Kossuth, pe care o păzeau patru poliţişti, şi delăturând cu forţa pe aceştia, carî s’au opus, au luat cununa de acolo şi au plecat cu ea la casarmă.

Aici s’a petrecut ciocnirea cu mulţimea, care a asediat casarma şi a spart ferestrile ei. Soldaţii au tre ­buit se useze de arma.

Se anunţă, că au fost rănite grav cinci persone şi că Seghedinenii au protestat.

Caşul acesta ilustrâză situaţia mai bine ca articulii 4’arel°r* S* capul răutăţilor aici n ’a fost Koer­ber, ci un general de honvecji!!

Crisa. Despre resultatul audienţelor de Lunî şi Marţî, ce le-a avut contele Khuen-Hedervary la Maj. Sa, nu se scie încă nimic positiv. In unele cercuri poli­tice din Budapesta' se menţine svonul, că Majestatea Sa ar însărcina din nou pe contele Khuen cu constituirea cabinetului. Khuen va mai fi primit şi a<Jî de rnonar- chul.

Intr’aceea se anunţă, că decă Khuen cu nici un chip n’ar voi să primăscă o nouă însărcinare, omul situaţiunei are să fie Coloman Szell. Se mai vorbesce şi de contele Iuliu Andrassy.

In anumite tabere sunt marî spe­ranţele, că lui Coloman Szell îi va succede a determina pe Majestatea Sa, se recu- noscă în principiu limba de comandă ma­ghiară (??). Szell ar întră apoi din nou în pactări cu partidele şi ar face un compro­mis, ca şi la 1890.

Positiv nu se scie însă nimic, pănă după reîntdrcerea lui Khuen din Viena.

o proprietate a nóstrá, pe care din causa unor particularităţi ale proprietarului o ocoliau vecinii.

Acolo m’a ajuns o bolă. Orî n’a fost b01ă, numai aşa trebui să fie ?

Pe moşie era un — groom, cu nu­nele Frideric.

Acest Frideric a fost biciul tinereţeimele.

Tata nu-mî permitea să călăresc sin­gură. Aşa s’a întâmplat, că Silnic el mă însoţia la călărit. La început abia îl luam în sémft. Pe omeni îi socoteam dór drept nisce mijlóce plătite. Dér peste pu­ţin, băgaiii de séraá cum mi-se íntórce privirea spre el şi-mi bate inima, când îl văd. Mai târziu apoi pururea îmi stătea dinaintea ochilor şi privirea lui infocată mă urraăria diua nóptea, neîncetat. Am înnebunit? Nu mai eram ambiţi0sa con­tesă, fiica tatălui meu ? Cum se putu fu­rişa în gândul meu un servitor? Mă ho- tărîiO să cer de la tata să-l isgonéscá, dér de câte orî voiau sé mi-se deschidă bu­zele, mă stăpânea o laşitate. Şi-aşa am suferit mai departe chinul — dulcele chin

Acţiunea Rusiei şi Austro-Un- gariei in Balcani. „N. W. T .“ scrie ur- mátórele despre oonferenţele din Műrz- steg: Austro-Ungaria şi Rusia au procedat în deplin acord. In cestiunea împăciuirei tóté cabinetele sunt pe acelaşi punct de vedere ca şi anul trecut şi tote sprijinesc pe Austro-Ungaria şi Rusia, aşa că con­tele Lamsdorff şi contele Goluchovski li­niştiţi pot să <Jică: íntréga Europă e cu noi. Comunicatul publicat, s’a trimis la

Londra, Paris, Berlin şi Roma. Pórta a

primit programul de reforme, ea trebue sé priméscá şi ceea ce puterile intenţio- nâză de a face acum. Pórta a dat do­vedi de multă bună voinţă, ea înse n’a putut să ajungă, la scop, astfel ea nu póte să escepţioneze noua acţiune, ce puteri­le au hotărît s’o facă chiar în interesul ei. In ce privesce Bulgaria, ea a fost din nou provocată, ca în ori-ce împrejurare să se porte liniştit.

Din ale erisei nostre.(Cronică interioră.)

Deschidem acestă cronică, după cum am promis în numărul de eri al foiei n6stre, spre a

ţine pe cetitorii noştri în curent cu t6te ce se pro­pun, se scrie şi se discută la noi privitor la ces- tiunile n6stre interne politice naţionale şi la crisa ce-o străbate partidul naţional român.A . .... ............. ....... ..

I.

Cine n’a aucjit de „noul curent“, care — cjice-se — ar av6 menirea se dea nutriţiune imboldului tineri- mei nostre de a-şi validita calităţile, aspirând la deputăţie?

Ei bine, de la urzirea acestui curent, supranumit „activist“, foile amice lui. în frunte cu „Libertatea4, nesciind cum se mai justifice porni­rea greşită unilaterală şi nerumegată ce s’a întrupat în alegerea dela Do- bra, cântă pe corda cea vechie şi ruginită, că „activitatea" e viâţă, „pasivitatea“ morte, că a „lupta“ şi a r munci“ se cuvine unui popor ca al nostru, nu a sta cu manile în sîn, am orţit în nelucrare şi lene.

— de a-1 sci aprópe de mine cu ocasiu- nea călăririlor mele colnice.

Scieam, că simţământul acesta nu era amăgire, măcar că el îşi pironia pri­virea în pământ, de câte-ori mă întorceam spre el.

Dedeam pinteni calului ca o nebună şi după mine urma el, tot-déuna la ace­eaşi distanţă, şe^ând drept în şea şi ur­mând cu supunere ori-ce jporuncă a mea.

Cum era însă Fred afară^de serviciü? Nu sciu. Se póte, că era obraznic şi dur la voce, când vorbia tare. Se póte, că séra se tăvălia beat la crâşma satului. Tot ce se póte.

Şi chinul meu crescea, şi pe măsură ce crescea începeam să-l torturez cu că­lăririle în ferbinţâla filelor şi în ploile torenţiale, mustrându-1 vehement pentru diferite negligenţe, pe carî nu le comise. El primia tóté liniştit şi cu adevărat stoi­cism.

Intr’o sără căldur0să de Iunie sosi în

fine catastrofa, de care mă temeam de atâta vreme. Se înserase deja, când vo­iam să încalec. Atenţiunea mi-se índrépta

Pagma 2.

In variarea culorilor pentru ilus­trarea acestei antitese, clarele amin­tite au dus’o deja la mare virtuo- sitate.

Aşa de esem piu, numai de cu­rând s’a putut ceti într’un articol întitulat „ Aut-Aut“ şi semnat: Dr. Victor Bontescu. apărut înn r. 86 al „Libertăţii“ de la Orăştie:

„...Ca se se alâgă tabéra celor ce vréu şi pot sé muncéscá, de a acelora, oari neclintiţi şi cu o îndărătnicie vred­nică de alt scop mai bun, persistă şi astăzi încă morţiş la principiul inerţiei. (!)

Şi ca sé scăpăm odată din nemiluita solidaritate în neputinţă, nelueru(!) trân­dăvie şi ticăloşie!

A sosit momentul!...“

Bine sé notăm. E vorba în acest •articol de lupta naţională a poporu­lui nostru, pe care autorul articolu­lui o caracterisézá cu cuvintele: „persistare înderetnică şi morţise la (pe lângă) principiul inerţiei“, „soli­daritate în trândăvie şi ticăloşie....“

Autorul are decT aerul de a ne acusa pe toţi cu mic cu mare, că de atâti amar de anî nu ne-am în­china decât principiului inerţiei şi ne-am fi dedat a fi solidari numai în trândăvie.

De ar fi întemeiată acâstă părere, atunci ar trebui aspru judecaţi Ar­delenii, Bănăţenii şi Ungurenii noş­tri, şi ar trebui fără de milă con­damnaţi !

Scriitorul articolului din cestiune, Dr. Victor Bontescu, pe care n ’a- vurăm norocul a’l cunósce personal, póte fi un adevérat Pipăruş-Petru din poveste, póte sé aibă păreri mari despre forţa de activitate a sa şi a tovarăşilor sei, în tr’o privinţă înse se vede că a fost réu dotat de na­tură: are memorie prea slabă.

Ne vedem nevoiţi a-o constata în presupunerea, că Dr. Victor Bon­tescu, despre care vorbim, este iden­tic cu acel Dr. Victor Bontescu, care a subscris şi articolul de fond pu­blicat în „Libertatea“ Nr. 2 din Ia­nuarie 1903. La acéstá presupunere ne îndrăptăţesce şi împrejurarea, că ambii articolí sé termină cu cuvin­tele: „Videant consules!“

Icóna ce o dă aici despre po­porul nostru român e de aşa, încât afirmata „neputinţă, trândăvie, tică­loşie şi inerţie“, apare numai o con­secinţă neînlăturabilă a desvoltărei şi păţaniilor lui din trecut. É tá ce 4ice Dr. Victor Bontescu din „Li­bertatea“ de la 24 Ianuarie a anului cu ren t:

„...Pasivitate? ! Audi tu acolo. S’a mâ­niat văcarul pe sat. D’apoi cine suntem noi?! Sé mă iertaţi, dér suntem ridicoli.

GAZETA

„înţeleg sé se mânie rota pe car şi carul sé nu mai pdtă merge. Dér noi rdtă suntem Ia car?! Post’am vre-odată?! A cincia! Ort n’am fost noi de 2000 de anî numai noroiul cntropit de róteie atâtor cáré, ale atâtor popóre?! Moroiul nu­mai asvîrlit sub copitele atâtor cai şi atâtor măgari ai popórelor fără de nu- mér, cari veacuri de-arîndul ne-au supt, ne-au bătut, ne-au scuipat, ne-au necinstit, lovindu-ne faţa cu pălmile şi — ne-au des- preţuit.

„Postam noi vre-odată factor dătător de ton în ţâra acesta?!...

„N’am fost. Nu!...“

Décá dér Dr. Victor Bontescu e de părere, că poporul nostru de 2000 de anî n ’a fost de cât numai noroiul cutropit (! ?) de rótele (!) atâtor cáré (!?) ale atâtor popóre.... şi asvérlit (!) sub copitele atâtor caişi m ăgari............. (!!) _ atunci dece se mai tânguesce despre „inerţie, trândăvie şi ticăloşie“ ? ^

Am vrut sé facem pasivitate! esclamă Br. Victor Bontescu, dér cine suntem noi? Nisce ómení ri­dicoli !

Şi totuşi în „Libertatea“ nr. 36 de la 19 Sept. a. c. Dr. Victor Bon­tescu, după ce ne plânge pentru „so­lidaritatea în trandavie“, cjice. că ar fi un sacrilegiu ca noi „ómeni ridi- culi“ cum, suntem, sé nu încercăm „a smulge odată cârm a“ din mânile acelora, cari o necinstesc— şi acésta prin întrarea în parlament. — „Dér cine suntem noi?“

E ră ş I K h u e n ? Corespondentul vie- nes al unei foi maghiare vrând să redea opinia cercurilor normative austriace asu­pra crisei ungare, scrie următorele:

— Cordna nu e de loc învoită a face încercări cu dmenî noi. Khuen-Hedervary va trebui se ia pentru a treia oră sarcina de a constitui un cabinet. El ar primi au- torisarea de a spune obstrucţioniştilor, că sfetnicii cordnei sunt gata a lua asupra lor răspunderea pentru amânarea dietei. In timpul cât dieta va fi amânată, eroii obstrucţiei vor recundsce, că lucreză în contra intereselor naţiunei, decă vor mai continua lupta fără scop. Mai periculosă decât amânarea camerei ar fi eventuali­tatea, ddcă pănă la Ianuarie nu s’ar vota proiectul de recruţi. In caşul acesta sol­daţii, car! au împlinit al treilea an de ser­viciu, vor trebui concediaţi. Rămânând nu­mai soldaţii din anul întâiu şi doi de ser­viciu, „Reichsrath“-ul va pretinde reducerea proporţiei cvotei, fiind-că Austria contribue o’un contingent mai mare în armata co­mună...

Klofac şi Polonyi. Am reprodus erî telegrama ce a adresat’o deputatul ra­dical ceh Klofac, ca răspuns la o tele­gramă a deputatului independist Polonyi.

„Alkotmány“ scrie un prim articol în afa­cerea acésta, în care étá ce dice între a l te le :

„E un simptom nespus de trist al vieţii nostre publice, dér mai ales al cri­sei actuale, că pot să iese în relief una după alta tendenţe abnorme. „Vom gra­vita înafară“, „facem alianţă maghiaro- cehă“: asta o strigă aţii nisce politieianî, cari altă-dată cu însufleţire patriotică au declarat m discursurile lor şi în articole de (Jiare de trădători pe Germanii, Sârbii, Ro­manii şi Slovacii din Ungaria, despre cari se pretindea, că „graviteză înafară“. Şi étá că acum îi vedem împreună braţ la braţ pe Cehi şi panslavi cu Polonyi şi soţi. „Mai bine Hóhenzollern, decât Habs­burg!" „Mai bine Ţarul muscălesc, decât împăratul austriac !“ Şi cei ce lansézá ast­fel de devise, nu sunt nici Saşi ver^i, nici panslavi, ci kossuthişfci. Décá nu este ne­bunie acésta, atunci e cel puţin o infa­mie cu care nu póte avé comun nici un Maghiar cu mintea sănătdsă“...

„Alkotmány“ le scrie acestea după ce desaprobă viu politica de aventurieri a celor doi politieianî: Klofac şi Polonyi, şi după-ce spune, că din partidul kossuthist s’a aucjit pentru prima-dră esclamându-se în dietă: „Acuşi o să gravităm înafară“.

Efectele legilor politico-biseri- cesci. Pastorul ev. Friedrich Klein apre- ciâză într’un articol publicat în „S. D. T.“ efectele ce le-au avut legile politico-bise- ricesci asupra paroohiilor evangelice. Efec­tele acestea, întru cât ele au putut fi constate în timp de aprope un deceniu, sunt desastruose. E tă ce <Jice între altele d-1 K le in :

„Oficiile ndstre parochiale nu numai că nu au câştigat, dér au pierdut prin le­gile politice bisericesci şi pierd din ce în ce mai mult din autoritate şi muncă. Prin acésta însă sufere biserica nostră, credinţa nostră evangelică, şi sufere mântuirea po­porului nostru. Nu e tocmai lucru întîm- plător, că în timpul din urmă s’a accentuat în mijlocul nostru progresul economic şi că s’a iniţiat o viuă mişcare pe terenul acesta. Fabricarea de unt cu abur, socie­tăţi Reiffeisen, motoré cu benzin, vite de Pinzgau, porci de Meissen etc. Tdte sunt bune, însă „ce folosesce omului, décá va dobândi ţotă lumea, şi îşi va pierde su­fletul ?“ E r a se îngriji de suflet, este da­toria parochului. El nu e permis să se cufunde şi să îndte împreună cu ceilalţi în curentul economic. El trebue să aibă în vedere cuvintele scripturei: „Nu este altă mântuire şi ómenilor nu s’a dat alt nume, decât numai Isus Christos“. Ér acesta nu vrea să scie de afaceri“

Broşura politică de la T. St. Martin.(Urmare.)

„Să-mi dea voie onoraţii concetăţeni maghiari, se enunţ adevărul simplu şi lă­murit, că situaţia nu s’ar schimba întru

Nr. 212.—1903-

nimic, chiar decă pe hârtie şi-ar construi prin lege statul 'maghiar naţional. Con­cepţia lumei politice maghiare în privinţa acesta este atât de naivă, încât îţi inspiră un fel de milă. Mulţi cred, că naţionali­tăţile există, numai fiind că art. de lege X L IV de la 1868 le-a recunoscut es’stenţa şi decă n’ar esista legea acesta, atunci nici naţionalităţile n’ar exista, şi din causa acesta zoresc ei abrogarea legei de na­ţionalităţi. Aşa spun domnii aceştia sa­vanţi, că decă n’ar fi legea naţionalită­ţilor, nu ar pute-o invoca, n’ar ave nici un drept, şi atunci ar arauţi. Ilusie ne­bună! Prostie deplorabilă! Tocmai din contră. Nu legea a creat naţionalităţile, ci le-a recunoscut numai existenţa, fiind-că sunt de faţă. Erau de faţă şi mai ’nainte şi ar fi, chiar şi decă nu s’ar fi adus legea de naţionalităţi. Naţionalităţile nu pentru aceea au ceva drepturi, fiind-că le-a re­cunoscut legea, ci în legea de naţionali­tate s’au enunţat acele drepturi, ciuntite ce e drept, fiind-că drepturile acelea erau şi fără legea omenescă, erau prin lege natu­rală şi divină. Se nu să amăgdscă deci domnii, că ei au dat cuiva ceva. Nrau dat nimănui nimica, ci tocmai din contră ei reţin şi acum de la naţionalităţi ceea-ce li-se cuvine după dreptul natural, şi divin. Parlamentul maghiar ar fi capabil de altmintrelea, se înarticuleze în lege fic­ţiunea statului maghiar naţional, căci dor bărbaţii conducători, ca d. e. Szell Kal- man şi Apponyi Albert propovăduesc din scaunul presidial al consiliului şi camerei ideia statului maghiar ei naţional, însă de geba propovăduesc ideia statului ma­ghiar naţional, oăcî în Ardeal de pildă şi în comitatele alăturate locuite de Români, tot Românul va fi gospodarul şi după ce îşi vor înarticula în lege ficţiunea predi­lectă, er Slovacii vor rămâne gospodari în Ungaria de sus, ori ce bădărănie vor inarticula ei în lege. Pe Români, pe Slovaci etc. nu poţi se-i ştergi de pe locurile lo­cuite de ei, nici prin lege, nici prin ordi- naţiuni......

„Maghiarii n’au învăţat minte nici la 1848, şi n’au tras învăţături nici din sdrtea politicei vieneze. Politica vienesă a că- <}ut cu gerrnanisaţia, şi Maghiarii totuşi au primit sub altă firmă moştenirea ei afurisită şi nu vor se vadă, că maghiari- sarea îi duce la cădere sigură. Ceea ce Viena n’a putut duce la sfîrşit sub firma germanisării, de geba se sforţeză Maghia­rii s’o săvîrşescă cu 3maghiarisarea. Po- pdrele ce locuesc pe teritoriul ţării nu le vor nimici ori cât s’ar sbuciuma ei, in­teligenţa lor nu o vor câştiga nici cu vorbe frumose şi măguliri, nici cu oferi­rea de avantage, nici cu larmă şi amenin­ţări, nici cu păgubiri materiale. Conţinu­tul intrinsec atât cel moral, cât şi cel spi­ritual al germanisaţiei este incomparabil superior celui al maghiarisării, prin urmare

aşa de tare spre Fred, în cât me încu r- caiu în haina lungă de călărit şi era să cad negreşit, decă nu mă prindea el în braţe. Faţa mea atinse pe a lui. Atunci simţi-i, că palida-i faţă e ferbinte şi bu­zele îi ard. Cu un strigăt de mânie îl îm- pinseiâ de la mine şi sării în şea fără ajutor. Pe faţa lui nu se vedea nici cel mai mic semn de emoţiune, der tremura, da tremura, — simţiam eu fdrte bine.

Călărirăm aşa-ddr mai departe în ndptea vifordsă. Din tote părţile se înnălţau nori negri, dr în depărtare sunau necurmat în- năduşitele tunete ale ceriului. In tufe mişu nau mulţime de licurici. Părea că s’a- aprins aerul ferbinte, încărcat cu electri­citate. Nu adia nici o bore. Era o căl­dură năbuşitdre.

Cotirăm în tropul repede pe şoseua albă spre o pădure. Abia ajunserăm aici, când — orbită de o fulgerătură — nu observaiu crdnga ce se agăţa în apărui meu despletit.

Fred se ridica oa fulgerul şi cu o dibăcie de necrezut, rupse crenga, er par­tea rSmasă în păr o scdse cu delicateţă Simţiam când mâna lui mî-a atins gâtul

M’am întors repede. El ţină încă crénga în mână. Mi-s’a părut că voia s’o ridice la buze. In clipita aceea nu ra’am mai putut stăpâni şi a răsunat de pe buzele mele: „Mulţămesc Fred, mulţămesc Fredul m eu!“

Vocea mea îl speriă. In aceste cinci vorbe era atâta pa tim ă!

Acésta o simţi şi el fdrte bine. Sâu- gele i-se urcă în faţă. Nările îi tremurau, ér buzele îi svîcneau. Se aplecă repede la mine, dér tot aşa de repede se ridica ârăşi, şe<jlând pe şea palid şi ireproşabil ca şi mai nainte.

Imi venia sé isbucnesc în plâns cu hohot. Mé cuprinse o furie fără margini contra mea şi contra lui, pe care prin cu­vintele de adineauri îl ridicasem la mine. Ah, dér ara să-l umilesc şi va suferi, cum am suferit eu pentru el.

Nenorocita întâmplare a vrut, ca în curând să se împiedece şi calul lui, lo- vindu-se de al meu. Se gândea pdte ştren­garul tot la mine? Póte pentru-că mai nainte i-am tradat patima mea? Acuşi bi­ciuşca îi va readuce în minte, cine e el. Răpită de o mânie nesocotita, îmi'ridicaiii braţul şi îl plesnii în faţă cu biciuşca.

Urma un ţipet înfiorător. Se clătină, că^îi şi-l tîrî calul câţi-va paşi, apoi rămase acolo pe pământ, ér calul îşi luă vânt prin pădure.

Sării de pe cal şi numai atunci vă- <2uiü, ce ara făcut. Biciuşca i-a atins amîn- doi ochii. Ara răraas ca trăsnită înaintea lui. Apoi i-am ajutat sé se sue pe cal şi m’am suit şi eu. A urmat o călărire nu se pdte mai îngrozitdre. S’a descărcat o furtună. Fulger după fulger lumina cerul. Fred, prada unor dureri crâncene, gemea strîns lipit de mine.

Nu sciu cum ara sosit. Sciu numai atâta, că l’am văcjlut zăcând în odaia ser­vitorilor, draenii alergau după medic, eu steteam acolo tremurând şi abia sciind de mine.

Ce ndpte, ce dirainâţă, pănă când sosi m edicul!

— Cura s’a întîraplat asta Fred? îi întrebă medicul.

Mi-s’a oprit bătaia inimii.Sărmanul abia putu rosti vorbele :— O crengă ascuţită în drura...Crângă ascuţită — repetaiű eu în­

tr’un ton, încât toţi se uitară la mine, apoi eşiî repede.

— Are s0-şî piardă vederea?— Mă tem şi eu.A doua <Ji l’am găsit pe Fred singur.

Era bandajat la ochi. Şi-a întors capul cătră mine şi mi-a d is :

— D-ta eşti, contesă?— Da, eu, sărmane, nenorocitule Fred!

şi cădând înaintea patului, i-am sărutat mâna.

— Mi-ara perdut vederea, con tesă !— Duranedeu din ceriurî îmi vede

sufletul, că n’am vrut asta. Cum aşi puté să-mi ispăşesc fapta?

— Jură-raî, contesă, că nu vei fi a nimenui.

— Iţi júr, réspunseiű eu.Fred a murit, dór eu îrnî ţin şi acum

jurământul.Baronul se ridica şi sărutând mâna

contesei plecă.Ér contesa rămase pierdută în gân­

duri uitându-se Ia biciuşcă.

Trad. de Ar. M. P-a.

Nr. 212.—1905. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3.

décá nicî aceea nu a putut sé reuşescă, de ce atâtea sforţări din partea maghia­rismului? In dorul lor de stăpânire co- chetézá cu Barlinul şi în orbia lor nu vöd, că de aic! ar resulta desastrul ţării, decă adecă ar reuşi a se sui în copac cu ajutorul Berlinului. Vreu să scape de Vi- ena şi sé încalece pe compatrioţii lor cu cari timp de 1000 de anî au trăit împreună în bine şi rău^şi într’aceea uită, că sediul expansiunei germ ane spre orient s’a mutat din Viena la Berlin şi că expansiunea acésta este mult mai periculósá din Berlin, decât a fost cândva din Viena. Ei uită că limba germană este a tât de răspândită în Ungaria, încât mai multe cuvinte tipă­rite se cetesc în limba germană, decât în cea maghiară. Ei uită, că nicî un po­por n’a visat vr’o d^tă sâ-şi generaliseze limba în ţ 0ră, pe când limba germană de fapt a fost limba oficială a ţării de la 1849 până la 1860.“

(Ya urma).

Probleme economice şi sociale.(7) (Urmare.)

La o mică distanţă d’asupra vălei Bistrei şi a rîului Sebeş se întind dea- iungul muntelui odăile, — case sistema­tice de érná—ale locuitorilor din Jina şi Şugag pe cele plaiuri şi în văgăuni, carî tó tá vara stau gole şi părăsite, afară de timpul făcutului fânului, şi tómna târziu când se ocupă tote, şi multe din ele au drum de car în apropiere. Decă onor. administraţie comunală din Jina şi Şugag s’ar interesa ceva de chestiune şi ar în­griji de comfortul şi aprovisionarea regu­lată a ospeţilor, multe din aceste cantóne şi case deşerte ar pute fi închiriate şi ocupate vara întregă de cătră familii bune venite din depărtare pentru căutarea să­nătăţii. Lumea ar petrece mai bucuros la o casă de acelea, decât la orî-ce stână, şi póte chiar, decât la pavillóne, ér aprovi­sionarea lor cu pâne, lapte de vacă, le­gume, fructe, ouă, unt, smântână, brânză, pasări etc. nu ar fi un lucru prea greu, mai cu sémá când este drum de car bătut de două părţi — atât jos în vale, cât şi sus pe deal — despre Jina şi Poiana.

Multe din casele Jinenilor cele pă­răsite vara, au o posiţie mai frumósá cu vederi mai largi, decât cantónele erariale, şi apoi pe cele tapete şi covórá de érbá din jurul lor ce cură â la Kneipp nu s’ar puté întinde şi băi reoî de hidroterapie. Adî ospeţii cei mai mulţi sunt avisaţî numai la cantónele şi pavilónele silvice ) erariale de la Bistra, Tău, Oaşa, Vérfu lui Petru etc., unde cât de cât găsesc adăpost şi un comfort cât de cât — şi bunăvoinţă.

Ţăranii noştri ţin sute de case cu câte 2—3 încăperi gole totă vara, unde ar puté sé íncassejse frumóse sume de banî după ele şi pentru aprovisionarea şi serviciile muşteriilor.

Acum se proectézá din jos de Tău înfiinţarea unei uzine electrice puternice de vr’o 3500 cai putere, care sé servescă la iluminatul a vr’o 8 térgurí şi orăşele şi se dea forţa nutrice şi la diferitele industrii şi fabrici, şi va atrage şi mai anultă lume pe aceste văi şi plaiuri vara şi érna. Nicăirî decî nu ar avé Românii •ocasiunea de a-şî aréta ospitalitatea lor şi ‘calităţile sociale, ca aci şi sé atragă pu­blicul mare la sine.

Colonia de la Bistra este constituită din pavilóne isolate, în pădurea luată de la comuna Jina de cătră stat, — era pe la 1880 — între aşa numiţii munţii reven­dicaţi, şi statul a luat atunci de la foştii •grăniceri din Jina la 21,000 jug. de pădure de molid şi fag. Pădurile erariale sunt adî «ele mai bine conservate şi amenagiate :şi pe la tóté cantónele şi pavilónele sunt pepiniere şi ’ grădini silvice, tăietura rară se plantézá îndată în special cu molid şi ceva zadă larice, Pinus larix.

Intörcerea. Venisem aci ca sé véd păduri de brad şi araenagiamentul lor, cum .şi bogăţia satelor românesc! în păşuni şi păduri. Impresia ce am câştigat’o pănă 3 ci a fost maimult defavorabilă, decât de a

mé satisface, séu pune chiar în uimire. In definitiv vădusem mai mult mărhaie, crichine, păduri mai mult séu mai puţin devastate, pline cu mesteceni şi tufe de porumbari, păducel şi cătină, cu prea pu­ţine păduri veritabile cu masivul înche ia t ; puţinul brădet ce am vădut, era luat de stat de la Rom âni!

Mai departe provisiile luate se îm­puţinară simţitor, — greutatea de a le suplini ne făcură să ne gândim mai cu­rând la întorcere, decât ne propusesem noi, mai cu sémá că şi odăile de la pa­vilon trebui sé le împărtăşim cu alţi musafiri sosiţi în urmă. Nedumerirea în privinţa informaţiunilor primite relativ la starea materială a pădurilor comunale, după unii că Jinarii ar fi devastat, cum­plit şi pârjolit pădurile lor, după alţii că comuna Jina are păduri fórte frumóse de molid şi brad, mai frumóse chiar decât ale erarului din acele locuri, mé făcură sé renunţ la íntórcerea cu trăsura pe drumul bătut deja odată, şi să o iau apostolesce peste cele plaiuri, ca să ies eventual la Jina, orî cât se póte de aprópe de Şugag.

După ce am luat informaţiunile ne­cesare şi am consultat şi charta ce aveam cu mine, luând pe tinerii ce ne însoţiau, între cari şi un unguraş de la Dobriţin venit cu schimbul la Sebeş ca să înveţe limbi: nemţesce şi roraânesce, luaiű şi pe unul din gornicii statului cu noi, ca să ne însoţâscă pănă sus pe plaiü şi să ne arete calea pe unde sé apucăm. Gornicul era român din Jina de loc; între agenţii sil­vici ai statului, rari sunt Românii, ci tot unguri, ori maghiaronî importaţi de pe Dumnezeu scie unde. carî trebué sé în­veţe limba poporului, decă vor sé tráiésná pe acele plaiuri, ér în serviciile statului ungar în total sunt numai 8 forestieri (opt) Români, la vr’un milion şi jumătate de păduri românesc! particulare şi ale co­munelor! Şi num ii în Sebeş sunt vr’o 10 forestieri superiori. Chiar şi în personalul silvic inferior, brănişterî (forstwart) şi pă­durari (gornici) puţini români se găsesc, ci mai tot stréiní. Ne trimbiţa o fóie de la Orăştie astă vară despre progresul Ro­mânilor din acel comitat, că în curénd îşi vor deschide opt fii ai poporului cance- lariele advooaţiale în comitatul lor,—şi apoi sé ve$î progres cultural şi economic la Românii de acolo!

(Va urma.)

SCIRILE DUEL■— 21 Septemvrie v.

„Ad colum nam T ra ia n a m “. Sub t it­lul acesta revista latinéscá „Vox Urbisu din Roma (Via Alessandrina 87) în num ă­rul séu de la 1 Octomvrie publică o odă de 12 strofe hendecasyllabe saphice. Auto­rul odei este d-1 Hildebrand JBrollo din Bucurescî, care în acestă odă dă espre- siune pietăţii poporului român faţă cu pă­rintele Traian, întemeietorul ramurei orien­tale a gintei romane. Versurile se înalţă în avânt puternio, mai ales unde se zugră­vesc primejdiile prin cari a trecut popo­rul român şi unde se constată, că cu tóté acestea trăim şi suntem voinici:

Horrida exsurgens subito procella Nos quidem saevis agitavit austr is ; Barbaram longos rabiem per annos

Undique passi,

Vivimus tandem tamen et valentes Strenue obstamus, nova dum minaces Funera et clades meditantur hostes

Tollere circum.

Mare incendiu în Fenesul-săsesc.%Luni, 5 Octomvrie, pe la orele 2 p. m. a isbucnit un incendiu în comuna Feneş din apropierea Cluşului. Focul s’a declarat la marele proprietar şi membru în camera magnaţilor Cs. Szabó Iozsef, aprindându-se un coteţ de porc! construit dm scânduri. Imediat s’a cerut ajutorul pompierilor din Cluşiîi, carî au alergat la faţa locului. Ve­niră şi pompierii de la institutul agrono­mic din Mănăştur şi încă din vr’o doué comune vecine. Focul ínsé se întinse prin vecin! şi din causa lipsei de apă (fântâ­nile din pricina secetei fiind aprópe uscate) pompierii n’au putut face multă ispravă.

In câte-va césur! au ars casele, şurile şi alte acarete a vr’o 10 economi din veci­nătate. Sépte din aceştia au remas pe drumuri fără adăpost şi fără hrană, de óre-ce le-a ars şi recolta de bucate, fînul, instrumentele economice, în fine tot. Szabó era asigurat la „Adria“, ţâranii ínsé ne- fiind asiguraţi, au rémas avisaţî la carita­tea publică. Se va întreprinde o colectă în favorul lor. E tă şi numele celor incen­diaţi : Niculae Olteanu, Niculae Margea, Nicolae Câmpeanu, Ilie Margea, Gheorghe Margea, Ioan Bojanu, Petru Sălăteanu, Ioan Olteanu, Iosif Szekely şi Gh. Székely.

Ororile din Macedonia. In nóptea de 14 spre 15 Septemvrie st. v. o luptă sângerosă a avut loc lângă Bacevo şi Me- homia, între insurgenţi şi trupe. Mehomia şi Bacevo sunt în fiacărî. Mulţi téranl — bărbaţi, femei şi copii — au fost oraorîţî. Po- pulaţiunea fuge. Castelul „Predel“ e în- cunjurat de insurgenţi. Séptémána acésta insurgenţii ínaintézá spre satul Bacevo în contra trupelor. Muntele e plin de refu­giaţi. Oraşul Mehoview e cu desăvârşire nimicit. Locuitorii au fost măcelăriţi. Ace­eaşi sórte a avut’o Melnik. — Oraşul Mus- tafa-paşa e de trei <jhle încunjurat de trupe. Au fost arestaţi în massă bărbaţi şi femei. Cu ocasiunea perchisiţiunilor, soldaţii s’au dedat la escese sélbatice. Trei case au fost incendiate. Intre cei arestaţi se află toţi institutorii şi preoţii din loca­litate. — Trupele turcesc! au năvălit în satul Kluse. l’au jefuit. După ce au omo- rît o mulţime de bărbaţi, au capturat 20 de femei şi, desonorându-le, le-au închis într’o leasă căreia i-au pus foc.

Nou proces de pressă. Redactorul responsabil al „Libertăţii“ din Oréstie, d -1 Iuliu V. Joanovicl, a fost dat în judecată pentru articolul „Sus inimile“, apărut în Nr. 10 din a. c. al „Libertăţii“. Procesul e pornit pe motiv de agitaţie contra na­ţionalităţii maghiare. Apérátorul d-1 Dr. A. Vlad a dat deja escepţiile la actul de

j acusare. Procesul se va pertracta înaintea Curţii cu juraţi din Cluşiâ.

Un profesor de la gimnasiul ca­tolic din Braşov — scrie „D. T. f. U.“ — se cásétori cu fiica unui pastor protestant. Când a cerut de la episcopul Majlath sé fie numit definitiv la catedră, acesta i-a pus condiţiunea, ca soţia lui să trecă la religiunea catolică şi sé dea reversal, că îşi va cresce copiii în acâstă religiune. Profesorul, nevoind sé ímplinéscá aceste condiţiunî, şi-a dat dimisia şi a cerut sé fie numit la un gimnasiu de stat. Minis­trul Wlassics i-a împlinit cererea. — Fóia din Timiş0ra scrie despre acest lucru sub titlul: „Proselitismul unui episcop“.

Teatru german. Cum că operetele esercită o atracţie mai puternică asupra publicului braşovean, s’a vé<Jut aseră cu ocasiunea cunoscutei piese ,Vén<jlétorul de pasér!“ (musica de Zeller). Teatrul era mult mai bine cercetat, decât altă-dată. Rolul eroului, Adam, a fost interpretat de Fritz Günther-Pistol, care n’a lăsat nimic de dorit ca joc de scenă, ínsé deşi d-1 Günther dispune de o voce clară, popula­rului cântec „Wie mei’ Ahnerl“ n’a putut să-i imprime timbrul acela de căldură, la care ne aşteptam. Bine s’a achitat de ro­lul său d-şora Tilly Artot (Brief Christel), apoi Franz Redl (baronul Weps), Paula Seidner (principesa Maria), Iosefina Paul­mann (baronesa Adelaida). D-nii Alpassi şi Riess au stors aplause generale prin comicăriile lor în rolul profesorilor Süffle \ şi Würmchen. D-1 Iuliu Kaufmann (con­tele Stanislaus) dispune de o voce plăcută şi clară.

Astădî Mercur! „Das grosse Licht“ dramă-novitate, ér mâne Joi, 8 Octomvrie comedia „Zwei glückliche Tage*, de Schön- than şi Kadelburg.

ULTIME SC1RI.Budapeşta, 7 Octomvrie. După

scirî sosite din Seghedin, erl s’au petrecut acolo nisce lucruri de o gravitate escepţională. Se scie, că

în acel oraş s’a ridicat nu de mult un monument lui Kossuth. Eri fiind aniversarea esecutării de la Arad a capilor revoluţiei de la 1848/49, pe monumentul lui Kossuth s'a aflat depusă o cunună cu panglici trico­lore, avénd inscripţia: „ Soldaţii reţi­nuţi — sfintei tale amintiri*-

Nu se scie, decă cununa a fost depusă în adevér de cătră soldaţi, orî de cătră nisce agenţi politici, destul, că comandantul pieţei a con­fiscat cununa şi a dat’o în primirea poliţiei. Respândindu-se acésta veste, s’a adunat mulţime de popor îna­intea poliţiei, cerénd liberarea cu- nunei. Şeful poliţiei a dat cununa poporului, care a reaşezat'o pe monu­ment.

Comandantul pieţei a ordonat pentru a doua oră confiscarea şi cu­nuna a fost depusă la casarmă. Mul­ţimea s’a aglomerat atunci în faţa casarmei şi a pus la cale o demons- traţiune ostilă, spărgând ferestrile ca­sarmei.

Pentru ,a împrăscia mulţimea, a eşit din casarmă un batalion de in­fanterişti, carî s’au încercat a curăţi piaţa cu baionetele. Poporul înse ne vrénd a se da înderet, s’a comandat foc. Au. fost răniţi num&ruşî demonstranţi. Mulţimea s’a înfuriat şi mai tare şi a atacat pe soldaţi cu pietri rănind pe mai mulţi din ei. Atunci s’a co­mandat pentru a dona óra ioc, sol­daţii înse fiind maghiari au refusat a descărca armele asupra poporului(?l)

In Seghedin. ca şi în Budapesta a produs sensaţie enormă demons­traţia şi cele ce s’au petrecut în urma ei. Deputaţii kossuthiştî sunt fórte agitaţi. • Ei vor propune convo­carea dietei.

Viena, 6 Oct. Contele Khuen a fost însărcinat se aviseze pe Colo- man Ssell a veni la Viena pentru a fi ascultat de Maj. Sa. Asupra de- misiunei lui Khuen nu s’a hotărît nimic încă. Szeli va fi primit în au­dienţă Miercuri.

Monarchul nu va merge la Buda­pesta, la inaugurarea podului Elisa- beta va fi representat de archidu- cele Iosif August.

Salonic, 6 Octomvrie. De câteva 4ile e o neobicinuită mişcare de trupe aici. Unul după altul plâcă cjilnic trenurile cu soldaţi. Armata e pornită la drum cu o grabă din cele mai alarmante. Străcjile sunt pline de căruţe, trăsuri, furgoné mi­litare.

Sofia, 6 Octomvrie. Numéróse trupe turcesc! se grămădesc la fron­tieră şi este témá de a nu invada în Bulgaria. Guvernul bulgar a în ­sărcinat telegrafic pe agentul seu din Constantinopol se cérá imediat desluşiri Porţii, întru cât înarmării« ce se fac nu se potrivesc de loc cu asigurările pacîniee date de curénd de comisariul imperiului la Sofia. Pănă acum Turcia are mobilisate, în alară de armele speciale, 415 ba* talióne de redifî cl. II şi e vorba sé mai fie chemaţi 50.000 recruţi din Turcia europână.

Prima reuniune pentru înzestrarea fetelor şi copiilor, fondată în anul 1863 în Budapesta VI Teréz körút 40—42. In luna lui Septemvrie a. c. au incurs ofertw de asigurare de cor. 1 660.800 şi s’au es- tradat contracte nouă de asigurare în suma de 1.454.200 cor. In contul asigurărilor s’au plătit 88.342.88 cor. De la 1 Ianuarie1903 pănă în 30 Septemvrie s’au estradat contracte de asigurări nouă de 10.504 200 cor. şi a plătit asigurări 6 16.151.27 cor. Institutul se ocupă cu tot felul de asigu­rări, cu oondiţiile şi tarifele cele mai ief­tine.

Proprietar: Dr. Aurel Mureşianu.Redactor responsabil: Traian H. Pop

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 212—1903.

Oala „Tipografia A. Moreşianuu d in B ra ş o v ,

38J pot procura urmâtârele cărţi :

(La î ă r ţil; aici înşirate este a se mai adauge f s lângă portul postai arătat, încă 25 bani pentru recomandaţie.)

Cărţi pentru com ercianţisi funcţionari de bancă:

In trodu cere în con tab ilita te şi con tab ilita tea în p a r tid ă s im p lă , de 1. C. Pdnţu. 0 oarte bună pentru a înveţa ou uşurinţă contabilitatea Pagini I —V il i -j- 213. Preţol 2 cor. (-J-20 b. p.)

i; „C urs com plet d e coresponden ţa co m erc ia lă £* de /. (J. Panţu.. Conţine modele de circulare, scrisori de informaţiunl, recomandaţiuul şi acreditive; scrisori în eomerciul cu mărfuri, comisiune şi espedi* ţ iune ; cestiunl cambiale, afaceri cu efecte, monede, cupone etc. Preţul 3 cor. 20 b. (4 - 20 b. p.)

A l d o ilea cap ito l d in con ta b ili­ta tea d itp lă , de I. C. Panţu. Acostă bro­şură con ţine : afacerile de credit cambiaI §i afacerile da bancă. Preţul broş. 2 corone (-f- 30 bani porto).

Un cap ito l din C ontab ilita tea du fdă d e l . C. Panţu. Tractezâ principiile contabilităţii duple ilustrate cu diferite esem- pie. Preţul 1 cor. (-j- 10 b. p.)

Cursul la bursa din Viena.Din 6 Octob. n. 1903.

Renta ung. de aur 4 % ..................... 118.20Renta de corone ung. 4% • * • 97.75 Impr. căii. fer. ung. în aur 37 2°/0 . 89 10 Impr. căii. fer. ung. în argint 4% • 97.20 Oblig. căii. fer. ung. de ost I. emis. 96.75 BoDuri rurale ungare 3 ,/2°/0 . . . 91.50 Bonuri rurale croate-slavone . . . 97 —impr. ung. cu p r e m i i ...................... 202.75Losuri pentru reg. Tisei şi Seghedin 154.—Uenta de hârtie austr......................... ICO.—Renta de argint austr......................... 99 95Renta de aur austr.............................. 119.55Rente de corone austr. 4°/0 , . . 100.—LosurI din 1860.....................................152.25Acţii de-ale Băncei austro-tmgară . 15.70 Âoţii de-ale Băncei ung. de credit. 7 î5.— Acţii de-ale Băncei austr. de credit 651 50NapoleondorI.....................................19.02 T/2M&rcI imperiale germane. . . . 117.30London v is ta ..................................... 239.37 V2Paris vista........................................... 95 10Note i t a l i e n e ..................................... 95.10

C u rs u l p i e ţ e i Braşov .Din 5 Octob. n 1903.

Bancnot rom. Cump. 18.98 Vênd. 19 05Árgint român. » 1884 n 18.92Napoleond’ori. n 19.02 n 19.10Galbeni n 11.20 n 11.80Rvîble RusescI n ‘2 58 r» 254Műre! germane n 117.10 w 117 50]Lire turcescl 21.50 n 21.60Scris fonc.Albina 5°/o 101. V 101.25

á I ü I ţSubscrisul am lipsă de un scrii­

tor, cel mult până în 15 Octomvrie a. c. şi de unu din l-a Ianuarie 1904 Salariu lunar posticipative fix câte 80 eorbne, altceva nimic.

Preferiţi aceia, cari au absolvat cursul de notariu.

K u d s i r , (comitt. Hunied6rei, cercul Oraştiei), îo 30 Sept. 1903.

Procopiu Hsrlea,8—3.1115. n o ta r com.

S se primesce în magazinul de măr- o forl de băcănie a d-lui 0 8 0 8 00 atestate bune şi 2—3 clase reale J 5 s6u gimnasiale, se vorbâscă limba o română, nemţâscă şi ur<gur6scă.09 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 V

N . G r ă d in a rBraşov, Strada Négrá Nr. 1.

Se cere se aiba crescere bună, )

r

I H. OSTERZETZER» CIASORNICAR, -

B B l Ş O ¥$ Strada Porţii nr. 16,

este MAGAZINUL cel mai ieftinü=s de a -ş i procuraCiasornîce obiecte de

aur şi argint.Serviciu solid, preţuri fixe.

( > € > € > € > € > € > € > € > 0

ANUNCIURl(mserţitmi şi reclame.5

sunt a atiresa ««ib scrî»e ; administratiuni« in oaşul p$£- bliaăHi unui anunciu fnai snaiiî d e o d a t ă s® » « s á d e t n é w toas°e ©re»©© ©as c â t p u b lic a r e a s e f a c e m ai de ^nuSte-orl»

Administr. -Gazetei Trans."

0 € > -€ 3 ~ € > -0 -€ 3 “€ > -€ > 0

K£

«n

n

»

»

*x»

i a

MX

X»

K

XÀ

»

Cruce seu stea. dupla electro - magnetică.P a t e n t IfcTr. 8G9S7,

Nu e crucea lui Volta.

Vindecă şi înviorezi

Nu e mijloc secret.

pe lângă, garanţie,

se da împrejurării, că le vechi de 20 ani.

Deosebită atenţiune e a acest aparat vindecă boa-

Aparatul acesta vindecă şi foloseşte contra: durerilor de cap şi dinţi, migrene, ne uralgie, îtnpedecarea circulaţiunei sângelui, anemie, ameţeli, ţiuituri de ureche, bătaie de ini­mă, sgârciuri de inimă, asmă, auc|ul greu, sgârciuri de stomac, lipsa poftei de mâncare, re- ceală la mâni şi la pioiâre, reumă, podagră, iscMas, udul in pat, influenţa, insomnie, epilepsia, circulaţia neregulată a sângelui şi multor altor bole, ca*l la tractare normală a medicu­lui se vindecă pr:n electricitate. — In cancelaria mea se află atestate tncurse din tote păr­ţile lumii, cari preţuesc cu mulţămire invenţiunea mea §i ori-cine pote examina aceste atestate Acel pacient, care în decurs de 45 clile nu se va vindeca, i*se retrimite baDi’. Unde ori­ce încercare s’a constatat zădarnică, rog a proba aparatul meu.

Atrag atenţiunea P. T. public asupra faptului, că aparatul meu nu e permis sS se confunde cu aparatul „ Volta“, de ore-ce „Ciasul-Volta“ atât în licrmania. cât şi în Austro- Ungaris a fost oficios oprit, fiind nefolositor, pe când aparatul meu e în genere cunoscut, apreciat şi cercetat. Deja ieftinătatea crucei male eleclro-magnetice o recomandă îndeosebi.

Preţul aparatului mare e 6 cor.folosibil la morburi, cari nu sunt

mai vechi de 15 ani.

Preţul aparatului mic e 4 cor.folosibil la copii şi femei de

constituţie forte slabă.

Expediţie din centra şi locui de yendare pentru ţâră şi streinâtate e :

MÜLLER ALBERT, Budapesta, v-

KJj(

K

K

KXK«

X*

K

K

«

I »«

Cât va dura sortirile principale jt lo ter ie i XXIIy dela 2 4 S ept. până $1 Oct. num eri! dela

Câştigurile mai mari şi principalesunt puşi în galantarul prăvăliei mele.

Toţi aceia, care vor cumpera dela mine losuri pentru proxima loterie a XIII, primesc gratis lis­ta de di edată de LUKACS VILM08 colector princi­pal în budapesta, care conţine toţi numeri! cu câş­tiguri dela sortirea principală ae acuma.

Ou totă stima

Fran z K o vâcs,Braşov, strd. l*orţii nr. 51.

Preţul losurilor Ia clasa I-a a loteriei XIII:1 optimă un sfert o jumătate I întreg:

â 1 .50 c. à â 6 . -

A. MureşianuIS ra şa v , T e r g u l In u lu i S r . 3®.

Acest stabiliment este prov&Jut cu cele mai bune mijloce tehnice şi fiind bine asortat cu tot felul de caractere de litere din cele mai moderne este pus în posiţiune de a put6 esecuta orî-C8 comande cu promptitudine şi acurateţa, precum:

REGISTRE ş i IMPRIMATE pentru tote speciile de serviciuri

Compturij Adrese, Circulare, Scrisori.

Qcwv&'vk&i in iolă m ăiim ea-

INDUSTRIALE , de HOTELURI p RESTAURANTE.

IMPRIMATE ARTISTICEtN AUB,. ARGINT ŞI COLORI.

C l R Ţ t » B 8 C I I N Ţ Ă ,LITEKATUBÂ ŞI DIDACTICE

S T A T U T E .

FOI PERIODICE.

BILETE UE V lSIT iDIFERITE FORMATE.

PROGRAME "ELEGANTE.BILETE DE LOfîODHi ŞI DE M T i

DUPĂ DORINŢĂ ŞI ÎN COLORI.

ASTljîiiŢBHi.

Comandele eventuale tipografiei, Braşov Târgul înulul Nr. 30, eta- giul I, cătră strada. — Preţurile moderate. — Co- ^mandele din afară rugăm a le adresa la

Tipografa A. MUREŞIANU, Braşov.

Í-CDRENTE ŞI DIVERSE BILETE DE INM0RMÉNTAR1.

se primesc în biuroul

Abonamente la„Gazeta Transilvaniei“

se pot face ori şi când pe timp mai îndelungat seu lunare.

„Gazeta Transilvaniei“ cu numérul â 10 fii. se vinde la librăria Nic. I. Ciurcu şi la Eremias Nepoţii. 'V B

A TT I S-Prenumeraţiile la „Oazeta Transilvaniei“ se pot face şi re-

înoi ori şi când la 1-ma şi 15 a fie-cărei luni.Domnii abonenţî să binevoiascâ a arăta în deosebi, când voiesc ca

espedarea să li-se facă după stilul nou.Domnii, ce se aboneză din nou să binevoiascâ a scrie adresa lă­

murit şi sS arete şi posta ultimă. a rtmj„jstra î< „ f ia * . T ra ilS .“

Tipografia Aurel Mureşianu Braşov.