NICU GANE

NOVELE

1756

EDITURA CARTEA ROMANEASCA", BLICURPTI&W. - 933 *

NICU GANE

NICU GANE(SCHITA BIOGRAFICA)

Nave lista! Nicu Gane s'a nascut in oracul Foltic.eni, la1 Februarie 1838.

Familia Cane este o veche familie moldoveneasca,-una din ramurile ei ,esie ba,stina$a din judetul Sucevei(astazi numit judetul Baia). Sate le Ganeni, de pe ,Somu-zul-mic, $i Ciumulqtli-Ganii, de pe apa Moldovii, amin-tesc astazi numele fo,stilor for proprietari.

Matei Gane, MIX nuvelistului, statornicit in targulFo lticent, abia la varsta de 48 de ani, in 1837, s'a gandita i-a venit vremea de insuratoare, cand $i-a ales de sofiepe Rucsanda, fata Caminarului lonita Grigoriu.

Caminarul era flub unui raza$ din satul Nanecti, pe Si-ret, in tinutul Patna, coborator din batrilnul" Vasescu,traitor in Nline$ti pe la 1650, al and unu dintre urma5i,Petrea, $i-a schimbat numele de Vasescu, in acel de Gri-goriu, dupa numele parintelui salt Grigora$, a$a cum seobi$nuia pe vremuri.

Un flu al Caminarului, anume Alecu, om cu carte, cutitluri universitare dela Paris, pe cand lucra, ca repre-zentant al Moldova, in Comisia centrala din Foc$ani,chemata, in 1859 sa elaboreze un proiect de Constitufie,descoperind ca stramo$ii sal s'au chemat Vasescu, $i-areluat vechiul name, ceea ce an Mad tog ceilalfi membrial familiei, cunoscufi pand atunci sub numele de Grigoriu.

La varsta de cinci ani, Nicu Cane a lost dat la $coala

$i

4

primara din Folticeni, de cutiand infiinfata, condusa deNeolit Scriban, an suflet ales $1 lubitor de neam, care s'alHelical in tagma preoteasca pond la rangul de Arhiereu.

Ca profesori particulari iii complectd studiile, $i la 20de ani, cand se credea, cum zice el: om in tot locul"1),tatdl stia l-a indemnat ca de acuma sd tut mai a$teptenimic dela dansul $i s4-$1 fachl el singur o caries.

Un unchiu al lui Gane, anume lordache Hernteziu, eradirector la Ministetul de Justifie. Prole fat de el, NicuGane a lost numit fanctionar la penitenciaral din la$1,ales anume pentru ca sa se poattl intelege, in limba fran-cezii, ca francezul Dodan-des-Perrieres, adzes de GrigorlGhica V odd ca director general al inchisorilor din Mol-do va.

Dapil cloud luni, inspainuintat de Gavril Buzatu,Moldovii, a demisionat din slufba care nu era pen-

tra el, $1 a fost numit ludectitor la tribunalul din Fo lti-ceni.

Prins de vrafa mi$ctirei pentru Unirea principatelor,$i manifestand contra dorinfilor guvernului, Gane a lostdestituit, dar la inceputul domniel lui Cuza-Voda a lostnumit pre,sedinte la acela$1 tribunal, psi, dupti an an,lnaintat membru la Curtea de Intarituri din la$i.

Desliinfandu-se Curtea aceasta, Gane a lost numit pre-fect al judegalui Suceava, $1 apoi transferal la Dorohoiu.

Toate aceste funcfiuni le-a ocupat Nicu Cane inaintede a fi implinit veirsta reglementard de 25 de ani, cadse ispravea minoritatea, pe atunci.

La Dorohoiu a prelectorit doi ani, ftictind marl is-pravi cu van,litoarea, pasiunea lui din copiltirle, $1 deo-data a fost numit membru la Curtea de Apel din Foc-$ani, ci apoi transferal la la$1.

In vremea aceea, pe and in Bucure#1 se unelteau eve-nimente politice, punandu-se la cale detronarea lui Cuza-

1. Zile traite", p. 18.

cd-ldul

5

Vodd, In la$i se infiripa societalea literarg Junimea",a cdreia devizd era: Infra' tine vrea, ramdne tine poate".Nicu Gane a intrat in Junimea $1 a putut

In anal 1867, Gane fusese inaintat pre$edinte de secfiela Curtea de Apel din Foc$ani. In urma unui incident cuministrul Justitiei de atunci, Anton Anion, din cauzaunei afaceri privitoare pe FOlcoianu, directorul generalal po$telor, care supusese la cazne fioroase pe un bilnuitca ar fi prddat o diligenta po$talg, apt pentru careCurtea de Foc$ani (rause un mandat de arestare contralui Fdlcoianu, mandat anulat in mod nelegal de Curteade Casafie, intreaga secfie a Curtii de Apel prezidatgde Gane a demisionat, ceeace a atras ci demisia Curtiide Apel din Iasi cum $1 aceea a primului pre$edinte alCurtii de Apel din Bacure$ti.

In 1868 Nicu Gane a reintrat in magistraturg, ca pro-curor general la Curtea de Apel din Iasi, numit de mi-nistrul Vasile Boerescu.

Anul 1869 a fost an an care a ldsat urme neaersein !data mea", spune insu$i Cane. In acest an m'am in-surat $1 tot in acest an am pierdut $i pe tatal meu. Dougmarl zgadairi suflete$1e care nu se WW1).

In 1870 Nicu Cane pardse$te definitiv magistratura,$i sub guvernul lui Manolache Costache Epureanu intrdlarg$1 in administratie, ca prefect al judetului la$i, iarIn retragerea guvernului, in Decembrie acela$1 an, demi-sioneazd $1 Cane.

De$i neinregimentat formal in vreun partid politic,apartinlind din cauza ocupafiunilor mele literare mai maltgrupgrei junimiste, care era o nuantg conservatoare, darneinglobata in organizarea partidului conservator"),spune Nicu Gane, totusi s'a manit estat ca om politic, sub

1. Zile Waite", p. 181.2. Zile trAite", p. 189.

sd /*nide.

6

guvernul lui Lascar Catargiu, primind sa fie ales de-putat at colegiului intaia de Suceava, si apoi primar deIasi, limp de cinci ani.

Gane a lost anal dintre cei mai destoinici primari ailasului.

Doalizeci de ani din viafa lui Nicu Gans au lost hel-razifi activitatii lui politice.

Rand pe rand prefect, primar, deputat, senator, s'a re-liefat totdeauna prin o cinste exemplard, in cea mai largaacceptie a cuviltztului.

Fermecat si el de atractia irezistibila a lui Ion Bra -teanu, Nicu Gane a devenit membru marcant al partiduluinational-liberal, si ministru de Domenii, pe timp de 22zile, in 1888.

Cu tot zbuciumul inerent vigil de politician, Nicu Ganea stint sa giiseasca linistea necesara pentru ocupatiilelui literare, lard de care el nu putea sa conceapa rostultraiului.

Cea intaia manifestare literara a lui Nicu Gane a lostnovela Fluerul lui ,Ste fan ", pe care, din pricina ca au-toral ei era prea emotional, a cetit -o maestrul Maiorescu,in una din intrunirde funimei.

Despre aceasta prima incercare Naar& a sa, Ganespune: In starea sulleteasca in care eram cu tofii atunci,atinsesem se vede coarda care singers putea vibra innot in acea sears, coarda sentimentala, ce acum ni se pareasa de copilciroasii".

Dapa ce isprdvi lectura, Maiorescu, mulfumit si en-tusiasmat, esclamd: Eh bien!... Messieurs, voila une nou-velle" 1.

Novella aceasta s'a tiparit in cel mat apropiat num&al revistei Convorbiri literate" la 1 Aprilie 1867.

Apreciat ca scriitor de talent, Nicu Gane a imbogatit

1. Zile traite", p. 124.

7

literatura noastra ca trei volume de novele, apiirute inmai matte edifil.

Nu $tiu data mai este vreunul dintre scriitorii no$tri,ale carat lucrati sa fi fast traduse in mai multe limbistraine, ca novelele lui Gane.

Aproape Mate stint traduse in limba franceza pu-blicate in ziarul l'Independance Roumaine" din Bucu-re$ti.

Traducatorul, ascuns sub inifialele G. A. V.", esteGeorge A. Vasescu din Boto$ani, var drept ci prieten buncu Nicu Gane.

Toate trei Volume le sant traduse in limba germana $1publicate de profesorul Jaroslav Kramerius din Cernaufi.Tot in limba germand sunt traduse, o parte din novele,de catre Maximilian W. Schroff, $i uncle de cunoscutascriitoare Mite Kremnitz, admiratoare pasionata a luiNicu Cane.

Dupe textul german at Milei Kremnitz, a tradus ca-leva novele, in limba suedeza, Mauritz Boheman, carele-a tiparit intr'un volum, descoperit de Maiorescu introexcarsie la Stockholm.

Una din novele, Ha Email& Ba ltag", a lost pusa pescena de Jacob Negruzzi $i I. L. Caragiale.

In afara de Novele", Nicu Gane a mai tiparit catevavolume: Poezii, Zile traite, Pkate nArturisite, Paginirazlete, interesante documente literate. El ni-a ma. i dabprima traducere complecta din opera Infernul, al lui Dante,la care a lacrat cu malt drag $1 vreme indelungatti.

Pe vremea cand stria Nicu Gane, literatura noastra auera an izvor de c12$liguri, de imbogafire. Mulfumirea su-fleteasca era unica rasplata a scriitorului.

Nicu Gane ntarturise$te aceasta, spunand: Un lucruMO pot marturisi in cuget carat. N'am scris niciodata cu

si

8

inten(iunea de a-mi face name, de a ca$tiga laudele pa-blicului sau alte favoruri. Am scris pentru mine, pentzupropria mea mulfumire, pentracd in aceasid manta sin-guratecd $1 neinteresata uitam neajunsurile viefii $iimi gd-seam lini$tea Mire care nazuia sulletul meu" 1'.

Salta de raza$ moldovean, bland, cinstit $1 pasnic,Gane concepea viafa sub aspectul patriarhal din vremiletrecute. Idea tut meu spune el a lost totdeauna sastau acasa in familie, inconfurat de copii, cu prepelicarulmeu favorit in picioare, cu motanul pe brafe, $1 ss visezde o lame mai buns decal aceea in care traim; sau saratacesc a dealuri, pe cu pusca'n spate $1 ade-seori sa ma 'Wore cu torba goalie dar cu inima plintr2).

Intre lirea lui Nicu Gane $1 intre opera lui literard, estecea mai desavar$Itii armonie.

Caracteristica este pentru nuvelistul nostril, nostalgialocului unde s'a nascut $1 de care-I legau primele amin-tiri.

De$1 plecase din Folticeni bind pe vremea tinerelitL$i se stabilise la unde legase atatea prietenii, elnu $1-a uitat load nasterei $1 I-a iabit pad in ultimaclips.

Intrso serisoare cats directorul Muzeului din Folticeni,uruz din cele de pe arm& din 12 lanuarie 1916,

Nicu Gane spune: Folticenii este iubitul meu ora$ na-tal, plin de amintiri din copilarie, iar judeful Suceavaeste anal din cele mai frumoase ale (arid, care mi-a ins-pirat odinioara matte din novelele mete".

Peste trei lard, in sears de 16 Aprilie 1916, cand ni-meni nu se a$tepta, Nicu Gane a merit.

Sfar$itul i-a lost tot asa de lini$tit, precurn i-a lost decurata $i de senina intreaga-i vials.

ARTUR GOROVEI

1. Zile trAite", p. 179.2. Zile trAite", p. 274.

campii,

last,

. .....

CANELE BALAN

Cine poate fi mai vesel decal un Kolar in vacante.Imi aduc aminte ca acuma, cand profesorul ma chiama insalonul de asteptare si-mi dadu o scrisoare a carei pecetepurta niste initiale bine cunoscute mie, si a carei adresaera scrisa de o mans asemine bine cunoscutA mie, maimparintelui meu. Cu ce strangere de inima deschisei scri-soarea! Prin ea mi se vestea ca Constantin viziteul, oslugs veche $i credincioasa, sosise cu trasura spre a maduce la mosia parinteasca, pentru timpul vacantelor. Scri-soarea era scurf& dar intovarasita de cateva gavanoasecu dulceturi, o cutie cu rahat si cativa galbeni de chel-tuiala pe drum. Prin post-scriptum tata-meu imi ziceasit iau sama sa nu racesc.

0 dulci sfinte tinerete! De mi-ar fi pus cineva la pi-cioare comorile lumii, n'as fi fost mai fericit decal On-dind la calatoria ce aveam sa fac pan'acasa, si la celedoua luni de vacante, cloud luni mari, nesfarsite, pline dedesfatari.

Gavanoasele cu dulceturi mi le -a luat profesorul, deliin buimkeala mea, nu tin minte sa i le fi dat, insa elmi-a multamit; iar rahatul stiu bine ca 1-am impartitcu camarazii mei. Apoi imi aduc aminte cum Constantinvizitiul a intrat in odaia unde imi pregateam lada, in-trebandu-ma; Gata esti, cuconasule?"... iar eu de bu-curie i-am skit in gat, $i cu iuteala cu care cad stropiide apa inteo cascada, incepui sa-1 intreb de tata, de frate,

gi

10

de baba Ilinca, de Balan, de casa, de grading, de toateinsfarsit cate imi trecusera prin minte la primirea scri-sorii, incat bietul om simtindu-se aproape zugrumat, sineavand chip sa-mi raspunda pe rand la toate intrebarile,imi zise numai aceste cateva cuvinte: Bine, bine... cu-conasule... toti cu bine to asteapta; iar Balan e cu not ".Marturisesc ca aceste cuvinte imi mersera mai mult lainima decat toate versurile si discursurile oratorice ceinvatasem pe de rost in scoala...

Ce om cum se cade era Constantin viziteull Nasullui eel mare, de care radeam odata in copilaria mea, caciavea un negel tocmai in varf, ii sedea acum asa de bine,Meat nu era nas sa-mi placa mai mult decat al lui.Toata fata lui era inveselita de veselia ce simteameu. Si ce frumoasa era trasura in care aveam sälatoresc! 0 nadiceanca pe dricuri care scutura de minune,cu rotile galbene, cosul verde si capra neagra atarnatain curele; iar caii erau tot cei surf ai tatalui meu, cai denadejde, care acum se facuse albi, dar cari nu lasau pc'om la nevoe.

Imi luai ziva buns dela toti camarazii mei, si delaPresnel, dela Tuflic, si dela Poriu-immIrat, delaScormolici, dela Beaeagil, chemandu-i pe fiecare dupaporecla, si sarutandu-i din toata inima; iar Poriu-imparatcare umbla cu o chivara de hartie pe cap si era mai middintre toti, incepu sa planga cand ma vazu suindu-ma intrasura. Ma simtii foarte induiosat de lacrimile lui, darinima tinerilor e lesne uitatoare; abia trecusem poarta sicu multa parere de rau uitai pe iwbitul meu Poria-im-paral.

Am scapat din vedere a spune ca in momentul candvroii sa ma urc in trasura ma pomenii deodata cu BaiIan care imi puse, dupa obiceiul lui, amandoua labele pepiept, cercand numai decat sa ma linga pe obraiz, .iplesnind cu coada pe toti cati se ingramadisera in juru-mi

c&,

5i $isi

hi

11

la ziva buns. In trasura pusei pe Balan in dreapta meaca pe un prieten mai vechi al casei, si cum mergeam princotiturile ulitelor mi se parea ca sunt cel mai mare inoral. Ma uitam cu mandrie la cei ce umblau pe jos stri-gand alvita, alune de Tarigrad, marfa maruntisuril"si gandeam in gIndul meu: Voi va duceti fiecare dupenevoile voastre, iar eu ma due acasli!"... 0! cate mari sinenumarate bunuri cuprinde in sine cuvantul acasa! Imiera de grabs sa ies din oral, ca sä ma apropii inai currand de acel colt at pamantului care se numeste acasa,unde aveam sa petrec doua luni dupa cheful meu, farapedagogi cu ochi panditori, fara clopotul cel suparacioscare ma trezea in toate diminetile din somn, fara lati-neasca si greceasca, ce-mi facuse capul calendar. Acasa,fie zis in treacat, ma mai astepta si Mariuca lui mosTerinte, o fats oachesa si subtirica care a crescut caxmine impreuna si care totdeauna plangea, cand plecam lasfarsitul vacantelor. Ce dor imi veni de Mariucal...Atunci simtind ca nu mergem destul de repede, zisei luiConstantin sa mai indemne caii. Ei! Aveam si eu dra-gostele mele, cad doar imi rasarise musteata eram acumom in tot local.

Intr'una din zile, imi aduc aminte ca priveam la se-ceris; iar Mariuca care inota in valurile graului pans labrau se apropie de mine si ma intreba incetisor: Candpled cuconasule dela noi?

Mani, raspunsei eu.$i cand to intorci?Peste case luni.Ce mutt e de astazi pana'n case luni, adause ea cu

un glas duios.Aceste cuvinte nu-mi mai lesiva din cap. Deschisei

gura sa intreb pe Constantin despre Mariuca, dar imiveni o tusa care-mi curia vorba. Apoi indreptandu-miglasul cautand sa -1 prefac pe cat se poate mai nepa-sator, zisei:

si

si

12

Dar Mariuca noastra, Constantine, ce mai face?Mariuca noastra e bine, mai bine decat totdeauna.Nu s'a maritat? intrebai eu glumind spre a inlatura

once prepus din mintea lui Constantin, stiind bine ca unaca aceasta nu putea sa se fi intamplat.

Ba sa fiti sanatosi, cuconasule, s'a maritat dupa das-calul Gheorghe de la strana dreapta din sat.

Atunci sangele imi navali in cap si daca n'ar fi fostBa lan Tanga mine de gatul caruia sa ma sprijin, de sigur

fi cazut din trasura. Am trecut un sat, cloud sate, mallmulte parae, mai multe lunci, fara sa pot rosti un cu-vant; numai cate un oftat din vreme in vreme imi ridicapieptul. Nu stiu daca Constantin viziteul va fi intelesceva, vazand repedea mea schimbare, dar stiu atata ca nu-mimai pasa chiar de-ar fi inteles. Ba era cat pe ce sa maijeluesc lui in gura mare si sa-i spun tot ce aveam peinima, insa rusinea ma opri, rusinea de a marturisi bi-ruinta dascalului Gheorghe asupra mea.

Va sa zica Mariuca cea oachesa subtirica, al careiglas it auzeam in toate sunetele, al carei chip ii vedeampretutindeni, pe tablele de aritmetica, si'n dic-tionare, gramatici si mai cu seama in inima mea,Mariuca cea care suspina cand plecam de acasa, s'a ma-ritat!... Prin urmare ea nu... da! dal desigur ea nu m'aiubit.

Atunci simtii in pieptu-mi o durere atat de sfasie-toare vazandu-ma dispretuit de Cana, Inca ma credeameel mai nenorocit om din lume. In zadar imi cantau ciocar-liile deasupra capului, in zadar Balan care pricepuse si else vede, durerea mea cauta sa ma linga pe obraz in chipde mangaiere, in zadar se asterneau dinaintea mea fa-netele inflorite si lanurile de grau, in zadar imi curgeauparade limpezi de-acurmezisul drumului chemandu-mapar'ca anume sa-mi racoresc inima in unda Tor, eram ne-simtitor la toate, ba chiar imi era ciuda sa vad in ju-

a

sisin

13

ru-mi natura vesela zambitoare, cand eu eram asa detrist. Mersei asa mai multe ceasuri cugetand cand la Ma-riuca cea dragalasa, oachesa subtirica cu flori pe capcare-mi zisese odinioara cu glas induiosat: Ce mult ede astazi pans in case luni"; cand la Mariuca cea mari-tata pe care mi-o inchipuiam acum incunjurata de copii,invartind mamaliga, ghilind panza la parau sau facandoblojele dascalului Gheorghe de la strana dreapta. Ceprost e dascalul Gheorghe dela strana dreaptal... La a-ceasta din urma inchipuire, ce-i drept simteam potolindu-seintru catva flacara amorului meu, dar in lupta ce se pe-trecea in mintea-mi tulburata, Mariuca cea dragalasa cuflori pe cap biruia uneori pe cealalta Mariuca, cea cuoblojele, si atuncea focul se aprindea iaras via in inimamea.

Intr'un rand strigatul eel obisnuit viziteesc: tbrr... imirasuna in urechi nadiceanca se opri dinaintea uneicrasme. Era soarele pe la miazazi caldura nesuferita.Balan scotea o limbs' de-un cot. Constantin viziteul imizise ca avem de poposit un ceas. Ce-mi pasa mie deceasul acela si de toate ceasurile ce aveau sa curga inviitor I fi putut sa stau acolo, sau sa merg inainte,sau sa ma intorc indarat, imi era tot una, caci nici o bu-curie nu m'astepta nicaderea cand iata ca un tigartnegru ca un fund de ceaun, cret la cap ca o oae tigagsi slut ca Scaraoschi, imi inainte cu o scripca in manszicandu-mi:

Cuconasule, manca -t'aa ochii Sa-ti cant un can-tec penteun gologan.

Nu-i raspunsei nimic caci tocmai atunci se petreceain inchipuirea mea lupta crancena intre Mariuca cea cuflori pe cap, si Mariuca cea cu oblojele, lupta .dela careatarna liniatea a cloud luni de vacante; insa el, de friejsä nu piarda gologanul, ineepu sa scartaie cu arcusul pestrune lard sa mai astepte invoirea mea, si in acelas timp

5i

/15

ie51

$i

gi

14

prinse sa cante si din gura cu niste strambaturi asa odeciudate, incat nu mA putui opri de a zambi cu tot amarul cesimteam in mine. Bietul Balan, nedeprins cu asemeneasunete ce-i suparau nervii, prinse si el sä hamaiasca si saurle de rAsuna vecinatatea, tiind astfel icon cantecului ti-ganesc.

Schimba altul, striga Constantin astupandu-si ure-chile.

Indata, raspunse tiganul; am sä vä cant un cantecde inima albastra sa vi se topeasca ochii in lacrami:

Dragostea de fata mareCa fasolaa din caldareNici o vin'ncoace n'are.

Ma simtii atins in onoare de aceasta ironic a tiganuluicare-si ranjea dintii si se uita tints la mine par'c'ar figacit necazul ce ma rodea; iar Balan ne mai putandu-sistapani nervii, se repezi ca o sAgeatA asupra obrazniculuilautar infipse coltii in antereul lui. Atunci incepu oinvalmaseala groaznica, nu Vara oarecare parti cornice,intre tigan si cane. Tiganul, cand se culca la pamant, candse ridica in sus, sau se invartea imprejur ca un sfredel;cand striga, scuipa asupra canelui, aparandu-se cu arcusul,cu scripca, cu caciula, iar Balan haraia ca un disperat siscutura din cap asa de vrajmas, in cat ii spinteca antereuldela puler si pans la calcaie, Fara sa fi avut vreme Con-stantin sau eu sa scrim in ajutorul lui. Paguba nu eramare, caci abia se mai Linea in itele ei invechita haina alAutarului, semanand mai mult a voloc decat a antereu,Irma tiganul nu era tocmai de parerea alga.

Vai de mine, cuconasule, striga el dupd ce Balan selinistise, ce ma stiu eu face de acuma lard antereu? lack'iarna e la use, cum o sa stau cu spatele goale?

A cui e vina daca starnesti cainii cu cantecele tale?ii raspunsei eu.

gi -1i

15

Cuconasuk manca-cas gainile! Antereul meu pla-teste cat o M002 boereasca, cum pot eu sa raman pagu-bas de el, ca doar nu 1-am furat?

Da mai stiu eu!...Cuconasuk manca-fas curcanii! Plateste-mi ante-

reul ca te trag la judecata, pe Maica Precista nu scapicu caruta telegarii dela ham.

Treaba incepea sa se incurce intre tigan si mine, nu doarca tiganul n'ar fi avut dreptate, 'Lusa despagubirea ce pre-tindea era asa de mare, incat pricina dintre not inteadevarnu se putea mantui decat prin judecata, sau bataie. Mahotarai deci pentru eel de pe urma mijloc de a deslegagaleeava, fiind mai grabnic si mai potrivit cu onoarea meade om in tot locul. Cine nu se crede viteaz la varsta diesasesprezece ani!

Asculta mai tigane I ii zisei eu, apropiinclu-ma deel cu pasi mareti cu ochii plini de fulgerele mardei,primeste cat face intr'adevar ruptura to de antereu si nute obraznici mai mult, caci te voiu carpi, sarmane, de-tivei culege maselek de pe jos. In acelaa timp facuimiscarea trebuitoare pentru a-mi indeplini fagaduinta.

Auleu cueonaselule, manca-te-as fript impanat cuslaninal... SA te fereasca maica dela care ai supt laptesa ma atingi cu degetul eel mic, ca zaul crede-ma voiumatura toti campii cu trupusorul matale! Iaca sa-ti arat!

Si atunci ca un tigru facu o saritura indarat, iii suflecamanecile lasand sa se vada niste muschi sdraveni, decare insusi profesorul meu de gimnastica s'ar fi minunat,

cand sa se repeada asupra mea care asteptam .sa-1primesc in gazda c'un pumn in pantece, lovitura bine cu-noscutA camarazilor mei de scoa1a, iata ca Constantin vi-ziteul care se mania Meet, dar cand se mania, i se in-rosea chiar negelul de pe varful nasului, se puce intremine si tigan aratand acestuia buza unui pistol cu douaLevi ce sta ascuns in buzunarul sau. Atunci, ca prin far-

si$i

$i

$i

$i

si

16

mec, tiganul se tupila Ia pamant $i incepu sa se gudure$i sa se hlizeasca dinaintea mea, voind sä ma incredintezeca amenintarile lui de adinioarea fusese numai o saga.E curios cum tiganii se tem mai mult de pistol, decatde orice alts arms de foc, caci pistolul zic ei, avand teavacurt2.4, numai decal le improaga in obraz, iar de pu$caisi inchipuesc ca au timp sa se fereasca. Aceasta idee sa-natoasa e inradacinata in fiecare cap tiganesc.

Vazand deci pe du$Inanul meu sarutandu-mi acum ciu-botele cu felurite lingusiri intre care cuvintele: manca-ra$ochi ,sorii cei framo$i; manca-ra$ obra jell cei rumeni; sa

o mie de ani laminate Beizadea; sa-ti dea Dum-nezeu de fiecare gologan cafe o mie de galbeni, curgeaunesfar$ite, ca o ploae cu grinding, ii aruncai la pamantpretul intreit al antereului sau, iar tiganul imi sarutAmana pe amandoua fetele, $i taraindu-se pe branci pansIa locul unde cazuse paralele, le puse in buzunar dis-paru.

Asa dar, multamita pistolului lui Constantin viziteul,cearta se ispravi cu binele $i in folosul ambelor parti,caci daca tiganul primi cu prisosinta pretul antereuluisau sfa$iat de Balan, eu uitai o buns parte din du-rerea mea. Chipul Mariucai cea cu flori pe capera acum mai departe de mine intro ceata azurie dincare uneori abia it puteam deosebi, cand se mai apro-pia, atunci ca prin minune se prefaces in Mariuca cealaltZin ochii careia intalneam o privire ce nu era nici de dra-goste nici de suparare, nici de cainta, ci o Doamne L.. era,daca nu ma insel, de luare in ras. Par'ca-ini zicea: Co-pilule, ce to -ai aprins asa de iute?".

Auzil... Sa-mi zica copil mie care $tiu merge calare,$tiu vana, mie care stint om in tot locul; aceasta era ceamai mare jignire ce mi se putea face. Fugi dinainteamea umbra nerecunoscatoare care rasplate$ti cu batae dejoc un amor a$a de ferbintel Atunci umbra se mai de-

si

si

traesti

si

17

!Arta ceva in nourul ei azuriu, luand forme mai placuteca sa ma imbuneze putin, dar nu se departa indeajunsspre a o pierde cu totul din vedere. S'ar fi zis ca sejoaca cu mine inadins ca uneori sa ma manic, alte onsa ma imblanzeasca.

Dupa o ora buns de repaus, Constantin viziteul inhamaiar caii; Balan eu ne suiram in trasura plecaram.Incepui acum sa ma impac cu ciocarliile, cu paraele, maiales de cand zarii in departare muntii de pe-un deal pecare-1 urcasem in sudoarea cailor.

Privelistea muntilor mi-a facut in totdeauna cea maivie placere, fiindca la poalele lor m'am nascut pedansii mi-am preumblat cele dintai priviri copilaresti. Iirevedeam acum iaras cu o nespusa bucurie insirandu-se caun lant de uriesi la marginea orizontului, mandri, tainiciplini de doine. Iata colo Deleleul pe varful caruia deatatea on mi-am odihnit copoii in goana caprioarelor,iata Sihla paduratica unde si astazi salaslueste un ba-tran sahastru ititat de moarte cu barba pans la genunchi;iata muntii Neamtului martori de vitejiile stramosilornostri; iata colo mai in departare Ceahlaul imparatulCarpatilor cu manastirea Duraul pe coaste si cu. Panaghiape frunte, despicand falnic albastrul cerului. Pe toti iistiam asa de bine, cu numele lor, cu ciobanii lor, ba stiam

anume cutare brad, cutare stanca, cutare poteca undese primejduise iarna vre-un calator, sau cazuse vre-ofiara salbatica in bataile vanatoresti, incat mi se reinfatisadeodata intreg trecutul meu nedespartit de acele locuri,si ma revazui atunci ca prin vis, copil vesel fara grije,precum eram in vremea aceea, iar nu ca acuma tradatamarit ,cu viermele durerii in mine, pe care nu-1 puteamsmulge, deli ma simteam om in tot locul.

Dincoace de munti curge de-alungul sesului apa Mol-dovei facand nenumarate cotituri ostroave pintre lun-cile de salcii, iar mai income, mai aproape de mine, si'n

N. Gane.Novele 2

si

si

$i

si

si

si

sisi

si.

18

dreapta stanga mea se intindea campul in valuri ne-sfarsite de dumbravi si valeele imbricate cu samanaturi,un adevarat rai de verdeata in care cantau, se jucau si seiubeau un popor de gandaci si pasarele. Dar ce atrageamai mult vederea mea, era tot icoana Marble& cea oa-chesa cu flori pe cap, in nourul ei azuriu, care pluteazimbitoare cold pe varful Deleleului ca un soare nouzamislit din dragostea inimii mele. Insa astadata vedereaei nu-mi inspira dusmanie ca mai 'nainte asupra celorlaltefrumuseti ale naturei; din contra parea, ca o infratirese statornicise intre mine si munti si vii si ape. Chiar a-mintirea negrei sale tradari nu-mi facea scum un rau Elsade mare, numai daca fi fost sigur ca scopul ei n'afost odinioara de-a ma lua in ras.

Dar nest gand cand se destepta in mine, imi amareasufletul, inhipuindu-mi ca impreuna cu dansa a tre-

buit sa rade negresit prostaticul cel de dascalul Gheorghedela strana dreapta. Si aveau dreptate sa rada, fid vorbaintre noi, cad am iubit-o fara sa-i spun un cuvant, batremuram ca frunza cand se apropia de mine. Ah I dascalulGheorghe dela strana dreapta se vede ca nu e asa deprost precum credeam.

Astfel impresurat de felurit2 ganduri inaintam mereupe nestiute. Balan dormea langa mine multamit de izbandace facuse cu antereul tiganului, Constantin viziteul, candplesnea cu biciul in aer fara nici o constiinta de faptasa, cand iii apara negelul de muste, cand picura desomn, iar caii, lasati in voe, mergeau mersul lor, panscand intr'un tarziu ne pomenirarn cu noaptea in cap. 1)&16la casa parinteasca aveam de mers doua zile intregi; prinurmare trebuia sa ne gandim la popasul de noapte.

He! He! am trecut fara sa bag'am de sama, decurtea lui Talpan unde era sa tragem la gazda, ziseConstantin viziteul.

Sa ne intoarcem indarat, raspunsei eu.

sen

iarasi$i

as

19

Ba nu, cuconasule, nu-i bine sa ne intoarcem in-darat.

Pentru ce?Pentruca da, se zice la not cei prosti ca nu-ti merge

bine daca to intorci din drum, precum nici daca intalne,stipope, iepure sau cofii desarta.

Vorba sa fie! Haide inapoi pe raspunderea mea.Iaca avem, cale de jumatate teas inainte un ratus

chiar in drum unde ne putem foarte bine odihni.Nu, nu, voiu sa merg la curtea lui Talpan.Fie si asa, daca porunciti, zise Constantin scarpi-

nandu-se in cap, numai da! sa nu fiu eu vinovat.Constantin intoarse caii, si pe cand inserase bine ajun-

seram dinaintea curtii lui Talpan.Curtea lui Talpan era cu cloud randuri pe temelii

nalte, cu ferestre mid, cu aooperamantul de , sindilaascutit dupa moda veche, g zidita la o parte de drum,spre a nu fi oarecum in vederea trecatorilor.

Dinaintea casei se ridica un rand de plopi drepti sinalti, insirati in linie, cari in amurgul zilei pareau nistefantasme. Ograda era mare, imprejmuita cu zid, inauntrulcareia se vedea o fantana cu road si o hulubarie, iar lapoarta un zavod voinic legat in lant.

Cand ajunsei in scars vataful curtii imi esi inainte, siaflandu-mi numele, imi facu cinstea, sa ma gazduiasca inodaia stapanului sau, care d'impreuna cu sotia sa, eradus in strainatate. 0 femeie batrana veni sa ma slujeasca,insa mana ei tremura astfei incat voind sa aprinda o lu-manare, stinse vre-o trei, patru chibrituri in drumul delacutie pana la muc; a trebuit sa-i yin eu in ajutor. liarnu numai mana, ci g nasal si barbia si toate carnurilede pe dansa tremurau intocmai ca niste racituri. S'ar fizis ca-i e frig de anii ce-i purta in spate. Fara voia meacomparai figura frageda si vioaie a Mariudi cu baba carema slujea, si un oftat imi ineca pieptul. Baba imi film

20

asternutul, imi puce dinainte niste uscaturi, un pui fript,ochiuri o garafioara cu yin, apoi se aseza pe-un scaun infundul odaii si ma privea cum mancam.

Ma iertati, cuconasul, ca m'am pus jos, imi ziseea; insusi boerul imi da voe sa sed dinaintea lui, cadcunt mai malt decat o sluga in casa. Boerul imi zice:mama Axinie.

Sezi, sezi mama Axinie, de mine nu to ingriji. Siasa cum Medea tremurand 'intr'o jumatate de lumina infundul odaii, incepul sa o obsery mai bine. Era garbova siuscata, cu o pestelca dinainte, c'un smoc de chei la bransi la cap legata turceste c'un tulpan bine alcatuit. Fata-istraluoea ca o piele de saftian, si dintre ochii ei stinsi,pe jumatate rasarea un nas coroet, intors spregura ca pliscul unei cucuveice; iar gura-i fara dinti abiase mai zarea dintre nas si barbile. Daca aceasta a fostvre-odinioara frurnoasa, gandii eu in mine, trebue sa fiefoarte de mult de atunci. Intiparirea ce-mi facu baba nuera buns, caci batranetele adanci, vazute prea de aproape,ne aduc fiori si un oarecare miros de mormant.In acelas timp prinsei sä obsery odaia in care aveamsa petrec noaptea. Toate erau vechi imprejurul meu.Scaunele erau de nuc, cu spatare inalte cu rezematoripentru mani, semanand mai mult a strani decat a scaune;crivatul asemenea era asa de 'nalt, incat un copil nu s'arfi putut sui in el; un ceasornic cu cuc care batea juma-tatile 5i sferturile, era aninat deasupra unui scrin ase-menea vechiu, iar pe scrin ardeau doua lumanari asezatein niste sfesnice de argint de-o forma cum numai pela biserici se vad. La ferestre spanzurau niste perdele deadamasca, aninate in mici verigute ce se insirau pe ovarga de fier. Intr'un cuvant infatisarea odaii imi aminteatimpurile cele batrane despre cari citisem numai princant Dar ce ma interesa mai mult in imbracamintesacestei odai, era un portret vechiu de famine, zu-

inchisi,

si

gi

21

gravit in oloiu afumat care infatisa o cucoanabatrana cu zulufi dinainte, cu un motoc deasupra capului,cu horbote imprejurul gatului asa de marl, incat capul eiparea asezat pe o tipsie; insa lucru curios, daca i-ai fiscos zulufii, motocul si horbotele, ai fi zis ca-i bucaticarupta, baba care tremura pe scaun dinapoia mea.

Asemanarea era asa de mare, incat era cat pe ce sama scol si sa-i fac o inchinaciune adanca cerandu-i ier-tare ca am luat-o drept o slugs.

A cui e portretul acela? o intrebai eu cam cu in-doiala.

Saraca'n de mine! N'o cunoasteti? E sora boieruluinostru.

Traeste, on a murit?Ba a murit, sa nu spun minciuni, de zece ani. Ce

moarte a mai avut!Ce moarte?...Iti va fi somn, cuconasule, mai bine culca-te decat

s'asculti o istorie care nu-i prea vesela.Ba nu mi-e somn de loc doresc foarte mult sa

o stiu.Apoi daca-i asa, de vreme ce esti feciorul cuconului

Petrache Voinea care e bun prieten cu boerul nostru, cu-conu Grigore Talpan, si de-a puterea fi rudenie de pe onepoata de vary al doilea, apoi cred ca nu fac vre-un rau,spunandu-ti aceasta istorie:

Sunt saptezeci de ani, ba nu, spun minciuni, stint sapte-zeci si unu de ani si cloud Zuni de cand in aceasta carte,precum o vezi, o tiganca care a fost frumoasa pe vremeaei, nascu o fata. Acea fata, sa nu banuesti, eram eu, si,pot sa zic fara pacat, ca cram frumusica in pelinci, de-tivenea sa ma sorbi intro lingura de apa. Asa spuneau toticati m'au vazut. Trei zile dupa aceea, cucoana Ana Tal,pan, stapana easel, nascu si ea o fata care e cea dinportret. Insa en, fata tigancii si ea, fata cucoanei Ana

si

si

22

Talpan, semanam asa de bine ca par'ca eram doua su-rori de gemene.

La aceste cuvinte baba se batu peste gura zicand: Tacipardalnica de gura, nu spune minciuni!..." Cum puteamfi surori, ea fata de cucoana si eu fata de tiganca! Irmaera la mijloc o cimilitura: Teal fetei cucoanei Ana Tal-pan se stia cine-i: era, sa nu spun minciuni, cuconul MironTalpan sotul cucoanei; iar tatal meu nu se stia cine-i,nici era voe sa se stie. Intelegi acum?... Ba nu! Esti uncopil de-a puterea f1, §i nu potl intelege de aceste. Destulzic, ca fata cucoanei Ana Talpan, duduca Safta, caci akai s'a dat numele din botez, tot crestea si se facea maifrumusica, iar eu asemenea cresteam nu :zic ca ma faceammai frumusica, dar zic ca-i semanam tot mai mutt, n'ar fide o masura. Par'ca eram doua picaturi de apa, $i den'am fi fost imbricate, ea in rochie de matasa eu incatrinta, nu ne-ar fi deosebit cineva una de alta. Insa dece crestea duduca Safta, de ce nu avea ochi sa ma vada;iar fratele d-sale boerul nostru de astazi cuconul GrigoriuTalpan, care is'a nascut cu vre-o doisprezece ani mai tarziu,ba nu, spun minciuni, cu treisprezece ani $i o lung,cand a &Ed-is ochii in fume ne-a vazut pe amandoua ma-ricele si frumusele si nu stiu pentru ce si cum, dar neiubea pe amandoua deopotriva ca pe surorile d-sale. Ase-menea boerul cel batran Dumnezeu sa-1 ierte, ne iubeadeopotriva ca pe fiicele d-sale, de-a puterea dinaceasta pricing se certa adeseori cu sotia d-sale.

A voit Dumnezeu si pe la niste Pasti s'a savarsit dinviata cucoana Ana, Dumnezeu s'o ierte; si nu malt dupaaceea pe La Ispas s'a savarsit din viata si cuconul Miron,fie-i tarana usoara, ca de multe on ma tinea pe bratema desmierda pe ascuns; asa ramaseram numai nottrei: duduca Safta cea din perete, cuconul Grigore boerulnostru de astazi eu. Adica eu ce ma mai numarintre d-lor, adause ea batandu-se iaras peste gura. Cu-

si

gi

gi

si

sisi

si

23

conul Grigore a luat mosia in stapanire, a infrumusetatcasa precum o vezi; a marit gradina, a Varga tarinilecumparand de la vecini, intr'un cuvant a imbunatatit siinmultit averea, caci e om priceput si spornic la treaba.Nu ca-1 laud, dar asa spun toti caci it cunosc. Si a voitDumnezeu de s'a insurat acum dottazeci si cinci de ani laCraciun; aceasta o tin minte ca ziva de eri, cad la nuntad-sale m'am chefaluit sa nu banuesti; si Dumnezeui-a daruit doi copilasi cari acum se afla in nuntru la in-vatatura. Iar duduca Safta, fie vorba intre noi, tot a alespan' ce n'a mai cules.

Treceau zilele, saptamanile si anii, caci vremea trece,nu sugueste, adica noi trecem printr'insa, iar ea sta lo-cului si duduca Safta imbatranea, si de ce imbatranea maimult, de ce mai mult ma prigonea si ma ura. Intr'o zi,n'ar mai fi fost area zi intre zilele mele, pe cand cuconulGrigore si sotia d-sale nu erau acasa, imi gasi pricingde la to miri ce, dela un rod de zahar care se zaharise,si porunci sa ma pue jos, Dumnezeu s'o ierte, si singuracu mana ei lua biciul si ma batu cu ura de sofa si pestecap, si peste piept, si peste sale, pans ce biciul ii cazudin mana de osteneala; si tot m'ar fi batut inainte dear fi avut putere, dar nu mai avea. Doug luni am fostbolnava de moarte de-mi tinuse lumanarea la cap, daram avut zile si am scapat. Iar apoi punct la anal,chiar in ziva de astazi Miercuri, zise baba facandu-sicruse, si daca nu ma inset chiar dela ceasul acesta, banu spun minciuni, cu doua ceasuri mai tarziu, adause ea,uitandu-se la ceasornicul cu cuc, adica pe la miezul noptiipe cand duduca Safta dormea mai bine, auzi sarmana obatae la use: odata, de doua ori, de trei ori. Ea nu voisa deschida, dar usa deli incuiata pe dinauntru, se des-chise singura ca prin minune si ce vazu!... Doamne fe-reste-ma de asemene intamplarel.., vazu un sicriu care

24

intra singur in odae, 5i dupa ce intl.& capacul se ridicacu zgomot 5i o umbra alba ie51 din nauntru; 5i umbraceea cine era?... Era insu5i ea, duduca Safta, a5a cum trebuesa fie acum pe ceea lume, 5i c'un biciu in mans it ainttispre dansa, 5i incepu s'o bata, peste cap, peste piept, 5ipeste 5e1e, intocmai cum ma batuse ea pe mine pans cesarmana le5ina de spaima 5i de durere. Apoi umbra 5isicriul se facura nevazute.

A doua zi u5a se gasi tot incuiata pe dinauntru; duducaSafta n'avea nici o vanatae pe trup, dar avea ni5te fri-guri a5a de strapice incat tremura cum tremur eu acum,n'ar fi de o masura. Toti credeau a are sa moara. Doc-torul, caruia duduca Safta ii destainuise intamplarea, nudadea nadejde de indreptare, cuconul Grigore era foarteingrijat; insa a treia zi frigurile o parasira, ramanandu-inumai slabiciunea tremurului, iar a patra zi a lost deplinsanatoasa 5i sanatoasa a fast unsprezece luni 5i douazeci5i noua de zile. Iar and s'a implinit anul punct la mie-zul noptii, iara5 s'a vazut pe sine ie5ind din sicriu, 5i

iara5i a suferit bataia cea cumplita care-i pricinuise fri-gurile; 5i asa in fiecare an, 5i in aceea5 zi 5i la acela5teas i se infati5a aceea5i vedenie, pans and in al cin-cilea an o gasiram a doua zi moarta in a5ternut, Dum-nezeu s'o ierte sarmana, a eu pacatoasa de mult am ier-tat-o!"...

Baba urma mult timp pe tonul acesta, amestecandmereu cuvintele: sd nu spun minciani, de-a paterea fi,Damnezeu s'o ierte, n'ar fi de o nalsarti, dar eu n'o mamai auzeam: ochii mei erau pironiti pe portretul celafumat, 5i and ma intorsei intr'un tarziu, baba nu maiera. Repede am incuiat u5a pe din nauntru invartindcheia de cloud on in broasca, m'am desbracat 5i m'amculcat; insa n'am stins amandoua lumanarile, ci numaiuna, punand pe cealalta langa capataiul meu. Cui nus'a intamplat sa cada de somn inainte de a se culca, si

25

indata ce se pune in asterrkut sa-i fuga somnul ca sicand i 1 -ar lua cineva cu mana! Asa mi s'a intamplatmie. Cu toate aceste ma hotarii cu orice pret sa dorm,ca'ci aveam trebuinta de repaus pentru calatoria de a douazi. Insa tocmai cand vrea cineva sa doarma atunci nupoate. Ma invarteam in dreapta, ma invarteam in stanga,imi asezam perna in tot felul 5i spre mares mea nemul-tamire, ma simteam destept ca la miezul zilei. Candcineva nu doarme, ce face?... gandeste, 5i adeseorri gan-deste fara voe la lucruri neplacute. Astfel incepura sa maimpresoare 5i pe mine felurite g5nduri can de can mainepotrivite pentru un om ce doreste somnul; cand mi separea ca tiganul eel cu scripca ma insfaca in vartoaselesale brate 5i ma arunca peste crasma, cand vedeam pebaba Axinia tremurand in coltul ei dupa sobs 5i voindpar'ca sa ma vrajeasca, cand imi revenea in minte istoriaduducai Safta, cea din portret, cu toate amanuntimile eiin can se intelege ea umbra 5i sicriul aveau in jocul in-chipuirii mele partea cea mai insemnata; 5i toate acesteama turburau astfel ineat mai ca as putea zice ca-mi erafrica?.. Mie fried?... Auzi vorbal... Eu om in tot load. Voi-niceste ma sculai 5i stinsei lumanarea intorcandu-ma cufata la perete, hotarit sa alung din mintea mea, °datapentru totdeauna, pe tigan, pe baba 5i pe duduca Safta.

Dupa ce facui aceasta isprava, ingrijit sa nu mai amiaras vre-o intalnire cu aceste suparatoare fiinti, incepuisa ma gAndesc la tats -meu, la frate-meu, la Mariuca. Rh!Mariuca cea gingasa cu flori la cap!... Ce frumos suspinaea cand plecam de acasa... Deodata auzii un zgomotdeasupra scrinului, 5i inima-mi sari din loc. Era usa cu-cului dela ceasornic care se deschisese cu vuet, vestind eaoarele au sa sune. In adevar, unsprezece oare sunara, 5icucul de unsprezece on cants, 5i apoi usa iaras se inchise.0! cue netrebnicl... gandii eu, sa-mi alunge pe Mariucatocmai cand era sa-mi zica: Ce mult e de astazi pana in

si

26

5ase luni!" Dar Mariuca se facuse nevazuta in nourul eiazuriu; nici chiar pe Mariuca cea cu oblojele n'o maigaseam nicaiurea, de5i o cautam cu dor in toate unghe-rurile inchipuirii mele.

De vreme ce 5i Mariuca m'a parasit nu-mi ramane decatsa dorm, zisei eu, cu intreita putere de vointa; 5i intorscum eram cu fata la perete, ma acoperii cu plapoma pecap.

Mi s'a intamplat sa and in copilaria mea ca odini-oara un viteaz, care retezase trei capete de turci, s'a cul-cat noaptea intr'o casa pustie, 5i i-a fost a5a de frica incatpans a doua zi a murit. I-a fost frica de ce?... 5tiueu? Deodata ideia pustiului care este mai infioratoare decat toate, m'a cuprins. Si eu sunt intr'o casa pustie, imizisei; cad nu-i nici stapanul casei, nici femeia lui, nicimacar o slugs de zare; nu-i decat o baba care seamari4mai mult a stafie decat a fiinta omeneasca. Vataful arecasa lui in sat. Constantin viziteul 5i Balan dorm in surd.

0 ce n'a5 fi dat sa am pe Constantin sau macar paBalan langa mine!... bunul Balan! Cum 1-a5 fi lasat sa malinga pe obraz!... Apoi, facandu-mi singur curaj, incepuisa judec, nu fara cuvinte bine intemeiate, cum ca nu epustie casa lui Talpan. Pustii sunt numai casele acele cuferestrele sparte, cu ziduri ruinate, cu acopereminte ri-sipite, in cari locuesc buhnele; iar casa lui Talpan, mul-tamita Domnului, nu e in randul acelora. Insa cu catmai mult voe5te cineva sa scape de o ideie, cu atata ideiaaceea se indaratnice5t2 a ramane. Astfel pustiul cupopoarele sale de naluci nu-mi ie5ia din minte, in ciudatemeiurilor ce-mi puneam inainte. 0 5ueratura de vantce auzii fara veste prin horn, intocmai ca un suspin dejale, ma facu sa cred un moment ca sunt in mijlocul uneistepe, inconjurat de dihanii.

Toate aceste se petreceau pe cand aveam capul subplapoma. Din nenorocire insa nu puteam sa stau multa

97

vreme a$a. Caldura, neastamparul, frica, facura sä asud a$ade cumplit, incat cu orice pret trebuia sa ma descopar,pentru a nu muri inadusit. Dar spre a nu face multemiscari de frica sa nu starnesc dihaniile din steps, prin-sei sa trag cu degetele picioarelor incet, incet, plapoma injos... cand o intamplare!... 0! teas rau!... plapoma care dinnebagarea mea de sama avea un colt ce atarna de pe patin jos, luneca de pe mine $i... deodata ma trezii gol, de-zarmat $i prapadit in mijlocul intunericului, expus latoate fantomele. Cui nu i s'a intamplat una ca aceasta,nu $tie ce vra sa zica spaima. Imi auziam inima batandmai tare decat limba ceasornicului cu cuc, $i rasuflarea mise opri in piept. Dar o nenorocire nu vine niciodata sin-gura !... In acela$ timp vazui la fereastra, in zarea luneiun ce alb, lung $i transparent, care se mica necontenit$i a caret forme se schimbau cand in om, cand in elefant,cand in $arpe $i atunci in disperarea mea, neramanan-du-mi alteeva de facut, decat sau sa aprind lumanareaspre a ma incredinta de realitatea acestei vedenii, sau saWept soarta celui ce a retezat trei capete de turci, mahotarai, se intelege, pentru cel dintai mijloc, de$i nuaveam multa incredere in el. Cu mana tremuranda a-prinsei lumanarea $i... spre marea mea mangaiere vazuica naluca cea alba, lungs $i transparenta nu era decat unprosop aninat de fereastra, asupra caruia se revarsau pringeamuri palidele raze ale lunei.

Fata cu aceasta realitate, dinaintea careia se risipirapentru moment fantomele ce ma impresurau, ma simtiimai lini$tit. Avui curajul sa fac cativa pasi prin odae,fara insa sa ma prea uit imprejurul meu, ma suii iara',$in pat $i ma invelii numai pans la gat, crezandu-ma deasta data in afara de orice primejdie. Incepui chiar, dcibucurie, sa ingan un cantec, in amintirea Mariucai, darglasul meu trezi intre peretii odaii un ecou atat de ciudat,incet spaima navali iara$ in inima mea; tot atunci din

28

nefericire ochii mi se pironira Fara voe pe portretul celafumat ee sta atarnat tocmai dinaintea crivatului meu.Si... Dumnezeule ce vazui!... m'apuca acum groazamortii cand gandesc... vazui cu ochii mei, treaz fiMd capziva, vazui capul duducai Saftei tremurand in privazul delemn, par'ca era capul viu al babei Axinia; si tremura asade tare incat zulufii, motocul 5i horbotele ii tre-murau, s'ar fi zis ca era cuprinsa de frigurile mortii.:Parul mi se ridica maciuca in varful capului, sudorireci imi cuprinsera tot trupul. Acum nu mai era de saga;simteam de groaza ca-mi venea sufletul la gura. Sa mareped asupra portretului ca sa-1 pipai, sa ma incredintezde-i adevarat ce vedeam cu ochii, nu, puteam fiindca pi-cioarele-mi erau paralizate; vrand nevrand trebuia sa sedin pat dinaintea figurei hade a duducai Safta care dince in ce se stramba si tremura mai mutt, si ai carei ochistinsi se pironeau asupra mea.

Toata istoria ce-mi spusese baba Axinia imi reveniiards in cap mai inspaimantatoare decat on cand; mii defantome can de can mai slute pareau ca-mi incunjurapatul... cand deodata cucul iesi din tainita sa si cantsde douasprezece ori. Era tocmai oara cand sicriul intrasein odaia duducai Saftei, eu, vai! ma aflam chiar incasa ei, in aniversara mortii ei, dinaintea portretului ei,care printr'un farmec neinteles, tremura precum a trebuitsa tremure cand a vazut usa deschizandu-se singuraAtunci!... o grozavenie!... auzii o batae la usa, una,doua, trei...

In acest moment suprem picioarele mi se desmortira,sangele care pans atunci fusese inchegat in vinele meteineepu sa circule cu strasnicie, ars sarii drept in mijloculodaii, caci in primejdia mare vine si barbatia mare, sic'un curaj desperat deschisei usa

Era canele Man care scarpinandu-se la ureche loveacu cotul piciorului in usa. Dumnezeule, ce limbs ome-

si

si

gi

si si

29

neasca ar putea sa spue bucuria ce simtii!... Mi se paruca din fundul iadului sunt ca grin incantec transportat inmijlocul fericirilor din raiu. Umbra, sicriul se facuranevazute; capul duducai Saftei din portret inceta de ase clatina, sau poste ca nici nu s'a clatinat vreodata; Ba-Ian dupa ce ma linse de doua, trei on pe obraz, se culca,langa patul meu, iar eu dormii dus pans ce se facu zivamare.

A doua zi cand ma desteptai, si-mi adusei aminte decele petrecute, simtii in mine foarte zdruncinata credinta,Ca sunt om in tot local. Rind insa ca nici un rau in lumenu-i fara partea sa cea buns, apoi trebue sa marturiseseca spaimele ce suferii, ma facura sa uit pe Mariuca; iarConstantin viziteul cand afla despre lupta mea cu nalucile,imi zise aparandu-si negelul de muste: Spusu-v'am eu canu-i bine sa se intoarca cineva din drum!"...

A L I U T AD.soarei Ana Rosetti

I.

Intr'o sara de iarna, not toti fratii si surorile sedeamdinaintea focului si ascultam pe tata, care ne spunea oistorie a lui din copilarie. Tata era batran si vazusemulte, care acum nu mai sent de vazut.

Hei! dragii mei!... zicea el. Era un timp pe candcodrii Orheiului se uneau cu codrii Bacului, acestiacu codrii Carpatilor; iar plugul brazda numai prin poenisi prin sesurile apelor curgatoare. Pe atunci nu erau nicisosele, nici drumuri batute, ci oamenii mergeau calar;ide la sat la sat, de la targ la targ, cand aveau vre-undrum mai lung de facut, se inarmau cu pistoale la oblanc,si se intovaraseau multi la un loc, neindraznind sa treacaaltfel prin potecile padurilor, cari rasunau necontenit decantecele haiducesti. Eu insu-mi am apucat acele timpuri,bune de altfel, caci erau toate cu indestulare si nu se cu-nosteau nevoile zilnice ale traiului, dar veneau cateodatasi grele cumpene in viata, ca de-al de-acele ce mi s'aintamplat mie in copilarie.

Ce ti s'a intamplat? it intrebaram not nerabdatori.Apoi de, pe cand va povestesc eu, nu erau trebile in-

tocmite ca acuma; fiecare trebuia sa-si apere singur avutul,nefiind in tars alts ostire decat o ceata de arnauti, cusimbrie, adusi de peste Dunare, cari slujeau pentru pazalui Voda, iar pentru paza tarii era numai bunul Dum-nezeu.

§i

§i

32

Imi aduc aminte ca pe vremea aceea se oplosise lacasa noastra un turc cu numele Ali, ramas din ostirileturcesti ce ne cutreerase Cara, si fiind ca-i era indemanala noi, unde gasise masa band gazda primitoare, el nus'a indurat sä se mai duca. El a invatat limba noastra,si s'a imprietenit atat de mutt cu casa si cu toti din casa,incht noi ii dezmierdam cu numele de Aliugi.

Ce -i drept, cand am vazut intai si'ntai pe Aliuta facandtemenele turcesti, imbracat in hainele lui ciudate cu cialmauape cap, cu iartaganul la brau, si cu barba lui cea tufoasa

incaruntita, care-i acoperea pieptul, noi copiii, ne camtemeam de dansul, parandu-ne foarte fioros; dar insetinset ne-am deprins cu el, cad era bun si stia sa ne facafelurite petreceri. Ne istorisea povesti din o mil si unade nopti, ne spunea intamplari de-ale lui din razboaelein care fusese, ne facea capcani de prins vrabii si stigleti,ne ajuta sa ridicam zmei, ne lua cu el la vanat, lapescuit; dar dela o vreme Aliuta nu mai putea merge ne-sprijinit pe bat si toate primbarile lui se margineau numaiprin curte grading. Cincisprezece ani in sir el statusela casa noastra, si ne vazuse pe toti fratii si suroriliecrescand, si ne iubea pe toti deopotriva, iar noi necon-tenit ii incunjuram, ii scream pe genunchi, ne jucam cubarba lui alba sau cu cialmaua cea mare, care-i sedeaca o placinta pe cap, si cand ne zicea el noua:

Bre pui de ghiauri, voi dragi la mine! Noi radeamasa de tare, ca-1 asurzeam pe bietul Aliuta.

Numai dimineata cand se inchina, nimeni din noi nuindraznea sa-1 supere, inteatata parea de serios si adancitin rugaciunea lui. In genunchi, smerit, cu bratele incrucisatepe piept, el spunea, cand mai tare, cand mai incet, ver-,surf din Coran, iii pleca fruntea pans la parnant, apoitacut si nemirat statea sate o oars intreaga cu ochii atin-titi spre rasarit, sorbind departarile, calatorind cu gandulprin tarile calde ale copilariei lui, fata lui atunci seta.

$i

si

gi

gi

33

veselea, se lumina ca 5i cand preumblarea i-ar fi fostaevea.

ca n'ai sa to mai duci dela noi, Aliuta? iiziceam eu netezindu-i barba.

Cum va fi scris! raspundea el.Pentru Aliuta tot era scris. De s'a nascut, de-a mers

prin batalii, de-a capatat rani, de-a venit la noi, a fostscris. De va mai trai malt sau putin, de se va in-toarce sau nu in Cara lui, asemenea era scris de maiinainte; de aceea el avea totdeauna fata senina si linisteasufleteasca a omului ce nu-si poarta grija vietii.

Intr'una din zile vazui in curtea noastra o mare sineobisnuita miscare. Tata era ingrijat slugile spe-

riate. 0 multime de tarani inarmati cu ciomege si to-poare se asezau de paza la poarta si in jurul casei; erao neoranduiala cum nu fusese niciodata.

Ce este? intrebai eu pe Alita.Nimic, raspunse el. Bujor a trimes o scrisoare, prin

care ne da de veste ca mani la amiaza are sa ne cakecasa.

Si ce are sa fie Aliuta?Ce va fi scris! adause el cu fata linistita.

II.

Speriati, ca cand aceasta scrisoare ar fi venit in mo-mental cand tata ne povestea, noi ne ingramadeam analin altul dinaintea focului, plini de neastampdr, cu ochiimari deschisi, asteptam sfarsitul istoriei.

Bujor, urma el, a fost dintre cei mai vestiti hoti dintarn. Babe le acuma vorbesc despre el la sezatoare,lautarii ii cants cantecul:

Frunza verde de negaraA ie5it Bujor in tara.Bate, prada, nu omoarAPe ciocoi ii baga'n board.

N. Gane.Novele a

F15a-i

5i 51

5i

$i

si si

34

De cum i-a rasarit musteata, el s'a simtit cuprins dedorul voiniciei, maica-sa n'a mai putut sä-1 stapa-neasca. In zadar a plans ea si a facut rugaciuni pe labiserici, ca sa-1 intoarca de la plecarile lui. Inteo zi deprimavara, el iii puse pusca pe umar, caciula pe-ocreche lua ziva buna dela maica-sa, zicartdu-i:

Maica, nu mai plane: eu merg sa fac dreptate intars; sa iau dela cei bogati, sa dau la cei saraci, si sastrict legile cele rele facute de Domnie.

Apoi chiuind haulind, el apuca calea codrului, care-1chema la viata fara stapan, si nu malt dupa aceea se auziprin tars de numele lui Bujor.

Doisprezece tovarasi, frati de cruce, fugiti dela coat-nele plugului, se adunara in jurul lui si, incrucisand fierulcutitelor, ii jurara credinta si ascultare Lard margin, cudrept de viata si de moarte asupra lor. De atunci fost-aumulti calatori opriti in drum, multe case boeresti calcate,multe potere imprastiate, si iaras multe pungi cu baniimpartite la saraci, multe vaci cu vitel daruite la vaduve

orfani, asa ca unii it blestemau si allii ii binecuvantau,iar Bujor domnea nesuparat peste mosii drumuripaduri, vestea despre dansul merse departe pans intarile vecine.

Era in luna lui August, pe la stransul panii, cand tataprimi scrisoarea dela Bujor. Se tinu mare sfat la carte,de trebue sa ne supunem sau sa ne impotrivim. In toatacasa nu era decat doua pusti de cremene, una a lui tata-meu cealalta a lui Aliuta, o susanea lungs, pe careturcul o rezema pe o cracana cand se cobora la iaz saimpuste rate. In sat asemenea nu era decat un singurpuscas, care niciodata in viata lui nu se luptase decat cuvanatul din padure; prin urmare, nu era mare sperantain puterea noastra de impotrivire. Cu toate acestea pa-rerea lui Aliuta de-a ne opune cu arma la navalirea ho-tilor, impartasita si de noi, copii nestiutori de primejdiile

si

5i

$i

$i

pi

pi ipi

pi

pi

35

ce ne amenintau, precumpani asupra ideii de supunere,sustinuta fait osebire de toate slagile din casa. Imi aducaminte acuma, adause tata surazand, cu ce increderein voinicia mea insfacai teaca iartaganului lui Aliuta oinvartii in dreapta $i in stanga imprejurul meu, doborandcu gandul toti hotii la pamant.

01 numai sa vie Bujor, ziceam in mintea meava vedea el!

Apoi dupa planul lui Aliuta, un om fu asezat la clo-potnita bisericii, ce era aproape de poarta curtii, cu po-runca, ca indata ce va zari hotii in departare, sa tragaclopotele pentru a ne da de veste. Douazeci de oameniinarmati cu ciomege, cu coase si topaare, furs randuiti lapoarta, sub comanda vanatorului din sat, si cate altidouazeci la fiecare usa de intrare a caselor boeresti, intotal ca la 60 de oameni cari, deli rat inarmati si ne-deprinsi cu luptele, erau destul de numerosi pentru apune stavila hotilor, mai ales cand acestia aveau sa vieziva mare, cu pieptul deschis, in urma unei scrisori pre-vestitoare.

Cate un pahar de rachiu fu impartit la fiecare strajer,si multamita imbarbatarilor necontenite ale lui Aliuta,ei se tineau bine la posturile lor.

Doua ore staturam asa in asteptare... cand deodata omuldin clopotnita prinse sa sune. El zari un colb pe mucheadealului invecinat, si putin dupa aceea numara treisprezece

calari, can se ivira pe muche unul ,cate unul $i se co-borau acum pe drumul ce ducea la curte. Un fior trecuprin inimile tuturor.

Copii, tineti-va bine, striga Aliuta strajerilor cese framantau de neastampar, Alah e cu noi!

Muti erau acum cu totii si cu ochii atintiti asupra dea-lului invecinat, de unde venea primejdia, iar dupa catevaminute puturdm vedea noi cei din ograda cum se co-coborau haiducii la pas linistit, cantand, par'ca veneau la

sisi

si

insi

si

36

masa mare. Ei se oprira tin moment dinaintea cril5meiunde Bujor ii cinsti cu cate un pahar de win, apoi por-nira din nou spre curte. Acum se trecuse de saga; avewnsa dam piept la piept cu hotii; sa impu5cam inteingi;sa fim impuKati de dangi; 5i cati din not aveau. samoara?... Si cati sa scape?.., iata intrebarea ce 5i-opunea fiecare, groaznica intrebare ce o vedeam zugravitacu culorile spaimei in fata tuturor. Iar eu care cu o oarsmai inainte facusem atata isprava cu teaca iataganuluilui Aliuta, simtii acum ca mi se tae picioarele, $i fara voema apropiai de tata. Tata era galben ca ceara, tacut $iin a5teptare; s'ar fi zis ca-5i numara bataile inimii; stra-jerilor de asemenea nu le era indemAna. Ceea ce-i turburacu osebire era ne'nchipuita lini5te cu care veneau hotiiasupra lor, par'ca nici nu le pass ca. sunt 60 de oamenigata sa-i primeasca cu coase cu topoare. In acela5timp clopotul suna mereu a restri5te, 5i cu atat mai muttsuna ,cu cat haiducii se apropiau. Par'ca vestea ceasurilemortii.

Ah! Iata-i... iata-i... sosesc!Ajuns dinaintea bisericii, Bujor deodata se oprege,

is la ochi pe clopotar 5i... 0! Doamne, ce vazui!... Inmomentul in care trasni arma, vazui pe nenorocitul clo-potar cazand de-a roata in aer din inaltimea turnulni,cum ar cadea o tared din varful unui plop. In acela5 mo-ment spaima rasbatu cu iuteala fulgerului in inimile tu-turor, o spaima strapica, neinvinsa, spaima mortii careintuneca mintea 5i ingheata sangele in vine, 5i intr'oclipa toti strajerii, atat cei dela poarta, cum 5i cei d'im-prejurul casei, aruncara la pamant ciomegele, coasele,topoarele 5i care'ncotro prinsera sa fuga ca ni5te nebuni,nevoind sa mai 5tie de glasul tatalui meu 5i at lid Aliuta,cari cautau sa-i stapaneasca. Iar cand cei doisprezece hai-duci calari, impestritati cu gaitane 5i cu pu5tile pe umar,

gi

37

se arAtara in dreptul portii, nici o suflare de om nu maiera in curte, afara de noi si de Aliuta.

Atunci... parasiti de toti, intraram in casa ca in ulti-mul loc de scapare, iar Aliuta inchise usa cu zavorul.,Momentele erau infricosate. Auzeam imprejurul nostruglasul haiducilor, zanganitul armelor, sforaitul cailor, iarpeste toate glasurile si toate sunetele domnea glasul luiBujor, care facea randuiala intre haiduci.

Spargeti usa! striga el.Deodata auzii lovitura unui topor, ce se infipse in use,

apoi auzii a dotal, si a treia lovitura, urmate de maimulte allele, can rasunau in insusi inimile noastre. Dar inacelas timp auzii aoeleasi lovituri si in usa dirt dos, incateram acum cuprinsi din doua parti, fare nici tin mijlocde scapare.

De ce insa primejdia se facea mai mare, de ce Aliutase imbarbata mai mult. Cu iataganul in mama, el sta lacrapaturile usii, gate sä reteze capul celui dintai ghiaurce s'ar ivi; dar nici until nu se ivi, numai topoarelecurgeau ca ploaia pans cand usa tandurita cazu cu totuldin tatani. Atunci Bujor se intaldi fata in fata cu Ali. Ilrecunoscui dintre toti, fiindca el era cel mai inalt, maithipos si mai fioros.

In laud ghiujule! striga hotul.In laturi tu, caine! raspunse Ali repezind iataganul

asupra capului lui Bujor, insa fierul turcului intalni fie-nd hotului ambele scaparara de iutala loviturii. Eistature apoi o minuta si se privira in ochi. Hotul aveafata crude dar dispretuitoare a unui om ce nu-i vinesa se pue la lupta c'un protivnic atat de batran, iar acestanu mai era Aliuta cel bun, pe genunchii caruia screamnoi ca niste vererite. Era zis in legea lui sa apere cupieptul casa ce -1 adapcstise, $i toate puterile din tinerete,toata salbatacia ienicereasca ii revenise ca prim farmec.

$i

si

38

Drept sta el scum ca lumanarea, hotarit, amenintator, cufruntea incretita, cu dintii indestati, si se uita si chibzuiauncle sa loveasca din nou.

Asa to vreau turcule, zise Bujor; deacum cu minela lupta dreapta! iar voi, adaose el tovarasilor sai, statisi priviti cum capitanul vostru tie sa pedepseasca o-braznicia unui turc.

Aci in pragul usii am sa-ti sap groapa, raspunseAli; $i lupta iaras se incaiera. Bujor isi pastra cumpatulsi lovea cu masura, pandind toate apucaturile protiv-nicului sau, iar mania turcului mergea tot crescand, $i

miscarile lui, din ce in ce se iuteau, par'ca puteri nouicurgeau necontenit in vinele lui. Dela o vreme insa fie-rele for nu se mai ciocneau, nu mai scaparau, ci lipite,incolacite alergau impreuna, cand in dreptul ochilor, candcand deasupra capului, intocmai ca doi fulgeri ingemanati.

Hotii care intrase acum in casa, priveau lupta cubratele incrucisate, siguri fiind de mai inainte de iz-banda capitanului, iar noi, galbeni, inmarmuriti, asteptamcu tremur minuta hotaritoare, fiind de asemenea siguri demai inainte ca on cum se va sfarsi lupta, tot rau va fipentru noi... Cand deodata turcul desprinzandu-si armade arma dusmanului sau, facu un pas indarat, deschiseniste ochi mari peste masura, striga: Alah!" si ca untigru insetat de sange se arunca asupra lui Bujor.

Un freamat trecu prin randurile hotilor... Atunci... 0!spaima! 0! urgie! Atunci fara veste, trasni o pusca in-daratul meu, de care toate geamurile se cutremurara si prinfumul ce navali in odae vazui pe Aliuta, pe batranul siviteazul Aliuta ingenunchind. Lovit in spate de unuldintre tovarasii lui Bujor, el scapa `arma si cazu la pa-mant scaldat in sange. In fata acestui neasteptat sfarsit,Bujor el insusi ramase un moment uimit, cu hangerul inmans, nedumerindu-se ce sa faca; apoi.deodata isi in-crunta privirile, ca un om ce si-a luat o groaznica hota-

39

rire, se indreptd cu pa$i sunatori spre noi, care stam fararasuflare gramaditi unul in altul ,trecu alaturi de mineatingandu-ma cu haina $i se opri dinaintea hotului ceomorise pe Ali.

Cine nu cinste$te lupta dreapta $i ucide pe la spate,ucis trebue sa fie!... zise el, despicand in acea clipscapul uciga$ului in cloud; apoi, cu fata $i mai incruntata,in care era scrisa osanda noastxa de moarte, el se intoarseiara$ spre noi, atintindu-ne de asta data drept in ochi,parca ar fi voit inadins sa ne prelungeasca agonia: mersepans la locul unde zacea Aliuta la pamant, it privi unmoment in tacere, tacere infrico$ata, din care nimeni nu$tia ce are sa iasa, caci noapte se facuse sub genele U....cand iata minunea mare... fata lui deodata se insenina,ca $i cand o razd de sus i-ar fi strabatut prin creeri $i,indreptandu-se catre tovara$ii sai, le zise:

Copii, acest batran ucis miseleste a aparat o casade cretin $i el era lure. Dumnezeu nu ne va ajuta, dacape langa pacatul mortii lui vom adaugi $i alt pacat... Samergem de aid!...

Ascultatori de glasul capitanhii, hotii isi facura sem-nul crucii, incalecara $i se dusera in lame, numai haiduculcel ucis ramase lungit la locul lui. Nu departe de dansulsarmanul Aliuta $edea $i el fara miscare cu fata acumindulcita de suflarea mortii, $i cu ochii deschi$i $i atin-titi a$a cum ii avea el in rugaciunile de dimineata, candratacea cu sufletul in tarile cele calde ale copilariei lui.

A doua zi un sicriu frumos, impodobit cu tinte deargint, cu semnul semi-lunii pe capac $i purtat pe umerilenoastre, fu a$ezat sub cea mai pletoasa salcie din gra-dina, cu capacul indreptat spre rasarit. Nici preoti, nicirude nu erau in jurul sicriului, dar eram noi, prieteni dealts lege, agonisiti de el la batranete, can stam ingenun-chiati $i plangeam din inima pe bunul $i scumpul Aliuta.

40

Pe mormantal lui sta astazi o marmura alba, pe caresunt sapate cu litere de our cuvintele lui Bujor:

Acest batran ucis miseleste a aparat o casa de cretini el era illiC".Aci tats sfarsi de povestit; iar not am ramas tacuti si

cu lacramile in ochi, $i mita vreme dup6 aceea, figurabuns a lui Aliuta nu inceta de a se amesteca noaptea invisurile noastre copilaresti.

ANDREI FLOREA CURCANUL

I.

Sunt Vasluian de loc din satul Eram abia dedouazeci unu de ani cand imi veni randul sa trag insorti. Imi aduc aminte cu ce sfiala varai mana intr'un vrafde hartiute rasucite si scosei No. 13. Bun", strigaracei d'imprejurul meu. Esti baiat cu noroc". Apoi doftorulma cauta in gat, ma ciocani in piept sen spate, iar co-mandantul ma masura cu o curelusa, sa vada daca suntdestul de nalt, ma intreba de tata, mama, frati, surori,par'c'ar fi voit sa-mi afle spita neamului, si dupa ce-mitrecu numele intr'o condica imi zise:

Mai baete n'avem ce-ti face, ai scos numar mic,esti sanatos si bine facut, n'ai nici un drept de scutire;trebue sa ramai in oaste. Si noua ne trebue voinici catine.

Nu bine sfar§i comandantul de vorbit ca un gulerat cesedea langa mine striga cat it lua gura: la tuns"!

Indata doi dorobanti ma impinsera intr'o odae de ala-turea $i ma wzara pe un scaun; foarfecele incepura sasane prin pletele mete intocmai ca secerea in gran $i catai bate in palme ma trezii gol la cap ca un harbuz.

Nu eram, ca sa zic asa, nici vesel nici suparat, cacti

tocmai bine nu puteam sa-mi dau sama de ce se pe-trecea cu mine in ziva aceea. Numai cand vazui petata rezemat de u§orul odaii, mahnit par'c'ar fi ramas

Floresti.si

'

42

singur pe lume, simtii atunci Ca ma tae la inima. Insdm'am stapanit, mi-am inghitit lacrimile care cercatisa-mi navaleasca in ochi, caci imi era frica sa nu raddsatul de mine. Avui noroc ca tata era om cuprins, cu po-pu$oi in co$ere Cu vitisoare imprejurul casei, incat else prinse sa-mi faca uniforma cu cheltuiala lui numai sanu ma piarza de langa el, $i astfel rarnasei soldat in re-gimentul de dorobanti No. 13.

Fara sa ma laud, pot zice ca nu-mi $edea tocmai rauin uniforma mea de dorobant cu opincile bine sfaruite Inpicioare, cu mantaua cea lungs incinsa la mijloc cu curea,$i mai ales cu caciula cea indoita pe ureche impodobitAcu pene de curcan. Cand ma roteam a$a prin sat pedinaintea fetelor, cari nu se prea fereau din calea mea,imi venea in adevar vorba ceea, sa ma umflu in pene caun curcan.

Mai ca fioros mai e$ti!... imi zicea Catrina chico-tind la spatele meu; ai sa tai mamaliga in doud.

Ia vezi-1 par'ca-i un tap logodit, zicea Marioara,tragandu-ma de maneca mantalei. Iar eu le fugaream, lepigam $i cand imi Cidea vre una In 'ndemand ii astupamgura c'un sarutat.

Slujba mea nu era tocmai greu, caci $edeam zece zilein cazarmd $i douazeci acasa. Ce m'a incurcat mai multa fost reglementul pe care a trebuit sa-1 invat pe de rostca tatal nostru. Noroc ca $tiam cateva buche dela dasca-lul Chiriac din sat. Iar celelalte datorid ale slujbei: Lastanga, la dreapta, puga la umar, la picior!"... le-amdeprins ca apa, pentruca nu cram stangaciu din fire $imana-mi era data pe puga, de cand vanam vulpilecaprioarele prin codrii Racovei. Cand ma aflam in frontmergand cu pa$i masurati; una, doua, trei", sau canddinaintea comandantilor cu mana la cocarda strigam:Ascult domnule capitan!... Sa traiti domnule major!..."ar fi zis cineva ca-s croit pe soldatie. Numai de scos oa-

$i

si

si

si

43

menii la munca campului nu eram bun, cad aye= fateblajina $1 ei nu erau deprin$i sa se teams de mine. ChiarCatrina imi zicea ca nu ma prinde cand ma slutesc.

Astfel o dusei doi ani $i mai bine in care timp mamamuri, iar tats din ce in ce se garbovea. Intr'una din zileel ma chema la o parte $i-mi zise:

Mai baete, eu ca maine o sa ma duc pe urmelemaica-ta $i tu Inca nu e$ti pus la cale. N'ar strica saavem in casa o gospodina care sa caute de tineretele tale$i de batranetele mele. Eu gandesc ca fata Catrina de$inu-i bogata, dar e cuminte $i harnica, $i va tine la cinsteacasei noastre... dar tu cum socote$ti?

Aceste vorbe iesite din gura batranului tats ma patrun-sera la inima. Eu nu ma gandisem la Catrina $i nicipot zice ca-mi era draga precum nu-rni era draga nicio fata din sat, insa cuvintele lui erau pentru mine o tai-nica porunca, ce parea ea vine de sus. M'am dus dreptla Catrina $i i-am spas voia tatei care acum era $i a mea:iar ea nu-mi raspunse nimic ci se ro$i ca focal $i plecaochii in jos. Fi fi voit sa o sarut ca altadata pe candma harjoneam cu dansa la scranciob, dar acum nu maiindraznii; de cand gandul insuratului ma urmarea mafacusem rugnos ca o fata mare, $i vorbele nu-mi ie$eauslobode din gura. Apoi de la Catrina facui stanga impre-jur $i ma dusei drept la capitanul, pentru a-i cere voe sama insor, insa capitanul imi raspunse:

Andrei, nu-i vreme acum de insurat; in curand avemsä plecam in jos spre Dunarea cu tot batalionul din Vaslui,$i dace o vrea Dumnezeu sa ne intoarcem sanato$i itivoi fi eu nun; pans atunci trebue sa mai ingadui, fatulmeu.

Sa traiti domnule capitanl zisei eu intorcandu-mape calcae ca un surub, $i fare mai multa vorba plecaispre casa. Tot drumul nu putui sa deschid gura pentru azice buna dimineata trecatorilor cu care ma intalneam.

44

Eram mahnit cum nu fusesem niciodata... si de ce nu stiu...ca doara nici tata nu era pe pragul mortii, nici Catrinanu avea sa se marite cu un altul, si nici Dunarea nu masperia pan'-pe-acolo, caci mai fusesem eu in jos toamnacu ostirile, si multumita Domnului m'am intors bineacasa. Cu toate acestea inima nu-mi era la loc. Ajunsin sat auzii felurite zgomote cari posomorau fetele;ba ca Rusii tree Prutul, ba Ca Turcii navalesc intarn, ba ca. Romanii intra in batae cu Turcii, on cu Rusii,nimic lamurit, tot vorbe fara sir, insa era ceva; vaz-duhul parea a furtuna.

Peste cateva zile un vatajel ma chema la Primarie widegash adunati toti flacaii din sat, cari erau soldati in ba-talionul meu. Capitanul sedea in capul mesei cu o hartiein mani.

Andrei Florea! striga el.Fatal... raspunsei eu.Neculai Druga!Fata!Petrea Doncila!Fata!Vasile &LintelFatal

Si tot asa mai departe ne chema pe toti dearandul dupeizvodul ce tinea in mans.

Copii!... ne zise el... avem porunca sa mergem inlagar la Dunarea; grijiti-va bine armele, luati-va schim-buri in deajuns si de astazi in patru zile sa va aflati laIasi, de unde vom pleca impreuna cu armata de acolo.Cautati ca nimeni din voi sa nu lipseasca.

Ascultam!... raspunseram cu totii punand mana lacocarda.

Apoi iesiram din primarie spre a ne duce fiecare incasele noastre. Neculai Druga se apropie de mine si-mizise:

45

Ai auzit Andrei? Trebile se incur& Nu-i a bine.Bine rau, n'ai ce-i face, raspunse Vasile Graunte:

daca-i porunca, s'a mantuit. Zi ca nu ti-e tats, vorbaceea.

S'apoi ce mai la deal la vale, adause Petrea Don-cila; putem oare sa ne ferim de ceea ce-i scris sa fie?...Ceti se intorc sanatosi din batalie, cati mor acasa pecuptor? Asta nu-i in voia omului ci a Domnului.

Bine vorbesti Petre, zise mos Toader a Paraschivei,un om batran care fusese treizeci de ani puscas in curteaboereasca. De cand and ca o sa fie bucluc in jos par'cdma umfla in cos sa merg eu. Pacat ca picioarele si ma-nile nu-mi sunt dupe inima caci acum ar fi vremea savad daca durdulita cu care m'am hranit treizeci de animai tie sa face treabd. Ei baeti!... omului nu-i edat numai sa se intinda la soare: in viata este si voe sisi nevoe, daca nu vom fi harnici sa tinem piept la ne-voe, apoi mai bine sa lasdm babele sa ne apere casele,iar not sa toarcem in furca.

Graind astfel ochii lui mos Toader a Paraschivei stra-luceau trupul lui rezemat in carja se indrepta ca luma-narea. Ai fi zis ca intinereste pentru a doua oars.

Haideti baeti cu mine, adause el, sa cinstim unpahar cu vin. Cand vremile se inaspresc nu-i bine sa nedespartim fara sa ne uram unul altuia noroc bun.

Cu totii merseram la crasma din sat si ciocniramcate un pahar, insa mie unuia, drept sa spun, nu-mi lu-neca vinul pe gat, cad voia buns imi era, ca si spurns,vinului numai in fats, iar in inima drojdiile grijii. Magandeam la tata, la Catrina, la case, la vitele noastre,apoi la Turci, la Rusi, la ghiulele, si, luat inainte devartejul gandurilor, sedeam tacut pe o lavita fard sa bagde same ca ramasesem in crasma numai cu mos loadera Paraschivei, care se uita cu mild in mine.

Nu-ti mai face inima rea copile, imi zise el, punan-

$i

$i

$i

46

du-mi mana pe umar. Du-te acasd si te pregAteste dedrum, caci la slujbd ceasurile cunt numerate.

Trei zile dupd aceea eram imbracat solddteste gatade plecare. Opincile imi erau noud noute, mantaua curate,incat bumbii pe &Ansa straluceau ca aurul; in spate aveamranita cu schimburile si pe umar pusca. Cand ma duseila tata sa-mi iau ziva bund mi se umezira oche, iar el,dupa ce ma sdrutd pe frunte, imi zise cu gins induiosat:

Mergi cu bine Andrei!... Durnnezeu sa te apere deprimejdii te intoarcd sanatos acasa I

Imi luai asemene ziva bund dela vecini, insa pe Ca-trina n'o gasii nicdierea. Pe la pranz eram in crud& sa-tului impreund cu toti Meaii din batalionul meu.

Batrani copii, babe si fete, toti afard de Catrina,erau adunati imprejurul nostru ca sä ne vadd insirati doicate doi cu caporalul in frunte.

Pusca la umar!... Mars!...Atunci cu piciorul stang inainte plecardm. 0 suta de

caciuli si de palarii, o suta de naframe se ridicara deo,data in aer pentru a ne ura drum bun. Tot satul ne pe-trecu pand la poarta tarinei; Mos Toader a Paraschiveicu vorbe de imbarbatare in gura veni si el in carja luidimpreund cu multimea, iar Anton Aghiuta un pitic ghe-bos care era caraghiosul satului se acata deasupra portii,strigandu-ne in gura mare:

Mergeti sandtosi copii! Sa-mi aduceti fiecare cateun pistol, ca sä aflu cum e Turcul, dupa Turcpistol. Tot satul porni intr'un hohot de ras, iar notle multumirdm militareste cu mana la cocarda.

Greu e omului pand a nu intra in nevoe, dar °data in-trat, apoi, vorba ceea, isi pune capul intre umere $i mergeorb inainte. A§II se intampla si cu mine. Dupa ce am

sa

ii

si

si

ca si

II.

47

plecat de-acasa intrand in vista de ostean, incepui sa-milas geijile indarat si, putin cate putin, venii in cheful meuobicinuit. Un singur lucru ma mai supara. Imi pares ranca n'am gasit pe Catrina sa-i zic ramas bun, caci cinestie? se putea sa n'o mai vad. Cu acest ghimpe ininima mersei pans in sears.

Era pe la inceputul lui Aprilie, pe cand ciocarliile seinvata a canta si codrul prinde muguri. 0 luna plina sifrumoasa imi lumina calea, cand iata ca la cativa pasi demine zdrii o umbra de femee ascunsa in dosul unui frun-zar. Numai o saritura facui pans la dinsa si o apucaide mans. ,

Era Catrina, insa asa de slabs incat mi se paru caochii i se marise in cap.

Bine ca te vazui Catrino, inainte de a ma duce laMahe, ii zisei uitandu-ma cu jale la dansa; dar ce-tisunt manile asa de reci?

Mi-e MO sa nu ma uiti, raspunse ea cu glas inecatin lacrami.

Eu sa te uit!... Doar nu ma duc la joc sau la seza-toare, acolo. Roaga-te mai bine la Dumnezeu sa nu mor,Catrino. Apoi imbarbatandu-mi inima, o cuprinsei in brate$i o sdrutai pe frunte, iar ea suspina din grew si-mi zise:

Atunci, jury -mi ca-ti vei tine cuvantul ce mi-aidat!

JUT !

SA stii bine, Andrei, ca ceasul in care-ti vei calcaacest juramant va fi ceasul mortii male. Asa simt euca-mi este scris.

Atunci vei trai mult, Catrino, afara numai dacavre-un glonte imi va curma zilele.

Tu nu vei muri in razboi, adause ea c'un glas caresemana a prorocie.

Voii s'o sarut Inca °data, pentru cea din urma datainainte de a o parasi, insa ea se departa din bratele mele

48

si se facu nevazuta prin umbrele copacilor. Auzii numaidin departare un glas care si acuma par'ca-mi rasuna ininima:

Mergi sanatos, Andrei, $i nu ma uita!Acum pot sa zic ca-mi venise cheful la loc. Nu stiu

pentru 02, dar ma simteam mutt mai imbarbatat de candauzisem din gura Catrinei ca n'am sa mor in razboi.Imi inchipuiam Ca femeile an cate-odata prevestiri tainiceasupra viitorului; iar grija ei sa nu o uit imi parea preacopilareasca ,ca sa ma mai supere catusi de putin.

Trecuse miezul noptii cand ajunseram in padurea dinvalea Racovei. Acuma nu mai pazeam randuiala pasuluimilitaresc, ci fiecare merges cum putea, dupa cum ii mer-geau si gandurile prin cap. Luna incepea sa S2 coboare pecealalta parte a cerului, si umbrele se intindeau lungipe pamant ca niste brate de uriasi. Imi adusei aminte despusa batranilor ca aid Romanii se razboise odinioaracu Turcii risipise oardele lor, lath ca acuma, dupaatatia ani, ne veni noua randul sa ne masuram Cu.cu dansii... Ciudata potrivire!... Bine-a zis cine-a zis canimeni nu stie ce-i ascuns in poala vremilor. Si cum mer-geam asa de ganditor prin acest loc udat de sange ome-nesc, imi simteam creerii infierbantati, si nu odata mi separu ca vad in zarea lunii rasarind din pamant tidvegoale cari se ranjeau In mine.

Trei saptamani dupa aceea strabatusem tarn dealungulpana la Dunare pe malul careia mii si mii de Romanierau adunati in deosebite locuri, asteptand numai ordinalde trecere. Dar pana cand veni ordinal, in nenumarateranduri ne jucaram de-a mingea cu Turcii trimitandghiulele in cetatile for si primind altele dela dansii.

Apoi, pe la mijlocul verii, un pod se Idea peste Dtmarea,al carui capat abia se zarea la malul celalalt, si insiraticinci cate cinci, prinseram a trece dincolo. Erau fru-moase de vazut sirurile noastre de calareti pedestri ale

$i sisi

si

49

caror arme straluceau la soare, mergand cu steagurile fal-faind urmate de-o suta de tunuri de otel, sub roatelecarora parea ca geme parna'ntul.

Strigati copii sä traiasca Maria Sal zise coman-dantul; caci sunt multe sute de ani de cand vulturul sizimbrul Romani lor n'au cakat in Cara paganeasca.

Ural... Sa traiasca Maria Sal... strigara °data miide glasuri cari clocotira departe in voile Dunarii.

Inima se batea tare in piepturile noastre, hotaraticum mergeam pe viata pe moarte, simteam pentruintaia data in noi o tainica mandrie. Acuff' eram si noiceva!

Peste vase zile ajunseram in fats intaririlor Plevneiimpotriva carora °stile rusesti se fransese de-atatea ori.Aid incepu pentru noi o viata mai Brea, mai ostenitoare,cad fiind aproape de Turci, trebuia mereu sa strajuim sisapam la santuri, pentru a nu fi loviti pe furis. Totdeaunaimbracati cu arma langa noi, totdeauna Bata a sari lacel mai mic semn, dormeam noaptea somnul iepurelui,ziva de multe ori nu ne ticnea mancarea amestecandu-sein borsul nostru glontii turcesti. Insa omul se deprinde

cu binele cu raul; fiecare iii Ikea slujba fara sa seplanga, numai cand cadeau ploile cele putrede, cand, uzipans in oase, trebuia sa dormim in glod, atunci Mora voene aduceam aminte de-acasa si fetele noastre se posomo-rau. Dar, vorba ceea, un ceas de bine to face sa, uiti unan de necaz; cum se furisa printre sparturik nourilor oraza calda de soare, indata ne venea cheful la loc, doi-nele incepeau sa rasune in santurile Plevnei.

In unele locuri eram asa de aproape de Turd, incat pu-team vorbi unii cu altii. Intr'o zi, Vasile Graunte, tova-rasul meu care era un poznas si jumatate, striga la dansii:

Bre bostangii, bre ciorbagii, asa-i ca va dorm soa-recii in pantece?... Ce nu va inchinati noua mai bine?

Minciuni spui; iaca ce mancam noi, raspunse unN. Gane.Novele 4

si

si

gi

gi

gi

gi gi

ii

50

glas dela dansil, si in aceeas clips o pine alba cazu insanturile noastre.

Asta e furata dela noi, jur pe fesul lui Mahomet!Cine-a zis vorba asta sa-si arate fata daca-1 tine

cureaua!Indata, raspunse Graunte, punandu-si un fes in

cap iesi pans la jumatatea trupului din cant afara.Atunci o ploaie de gloante ii suers pe la ureche.

Dar din voi care-i harnic sa-si fixate scafarlia,striga el coborandu-se in cant?

Eu, raspunse un Turc care se arata cu o caciula decurcan pe cap.

Aferim! strigara ai nostri, improscandu-1 la randulfor cu o salva de pusti. Turcul se facu nevazut.

Glumele acestea usor se puteau intoarce in rau, caci cumoartea nu-i de suguit; dar ce era sa facem?... SA nearatam mai misei decat turcii asta nu se putea. Eciudat cum eu, om milos de felul meu, trageam aici dreptdragul in carne de om, ba Inca imi parea ran de cate onplumbul meu mergea in desert. Par'ca nu mai eram eubaiatul Andrei Florea cel blajin din sat dela Floresti.pe care fetele it harateau fara leas de grija. Razboittl maincruntase in sange, schimbase firea, de-as fiavut putere as fi ucis pe toti Turcii din Cara turceascaca sa se mantue buclucul sä ma intorc mai =andacasa. Insa treaba mergea mai inset decat doream, cacifiecare zi aducea cu sine noua intamplari si noua munca.

Dupa ce intaririle noastre furs ispravite, prinseram saumplem saci cu nisip, sa facem legaturi de strujani, sitarcuri de nuele pe cari Romanii, in deprinderea for de aporecli lucrurile, be numira Friisini"1). Toate acesteerau menite sa slujeasca de aparatoare in santurile noastre,sau sa fie aruncate in santurile Turcilor in ziva cand vom

1) Faini.

5i

5i -mi 5i

5i

51

navali asupra lor. Iar sagile intovaraseau necurmat lu-crul.

Mai, Frasina to e cam infoeata, zicea anal, ma ternca n'ai s'o poti duce perches la Turd.

Ba e numai buns de strans in brate, raspundea ce-lalalt; cu dansa ma duc pang in panzele albe.

Astfel, facand treaba, glumeau intre dansii baetii nostridupd obiceiul for din copilarie; caci fie zile cat de aspre

impletite cu primejdii, ele tot se mai indulcesc daca lepresuri cu ceva chef $i voe buns.

In ziva de 30 August, o mare miscare domnea in ta-bara noastra. Cerul era inourat, o ploaie subtire curgeaca prin sits. De cum se ivise zorile, generalii, colonelii,maiorii alergau calari in toate partile dand felurite ordine:trupele noastre se insirau in linie de batae, altele se ase-zeau in coloane la aripi; iar dupa ce soarele se ridicaseca de-o sulita, incepu o groaznica impuscatura de tunuricare mergea intr'un sir ca bataia darabanei. Erau tunurilenoastre, o suta de guri de otel ghintuite care salutau peimparatul Alexandra de ziva lui, improscand cu foc inintaririle Grivitei. Fiecare lovitura, spargea, brazda, de-tuna paretii de pamant ai dusmanului. Trei c2asuri tinuacest foc infricosat, apoi se opri.

Era acum soarele sus. Un mic paraclis, se facu in camp:apoi se dada un pranz in cinstea Imparatului, la careMaria Sa Domnul inching cel dintai pahar. Se spuneinsa ca Maria Sa nu a desartat paharul si ca ar fi zis cutristete generalului sau de alaturea:

Multi baieti de-ai mei n'o sa mai vada asfintitulsoareluil

Apoi se imparti de mancare la soldati ceva mai multdecat de obiceiu. Eram toti tacuti ganditori ca in apro-

si

si

$i

52

pierea unui ceas de cumpana. Fiecare isi amintea cateun dor de acasa: unul de tats sau de mama, altul de sotiesau de copii; fiecare punandu-si nadejdea in Dumnezeuzicea in gandul sau: Cum mi-a /1 scris"! Iar eu imiadusei aminte de cuvintele Catrinei ca n'am sa mor inrazboiu, 5i simtii atata incredere in inima incat as fi in-fruntat fara grija toate boambele dusmane. Ce putea easa tie o biata fata dela tars ?.. nimic... dar eu credeam,5i credinta mantue pe om. Poate ca era numai o nadejde,o vorba spusa intr'un ceas bun, insa 5i aceasta e deajuns pentru a varsa mangaiere in sufletul unui om acarui viata atarna intr'un fir de par.

Iar Vasile Graunte cel poznas, pe care niciodata nu1-am vazut suparat, imi zise la ureche:

Mai Andrei, am semne ca am sa modVoii raspund insa el imi curma vorba.

Asculta Andrei... adause el; de-a fi sa mor sa nuspui vestea asta mamei asa deodata; s'o cruti sarmanaca-i batrand, 5i sa-i dai paralutele ce am aici in ranitaadunate din leafs.

Ia tad mai, ii raspunsei eu, ca nimeni nu-si tiesfarsitul zilelor.

N'ai to grija Andrei, ca nu-mi fac eu inima reapentru atata lucru. Voiu cauta i eu sa-mi vand pielea catse poate mai scump ,ca sa nu-mi pard rau pe ceea lumec'am fost inselat.

Vasile, dupa ce-si usurase inima, spunandu-mi tainalui, intra iar in firea lui obicinuita cu veselia pe fata 5icu glumele pe buze.

Apoi, dupa ce soarele trecu de amiaza-zi, capitanulveni in fata noastra 5i ne spuse urmatoarele cuvinte carise pecetluira in mintea mea:

Copii!... Vedeti intaririle Grivitei in fata noastra?...trebue sa le luam din mana dusmanilor. Voiu merge inin fruntea voastra, iar voi sa ma urmati cu barbatie, caci

sa-i

Sf

53

cinstea si viitorul tarii stau astazi in manile voastre... Sanu aveti grija de dusman; sä nu aveti decat o singuragrija ca el sa nu rada de voi. Rod cart vor cadea pecampul de lupta, vor fi alesii Iui Dumnezeu, caci numelefor va fi pus in randul vitejilor tarii, si tara intreaga siurmasii urmasilor nostri ii vor bine-cuvanta. Asa dardupa mine copii si strigati, sa traeasca Romanial...

Sa traeasca! strigaram cu totii intr'un glas.Trambitele dadura semnul de atac.Capitanul scoase sabia din teaca $i pleca inainte, iar

randurile noastre, ca valurile apei, pornira inspre Gri-vita.

In a dreapta mea era Vasile Graunte, in a stanga PetreDoncila. Imi era 'ndemana intre dansii, caci oricum, erauprieteni ai mei dintr'un sat, $i impartita intre prieteninevoia se u$ureaza. SA ne tinem bine, ne ziseramintre noi, si ce-o da Dumnezeu!"... De ce inaintam, dece capetele noastre se infierbantau, iar Turcii adapostitiin intaririle for de unde numai fesurile li se z'areau, neprimira cu o grinding de plumbi cand ajunseram lala bataia pustii lor. Multi de-ai nostri cazura la ceadintaii salva a dusmanului, dar nici uuul nu daduinapoi. Insa de ce ne apropiam, de ce focal era mai tare.Suerau gloantii pe la ureche, treceau prin caciula, treceauprin manta, curgeau mai deli decat ploaea de sus incat s'arfi zis ca iadul se deschisese inaintea noastra. Nu era chipsa ne rasuflam. Romanii cadeau acuma ca snopii $i ar ficazut toti papa la unul, daca capitanul nostru, cu sabiagoals si cu steagul in mans, n'ar fi prins sa alerge in fugamare spre a scurta calea pans la dusman.

Dupa mine copii... nu-i vreme sa ne codim!... strigael din toate puterile.

Atunci tot skid nostru incepu sa alerge cu pas voinicescsi in cateva minute ajunse la santul, de langa pereteleGrivitei. Cat ai clipi din ochi §anful fu umplut cu stru-

54

jani, cu tarcuri de nuele, dar mai mult cu trupuri de oa-meni; apoi sute de seari aduse in spate furs lipite laparete, si caciularii nostri deprinsi din copilarie a sarigarduri si parlazuri se acatara pe ele ca matele. Aici pri-velistea se facu ingrozitoare, caci lupta era mai de a-proape, mai piept la piept; dar aceasta ne venea si nouala socoteala, pentruca pans atunci noi trasesem in pa-mant, far Turcii in came vie. Doamne sfinte!... multescarf de-ale noastre se rupse in doua, multa dorobantimecazu in cant facand pod cu trupurile for si tot oameniunul si unul, Suseni de cei cumpatati la vorba si Mb-datori la treaba, insa de asta data si dintre Turci multicazura ca niste tbrci din inaltimile Grivitei, fulgerati deflacaii nostri.

Capitanul era totdeauna in frunte, acolo unde pri-mejdia era mai mare. El se suia acum pe scara in mijloculunei vijelii de gloante; aproape era sa pue piciorul dea-supra si sa implante steagul in pamantul dusman, candun plumb it lovi in piept.

Inainte copii striga el pentru cea din urma data, apoicazu de fpe scara in mijlocul nostru. Imi venira lacramile inochi cand it vazui dandu-si sufletul, cad fusese om bun, Ca-pitanul nostru ,dulce si purtator de grija pentru noi, farpentru dansul fara pasare. Imi adusei aminte de fagaduintace-mi daduse ca ma va cununa cu Catrina dupa ce nevom intoarce acasa, si cum it tineam inca cald in brate,imi veni un dor atat de infocat de a-1 razbuna, in cat faravoie luai steagul din manile lui, si ma aruncai pe scars,in stirea lui Dumnezeu.

Vasile Graunte si Petre Doncila veneau dupa mine.Din nenorocire insa scara nu ajungea pana la mucheaperetelui si trebuia sa ma acct cu manile, pentru a maurca sus. Atunci ma simtii lovit la mans stanga de-untalus de sabie; insa in infierbinteala luptei nu bagai deseams, imi facui vant si sarii deasupra.

Turcul care ma ranise sta Bata sa-mi mai dea o lo-

55

vitura, dar vorba ceea, ii luai apa dela moara pocnindu-1cu stratul pu§tei peste scafarlie, de s'a dus de a tavalucul,cum s'ar duce un harbuz in vale. Apoi infipsei steagul inGrivita!

Nava lise acum ai noatri ca furnicile din toate *tile§i amestecandu-se cu Turcii incepura sa" se lupte Cu eipiept la piept. Cand e vorba de lupta" dreapta ai de cio-mag apoi las', pe flacaii noatri, Ca nu li's xnanile amorrCite! Era drept dragul de vazut cum se invarteau in aerstraturile de puaca lovind cate cloud trei tidve °data,cum sburau fesurile cu creeri cu tot, cum se implantau ba-ionetele pan5 in radacina in carne de Turc, incat inaduaiti,striviti de puterea noastra covar§itoare, duamanii cazurapans la unul. Dar ce-i drept ai ei s'au aparat ca niatezavozi!

A§a mai inteleg, zise Vasile Graunte care dimpreunacu Doncila §i cu mine aparasem steagul din toate puterile,platind cu dobanda loviturile ce ni se daduse. Doncilacapatase o rang la picior; eu o a doua in coaste, darma tineam bine; iar Vasile Graunte era teafar ca oul,numai caciula §i mantaua lui se fAcuse ciur.

Asta §tiu c'a fost nunta nu saga! adause el glumind;pacat ca n'am avut ai lautari!

Nu bine insa iii ispravi vorba, ca un turc lovitde moarte,care sta lungit la picioarele lui ofta din greu. Milos cumera, Graunte, se apleca spre el ai-1 intreba ce voeate, iardrept raspuns Turcul, care mai avea Inca o ramaaita deviata scoase un pistol dela brau §i-1 descarc5 in pieptul luiGraunte.

Acesta i§i atinti atunci ochii intr'ai mei cu o cautaturApe care nu o voiu uita nkiodata, apoi cazu langa Turcfait suflare.

S'Armanul Graunte!... cand mi-a spus c5 are semne demoarte, a graft se vede intr'un ceas rau.

Dar §i in mine s'a rupt ceva cand a murit Graunte, cacideodata puterile m'au pArasit §i am cazut jos le§inat.

56

IV.

Eram acum in spital. Mu lta vreme frigurile ma chinuiraasa de cumplit Ca nu stiam pe ce lume ma gasesc, darintr'o noapte dormii mai linistit si a doua zi imi simtiidurerile alinate si capul mai destept. Bietul Doncila, carese afla cu mine in aceeas odae, suferise 5i el grozav, insaacum mergea spre bine. Cand iata ca vazui o miscareneobicinuita in spital.

Ce este? intrebai.Vine Maria Sa Doamna! mi se raspunse.Auzi Doncilal... cats sa fii desghetat, sa nu spili

vr'o prostie ca la not la sezatoare.N'ai grija ca doar m'am deprins acum cu fetele dom-

nesti ca tiganul cu scanteile. Nu-ti aduci aminte colo peGrivita dupa ce am curatit-o de Turci, ca a venit MariaSa 5i m'a batut cu mana pe umar, zicandu-mi: Te-aipurtat bine baete, iti multamesc! Din curcan te-ai facutVultur!". Iar eu stand drept dinaintea lui cu mana lacocarda am strigat de i-au trecut prin urechi: Sa traestiMaria Ta!"... Dar ce spun eu?!.. to n'ai de unde sa-tiaduci aminte... erai dormeai langa Vasile Grauntecare 5i el dormea, sarmanul, insa de somnul eel vecinic.

Nu-mi mai vorbi, Petrea de dansul, ca mi se deschidranele. Ia mai bine sa vorbim de cei ce ne asteapta acasa,ca sa ne mai indulcim inima.

Ei bre!... da 5i cand a vrea Dumnezeu sa ajungemla vetrisoarele noastre, sa ne facem trei cruci marl 5i sasarutam pragul usei ca doar am avut zile cate buruiene.

Deodata se auzi un zgomot afara, usile se deschisera incloud laturi 5i Doamna tarii, intovarasita de multa lume,infra in odae.

Cine-i Andrei Florea? intreba Doamna uitandu-sela not toti.

Eu sunt, Maria Ta, ii raspunsei.

le5inat...

57

Atunci Doamna se apropie de capataiul meu si maprivi cu ochi milosi:

Tu ai pus steagul pe Grivita?Eu, Maria Ta.Fiindca to -ai purtat bine in fats dusmanului ai

aparat cinstea steagului tau, am venit sa-ti rasplatesc vred-nicia. Iata crucea Glieorghe p2 care ti-o harazestemarele Imparat al Rusiei, iata Sleaua Romaiei, dinpartea Marie!. Sale Domnitorului. Cand vei merge acasa säspui parintilor rudelor tale ca ai castigat aceste semnede vitejie cu pretul sangelui tau, si sa le pastrezi intot-deauna ca lucruri slinte!

Sa traesti Maria Ta!Apoi Doamna imi anina ea singura crucile pe piept;

iar eu abia imi puteam stapani inima de tare ce se batea,doar nu stiu sa fi facut asa mare izbanda.Apoi, pe cand Doamna se intoarse sa vorbeasca cu

ceilalti, o duduca care venise cu dansa, cea mai tanaradin toate, cu niste, ochi negri si gene lungi cum nu maivazusem Inca, se apropie de mine si imi zise:

Andrei, asa-i Ca nu ma cunosti?Nu, zau nu-mi aduc aminte sa va fi vazut.Eu to -am cautat cand aveai frigurile cele mari; mani

o sa vin iara.Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, raspunsei eu uitan-

du-ma cu recunostinta in ochii ei cei cu gene lungi.Doamna, dupa ce spuse fiecaruia cate o vorba buns,

iesi din odae impreuna cu lunra ce o intovarasea. PetreaDoncila capatase si el Steaua Romartiei §i o privea acumcu ochi aprinsi de bucurie; fiecare primise cate ceva,cate o cruce sau cate un alt dar potrivit cu vrednicia lui,numai unut singur sedea intr'un colt si plangea.

Nu mai plange atata ca doar nu piece lumea pentruo cruciulita, ii zise Doncila ai carui odd nu se deslipeaude pe a ltd.

Sf.si

gi

gi

gi

58

Ti-e ti-e usor a zice, ca daca vei merge acasa ausa creada oamenii Ca te-ai hatut, dar pe mine o sa ma ieein bataie de joc.

N'ai rang?Or zice Ca am capatat-o spravalindu-ma cu carul.Ai dreptate, ii zisei eu. Si to te-ai purtat ca toti

ceilalti. Las' c'oiu pune eu un cuvant pentru tine, cand omai veni Doamna pe la noi.

Ma simteam oarecum in drept a-i fagadui mijiocireamea catre Doamna, caci ea cu mine statuse mai mutt lavorba, 5i numai mie dintre toti imi daduse doua cruci.Apoi, multamit in suflet, ma acoperii cu plapoma, inchiseiochii prinsei sa gandesc la duduca cea frumoasa... Cedeosebire intre Catrina 5i dansa I... Catrina are ochii al-bastri, parul galben, pelita arsa de soare, in sfarsit e catoate fetele din sat, nimic mai deosebit; dar eal... Ceochi negri 5i luminosi!... Ce gene lungi parca's stavili delacrimi... ce gura croita numai pe zambet!... De mult cegandii la dansa adormii, iar de mult ce-mi intrase ininima, o visai.

A doua zi cand ma desteptai, simtii o mare bucurie va-zand-o la capataiul meu. Insa acum nu era imbracata cuhaine alese, ci avea pe cap un tulpan alb sub care ochiiei cei negri cu gene lungi pareau 5i mai luminosi; avea lapiept o pesteka alba cu semnul crucii rosil.; avea o ro-chie scurta care lasa sa se vada niste picioruse mici cenumai bine ar fi incaput in palma mea si cum era asagatita, ii sedea si mai bine decat in hain2le cele alese.Imi venea sa nu-mi ridic ochii de pe dansa.

Cum iti mai este Andrei?... ma intreba ea cu glasdulce, patrunzator.

Mai bine, duduca, mai bine.Ia spune-mi Andrei, ce simteai cand erai in batalie,

fostu-ti-a frica sau nu?Apoi del ce sä spun?... tocmai indemana nu mi-a lost;

si

.5Q

dar am facut eu cruce si-am mers inainte ca toti cei-lalti, daca am avut zile, am scapat.

Si nu ti-a venit niciodata prin gand sa dai inapoi?Da unde se poate una ca asta, duducuta! Nu stii

ca-i scris la reglement, ca nu putem da inapoi decat atuncicand se da semnul de retragere? Marti, copti trebue sämergem inainte, asa-i pravila noastra.

Vedeam ca vorbele mele ii faceau multamire, caci ochiiei s'aprindeau si mai via. La vremea pranzului, ea imirbcorea mancarea mi-o punea dinainte. Uneori ma pi-paia in brat ca sa-mi vada bataia vinelor, alts data imipunea mans pe frunte sa vada daca nu-mi arde capulcine, Doamne!... ar putea spune ce se petrecea atunci inmine, cand imi simteam fruntea atinsa de mina ei ceadulce, moale ca bumbacul? Treceau iute ceasurile cudansa caci era vesela si harnica la treaba, Bata sa nedea totdeauna ce doream, si asa de priceputa ca par'cane gacea gandurile. Inspre sears ea se apropie de minezicandu-mi:

Andrei, cauta sa dormi bine, sä to gasesc deplin sa-natos cand ma voi intoarce.

Cand va intoarceti?Dupa o saptamana, raspunse ea, apoi zambind iesi

din odae.As fi voit sa-i spun ca-i malt pans atunci, dar nu in-

draznii. Ramasei deci cu inima inecata in parere de rau,vazandu-ma parasit de dansa. In zilele urmatoare veniramulte alte cucoane duduci sa ne privegheze, insa nicima uitam la dansele; eram intr'una posomorit, vor-bele mi se scoteau cu clestele din gura. Rani le incepeauiar sa ma Idoara, pe langa dansele simteam Ca mi sedeschide o alts rand mai adanca in inima. Catrina din cein ce mai departa acum din mintea mea; mai, mai ea ui-tasem cum e la MO, si cum era sa n'o nit sub privirileacestor ochi ce ma ardeau ca focal? Frigurile iar imi ye-

$i.

5i

$i

5i

ti

si

si

60

flirt de cand mintea mi se tulburase, ai noptile nu inchi-deam ochii.

A aeptea zi zidimeata uaa se deschise ai duduca ceafrumoasa intra in odae cu zambetul ei obicinuit. Mi separu ca un nou scare rasari pentru mine. Indata durerilemi se stinsera, frigurile imi incetara ai o veselie copila-reasca ma cuprinse. Vorbeam, glumeam necontenit, cautamsa o fac sa rada, ai cand imi radea aratandu-mi albuldintilor, sau ma privea cu ochii plini de lacramile ve-seliei, simteam atunci ca-mi create inima de fericire. Candveni doftorul sa ma vada, ea singura imi deslega manacea ranita, iar doftorul vazand-o increti din sprancene:

Vei fi destul de barbat, imi zise el, sa ma laai sa-titai carnea cea rea?

0 da! negreait, raspunse ea in local meu.Auzind-o, as fi lasat sa mi se scoata ai inima din

piept. Atunci inchisei ochii ai Intinsei bratul. Doftorulimi curati rana Para ca an singur suspin sa iasa dinpieptul meu, cad multamirea ce aveam de a o simti langamine covaraea insaai durerea. Apoi inspre sears la ceasulobicinuit ea se duse lasandu-ma iaraa singur cu nadejdeade a o revedea peste aapte zile.

Asa treceau zilele una cate una pline, cand de uritcand de bucurie, ai ranele mele, in ciuda inimii, se vin-decau acum vazand cu ochii, iar eu ma'nspaimantam candgandeam ca o sa vie vremea sa parasesc spitalul ca sanu mai vad pe duduca cea cu gene lungi. De ce nu vreaDumnezeu sa mor aici?... imi ziceani eu uneori. Si doaravedeam prea bine ca dragostea care ma orbise, era o curatanebunie, insa nu ma puteam opri precum nu se poate opripuhoiul de-a curge la vale.

Intr'o zi, in cea din urma, cand am vazut-o, imi aducaminte ca, imi deslega ea rana dela mana ai dupa ce-oprivi cateva minute, imi zise cu fata vesela,

Asa -i ea acum to simti mai bine?-

61

Iar eu nu-i raspunsei nimic. Era asa aproape de mineca -i simteam suflarea pieptului, si-i auzeam bataia inimii.Atunci... an vartej imi cuprinse creerii, imi intuneca vede-rile si ne mai stand ce fac, ii apucai fard veste manileintr'ale mele si le sarutai cu atata sete incat ametit, heatde fericire $i de spaima, eazui ksinat.

Cat voiu fi stat astfel nu stiu, dar cand m'am trezit,eram mutat in alts odae, si doftorul sedea langa capataiulmeu.

Andrei, imi zise el, privindu-ma rece; ranile talesunt aproape vindecate, nu mai este trebuinta sa maistai in spital. Maria Sa Doamna m'a insarcinat sa -ti dauaceasta punga cu parade ca sa ai de cheltuiald pe drum.

Si cand trebue sa plec?Chiar arum.Dar este voe sa-mi iau ziva band dela cei cu cari

am stat intr'o odae?Nu-i trebuinta.A5 vrea sa vad macar pe Doncild, zisei cu lacrimile

in ochi.Doncild doarme.

Asa dar nefiindu-mi iertat sa mai stau acolo ma im-bracai in uniforma mea de dorobant si trist, mai trist decatin ziva in care plecasem de-acasa, pardsii acest loc decare ma lega inima mea.

Doudzeci de zile lungi si obositoare mersei pans laFloresti, framantat intre dorul de acasa si dorul din-&rapt, dar cand ajunsei la poarta tarinei si vazui de de-parte fumul dela ursoaica caselor noastre, cand ma gandiila batranul tats razemat in carja, la ogorul si vitisoarelecari isi asteptau stapanul, mi se largird pasii inteatata,incat mai, mai ea alergam. Pe ulitele satului care cum maintalnia se lua dupd mine si cand ajunsei acasa tot satulera la usa mea. Nu-mi este cu putinta sa spun bucuriatatei cand ma vazu si ma stranse in brate, lacrimile

62

curgeau parae pe brazdele fetei lui, ai de ce se uitala mine de ce mai malt plangea $i suspina, par'ca nu-$icredea ochilor.

Apoi care din cotro incepu sa-mi caute cu deama-runtul ranile, crucile, hainele cele borate de glonti, $i sama intrebe de intamplarile razboiului prin care trecusem.Unii cu mana la gura se minunau, altii radeau $i glumeauzicandu-mi ca iarba rea nu piere. Aghiuta ma cercetamereu daca i-am adus un pistol ca sa $tie cum e Turcul.Ario$ Toader a Paraschivei se uita cu ochi gale$i la minepared i-ar fi parut rau ca n'a fost el in locul meu... canddeodata auzii clopotul satului sunand!...

Fara sa $tiu pentru ce, imi simtii inima ghiata.Ce este? intrebai eu.Nimic, raspunse Aghiuta. Ia biata Catrina merge la

groapa. 0 boala naprasnica a fulgerat-o prin inima acumdouazeci de zile luandu-i graiul $i vederile, $i tocmaiastazi a voit Dumnezeu sa o ierte. S'a luptat malt cumoartea biata Catrina $llind ca ai sa vii, dar nu i-a fostscris sa to vada. Tot satul o jeleste, ca a fost bund fatssarmana!

Buna fats, adause tata clatinand din cap.Iar eu am simtit atunci ca un nour imi trece pe di-

naintea ochilor, $i sunetul eel de clopot m'a patruns in-teatata ca $i astazi par'ca-1 aud!

ION URDILA

Dau unde dau si iar ma intorc la timpul tineretilormele... zise Constantin prietenului sau Gheorghe.

Amandoi stateau la gum sobei, alInciti cate intr'unjilt si pufaiau din lulele.

Sa vedem ce vei desgropa dintr'insele, raspunseGheorghe, care se aseza mai indemanatic spre a asculta.

Constantin tusi, isi drese glasul, sz uita un momentganditor la rotile de fum ce esiau din lulea, apoi incepuastfel pe un ton melancolic.

0 sa-mi zici: Ce-i pass lumii de tineretele tale?..."Asa-it.. dar ce sa fac, daca mie unuia acolo imi placesa-mi desfatez gandul, daca numai acolo regasesc zilelecele frumoase pline de sanatate, de speranta si de voebuns, zile care n'au sa se mai intoarca... Am ajuns si euca bogatasul saracit, cazut in slabiciunea de-a nu maivorbi decat de pierdutele lui averi. Rascolind deci vrafulfilelor rupte din vista mea, iata ca dau peste o istorioara,uitata sub colbul trecutului, care insa se leaga atat destrans cu inima mea, incat nici astazi, ca au trecut zecimide ani la mijloc, nu o pot spune fara un pic de induiosare.

Aveam, zic in casa noastra, o slugs veche si credin-cioasa la care tata Linea foarte mult; dar era slut, maniapamantului. Avea mai intai niste ochi fara culoare, faragene si fara sprincene. Cand se uita la mine, imi veneasa cred ca nu ma vede. Apoi era ciupit de varsat, de nugaseai loc sanatos pe obrajii lui nici cat ai mule un varf

64

de ac; si mai era ples la cap, avea picioarele haitise,parc'ar fi fost indoite de caiarie $i pe Tanga toate acesteit chema si Ion Urdila. Te las sa judeci ce haz faceaufetele de dansul. Sä nu crezi insa ea era om moracanos,rau sau pisinaret, cum cunt obicinuit oamenii slugi. Dincontra, era blajin, glumet si cinsidt de put2ai zidi o cetatepe cuvantul lui. Nimic nu facea tata fara sa se sfatuiascacu dansul.

loam oare sa fie vreme de scos la plug?Ioane, oare graul nu-i de secera?Ioane,oare cum vor sta preturile anal acesta? Iar

Ion raspundea asezat si lamurit ca un carturar. Pe langalucrul campului, el mai stia si multe mestesuguri, precum:strugaria, butnaria, gradinaria, ba stia sa faca si tattedsi sa coasa la gherghef. Un fel de om, cum s'ar zice, bunla toate. Lui ii erau incr.2dintate cheile dela camard $i delapivnita, cad nu era betiv; el sta la ciuruitul si datulgrauntelor la cai, el la impartitul tainurilor in carte. Desinu era recunoscut, nici prin leafa ce lua, nici prin hainelece purta, ca mai mare asupra celorlalte slugi, cad dincauza sluteniei n'ar fi avut indestula autoritate pentruaceasta, totus trebile de incredere el le indeplinea. S'apoice leafs mai avea bietul Ion Urdila? Treizeci lei vechi pelurid si doua randuri de caputaturi pe ant.. cum se dadeape atunci... 0 nimic, pentru atata dragoste de lucru sta-panesc. Iar hainele lui erau totdeauna aceleasi si varasi iarna: niste pantaloni largi cu prohab incretiti la mij-locul trupului in forma salvarilor si un surtuc ale caruipoale lungi ii cadeau oblu pe genunchi; toate acestecroite vecinic din acelas soi de saiac manastiresc si deaceeas culoare. De cum m'am trezit, am vazut pe IonUrdila in casa noastra, tot asa de batran, tot asa de slut,tot asa imbracat, incat timpul curgea pares fara sa-1schimbe; si cat pentru mine n'as fi putut intelege casanoastra fara dansul, asa cum era, dar nici el nu s'ar fi

65

putut intelege pe sine insusi dealtfel sau aiurea undevadecat la noi.

Pe vremea aceea nu era posts de cai, nici telegraf, nicidrum de Her, abia de erau drumuri batute; iar hotii foiauin toate partile ca prin satul lui Cremene. Tot Ion erapurtatorul nostru de stafete. Numai ce auziai p2 tata zi-candu-i:

Mane! tine scrisoarea punga asta cu bard si du-tela Iasi, la culare.

Ion puma scrisoarea in san, punga la chimir, subcamesa, apoi mergea pe jos, trei zile incolo, trei zile in-coace, pe cararile cele mai drepte, pe potecile cele maineumblate, mergea mai repede cu picioarele lui haitise,decat ar fi mers altul cu picioarele drepte $i niciodata nulipsia un ban, niciodata nu intarzia cu o oars.

Toate mergeau bine, numai cu fetele din casa Ion Urdilanu prea ducea trai bun, caci nu era zi lasata de Duni-nezeu ca ele sa nu chicoteasca la spatele lui, sa nu-ifaca fel de fel de ba schimonosindu-i numele,ba aninandu-i petici pe la spate, si cate si mai cate.Tad, ca to dau pe mana lui Urdild"! era amenintareacea mai luatoare in ras ce se putea face unei fete. Iarbietul Urdila, care avea constiinta despre slutenia lui, lesuferia toate, si fata-i blajina nu destainuia niciodatavre-o urma de rnanie sau de dor. Treceau fetele oachesesi balai pe dinaintea lui, zburdau, se harjoniau de le sal-tau sanurile si el le privea cu ochii sal stersi, ca un fi-lozof ce nu-si bate capul cu asemenea nimicuri. Bietulom!... Toata dragostea lui se'ntelenise in lama stapanesc,si orice alts simtire parea strains de inima lui.

Dar binele nu tine cat lumea; dupa senin vine furtuna,zic oamenii; caci asa ne e dat sa cunoasthm, pe rand,ambele fete ale vietii.

Asa inteuna din zile, tata, sufletul casei noastre, omulcel scurt la vorba cald la inima, care tinuse atata timp,

N. Gane.Novele

si

sotii:

$i

5

66

spre multamirea tuturor, carma trebilor in mans, inchiseochi pe neasteptate, si la varsta de optsprezece ani ra-masei trist orfan sub epitropia unei matusi, varga luiDumnezeu. 0, Doamne, ce schimbare! Cu venirea ei,focul a intrat intre noi. Nalta sdravana, cu niste ochiaspri, bulbucati, gata de palmuit si vecinic nemultamitade tot ce se facea, iata noua noastra stapana. Din zivad'intai, ea lua cheile dela camara, dela pivnita, dela ham-bar, prinse sa grijeasca, sa varuiasca in toate partile.schimba mobilele dintr'o odae intr'alta, parc'ar fi voitO. nu ramaie nici o urma de ce-a fost mai nainte,toate acestea le facea intovarasite de vuet, cu vorbe cade-alde aceste, zise in gura mare: Da bine, asta casa deom era?... Se poate mai mare risipa, mai mare batae dejoc?..." Astfel ii umbla gura de dimineata pana'n sara 51nici ca mai obosia.

S'apoi era evlavioasa, scurnpa mea mature, $i cu visulMaicii Domnului totdeauna in sin. Mai ales dimineataera cu inima plina de umilinta, cand se inchina dinainteaiconostasului: Tatal nostru, care-le esti in ceruri sfin-teasca-se numele tau, faca-se voia ta"... Cioard, arda-te-arPara focului! striga deodata in mijlocul rugaciunii, nuvezi colbul pe scrin?... Apoi sarind, ca o leoaica, in spa-tele slujnicei ce-i esia inainte, o lua de creche 5i o varacu nasul in colb; $i iar iii urma inchinaciunea: precumin ceri asa $i pe pamant; panea noastra cea de toatezilele"...

Ciudat era, ca pentru a ocari 5i a bate nu avea tre-buinta sa-si iasa din fire, ca alti oameni. Dupa o perechede palme, date de exemplu in timpul mesei, ea mistuia totasa de bine ca cand ar fi baut un pahar de apa racori-4toare. Ochii ei, stapaniti de dorinta de-a gasi totdeaunapricini, alergau necontenit prin colturi, pe mobile si pesub mobile, Ca doar vor descoperi vre-o ata de painjan

gi

ri

ri

gi

67

sau vre-un lucru cat de mic care sa nu fie la locul sau,vai s'amar L.

Incetul cu incetul zambetul voia bund perira din casanoastra, lumea umbla numai pe varful degetelor, vorbeanumai la ureche, slugile fugiau pe-un cap; numai IonUrdila, in contra caruia se indrepta cu deosebire uramatusii mele, sta nedeslipit de pragul casei noastre. Euunul abia asteptam ziva plecarii mele in strainatate, sprea-mi urma studiile si a pune capat vietii nesuferite ce du-ceam. Pan'atunci faceam toate chipurile sa vad cat sepoate mai rar pe iubita mea mature. Ma duceam pevecini, ma primblam calare prin Carina, mergeam la vanatsau la pescuit cu undita la iaz; dar mai des decat ori-uncle mergeam la iaz, unde intalniam pe Ilinca, o fatsde suflet a moraritei, cu care-mi placea sa stau de vorba,nu doar c'as fi iubit-o sau ca m'ar fi iubit ea pe mine,ci pentruca era tanara vesela, eram prieteni dincopilarie.

Neinteles insa era ca lui Ion Urdila nu-i placea sama vada impreuna cu Ilinca. Felurite cuvinte gasiacare de care mai nepotrivite ,spre a ma impiedica samerg la moara: ba se temea sa nu racesc din cauza ume-zelii, ba Doamne fereste sa nu ma'nec, tot vorbe Varatemeiu, care-mi intrau pe-o ureche esiau pe cea-lalta; iar eu, nebagator de same cum eram, imi puneampalaria pe ceafa si ma duceam pusca la moara. Dela untimp observai a de cate on ma intorceam de-acolo,trebuia sa intalnesc pe Ion prin imprejurimi, facandu-sifelurite trebi, insa tot mai trist si mai slabanogit imiparea. Oare nu cumva?... gandii eu in mine... Ce vorbaFir putea sa-i fie bunic, nu tats!.. E cu neputinta. Astfelnasteau pieriau, rand pe rand, prepusurile in minteamea.

Intr'o zi, coborandu-ma dupe obicei la iaz, vazui peIlinca cum sta intr'o mica luntre legate de mal. Atunci

$ 'atunci...

,la

si

sf

si

el,

si-mi

sf

68

Fara sa ma gandesc mai departe, sarii in luntre, o des-prinsei, si din doua trei lopeti o dusei la adanc. Negresit,n'am avut nici o precugetare sand am facut toate aceste,caci precum spusei nu iubeam pe Ilinca, nici eanu ma iubia, ci eram numai ca nista buni tovarasi dincopilarie... De acum, flind asa de aproape de dansa, le-ganat pe fata apei, neuzind alt vuet decat vuetul macini-sului, neavand alti marturi decat batlanii ce se roteaudeasupra capetelor noastre, si colo sus soarele care neimbratisa in razele lui, marturisesc ca eram miscat...Da, eram miscat, si inca atat de mult incat nu put-team sa deschid gura sa zic un cuvant... Ce se petreceain mine?... nu stiu!... $tiu numai ca aveam un fel destrangere de inima si lucru ciudat gaciam ca inacelas timp si ea era cuprinsa de simtirea stranie ce maturbura; si ea 'ntelegea ca intre noi e ceva care nu fu-sese mai inainte, ca deastadata sunase pentru noi o oarsce nu se mai asemana cu celelalte, o oars care in sirulvietii noastre punea hotar intre trecut si viitor; si toateaceste mute destainuiri se preschimbau in sufletele noastrecu iuteala fulgerului, pared acum pentru intaia data nevedeam ne pricepeam. Intr'adevar, ma uitam acum laIlinca asa ca un om ce se trezeste din somn, si nu madumeriam cum de n'o vazusem tot astfel din capul lo-cului, eu care o cunosteam de atatia ani, cum de nu-ivazusem ochi cei mari si negri, talia subtire, parul celfrumos, care despletit i-ar fi atins genunchii, picioruselecele mid facute la strung, pa care le desmierda apa. Pri-viam, ce-i drept, cum apa le dezmierda, cum, geloasapared de privirile mele, tot mai mult le cuprindea; nubagam de sama insa, in ameteala mea, ca apa se revarsain luntre peste margini, ca luntrea, prea mica pentru a nesustine pe amandoi inset inset se culunda, impreuna cudansa ne cufundam si noi... 0, Doamne! Iata-ne dusipans la glezne, Ona la genunchi... eram pierduti... adancul

si

si

69

ne inghitia... Cand deodata Ilinca i5i deschise bratele5i se inclesta de mine. Era palida ca moartea sarmana,Vara rasuflare, fara con5tiinta de sine; iar eu n'am graisa spun ce-mi fulgera prin creeri in acel moment suprem,in care vedeam pe deoparte ca prapastia ma soarbe, iarpe de alta simtiam parul Ilincai ca-mi atinge obrazul,simtiam inima el ca bate peste a mea. Cugetele celemai ciudate 51 mai contrare imi navaliau in minte a5a canici acum nu pot sa-mi dau sama ce ma stapania maimult in acea clips de cumpana: frica de moarte, sau dra-gostea pentru Ilinca. atata ca, deli vedeam moarteacu ochii, totu5, imbratisati cum eram, piept la piept, gurain gura, in cea d'intai 5i mai calda marturis:re de dra-goste pares -mi venea sa strig: deacum ce-mi pas(7!"Apoi ochii nostri se inchisera buzele noastre se atinsera...

de-aci inainte nu mai 5tiu nimic, caci eram du5i pe altafume

Ne-am trezit in moara cu Ion Urdila la capataiulnostru. El, care nu ma pierdea din ochi, m'a vazut candam sant in luntre, cand m'am cufundat in apa 5i intr'oclipa.ne-a scos pe amandoi. Sarmanul Urdilal... Cum erade palid, cum i se batea pieptul! Era mai speriat decatnot Intr'una iii frangea manile, se vaicara, nescutura de apa, ne incalzia 51 tot nu-5i mai venea in fire,

de5i ne vedea acum deplin sanato5i. Iar eu unul, ma sim-tiam cuprins de-un fel de ru5ine fats cu privirile lui mus-tratoare, a5a ca, dupa ce m'am intors acasa, trei zile amstat inchis in odae, fara sa mai dau ochi cu Ilinca. Eramintr'o stare sufleteasca cu anevoe de lamurit. Parca vi-sasem un vis si -mi ramasese oarecum, inima impartitain doua: intre dragostea catre Ilinca 5i recuno5tinta catre

Stiu

si

insine.

70

Ion care imi scapase viata. Insd de astddata Ion cauta,intru'un chip cu totul vederat, sa ma departeze de Ilinca.

Cuconaple, imi zicea el cu vocea trista ruga-toare, ce-ti bati capul dupa o biota fats de Oran?...Pacat 5i de d-ta 5i de dansa. Ce-ar zice raposatul boerulnostru, daca ar deschide ochii? Las-o in plata lui Dum-nezeu sa-5i caute de nevoi, ca destule are sarmana; n'ointoarce dela dating ei, ca nici ea nu-i pentru d-ta, nicid-ta pentru dansa; 51ar ramane un suflet stricat pe lume,de ti-ar fi mils 5i d-tale.

Ce-ti pass de dansa? ce drept ai asupra ei?... iiraspundeam eu cu cruzimea de inima a unui tanar ne-5tiutor de durerile altora.

S'atunci Ion se incurca, ingaima vorbe fard noimaochii lui 5ter5i pareau ca se sting cu desavar5ire. Surpatacum din doud parti de necontenitel2 banueli 5i urmaririale matu5ii mele, care avea ideia fixd ca el trebuie sa fifurat multa avere dela tats -meu cum 5i de grija cepurta pentru Ilinca, bietul Ion se usca vazand cua5a ca sbarcit, span, stricat de varsat 5i ple5 cum era,ajunsese de semana cu o baba imbracata in haine barba-te5ti.

Iata ca intr'una din zile matu5e-mea, care necontenitfierbea de necazul ce avea in contra hofului celui mare".precum numia ea pe Ion Urdila, intra ca o furtuna inodaia lui prinse rascoleasca toate lucrurile, cadoar va da de urma averii furate. N'a ramas lads, saltar,tureatca de cisma, astupatoare de sobs, uncle sa nu-5i fibagat manile; 5i de ce cauta mai mult, fara sa gaseascanimic, de ce ochii ei se incruntau, ii parea rau sa vadaintemeindu-se nevinovatia lui.

Ha! striga ea, galbana ca 5ofranul, uitandu-se tintsin ochii lui. E5ti om priceput d-tal... ascunde!...

Multumita lui Dumnezeu, raspunse Ion facandu-i

5i

5tii

gf

gi

ochii,

71

cruce, in neamul Urdilestilor, pans in ziva de astazi, n'afost nici un hot, cuconita.

Asal... Vra sä zica acum o iei pe mare! te fudu-lesti cu neamurile, adause matusica la culm2a furiei. Apoisa-ti arat eu, mai badeo, cum stiu plati celui ce se obraz-niceste cu mine, si... trosc... pliosc!... mana ei greoaelovi amandoi obrajii nenorocitului Urdila. Asemenea lucrunu i se intamplase in viata. Urdila ramase impietrit, cugura intredeschisa, fara sa clipeasca macar din ochi; farea, racorita de ciuda ce clocotise intr'Insa atata timp, esidin odaie trantind usa in urma ei. Atras de vuet, intraila Urdila si-1 vazui sarmanul, stand Inca in picioare ne-miscat, cu privirea fixa, ca un om care nu-si poate dasama de cele ce i s'au intamplat. S2 cunosteau Inca peobrajii lui urmele vinete ale degetelor ce i-au necinstitbatranetele. Patruns de mils, Il cuprinsei in brate si-1sarutai pe amandoi obrajii, in locul unde a fost lovit.Ea te bate, eu te sarut!" ii zisei cu vocea induiosata.Atunci ochii lui se umezira si, pierzandu-si puteril2, elcazu sfasiat pe un scaun.

Iata ce mi-a fost dat sa primesc la batranete, ziseel cu glas stins. Dar Dumnezeu nu m'a lass sa portmulta vreme asta rusine. In curand toate au sa se sfar-siasca.

Mi se rupea inima, vazand lacrimile batranului nostruservitor. Un altul indata ne-ar fi parasit s'ar fi dusin lume; dar Ion cum era sa se deslipiasca de casa unde,dupa cum spunea el, a mancat pane sare treizeci deani dearandul, unde m'a vazut deschizand ochii pentruintaia data la lumina soarelui, uncle a ingropat pe buniilui stapani: pe mama si pe tatal... Cum era el sa se de-prinda la batranete,' sa urce alte scarf, sa nu mai vazaacei pareti varuiti, care-i vorbeau din trecut, area gra-dina cu atatia copaci rasaditi de mana lui, acel lungcerdac de jur imprejurul casei, de unde tats, sezand la

5i

5i

72

vorba cu el, privia plugurile in5irate pe brazda? Toateaceste faceau parte din maruntaile, din inima, din su-fletul lui.

115a dar, Ion a ramas credincios locului de care-1 legauatatea amintiri; dar nu 5i-a purtat mult ru5inea, cad in-data a 5i cazut la pat, pentru a nu se mai scula. Cineizile numai a zacut; iar in ziva a cincea, cea din urma avietii lui, m'a rugat sa opresc ciasornicul ce era in odae5i pe care se deprinsese sa citeasca oarele.

Nu mai vreau sa 5tiu vremea cum curge, imi ziseel cu aerul lui rabdator 5i hotarit la toate.

Apoi chema pe o slujnica sa deschida o lads vechebra5oveneasca, ce sta intr'un colt aroperita cu laicere, si -izise sa scoata lucrurile din ea.

Cu cama5a asta, cusuta de mana Ilincai, sa maimbracati dupa ce-oi muri.

far ochii lui, lunecand de-alungul firelor de altite,cusute de mana Ilincai, destainuiau o vederata turburaresufleteasca. Negre5it i5i aducea el aminte de ceva, cadsta lung 5i cugeta, incretia din sprincene, parc'ar fivoit, in gandul lui, sa lege prin acele fire ceeace a fortcu ceea ce este, adica ambele capete ale vietii sale pa-mante5ti. Apoi adause dupa cateva momente de tacere:

Sa-mi puneti hainele cele de postav negru, daruitede boerul nostru, Dumnezeu sa-1 ierte, in anul cand araposat.

Eu unul stam uimit ascultam cum Ion punea la cale,cu limbs de moarte, toate cele privitoare la ingroparealui. Era de mirare cu ce sange rece spunea el care anumepreot sa-i citeasca prohodul, unde sa i se a5eze sicriul,ce icoana sai i se pue pe piept, cui sä se imparts hainelelui; 5i cu cat mai mult spunea 5i intra in amanunte, cuatat fata lui se insenina; parca-5i usura inima, parc'o razaimbucuratoare cadea de sus peste fruntea lui brazdata de

si

pi

73

ani si-i inalta simtirile astfel, ca el scum voios se pre-gatia pentru ultima calatorie.

Venise preotul sa-i dee impartasenia. In casa era ceamai adanca tacere. Un aer oarecum solemn, incarcat cumiros de tamae, ne impresura 5i ne umplea de sfiala;nimeni nu cuteza sa sufle; insusi lumina zilei patrundeanehotarita 5i tremuratoare prin perdelele de cit ale odaii,nevoind parca sa turbure sfintenia mo:nentului; vedeamcu ochii cum abia mai palpaia, cum se desprindea detrupu-i slaba flacara a vietii; iar el statea, acum tacut 5ilinistit, ca un om ce 5i-a luat o grija, 5i-5i pironia ve-deriile cand pe un object, cand pe altul, sau se uita inde5ert, lung 5i pierdut, 5i din C2 in ce ochii lui straluciaumai mult 5i se mariau, parca ved2au tot mai departe,parca se instrainau din ale lumii... cand deodata, intin-zand mana spre mine, ma atrase langa capataiul lui si-mizise la ureche incet, foarte incet:

Ilinca e fiica meal... Te rog, crut-o!Atunci un fier ars imi trecu prin inima; iar el inchise

ochii, pentru a nu-i mai deschide si sufletul lui sburaspre plaiurile necunoscute, de unde cei dusi nu se maiintorc. Nici azi nu pot uita acel moment in care Urdila amurit sub ochii mei, descoperindu-mi taina inimii sale,moment in care am simtit adanc ca s'a dus cel din urmasuflet prietenesc ce-mi mai rarnasese pe urma tats -meu,si care plutea Inca asupra-mi ca o umbra proteguitoare.

Am plans deajuns pe bietul Ion Urdila si 1-am ingropatcu toata cinstea cuvenita unui prieten al nostru, vechi sicredincios 5i a voit Dumnezeu ca ziva-i de inmormantaresa fie calda 5i senina ca inima lui; iar dupa ce mi-amuscat lacrimile, ne mai stiind ce sa f ac in casa parin-teasca, unde ramasesem fara parinti, sub un acoperamantcu rautacioasa de mature -mea, ma hotarii sa plec instrainatate. Dar cum sa plec, fara sa vad pe Ilinca, sa-izic un Minas bun" 5i iaras cum o vad, cand acel ramas

74

bun avea sa fie pentru totdeauna?... Ce sa-i vorbesc?...Cum sa o mangai?... Caci acum nu-mi era de mine; eutrebuia, vrand nevrand, sa ascult cuvantul lui Ion; darimi era de dansa, sarmana, care ma iubia la nebunie. 0pot spune aceasta, fara sä ma laud, caci o vedeam in toatafiinta ei, in felul cum se uita la mine, in tremurul ce oapuca cand o prindeam de mina; iar in mine, o Doamnelsimtiam o mare schimbare. Fie Ca vorbela lui Ion, rostitepe patul mortii, facuse intiparire asupra mea, fie ca 5i euaveam inima ciudata a celor can obicinuit fug de ce anla indemana alearga dupa ceea ce nu pot avea; 5tiuatata ca acum judecam lucrurile de altfel, intelegeam catde dreapta era grija lui Ion 5i ce sfanta datorie aveamde a cruta pe nevinovata Ilinca. M'am dus, deci, laIlinca, hotarit sa-i zic ramas bun 5i sa curm once le-gaturi mai departe cu dansa. Dar se vede ca aveam tcevainfrico5at in figura mea, caci in momentul cand deschiseiusa, Ilinca i5i pierdu cumpatul cu desavar5ire. Ma apropiaide dansa cu o nespusa stangacie, incepui sa-i ingan catevacuvinte de dragoste, de neuitare, de curanda intoarcereallele... dar ce fal5 sunau vorbele in gura mea! Aveamsimlirea stranie a unui om prins intr'o retea din care nu5tie cum sa scape. A5 fi voit nici ei sa-i faca vre-unrau, nici eu sa calc cuvantul lui Ion, adica sa impac lu-cruri ce nu se pot impaca; 5i in aceasta indoita nazuinta,fara sä vreau, jucam un rol fatarnic 5i ma simtiam oare-cum injosit fats cu marea 5i netagaduita inbire a Ilincai.Pentru a pune dar capat incurcaturii in care ma aflam,ma inarmai de tot curajul meu, o luai de mans ziseiramai sanatoasa!" hotarit astadata, sa nu mai umblu pecai pezi5e, dandu-i sperante de5arte, ce nu se puteauimplini; apoi cu pa5i barbate5ti ma indreptai sprepentru a-mi cauta de drum; cand insa sa tree pragul,fara voe ma intorsei Inca odata spre dansa,Doamne sfinte, ce Prin lacramile ce-i straluciau

s'atunci...

di

si

ti -i

usa,

75

in ochi, vazui atata durere 5'atata desperare in sufletulei, incat nu 5tiu cum se intampla... dar deodata ma des-teptai in bratele ei. Lamureasca cine poate, cum 5i prince minune s'a facut aceasta schimbare; eu unul voi spunenumai ca parc'un vartej mi-a luat mintile 5i, Vara nici ocon5tiinta de faptele mele, o strangeam acum la piept, osarutam de nenumarate on gura pe frunte 5i peochi pe parul cel lung 5i negru, care pared ardea pecapul ei; iar ea, sarmana, era pi2rduta in bratele melefara nici o impotrivire, 5i eu asemenea eram pierdut, tre-muram ca varga 5i nu ma mai puteam deslipi dela sanulei. 0! ce mai Jamas bun" era 5i westa! Unde ma maigandiam acum la plecare! Unde erau stavilele ce se ri-dicase a5a de neinvinse, intre mine 5i Ilinca?

Insa deodata, in mijlocul farmecului ce ma cuprinsese,o voce tainica imi 5opti la ureche:

E fiica mea, to rog crut-o!..."S'atunci sguduit ca de un trasnet in adancul inimii,

ma retrasei iute din bratele ei 5i cu ochii sparieti, mauitai imprejur, ca, cand un martur nevazut ar fi venitsa turbure dragostea noastra. Si doar nu eram decat notdoi; nimeni n'ar fi putut sa o apere in contra dorintelormele insetate; nici ea insa5i nu se apara. Totu5, ramaseiin loc incremenit; o lumina mi se facu dinaintea ochilor,care-mi dadu puterea de a ma stapani, sau mai bine zi-cand imi nimici puterea de a mai dori... 5'atunci cu onaivitate copilareasca, de care imi vine 5'acum sa rad, iizisei:

Ilinco! nu fii suparata pe mine! Am fort a5a deametit, ca n'am 5tiut ce fac. Iarta-ma, ca n'am voit sa-tifac nici un rau! Ramai sanatoasal... La revedere!...

Apoi, de asta-data strangand-o de mans, o parasiide-a binele 5i ma dusei acasa, unde ma 85tepta trasura cucan inhamati.

5i'n5i

si

si

. . . ..... . . . . . . ........

si

76

0 oara dupa aceea eram pe drum, cu capul mai racoritoare-cum multamit de mine. Umbra lui Ion n'avea nimic

a-mi banui. Dar cu cat ma legana mai mult trasura inmersul ei regulat, intovara$it de sunetul monoton al do-potului dela oi$te, cu atat ma cuprind2a un fel de melan-colie $i mi se redesteptau dorurile din urma. Incepui säma uit indarat, sa masor in Band distanta ce ma des-partia de Ilinca, $i cand, de pe inaltimea unui damb zariicolo... departe la orizont, sattil nostru cu casa parin-teased, cu moara, cu Ilinca, care negre$it plangea $i pecare tine stie cand era s'o mai vad, imi veni o asa du-rere in inima, incat crezui ca ma sfarese. Dc douazecide on era sa strig viziteului sa intoarca, insa de atateaon glasul mi se stinse in piept $i trasura ma duceainainte... $i nu still de ce... mi se parea tot atat de ne-firesc, $i peste puterile mele, de a opri mersul trasurii,precum mi-ar fi parut de a opri pamantul in calatoria lui.Ursita, care ma lua inainte, era mai tare decat dragosteace ma Linea din urma.

Trecut-au la mijloc zile, saptamani $i ani, dus-am instrainatate o viata plind de furtuni in mijlocul ispitelorce intalneam la fie-care pas si durerea mi se alina, cacitimpul indulceste totul, dar dupa ce-mi sfar$ii studiile$i se apropie oara intoarcerii in tars, dorul de acasama incle$ta de inima cu asa tarie incat, in nerabdareamea de-a ajunge mai curand, as fi volt sa sorb depar-tarea.

Matusa mea murise; eram acum in varsta legiuita,prin urmare singur stapan pe averea parinteasca, aveamun titlu de $tiinta in buzunar, ce-mi mai lipsea ca sä fiuom deplin?... Insuratoarea?... Da, insuratoareal... Vine ooara in viata noastra, in care credem ca asta-i tot ee nemai ramane de facut. Acea oara se vede ca sunasepentru mine... Insa intrebarea era cu tine ?... Atunci toatefigurile femeie$ti, ce intalnisem in Cara $i in strainatate,

$i

si

77

mi se infatoseau in inchipuire, le vedeam, le cercetam perand, dar dintre toate trebuie sa marturisesc ca figuraIlincai imi parea mai frumoasa, mai atragatoare. Vazutadin departarea copilariei mele, avea un farmec careintuneca pe celelalte. S'apoi ochi mari si negri ca dansan'avea nici una, nici chip asa de bland, nici inima asa debuns... adica de ce n'ar fi ea?... imi soptia un gandascuns si sfiicios, care abia isi facea loc printre celelalte.ce se incrucisau. S'au vazut regi hand pastorite §i mieunuia sa-mi fie rusine sä iau pe aceea care-mi place!...Auzi vorba 1...

Astfel de idei incoltiau pe nesimtite si prindeau rada-cina in mintea mea, desi nu pot zice ca luasem hotsrirea nestramutata de-a ma insura, totus vedeam eu in-cotro ma duce valul. Bantuit de aceste ganduri, ajunseiinsfarsit acasa dupa mult drum si necaz, si cand ma sco-borii din trasura prinsei sa urc scarile, incunjurat detoate slugile ce-mi wise inainte spre intampinare, imisimtii inima batand asa de tare, ca abia de-mi puteampasta cumpatul. Cate amintiri nu-mi desteptau acestelocuri unde se rasfatase odinioara zburdalnica mea co-

Locurile erau tot acele, ruunai eu ma schim-basem. Eram acum om, in puterea cuvantului, dovadasemnele de respect si de supunere ce mi se dadeau dintoate partile; iar eu, urmarit de un singur gand, incepuisa vorbesc cu unii si cu altii despre cele petrecute inlipsa mea tocmai la urma pentru a nu-mi trada secre-tul, adusei vorba despre Ilinca.

Ilinca? imi raspunse atunci o slugs dand din umere,n'o cunosc, n'am auzit.

Cum n'o cunosti?... Fiica moraritei din sat.Ma iertati, cuconasule; pe morar stim ca'l cheama

Ilie nu-i insurat.Imi veni atunci o grozava strangere de inima, dar m6

stapanii.

pilariel...

5i

5i

5i

5i

5i

78

Intr'adevar, d-ta n'ai de unde Uitasem ca intimpul matusii mele slugile nu se prea invechiau la noi.

In acelas moment vazui intrand pe poarta curtii locui-torii satului, can veneau sa ureze pa noul for stapan. Ba-tranii inaintau in frunte, tinand until un miel, altul ogains, altul o strachina cu auk plocoane ce mi se aduceaude buns venire. De pe la mijlocul curtii, ei iii luara

si se placard adanc indata ce ma zarira; iarfara sa-i astept mai mult, ma dusei grabnic intredadui mana cu cei mai batrarti intampinai Cu. cuvin-tele:

Bine v'am gasit sanatosi, oameni buni! Ce maipaste?...

Bine-ati venit, cuconasule Sa traiti la multi ani!Intre noi, pace buns.

Apoi ei imi dadura plocoanele in primire eu, larandul meu, poruncii sa li se imparts cateva vedre deyin. Eram fericit sa ma vad, dupa atatia ani de instrai-nare, iaras la locul de nastere intre ai mei. Iata mos Ni-chifor, vechi vornic de sat, fruntas cu patru boi; iataMos Alauta cimpoierul dela sezatori si dela scranciobe;iata si mos Toma vanatorul, cel care mi-a pus intai

ciubeica'n gurci $i pu$ca'n maul Ii revedeam acumpe toti, insa mai albi, mai garboviti de cum ii lasasem laplecare: iar dintre randurile lor, ici colea lipsa cuteuntil, strans de mana lui Dumnezeu, dupa cum ziceau eiin limba for campeneasca.. Apoi, intorcandu-ma iaras Iagandul ce ma stapanea, ii intrebai de nevestele, de copiii,de ogoarele for si tot asa inainte, pans cand, dupa maltincunjur, ajunsei pe nesimtite la Ilinca.

He!... Ilincal... raspunse mos Toma vanatorul, safiti sanatosi, cuconasule! cine stie unde i-or fi stralucindochii. De cum ati plecat dela noi, a pribegit din sat sinime nu i-a mai dat de urma.

Se vede ea nu prea traia bine cu raposata matusa

sti.

Ca-duffle en,

dansii,si ii

si

septa

r

79

d-voastrA, Dumnezeu s'o ierte r... bags de samA cim-poerul.

Co fi fost pricina asta sau alts pricina, D-zeu stie,adause mos Nichifor. De vr'un bine, de sigur, nu s'adus ea dela noi. Am cautat-o multa vreme, sa-i dau nistelucruri ce i-a lasat, cu limbs de moarte, bietul Ion Ur-dila, dar n'am gasit-o nicaieri. N'am putut macar sitaflu de mai traieste sau nu.

Eu unul, nu mai intrebam nimic, nu mai auziam nimic.. .

. . .

Aici Constantin tacu, se uita lung la focal ce palpaiain sobs, apoi cu voacea cam inecata urma:

S'au strecurat multi anif deatunci, iubite prietene,incat am avut timpul sa incaruntesc si in lunga mea hol-teie am mai iubit de vr'o trei patru on cu multa aprin-dere, de-mi parea ca. atunci iubesc pentru intaias data.Am avut chiar certe din pricina femeilor, am fost dedoua on logodit ,dar precum vezi, am ramas holtei. Ideiainsuratului nu m'a mai putut invinge. Insa toate acesteintamplari si incurcaturi s'au sters, ca si cum n'ar fi fost,fart a-mi lasa in amintire nici cea mai mica urma. Singurchipul Ilincdi mi se infatiseaza inca din cand in cand,dulce, poetic ca un vis din copilarie. Hotarit lucru! Ceamai curata a mea simtire a fost pentru o fats de Oran.

Vezi dar ca nu puteam sa-ti spun aceasta istorioara fartun pic de induiosare, fiindca prea se laaga de aproape cutrecutul vietii mele.

Apoi, daca-i asa, raspunse Gheorghe nu mai putinindtliosat, vei fi silit sa asculti to o istorie din viatamea, mani tot la oarele aceste, aici ciinaintea focului. Larevedere, pe

La revedere!...

$i

mani!...

PETREA DASCALLIL

Au trecut douazeci 5i cinci de ani de cand a avut locaceasta intamplare. Erau frumoase vremi pe atunci, nudoar Ca mi se pareau mie, fiindca eram tanar, dar in-tr'adevar a5a erau, cad un soare vesel se ridica la ra-sarit asupra noastra, incarcat cu bunuri la care cei maimari Domni ai tarii abia de au cutezat sa viseze; $iidei rioua incoltiau in inimi, 5i viata noua curgea prinvine. S'ar fi zis ca Dumnezeu i5i intorsese fats spre noi.N'a5 fi rascolit de sub valul trecutului aceste amintiri,ale unor vremi ce nu mai sunt, dace intamplarea de fatsn'ar avea oarecare legatura cu mi5carea de rena5tere ce-aframantat atunci pamantul nostru.

Se ispravise rasboiul Crimeei; trupele austriace se re-trasesera din tara, $i pacea dela Paris ne promitea unireaPrincipatelor, marirea teritorului cu o parte din Basa-rabia, neatarnarea politica 5i multe altele, care ne in-flacarau mintile.

In timpul acela dar, de frumoasa amintire, doi lorziengleji, care luasera parte la comanda superioara a o5ti-rilor aliate din Crimeea, auzind ca Moldova e o taraInca primitive, cu obiceiuri patriarhale cu munti plinide ur5i, venire anume din Sevastopol in Galati, cu hota-rire de a se desfata la un vanat de ur5i, ceea ce de multtimp locuitorii Angliei nu mai pot face in insulele lor.Ei erau bogati, cad livrele sterling sunau in buzunarelelor; erau serio5i, cad mai nu vorbiau unul cu altul;

N. Gane.Novele 6

5i

82

erau fuduli, caci se tineau totdeauna cu gaturile tepenesi abia de coborau ochii pe vre-un obraz omenesc. Nalti

subtiri, si totdeauna bine imbracati si pieptanati, eipriveau lumea cu gravitate prin gcamul ochelarilor, voindpared inadins sa pue oarecare distanta intre ei si lume.

Ei plecara intr'o trasura cu opt cai de posts pregatitade parcalabul de Galati, si apucara drumul spre muntela o mosie, catre proprietarul careia aveau anume scrisoride recomandatie. Cine nu-si advice arninte cum erau peatunci drumurile la noi! Cu toate aceste surugii, caroranu le pasau nici de drum, nici de cai, dar cari mirosirabacsisul gras, manau de °lac, de scaparau copitele cailor,trosniau din biciu, chiuiau cat la lua gurra, incat bietii En-gleji, hurducati in trasura ce se legana ca o bares batutade valuri, nu-si mai simteau nici frizura neteda, nici oche-larii drepti pe nas.

How original!" zise intr'un tarziu until dintre lorzicatre celalalt.

How original!" raspunse acesta ca un ecou.Apoi ambii tacura, luandu-$i fiecare aerul serios obici-

nuit. Au mers astfel o zi intreaga pe drumuri nebatute,trecand prin vaduri de rauri, pe3te santuri, paste podeteale caror scanduri jucau sub ro2tele trasurii, pans candin spre sara ajunsera la mosia dorita. Proprietarul, careera prevestit de mai 'nainte de parcalabie, ii primi cumare alai, ca pe niste oaspeti alesi. Dulcetile, cafelelenegre cu caimac, ciubucele cu imamele de chilimbar, seinfatisara pe data dinaintea for dupa obiceiul pamantesc,apoi nu trecu mult proprietarul ii introduse in sufra-genie, unde ii astepta o masa bogata, pe a carei panzaalba figurau cu cinste branzeturile de munte, pastraviiafumati, bujenita de caprioara, cataifurile, vinurile deOdobesti si Cotnar cate si mai cite alte producte ale

Iar lorzilor toate li se pareau ciudate; si mancarileobiceiurile si forma caselor noastre dela tarn, cu bal-

$i

$i

$i

gi

83

coanele lor lungi si acoperemantul tuguiat, si gardurilecu spini, si cumpenele dela fantana si mai cu Kamapostile, despre a caror ciudatie se resimtiau Inca; darnu dadeau nici un semn de mirare, caci ar fi fost in contrademnitatii lor. Numai cate un: How original!" ziceaudin vreme in vreme, insa si acesta cu multa cumpatare.

Dupa masa, proprietarul chiema pe vanatorul sau, Pe-trea Dascalul, si-i porunci ca a doua zi sa duca numaidecat pe lorzii engleji la ursi.

Ascult! raspunse Petrea Dascalul cu un aer d2 su-punere, ce inseamna ca porunca stapaneasca va fi ne-gresit indeplinita.

Petrea Dascalul mergea la ursi ca la un vanat faranici o insemnatate. El ucisese atatia in vista sa, incat,ne mai avand destule degete, la mini si la picioare, casa-i numere, le pierduse, cum am zice, rabojul; numaistapanul sau, care-si facuse felurite subi si asternuturide picioare din blanile lor, Linea anume socoteala dedansii.

In lunga lui indeletnicire vanatoreasca, el ajunsese sastie anume fiecare urs sau ursoaka d2 cati ani este, catipui are, in ce barlog sad2, la ce parau s'adapa; si candstapanul sau ii zicea: Mai Petreo, sa-mi aduci un urs",el se ducea totdeauna la sigur. Si doar nu era vre-un ommai aratos sau mai deosebit Petrea Dascalul; din contra,era mic de stat, avea chipul blajin si oarecare stangaciein miscari. Fata cu stapanul sau abia de indraznia saridice ochii din pamant. El fusese crescut (12 tats -sau, caca sa fie dascal de biserica. Insa toate le facea pe dosin slujba bisericeasca. In loc sa curate lumandrile demucuri cu clestele cele lungi, el le stingea, si cad2lnita oarunca cu atata neghibacie, incat imprastia carbunii pejos. Numai la imparteala colivei cerea o part2 nepotrivitacu meritele lui dascalesti. Intr'o zi, mergand de saga, cuun hleab de pusca imprumutat, la un vanat de ursi cedaduse stapanul sau in munte, se nimeri ca tocmai el

84

impusca ursul, si de-atunci, prinzand gust la astfel dedihanii, imbratisa mestesugul vanatoriei in locul bresleidascaliei, pastrandu-si de la aceasta din urma numainumele.

Englejii, cand it vazura prin sticla ochelarilor for asamic nechipos, imbracat cu suman si cu opinci, invar-tindu-si caciula dinaintea stapanului sau ca un nemernicce nu stie cum sa-si poarte manile, se aratara foarte ne-crezatori.

Dar insfarsit cine stie! iii zisera ei intre dansii; aicitoate sunt ciudatel

doua zi, in zori de ziva, pe cand lorzii dormiau maibine, visand poate despre ciudatia obiceiurilor si a postilornoastre, Petrea Dascalul batu Ia usa for indemnandu-i sapiece. Ei insa, cu toata nerabdarea ce aveau de a dapiept cu ursii, nu deschisera usa pana ce mai intai nu-sirasera barba, nu-si peptanara parul cu ingrijirea obici-nuita, astfel ca nici un fir de par sa nu fie smintit de lalocul sau, §i gatiti fiecare de la ghetre !Jana la palariecate Cu un costum nou vanatoresc, anume cumparat dinLondra, plecara impreuna cu Petrea Dascalul pe carareamuntelui in sus, avand in urma for alti patru puscasidin sat.

Vremea era frumoasa, aerul viu si racoros, si insprepartea sesului la rasarit soarele se inalta vesel pe un cercuprins de foc. Tacuti, urcau Englejii la deal, cu pasregulat si cu aerul serios at unor oameni ce merg intr'ograva intreprindere; numai Petrea Dascalul, blajin cumera 5i cam slobod la gura, mai schimba din cand in candcate o §aga cu tovarasii sai din sat. Trei ceasuri intregiei suira mereu in sudoarea fruntii, si nu odata Englejiise impiedicara de bolovanii de pe drumul stramt si pie-tros al muntelui, nu odata palariile lor, impodobite cupene de strut, se aninard de crengile brazilor, nu odatase vazura siliti sa dee mana lui Petrea Dascalul, prinlocurile unde prapastia se prea apropia de carare; dar

5i

A

85

nu era lucre de mirare, nefiind mare lorzi deprinsi saumble prin locuri asa tari, cum zic taranii nostri.

Pe la amiazazi, Petrea Dascalul ii opri intr'o desimemare, unde era o multime de bolovani si cioate rasturnate,care pareau a fi aduse de puhoi.

Aici e ursul, zise Petrea Dascalul.Atunci figurile lungi si solemne ale lorzilor se facura

si mai lungi si mai solemne, caci dorul lor era acumaproape sa fie implinit: aveau insfarsit sa dee ochii cusahastrul Carpatilor si sa aiba ce istorisi despre lupta cudansul, cand se vor intoarce in Cara lor. Ei isi inarmarapustile, nu fara oarecare batae de inima, deli de altfelerau despretuitori de primejdii, si statura catva timp inasteptare; dar ursul nu se arata. Atunci ei aruncara oprivire intrebatoare asupra lui Petrea Dascalul, iar acestaintelegand gandul lor, le arata printre cioate si bolovanio gaura deschisa prin care abia, ar fi putut intra un ompe branci.

Aci e ursul, adause Petrea Dascalul aratand guravizuniei. Apoi el si ceilalti puscasi, luand cate o cioatain mani, incepura sa faca larma imprejur.

Sai, Catrinal... Nu to da, Gavrile!... Diha, Mar-tine!... strigau ei necontenit; insa, cu toata galagia ceWent, ursul nu voia sa iasa intru intampinarea musa-firilor sai.

Doarme ca boerii dupa masa, bags de sama PetreaDascalul; sa-1 afumam putin, sa-i treaca mahmuria.

Atunci Petrea, cautand cu luare aminte imprejurul vi-zuniei, gasi o a doua gaura tainuita sub cioate si frunzari,pe care ursii totdeauna si-o pastreaza pentru retragerein caz de primejdie. El o curati bine si Vaae chiar langadansa un foc de uscaturi, pentru ca fumul sa intreinauntru si sä sileasca pe urs sa iasa pe cealalta parte.Dar nici cu acest mijloc nu izbuti, cad fiind vant, fumulin loc sa intre in vizunie se imprastia in toate partite.

86

In vremea aceasta, flegmaticii Engleji incepura sa deasemne de nerabdare, crezand ca Petrea Dascalul, in caredela inceput nu prea avusesera incredere, era cu adevaratun siret, ce-i purta cu vorba.

E trandav ursul, zise Petrea cam necajit, nu-1 scoticu una Cu doua de la tabietul lui... Dar eu i-s popa!

Apoi el bags mana in torba, scoase o ltunanarica deceara albs, o lipi la buza pustii deasupra telului, o a-prinse, zicand ca la prohod trebue lumanare, se pusepe branci cu pusca intinsa inarmata, intra voinicestein vizunie. Lordul cel mai nalt si mai necrezator, care nuse astepta la una ca aceasta, se uita acum nemiscatcu ochii holbati, cum Petrea Dascalul se taraia incet-incetin vizunie, cum iii introduse mai intai capul, pe urmaumerii, apoi picioarele, iar dupa ce nu mai vazu nimic.striga: How original!" insd cu un glas schimbat, cumnu i se intamplase din ziva luarii turnului Malacoff. Iarcelalalt lord, cuviincios ca totdeauna, isi stergea cu ba-tista sudoarea de pe frunte, provenita negresit din caldurasoarelui, insa nu repeta de asta-data cuvintele tovara-sului sau ca de obicei.

Dupa cateva minute de o asteptare groaznica, in carenumai inimile isi pdstrasera miscarea, se auzi deodataun trasnet de pusca, urmat de un gemet salbatic, infri-cosat, cu atat mai infricosat cu cat venea din intunericulde sub pamant, unde era stiut ca numai moartea puteasa hotarasca intre om fiara. Apoi se facu iarasi linisteadanca, liniste de mormant, timp de mai multe minute lungi.nemasurat de lungi, in care lorzii abia de'si mai puteau pa-stra cumpatul. Acu-i acu!... gandia fiecare in sine, Dar,lucru infiorator, linistea Linea mereu; nici un semn nu veneade sub pamant... Ce se petrecea oare acolo? Negresit ca nuera bine, de vreme ce Petrea Dascalul nu esea la lumina,caci, daca ar fi fost el invingatorul, de ce ar mai fi statinlauntru?... Cand iata... se auzi la gura vizuniei un fosnet

5i

5igi,

gi

gi

87

curios, mai mare decat l-ar fi putut face tin am, cioatelepietrele incepura sa se miste.Momentul era in adevar suprem; lorzii, intepeniti, cu

ochii indreptati spre vizunie, cu pustile la ochi si degetelepe tragatori, stateau Bata sa aprinda in dihania ce sevestea, si tamplele for se bateau atat de puternic incatochelarii le jucau pe nas. Dar, spre marea si nemarginitafor mirare, in loc de dihanie se vazura deodata picioa-rele lui Petrea Dascalul, apoi umerii, apoi capul si, dupace Petrea esi de tot, tinand intr'o mina pusca si in cea-lalta o franghie, arunca repede capatul ei celorlalti patrupuscasi, strigand:

Trageti, MeV, vartos!...Atunci catesi cinci incepura sä traga din rasputeri, si

iata ca o cogemite ursoaica moarta, lavita drept in fruntelegata cu franghia de gat, esi d2 sub pamant.Uimirea englezilor fu atat de mare, vazand izbanda lui

Petrea Dascalul, incat de asta-data, uitandu-si demnitateasi distanta sociala ce-i despartea d2 dansul, incepura sa-1stranga de mans cu o caldura neobicinuita cumpatatuluitemperament englezesc.

Iar Petrea Dascalul, care atunci pentru prima oara avufericirea sa faca cunostinta cu livrele starling ale MariiBritanii, se uita nedumerit cand la stralacitaarea monedace curgea garla in palma sa, cand la lorzii cei cu figurilede un cot, avand aerul a be zice:

Banii, nu-i vorba, ii primesc eu, dar voi ce draculde va mirati asa de mine, ca doar nu mi-i intaia oara cama bag in barlogul ursului!

Apoi, dupa ce fiara fu asezata la o parte de gura vi-zuniei, Petrea se scarping in cap, zicand cu glasul saublajin:

Socoteala nu-i incheiata; mai am un musteriu in bar-log: cinstita fata a unei beizadele.

Si iaras aprinse o lumanare de ceara alba, pe care olipi de buza pustii, iarasi intra pe brand in vizunie, iarasi

5igi

si

88

se auzi o impuscatura s'apoi un mornait inadu$it, dupavre-o cateva minute, de asta-data mai putin lungi, maiputin infrico$ate decat acele d'intai, esi Petrea Dascalulcu beizadeaua legata de gat o aseza Linga mums -sa,Domnita Catrina.

I-am miruit pe amandoi, zise el a$ezandu-se spreodihna pe un trunchi de copac, $i era drept sa se odih-niasca, caci rnuncise din greu $i cu spor.

lar lorzii, can trecusera peste atatea maxi si tari, pen-tru a veni la not sa impuste ursi, avura norocul sa-ivaza impu$cati gata de mana altuia, $i se intoarsera faramacar sä fi dat un foc, ducand cu dan$ii numai amintireaculeasa in mijlocul fiorilor de spaima despre mijloculciudat cu care se ucid ur$ii in Cara noastra patriarhala.

Cu o parte din livrele sterling, Petrea Dascalul $i-amaritat o fat& cea din urma ce-i ramasese in casa; iarcu cealalta parte 5i-a facut sie-si o mica zestriwara pen-tru zilele batr'anetelor.

Nu tarziu dupa aceea, proprietarul mo$iei primi de laLondra o scrisoare cu rugaminte sa inmaneze lui PetreaDascalul, ca semn de neuitare din partea Iorzilor, por-tretele fotografice ale lor, insotite de doua pusti foartescumpe, elite din cea mai renumita fabrica a Engliterei,cum si un numar al ziarului The Ilustrated London News,in care era desinata cu malt adevar fioroasa seen aintrarii lui Petrea Dascalul in vizunia ursului.

Dar urmarea cea mai de capetenie, ce a avut aceasta micaintamplare, a fost ca amandoi lorzii iubitori de vanat auaparat calduros in camera de sus a Angliei drepturile ciu-datelor tan dunarene, $i nu putin contribui puternicafor voace intru a fi recunoscuta Unirea mult dorita aPrincipatelor Romane $i alegerea indoita a ColoneluluiCuza.

lucruri au cateodata mari urmari, $i nimeni nu$tie unde pot raspunde capetele firelor care leaga unade alta faptele menqti.

5i

Mica

si

PIATRA WI OSMAN

I.

Muntii Moldovei samana in mic cu muntii Sviterei.Rceleasi izvoare limpezi, aceleasi creste frumoase incoro-nate de brazi de stanci, aceleasi vai pline de taine.Destui de mari, pentru ca calatorul sa vaza ades la pi-cioarele sale gemand furtuna, ei totusi nu se urea pans laacele inaltimi unde vegetatia piere sub sloiurile iernii.Ei nu umilesc, nu infioreaza prin maretia salbatica a Al-pilor, dar dezmiarda simtirile omului, dandu-i icoanaunei naturi blande, in sanul careia parca locueste tot-deauna primavara.

In mijlocul lor, pe malurile a trei rauri, Bistrita, Neagrasi Dorna, e asezat satul Dorna. Nici o cale de comuni-catie nu era mai inainte prin muntii nostri.. De-ar fivoit cineva sa viziteze Dorna, trebuia sa s2 acate destanci, sa treaca prin rapi, sa-si faca de multe on drumcu toporul prin padure; iar pentru a reveni din Dorna,singurul mijloc mai lesnicios, dar nu fara pericol, erade a se scobori cu pluta pe Bistrita, pans la t5rgulPiatra.

Departe dar de lume, incunjurati precum erau de pa-duri seculare, prin cari abia putea rasbate pasul omenesc,locuitorii Dornei duceau o viata ling si fericita. Naturale dadea cu prisosinta mijloacele de vietuire feritiastfel de atingerea zilnica cu lumea de prin targuri, ei

si

si,

90

pastrara neatinse limba si portul virtutile stramosesti.Cu toate acestea si acolo nenorocirea a trebuit im-plante ghiarele sale.

0 colonie de otomani goi si flamanzi, fugiti din Caralor, ceata compusa din vagabonzi dezertori din armata,banditi scapati de prin inchisorile Turciei, s'a aruncatintr'una din zile ca un 'lour de lacuste peste muntii Dornei.Sub cuvant de a face comert de cherestele, ei incepuraa stoarce munca locuitorilor in modul cel mai ruinator,apasandu-i in tot felul, comitand chiar crime, pangarindfamiliile locasurile sfinte, astfel in cat mana lor lacomasi crunta izbuti in scurta vreme a raspandi pretutindenimizerie, sange disperare.

In zadar locuitorii Dornei alergara de mai multe on lasprijinul autoritatilor din Cara; autoritatile erau preaslabe pentru a izgoni din potecile Carpatilor acesti hoticari, sub masca de comercianti, pustiiau muntii si rapiau,din gura locuitorilor si a copiilor lor, painea de toatezilele.

Unul dintre ei se deosebia mai cu seams prin inraurireace avea asupra celorlalti.

El se numea Osman. Nascut pe stradele Constantinopo-lului, fara cunoaste pe tatal si pe mama sa, crescutin mijlocul scursorilor si a gunoaelor orasului, Osman,de tanar, se arunca cu capul inainte in vartejul patimelor.Toate simtimintele de bine furs curand inadusite in inimasa. Impins de mizerie, incurajat de izbanda, ajutat denatura sa puternica inteligenta, Osman lass fraul liberinstinctelor raului, hultuite °data cu nasterea in sangelelui, cand pentru prima oars se intreaba pe sine,unde i1 va duce calea pe care a apucat, el nu mai gasiin sufletul sau nisi o voace care sa-i strige opre-te-te!". El avea spiritul ager, caracterul iute intre-

prinzator curajul unui om ce nu tremura inaintea peri-colului.

sa-si

si

$i

si

$i

a-si

si

gigi

91

Fizicul sau se potrivea in totul cu plecarile sale sufle-te$ti. Un cap de o marime disproportionate, a$ezat intredoua umere late, ni$te sprincene lungi $i negre, pe subcari luceau in fundul capului doi ochi mici, scanteiosi; obarbie ascutita, acoperita de un par aspru $i stufos; uncorp cu o musculature puternica, dar disgratios, iata in-fati$area lui Osman, infati$are hada, care facea dintr'insulo fiinta ce Insufla fried desgust tot odata. In scurttimp el se inavuti, cad nu lass nici un mijloc neintre-buintat, pentru a ajunge la acest scop. Iscusit in alca-tuirea planurilor sale, indraznet in mijloacele de punerein lucrare, el $tia pe deoparte sa dea hotiilor sale apa-renta legalitatii, $i pe de alts parte sa le sustie cu iar-taganul in mans, cand trebuinta cerea. El intrunea inacela$ timp calitatea de comerciant $i de judecator tot-odata. Singur judeca trebile sale cu locuitorii, singur leaducea intru implinire. Dar ce implinire!... Aid era par-tea tragica a intreprinderilor sale. Nimic nu ramanea crutatde mana sa nelegiuita!

Lacramile $i rugamintea nenorocitilor locuitori erau omoneta necunoscuta lui Osman, cu care nu se puteadobandi nici mila, nici iertarea sa. Oameni, fermi, copii,furs aruncati afara din casele for $i averea for inghitita.Apoi dupe ce izbuti a'si aduna o avere destul de insem-nata printr'un lung $ir de talharii, el se dadu desfrana-rilor, caci lacomia de bani nu era singura patima ce puneain mi$care activitatea sa. Fiu al unui popor incalzit desoarele asiatic, Osman avea, pe langa un fond de tran-davie orientala, toata fierberea unei senzualitati nesatioase.El iubea luxul, bautura si mai cu osebire femeile, cutoate acestea, in pieptul sau nu s'a desvelit niciodatasimtimantul vre-unui amor adevarat. El cauta in amornu un ideal, ci un mijloc de desfatare a simturilor sale,

acolo unde nu putea izbuti prin viclenie sau bani, in-trebuinta totdeauna puterca brutala. 0! Sa nu fi avut ne-

si

sf

si

92

norocirea vre-o fiica din Dorna sa atraga privirile sale,cad Osman Linea intr'o mans punga, in cealalta iartaganulsi la ordinele sale avea toata oarda coreligionarilor sai,mijloace infricosate dinaintea carora nevinovata copilatrebuia sa plece capul, sau sa-si rascumpere cu vista pre-tul onoarei sale.

Dinantea casei lui Nistor erau adunati toti locuitoriiDornei. Soarele apusese din dosul muntelui si de cea-lalta parte se ivea tuna insotita de luceafarul de noapte.Un brad urias, invalit in rasing, ardea din radacina pana'ncrestet, nu departe de casa lui Nistor coloana defoc, urcandu-se in inaltul cerului intr'un lung vartej descantei, se oglindea in undele limpezi ale Bistritei si lu-mina in departare stancile semanate pe plaiuri. Acestspectacol, cel mai frumos care se poate vedea noapteaintre munti, se da de locuitorii Dornei numai la ocaziunimari de serbari sau de veselie. Era in adevar o zi de ve-selie pentru intreaga Dorna, logodna Irinei, fiica luiNistor cu Mihai Plaesul. Locuitorii sedeau jos pe iarbadespartiti in diferite grupe dupa varsta si sex. Trei lau-tad tigani, formand o orchestra compusa din o scripca, ocobza si un nai, cantau cantece de dragoste, cari scoteaupe funs din pieptul nevinovatelor fete suspinuri de dor.Id sedeau batranii satului cu figurile for serioase si gan-ditoare, incinsi cu curele late si bind in mans cate unlung toiag, semn al statorniciei; dincolo flacai veseli

neastamparati cu pletele lasate pe umeri, copii zbur-dalnici ai muntelui, harnici la munca, usori la joc, astep-tand inceperea horei cu nerabdare ca sa mai poata schimbacate o strangere de mans cu draga tor. Apoi fetele blondeca spicele de grau, gatite in hainele for de sarbatoare,cu flori pe cap si cu altite pe san, Wind fiecare oath

II.

si

si

93

plecati spre pamant, ca si cum n'ar zari ochirile indraz-nete ce le veneau ca niste sageti de foc din ceata fla-cailor. Si toata lumea, batrani flacai, fernei si fete,laudau frumusetea Irinei si voinicia lui Mihai. Numaicand cand vre-o baba, deprinsa a carti de toate cele,cauta sa gaseasca cate un mic neajuns la vre-unul dinlogodnici.

Halal de Mihai, zicea un flacau Toader catre ye-cinul sau Ion, stiu ca mandra mireasa mai ia. Parca-i oDomnita. Ia'n vezi tu cat e de alba, ee par lung $i fru-mos mai are, ce dulce cautatura! Cand se uita cu ochiila tine, pared to frige in inima.

Asa este, insa nu stiu de ce, de o bucata de vrenieincoace, e tot mahnita. Are ce are. Iti aduci tu amintecat era ea de vesela mai 'nainte; cum glumea de frumos?Iti venea sä tot glumesti cu dansa... Acum parca-i totploua ninge.

Tare esti prost, Inane!... Nu intelegi to c'aceste cuntmarafeturi de mireasa? 11., trebue sa fie o fed care semarita. Uncle ai mai vazut tu mirese raz'and sarindintr'un picior? Ele invata a fi smerite. N'am prins eudoar pe Catrina rosindu-si ochii cu capatul stergarului,pentru ca sa creada lumea ca plange? Asa-i obiceiul pa-mantului: fata invata dela mama si mama dela bunica.

Poate mai, ca ai dreptate; insa mie imi pare eaIrina nu se preface. Am vazut-o de multe on asa de su-parata, caci nici baga de sama la cele ce-i spuneam. Euii vorbeam una si ea imi raspundea eta. Ochii ei umblauingrijiti in toate partite pared se temeau de ceva.

Nu-ti spui eu ca cu mintea to n'ai sa pricepi nici-odata nimc? Ti-ar fi placut poste sa se uite numai decatla tine sa-ti zambeasca in fata, ea care n'are ochi sa vazadecat pe Mihai? Fireste ea are o grija $i mare Inca:grija maritatului. Toate fetele o poarta dela varsta deoptsprezece ani inainte; da ia'n sa le vezi a doua zi dupa

si

si

si

si

94

cununie, cum le rAd ochii in cap ca niste ghiocei. He!He! Nu mi-e intaia oars cand vad mirese smerite cunasu'n pamant; decat smerenia asta tine numai pans...

Taceti din gura! striga un batran de alaturea,$i faceti loc sa treaca logodnicii!

In acel minut treceau prin mijlocul grupelor Mihai siIrina, tinandu-se de mans. Logodna era savarsita. Toat5lumea se scuba inaintea lor, sa be ureze trai bun si fe-ricit.

Mihai pasea mandru si drept ca un brad; in ochii saistralucea bucuria, iar Irina mergea leganandu-se, ca sicum n'ar fi avut destula putere de a se tine pe picioare. Fataei era galbena, si la fiecare pas ea se uita indarat cu onespusa neliniste, rezemandu-se din ce in ce mai tare pebratul lui Mihai. In ochii ei ar fi putut citi cineva cloudsimtiri deosebite, luptandu-se cu putere: dragostea de Mi-hai si o grozava frica. Cea mai mare parte din lurnea careera adunata acolo, nu lua sama la galbeneala d2 pe fataIrinei si acei putini can au vazut aceasta schimbare, cre-zura negresit ca vine dela rucinea ce shut fetele in momen-ta logodnei.

Un bun observator insa ar fi zarit tot atunci o figuraaramie cu doi ochi mici in cap, alunecandu-se ca a so-pdrla prin multime si inaintand spre Irina cu pasi neva-zuti ca si spirital cel rau. Numai Ion observa aceasta im-prejurare.

Luat-ai tu seama la ceva? zise el lui Toader, tra-gandul de maneca camesii.

La ce?N'ai vazut tu pe Osman Turcul, viind ca o naprasna

intre noi?Ei, s'apoi?Indata cum 1-am zarit, am si vazut pe Irina in-

galbenindu-se ca ceara pe obraz. Este ceva la mijlocl

95

Nu cumva crezi ca Irinei i-a cazut cu tronc lainima? Ti-ar trece poate asta prin cap?

Nu! dar cred ca turcul o urmareste merau. Ea it stiecat e de sprig si de ace2a se teme de dansul. N'o vezicum tremura? Pared are un same dinapoia ei.

Multe mai vezi tu, Ioane! Ma tem ca de mull cevezi sa n'ajungi a orbi. Cum socotesti tu ea turcului i-artrece una ca asta prin minte, cand are a face cu Mihai?Doar nu s'a saturat de zile. El stie ca Mihai plaesul unclepune mana da la painant, unde chiteste grey nu face;s'apoi cum 1-ar putea vreodata suferi Irina?

In acel moment Osman nu era decat la doi pasi deIrina; ea siinti suflarea sa otravita un fior atat derece ii trecu prin trup, incat arunca un tipet si cazu inbratele lui Mihai.

Ce este, striga acesta speriat, Irino, tu nu mai tiila mine?

Irina nu raspunse nimic, insa deschise ochii sai albastri,tinti atat de lung si de duios in ochii lui Mihai,

incat acestuia nu-i mai trebui nici un raspuns. El citimai adanc in inima ei fruntea sa se insenina.

Fitunci de ce tremuri? De ce esti asa de galbena?adause el cu o voce mai asigurata.

Dar n'apticase Irina a rosti un singur cuvant, si Os-man, care se afla acum in fara cu logodnicii, zise cu glastare pentru a fi auzit de toti:

Sa-ti fie de bine, Mihai: intr'un ceas bun! Cand nepoftesti la nunta?

Poimane, jupane Osmane, si daca nu-ti va fi cusuparare, vino si d-ta la masa noastra.

Foarte multamim! raspunse el cu un zambetironic, si aruncand o cautatura crucisa Irinei, disparu prinmultime.

Ce dracu are Osman? gandi in sine Mihai, clocesteiar vre-o hotie in cap. Cand oare a scapa Dorna de li-

si

ai

si-i

si

96

ghioaele astea de turd., care ne-au mancat averile 51

ne-au secat manta? Insa reaua intiparire ce-i facusevederea nea5teptata a lui Osman se 5terse indata, subprivirile calde ale logodnicei sale 5i in fata veseliei ge-nerale.

Hora incepu. Toata lumea se arunca cu nebunie in jocun lung lant de flacai 5i fete, ce sernanau a fi atatea

flori intr'o mare ghirlanda insufletita de focul tineretii,se infiinta sub bolta cerului, luminata de stele.

Nimic mai frumos de vazut deck acest joc incingan-du-se pe campia verde, joc de voinici, in care lantulce se intoarce, se rastrange 5i se intinde inteun vartejlard repaos, seamand a fi purtat de vant; mimic maipatrunzator de auzit deck aria straveche a horei, alecarei note, cand line 5i taraganate, cand zgomotoase 5ibarbate5ti, par a ne destainui frumosul timp treed! S'arzice ca Romanii, cand s'au prins de mans pentru primaoars ca sa joace hora, simtind aceea5i trebuinta a fiuniti in zilele bune ca 5i in zilele rele, au voit sa legefratia dintre dan5ii printr'un cantec 5i un joc.

Dupa hora, veni masa cea mare, in capul careia se a-5eza preotul, un om batran cu barba argintie 5i frunteaincretita de multele ierni ce trecuse peste dansa. In dreaptasa se puse logodnicii .5i in stanga sacrii cei mari.

Apoi veneau toti ceilalti oaspeti ce luare parte la ser-barea campeneasca. Vinul era bun, sanatatile urmau cuiuteala una dupa alta, 5i veselia navalia in toate inimile.Babe le incepura a povesti din vremile cele vechi, pecand erau ele tinere 5i frumoase; fetele ascultau culuare aminte, iar flacaii ascultau putin, vorheau mult, 5icu ochiul furau 5i mai mult. Nistor era de un chef nespus:el intinerea pentru a doua oars, caci da multi ani nu aavut o zi atat de fericitS ca ziva de logodna a fiicei sale.Irina incepu asemenea a-5i recapata colorile. Ea se simtea

gi

gi

97

mai linistita de cand se dusese Osman si se deda cutotul veseliei ce domnea la acest ospat.

La urma , cand vinul incepu a se deserta de prinpahare, cand o geana de lumina se arata pe margineacerului spre rasarit, iar bradul, care pans atunci lumi-nase muntii ca o lampa magica cu mii de focuri, se pre-facu in cenusa, aruncand numai ici colea cite o scantee,se scald in picioare preotul cu un pahar in mans, sidupa ce-si netezi barba cu toata demnitatea unui ba-tran mandru de albeata ei, firm cuvantarea urmatoare:Oameni buni", zise el, pe Irina pe Mihai eu i-ambotezat cand erau in fasa: astazi eu ii cumin. Cand mauit la dansii imi aduc aminte de zilele cele bune, pecand n'aveam alte griji in Dorna, decat sa ne crestemcopiii si sa ne sporim averile. Acele vremi an trecut.Insa dac8 Domnul ne-a trimite multi copii in Dorna caIrina si Mihai, sa stiti Ca de griji nevoi vom scapa cu-rand. Inchin dar inca odata in sanatatea for si a voas-tra a tuturora. Sa dea banal Dumnezeu ca soarele carerasare astazi sa ne aduca senin si veselie in inima, sisa striveasca de pe dealurile noastre buruiana cea real

Aceste putine cuvinte, bine simtit2, furs primite cu unlung si sgomotos ura, care rasuna departe in munti.

A doua zi de logodna, Osman se preumbla cu pasirepezi in odaia sa, parand a fi foarte preocupat. Casalui era asezata la picioarele muntelui Pietrosul nu departede punctul unde raul Neagra se arunca in Bistrita. Zi-dita pe o stanca de uncle stapinea toata vales Dornei,ea semana unui cuib de ulii. Acolo se tineau sfaturileintre Turci si se urzeau toate planurile de jefuire pe cariapoi fiecare in parte le aducea la indeplinire dupa or-dinele ce le avea dela Osman. Astfel, preumblandu-se,

N. Gane.Novele 7

5i

$i

98

Osman framanta in capul sau mii de proiecte de ademe-nire in contra Irinei. Timpul era scurt, ea se logodise erisi main avea sa se cunune. Prin urmare o hotarire grab-

,nica trebuia luata.Ce dracul zicea el in glas mare sa-si bath'

joc de mine o fata de taran! Asta e prea mult... Si pen-tru ce nu m'ar voi ea pe mine?... N'am eu destula aversa cumpar Dorna intreaga? Si cu toate acestea sa nu potface nimic!... Sa tremur ca an copil dinaintea ei, si ea sarada de miselia meal... Dar la ce ma mai numesc Osman?La ce-mi mai slujeste iartaganul dela brau?

Si, in aceasta lupta intre amorul sau propriu si nepu-tinta de a izbuti, Ida sa urita se sbarcea de turburare.

Mane se cununa, striga el, lovind cu piciorul inpamant, mane va fi in bratele lui Mihai... Si eu ce factSa raman batut, umilit de-o femee! Asta nu se poatel...S'astept mai tarziu? Osman sa vie dupa Mihai? Ceglurnal... Nici asta nu se poate!... Sa o rapesc scum in-data, s'o fur!... Dar atunci trebue sä parasesc Dornal...Si unde sa ma due?

Aici Osman se opri ganditor cdtva timp; dar deodata,ca si cand ar fi fort miscat de o coarda nevazuta, el tre-sari; ochii lui luara expresiunea unei hotariri nestramu-tate si reincepandu-si preumblarea cu pasi repezi si ne-regulati... Fie!" zise el, m'oi duce on 5i unde; aveream! Ce-mi pass! Rh, Irino! rastoarna-se pamantul, tovei fi a mea !... N'a fi zis ca lui Osman ii va sta o femeeimpotriva !".

Apoi, iesind afara, el suers puternic si un tare s2 pre-zinta inaintea lui.

Ali, zise Osman cu vocea gramadita, sa-mi prega-testi indata o pluta buns si sa-mi ajuti a strange totdin cash'. Maine in zori de ziva plec.

Vrei sa to muti din Dorna?Da.

99

Si uncle vre sä te duci?Nu stiu.Ce insemneaza asta, Osmane? Te vad cam turbu-

rat!Insemneaza ca iau pe Irina cu mine $i ma duc din

Dorna.Iei pe Ir Ma cu tine?... adause All plin de mirare,

dar ai uitat poste ca, ea se cununa mani cu Mihai?Ba nu.Atunci nu te mai inteleg. Spune-mi Osmane, ce ai

de gand sa faci?Vreau s'o fur in asta noapte. Iata tot! N'a volt sa

mearga cu mine de buns -voie, va merge de nevoie.Rh! Pricep acum. Se vede ca mititica te-a

fermecat cu ochiul. Vrei s'o stergi cum s'ar zice delanasul lui Mihai. Dar cu ce mestesug ai de gand sa fadasta izbanda?

Ti-oi spune mai pe urma, Ali, pregateste-mi intaipluta si vino iute inapoi!

Ali, deprins a asculta de ordinele lui Osman, pleca in-data $i poste o oars se intoarse indarat cu un aer mul-Omit.

Pluta-i Bata, zise el frecandu-$i manile, o plutaferecata de minune; parca-i facuta dinadins pentru Irina.0 sa va duceti ca vantul.

Ali, sa incepem a strange buclucurile.Sa incepem.

Si amandoi se puse a culege tot d2 prin casa $i a variintr'o lads mare ce sta deschisa in mijlocul carnerei.

Nu uita nimic, Ali!N'aibi grije!Ia de colo chimirul cu banilNumai decat! Asta-i lucru de capetenie, mai ales

cand e vorba de a imblanzi caprioarele de munte.Pistoalele sunt care ingrijite?

100

Cum e oglinda.Ia si covorul de pe perete.Negresit! Doar trebue sa fie moale pe pluta.Dar de mancare este?Iata colo in dulap un picior de miel $i cloud ga-

rafe de vin. Vi-i prea deajuns. 0 sa petreceti ca doi in-suratei in tuna de miere.

Dar is spune-mi cum ai sa...Ia lada in spate si haide!

All asculta Vara a mai astepta vreun raspuns si aman-doi plecara incarcati de tot avutul lui Osman, spre localunde era legata pluta de mat. Pe drum, Osman pareaganditor, iar All mergea vesel si fara de grije, suerandintre dinti un cantec de munte, ca si cand n'ar fi fostvorba de savarsirea unei crime.

Asculta Ali, zise Osman dupa catva timp, in toatezilele spre amurg, Irina aduce capra acasa dela pastille.Nimenea altul nu se poate duce dupa dansa caci capranu stie decat de glasul ei. Noi ne vom atine in crapaturastancii ce vine langa poteca, si indata ce vom zari-o tre-cand, ne vom arunca amandoi pe dansa; unul o va ri-dica in brate, celalt ii va astupa gura sä nu strige, siapoi...

Hm! Dar daca n'o fi singura, intampina Ali, scu-turand din cap.

Pentru ce doar suntem doi si pentru ce avem pis-toale la bran? raspunse Osman cu un ton amenintator.

Va sa zica la nevoie trebue sa...Se intelege! N'o sa ne lasam doar prinsi ca soa-

recul in capcana !All inceta de a suera. Ceea ce-1 puse pe ganduri, era

nu remuscarea cugetului, nu uricioasa crima ce trebuiasa savarseasca, era pericolul ce-si atragea si el, luand partela aceasta intreprindere de noapte.

101

Pe drum mergand, ei intalnira pe Ion flacaul care veneade la malul Bistritei cu toporul pe umeri.

Buna vreme, jupane Osman, unde to dud?La Piatra sa vand ni5te plute.Se vede ca ai de gand sa zabove5ti mutt acolo,

de vreme ce-ti iei atatea buclucuri?A5a ceva.

Si Ion trecu inainte. Iar Osman paru foarte ingrijit dede aceasta nea5teptata intalnire.

Cine mi 1-a scos inainte! i5i zise el in sine. Tot-deauna trebue sä-1 intalnesc in cafe. De cumva it va im-pinge pacatul sa mearga cu Irina dupa capra, a lui edracul!".

Toate pregatirile furs facute pentru rapirea Irinei. Os-man a5tepta numai sa insereze. In sfar5it soarele asfintiinvalit in nouri de5i, 5i o noapte neagra incepu sa imbro-bode pamantul. Luna nu era pe cer; numai ici colea usezarea printre crapaturile nourilor cate o stea. S'ar fi zisca natura voe5te sa-1 ajute in criminala sa fapta.

Sa mergem, zise Osman, apucand pe Ali de mans.Sa mergem, dar n'ar fi bine M...Ce mai este? it intrerupse acesta, incretind din

spr ancene.N'ar fi mai bine... sa mai asteptam putin, par'ca-1

prea devreme.Nu-i prea devreme. Nu vezi cat e de intuneric?

Cel... Vrei s'ajungem acolo cand Irina va fi inapoi acasa?Ba nul... dar vezi... mi s'a parut ca... socotesc ca

n'ar strica sa mai luam pe cineva cu noi.11/1i5elitle! Te temi de o femee? Haide cand iti zic,

ca doar nu mergi la spanzuratoare! Apuca pe mucheadealului 5i nu tremura. Te-ai facut fricos ca o muere, decand ai schimbat hotia de codru pe negustoria de che-restele.

Nu mi-e Irk& Osmane, decat vantul imi 5uera in

102

ureche mi-e cam rece. Dar stii to una, adaose el, clan-tanind din dinti, daca Ion a fi inteles ceva, s'a fi spaslui Mihai?

Inainte si nu lungi vorba I Ian puntea; fa mai re-pede; acusi suntem in crapatura stancii. Ce calci ca pecuie?

Astfel, prin intunericul noptii, Osman si Ali, ca douatimbre inaintau repede, dar cu luare aminte spre loculuncle trebuia sa fure pe Irina. All mergea inainte astadata trebue sa marturisim ca mergea mai putin impinsde dorul raului, decat de frica lui Osman.

In acelas timp se auzea sus pe munte tin cantec dulce5i armonios, ce trezea in departare vaile adormite:

Drags cAprioarg,Mandra sorioara,Vino to grAbesteCA noaptea sose$te$i vantul e rece$i stafia treceAdes prin parauLa ceasul cel eau.Vin' la mine -acasaCA'n flori si'n matasaEu te-oi legAna,$i lin ti-oi cantaCantece de dorSA te-adorm u$or.

Era Irina, care striga cantand caprioara din munte.Caprioara auzi vocea ei, sarind de pe stanca pe stanca,se cobori la picioarele stapanei sale.

Irina ii netezi parul, o saruta pe frunte $i urma cantand:Drags sorioaraFii vese15, zbiarACa mani ma maritC'un mandru iubit;Mani norocul-mi radeCerul se deschide

si

si

$i

103

$i'n el doua razeVad cum lumineazaCa ld zilele mele.Stii to ce sunt ele ?Sunt raze din raiOchii lui Mihai.

Caprita, deprinsa cu asemenea desmierdari, incepu azburda imprejurul ei, plina de bucurie, dar, speriata cade un sarpe ce ar fi zarit in iarba, ea S2 calca 132 cate-sipatru picioarele si ridicand ochii spre Irina se uita tre-murand la dansa.

Drags ce oftezi ?De ce lacramezi ?Ai vr'o suparare,Nu ti-a priit oareApa din izvor ?Sau ai vreun dorCe te arde greuCa si dorul meu ?Padurea vueste,Vino te grabesteCa eu fi-oi canta$i teoi descantaDe visul cel rau5i de dorul tau.

Astfel cantand, Irina se cobora pe poteca stramta, ma-nand caprioara de funie.

and deodata, doua fantome, negre ca fiorii mortii,esind din crapatura unei stand, se aruncara asupra ei.Ea voi sa se apere, dar manile ii erau legate; voi sastripe, dar vocea ii era inadusita; cuprinsa de groaza,ea lesina. Intunerecul se facu si mai mare. Vantul suersfioros prin desimea codrului.

IV.

Abia se ivise a doua zi soarele pe cer, si toata Dornaera in picioare. Vestea despre pierderea Irinei, tocmai in

104

ajunul casatoriei sale, ca orice veste rea, se raspandi iutedin om in om si toti alergau uimiti din toate partilespre casa lui Nistor, pentru a se incredinta despre a-ceasta nenorocita intamplare. Mii de presupuneri se fa-cura intr'o minuta. Unii ziceau ca Irina va fi cazutintr'o prapastie, altii ca se va fi inecat in raul Neagra,altii ca vor fi mancat-o fiarele salbatice, insa nici unuianu-i venea in gand despre rapirea ei.

Ce poate sa fie? zise Mihai frangfindu-si manile;sa nu vie toata noaptea acasa !... negresit i s'a intamplatceva... SA mergem, oameni buni, sa rascolim muntii, sascocioram Waffle, sa o gasim numai decat!...

Da, sa mergem, raspunsera cu totii intr'un glas.Stati! stati! striga atunci de departe un om ce venea

spre alergand in fuga mare, 5i facandu-le semndin mana sa-1 astepte.

Era Ion Flacaul.Ascultati! zise el, abia rasuflandu-se, aseara am

intalnit pe Osman cu toate buclucurile in spate, scoboran-du-se spre Bistrita... Mi-a zis ca merge la Piatra... Aziam trecut pe la casa lui si am gasit-o pustie... De cumvava fi el care... atunci este Inca vreme. El n'a putut säpiece decat tot astazi in ziva. De-om apuca de-adreptul,it vom ajunge aproape de Toancele, pe cand a fi soarelede-o

Osman, in adevar, dupa ce rapise pe Irina, statu toatanoaptea ascuns in munte, si abia in zori de ziva, cu douaoare mai inainte plecase spre Piatra, caci numai zivapoate umbla pluta pe Bistrita.

De-ar fi cazut trasnetul pe capul lui Mihai, el n'ar firamas mai ametit. Fara a astepta mai multe amanuntimi,el smuci toporul din mana lui Ion 5i se Mai nevazut.Intr'o clips se desfasura inaintea ochilor sai tot adevarulacestei intamplari, pe care nu 5i-1 putuse explica pansatunci, 5i disperat, ca tot omul ce se vede deodata a-

sulita.

105

runcat din culmea fericirii in culmea nefericirii, el hotarisau sa moara, sau rasbune.

Pluta rnanata de unde, printre stramtorile Carpatilor,face cotituri multe $i merge Meet, iar acel ce iube$temerge deadreptul si merge iute. In mai putin de douaoare el arca dealuri, cobori vai, trecu peste rapi $i pesteponoare, $i ajunse in fine in varful celiti de pe urmapisc, ale carui poale se coborau in Bistrita. De acolo elzari la picioarele sale o pluta mergand in josul apei.

In sfilt7it..." zise Mihai, rasuflandu-se adanc din piept.Ochiul sau recunoscu pe Irina. Ea $edea culcata cu capulrezemat de o grinds; la carma din frunte era Ali, lacarma din urma Osman, $i amandoi taind valurile cuputere, inaintau spre Toancele.

Toancele e cataracta cea mai periculoasa pe toata intin-derea Bistritei. Stransa intre doi munti nalti stan-co$i, printre cari abia rasbate lumina zilei, ea fierbe dinfund $i pana in fata ca cand ar curge pe o albie defoc. Valurile gem cu o turbare nespusa $i nenumarate stanciies ascutite din sanul Bistritei inspumate. Vai de plutasulcare n'ar $ti sa carmuiasca pluta pe-acolo! Cand nevoia itsile$te sa treaca prin Toancele, el se pregateste ca derasboi; cearca mai intai carma; cerceteaza toate lega-tulle grinzilor, pentru ca sa se incredinteze daca nu evre-o sminteala; iii sufleca manecele $i-si face semnulcrucii. Toate aceste pregatiri, facute in tacere $i cu gra-vitatea aceea ce inspira totdeauna momentul pericolului,produc o spaima nespusa, mai Cu sama asupra calato-rului care pentru prima oars isi expune vista in acestloc. Cum a intrat pluta in Toancele, torentul a $i luat-ointr'un valma$ag de spume, $i purtata ca o scoica pecrestele valurilor, ea se scufunda, se ridica, se sfa$iese framanta intr'o lupta nesfar$ita, e deajuns o singuragre$ala de lopata, pentru ca dintr'insa sa nu mai ramaiedecat tanduri. In fiecare an Bistrita inghite numeroase

$i

$i$i

sa-si

si

106

plute, care s'aluneca cu nesocotinta in aceasta stramtoare,fiecare stanca poarta numele vre-unui nenorocit ce

pierdut viata langa dansa. Cimitir infiorator, in carestancile stau marture ca crucile despre locul undeacesti nenorociti si-au aflat mormantul.

Osman n'avea ce face; trebuia numai decat sä treacape acolo.

Ali, striga el dela carma din urma, indreapta plutaspre malul stang.

El dadu acest ordin nu pentru a se feri d2 suvoiul decare incepuse a se apropia, ci pentruca zarise pe Mihaicoborandu-se pe coasta dealului din dreapta si voi säpue intre ei amandoi toata largimea raului, in scop dea-I impiedica sa sara pe pluta. Insa la cea dintai Iovi-tura de lopata ce facu. Ali, pentru a executa miscareaordonata de Osman, pluta intra in curent, se izbi de ostanca ce sta nevazuta sub apa si sa infipse p2 varful ei.Grinzile paraira in legaturile lor, si capataiul dinaintese scufuncla in apa, dimpreuna cu Ali, care pierzandu-sicumpatul se duse la fund, luat de un val puternic. Pluta, im-pinsa de suvoi, dupa ce se invarti catva timp imprejur,se opri apoi in loc deacurmezisul apei, astfel incat ca-patul din urma atingea malul drept.

Osman acum nu mai putea nici inainta, nici da ina-poi. Vrand nevrind, el trebuia sa d2a piept cu Mihai. Cuatat mai bine, gandi el, cel putin m'oi mantui d2 dansulodata pentru totdeauna, si inarmandu-si pistoalele, sepregati pentru lupta ce avea sa hotarasca intre ei amandoi.

Irina, panda ca un cadavru, s2 trezi din amorteala incare fusese pans atunci ridicandu-se in sus, intinseamandoua bratele inspre locul de unde venea Mihai.Ochii ei stinsi, incunjurati de cloud cercuri vinete, nu pu-teau deosebi nimic cu toate acestea ea i1 simtia, it

gacea de depart2, caci sunt momente in cari acel ce iu-beste vede mai bine cu sufletul decat cu

Si-8

ochii.

1i

gi

si

1f

107

In acea vreme Mihai, tiind intr'o mans toporul, incealalta cutitul, se cobora de pe munte ca o vijelie. Cucapul gol si cu pletele in vant, el alerga nebun pestestanci si peste pdrae, si 'n fuga lui turbata, risipea cupiciorul pietrele ce S2 rostogoleau in vale cu sgomotulunei lavine.

Doamne sfinte! striga el, da-mi atata putere, sa-mirazbun asa cum doresc eul".

Si prin tori porii, el respira razbunarea; ar fi voit sagaseasca un mijloc atat de reped2 s'atat de crud, ca intr'osingura clipeala sa-i stoarca tot sangele din vine, si sa-Ifaca in acela§ timp sa sufere chinurile mortii, un veac in-treg. Cativa pasi inca si Mihai era pe pluta... Atunci untrasnet prelungit si mult repetat de ecoul muntilor seauzi. Osman it luase la ochi cu pistolul, it chitise bine,insa pluta sovaind sub picioarele sale, ii clatina mana,tocmai in momentul cand el descarca arma, §i plumbultrecu deasupra capului lui Mihai.

Ai scapat de unul; nu-i scapa de celalalt", urlaOsman furios, ridicand al doilea pistol asupra lui Mihai,insa si asta data plumbul trecu pe alaturea si se lati peo piatra.

In acel moment Mihai facu cea de pe urma saritura 5i,cu turbarea aceea ce poate avea numai un om nenorocit cadansul, se arunca pieptis asupra lui Osman, si, insfacdn-du-1 in bratele sale puternice, it rasturna la pamant,inainte de a avea macar timpul sa se rasufle.

Stai, cane fara de lege! striga Mihai crasninddin dinti si strangindu -1 de grumaz ca intr'un clestea venit vremea sa-ti dai sama de nelegiuirea ce-aifacut! Ia-ti ziva buns dela lume, ca de arum esti mort!Am sa-ti sfaram capul ca unui pui de 5erpe, $i tarana tospurcata am s'o arunc in vanturi!

Indurare!... striga Osman palid si inspaimantat degroaza mortii.

108

Indurare!... Tu cei dela mine indurare? Fiinta pan-garital... Atunci cand se va indura cutitul, ce am sd-tivar in piept, sa nu spintece; atunci cand s'a indura apa incare am sa te arunc sa nu te inece, atunci m'oi indura 5ieu. Mergi in fundul iadului sa hrane5ti napdrcile din car-nurile tale?

Si infingandu -i cutitul drept in inima, ii inabu5i ceade pe urma rasuflare, in sdngele care ca un isvor, zbucnidin rand 5i stropi o stanca ce sta alaturea martura demoartea nelegiuitului Otoman 5i de dreptatea lui Dum-nezeu. Apoi ridicand in sus cadavrul, it arunca in Bistrita,unde fu inghitit de intunericul valurilor.

Toata aceasta infrico5ata drama Irina o privi cu unochi ratacit, fara a-5i putea da sama de cele ce se pe-trecuse in fata ei.

Abia a doua zi, ea incepu reveni in fire 5i recu-noscu ca se afla in casa parinteasca. La capul ei 5edeaNistor cu parul alb ca omatul, albit intr'o singura noapte,5i la picioarele ei Mihai, ingenunchiat, urmarea 5i cuochiul 5i cu sufletul toata rdsuflarea ce e5ia din pieptu-i.

Irino, ii zise acesta, incalzindu-i manile in manilelui, nu ne vezi?... Suntem noi, Nistor 5i Mihai; e5ti inbratele noastre; iata casa tatalui tau; iata caprita.

Atunci ea deschise ni5te ochi mari, se uita imprejurun 5iroiu de lacrami ii ineca fata.

Mihai! zise ea cu o voce intrerupta, revenind cadintr'un vis, te cunosc... fats tatal... Veniti amandoi, ye-niti mai aproape! Oare adevdrat sa fie?... Mi-e fried, numa lasati.

Irino, nu te mai teme! e5ti cu mine, logodnicul tau.Deaciun vei fi fericita; Dumnezeu te-a scapat!

Fericital... Ce zici!... 0! asta nu se mai poste!... In-toarce-ti dela mine fata, Mihai!... Steaua mea a cazut!

Irino, dar to nu e5ti vinovata! adu-ti aminte ca e$ti

a-ai

$i

109

legodnica mea, ea mi-ai jurat sa-mi fi sotie. Eu te in-besc si fall tine nu pot trail

Asculta Mihai! urma ea ridicandu-se in picioare siuitandu-se tinta la el, si eu te iubesc din tot sufletulmeu!... Stie Dumnezeu cate lacrami am varsat pentrutine, cate zile si nopti am petrecut fara somn; cats bu-curie si cata amaraciune au inecat rand pe rand inimamea, in zilele in cari te vedeam sau nu te vedeam! Darasta-zi nu mai sent vrednica sä fiu sotia ta. Sufletul meue vested, ca floarea batuta de bruma; urgia iadului m'aatins!...

Si ce vrei sa faci, Irino!... Pentru Dumnezeu,spun!...

Plin ajuns pans la pragul fericirii, si acolo usa mis'a inchis... s'am ramas in lame fara bucurie, fara luminasi am vazut in vis pe maica-mea ca s'a sculat din mor-mant si mi-a pus pe cap un hobot negru, zicandu-miasa: Du-te Irino, du-te la manastire si jeleste norocultau pierdut"... Mihai, eu trebue s'ascult porunca mameimele... Tu uita-mal... Nu mai cere de la mine ramasiteleunei dragoste adapata de otrava nelegiuirii... Lasa-ma saport haina cernita a pusniciei, ca cernit e sufletul meu!...Si de acolo eu m'oi ruga pentru tine, si Dumnezeu ti-aindulci inima; ea inima ta e build si Dumnezeu si maibun.

Astfel graind, Irina parea schimbata la fats; obrajiisai se aprinsera de-o rosata vie si o raza cereasca stra-lucea parca in ochii ei.

Mihai si Nistor ascultau vocea ei inspirata ce se ras-pandea ca o duke cantare in aer, si nu credeau insusiauzului lor. Inmarmuriti, fara simtire, ei nu mai puteaurosti un singur cuvant, caci rasuflarea li se oprise inpiept.

Mihai, si to tats! adause ea cu accentul celeimai adanci dureri uitati-va in ochii mei si vedeti a-

110

ceste lacrimil... Ele sunt lacrimile inimii mele... Ele vavor spun Ca ducandu-ma la manastire, las cu voi inimasi sufletul meu!... Rh! veniti pans a nu ne desparti sava dau inca o sarutare!... s'apoi... Ramaneti sanatosil

Mani le ei obosite cazura dealungul trupului capuli se pleca p2 piept. Nistor o cuprins2 in brate si o sarutalung pe frunte, scaldandu-i fata intr'un parau de la-crimi; dar cand veni randul lui Mihai, ol atunci ei nuputura nici macar sa planga; iubirea durerea rascoleaucu atata tarie inimile lor, in cat, in acest ultim sarutat,era sa se duca si ultimul suspin al vietii lor.

Cativa ani in urma, se raspandi vorba intre Dorneni,a la o manastire din fundul muntilor muri o calugaritafrumoasa inca, dar apasata de mari nenorociri, si ca intoate noptile se cobora o lumina de sus pe mormantul ei.Iar de atunci incoace plutasul de pe Bistrita, de cateon trece prin Toancele, arata strainului ce calatoreste cudansul o stanca fioroasa, acoperita cu muschiu, zicandu-i:

Aceasta-i Piatra lui Osman.

si

si

HATMANLIL BALTAG 1)

In vremea de demult, pe cand cucoanele se numeaujupcinese, iar boerii mergeau la Divan cu calamarile inbrau, traia in Cara de jos a Moldovei un tanar boer destarea intai, cu numele Baltag. El avea toate drepturilepentru a se numi boer. Avea carte scrisa pe pergarnentcu iscalitura si pecete domneasca, locuia pe malul Trotu-sului intr'o casa mare cat o cetate, incunjurata de zidurigroase, si avea o movie care S2 intindea de jur imprejurasa de departe, ca nu-i mai stia hotarele.

Se zice ca, in timpul lui Ciubar Voda, un strabun alsau ar fi taiat intr'o ba.talie atatia turci cu un baltag deargint, incat Ciubar Voda, drept rasplata, ii dada numelede Baltag, inaintandu-1 la rangul de haiman, cu dreptulde a purta acest titlu din neam in neam, har d2 care nunu se bucurau nici unul din ceilalti boeri si slugi credin-cioase ale Domniei lui. In acelas timp Ciubar Voda, careera un domn cu dare de mans, ii darui tot pam5ntul cehatmanul putu sa vada cu ochii roata imprejur de pe unvarf de deal, pamant in care se cuprindeau nenumaratepaduri, sesuri, lacuri si ape curgatoare. Pe acel varf dedeal el isi cladi casa spre amintire de rasplata domneasca:insa intr'o buns dimineata, parandu-i-se mosia stramta,el mai inghiti o mosie razaseasca de alaturea, alungandpe toti razasii cu traista in bat, iar pe cel mai coltos

1) Imitatiune dupa Dickens.

112

dintre dansii it linisti spanzurandu-1 de un copac. De-atunci, de cate on batea cel mai mic vant, hornurile caseisale suerau asa de groaznic, incat parea ca se andsuspinuri si gemete de oameni; iar in timp de noapteluna isi deschidea drum prin ziduri, luminand ca zivauncle parti ale boltilor, si lasand altele intr'o fioroasa in-tunecime.

Tanarul hatman, a carui poveste o povestim, avea san-gele razboinic a strabunului sau, nu insa si naravul de ainghiti mosii razesesti. Din contra, era darnic si chel-tuitor. El avea ochii indrazneti, parul negru si stufos,si mustetele asa de lungi, incat ii impungeau urechile. Lavanat el purta pe spete un mintean alb de aba, in picioareciubote de iuft lungi pang la genunchi, si la brau un cutitsi un corn de vanat, din care stia sa scoata felurite su-ite si mai dulci si mai aspre.

La masa el pranzea totdeauna impreund cu doispre-zece ciraci ai sai, boeri mai mici de casa Baltagilor, totibuni de pahar si vanatori de meserie. Ei asemeneapurtau mintene albe, insa de-o aba mai proasta, si ciu-bote de iuft cu talpa mai groasa.

Cand hatmanul Baltag suna din corn in zori de zivape varful dealului, cei doisprezece ciraci esiau grabnic incalea sa, cu durdele in spate si cu plostele la brau, sidin grasimea celui dintai urs ucis in barlog, hatmanul isiungea mustetile.

In toate senile ei beau yin vechi de Odobesti pans icecadeau sub masa, iar hatmanul, care dintre toll era celmai aprig sugator al garafelor pline, ramanea totdeaunacel din urma in picioare, privind cu dispret pe ciraciisai cazuti.

Dar placerile dela masa si de sub masa cer si eleoarecare schimbari. Astfel, in toate serile, aceeasmasa incunjurata de aceleasi obraze, cari spun aceleasipovesti, devine pans in sfarsit uricioasa, si hatmanul

113

Baltag, ne mai gasind gust in asemenea petreceri cascade-si spinteca fakile, si de multe on isi exprima uritulcu pumnii gramaditi pe spinarea ciracilor sai.

Intr'o sara, dupa o zi de vanatoare, in care Baltag facusemari izbanzi injunghiind cu cutitul dela brau un urs mare,care trebue sa fi fost tata ursilor, el se puse manias incapul mesei, atintind mereu ochii pe podul afumat al salii.El inghiti in tacere multe pahare, insa cu cat inghiteamai mult, cu atata devenea mai morocanos. Reel dintreciracii sai cari aveau locurile de cinste din dreapta sidin stanga sa, se sileau pe cat puteau sa nu ramaie inurma cu inghititurile, imitand in acelas time aerul sauposomorit.

Voesc, striga deodata hatmanul, lovind cu pumnulin masa si cu, cealalta mans rasucindu-si musteata, voescsa beau in sanatatea hatmanesei Baltag!

Cei doisprezece ciraci cu ciobote de iuft se ingalbeniragroaznic la fats, nu insa si la nasuri, a caror vapsea eraneschimbata.

In sanatatea hatmanesei Baltag, strigara in cor ceicu ciobote de iuft, si ale for douasprezece gatlejuri in-ghitira douasprezece pahare pline ochi, cu un yin busuiocdela Baltag batranul, un yin asa de bun, ca ei nu maisfarseau de a-si linge ale for doudzeci si patru de buze.

Fiica cea frumoasa a vornicului Smereanu, adauseBaltag, voind sa-si explice toastul. Inainte de a asfintisoarele de mani, am sa o cer in casatorie dela parintele ei,si daca el se va impotrivi, baltagul meu stramosesc iiva juca pe spete.

Un freamat surd se raspandi in sala, si fiecare dintreciracii. lui Baltag, cunoscandu-1 om hotarit, Bata a-sipreface vorbele in fapte, se scarping cu ingrijire pe spete.

Era pe atunci lucru frumos 5i vrednic de lauds ascul-tarea fetelor. In zilele noastre aceasta nu se mai vede.

Daca fiica vornicului Smereanu ar fi zis spre pilda CaN. Gane.Novele 8

5i

114

inima ei este juruita altuia, si ar fi cazut in genunchi,udand cu lacrimi amare picioarele parintelui ei, sau arfi cazut lesinata dupa obiceiu, de sigur pe sp2tele batra-nului vornic Smereanu ar fi jucat baltagul hatmanului.Insa buna copila statu smerita cand se infatisa petitorulcu cererea din partea hatmanului Baltag; apoi se retraceVacua in odaie, spre a vedea pe fereastra viind logodLnicul ei, si nu bine se incredinta ca tanarul cel nalt cumustetele mari este viitorul ei mire, ca de indata alergala parintele ei spre a-i zice ca este Bata sa se jertfeascapentru linistea lui. Batranul vornic o stranse cu du-iosie la piept, si era cat pe ca sa verse o lacrima de bu-curie.

In acea zi, mare serbare se facu la mosia vorniculuiSmereanu. Mai multi juncani si carlani furs taiati siimpartiti la oameni; mai multe poloboace cu vin furssupte pans la cea din urma picatura.

Lautarii scoteau din gaturi si arcuse cantece de celelungi batranesti, si cu fesurile for se cinstira cu yin, sicobzele for se umplura cu bani, iar horde in care ging.-sele fete dela tars iii leganau sinurile, nu mai conteneaudin rasarit pana in apus de soare.

In sfarsit insurateii, saturandu-se de benchetuit, isiluara ziva buna dela tata si mama Smereanu, plecaraacasa incunjurati de cei doisprezece ciraci cu ciobote deiuft.

Timp de ease lungi saptamani ursii si porcii salbaticifurs lasati in pace; pustile ruginira, cornul lui Baltagnu mai scotea decat sunete ragusite.

Dar dorul vanatultli apuca din nou de inima pe tanarulinsuratel, si intr'o band dimineata, el porunci ciracilor säse pregateasca pentru a merge la padure.

Itibitel... zise hatmaneasa.Scumpal... zise hatmanul.Ce galagie este acolo?

$i

si

115

Uncle draga mea?... raspunse hatmanul tresarind.Atunci cu alba-i mina, ea arata dela fereastra unde

se gaseau amandoi, pe cei doisprezece ciraci cari pran-zeau 5i cinsteau spre a-si intari picioarele pentru vana-toarea ce se pregatea.

Tovarasii mei se pregatesc de vanat, doamna, zisehatmanul.

Alunga-i, draga.Sa-i alung!... striga hatmanul necrezand auzului

Daca ma iubesti, suflete.Dar, pentru Dumnezeu!...

In acelas moment hatmaneasa scoase un tipet $i cazulesinata la picioarele sotului ei.

Ce credeti ca a facut vestitul, infricosatul hatman Bal-tag? A chemat indata slujnica, spre a stropi cu ap5 pesotia sa; a times dupa un doctor, apoi repede s'a sco-borit in curte, $i a alungat pe toti ciracii sai, dand lacare cum apuca, drept ziva buns, cite un picior in spi-nare, intovarasit de cite o zdravana sudalma.

Stint este ca multe femei au mestesugul de a pune pebarbatii for sub papuc. Din numarul acelora era 5i hat-maneasa. Astfel, printr'un tnijloc sau altul, ea puse o marestapanire pe hatmanul Baltag. Putin cite putin, zi cu zi,an cu an, ea tot mai molt it supunea vointelor sale, sibietul hatman, la varsta de 48 de ani, ajunse, fara sastie cum, a fi un lucru de prisos in casa. N'ar fi fostnimica daca nenorocirile lui Baltag s'ar fi marginit aici,insa un an dupa casatoria sa, un mic hatmanel infra cupompa in lume, 5i in bucuria lui se desertara multe garafi$i se cheltuira multe parale. In anul al doilea veni randulunei mici hatmanite, asa in fiecare an, rand pe rand, S2infatisa cite tin hatmanel, cite o hatmanita, ba incauneori $i cite doi impreima, pans cand numarul odras-lelor lui Baltag se inmulti la doisprezece.

sau.

gi

116

In fiecare zi de nastere mama soacra gasea de banuitsi de cartit cum ca se sdruncina sanatatea scumpei salefiice; daca nu se faceau toate dupa cheful ei, on caciorba nu era destul de calda, on ca mustele bazdiau prinodae, gura ei umbla ca o moara stricata, nimeni numai avea odihna in casa lui Baltag. Sarmanul Baltagsuferi cat putu, dar de la o vreme pierdu cheful 5i poftade mancare, cazii intr'o adanca melancolie.

Spre culmea nenorocirilor sale, nici trebile nu-i mer-geau tocmai bine. El facuse datorii 5i lazile sale, pe carefamilia Smereanu le crezuse nesecate, ajunsera la fund.

Ce-mi mai ramane de facut? se intreba hatmanulpe sine. Daca m'as ucide!...

Aceasta era o idee ca toate ideile. lata-1 deci ca isun cutit de vanat dintr'un dulap, it ascute de ciubota,

indreapta spre gatlej.Nu merge, zise hatmanul oprindu-se in drum. Se

vede ca nu tae destul de bine. Apoi, mai ascutindu-itaiusul, ridica iaras spre gatita ucigatoarea unealta, careparea a nu pune indestula bunavointa.

In acelas moment insa o mare larma, care se auzi intrecopii in odaia de alaturi, ii opri mans in loc.

Dac'as fi holtei, zise Baltag, suspinand, n'as aveanemultumirea sa fiu intrerupt in trebile mele.

Hei! baete! ada-mi o garafa de vin 5i un ciubucin odaia cea boltita de langa paraclis.

0 slugs indeplini porunca cu grabire, 5i dupa catevaminute Baltag infra in odaia cea boltita, se aseza pe unjilt dinaintea focului ce imprastia in casa o lumina gal-bend si se rezema cu cotul de-o masa pe care erau ase-zate ciubucul 5i garafa cu vin.

Aprinde lumanarea, zise Baltag.Mai aveti ceva sa porunciti? intreba slugs.SA ma Iasi singur.

Sluga credincioasa esi 5i Baltag inchise usa cu zavorul.

gi

gi

gi

gi -1

117

Sa-mi fumez intai ciubucul, zise hatmanul, 5i apoi...sara buns.

Punand cutitul la indemana, el se rasturna pe jilt, cupicioarele intinse spre foc, dupa fiecare inghititura deyin slobozea cate un him din ciubuc.

El incepu sa se gandeasca la fel de fel de lucruri, lasupararile lui de fata, la fericitul timp al holteiei sale,la ciracii sai cu ciobote de iuft, impragiati de multi anitine 5tie pe uncle; cu toate ca despre unul 5tia ca amurit cu cinste pe 5esul Frumoasei, ca altul stramutatlocuinta la groapa Ocnei, iar ca vreo trei altii au ra-posat prin spitaluri. Apoi ur5ii porcii salbateci in-cepura sa-i framante mintea; c]nd iata ca, ducand celdin urma pahar, la gura, dupa care venea randul cutitului,vazu cu mirare Ca nu mai era singur in oda2. Da, nu, nuera singur! In fata focului o figura hada 5edea sgri-bulita cu bratele incruci5ate 5i tremura dz frig. Ochii saiin fundul capului stecleau ca ni5te putregaiuri in iatuneric;fata-i sbarcita era peste masura de lunga incadrata innige par negru, care spanzura drept in jos, pe scafarliasa vanata, intocmai ca fe5tila lumjnarilor. Acest chip eraimbracat intro lunga mantie neagra cu dungi albe pemargini 5i cataramile, in cari era prinsa mantia, infati-5au cele doua oase incruci5ate, semnul mortii de pe racle.Picioarele sale slabe se aratau ascutite pe sub mantie,

sunau in incheieturile lor.Fara sä aiba grija hatmanului, ea Linea ochii atintiti

asupra focului.Sluga! striga hatmanul in glas mare, spre a-i de5-

tepta luarea aminte.Sluga! raspunse strania naluca, indreptandu-5i ochii

asupra hatmanului, fara insa sa se mi5te de pe scau-nul ei. Ei!... $i!...

Ei!... adause hatmanul, infruntand cu barbatieprivirea pironita a oaspetelui

§i

§i

§i

sau.

gf

gi -a

118

Pe unde ai intrat?Pe usa.Cine esti tu?Un om.Nu te cred.Atunci nu crede.

Figura se uita catva timp la Baltag, care nu pareade loc inspaimantat de vocea ei ragusita, si apoi zise cuun ton mai domol.

Ascu1ta, vad ea nu te pot insela. In adevar eu nusunt om.

Ce esti atunci?Sunt o naluca.Ciudat lucrul... raspunse hatmanul cu un oer de

dispret.Sunt naluca disperarii si a sinuciderii.

Atunci ea se intoarse catre hatman, spre a incingecu el o convorbire mai prieteneasca; dar Watt ne mai po-menit Inca, de care insusi hatmanul se mira, el care (nuprea avea obiceiul sa se mire de orice, ea isi dada inlaturi poalele mantiei, $i scoase nn cogemite par ce-1avea infipt prin stomah de-a curmezisul trupului, si-1puse pe masa, intocmai ca pe un baston.

Acum, zise naluca aratand din ochi cutitul de vanat,ai de Band sa faci ceva pentru mine?

Inca nu, raspunse hatmanul, trebwe mai intai sa-mimantui ciubucul.

Atunci cla mai iute.Se vede ca te cam grabesti.Ba bine ca nu, am atata de lucru in lame, Inca

timpul mi-e ntunarat pe degete.Vrei sa ciocnim un pahar?Rceasta nu mi sa intampla niciodata, raspunse na-

119

luca oterindu-se, vinul nu-i bun deca pentru a da oame-nilor chef de trait.

Hatmanul arunca din nou o ochire patrunzatoare asu-pra oaspetelui sau, parandu-i-se cam desantat, si-1 in-treba daca cumva are obiceiul sa ajute cu insasi mana sape cei ce voesc sä se sinucida.

Nu, raspunse naluca cam ingaimat, dar stau fatstotdeauna.

Pentru a judeca despre ghibacia loviturilor?Cam asa, raspunse naluca desmerdand varful pa-

rului ce-si scosese din trup. Hai, grabeste-te, ca ma as-teapta un tanar fara treaba si suparat de prea multa saavere.

Un om care voeste sä se ucida fiindca are preamulti bani. Ha! ha! hal. aceasta-i nostim!... Si hatmanulscoase un hohot de ras din toata inima, precum de multnu i se intamplase.

Ma rog, conteneste cu rasul, zise naluca cu glas ru-gator.

Pentru ce?Pentruca rasul ma supara; suspina insa cat vrei,

aceasta imi place.Hatmanul, ca un om bine crescut, suspina spre a-i

face pe plac.Atunci naluca lua cutitul si-1 puse in mani cu politeta

cea mai ademenitoare.Fara saga, e nostima idee, zise hatmanul cercand

taiusul cutitului. Un om care se ucide pentruca are preamulti bani.

AI raspunse naluca. E tot asa de nostim ca $i celce se ucide fiindca nu are de ajuns.

Ce e drept, aceste cuvinte furs rostite cam fara bagarede mina. Naluca credea ca hatmanul e prea hotarit

120

la moarte, pentru ca sa aiba nevoe a-si mai dramalmivorbele cu el.

La aceste cuvinte insa hatmanul deschise niste ochimari, intocmai ca un om ce se trezeste din somn.

Dal... Asa este... zise el... Nici un rau fara leac.Afara de o lads desarta, striga naluca.S'au mai vazut lazi deserte umplandu-se la loc.Femeia rea de gura I zise aratarea cu un glas lung

ragusit, ce parea ca vine de sub pamant.0! daca e numai pentru atata, voi face-o eu sa-mi

5tie de frica.Doisprezece copii... tips naluca ca la surd.Dintre toti, va iesi poate vre-unul cum se cade.

Naluca devenea din ce in ce mai disperata, vazand cahatmanul la toate intimpinarile ei o rapunea. Cu toateacestea ea cerca sa o intoarca pe gluma.

Ai ras destul pans acum, zise ea, sa mai vorbim siserios. Haide paraseste lumea aceasta desarta.

Nu stiu zau, raspunse Baltag, jucandu-se linistit cucutitul. Nu 5tiu zau. Negresit ca lumea aceasta e desarta,precum zici, dar cine ma asigura, Ca lumea cealalta e maivesela; caci judecand-o dupa figura d-tale, pare a nu fitocmai atragatoare. Ma inchiDesluesti d-neata ca voicastiga cu schimbul? Iaca vezi!... adause hatmanul scu-landu-se cu iuteala in picioare, la aceasta Inca nu magandisem.

SA nu mai lungim vorba, grabeste-te, tipa nalucacrasnind din dinti.

Hait... Cara-te de aici!... raspunse Baltag cu tonhotarit. M'am saturat sa privesc obrazul tau sarbad. Voistiu eu sa prefac lucrurile in casa mea; voi merge la vanatla ursi; voi vorbi femeii mele cum se cuvine, si dacamama soacra nu-si va tine gura, voi da-o de spate afara.Apoi, aducandu-si aminte de prostia ce era sa faca, se

....

121

aruna in adancul jiltului $i tranti un ras atat de vesel$1 rasunator, incat toata odaia se cutremura.

Naluca speriata facu cativa pa$i indarat, se uita Incaodata la hatman cu ochii sat pironiti, apoi in$facandparul, petrecu prin stomah deacurmezisul trupului,pans ce varful e$i indaraptul spinarii $1, dupa ce aruncatin urlet inspaimantator, se facu nevazuta.

Hatmanul Baltag nu se mai intalni cu cla.nsa niciodata; elvorbi cu hatmaneasa $1 cu mama ei un cuvant sanatos,care fu (talons, $i teal Inca multi ani, de$i nu in bogatiedar destul de fericit spre a nu-i mai veni in minte ideiasinuciderii.

STEJARLIL DIN BORZESTI 9

A fost odata un timp pe cand Molna $i Prutul nu fa-ceau hotar intre trei tari surori, pe cand bourul moldo-venesc era singur stapan pe o tara larga, indemanatica,locuita de un popor alter $i drept pamantean. De peatunci deci $i pana in zilele noastre, ramas-a vorba dintata'n fiu, cum Ca un joc de copii se incinsese odinioarape sesul Trotusului, nu departe de satul Borzesti, subun soare frumos de primavara. In doua tabere era des-partita ceata copiilor: una infatisa tabarai Tatarilor subcomanda lui Gheorghie, un copilandru cu plete negre $icu ochi de mure, iute $i neastamparat ca Trotusul ce sepravale dela multi; cealalta era tabara Moldovenilor subcomanda lui Stefan, un copilandru cu plete blonde, cuochi albastri ganditori $i cu inima cutezatoare. Cel intaiera fiu de Oran, cel al doilea fiu d2 domn.

Ei insa se jucau la un loc pe iarba verde, in racoareaaerului, sub stapanirea dreapta a soarelui de primavara.

Si ambele tabere inarmate pana'n dinti cu pusti de soc,cu sabii de sindild, cu suliti de trestii, se bateau amar-nic intre ele de clocoteau vaile Trotusului $i se speriautoti graurii din tufarisuri. Iar comandantii calari pe fu-gari aprigi de nuele, alergau cand la aripa dreapta, candla aripa stanga a ostirilor insirate, $i -$i imbarbatau sol-datii In lupta.

1) Subiectul acestei novele mi-a fost istorisit de Vasile Alexandri,proprietarul mosiei Borzesti.

124

A tinut cat a tinut batalia nehotarita, dar insfarsitcopilul noel cu ochi albastri ganditori, care avea darul dea se razboi, mostenit de la tatal-sau, invinse pe Tatari,prinde pe Hanul lor, pe neastamparatul Gheorghie, si-1legs de un stejar batran, martur de cea intai izbanda aviitorului Domn.

Apoi toti hatmanii si capitanii lui Stefan se adunaraimprejurul stejarului si prinsera sa judece pe Hanul tata-resc, unii pentru vre-o minge furata, altii pentru vre-ocetate de hartie daramata, tot fapte rele ce nu puteau fiiertate; iar bietul Han, cu ochii plecati in jos, iii astepta osinda abia stapanindu-se de ris.

Insfarsit Stefan, dupa ce asculta parerea mai marilorostirii sale, zise cu. sprancenele incretite:

Porunca Domniei mele este sä-1 spanzurati decreanga cea de sus, ca sa fie de pilda altor neamuri!

Rpoi nenorocitul Han fu legat cu franghie de sub-suoara si ridicat pe creanga in sus in salvele pustilor desoc si in strigatele de bucurie a ostenilor invingatori. Jocnebunatic, copilaresc, la care soarele, in maretia lui, seuita zimbind, el care vazuse multe altele pe coaja noastrapamanteasca!

Dar, o Doamne, ce se aude?... Ce clocot aduc apeleTrotusului de sus in jos?... Un vifor se starneste de pu-terea caruia se leagana in aer micul Han tataresc, sipamantul prinde sa se clatine sä sune pared s'ar firasturnat stancile cele mad de la obarsiile Trotusului. Iarin timp ce Stefan si intreaga lui ostire stateau nedu-dumeriti de vuetul ce se apropia, in timp ce mi-cul Gheorghie in bratele vazduhului se gandia lacei ce's spanzurati aevea, deodata se vazu o ceatanenumarata de adevarati Tatari venind in goana mare acailor spre dansii... vai!... toti copiii, cuprinsi

si

si

125

de groaza, apucara la fuga care 'ncotro, uitand pe miculGheorghie care, atarnat de creanga stejarului, zambia incain nevinovatia lui, nestiutor de urgia ce-1 ameninta. Da!el zambia inca... dar atot vezatorul soare inceta d2 azambi, caci in acel moment o suta de sageti, o suta desuliti se infipsere in trupul lui. Cerul se posomori, frun-zele si crengile copacului patate de range copilaresc seclatinara infiorate.

Treizeci de ani an trecut dupa aceasta intamplare, simicul Stefan, schimband sabia de lemn pe palosul deotel, se urea de pe treapta pe treapta pe scara Iumii,pans ce ajunse sa fie numit la Direptate Domn tarii Mol-dovei, inscaunat si miruit de Mitropolitul Teoctist. Astfelfacandu-se insu-si eiitor peste toad Para, incepu viatagrea anevoioasa, tot in razboaie si osteneli 1 caci Carafiind bogata, larga si indemanatica, deOepta setea tu-turor vecinilor. Dar ea cat nevoile veniau mai grelepeste dansul, cu atat inimosia lui crestea; 5i a voit Dum-nezeu ca el sä mearga din biruinta in biruinta, 5i numelelui sa se mareasca tot mai mull, incat sa rasbata pestehotarele Moldovei, departe in lumea apuseana 5i sa ras-bata prin patura veacurilor pans la noi. Jar el, Domndrept credincios 5i pamantean, de fiecare biruinta, inaltacate o biserica spre marturie neperitoare de trainicia nea-mului nostru si de bunatatea lui Dumnezeu. Multi anidomni Stefan Voda cel Mare, in care timp aseza cu ne-stramutare temeliile stapanirii noastre asupra campiilorDunarii, pecetluind sfintind aceasta stapanire cu san-gele varsat. Dar tot nu era linistit. Un gand in-daratnic it urmaria din copilarie, gandul micului Gheor-ghie ucis de 'Mari; on uncle s'ar fi dus, on ce-ar fifacut, chipul eel °aches 5i dragalas i se infatisa necon-tenit, cerandu-i parca razbunare.

1) Letopiseful Ureche.

si

si

si

126

Iata ca intr'una din zile i se aduce vest2 cum ca omultime de oaste tatareasca a navalit in tars peste apaNistrului, pustiind pamantul, rapind cardurile de vite,dand foc satelor girezilor de pane, robind femeilecopiii.

Iute Stefan isi intocmi oastea le esi inainte la satulLipinti. 0! de asta-data nu mai era ca acum treizecide ani pe sesul Trotusului, la stejarul din Boroesti; erao adevarata batalie cu 'Marl Stefan cel blond, cu ochiialbastri ganditori, calarea nu ca atunci pe o nuea dealun, ci pe un cal aprig de soi moldovenesc ') $i alergaca un fulger la toate punctele de batalie, varandu-se undeprimejdia era mai mare.

Si 'n loc de sabii de lemn se'ncrucisau acum sabii deher, si'n loc de pusti de soc d2tunau tunuri de schije,incat se 'negria vazduhul de fum, de uneori nu se maivedea om cu om. Pans 'n cer se inalta rasunetul restristiide pe pamant: iar tatarimea cuprinsa din cloud parti, semacina si se mistuia ca pleava intr'un vart2j de cloudfurtuni ce se ciocnesc. Ros era soarele sus ca in timp deBrea cumpana, ros era pamantul jos de sange12 ce gal-gaia. Dar sufletul bataliei, acel ce vedea si stapania toate:era chipul blond al lui Stefan care se arata pretutindenica o icoana de imbarbatare, dand inima ostenilor lui sifacandu-i sa mearga la biruinta sigura.

Si in adevar sigura si desavarsita a fost biruinta Moldo-venilor, caci n'apucase a asfinti soarele, intreaga urdietatareasca a fost sfaramata robita, prinzandu-se peinsusi seful lor, fiul Hanului tataresc de peste Volga.

Iar Stefan a dat lauds lui Dumnezeu si a trimis solide bucurie sotiei sale Evdochia, sora Tarului Simion.

Apoi nu trecu malt timp dupa aceasta si auzind ba-tranul Han de peste Volga despre nimicirea ostirii sale

1) Proverb persienesc: Nimic mai frumos decal un tanAr persancalare pe un cal moldovan".

si

si Si

pi

pi

127

la Lipinti, trimise lui Stefan soli incarcati cu odoarepentru rascumpararea fiului sau din robie, iar Stefan ras-punse solilor, ca-i va da drumul, daca se vor invoi laaceasta mai marii ostirilor lui, cari au a fi adunati $i in-trebati pe malul Trotusului la satul Borzesti.

Era o zi frumoasa, o adevarata zi de primavara, zivain care Stefan isi aduna hatmanii si capitanii pe malulTrotusului, sub batranul stejar unde micul Gheorghie fu-sese ucis de Mari.

Trist parea acum copacul si garbovit atat de povoaracelor treizeci de ani trecuti peste crestetul lui, cum $ide amintirea dureroasa a faptului ce 1-a insangerat. Dealtfel nimic nu era schimbat: acelas camp verde inflorit,aceleasi ape iuti si neastamparate ale Trotusului carecurg fara repaos pe asternutul for d2 prund, acelas soaredulce si zambitor, care a desmierdat odinioara jocul celnebunatic de copii. De acelas stejar sta acum begat unadevarat Tatar, fiul Hanului Meng li Gherei de pesteVolga, si roata imprejurul lui erau mai marii ostirilorlui Stefan: Hatmanul Arbore, Hatmanul Sendrea, Apro-dul Purice, Logofatul Tautu, Vornicul Boldur, si alti multiosteni si oameni de frunte; iar in mijlocul lor, drept infata Tatarului, sta insusi Stefan, copilandrul de odinioara,peste capul caruia deasemenea trecusera cei treizeci deani ce au garbovit stejarul, insa din mladita de copilcrescuse acum un alt stejar mai falnic, cu ramuri intinsedela munti si pana la Mare, la umbra carora se adaposteaun popor intreg de plugari si de osteni. Iar mai la oparte stateau solii lui Meng li Gherei cu darurile de pesteVolga.

Voi hatmani si capitani! zise Stefan, incretind dinsprincene; v'am adunat aici ca sa dau in judecata voastrape fiul Hanului tataresc, si sa hotarati voi insiva de ise cuvine iertare sau pedeapsa. Sunt acum treizeci deani, eram mic $i ma jucam sub acest stejar batran c'un

128

copil Ggeorghie din Borze$ti, cand deodatd navali Varaveste asupra noastra Meng li Gherei, Hanul Tatarilor depeste Volga, cu o urdie nenumaratd, $i ucise fard mildpe nevinovatul Gheorghie. lath ca acum, cu ajutorul vostru,,$i a lui Dumnezeu, fiul aceluia$ Han a cdzut prins in ma-nile noastre, dupa ce $i el ne-a cdlcat tara MCA dreptate, aars holde $i sate, a ucis multime de femei $i de copii.Parintele sau ne trimite soli $i daruri pentru rdscumpd-rarea lui. Las la voia $i intelepciunea voastra sa. hotaritice i se cuvine!

Atunci toate fruntile se posomorird, toti ochii se pi-ronird asupra Tatarului, care in acel moment avu neauzitaobraznicie sd scuipe asupra Moldovenilor facandu-icard; iar batranul Hatman Arbore zise urmatoarele:

Maria Tal... N'am avea ce face cu viata acestuiTatar, ce ne batjocore$t2, caci tara s'a adapat cu indestulsange paganesc, $i sangele unuia mai mult n'ar sporiintru nimic roada pdmantului nostru. Dar acest unuleste fiul Hanului tataresc, si Maria Ta, care to lupti deatatia ani pentru intemeierea neamului nostru, e$ti datorsd faci dintr'insul pildd, ca sa mearga vestea peste celepatru hotare ale tarii, cum ca ori-cine samand moartepe pdmantul nostru, moarte culege!

Atunci toti intr'un glas strigard: La moarte, lamoarte!..." Jar Stefan, intorcandu-se catre solii lui Meng liGherei, le zise:

Duceti-vd cu daruri cu tot la stapanul vostru $ispuneti-i: ca atat de mult s'a scumpit capul fiului sauprin sangele cre$tinesc ce a varsat, in cat el nu are destuldavere sd-1 poata rdscumpara. Iar dacd vrea sa-1 intal-neascd in locul unde s'a dus, atunci sd se incumeteze säne calce hotarele!"

Apoi, dupa ordinul lui, fiul vestitului Han tatdrescMeng li Gherei de peste Volga, stapanul Crimeei $i alUcraniei, spaima Polonilor $i a Moscovitilor, fu ridicat

129

in sus cu manile legate la spate si spanzurat de aceiasicreanga de care se leganase odinioara micul Gheorghie,cand fu strapuns de sagetile tatare5ti: s'atunci sur121e,trambitele si darabanele ii facura cinstea cea de pe urma,

o salva puternica de sinete, imprastiind vestea mortiilui, facura sa salte apele Trotusului.

Iar Stefan, judecand ca batranul stejar indeplinitmenirea, de oarece frunzele si ramurile lui cu sange aufost spalate de sange, a poruncit sa i se dea foc, 5i'nlocu-i a zidit, in amintirea tovarasului sau dirt copilarie,o biserica cu hramul Sfantului Gheorghie.

De atunci si Oita astazi multe s'au intamplat, caci patrusute de ani trecut-au peste tarn intovarasiti de voi $inevoi, dar inca astazi, cand merg calatorii sa vizitezebiserica cea neagra din Borzesti, simt o tainica strangerede inima, aducandu-si aminte ca pe aoele lespezi de piatraa cakat odinioara piciorul lui Stefan, care a fost sufletulde viata, chiagul neamului romanesc, si astazi Inca ochiifor pared vad rasarind din intunecimea boltilor marea luiumbra, care deacum va pluti peste noi, in adanca viitorime,ca un spirit proteguitor.

N. Cume.Novele

$i

gi

gi -a

SGARCITULI)POVESTE

Era odata, cad daca n'ar fi fost nu s'ar fi povestit...era odata an sgarcit cum nu s'a mai dat in lume, slab,cu fata afumata, cu spinarea indoita ferfenitos meatai fi crezut ca-i lipit pamantulid de saracie, doar inbeciul casei sale sedeau putinele cu bani de our $i deargint, cum ar sedea la altii putinele cu castraveti $i cuvarza. Insa fereasca sfantul sa fi pus el mana intr'insele,

cand o punea era numai pentru a spori numarul ba-nilor, iar niciodata pentru a-1 imputina. El, cu femeiacu trei copii, mancau abia cat trebuia pentru ca sa nu moarade foame se imbracau abia cat trebuia ca sa nu se zicaca umbla in pielea goals; de altminterea erau goi la de-getele picioarelor, goi la coate, goi la spinare, incatvantul ii coprindea din toate partite.

Barbate zicea une-ori femeia; ce nu cumperi nistecizmulite niste haine mai calde pentru bietii copii, cavezi cum tremura de frig sarmanii?

Cu ce, drags, sa le cumpar?... Nu stii ca n'am deunde?

Cum n'ai de unde?... Dar nu sunt in beciul caseidestui bani sa imbraci o oaste intreaga zece ani dearandul$i Inca sa-ti mai ramae?

Taci soro !... Sa nu to audd cineva... Acolo nu putempune mana; aceia stint bani albi pentru zile negre.

1) Poveste de peste Olt spusl mie de d-nul Gheorghe

si

sisi

sist

usi

Chiru.

132

Astfel duceau ei o viata chinuita ticaloasa, intocmaica ni5te cer5etori, 5i in casa for nu mai era nici vremebuns, nici veselie, nici dragoste intre parinti, nici jocuriintre copii, caci 5i copii sarmanii erau imbatraniti faravreme de necazurile ce-i incunjurau. Numai un singur omdintre dan5ii avea (ate o clips trecatoare de bucurie: erasgarcitul, cand se cobora noaptea in beci ca un hot,cu fanarul acoperit 5i-5i reveduia putinele. Sa-1 fi va'zutatunci cum i5i vara mana pana 'n coate in banii de ar-gint 5i de aur, cum ii vravuia, cum ii facea sa sune, cumse uita dus la zimtii 5i la pajurile for stralucitoare. Atunciera fericit!... Ace 5tia to[i sent ai mei"! 5optia el ine-candu-se de bucurie. Dar fiindca nu-i lac de bucurie faraun strop de venin: Rh! De-a5 putea sa-i indoesc"! a-daugea el suspinand. Apoi se urca tot in varful degete-lor, precum se coborise 5i, cand ajungea sus, i5i maiarunca Inca odata ochii spre gura beciului, unde-5i 5tiacomorile mistuite, 5i gandia in sine: Nu! Nu! fereascaDumnezeu... nu pot sa-i cheltuiesc... /4 crede ca-mi chel-tuiesc insu5i zilele vigil!"

Si cum sta el astfel in toate zilele 5i in toate noptilecu gandul pironit numai la pastratul 5i sporitul banilor,iata ca i se infati5a uin om batran, cu barba alba 5ilungs pana la brau, un fel de pusnic venit pares de peceea lume (mare lucre sa nu fi fost un nasdravan) si -ispuse in taina ca pe cutare Irani de deal, langa cutaretei, este o comoara ingropata de sute de ani, a5a de bo-gata, incat lumina aurului, ne mai putand sta inabu5itain pamant, a izbucnit intr'o zi afara ca o pars de focmare 5i nalta cat teiul de alaturea. Ochii sgarcitului seaprinsera de pofta.

Si cine va cheltui cu saparea comorii? intreba el.Apoi de asta doar am venit la d-neata. Aur la aur

trage, ca eu unul n'am decat batranetele.

si

133

Dar daca nu voi gasi nimic, cum va ramane cucheltuiala facuta?

Atunci, fereasca Dumnezeu, to voi argati eu o lunade zile fara leaf& numai pe pane si pe apa.

Fara paine si fara apa... daca-ti place, adause sgar-citul rastit.

Fie si asa! raspunse mosneagul.A doua zi, in zori de ziva, patru oameni sapau pe var-

ful cel de deal, Tanga teiul aratat de mosneag: iar sgar-citul sta pe malul gropii cu ochii atintiti in jos, parca-arfi voit sa patrunda cu vederile pans in maruntaele pa-mantului. sapau oamenii, sapau in sudoarea fruntii,

groapa se facea tot mai adanca; de-un stanjen, dedoi, de trei, cand iata ca harletul lucratorilor atinse opiatra, care rasuna a gol.

Aici e comoaral... gandi sgarcitul. Esiti oameni buniafara, sa intru eu!

Oamenii esird pe scars afara; sgarcitul se cobori in-launtru prinse cu harletul sa cerce sunetul pietrei $i sao curete de pamant, .doar va putea-o urni mai usor dinloc, cand deodata piatra miscata ca de-o parghie, s2 ridicasingura, si un pui de drac nostim mititel esi de subdansa intr'o volbura de foc, si sari naprasnic in gatulsgarcitului, sarutandu-1 multumindu-i ca I-a scapatdin inchisoare.

De cinci mii de ani, din vremea potopului, zisedracusorul, de cand stau aice ghemuit cu g2nunchile lagura; deasupra mea s'a adaus pamantul paturi pestepaturi si de n'ai fi venit to sa-mi ridic piatra de pepiept, cine stie de nu mi-ar fi putrezit oasele aici de ba.-tranete.

Vorbind astfel, puiul cel de diavol intr'una sarea sisburda de bucurie, si era hazliu bats -1 sa-1 bats, cu pielealui cea neagra si lustruita, parc'ar fi fost unsa cu smoala,cu aripioarele lui de liliac, si cu ochii cei rosi si isteti,

Si$i

si

1i

1i

$i

134

care pard-ti gaciau gandul. De n'ai fi 5tiut ca-i uciga-1crucea, ti-ar fi fost mai mare dragul sa te uiti la el.

Haide sa te duc la tats cel batran, la Scaraoski,ii zise dracuprul; drept multamita ca m'ai scapat, itiva da ce-i cere. Sgarcitul, vazand ca in loc d2 comoarda dat peste duce -se pe pustii, dar ca printr'insul postetot atat de bine sa -$i ajunga la scop, primi sa -1 intovd-ra5ascd in iad, Inca ii ceru mai intai sa jure pe coarnelelui de drac, ca nu-i va face nici un neajuns 5i ca-1 vaeduce inapoi viu $i sanatos in lumea cu soare.

Jun I raspunse acesta intinzand mana cu evlavie.Nu sant doar om sa rasplatesc cu ran binele ce mi-ai fa-cut. Negru-i dragul, dar tot nu-i aaa de negru, precum itcredeti vol.!

Mind intocmai cum ar ridica vulturul un pui degaind in aer, dracuprul 'Idled in sus pe binefdcatorul sau,it puse cdlare dupd cap, intinse aripile 5i se inaltd cu elin vazduh. Si merse, 5i merse pang ce ajunse deasupraburicului pamantului, unde se facea o groapd ca o fantandparasita, din care e5ia un miros grew d2 silitra 5i pucioasa.

De-acuma intram in imparatia iadului, zise el; tine-tebine $i nu te teme.

Amandoi prinserd deci sa se coboare in cea groapd fio-roasa, care mergea drept in jos, 5i de ce se coborau, dece lumina zilei se imputina, pand ce dela o vreme se facumica, ca o stea ce abia mai licura asupra cre5tetului.ajun5i dinaintea unei porti mad de arama, in care puiulde drac ciocani de trei ori.

Pe aice, zise el, au intrat Isus Christos, Todericajucatorul de carti 5i Ivan Turbinca.

Jar sgarcitul asculta 5i se mira.S'a deschis deci poarta in cloud* laturi, scartiind in

tatane dupd ce au trecut cdldtorii, iard5 s'a inchis;iar ei au mers inainte, a'au mers in jos spre adancul pa-mantului prin o pustietate neagra, ltuninata numai de ful-

si

si

lata-i

135

gene $i de fantanile cu pacura arzatoare, in care se scal-dau sufletele pacatosilor... $'au mers... s'au mers... pansce-au dat de-o apa mlastinoasa urita, la malul careiaii astepta o luntre un luntras.

Gateste un gologan pentru luntras! zise puiul dedrac sgarcitului.

Eu... un gologan!... raspunse acesta inspaimantat,acoperindu-si buzunarele cu manile; pentru ce sa dauluntrasului un gologan?

Ca sa ne treaca dincolo... Nu stii ca de aceea sepane mortilor un gologan in palms?

Nici mort nu voi face aceasta cheltuiala, da Incaviu. N'am gologani de pierdut. Luntrasul m'a trece si de-geaba, sau daca nu, voi ramanea dincoace pe mal.

Ai uitat ca mergem la tata Scaraoski sa-ti ras-platiasca binele ce mi-ai Matt.

Ai dreptate, zaul... raspunse sgarcitul rasgandin-du-se. Apoi scoase un gologan din buzunar, dupa ce-1privi cu drag pe amandoua fetele, ca pe un odor delacare trebue iee ziva buns, i1 dada oftand in manaluntrasului; iar in mintea lui zise: E ban pus la do-banda; cu pestele cel mic se prinde pe cel mare.

Luntrasul prinse sa vasleasca, luntrea cu calatoriipleca pe apa mlastinoasa spre malul celalalt.

Ajunsi dincolo, ei au luat-o inainte la picior... s'aumers... s'au mers, ca-i lunga si larga imparatia lui Sca-raoski, cu loc deajuns sa incapa toate sufletele pacato-silor din lumea cu soare; 'n calea for au intalnit turmeintregi de suflete, pe care vantul cel rau le biciuia si le'nvaluia; si au auzit felurite limbi graiuri $i bocetevaete incat parul bietului sgarcit se ridica maciuca invarful capului.

Mult o sa mai mergem asa? intreba el pe puiul dedrac.

hi cat cole... un deal s'o vale s'o limbs depadure.

si

$i

sa-si

Nu!...

pi

ipi.

5i

pi

pi pi

136

Si-au mai trecut intr'adevar un deal: era dealul osAndei,de pe varful caruia, pacatosii dadeau drumul la cite -ostanca de-a roata in vale, s'apoi se coborau de o ridi-cau pe umeri pans in varf, si iar ii dadeau drumul, $iasa necontenit in vecia veacurilor.

Si-au mai trecut o vale: valea plangerilor, in fundulcareia curgea un rau adunat numai din lacrimi.

Si-au mai trecut si o padure, padurea de foc, unde ne-numarate suflete, unse cu smoala pans la brau, ardeaucum ar arde o padure de brazi. Si insfarsit au ajunsdinaintea cetatii lui Scaraoski.

Ce face tata? intreba dracusorul pe porta*.Sede la masa raspunse acesta.Cu atat mai bine, 11 vom gasi in chef bun.

Intr'o sala mare, afumata, cu bolti sprijinite pe coloane,sedea in capul mesei intunecimea Sa, Mamie Scaraoski,negru ca un fund de ceaun, cu doua coarne in frunte sicu toiagul imparatiei in mans. De-oparte si de alts, roataimprejur, sedeau fiii $i fiicele lui, nepotii si nepoatele,stranepotii si stranepoatele: sumedenie de draci de toatamans, de toata masura, cari mai de cari mai negri si rnt_slugi. lar la masa tine slujeau, cine schimbau tacamurile,cine umplau paharele cu yin, cine aparau mesenii de mutecu aparatori de paun?... erau sufletele goale ale Domnilor siDomnitelor, ale Crailor si Craeselor, ale Imparatilor si Im-parateselor, ale Mitropolitilor, Patriarhilor, a tot ce-afost odinioara in lume mai mare $i mai puternic pestepopoare si peste ostiri. Si unde nu se lafaia Scaraoski, va-zandu-se inconjurat de niste slugi asa de neam, care stiaubine sluji funded si ele fusese odata bine slujite in viatapamanteasca.

Porta buns, tata 1... striga puiul de drac facandu-$iloc Cu coatele printre multimea slugilor, ca sa ajunga maiaproape de el.

Ah! Tu esti Michidutal... Unde ai fost pan& acurn,

137

$i cine-i acest nemernic muritor, care indrazneste sä cakein imparatia mea?

Sa vezi, tata! raspunse Michiduta cu aer smerit;atunci cand a fost potopul... atunci cand am impopo-

rat si not iadul cu atatea suflete...Ei... bine?EL.. bine... atunci... Sfantul Ilie cel care umbla

cu caruta prin nouri, manios se vede ea i-am smomit omultime de suflete, pe care ar fi dorit sa le aiba in cer,repezi asupra mea o stanca uriasa care ma prabusi inpamant pana astazi am stat ghemuit sub stanca cugenunchile la gura, fara sa ma pot invarti nici in dreaptanici in stanga; cand in sfarsit acest muritor, sapand pa-mantul ce s'a fost asezat paturi peste paturi deasuprastanch, ma scapa din inchisoare... Da-i tata o eisplatire!

Tu ai scapat pe Michiduta de sub stanca? ziseScaraoski atintindu-si ochii sal de jaratic, asupra sgar-citului.

Eu, Intunecimea Voastra! raspunse sgarcitul ple-candu-se pana la pamant.

Si ce vrei dela mine?... adause el cam pe nas, asacurn au obicei cate-odata Domnii sa vorbiasca.

Bani!... Intunecate Imparate... si iar bani!Atunci Scaraoski, care era ceva cam dupa masa, ne mai

putandu-si stapani cheful, tranti un hohot de ras de seclatinara boltile temeliile iadului.

Da prost mai esti omule!... Mai ca nu.-mi iine acrede ca tu ai scapat pe Michiduta de sub stanca.

Da-i, tata, da-il mijloci Michiduta cu glas induiosat.Ce sa-i dau, copile?... Da nu stii tu ca eu n'am ta-

rapana aice in iad; ca toti banii de pe pamant suntd'inainte hotariti la cine sa se imparta cate cat anume?Eu nu fac bani, ci iau de la unii si dau la altii dupa im-prejurari.

stii

7i

7i

pi

138

Atunci is dela toti si da la mine, raspunse sgar-citul.

Esti prea pofticios, bags de sama stapanul tar-tarului; aceasta n'o pot face: intai, pentruca calca in-su-mi cartile mele imparatesti, prin care am prevazuttoate anume cum sa fie deacum pand'nteo sun de ani:at doilea, pentruca de azi pand intr'o suta de ani ar trebuisa-mi inchid portile iadului sa nu mai am nici uncastig de sullete in impAratia mea.

Pentru ce?... intreba sgarcitul nedumerit.Pentru ca banul duce pe om in ispita. Si daca ti-as

da numai tie toate comorile din lame, to -as castiga numaipe tine, ceea ce nu-mi e deajuns. Cere dar altaceval...

Tata, zise atunci Michiduta, n'ai sa lasi tu, cogemiteimparat, pe acest om sa se intoarca cu mana goald delascaunul imparatiei tale. Darueste-i macar averea lui, aceeacare o are mistuita in beciul casei sale.

Cum sa i-o daruiesc?... Nu stii tu ca acea averee a lui Sloim sin Itic?

Ce Sloim sin Itic? zise sgarcitul desteptandu-se cadintfun vis.

Dal da! asa e scris in cartea neagra. Tu ai s'o va-tajesti, s'o ingrijesti s'o sporesti ca o slugs credin-cioast fara simbrie a lui Sloim sin Itic; dar n'ai voesa pui mana pe ea, sa cheltuesti un ban macar. Iar dupace-i muri, copiii tai an s'o ban toata la talpe in cativaani, si toata are sa intre in punga lui Sloim sin Ilk.inteles acuma?

Vai de mine si de mine striga atunci sgarcituldesperat... De asta m'am muncit eu o viata de om $iam adunat o comoard intreaga de aur, tot galbeni unul siunul, frumosi cu zimti si drepti la cumpanal... ca sa puemana pe ei un parhal de jidan!... Nu te'ndura stapanede mine si de bdnisorii mei!

at

si

sisi

139

Fie-ti mils de dansul, zice Michidutd, si daruieste-iaverea lui pentru hatarul meu!

Nu-mi e de alta, raspunse batranul Scaraoski pejumatate induplecat, dar pierd sufl2tul lui $loim sin Itic.

N'aibi grija tats, iti voi aduce eu alti zece in loc.Ei bine!... hait!... zise Scaraoski, a lui sa fie; i-o

daruiesc, pentru hatarul tau.Atunci sgarcitul, patruns de bucurie, se inclina pans

In pamant, iar Scaraoski, care se afla in momentele luide marinimie, ii dadu pe d2asupra un pahar de yin, pecare sgarcitul 11 Ma de dusca in sanatatea IntunecimiiSale; apoi incalecand pe umerii lui 11/Iichiduta, pleca cuintreita repeziciune in sus spre lumea cu soare, si catai bate in palme ajunse si d2scaleca la usa casei sale.

Cand insa isi arunca ochii in launtrul casei si-si vazufemeia desculta ferfenitoasa, copiii storsi la fa4a, goi

flamanzi, se simti cuprins de groaza.Dar bine femeie se poate sa umbli rupta ca o cer-

setoare si sa tii copiii asa de rau?... Uite!... n'au nicicizme, nici haine pe dansii... Ce insemneaza aceasta?

Ce sa fac barbate, de unde sa le dau?Din banii nostri, ca doara's drepti ai nostri. Pentru

ce-i avem?... ca sa ne uitam numai in dansii, sa pie-rim de frig si de foame?... Trimite indata si cumpardtot ce trebue pentru imbracaminte si hrana. Nal... gra.-beste-te I

Atunci el scoase din buzunar un pumn de bani si'i dadunenumarati in mana femeii lui, care se uita cu mirarela dansul, necrezandu-si ochilor si auzului.

Apoi, putine zile dupd aceea, cand isi vazu el casagrijita, varuita imbracata cum sunt toate casele undelocuesc oameni de omenie; cand iii vazu femeia si copiiiveseli, gatiti cu haine noua si curate cum nu mai fuseseniciodata, cand vazu pe masa lui mancari de-wele cemerg la inima aduc rtuneneala 'n fats, el, sgarcitul

§isi

si

si

si

140

de odinioara, sta se uita uimit in toate partile, parc'a-tunci pentru intaias daA intelegea bucuria vietii; si nu semai satura de a-si privi a-si desmierda femeia copii,parc'atunci pentru intaias data simtia in inima lui dra-gostea de sot si de tata.

Si asa a trait inainte, trai bun $i fericit... cand intr'unadin zile i se infatisa iaras mosneagul cel nazdravan, cubarba alba pans la brau, si-i zise:

Am venit sa to argatesc o lung d2 zile fara sim-brie, fara pane si fara apa... precum ne-a fost tocmeala.

Iar fostul sgarcit, cad acuma nu-i mai putem zicealtfel, in loc sa-1 iee la argalit ii darui o punga cubani pofti la masa, o masa imbelsugaia ca de Domn,la care am fost si eu pof tit; dupd ce am mancat binesi m'am saturat, am incalecat pe o sea si v'am spus-o asa

si

gi si

si-1si

SFANTLIL ANDREI

Faceti cruci mantuitoareCAci e noaptea 'ngrozitoare,Noaptea Sfantului Andrei.

Alexandri

Intr'una din zile imi luai pusca din cui, pusca cea cunoroc, mi-o grijii bine, imi asezai cele trebuitoare latorba, apoi zisei sa-mi puie sargul la sank. Desi cam in-serase, insa pans la mosia vecinului meu Neagu, undese pregatea o vanatoare de cerbi, era numai o fugade cal si puteam ajunge inainte de noapte. Ion, 0slugs veche pe care o aveam mostenire dela tata, intraatunci in odae, se scarping in cap, tusi, isi these glasuldupa obiceiu, apoi cu un aer sfiicios imi zise:

E cam tarziu, cuconasule, de plecat; o sa inopta4 pepe drum. Nu-i mai bine sa va lasati pe mani?

Auzi vorbal... Si de ce m'as teme?... Vremea e linistita,drumul bun, si sargul lute de picior.

Asa este, insa ma yeti ierta sa va spun ca mani eSfantul Andrei.

Ei si?...Apoi de!... noaptea in spre sfantul Andrei stiti

umbla lupii in potae, si Doamne fereste sa-i intalneascacineva.

Am eu cu ce sa-i intampin.Cuconasule, ma iertati zau de indrazneala, dar nu

va sfatuesc. Sunt batran, am vazut multe. Se zice ca In

,

142

spre Sfantul Andrei umbld si strigoii pe la respinteni, pela zavoaie, pe la iazuri. Iaca bine ca-mi aduc amintel...imi yeti da voe sa ung incuetorile usilor cu usturoi1) pre-cum faceam in vremea raposatului d-voastra pdrinte, Dum-nezeu sa-1 ierte?...

Un hohot de ras zbucni din pieptul meu.Zi sa-mi pui sargul mai repede.Aveti sa treceti pe la moara cea de vant unde stri-

goii macina faina. Acolo nu-i loc carat.Hai fa ce-ti spun!Mai aveti cornul eel de lunca, hatas de lupi, si

uncle se incruciseaza drumurile; se zice ca, adesea onnoaptea pe la cantatori se and bocete in padure.

Fugi repede!Ion, scarpinandu-se in cap, iesi ganditor. Dar pans

cand sa-mi pue calul la sanie, imi luai pusca si torbalanga mine, imi aprinsei luleaua cea de vanat $i ma in-tinsei lenes pe o canapea.

** *

Sargul meu sprinten si spornic la mers alerga acumpe campia alba, ca o naluca ce fuge de umbra ei. Douadoruri can din inima stapanului trecuse intr'a lui it ma-nau din urma. Unul era dorul vanatului, patima meadin copilarie, celalalt dorul Elenei, fiica lui Neagu, cea maifrumoasa fats din imprejurimi. Dar cat fugeam eu deiute, ziva fugea si mai iute, incat in dreptul morii de vantnoaptea ma si intampina. Deodata sania mea se spra-vali.

Hal gandii eu in mine, s'a intalnit grabs cu za-bays. Ion ar fi zis ca-i pricina locului celui necurat. Imiasezai sania pe talpi, ma scuturai de zapada si plecai simai grabit.

1) Satenii au credinta cA dad ung incuietorile cu usturoi, Im.piedicA strigoii sA intre In casA.

143

Pe la cornul cel de lunca un lup batran cu o coadacat un maturoi imi curmezisi drumul. Ii dadui un foc dinfuga ca sä nu zica ca a trecut fard cinstea cuvenita pelangd un vandtor, insd el numai va fi stiind, de i-a ramascojocul intreg sau ciuruit.

led zarii clique nalte ale lui Neagu, a caror fewrestre luminate straluceau in intunericul noptii ca nisteochi fantastici. In cateva minute ajunsei la scars.

Dar ce intamplare!... Pe scarf erau intinse covoare,de sunetul muzicei rdsunau zidurile.

Elena alba la fata ca zapada, imbracata in hainede mireasa, Linea de mans pe un tanar 'nalt si uscacios,o multime de lume se ingramadea in jurul Tor. Era ne-gresit mirele ei, cad avea un smoc mare de peteala lapiept si se uita cu indrasneald in ochii ei. De unde aiesit acest tanar 'nalt si uscacios pe care niciodatd nu1 -am vazut?... $i cum de s'a facut aceasta nunta cu asataind asa grabd eu care credeam ca am tot timpul sama codesc?... Lucrul imi parea neinteles dar era adevarat.

Bdtranul Neagu cu zambetul pe buze ma intampina zi-candu-mi:

Bine ai venit intre not vecine; astdzi nunta,vanatul.

Cu inima stransd ma apropiai de Elena pentru a-izice cateva cuvinte de urare, insa numai fruntea mea seplecd dinaintea ei, far vorbele imi amortira peElena atunci se uita lung la mine, par'cd mi-ar fi gacitdurerea, apoi lunecand pe stralucitoarele parchete se a-mesteca in multimea ce se invartea prin saloanele plinede lumina.

Nu stiu dacd in noaptea aceea am inchis ochii sau nu,intr'atata imi era capul de ametit; dar a doua zi stiuca am fost cel dintai in picioare cand a sunat cornul va-natoresc. Unul cate unul se adunard toti oaspetii cu

si

mangy,

$i

$i

limbs.

144

pustile pe umar Bata de plecare, cand iata ca mireasa ca-lare pe un cal alb ca si dansa, se arata in mijlocul nostru.

Cine va ucide cerbul eel mare, craiul codrului, ziseea indreptandu-si ochii spre mine, aceluia va fi aceastanaframa tesuta de insusi mana mea!

Toti ne plecaram dinaintea ei; toti doream scumpa nä-frama. Ajuns in padure ma asezai la o ruptura deparau asteptand sa-mi vie cerbul, cand deodata auziicainii latrand pe urma vanatului. Crestea, crestea vue-tul mereu; paraeau vreascurile, tresareau tufarii, tresarea

inima mea. Ah! Iata craiul codrului, tintat in frunte,cu coarnele ramuroase ca crengile unui stejar. El seopri in fata mea cu ochi fiorosi prinse sa scurme pa-mantul. Ce fericire!... Naframa va fi a mea". Illuai la ochi dadui foe. Dar tot atunci ca prin vis vazuipe Elena calare pe calul ei alb trecand ca un fulger ,inda-raptul cerbului, tipat de durere umplu padurea. A-lergai cu grabire la local unde credeam ca a cazut cerbul,

ce gasii?... gasii pe Elena la pamant scaldata in singefara suflare!0! teas raul... 01 blestem al lui Dumnezeu!...Cine ar putea spune disperarea ce simtii in acel mo-

ment, vazandu-ma ucigas fard voe a fiintei celei maiscumpe inimii mele. Era alba $i frumoasa sarmana cain sara cummiei, cu ochii nemiscati, dar atintiti asupramea, cu buzele intredeschise, par'c'ar fi voit sa ma mustrede raul ce-i facusem, iar calul ei alb necheza de clocoteapadurea. Nenorocit, apucai deadreptul prin codru ca sascap, nu de pedeapsa oamenilor ci de insusi cugetul meu,dar abia facusem cativa pasi ca mirele ei cel nalt si us-cacios iesi ca din pamant intovarasit de vatajei, doro-banti, calarasi, si ma inconjurara. lath ucigasul I" strigael, aratandu-ma cu degetul, un deget lung uscat, inspai-mantator, par'ca era degetul destinului; iar eu garbovit degreutatea invinovatirii, plecai fruntea $i ma lasai pries.

un

$i

gi

gi

gi

gi

gi

Greu sue cineva scdrile mdririlor lumeti, dar uwr lecoboard. N'a trebuit decat o singurd clipeala ca sa fiuaruncat tocmai la fund in noroiul unde mucezesc fdcatoriide rele... Inchis, tuns la cap, imbracat in haine proaste,hranit cu mancdri de gIoatd, obosit de noptile lard somn,ma intrebam une-ori de-i un vis ce fac sau o adevaratdbatae de joc a soartei i mintea mi se ratacia, inteatAta,incdt mai mai ma credeam insumi vinovat. Cand veniziva judecatii, fui introdus intr'o said mare ticsita deprivitori. Sate de ochi se atintird asupra mea, ochi lardmild, cari cautau sd gaseasca in brazdele fetei mele urmelecrimei, i in aceasta multime adunata ca Ia sarbatoare,recunoscui multi barbati, multe doamne, multe domni-ware care cu catva timp mai inainte mi-ar fi intins cubucurie o mans prieteneascd Ce era schimbat in mine?...Nimic; numai sticla prin care ma privea lumea era schim-ban... era sticla cea mincinoasa a napastii!

Zece ani de inchisoare... rostird in glas mare ju-decatorii cu fetele posomorite, imbracati in haine cerniteca Ia inmormantare. Apoi doamnele i domni$oarele i$iluard lornetele dela ochi, isi dresard cretii dela rochii, izambind cu ging4ie in dreapta i in stdnga, in semn deziva bunk plecard multdmite ca an petrecut cateva oarecu interes; iar eu cu inima impietritd ma intorsei pe zeceani la locuinta ce-mi pregatise dreptatea omeneasca.

Cdt timp voiu fi stat acolo intre peretii osAndei nu $tiu,ca nu m'am ostenit sä masor timpul; dar tii.i ca intr'ozi spre amurg veni temnicerul $i-mi zise: Maria SaDomnul a binevoit sa to ierte pentru ziva de mani a anu-lui nou 1"

lima. nou!... Maria Sa a bine voit sa ma ierte!...Curios, aceasta veste nu-mi facu nisi o bucurie. Vdzandinsa ca u§a temnitei se deschide, ie5ii lard sa tiu incatroma duc. Eram pe stradd. Case le cele nalte cit.,

balcoane de fer, drostek cari se incrucisau in fuga cailorN. Cane. Novel 10

145

146

imi amintira ca asa case, asa droste am avut si eu °data.Oare mai le am si acuma? imi zisei; dar in starea in

care ma aflam, imi era cu neputinta sa desleg aceasta in-treb are.

0 lame nebuna foia in toate partile; caci anul nou seplimba pe strada cu sunete de clopotei, cu vuete de buhai,cu pocnete din biciu, sarbatorit, cantat de sute de oamenicari colindau cu plugul pe la casele crestinesti.

A ho ! A ho ! plugul cu 12 boiBoi boureiIn coade cudalbeiIn frunte tintatiIn coarne infierati,Manati mai ! hai ! hai

Iar cand cadea bacsisul bun in palma Colderului, atunciadauga::

SA vA dee DumnezeuCate pae sus pe casAAtatia galbeni pe masa,Cati carbuni in cel cuptorAtatia mandri gonitori,Cate fire in mantaAtatea vite a fataManati mai ! hai ! hal!

Ma amestecai eu intr'o ceata de flacai si o porniicu colinda pe la case. Aveam oare alts -ceva de facut? Darlucru neasteptat, intre colderi intalnii pe feciorul meu Ioncu o talanca in mans sunand si strigand cat ii lua gura:Manati mail hail hail...

Era gras si rumen la fata ca un om netrecut prinmana judecatorilor. Ma uitai drept in ochii lui, insa elnu ma cunoscu tuns 5i ras cum eram $i imbracat inhaine de rand.

Se vede ca-ti merge bine, ii zisei eu prefacandu-miglasul.

!

$i

147

Ce fel?...Ai dat peste stapan bun.Ba n'am de fel.Da ce s'a facut stapanul tau?

Ion se scarping in cap, tusi, oftd dupd obiceiul luicand avea ceva vajnic de spus, apoi apropiindu-se demine imi zise:

Vrei sd stii numai decat?As dori, cad am auzit multe de toate.Ei bine, a murit!...Ce vorbd!Da, cum iti spun; a plecat fard sd ma asculte intro

salt inspre Sfantul Andrei la mosia lui Neagu unde-1ducea dorul duducdi Elenei, si la moara de vant stiila locul cel necurat, i s'a rdsturnat sania, i-a fugit caluliar pe dansul I-au luat lelele prin vazduh asa de repedesi asa de sus, ca numai ce-a cazut mort in poarta curtiilui Neagu.

Dumnezeu sd-1 ierte! ii raspunsei eu cu o prefacutdparere de Mu. Dar dacd s'ar intampla sd-I vezi ce-aizice?

Zic ca mai degrabd imi va creste barbs in palmydecat sd se intample una ca aceasta, afara numai dacducigd-1 crucea ii va lua chipul. Eil numai eu stiu catam plans la inmormantarea lui, caci fusese bun stapansarmanull...

Sarmanull... repetai si eu cam in bata2 de joc.Dar duduca Elena ce s'a facut?

Duduca Elena nu i-a dus dorul multd vreme cads'a mdritat cu un tanar subtire si uscat de to prevezi prin-tr'insul. Nu stiu ce a gandit de s'a imperechiat cu oasa coadd de biciu.

Si?...Cum si?...Nu s'a mai intamplat nimic?

-

148

Ce sa se intample?Duduca Elena nu a...

Atunci Ion prinse sa sune din talanca ca un zaludstrigand dinaintea unei ferestre:

Manati mai ! hai ! hailar morarul mester bunAlerga ca un nebun$i striga, mereu strigaNa na na morisca na !Morisca hodorogea$i prin apa tot fugeaManati mai ! hal ! hai!

Eram intr'o carte boereasca pe balconul de sub fere-trele salonului. Ma uitam si eu pe fereastra: era un balmare din lumea cea mare.

Doamne ce podoabe!... Ce Numai cu cerceiiunei duduci cate vaduve scapatate ai fi putut adaposti defrig si de foame! Dar acolo strigatul saracilor nu pa-trunde, e numai locul fericitilor. Ce deosebire intreei si mine! Eu garbovit sub rusinea unei osinde, scosdin lame ca un desmostenit, ast2ptand, lipit de fereastra,pomana ce se arunca cersitorilor, ei veseli, bogati, ne-pasatori de greutatile vietii, imbatati de sunetul muziceiin saloanele luminate. Si doar numai un perete nedespartea. Asa am fost eu odata, si nu-i de maltde-atuncea, dar ce-a fost si nu mai este, e ca dunga ful-gerului care nu lass urma pe cer. Si e tot lume cu-noscuta aid... Tata un tanar care-si petrece viata laoglinda intre pomezi, pieptini si cimbistre: papusa in-zestrata cu darul vorbei. Nici vrea sa stie de gerulde afara! 0! par'ca cu el as vrea sa schimb acuma!

Iata un altul repezit cu aprinderea frigurilor in vartejuljocului. Pe fata lui se vad urmele patimilor ce 1-au se-catuit fara vreme. Duce o viata plina de neastampar,de joc de carti, de amor $i de dueluri. Sfarsi-va bine,

bogatii...

si

si

149

sfar$1-va rau, nu-i pasa, caci la nevoie u ramane sinu-ciderea. Apoi privirile mele se oprira asupra uneidantuitoare, al carui trup se indoia molatic pe bratul ce-icuprindea mijlocul. Suflet plapand, visator vecinicnedreptatit. A fugit cu Petru ca sa scape de parinti, a fugitcu Vasile ca sa scape de Petru, acum e gata sa fuga cuSandu ca sä scape de Vasile. Nimeni nu $tie ca dansasa pretuiasca credinta prietenilor de casa. Dar cea maiatragatoare figura e a doamnei care sta cob aburita dejoc, racorindu-se cu evantaliul: figura de creola cuochii invapaiati cu buzele insetate. Ce trup!... Ce fru-musete!... Cat despre trup, o voi artistilor!... n'aveti cebanal, mai tot e pe fata, numai picioru$ele cele midipar'c'ar voi uneori sa s'ascunda de ochii potticio$i, darnumai par, cad nerabdatoare cum sunt, numai decat seivesc de sub tainicul val. Nici una nu are in juru-i atatiasuspinatori ca dansa. Iorgu, unul dintre cei mai stator-nici, are dreptul incuviintat $i netagaduit de a-i sarutamana pans la incheetura bratului, in timp ce drepturilelui Petru se intind mai departe... pang la cot; iar Sandu,fericitul Sandu, se bucura de toata lungimea bratului pansla umar. 0! ce n'ar da ceilalti doi sa poata, intocmai ca ra-ze$ii cei lacomi de proprietate ,sa stramute mai departebrazda stapanirii lor! Apoi cob pe cele scaune imiratevad un $ir de barbati insurati, figuri naive, casnice paravanein dosul carora tot satul $tie ce se petrece, afara de ei.Dar ce zic eu?... Fiecare rand pe rand, unul mai tarziu,altul mai de vreme, a aflat ce se petrece, 1-a durutpoate la inceput, cum doare pe copil maseaua care cre$te,dar acum ca maselele crescute gata nu -1 mai supara.

Dar Dumnezeule!... Ce vad... Tanarul cel nalt, usca-dos, al carui deget se indreptase odinioara spre mineinfierandu-ma ca uciga$, iata-1 la brat cu... Dar nuse poate... e un vis, o nalucire... loaner strigai eu

gi

gi

gi

si

gi

150

simtind ca mi se painjinesc ochii; cine's cei doi? Ind!Ion asteptand bacsisul, striga cat it lua gura:

lar lelea MoraritaBuns mesteritaCu cojite, cu OratePrinse moara de cosite$'o apuca de alai$'o puse pe capatai,Manati mai ! hAi ! hai !

In acelas moment un lacheu galonat $i manusat iesiafara si ne huidui. Ion fugi pliostit ca canele carula inloc de un os, i se arunca o piatra. In zadar it dualprintre colaerii ce S2 departau in grabs dela casa binecu-vantata, in zadar prin numarul trecatorilor ce se'ncrucisaupe strada. Ion se facuse nevazut.

Atunci mi-am adus aminte ca pe cand eram si eu omca toti oamenii, adica pe cand aveam sub stapanirea measargul cel credincios care-mi stia ganclul, mergeam delatara la targ $i dela targ la tara, cat ai bate in palms.De ce nu m'as duce scum pe jos la tara; departarea nuera de speriat.

S'apoi mai era oare a mea mosia parinteasca cu livadaparinteasca, cu casa parinteasca, intre peretii careia amdeschis ochii, sau nu?... Fara sa stau mai mult la gand,ma indrumai spre mosie cu batul in mans si cu caciulaindesata pe urechi.

Pe camp cat cuprindeai cu ochii, se vedea albind za-pada ca un stergar alb nemarginit, iar pe luciul ei sejucau razele lunei piing. Altadata mi-ar fi placut a-ceasta priveliste a noptii cu linistea ei, cu tainele ei, insaacum nimic nu mai patrundea in inima mea, nici bucurie,nici durere. Mergeam spre casa unde m'am nascut, caun om ce nu are nici un gand, nici un dor, nici o amin-tire; mergeam calauzit de calea robilor si par'ca tot unaimi era sa ajung sau sa nu ajung.

151

Tata ca intr'un tarziu pe la ceintatul cacollor, zarii indepartare o lumina in spre miaza-noapte. Era frumoasa,dar nelinistitoare lumina ceea, caci venea in dreptul mosieimele, si vazand cu ochii se intindea pe cer ca o perdea in-focata ce intuneca stralucirea lunei. Iar pe perdea pareautesute mii de flori fantastice cari necontenit se miscau si seschimbau, prefacandu-se cand in roti de curcubei ce seinvarteau pe osii nevazute, cand in largi evantaliuri carise 'nchideau far se deschideau, cand in caloane uriase pevarful carora parea ca se razima bolta cerului. Apoi dincand in cand se ridica iri sus ca dintr'o gura de vulcan,cate un roiu puternic de scantei care desfacandu-se, Ca-deau pe zapada ca o ploae marunta de diamante.

Ce sa fi lost oare?... Era numai zarea inselatoare dela miaza-noapte care uneori s'arata si la nai, sau vre-unfoc aevea? Imi grabii pasii ajunsei la obarsia

ce impodobea cerul.Erau casele mele cari ardeau, case marl cu doua ran-

duri pline de tot avutul parintesc. Ce priveliste Dumne-zeule!... Altii ar fi scos din piept tipete disperate, ar fivarsat siroaie de lacrimi, si-ar fi smuls parul din cap, euinsa eram rece ca de ghiata; par'ca priveam casa altuia cumardea. Dupa cate suferisem, ce putea sa mai simtabiata inima mea. Eseau suluri de foc prin ferestre caniste limbi de serpi, pocneau geamurile, se risipea azo-peramantul, fumul se ridica in vartejuri turbate par'c'arfi voit sa cuprinda pamantul. Tot satul era adunat cutopoare, cu scarf, cu cofe de apa cautand sa stapaneascafocul, dar munca for era zadarnica. Ma amestecai printreoamenii cari lucrau, oamenii pe care-i stiam de copii,nascuti crescuti in sat, si lucru ne mai pomenit, niciunul nu ma cunostea. Par'ca nici n'as fi fort vre-odatastapanul lor. Si cum stam priveam la lupta

raslet, strain intre ai mei imi venea sa rad,imi venea sa cant, si pentru a-mi bate joc de soarta ce

5i lu-minei

Hach"-

rilor,

si

5f

si

Si

152

ma prigonea, luai cu insasi mans mea un carbune delafocul ce-mi topea avutul si-mi aprinsei luleaua. A-tunci auzii un nechez care-mi strabatu urechile. Eraglasul sargului care cerea ajutor. Alergai la el, it des-legal dela iesle tocmai in momentul cand era sa se risi-peasca grajdiul asupra lui, iute it inhamai la saniuta ceasprintena care sta afara ferita de foc, Vara ca nimenisa-mi zica un cuvant, deli toti ma priveau, ma suii insaniuta plecai... Incotro plecai?... Pe drumul mare careduce la curtea lui Neagu, drum de atatea on batut de pi-cioarek sargului. Ce era sa fac acolo?... Sargul singurstia, dar fugea de-i scaparau potcoavele.

Focul din urma, luna din cer, zapada de pe pamantimi luminau calea ca ziva, iar dinaintea mea 132 sesul alb

tacut se vedeau aripele unei mori de vant care se ro-teau in departare ca niste brate uriase, singura miscare insomnul pamantului. Era moara necurata despre careimi vorbise Ion. Cand ajunsei in dreptul ei, imi aduseiaminte Ca ma pravalisem in sara spre Sfantul Andrei,dar nu bine-mi fulgerase aceasta amintire prin cap, casaniuta se rasturna, calul se facu nevazut, iar eu ramaseisingur fara nici o aparare in mijlocul campului. Nupierdui cumpa'tul intrai in moara, singurul adapostce-mi ramasese contra dihaniilor de noapte. Deli moaraera pustie colindata dupa spusa lui Ion, de duhurinecurate, totusi nu-mi era fried sa petrec noaptea in-tr'insa, cad nu credeam in naluci, stafii si strigoi. 0-bosit cum eram de drumul ce facusem, ma tupilai intr'uncolt si... de aici inainte nu mai stiu bine... on ca somnulma cuprinsese visam on ca vedeam aevea, dar deo-data mi se paru ca moara umbla ca e plina de oameni.

Unii ciocaneau la masele, altii turnau in cos, altii urn-pkau sacii, iar rotile se 'nvarteau cu o iuteala de fumegaMina si se cutremurau peretii. Si ce ciudati mai erau oa-menii aceial... Unii aveau unghii la degete ca masele, altii

gi

$i

si

ai

si

Si

ai

153

copite ca de tap, altii narile barbia taiate in doua cala zavozi, $i toti aveau cozi si ochii scursi de Ii se vedeaucreerii prin orbitele desarte.

Dar pe sand era vuetul mai mare si macinisul mai in-fierbantat, deodata usa morii se deschise, o femeienalta, despletita, imbracata in haine albe se arata pe prag.La vederea ei moara statu pe loc, nalucile disparura caprin minune, iar ea inaintand spre mine imi zise cu blan-dete:

Nu te teme, eu cunosc drumul la curtea lui Neaguvoiu sa te scap de primejdii; vino cu mine, numai de

nimic sä nu te miri, de nimic sa nu maintrebi $i manape mine sa nu pui.

Supus ca omul ce nu are nici o vointa, plecai alaturi,cu dansa pe drumul ce duce in curtea lui Neagu. Glasulei imi parea cunoscut, dar nu-mi aduceam aminte at cuiera. Mergeam jute, foarte iute, grabiti fiind amandoi, side ce mergeam de ce ma simteam mai usor. La cornul delunca imi iesi iarasi inainte lupul cel cu coada cat unmaturoi iii asta-data par'c'ar fi voit sa se pue in ceartacu mine; insa la un semn al ei, lupul scapara si se facunevazut. Mergeam, mergeam pe sesul intins par'ca maimpingea cineva din urma, si talpile mele abia atingeaupamantul, iar dela o vreme par'ca nu mai mergeam,ci lunecam. Deodata ma trezii in fata unei ape marl, faraluntre, fara pod, fara mal de ceea parte.

Nehota'rit ma oprii un moment in loc si ma uitai pentruintaia oars in fata ei; imi paru asa de frumoasa calauzamea ca par'ca m'as fi dus cu dansa pans la capatullumii. La un semn al ei intrai cu barbatie in apa. Dar ominune!... trupul meu nu se cufunda, picioarele mele nuse udara, ci in tocmai ca pasarea care rade apa cu ari-pile, asa de sigur si asa de iute lunecam sieu deasupra apei.Apoi incet, incet ma ridicai in slava ma urcai, tot ma ur-caipana ce strabatui dincolo de nouri. Capatasem darul de a

$i

si

sr

$i

154

zbura, si-mi venea sa cred ca de cand eram pe lame numai mersesem altfel, intr'atata imi parea usor 5i firescde a pluti in vazduh. Apoi imi aruncai privirea in josasupra pamantului care se invartea sub picioarele meleca un glob nemernic pierdut in noianul intunericului, 5iasa un dispret imi veni in suflet despre cele ce sepetrec acolo uncle toti vor sa fie stapani, uitand camoartea e singura stapana, incat daca nu mi-ar fi fostru5ine de tovarasita mea de zbor, as fi trantit un hohot deras.

Ce-mi pasa acuma de judecatorii cari ma osandise,de casele care-mi arsese, de nalucile din moara?... Imicazuse perdeaua de pe ochi Si toate le vedeam 5i le in-telegeam. ,

Ma uitam acum la soare fara sa clipesc, 5i cati altisori ca dansul, de-o mie de on mai mari si mai frumosivedeam rotindu-se in spatiu, sori albastri, galbeni, verzi,ochi ai cerului cari de cand lumea tot astfel s'au rota si s'orroti. lath 5i colo luna noptilor pamantesti, luna pogilor,luna lunaticilor, luna canilor latratori, sluga bicisnica apamantului. Ce fir de nisip!...

Dintr'o singura privire strabateam toata urzeala lumii;auzeam cresterea ierbii, intelegeam taina vi2tii, atingeamfirele ce leaga stelele intre ele, vedeam boldul care clamiscarea, simteam timpul statator; ce zic? Eu insumifaceam parte din acele fire, din acele stele, eram vaz,eram auz, eram miscare, eram toate, cad toate °data lecuprindeam. Si frumoase erau aceste fapturi 5i simple

usoare ca once minte k-ar fi priceput. Dar mai pre-sus de on 5i ce, era calauza mea de zbor, in ai careiochi senini cerul intreg se reflecta. Uneori imi parea ca-iElena fiica lui Neagu imbracata in hainele ei de mireasa,asa cum o vazusem in noaptea spre Sfantul Andrei. Insanul... era mai mult decat Elena... era atat de mult... co

si

155

par'ca ea era sufletul lumii, stapana veciniciei, par'ca delamiscarea buzelor ei atarna sa stea soarele pe lac, sau sase miste, dela clipitul genelor ei, sa fie intuneric sauLumina. 0 priveam cu dragoste nesfarsita, caci S2 vede,si prin ceruri cateodata dragostea se rataceste... canddeodata auzii un cantec care raspund2a dela stele, delaiarba, dela lumina, dela tot ce avea sau nu avea fiintasi umplea netarmuritul firmament. Ce cunoscut imiera cantecul cela! Imi venea sä cred ca-si avea izvorul ininsusi sufletul meu si ca totdeauna it auzisem asa lamurit,frumos si vecinic!... Dar ce zic eu... acel cantec nu por-nea nici dela stele, nici dela iarba, nici dela lumina, cicalauza mea it canta c'un glas dulce nemarginit, iar lumeafermecata numai cat it ingana... Atunci... rapit, pierdut,uitai sfatul ce-mi daduse, o cuprinsei in brate, $i canteculei se stinse intr'un sarutat!...

Dar o Doamne!... Ce grozavie!... Deodata frumoasacalauza se topi in bratele mele ca o raza; lumea princesa se clatine din tem2lie, sorii sa iasa din calea for ba-tura, stelele sa se ciocneasca, iar eu trasnit din catesipatru unghiuri ale cerului, fui aruncat in prapastia ne-marginirii.

Atunci... in caderea mea nesfarsita dar scurta ca oclipa, intrevaziti ca prin vis curtea lui N2agu, si candatinsei pamantul intre stalpii dela poarta, simtii Ca mude ghiulele se sparsera in creerii mei... S2 implinise cu-vantul lui Ion... cram mort...

* *

$argal e gata, nu plecati? striga Ion la urechea mea,clatinandu-ma de mans.

Ars sarii in picioare si ma frecai la ochi... Eram eu...,dar eu intreg $i teafar in odaia mea, langa canapeaua pe

156

care dormisem si cu luleaua in mdns care ardea inca.Si in aceste cateva minute avusei timpul sd fac un omor,sd fiu osandit, iertat, sd ma plimb prin stele si sd mor.

Zi sd deshame sargul, rdspunsei lui Ion, voiu plecamani.

Cuminte faceti, cuconasule, foarte cuminte, ca manie sfantul Andrei. Imi dati voie sd ung incuietorile cuusturoiu?...

CATRINTAS

Sunt acum 20 de ani, eram la Slanic, si drept saspun, cu toata frumuseta muntilor paduratici ce ma in-cunjurau din toate partile ca 'lute° hors cum zice poetulVlahuta, ma cam plictiseam. Lume putina necunoscuta,$i timpul cam nestatornic.

Intr'una din zile, in urma until dejun sanatos, caci lamunte ai totdeauna o foame de lup, stam asa a lene peo banca, si dupa ce ma saturasem de privit varful naltal Cerbului unde odinioara se harjoneau inteadevar ciu-tele si cerbii si de ascultat glasul strabatator in urechial mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurileRegatului, eram cat pe ce sa adorm ca un om care are undejun de mistuit timp de perdut. Cand iata ca trece pedinaintea mea un Tare, get beget, in salvari largi, c'unfes ros pe cap $i o cutie de vacsuit cizmele subsuoara.

0 idee!... Daca asi chiema pe fostul nostru suzeransa-mi vacsueasca cizmele, adeca ce ar fi? Va fi o dis-tractie pentru mine si un semn at timpurilor tot odata.

Bre aga I Ia yin incoace, ii zisei eu, facand semn,nu cu mana, ci cu piciorul. Marturisesc ca acest gest n'afost lipsit de un pic de rautate intentionata vroind oarecum sa ma razbun de timpurile pe cand 12 vacsuiam notcizmele Turcilor. Ei! asa se intoarce cate odata roatalumei.

Turcul dupa ce imi facu o temenea cu tot ifosul luide ex-suzeran, se aseza dinaintea mea, iii scoase periile,

ui

158

5ipurile cu vacs $i incepu sä facl frumos la pli,-

cioare.Dar fiindca on ce fapta omeneasca cat de neinsemnata,

gase5te imitatori, numai decat m'am pomenit Tanga minecu un oaspe bine cunoscut al Slanicului, Nicolai Codreanu,un tip sal generis care intinse 5i el picioarele spre Turca5teptandu-5i randul.

Codreanu dintre toti vizitatori era cel mai credincios5i mai habotnic slanicean. De vr'o 20 de veri de-arandul n'a lipsit odata sa vie sa-5i lee in fiecareneata Portia de trei pahare de la izvorul No. 1. Ajunseseun fel de betiv de No. 1.

Apoi era un om vesel, glumet, stup de anecdote, bunvanator, vorbea totdeauna tare, par'ca avea a face numaicu surzi, 5i cand radea in deal la Trei Fagi, cascadeleglasului lui, se auzeau tocmai in vale la Stanca lui Negri,

El era vecinicul iscoditor de petreceri. Nici un vanat,nici un chef, nici o serenada cu lampioan2 la cascada,nici un pranz in padure cu lautari, nici o excursiune lala Poiana Sarata sau aiurea nu se facea lard imboldul luiCodreanu.

Ei Codrene, ce mai planue5ti, it intreba-i eu pe candel admira ghibacia Turcului, in me5te5ugul vacsuitului.

Am injghebat pe mani, dac'a fi vreme band unvanat la ur5i.

Numai decat la ur5i. Mai jos nu vrai s'o la5i?Da ce socoti ca eu asud dinaintea ursului. Eh! he!

de a-5i avea atatea mosii cati ur5i am la rabusul meu,mare bogata5 a5i fi.

Ia slabe5te-ma Codrene!...Ba nici de cum. Iaca daca vrai vino 5i tu. Am sa

to due intr'o potica unde Catrinta5, pristavul de paduraride aici, a ucis doi ur5i anal dupd altul 5i pana a nu-5iincarca pu5ca din nou, i-a exit un al treilea urs, 5'atuncia aruncat pu5ca jos 5i a luat-o la sanatoasa.

Da bine acolo ma indemni, tu, unde e izvor de tug?

ma

159

Habar sa n'ai. Esti cu Codreanu adause el cuun aer protector.

Si cine mai merge?Apoi suntem case, intr'ales toti buni de picior

mesteri la ochit, de cei care nu dau dos la fats.Este o vorba ca omul cum si-o face singur nici dracul

nu i-o face. Tocmai asa am patit-o si eu. Ca sa nu maarat fricos, deli cam cu sfiald in inima, m'am prins al7-lea tovaras mi-am dat apoi intalnire, cu ceilalti pentrua doua zi in zori de ziva dinaintea otelului Cerbul.

A doua zi pe cand aburii eseau valuri, valuri dinpepturile noastre, de racoarea ce ne cam strangea inspate, not catesi sapte, calari, cu pustile pe umar urcamca niste voinici la munte si in urma noastra, venea oceata de haitasi cu Catrintas, pristavul padurilor in frunte.

Nu stiu, zau cati ursi va fi impuscat Codreanu, cadel le cam impodobia; dar Catrintas, om nalt cat un brad,care calca sanatos, vorbea raspicat si cu temei si aveaniste ochi priceputi de par'ca-ti gaceau g3ndul, stiubine ca era dintre acei ce se bagau in vizunia ursului culumanarica aprinsa in buza pustei.

Si ne urcam, ma rog, in deal pe cara'ri neumblate princodri de brazi pe unde nu cr2d sa fi rasunat vre-o odatailovitura toporului sau trasnetul pustei, caci pe atunci nuse inmultise ceata buhnacilor buni numai de speriat vra-bille.

In sfarsit am ajuns intr'un fund de padure unde tre-buia sa facem bataea. In cea mai mare tacere ne-amasezat fiecare in locul insemnat de Catrintas, iar loculmeu, care venea intr'o cumplita tihara2, in gura unei va-gauni era cu deosebire fioros.

Daca e urs in padure, imi zise pristavul, pe aicetrebue sa easa, ca n'are pe unde cotigi.

N'are pe unde cotigi, repetai eu in gaud. Vrea sazica, trebue sa ma tin bine sa nu-mi dau pielea ursului

Si

ii

160

in loc sa mi-o dee el mie. Si cum stam asa in asteptareapornirei haitasilor fara sa vreau imi venira in minte ceitrei ursi a lui Catrintas.

Auzi trei ursi!...Until inteleg... doi treaca mearga... dar trei, fara

saga erau cam multi. Aveam, drept sa spun, simtimantulsoldatului care intra pentru prima oars in foc. Aceiasiemotie, aceiasi strangere de inima, aceiasi groaza de ne-cunoscut cu deosebire ca soldatul nu merge acolo debun chef ul sau, iar eu naivul m'am prins in hors numai deambitie sa nu ma las mai jos decat ceilalti. Ei, dar din pa-cate lucrul nu se mai putea intoarce. Vorba ceea: Vreinu vrei be Grigore aghiaznal"!

Mi-am examinat cu toata ingrijirea carabina ca nu carecum-va sa ma dee de sminteala tocmai in adica; dealtfel draguta mea de carabina cu doua Levi era destulde durdulie glontii destul de mascati ca sä nu-i poatamistui dihania on cat de bun pantece ar fi avut.

Am stat asa dotia oare intregi pe ceasornic pans cea pornit goana, cad la munte nu-i ca la camp. Locurilesent tari cu anevoe pot strabate haitasii, prin rapelecele prapastioase unde intarcat dracul copiii.

De-odata auzii sgomotul haitasilor care ajunsi pe uncomic din fata noastrd inaintau spre linia puscasilor.

De acuma atinete cucoane Neculai!Par'c'o furtuna a prins sa invalue padurea, par'ca au

inceput brazii sa dantuiasca, par'ca navalea asupra noa-stra un potop sa innece lumea, asa clocoteau muntii devrajmas. Se speriau toate vrabille, toate mierlele, toateciocanitoarele, tremurau frunzele, tremurau ecourile, tre-mura inima mea.

Si doar nu eram asa stangaci cu carabina. Mai da-dusem eu piept cu badea lupul jupan mistretul; ei, dartrei ursi, oricum, nu-s trei sarmale usor de inghitit.

Se intelege dela sine ca nervii mei erau cumplit de in-

$i

si

si

si

161

cordati intocmai ca niste strune de vioard Bata sä poc-neasca. Ochii in cap mi se manse peste masura demult ce fixam toate tufele unde de cate-va on par'cavazui chiar miscand blana ursului. Apoi din vreme invreme cand se cldtina vreo creanga pe copac, an fior recemi se strecura prin trap si pairul mi se ridica maciuca invarful capului.

Daca vrai sä stii, iubite cetitor, ce vra sa zicd a asteptasa dai buna dimineata cu trei ursi, te-as ruga sä te inte-legi cu Catrintas ca sa te clued In local unde eram eu.Imi vei spune apoi la ureche ce ti s'a intamplat.

Cu toate aceste matahalele de ursi nu-si aratau varfulnasului.

Toate bdtaile mele de inima erau in desert; haitasiise apropiaserd de tot; nu mai aveam acum sirntimantulsinguratatei in pustietatea codrului, incat incepusem a credeca ursii lui Catrintas an fost o frumoasd poveste $i mamustram pe mine insumi de spaima ce-mi fakusem de toatenimicurile; cand deodatd auzii in spatele mele un fosnetcare imi slei sangele in vine, un fosnet infiordtor, pre-lung, care se urca in sus pe trunchiul bradului sub carema afIam si puse in miscare toate crengile lui.

Acum nu mai era gluma. Ursul se suise in copac $ifiindca in primejdia mare vine 5i curajul mare, imediatam sdrit cativa pasi aldturi de copac, ca sa nu-mi misdihania in spate, am pus pusca la ochi si... 0! Doamne!Ce vazui! In loc de infricosatul urs, vazui o veverita micasi sprintend care sarea de pe creangd pe creangd, se uitagalesd in mine si !Area a se strica de ras de fiorii ce-midaduse.

Iar eu nu tagaduesc ca in acea clipd de strasnica emo-tiune am simfit o nespusd bucurie vazand ca ursul s'aprefacut in veverita.

In acelasi moment sosira $i haitasii si goana se is-pr avi.

N. Gane.Novele 11

,

162

Multamit ca am scapat de cei trei ur5i care in timpde vre-o trei oare au. stat ca o amenintare asupra ca-pului meu, imi reveni, ca dupa orice primejdie trecutacurajul la loc, ba Inca imi reveni mai mare ca 5i cuntm-a5 fi luptat cu fiarele 5i le-a5 fi fepus. Apoi, pentrua nu da de banuiala tovara5ilor mei, ca mi-a fost frica,am luat eu prajina inainte 5i am inceput sa ma leg deCodreanu tocmai pe tema fricei.

Da bine, Codrene, nu ti-ai pus o pekica la fondulpantalonilor?

Eu pekical... Ha! Hal... Raspunse Codreanu trintindun hohot de ras de-au rasunat cele patru colturi ale co-drului. Am cinstea sa-ti spun prietene ca am zarit ro-sind spinarea unui cogemete Martin, bine blanit, dar candi-a mirosit a Codreanu a scaparat nemernicul de n'ammai avut vreme sa trag in el.

Noroc c'a scaparat!... Ca altfel era sa fie vai de el,daca nu vai de tine.

Codreanu nu se supara de glume, dar nici el nu-5icruta prietenii; avea limbs ascutita 5i se pricepea sä lo-veasca pe om la cusur.

Toti iii istoriseau acum impresiunile, insa nici unul numarturisea drept ceia ce a simtit in a5teptarea ursului.

Mi-a trebuit 5i mie douazeci de ani, ca sa ma hotarasca destainui adevarul. Ne adunasem deci intr'o poianaprea frumoasa prin mijlocul careia 5erpuia an patru receca ghiata limpede ca lacrima; acolo in urmbra cator-vabrazi seculari, pe un mu5chiu verde 5i moale ca o salteade puf, langa paraul cel recoros in undele caruia ne-ama5ezat butelcile ca sa le racim, ne-am pus 5i not josroata imprejur, dupe moda orientala a vacsuitortilui no-stru de cizme, iar dupa ce Catrinta5 ne-a desfacut saciicu merindele, apoi... halal sa ne fie!... Era drept dragulsä ,ne fi vazut cineva la lucru. Pofta de mancare 5i poftade vorba cat lumea .Par'ca f'cusem cine 5tie ce izbanda.

si

163

Cu cat se desertau sacii butcile cu atat crestea chefulvoea buns, cu atat povestile vanatoresti deveneau mai

gogonate.Ca sa dau o idee despre ce este in stare sa istoriseasca

un vanator satul cu o plosca de cotnari trasa la masea, edestul sa spun urmatoarea intamplare a lui Codreanucare se jura pe otelele pustei lui, tot ce avea el mai scumppe lume, ea era adevarata:

Intr'o zi la o goana, povesti el, am impuscat unhraparet de lup, talpa padurei, batran, coltos si care de-sigur a calcat multe poieti stani caci era gros in c2afaca un vladica. De la eel dint& foc a ramas mort, ca totimortii, intepenit cu dintii ranjiti de par'ca -fi erafrica de el. Apoi fiindca in ziva ceia cazuse mult vanat,de nu mai incapea in caruta noastra, ne-am hotarit sajupuim toate vulpele, toti lupii impuscati ca sa leducem numai pieile acasa. Unul dintre haitasi s'a apu-cat sa jupoaie lupul meu incepand operatia dela coada insus. Dar nu bine it dispoese pans la jumatatea trupuluiea deodata spurcaciunea de dihani2 prinse sa urle de do-cotea padurea, chemandu-si S2 vede finii cumetrii inajutor, iar not zapaciti uimiti, l'am privit cu gurile cas-eate cum ticalosul pe jumatate jupit a fugit in padure sifugit e $i in ziva de astazi.

Bine trebue sa-1 fi primit finii si cumetrii raspunse-ieu, cand l'au vazut intr'un costum asa decollete intocmaica uncle din cucoanele noastre, care cunt, vorba fruntu-zului: trop basses par en haul et trop hautes par en bas.Dar sa va spun eu o alts ciudatenie care ar fi de ne-crezut daca nu mi s'ar fi intamplat chiar mie.

Sa vedem ciudatenia, adaus2 Codreanu, facand unsemn din ochi tovarasilor sai.

Eu eetisem nu de mult cartea lui Odobescu PseudoIpnegheticos" §i fora mustrare de cuget imi insusii ur-matoarea anecdota vanatoreasca localizand-o dupa tre-

si

$i

sfsi

sisi

164

buinta; altii au facut mai dm decat mine, au braconatprin codrii literaturii $i au tacut pitic.

Inchipuiti-va zisei eu, ca la un Craciun, in padurilede la Bordea, langa Iasi, am impuscat o vulpe cum nus'a mai vazut, o vulpe cu un maturoi de coada de cincistanjeni.

Aici ma oprii aruncai ochii roan* imprejur.Ei ce va uitati asa ciudat la mine?... Nu s'a vazut

copii nascuti cu cloud capete, vitei cu case picioare?... $ialtele $i altele.

Asta-i din calea afara gogonata strigaCodreanu indignat. Ia mai lash* ceva la loc de tocmeald.

Bine, n'o fi fost poate tocmai de cinci stanjeni, can'am masuratio dar de doi stanjeni nici vorbd ca a fost.

Ma rog, ma rog, nu ne prosti.Mai ai loc de lasat ca precupetul care cere $apte pre-

turf.Fie chiar de un stanjen, Inca tot e o minune.

Asculta draga 1 Degeaba umbli sa ne iei a3a pestepicior ca pe ni$te mazete, $tim not ce e o coadd devulpe.

Atunci in$facand un pahar de vin ce sta plin inainteamea, it &dui duscd pe gat cu un aer manios rdspunsei:

Pentru Dumnezeu! Ce vreti Sa va spunnumai decat ca vulpea a fost berca, asta n'o pot facenici in ruptul capului, macar de m'ati duce la spanzu-ratoare.

Un strasnic hohot de ras peste care domnea se inte-lege, rasul lui Codreanu intampina vorbele mele. Dan$iihabar n'aveau ca eu ii trageam pe sfoara cu povestea luiOdobescu.

Dar culmea nu-i aici.Catrinta$ care $edea in picioare $i ne asculta cu mans

la gura, avea in fats lui un aer de reculegere, de nedo-merire, par'ca sa creada, par'ca sa nu creada cele ceauzea.

badital...

si

Domnilor?...

si

si

165

Eu care ma ridicasem prin ultimul pahar dat pe gatla un diapazon de veselie mai presus de ceilalti tovardsiai mei, ma sculai in picioare 5i adresandu-mä lui Ca-trintas ii zisei:

Mai Catrintas!... Ia spune si tu ce intamplari ai avutin viata to de vanator?

Ce sa am? Cinstiti boeri, rdspunse pristavul scar-pinandu-se in cap. Ce pot eu sa vd spun, un biet Orande la munte, pe langd cele spune de D-vs. care ati um-blat ati vazut atata lume.

Ori cum nici tu nu esti de eri de alaltaeri; ai calcatmulte paduri 5i trebue sa fi avut multe patanii, de candtii pusca in mans.

Dacd-i asa apoi cu voea d-vs. voiu spune $i eu unadar sä nu vd supdrati daca'ti gdsi-o proastd, ca dd... ceeace 5tiu aceea vd spun... asa cum ma pricep Ora-neste.

Spune, spune Catrintas ii ziseram not cu totii.Apoi odatd, urma el, pe cand eram tanar, m'am

suit la munte sa culeg zmetu.a. Era o zi frumoasa caastazi. Liniste mare in padure; numai ciocanitoarele seauzeau lovind cu pliscul in coaja bradului. Umplusemcosarca pe jumatate, cand iata ma trezii Ia spate cu unafurisit de urs sburlit, ridicat in cloud* labe, care veneaspre mine mornaind 5i scuipandu-mä par'ca vroea sama mustre ca de ce i-am calcat razdsia. Caut sa fug,dar in fats mea se deschid2 o rapd addnca peste carenumai doar in sbor asi fi putut trece. Noroc ca de acurmezisul rapei sta un trunchiu de brad culcat cart Linealoc de punte; imi fac cruce apuc 132 buturuga cees pecare se vede Dumnezeu me-a pus-o in cale, da n'ajungbine la jumatate, ca dincolo pe celalt mal imi iesd na-prasnic tin alt pardalnic de urs 5i mai zburlit $i mai ma-nios. S'au adunat talhdrii la zmeura 5i me-au taet drumuldin cloud parti, iar eu eram cu mangle goale...

eat

$i

5i

si

166

Cu manele goale!...Da... cu manele goale; fara pusca, fara cutit, fard un

un ciomag macar, fara sa pot fugi nici inainte nici inapoi,cu prapastia sub mine... Inchipuiti-va in ce hal eram...

Maica Domnului!... si astazi cand imi aduc aminte, imiinghiata sangele in mine!

Si ce ai facut Catrintas?Ce se fac, boeri D-vs.?.... la m'au mancat

Sire-till de Catrintas a rostit aceste cuvinte cu un aeratat de blajin, cu o atat de prefacuta naivitate, incat totiam ramas un moment buimaciti.

Ural.. .Sa traiasca Catrintas striga insfarsit din ras-puteri Codreanu. El a pus capac la toate. Voinu mai platiti o ciapa digerata. Si fiindca a dat Dum-nezeu de a inviat dupe ce l'au ospatat ursii, apoi sa bemin sanatatea lui ca sa nu mai moara a doua oars!

Povestea lui Catrintas a mers din gura in gura; afacut ocolul Slanicului si pot zice a Wei intregi.

De atunci, ca mai ba, vanatorii nostri sa istoriseasca caau vazut lupi pe jumatate jupiti fugind prin padure si altede asemenea parascovenii bune de adormit copii in ajunulCraciunului.

Catrintas merita o recompense nationalal

si

urii.

istialalti

COMOARA DE PE RARAU

Intovarasit de un calauz din Dorna, tanarul Costin seurca pe muntele Rarda, care este unul din cele maiinalte piscuri ale Carpatilor. Deasupra Raraului stau cla-dite cloud stanci gigantice numite Pietrele Doamnei, ine-grite de timp, sfasiate de furtuni, si cari vazute printrenegri, cu turnurile for fantastice, samana a fi un palatzidit in lumina aerului.

Atras de frumusetea acelor stanci, Costin se urca incetsi greu in urma calauzului pe o poteca stramta, uncle abiagasia destul loc spre a-si aseza piciorul, avand in dreaptamuntele ce se inalta ca un zid deasupra capului sau, si,la stanga, o prapastie fioroasa, in fundul careia se zareaserpuind Bistrita, mica ca o cordea. Cu cat inainta, cuatat coasta devenea mai repede si mai obositoare. Ca-rarea se stramta din ce in ce mai mutt, si pe unele locuridisparea cu totul.

Era in luna lui August.Aerul racoros, plin de mirezme, ce se ridica din sanul

codrilor, ii strabatea adanc in piept, si ochii sai alergauratacind din loc in loc, privind cand figurile ciudate alestancilor, cand cursul impleticit at Bistritei, cand sesurileintinse si aurite ce se zareau, dincolo de munti, la mar-ginea orizontului.

Trei oare si jumatate Costin urcase mereu la deal si cal-dura soarelui incepuse a-i acoperi fruntea de sudoare.

Domnule! ii zise calauzul desfacandu-si traista cu

168

merinde, to vad cam ostenit: gusts ceva din vinul ista samai prinzi la putere $i sa ne grabim pasul, ca nu cumvasa fim siliti sa dormim la Pietrele Dornei cu liliecii 5istafiile.

Ce, sunt stafii pe acolo?Heil ba ce! Acolo nu-i loc curat; ci-ca in toata

noaptea se preumbld pe varful Rardului umbra Domnitei,care a botezat stancile cu numele ei.

Ai vazut-o vreodata?SA ma fereasca sfantul.Si ce Domnita era aceea?Da mai 5tiu eu, domnule! Se poveste5te din parinti

ca, gonita de Turci, ea s'a urcat pe Rarau 5i a ingropatsub stand toate odoarele tarii. De aceea se vede uneoriacolo in miez de noapte o pard de foc galbend 44ind dinpamant. Cand ai plecat dela camp n'ai venit aici pe valeaparaului Suha?

Ba dalApoi n'ai trecut printr'un satulet, care se cheama

Tabora? 1).Am trecut!Ei bine, acolo se spune ca s'a oprit tabdra tur-

ceased ce gonea pe Domnita 5i dea:eea satul a ramas cunumele de Tabdra. Apoi mai sus, tot pe Suha, nu ai intalnitun alt sat care se nume5te lesle?

Am intalnit.Acolo ci-ca erau ieslele calarimii Domnitei care f u-

gea de oastea pdganilor. Dar sa mergem, domnule, ca etarziu 5i n'am gust so fac in noapte cuno5tinta cu stimacomorii.

Stii una, zise Costin surazand, daca am ramane astanoapte acolo sus la Pietrele Doamnei sa vedem 5i notpara cea galbend 5i umbra Domnitei?

1) Tabora i Ieslele sunt doua sate in drumul ce merge delaMalin spre Dorna.

169

Ba zau, raspunse calauzul, jumatate serios, jumatatein gluma, ti-ar trece prin minte sa faci una ca asta?

Dupa alte doua oare de sui5, ei ajunsera pe varfulRaraului, unde Domnita iii ingropase comorile. In acesttimp un fum alb 5i tuned incepu a se ridica din fundulvailor 5i in curand impodobi toti muntii cu un val argin-tiu, din care rasareau, ca ni5te verzi insule, numai culmilelor. Costin, care de pe inaltimea muntelui vedea la picioa-rele sale intinzandu-se acest ocean de aburi deasupra ca-ruia razele soarelui scanteiau cu mii de culori, nu-5i putustapani mirarea.

A! cat e de frumos! striga el.E frumos! nu-i vorba zise calauzul, dar, nu prea

indemanos. Ce dracul, adause el dupa o pauza, uitan-du-se cam cu ingrijire la cer, de cate on ma urc In afu-risitele astea de pietre trebuie sä mi S2 intample ceva.

Ce ti s'a intamplat?Intr'un rand mi-a luat dracul palaria din cap 5i-a

aruncat-o in raps; in alt rand mi-am sclintit un picior, 5iacum o sa ne prinda furtuna.

Unde vezi furtuna?Ia uita-te colo hat departe spre dealul Magurii.Ei bine?Nu vezi nourul cel negru cum vine ca un balaur

peste noi? Vai de oasele noastre daca n'om da dos un-deva; o sa ne ducem dupa palarie!

Ei se gaseau acuma langa stancile uria5e numite Pie-trele Doamnei. Se zice Ca Raraul, cat e de mare, gemepurtand pe spinare povoara lor. Mancate de 5iroaie, braz-date de fulgere, ele se desfac pe uncle locuri in adancimiintunecoase in sanul carora s'aude, din cand in cand stre-curandu-se picaturile de apa ce isvorasc din umezealanourilor.

Costin privia cu sfiala la stancile ce -1 apasau prin ma-

170

retia lor, si iata ca i se oprira ochii pe un soi de vizuniecare se deschidea fioroasa la picioarele stancilor mer-gea adanc in pamant.

Ce este aceasta? intreba Costin pe calauz.Asta groapa n'are fund; se zice ca merge OM la

maruntade pamantului. Ea nu de mult s'a ivit, si in-tr'insa locueste stafia muntelui Dar pentru Dumnezeu,domnule, sa nu pierdem vremea! Furtuna ne gramadestedin urma si daca nu vrei sa te dai hrana corbilor, haidelute in vale; cunosc un loc unde ne putem adaposti.

In adevar, manta luase o infatisare posomorita. Valulcel intins de neguri se desfacu in nenumarate palcuricare, manate de vant, rataoeau si se incrucisau in vazduh,intocmai ca niste legiuni ce se pregatesc de lupta. Tur-mele imprastiate pe plaiuri, simtind apropierea furtunii,alergau sa caute adapost talancile for sunau fioros prinfreamatul codrului. Tunetul incepu sa clocoteasca in vai.

0 sa ma jur sä nu mai calc pe aici, murmurs ca-lauzul, is sama unde pui piciorul... Tine-te de mine 5i nute prea uita in jos... Bine-mi spunea tata ca nu-i loc carat

Costin, simtind pericolul, iii grabia pasii cat putea,spre a ajunge mai curand la local de scapare. Fulgereleii sclipeau pe dinaintea ochilor, si nourii spargandu-seintr'un suvoiu de ploaie, umflara intr'o clips toate paraelecari, in cursul for turbat, luau cu sine pamant si pietrebe rostogoleau la vale.

Dela un loc, Costin nu mai putu face nici un pasinainte. Cararea era rapta in doua. 0 raps infricosatasta deschisa, inaintea sa, prin care era cu neputinta satreaca spre a ajunge la celalalt capat de carare. Fitunciel se crezu pierdut. Avand in fats 5i in stanga rapa,in dreapta zidul, obosit de osteneala, udat pans la oase,el se inclesta cu amandoua marine de o radadna de brad,si se culca la pamant

si

aici.

si

si

171

Fii mai verde, domnisorule, nu-i vreme sa tremuramde frica. Duca-se pe pustii ne-a taiat drumul; dar bun eDumnezeu; de-om trece de aid suntem scapati.

Si fara a pierde un minut, calauzul scoase din traistao funie lungs, lega pe Costin de-a curmezisul trupului siluand celalalt capat in mans isi facu semnul cruciiapuca de-a dreptul pe peretele muntelui. Intreprindereasa era din cele mai indraznete. Deasupra sufla furtuna asade puternic incat ducea pasarile de-a roata in aer, si ame-ninta cand de cand sa-1 rastoarne in prapastie; dedesuptpamantul nisipos ud ii luneca sub picioare, si cu toateacestea el se urca mereu, ajutandu-se cand cu piciorul,cand cu bratul, de fiecare ruptura unde putea sa se spri-jine, de fiecare bolovan, de fiecare creanga pans ce infine ajunse pe coama stancii. Apoi, rasuflandu-sz adanc,el incepu a atrage cu funia la sine pe tovarasul sau dinvale.

Ia seama si rut to teme! striga el.Costin vazandu-se atunci ridicat in sus in mijlocul unei

furtuni care urla a moarte in urechile lui, si sprijinit nu-mai in futile, deasupra unei adancimi de c.ateva mil depicioare, pe marginea careia se legana intocmai ca limbaunui ornic, simti tot sangele amortindu-i in vine si unval negru i se puse pe ochi.

El pierdu cunostinta de sine si nu se trezi din arne-teala decat mult dupa ce calauzul ii ridicase ase-zase deasupra stancii.

Pe cat imi aduc aminte, zise calauzul, este aici opesters unde ne putem ocroti; apoi uitandu-se in dreaptasi in stanga: Ha! striga el cu bucurie, iat-o!...

Atunci ei se coborira cu incetul in pesters, unde abiaera loc pentru amandoi.

Deacuma sezi jos si vino-ti in fire, caci prin maregrea cumpana am trecut.

gi

gi

gi -1

$5

172

Suntem oare scapati? intreba Costin uimit de pri-mejdiile prin care trecuse.

Scapati buni teferi r Multa."meste lui Dumnezeu. Altiian patit-o mai rau decat noi.

N'ar fi fost oare mai bine sa fi ramas sus la Pie-trele Doamnei in vre-o crapatura undeva, decat sa ne co-boram aici?

Doamne sfinte! Pe smite d-ta tot nu crezi ca acolosalaslueste dues -se pe pustii? La Pietrele Doamnei seincruciseaza vanturile din toate partile ai fi zburat cao frunza in vazduh, sau ai fi Minas turtit sub vre-un bo-lovan cat casa, sau to -ai fi prabusit in fundul pamantuluidupe cum s'a intamplat lui Simion flacaul, Dumnezeu sa-1ierte, caci la vremi grele ca de-al de aceste tidva Rarauluise clatina ca varful unui copac.

Ce fel s'a prabusit Simion?Apoi nu ma intreba, ca-mi plange si acum inima in

mine si doar cat 1-am sfatuit sa nu se potriveasca unui capde muiere! Numai de!... Cand se leaga pacatul de om,trebue sa-1 traga. Asa-i pardalnica asta de dragoste!

Vra sa zice era si o femee la mijloc.Ba bine ca nu! SA stii dela mine ca oriunde s'ar in-

tampla vre-o nenorocire, trebue sa fie amestecata o co-dila de femee acolo.

Aceasta vorba facu pe Costin sa surada. El iii ui-tase spaimele, de cand se afla ascuns sub stanca, canddeodata o detunatura infricosata se auzi deasupra capuluisau.

Ce este? striga Costin sarind drept in picioare.Nimical... o faramatura de stanca se duce de-a

roata in vale. Uciga-1 cruces le arunca cu prastia dz sus,dar ee risipeste ziva, el pane noaptea la loc. De aceeaPietrele Doamnei stau totdeauna intregi. Fii insa linistit;aicea n'avem grija, afara numai dace s'ar risipi munteleintreg, lucru de care ne-a feri Dumnezeu. Vorbiam

$i

173

adineaorea de Simeon. Ce bunatate de flacAu mai era!Nici c'a mai fost un al doilea pe meleagurile noastre.

El era fecior de mijlocas $i cam sarac, dar voinic caun pui de zmeu si mandru de fermeca toate fetele dinsat. El insa isi cauta de saracia lui si nu se uita la nidiuna dintr'insele; si mari ca trAia bine isi linistit! IatA caintr'una din zile sosi la biserica din sat un popa dela untarp din vale, care avea o fed subtirica si nalta ca otrestie si cu niste ochi adormitori de serpoaica. 0 chemaCatrina. Fudula ca toate targovetele, ea nu visa decatfuste si rochii, cordele si capele, lucruri ce nu erau deobrazul ei si nici Ca se punea alaturea cu vre-o fatA de-anoastre.

SA te fereasca Dumnezeu de fetele de popa! Ceva cevade-or fi sprancenate, nu le mai ajungi cu prajina la nas.De soi taranesc si cu gargauni de cucoand in cap, ele suntcum e mai rau, nici tarance, nici cucoane.

Simion, de cum o zari ii cazu curmezis pe inima, simult amar incepu sä ofteze. Iar fatarnica de fats nici itprimia, nici it respingea, ci it tines mereu in ingaimala,$i ca sa-1 nauceasca mai tare, uneori ii zambea cu noima,privindul pe sub geand, alte on se facea ca nici it vede,fuck bietul flacau cAdea tot mai tare in boala dragostiisi se usca cum se usuca frunza de vantul toamnei. Zivael nu mai muncea, noaptea nu mai dormea si lucru mare!El care se lupta in padure bratis cu ursul, dinaintea einu indraznea sa zica un cuvant; de cat unde o intalnease uita lung in ochii ei vicleni, si ea, serpoaica racialin inima.

Daca vre-un batran din sat, ii zicea prieteneste: MaiMete, ie-ti de sama, nu te lasa calcat de un picior demuiere", el it privea dusmaneste si-i raspundea rastit,crezand ca-1 sfatueste de rau. Iar celelalte fete suspinausi ziceau: Pacat de el"!

Din caskgi si pana in Pasti el se munci mereu cu pa-

174

tima, fara marturiseasca pe fats dorul ce-1 ardea,cand atunci Catrina i se arata mai mult de cat totdeaunaduke ca fagurul de miere. Ea se dete in scranciob cudansul, la joc se puse langa dansul, tot strangandu-1 demans $i spunandu-i vorbe prefacute c2-1 umpleau candde fries cand de nadejde, astfel incat Simion, neintele-gandu-i mrejele socotind ca a venit vremea sail versefocul inimii o ceru de sotie intr'un noroc. Inima intr'insulse batea ca vai de el.

Hei, Simione! ii raspunse Catrina, ai to destui banisa-mi pui pe cap $tergar de matasa $i in gat salba de aur?

Ba nu!Apoi drags, cauta-ti femee de sama ta. Nu m'a

invatat tata carte sa ma invalesc in catrinta $i sa dormin asternut de maracini.

Halal! striga Costin, imi place asta mandrie la ofats de pops.

Diavolie femeasca, domnule! Pe urma s'a stiut ce-afost pricina. Adica ea era logodita de mai inainte c'unarenda$ bogat din vale $i nici gandea sa iee pe Simionde barbat.

0 fi $i asta, ca mari $irete mai sunt femeile.Unde pui d-ta mandria Catrinei, cand vedea ea

ca Simion numai la dansa se uita. Ea voia sa fie cea din-taiu in sat, $i pentru asta putin ii pasa ei, ca el nemer-nicul, isi va sparge capul. Un om ca dansul nu insemnanimic cand era vorba sa umileasca pe celelalte fete. Si-mion insa nu se pricepea la asa lucruri. El Linea a luiuna buns. 0 iubea $i voia sa o aiba de sotie. Auiindraspunsul ei, el ramase ametit, ca $i cum 1-ar fi lovitcineva cu o secure in cap. De unde era el sa adune atatiabani?... Sa munceasca ii trebuia vista intreaga; sa ho-teasca, nu-1 lasa cugetul, ca era fecior de tata cinstit. Unintuneric i se facu dinaintea ochilor.

Se vorbea din batrani ca la Pietrele Doamnei sunt co-

sa-i

si

si

.

175

mori ingropate de Domnita care se rasboise cu Turcii, $iel, stiind aceasta isi puse in gand sa le sape. Vezi dom-nule unde to duce pustia asta de dragoste! Fereste-tecat vei putea de dansa, cad ea musca in inima omuluicu dinti de Caine turbat. He, multe am vazut eu in viatamea, pans cand am caruntit.

Asa, intr'o bund dimineata, Simion care nu mai stia ceface, i$i lad harletul in spate $i se lured pe Rarau. Pacatul itpastea din urma. Nu $tia sarmanul c'o sa-i ramaie rasavaduva $i neamurile cernite, ca boii lui au sa uite a tragela plug, Ca ogorul are sa i se paragineasca, $i ca, peurma lui, va plange tot satul afard de Catrina. Imi aducaminte ca in acea zi cainele lui urla mult a pustiu.

Aid calduzul se opri, $i o lacrima i se furisa pe subgeana.

Sa nu razi, domnule, ca eu om batran, nu-mi potstapani plansul; dar vezi d-ta, cand se prapadeste, pen-tru ni$te minciuni femeesti, o floare de flacau ca dansul,ma doare zau in suflet. El a sapat tocmai in local undeai vazut groapa cea fara fund, $i pre cat se intelege is'a prabusit deodata pamantul sub picioare $i l'a inghitit.Trei zile dupa aceea, un cioban a gasit cojocul lui $i-adat peste afurisita de groapa, carte nu mai fusese pansatunci. Ce s'a mai fi petrecut sus? Dumnezeu stie; decatparintii no$tri povestesc ca oricine s'a suit la PietreleDoamnei, cu gand sa sape comorile, inapoi nu s'a maiintors. Trei limbi de foc, se ZiC2, ca se ivesc din pa-mant indata ce incepi a saps, s'apoi s'arata stima comorii.Atunci urlete $i vaete s'aud in vazduh, $i de-i ziva soareliese intuneca, $i de-i noapte, stelele s'ascund $i furtunilepornesc din cate-si patru colturi ale cerului, $'apoi inpraf $i in pulbere se prefac oasele nenorocitului ce-a cu-tezat sa atinga odoarele domnesti.

Astfel, domnule, s'a prapadit Simion!Dar Catrina ce s'a facut? intrebd Costin.

176

Catrina a murit fats mare, caci arendasul a Ora-sit-o auzind de moartea lui Simion, iar alt nebun nu s'amai gasit care sd alerge dupd comori pentru dansa.

Furtuna incetase. Nu se mai auzea deck foarte slabvoacea tunetului, care gemea in loc departat. Soarele rea-pdru vesel dintre nouri, si aburi calzi se ridicau din pa-mant pe urma torentelor. Ambii calatori pardsird pestera,si dupd cloud oare de coboris, ajunserd in vale, unde seodihnira de ostenelile zilei. Costin insa avu in acea noapteun somn nelinistit, caci revazu prin vis toate prapastiileprin care trecuse ziva si toate stafiile despre care ii po-vestise calduzul. Ceea ce-i ramase mai putin in minte, furysfaturile ce-i daduse bdtranul sau tovards, de a se feride amor. Astfel de sfaturi au totdeauna soarta de a rd-mane neascultate.

ASTRONOMUL SI DOFTORUL

Vestea despre Cara Moldovei mersese odinioard de-parte, pans in tarile cele mai departate dela apus. Se ziceacum di graele rodesc in pamAntul ei atat de mult, inoatoamenii nu dovedesc sd le stranga in girezi; ca vinuldin podgorii curge pdrae, incdt oamenii, ne mai avandce face cu el, it uita cu anii in pivnitd, pand ce putrezesedoagele $i cercurile poloboacelor $i rdmane vinul in ea-mesa lui; ca oamenii sunt blajini $i primitori, ne$tiindce-i cumpana $i masura in ale traiului, $i ca In masa fie-caruia este totdeauna loc pentru zece.

Aco lo e de not l" zise un astronom catre un doftordintr'un oarecare tarn departe de in apus.

Astronomul, deli om invatat, se uita de mult timp lacer, insa cerul inddratnic nu-i trimitea mild ca invremea lui Moise; iar doftorul, om nu mai putin invatat,a$tepta bolnavii cari nu veneau, nu doar ca bolnavi n'arfi fost, dar pentru ca altii mai noroco$i in meseria lui itluase pe dinainte.

Ei se sfdtuird sä vie in Cara cea mult laudatd a Mol-dovei, sperand ca acolo se vor imbogati cu u$urinta. Eimersera deci cum puturd, incetul cu incetul, $i mai calari,mai pe jos, $i mai in cdrutd, ca oamenii subtiri in pungd,caci pe atunci nu se visa Inca de drum de fier, $i astfelajunsera dupa lung drum $i osteneald la hotarul tariff.

Era toamna, pe cand, vorba ceea, gospodarii isi nu-mara bobocii, iar randunelele isi cauta de drum. Nu de-

N. lane.Novele 12

178

parte de hotar se vedea un satulean inecat in fumul ceesia de prin ursoaice, semn ca pretutindeni fierbeau oalelela foc, cad era in spre sara, pe cand oamenii se pregatescfie ale mancarii si odihnei. Calatorii intrara in cea dintaicasa din marginea satului, unde locuia Nita Blehan. Nitaii primi dupa obiceiu cu inima deschisa fara sa-i in-trebe cine sunt si de unde yin. Femeia lui privegheaoalele la foc, si cinci copii in jurul ei, harjonindu-se intredansii, trageau din vreme in vreme cu ochii la strachinikde pe masa.

Masa, asezata in mijlocul odaii, era joasa, pe trei pi-cioare si pe dansa fumega o cogemite mamaliga, mai maredecat palaria astronomului, incunjurata de trei strachini:una cu slanina, alta cu varza si a trei cu ardei. Femeilaaseza apoi pe masa oala de la foc, in care pregatise unminunat born de fasole amestecat cu ceapa, al carui aburimbata mirosul nerabdatorilor copii.

Poftim la masa! zise Nita strainilor, ce stateau lao parte privind cu curiozitate pranzul taranesc.

Astronomul facu o miscare pentru a se apropia demasa, dar doftorul it opri de poala surtucului in loc.

Foarte multumim, raspunse acesta; suntem satui,chiar odinioara am mancat.

Romanul niciodata nu respinge strainul dela masa lui,dar nisi nu are obiceiul sa-1 pofteasca de cloud ori. AstfelNita, fara ai indemna mai mult, se pose cu familiaroata imprejurul mesei cat ai bate din palme, mamaligacea mare se ram nevazuta si impreuna cu dansa borsul,slanina si celelalte; iar doftorul se uita la dansii cu ochiiplini de mirare si se afla intr'o mare neliniste.

Ii vezi? sopti el astronomului la ureche, toti au sdmoara la noapte.

Cum se poate IIti jur pe diploma mea de doftor. Ei s'au indopat

cu atatea mancari grele nemistuitoare, incat punga sto-

si

;

si,

si

179

mahului for umflanndu-se peste masura, are sa producasau o paralizie" a creerilor, complicate cu intoxicatie"de sange, sau o hipertrofie" a inimii; una $i altasunt boale grabnice si fare leac.

Asa trebue sa fie, negresit... d-ta esti doftor $i lestii acestea, raspunse astronomul plecandu-si capul.

Asculta-ma, urma doftorul; sa nu cumva sa ne cul-cam cu dansii in odae in asta noapte, caci mane dimi-neata o sa fim invinovatiti ca i-am otravit.

Bine zici.Nita dupe ce maritai de ospatat, iii sterse mustetile

si-si aprinse luleaua, cu aerul multamit at omului ce si-aindestulat pofta mancarii.

Nevasta, zise el, pregateste asternutul pentru mu-safiri : d-nealor sunt osteniti si vor voi sa se odihneascl

Foarte multamim! raspunse din nou doftorul. Noine vom culca afara pe prispa, caci suntem siliti sa plecamde cu noapte si nu voim sa va stricam somnul la pornireanoastra!

Nu va sfatuesc sa va culcati afara, baga de sameNita. Am semne ca la noapte o sa vremueasca, o sa fiefurtuna cu ploae si ninsoare.

Auzi? zise doftorul catre astronom.Ba ca chiar! Eu n'am sa stiu de va fi vreme bun.a

sau rea?... Doar au trecut eguinoxele" toamnei putemzice Ca suntem in calea orbitei" aproape de perihelie",astfel ca dupe paralaxa" soarelui nu se poate ca in astasara sa fie vremea rea.

Asa trebuie sa fie, negresit. D-neata esti astronomsi le stii acestea, raspunse doftorul, plecandu-si capul larandul sau.

Ei se culcara deci afara. Vremea era buns de cu sara;stelele clipeau nenumarate pe ceriu; dar intr'un tarziu, pe lacantata' cucosului, se starni deodata un vent de crivat cap-tusit cu lapovita, incat invatatii calatori se trezira din

$i

$i

180

somn degerati ca vai de ei. In zadar se inveleau ei cumantalele, prin cari ploaia strabatea drept dragul; inzadar se adaposteau sub stresina, in dosul casei, dupapoiata, vantul ii invaluia din toate partile si-i ardea lainima.

Sa batem la Elsa sa ne deschida, cad o sa pierimafara, zise astronomul.

Dar cine dracu ne va deschide, raspunse doftorul,nu stii Ca ei sunt morti inlauntru?

Ai dreptate, nu ma gandisem la aceasta.Dar iata ca un sgomot neasteptat se aude inlauntrul

casei; usa scartie in tatani, se deschide, si Nita in camera,cu capul gol si descult, se infatiseaza strainilor cari seuitau la dansul speriati ca la duca-se pe pustii.

Intrati in casa, zise el, nu v'am spus ca o sa vre-muiasca? de ce nu m'ati ascultat?

Se vede ca boala Inca n'a facut criza, gandi in sinedoftorul.

Ei intrara inlauntrul, se incalzira, adormira a douazi desteptandu-se, vazura cu mirare pe toti buni sand-tosi; femeia pregatea mancare la foc, copiii zburdau ye-seli prin casa, iar Nita sedea linistit pe laita cu luleauaintre dinti.

Buna dimineata; asa-i ca tot e mai bine in casade cat afara?

Asa este, raspunse doftorul, dar is spune-mi, marog, totdeauna ospatezi d-ta mancari de acelea ce amvazut eri pe masa?

Totdeauna, cad nu avem de altele.Si n'ai fost bolnav niciodata.Ba da, °data mi-aduc aminte ca mi-am rasucit un

picior venind cu carul din padure; insa mos Trohin mi1-a tras la roata si mi 1-a indreptat. Alta data m'a duruto masea, pe care mi-a scos-o fierarul cu clestele. Apoi

$i

181

mai am cateodata vatamatura, tii vatamatura care o aretot omul, dar aceea nu-i boala la noi.

Doftorii dela spiterie n'ai luat nici-odata?Spiterie?... SA ma fereasca Dumnezeu I Doar nu mi

s'a urit cu zilele. Spiteria mea e cuptorul. Cand m'apucavatamatura, beau un pahar cu rachiu §i ma culc pe cuptori dupd ce ma incalzesc bine pe o parte, apoi ma intorc

de ma incalzesc in cealalta parte, i a doua zi dimineata,ma scol teafar ca d'intai.

Ciudat! zise doftorul cu un aer ganditor.Apoi astronomul, apropiindu-se de Nita, it intreba la

randul lui:la spune-mi, ma rog, de unde ai tiut ca o sa se

strice vremea asta noapte?Iaca vorbal... Ori cine hran44te un pore in poiata,

trebue s'o §tie aceasta.Ce fel?Apoi dal... La noi e cunoscut ca mascurul, cand vine

dela camp cu un pai in qua, vremea o sl se schirnbe infurtuna. Aceasta o 5tim din buni i strabuni i niciodatanu ne-am inselat.

Ciudat!... adause astronomul.Apoi, dupa ce cugeta catva timp, se intoarce care to-

varasul sau si -i zise:Frate! SW ce?... sä nu mergem mai departe ca ne

pierdem vremea. Intr'o Cara unde cuptorul tine loc despiterie, §i mascurii tiu mai mult decat astronomii,n'avem ce cauta.

Ai dreptate! raspunse celalalt.Astfel invatatii calatori, cari venisera a5a de departe

spre a se imbogati in Moldova, se intoarsera dela hotar.

DIN TIMPURILE UNIREI"

Nu am intentiunea sa fac o descriers istorica amanun-tita a tuturor imprejurarilor prin care a trecut tara cuocaziunea luptelor pentru Unire. Mi-ar trebui volumepentru aceasta si imi lipseste in mare parte si materialultrebuitor.

Vroesc numai sa reculeg amintirile mele personale, des-pre unele fapte intamplate sub ochii mei, la o vrista candimpresiunile se intiparesc in memorie ca pe ceara fier-binte, penrtu a nu se mai sterge.

Am ajuns aproape la capatul cararei.Cand ma uit indarat la calea ce am strabatut si la atata

amar de vreme ramasa in urma, rupta din existenta mea,simt o tainica emotiune vazand marea prefacere ce a luattara in acest restimp. In cincizeci de ani ce par multi inviata unui om, dar cari nu sant decat un fulger sclipitorin viata unui popor, toate s'au schimbat din temelie.

Am avut norocul sa traesc in aceasta epoca de trans-formare si sa vad aceia ce nimeni in viitor n'o sa maivaza. Sa vad doua tari surori vasale Turciei, aproape bar-bare, urgisite, umilite inchegandu-se intr'un stat unicindependent, inaltat la rangul de regat.

Sa vad apoi tarn noastra desvoltandu-se, civilizandu-seca prin farmec si luandu-si un loc de cinste intre popoareleculte ale Europei.

De uncle multi dintre cei ce vietuim astazi am apucato stare de lucruri asa de inapoiata, ca nu era un singur

184

chilometru de 5osea, afara de stele putine facute de MihaiSturdza pe la mo5iile sale, un singur pod pe apelecurgatoare, o singura 5coala rurala, o singura fabrics,vedem astazi tara inzestrata cu 5osele, drumuri de fer,telegraf, telefoane, cazarmi, spitaluri, fabrici, infine cu tot aparatul de civilizatiune pe care alte taxi nul'a putut avea de cat dupe o munca de sute de ani, 5icu pretul a multe revolutiuni varsari de sange.

De unde tara noastra era intr'un timp nu tocmai de-partat cutrierata de horde strain 5i bande de haiduci acaror nume ajunsese legendar, de unde pentru sigurantapublica nu era de cat o ceata de pantari platiti mai multpentru paza Domnului de cat a tarei, iar artileria noastrase marginea in doua tunuri, unul la Iasi $i altul laGalati; de unde not cei mai batrani am apucat timpuripe cand nu se dadea o functiune, un decret de boerie,un hrisov, o hotarare judecatoreasca fara traditionalulrueert care intrase adanc in moravuri, astazi avem incapul Romaniei moderne un Rege model de intelepciune

virtute, o armata puternica care 5i-a facut probele pecampul de batae, o magistrature instruith 5i cinstita, oadministratiune regulate care dace prezinta inca neajunsurise vor indrepta negre5it, cad mult a fost 5i putin a mairamas de facut; astazi putem constata cu mandrie ca ni-velul moral 5i intelectual al tarei este incomparabil mairidicat; astazi, simtimantul de patrie, odinioara stins prinveacuri de restri5te a incoltit din nou in inima poporului5i a desteptat in fie care con5ffinta, ca a devenit ceta-cean liber intr'un stat liber 5i d2 sine statator.

Acest avant urie5 spre progres s'a accentuat cu deose-bire de la 1857 incoace cand a inceput sa se agite ideiaUnirei.

Simt dar o mare placere sa revin un moment asupraacestor fapte petrecute, precum am zis sub ochii mei 5i

scoli,

gi

si

185

cari au schimbat fata Ord intr'un timp relativ Ewt descurt.

Eram un baetan abia e$it din $coli cu musteata nutocmai bine rasarita, cand fui numit membru la tribunalulde Suceava in timpul scurtei caimacanii a lui TheodorBal$. Se $tie ca dupa moartea lui Bal$, Poarta a numitcaimacan in Moldova pe principele Neculai ConacheVogoridi.

In Folticeni, ora$ul meu natal, era pe vremea aceia ogeneratiune intreaga de tineri exceptional de numeroasa,compusa tate din doi $i trei frati $i anume: frail Mor-tun, Forascu, Botez, Singurof, Razu, Ple$escu, Stamate,Vasescu, Ghitescu, Gane, Macarescu, Romano, etc. totiin numar de aproape 40, uniti prin stranse legaturi dincopilarie $i care imbratosasem cu entusiasm ideia mare$i mantuitoare a Unirei.

Toti eram Bata sa facem orice jertfe cu averea $i per-soana noastra pentru realizarea acestui ideal care ni seinfato$a ca un soare luminos pe cerul patriei noastre.

0! Doamne! Ce sus erau atunci inimile tuturor; cu cefoc, cu ce curaj, cu ce abnegatiune lucra fie care pentrumarele scop de regenerare a neamului romanesc.

Era o suflare puternica de reinviere care trecea pestetars careia nici un obstacol din lume n'ar fi putut s'A-ipue stavili.

Si totu$i biruinta nu era de loc sigura, caci aveamdu$mani strapici atat in afara cat $i in launtru cari nestateau in cale. In afara erau trei mari imparatii vecine,Austria, Rusia $i Turcia cari nu vedeau cu ochi buni, cu-rentul unionist de la noi. Apoi ne mai impotrivea $i An-glia care de$i mai departata dar tot atat de influents,era dominata de principiul integritatei imperiului Otoman,$i cauta prin urmare sa impiedice orice miscare ar fi fostde natura, sa atinga aceasta integritate.

Iar in launtru, aveam in contra noastra batrana class

$i.

si

186

privilegiata, compusa mai mult din odrasle de la Fanar,class refractara la orice progres, neaccesibila la orice ideenobila si patriotica. Ei ne numeau pe not pantalonari, bon-jar4ti, cautau sä ne convinga cu argumente ca de-alde aceste:

Stitt voi ce vä asteapta dace nebuniile voastre sevor implini? 0 sa se desfiinteze rangurile de boeri, o säva iee la oaste, o sa platiti bir!

Notiunea egalitatei cetatenesti an intra de loc in mintealor; iar tara era predestinate, dupe dansii sa fie in vecisupusa sau Rusilor sau Turcilor.

Asemenea oameni cu asemene idei nu ne puteau opunepiedici serioase dace n'ar fi fost sprijiniti din afara.

Centre le noastre de intrunire consfatuire erau inIasi, la reposatul Mihalache Cantacuzin Pascan in ca-sele caruia s'a subscris actul solemn al Unirei, iar injudetul Suceava la monastirea Slatina unde era egumenreposatul Calinic Miclescu ales in urma Mitropolit Pri-mat al Romaniei. In fruntea comitetelor de actiune dintoata Moldova erau: Mihai Cogalniceanu, Anastasie Panu,Dimitrie Ralet, Dimitrie A. Sturdza, Vasile Malinescu,Costache Negri, Alecu Cuza, Lascar Catargi, Petru Ma-vrogheni, Costache Hurmuzache, Manolach2 Costache E-pureanu etc. oameni vrednici, de mana intai cari an ajunsmai curand sau mai tarziu la cele mai inalte trepte aletarei, si dintre care o mare parte platisa cu exilul ge-neroaselor for aspiratiuni.

In judetul Suceava ne intruneam not regulat tinerii celputin °data pe saptamana in Slatina sub prezidentia luiCalinic Miclescu unde combinam toate planurile de lupta,dresam procesele-verbale de rezultatele obtinute, intre-tineam corespondenta cu celelalte comitete unde dinvreme in vreme, faceam si cate un chef stropit cu vin decel vechiu din pivnitele monastirei. Imi aduc aminte ca la

§i

pi

si

187

una din acele petreceri in care se cinstea pentru unire cupaharele pline, un amic al nostru Manolache Mortun, carese gresise se vede cu un pahar prea mult, zicea: ca celepatru puncte ale divanului ad-hoc sunt punctele cardinaleale universului"; iar Neculai Verdeanu care de asemenease cam intrecuse cu saga ne apostrofa mereu cu cuvintele:

Fratilor!... Eu nu sunt beat de vin, sunt beat deamor de patrie!

Astfel si la chef si la treaba, 5i la VO2 $i la nevoe grijatarei domina total. Si doar nimene dintre noi nu avea invedere foloase personale. Din contra, toti stiam de maiinainte, sacrificiile ce eram chemati a face odata cu reali-zarea Unirei; toti stiam ca interesele noastre materialeaveau sa fie intru cat-va sdruncinate prin stramutarea ca-pitalei din Iasi, si cu toate aceste dorinta mare a consti-tuirei statului roman ne staNnea intru atata, incat nisiunul dintre noi nu se gandea sa-si calculeze pagubele, caddinaintea ochilor fiecaruia, stralucea de astadata un tel pecare cei mai mari Domni din epoca eroica a tarilor duna-rene au incercat in zadar sa-I atinga.

Aoest simtimant de abnegatiune si dragoste de tarecare se manifesta cu asa fade in toata suflarea roma-neasca, nu are exemplu in trecutul nostru. Sunt curentede inaltare de inima in viata popoarelor, care le fac ca-pabile de once jertfe, si care se pot asemana cu acelemomente cand omul la varsta tineretei, si-ar da bucurosultima picatura de sange, pentru fiinta ce iubeste.

Eram si noi ea popor in acea vrasta binecuvantata atineretii deschisa tuturor pornirilor g2neroase. Fericit cinea apucat acele timpuri!

Viata omului e asa de scurta si mai totdeauna asa dedesarta, sau plina de deceptiuni, incat cine a trait inarea perioada de prodigioasa miscare nationals si i-avazut roadele, poate zice, ca a trait dou5 vieti.

188

H.

Eram in miezul iernei cu cateva zile inainte de Sft.Neculai. Mare chef intre tinerii nostri de la Folticeni. Ceimai multi primiseram prin po5ta pe ne a5teptate decretede boerii dela caimacanul Vogoride. Eram caftan4i. fiecaredupa aprecierile bine voitoare ale Luminatiei sale curangurile de caminari, comis, spatar, ban, aga, etc.

In dispozitiunea de spirit in care eram not atunci, elesne de inteles ce haz am facut de aceasta marinimie in-tentionata a Caimacanului. Toti eram de parere la in-eeput sa-i intoarcem imediat decretele, dar am amanatlucrul de Sft. Neculai pentru cand ne-am hotarit sa-iexprimam multamirile noastre intr'un mod mai drastic.

Intru adevar parintele meu deli batran dar om vesel51 primitor, ma insarcina sa invit la masa de Sft. Neculai,pe toti prietenii mei din oral. Imi aduc aminte ca atuncicu ocaziunea acelui banchet, am scris eu insumi invitatiu-nile cu litere chirilice incalecate unele peste allele, dupamoda veche punand in fruntea fiecarei scrisori urmatoareaadresa:

Onorat d-sale boerului... Mare Aga sau Mare Ban, sauMare Spa tar, dupa rangul fiecaruia; singura data candam uzat de titlurile cu care Vogoride sperase sä ne am-pere.

far la masa sa dea Dumnezeu bine! Numai ras 51 chef;51 nici ca se putea sa fie altfel cand eram vre-o 40 de5trengari, toti unul 5i unul, tineri, sanatosi, veseli, laadapost de grija zilei de mani 51 toti insufletiti de foculpe care Vogoride cerca sä-1 inadu5e cu pergamente.

Bine to -am gasit bre comis!SA trae5ti chir paharnice!La multi ani arhon spatar!Si cu bine cilibi aga!

erau toasturile care se incruci5au intr'una intovara5ite decele mai piparate glume la adresa caftanitorului nostru.

189

Afars luminatie, focuri bengale, muzici, transparentecu portretul lui Vogoride si norod de nu puteai resbate cusufletul. In dricul entusiasmului de comanda ce se ma-nifesta pe strade, esiram si noi de la banchet, numai bunipentru asemenea demonstrathmi, si ne indreptaram spreprimarie, unde pe un cogemite transparent luminat sevedea zugravita o caricature omeneasca sub care erascris cu litere rosii: Traeasca Excelenta Sa CaimacanulNeculai Vogoride.

Ural... Strigaram noi din rasputeri, si deodata zece,douazeci, treizeci de pietre furs aruncate asupra transpa-rentului si-1 rupse de sus pans jos.

Jos Grecoteiul!Jos maslinarullJos capra raioasa!

Si o noua ploae de pietre, distruse transparentul cu de-savarsire, de nu mai ramase nisi un p2tic din el. Iar pu-blicul, in loc sa iee partea Grecoteiului, facu imediatcauza comuna cu noi si prinse sa strige:

Musical... Hora Unireil... Atunci taralurile de lautari,cari in atatea randuri si-au vazut scripcele si cobzele forumplute cu sorocovetii si irmilicii nostri, intonard inaplauzele frenetice ale publicului intreg. hora Unirei, ves-tita hora a lui Alexandri, care era cantRcul inaltator, hrananoastra sufleteasca de toate zilele.

Atunci toad lurnea care se afla in fata daramaturilortransparentului, se prinse de many intr'o hora strasnica,uriasa, cum nu se mai vazuse in orasul nostru, in careoameni de toate vrastele, de toate treptele sociale, *-eau cu o furie nebuna si in acelas timp cantau in cor :

Hai sä dam mans cu mansCei cu inima romansS'nvartim hora fratieiPe pamantul Romaniei,

190

Unde-i unul nu-i putereLa nevoi si la durereUnde-s doi puterea cresteSi dusmanul nu sporeste.

01 cine ar putea sa descrie entusiasmul fara seaman ce'Discs acea surnedenie de oameni care isi vanturau caciu-lele in aer, framantau pamantul cu calcaile si cantau derasuna vazduhul.

Erau valurile poporului cari intocmai ca un suvoi cea rupt stavilile, nu mai intampina piedici.

In fata acestei privelisti impunatoare, oamenii politieiramasera incremeniti. Unde ar fi indraznit ei sa ne atacesau macar sa ne zica un cuvant, caci prat si pulbere s'arfi ales de dansii.

Astfel nesuparati de nimeni, dupa o oars de joc nebun,puturam sa ne ducem cu totii pe in casele noastre bucuroside izbanda facuta, si fiind siguri ca Caimacanul Vogorideva fi fericit cand va auzi in ce mod i-am adresat mul-tamirile noastre de ziva-i onomastics pentru boeriile cucare ne caftanise.

A doua zi pe la oarele 11 dimineata cand ma pregateamsa merg la tribunal fui intampinat de aprodul care imiDemise o hartie.

Eram destituit din functiunea de membru a tribunaluluiSuceava.

Am fost in viata mea, fara sa solicit si fara sa doresc,chemat la functiuni si onoruri inalte pe care poate nicile-am meritat. Ei bine, n'am simtit niciodata o mai maremultamire sufleteasca ca acea din ziva destituirei mele dinprima functiune ce ocupasem.

Eram acuma om complect; imi platisem tributul dejertfa pentru tail; imi castigasem pintenii ca si cand asifi fost intr'o batalie, din care a-si fi exit cu cinste, ranitsi decorat.

Imediat se raspandi vestea destituirei mele si toti prie-

191

tenii si partizanii politici venird sa ma felicite de maresonoare ce mi se facuse. A doua zi sara, se dada un balin casele reposatului Alecu Forescu unde toti invitatiima serbatorira ca pe un erou al zilei. Marturisesc eaeram foarte simtitor la cuvintele for magulitoare, mai alesla ale doamnelor cari jucau un rol activ in miscareanoastra nationals. Una mai cu sama, caci totdeauna tre-bue sa fie una care sa aiba o inraurire mai hotaratoare,ne stimula si ne incalzia inima cu farmecul cuvintelor siat ochilor ei.

Eil sunt multi ani de rand frumoasa femee a trecuthotarul vietei pamantesti, dar chipul ei mi-a ramasacum in minte ca o placuta vedenie din zorile tineretelormele.

Acum eram deslegat de orice rezerva fata cu Greco -teiul 5i hotarit pe lupta pans in panzele albe. Dar n'avu-ram not nevoe eel din Suceava de lupta aka de apriga,cad conducatorii nostri din Iasi, izbutira sa pue myna pecorespondenta lui Vogoride, doveditoare de fraudele comisecu ocazia alegerilor pentru Divanul ad-hoc, si obtinurade la puterile subscriitoare tratatului de Paris casareaacelor alegeri.

Tara puse acum in pozitiune de a se pronunta liber,trimese la al doilea alegere in Divanul ad-hoc, numaideputati unionisti cari votary cele patru memorabile, punctece rezumau dorintele tarei:

1. Unirea Principatelor.2. Autonomia si neutralitatea garantata de puteri3. Domn strain ereditar.4. Guvern constitutional, reprezentativ.Cu toate aceste nu fara greutate se facura in judetul

Suceava al doilea alegeri; caci avuram in contra noastrape seful separatistilor, reposatul Neculai Istrati care eraproprietar mare in judetul nostru si in masura de a luptacu oarecare sorti de izbanda. Curentul insa unionist era

si

192

a5a de puternic, incat in cele din urma Istrati nici nuindrazni sa vie la vot, iar din urne e5ird in toate colegiilecu majoritati enorme:

Iorgu Varnav LiteanuRicca Botez ForescuCostache MortunDimitrie Grigoriu Vasescu 5iToader sin Pavel deputat satean din Rada5eni.

Alte petreceri, alte baluri pentru a serbatori mareaizbandd in alegeri.

Flora unirei se canta 5i se juca in toate respintele;versurile lui Alexandri erau pans 5i in gura copiilor;jurnalul unionist Steaua Duarei, redactat de Mihail Co-galnieeanu 5i Vasile Mdlinescu scris intr'o limbs cu tinfoe cu o putere de argumentare cum nu mai fusesejurnal romanesc scris pand atunci, era evanghelia carene inspira in toate zilele 5i intretinea caldura entusias-mului nostru.

Cad soarta cea build a tarei a vroit ca in imprejuraria5a de grele sa avem 5i oameni trebuitori pentru a necarmui barca 5i a o aduce la liman.

Divanul ad-hoc, iii ispravise chemarea prin votareacelor patru puncte ale dorintelor tarei, $i in. virtutea con-ventiunei de la Paris din 7 August 1859 o alts cameraurma sa fie convocata pentru alegerea Domnului.

Caimacanul Vogoride revocat de Inalta Poarta a lostinlocuit prin o locotenentd domneased de trei, dupd pres-criptiunile regulamentului organic, compusa din StefanCatargiu fost ministru de interne, Anastasie Panu fostlocotiitor de ministru dreptdtei 5i Vasile Sturdza fost pre-5edinte divanului domnesc sub ultima domnie a lui Gri-gorie Ghica.

gi

0 notth perioada electorala se deschidea deci tot atatde vie, tot atat de hotaratoare pentru soarta Moldovei,caci candidatii la domnie se ivisera in numar consi-derabil intre care cei mai in vaza erau fostul Domn Mi-hail Sturdza si fiul sau Printul Grigore Sturdza.

Lupta intre tats si fiu de la scaunul domniei, din cauzaconditiunilor nenaturale in care se prezenta, s'a intors infolosul tarei, cad curentul opiniunei publice s'a indreptatde la sine spre partidul national unionist care in campaniaelectorala de atunci a invins cu o puternica majoritate.

Mai figurau intre candidati: Lascar Catargi, Petra Ma-vrogheni Costache Negri inconjurati fiecare de unnumar de amici personali politici, iar Vasile Alexandria fost pus inainte de altii fara ca el insusi sa aspire ladomnie.

Il vedeam des pe Alexandri in casele unchiului meuDimitrie Vasescu unde se adunau multi deputati tinerispre a consfatui asupra viitoarei alegeri de Domn.

Parch -1 and astazi aparandu-se de aceasta mareonoare cu verva sa poetica cunoscuta, zicand Ca el nu-ifacut din tutu! din care se fac Domnii. Ca el nu in-talege sa fie robul etichetei, sa an paata face un pas farasa-i bath darabana in urechie; sa fie toata viata prizonierin propriul sau palat, condamnat, sa traiasca fara rude,fara prieteni, fara libertate, intr'o atmosfera de intrigide lingusiri; ca pentru nimic in lame el nu va preferiaerul apasator otravit al curtei domnesti, aerului liber

limpede de la Ora unde poate duce viata lath" programe,unde ca supusi are un intreg popor de vietati ce nu-i cerslujbe.

Ascultam aceste cuvinte ale lui rostite cu accentul sin-ceritatii, si mi se parea omul acesta atat de sus pus pescara lumei de oarece despretuia o domnie, incat in ochiimei lua proportiile unei fiinti extraordinare, supra umane.

0 da! Era fara indoiara atunci eel mai mare om alN. Gane.Novele

si

13

si

si

si

sisi

194

Moldovei. Poet tanar, recunoscut sarbatorit de toti, eldesgropase limba noastra de sub daramaturile trecutului,i-a redat frumusetea ei originara si a adus-o la cinsteintr'o lume care uitase s'o vorbeasca; el a fost cel dintaicare a induiosat inimile noastre prin versul lui duke silimpede curgator ca izvorul de la munte; el simbolizaintr'un cuvant intreg neamul nostru cu suferintele, cu la-crimile lui din trecut, cu dorul si aspiratiunile lui spreviitor. El de-ar fi vroit, sa alegea Domn.

Si ce bine a facut ca a ramas poet.Domnia peste oameni era sa-i rapeasca domnia peste

lumea visurilor omenesti.El retragandu-se, toate voturik lui an ramas raslete.

Atunci un numar de deputati, Alecu Grigoriu Vas2scu,Neculai Pisoschi, Panaite Cazimir, nestiind incotro sä seorienteze, deoarece ei doreau sa aleaga un domn care sanu fie tocmai din asa numita aristocratie de p2 vremeaaceia, puce inainte numele Colonelului Alecu Cuza faravre-o sansa de reusita si fara fi consultat macar.

La o intrunire care a avut loc in sara de 3 Ianuarie1859 la Elefant, a§a era supranumit cabinetul de istorienaturals din Iasi, unde Leon Ghica Dimitrie Raktocupau un apartament, s'a facut o incercare d2 alegerepentru a se ved2a cine va intruni majoritatea absoluta avoturilor cu hotararea luata de mai inainte ca minoritateasa se supue majoritatei. La primal scrutin Colonelul AlecuCuza intruni o slabs minoritate cornpusa din deputatiicare luasera initiativa alegerei lui si alti cativa dintrepartizanii rasleti a lui Alexandri; iar celelalte voturi seimpartira intre Lascar Catargi, Petra Mavrogheni siCostache Negri. La al doilea scrutin renuntand CostacheNegri, Colonelul Alecu Cuza intruni majoritatea absolutaa voturilor.

Imediat se inchee un proces verbal de rezultatul acesteialegeri pe care it iscalira toti deputatii prezenE,i, cu an-

tt

sa-i

si

195

gajament solemn ca in ziva de alegere fixata pentru 5Ianuarie s5 voteze toti pentru Alecu Cuza, asa c5 Mal-tarea lui In scaunul domniei era acum asigurata. D2 notate ca Alecu Cuza care nu se gandea la una ca aceasta,nici a fost de fats la operatiunile acestei alegeri prega-titoare. El dormea linistit in apartamentul sau din caselereposatului meu socru Pavel Stoianovici cand i se adusemares veste. Pe sotia lui Doamna Elena Cuza o napa-dira lacrimile, iar el ramase uimit parandu -i -s2 Ca faceun vis. Intr'adevar era un vis si cel mai frumos ce poateun om sa-1 facd in viata lui; sa se culce simplu cetacean$i sa se destepte Domn. Dar impreuna cu el, intreg po-porul tam un vis, pentru ca intaiasi data dupa sute deani, el reintra in drepturile sale, de a-si alege Domn din li-bera sa vointa. Lumea asteapta deci cu frigurile nerabdareiziva de 5 Ianuarie spre a-si vedea realizata cea maiscumpa dorinta.

In ziva de 5 Ianuarie 1859, zi frumoasa cu soare, totorasul era in picioare Inca de dimineata. Fiecare simteaca in acea zi are sa se p2treaca un fapt mare care va lasaurme adanci in istoria tarei noastre.

La ora 11 dimineata, unchiul meu Alecu Grigoriu VA-sescu care era secretar In biuroul adunarei, ma introduseintr'una din tribunele publice ale camerei elective. Randpe rand veneau deputatii, Alecu Cuza viitorul Domn,palid de emotiune, Mihail Kogalniceanu, Vasile Ale'andri,Manolache Costache Epureanu, Costache Hurmuza-he,intr'un cuvant toti alesii Orei cari faceau parte din cameraelectiva. Mai multe zeci de mii de oarneni ump1eou tri-bunele publice, coridoarele si curtea palatului.

La ora 12 se deschide sedinta sub presidentia Mitropo-litului Moldovei si Sucevei Sofronie Miclescu. S2 faceapelul nominal la care raspund 49 deputati. Inaint2 dea se proceda la alegerea de Domn, Costache Hurmuzacheraportorul comisiunei Insarcinata cu redo-_tar_a 1.11111i proc^t

196

de multamire catre puterile garante, ceteste proectul careare urmatoarea cuprindere:

1. Adunarea electiva a Moldovei rosteste a sa adancarecunostinta puterilor ce au subscris tractatul d2 Parispentru recunoasterea garantarea drepturilor Principa-telor Romane inscrise in capitulatiunele for cu imperialOtoman.

2. Adunarea electiva inaintea lui Dumnezeu si a oa-menilor declara ca: Unirea principatelor inteun singurstat si sub un principe strain din familiil2 domnitoareale Europei, ceruta in unanimitate de adundrile ad-hoc,in memorabilele zile de 7 si 9 Octombrie 1857, a fost,este si va fi dorinta cea mai vie, cea mai aprinsa, cejamai generala a natiunei roman ".

3. Adunarea electiva in numele tarei rosteste adancaei parere de rau, ca aceasta mare dorinta, singura careImplinita, poate asigura fericirea a cinci milioane de ro-mani, nu s'a implinit; totusi ea pretueste si imbratiseazao constitutiune care cuprinde elemente ce tintesc la rea-lizarea dorintelor unanime constante ale natiunei.

Aceasta rezolutiune se voteaza in unanimitate minusdoua abtineri ale d-lor A. Bali Dimitrie Cornea.

Apoi Mitropolitul Sofronie Miclescu se ridica in picioarein mijiocul unei taceri asa de adanci, ca fiecare nu-si auzeadec.& inima sa batandu-se, tinu cu glas miscat urma-toarea cuvantare:

Aceasta adunare menita pentru a fi legislativa se ga-seste intrunita astazi numai spre alegerea Domnului tarei.Nu ma indoesc, iubitii mei compatrioti, ca fiecare dinD-vs, pretueste cat de importanta este aceasta operaticsi in cat grad viitorul tarei se afla legat cu rezul-tatul ei.

Mai inainte de a pasi la lucrare, eu rog pe milostivulDumnezeu ca sa ne lumineze sa ne povatuiasca sprea nimeri cu ale noastre voturi pe acela din candidati ca-

si

gi

gi

gi

gi

197

tele mai mult merita increderea obsteasca si a carui le-gaturi cu Cara inchizesluesc mai mult priincioasele cu-getari ale sale catre compatrioti. Asa dar fieste-carepovatuit de al sau cuget, indeplineasca chemarea sa cudepunerea votului pentru aceasta alegere care potrivit cuintelesul conventiei, trebue neaparat sa iee sfarsit inseanta de astazi.

Dupa pronuntarea acestor cuvinte Mitropolitul este a-clamat de adunare cu un intreit strigat de: sa traiascaMitropolitul Moldovei si Sucevei.

Apoi dupa programul admis de mai inainte de cameraelectiva, fiecare deputat este chemat p2 rand dupa ordinulalfabetic sa depue juramantul si s'a voteze pe fata pentrupersoana ce voeste sa o aleaga Domn. Unul ate unul sesue deputatii la biurou si rostesc cu mana pe cruce: Jursi Dumnezeu sa-mi fie intru ajutor!" Si iarasi unul cateunul se sue din nou la biurou si declara in glas mare:votez si subscria pentru Colonelul Alecu Cuza!"

Aceasta declaratiune de vot ei o mitt si o subscriuintr'un tablou de mai inainte pregatit; iar dupa terminareavotarei presedintele constata ca Colonelul Alecu Cuza aintrunit unanimitatea voturilor afara de unul singur, ainsusi Colonelul Cuza care s'a abtinut.

Atunci Mitropolitul Moldovei ridicandu-se din nou inpicioare 5i impreuna cu el toti deputatii si tot publiculdin tribune, proclama in numele camerei elective si a

poporului, pe colonelul Alecu Cuza de Domn stapanitorWei Moldovei.

Strigatul de entusiasm care izbucni in acele momentedin piepturile tuturora nu se poate descrie. Aplaosele,aclamarile, uralele, sa traiasca Alecu Cuza! Sä traiascaCamera! zguduiau zidurile palatului. Cu mare greutateMitropolitul putu restabili tacerea, si atunci alesul tareiurea treptele biuroului si depuse juramantul duns formulaurmatosre:

198

Jur in numele prea Sfint2i Treimi si in fata tare' mete,ca voiu pazi cu sfintenie drepturile si interesele patriei,ca voiu fi credincios constitutiei in textul si spiritul ei, cain toata domnia ma voiu priveghea la respectarea legilorpentru toti si in toate, uitand toata prigonirea si toataura, itthind de o potriva pe cei ce m'au iubit si pe ceice m'au urit, neavand inaintea ochilor mei deMt binelesi fericirea natiei roman. Asa Dumnezeu si compatriotiimei sa-mi fie intru ajutor!"

Apoi !Jana a nu se scobori Domnul dela tribuna, MihailKogalniceanu, privighitoarea Moldovei cum era numit peatunci, it intampina la scars tribunei si rosti cu voaceadanc emotionata urmatorul discurs:

Maria Ta!

Dupa o suta cincizeci si patru de ani de umilire si de-gradare nationals, Moldova a intrat in vechiul sau drept,consfintit prin capitulatiile sale, dreptul de a-si alegepe capul sau, pre Domnul. Prin inaltarea Ta pe tronulIui Stefan cel Mare s'a reinaltat insasi nationalitatearomans. Alegandu-te de capul sau, neamul nostru avoit sa implineasca o veche datorie catra familia Ta, avoit sa rasplateasca sangele stramosilor TM, varsat pen-tru libertatile publice.

Alegandu-te pre Tine Domn in Ora noastra, not amvoit sa aratam lumii aceea ce toata tam doreste: lalegi noua, om nou.

O Doamne! mare si frumoasa -ti este misiunea! Con-stitutia din 7/19 August ne insemneaza o epoca notta siMaria Ta esti chemat sa o deschizi. Fii dar omul epocei;fa ca legea sa fie tare, iar Tu Maria Ta ca Domn, fii,bun si bland, fii bun mai ales pentru aceia, pentru cars,mai toti Domnii trecuti au fost nepasatori sau Mi.

Nu uita ca daca 50 de deputati to -au ales Domn,insa ai sa domnesti peste cloud milioane de oameni!

lgg

Fa dar, ca domnia Ta sä fie cu total de pace dedreptate; impaca patimile urele dintre not si reintroduin mijlocul nostru stramo§easca fratie. Fii simplu MariaTa, fii bun, fii Domn cetatean; urechea Ta sa fie pu-rurea deschisa la adevar §i inchisa la minciuna §i la lin-gusire.

Porti un frumos si scamp name, numele lui Alexandracel Bun. Sa trae§ti dar multi ani,

Ca §i dansul, fa o Doamne, ca prin dreptatea Europei,prin desvoltarea institutiunilor noastre, prin simtimintel2Tale patriotice, sa mai putem ajung2 la acele timpuriglorioase ale natiei noastre, cand Alexandra cel Bun ziceaambasadorilor imparatului din Bizantiu Ca: Romanianu are alt ocrotitor decat pre Dumn2zeu sabia sa!

Cand Kogalniceanu iii ispravi discursul toata lumeaplangea in tribune, cad bucuria mare ca §i durerea maretot prin lacrimi se exprima. Afars vazduhul clocotea desunetul clopotelor tuturor bisericilor din oral de bu-buitul a 101 lovituri de tun.

Daca astazi dupa 42 de ani de regini constitutional,punem un interes atat de arzator pentru o simply alegerede deputat, iii poate cineva inchipui ce a trebuit sa fieatunci cand era vorba de prima alegere de Damn dupa154 de ani de viata umilita ingenunchiata.

Eu unul marturisesc ca niciodata n'am avut o mai pu-ternica strangere de inima, ca in fata acestui mare actcare era prima piatra wzata in temeliile statului roman.In acel moment am simtit individualitatea mea de romansporita, neamul meu inaltat; am vazut dintre negurile tre-cutului rasarind un soare nou care avea sa ne incalzeasca§i sa ne lumineze calea spre un viitor si mai imams.

$i inteadevar dupa 19 zile se implini in Bucuresti unact §i mai mdret, alegerea lui Cuza Voda de Domn altarei Romani Astfel ca dorinta cea mai vie, cea maiaprinsa, cea mai generals a natiunei romane, Unirea ta-rilor surori, era acum indeplinita.

sisi

fii.

$i

5i

200

NIultamesc lui Dumnezeu ca mi-a fost dat sa le vadacesteal

De sigur ca multi din generatiunea actuala care voreeti aceste randuri amintitoare din vremi trecute, vor stala indoiala daca nu cumva am alunecat in exagerari senti-mentale. Se poate ca in dorinta mea de a colora mai viumi5carea de atunci, sa fi intrebuintat cuvinte pe care unistoric race le-ar fi inlaturat. Dar mi se va erta, caci amfost insu-mi martor la aceste evenimente unice in istorianoastra contimporana; am imparta5it insu-mi emotiunilece au sguduit inima mult incercatului nostru popor, amtrecut insumi rand pe rand prin Coate crizele lui de ne-astampar, de indoeli, de sperante, de bucurii la o vrastacand aceste mi5cari sullete5ti nu se uita, 5i poate d2 aceiavoi fi ,e5it din limitele strictei obiectivitati.

Si apoi, am ramas arum intre acei putini care au vazutce a fost 5i vad astazi ce este, 5i pot face comparatiunedreapta intre trecut 5i prezent 5i masura distanta ce amstrabatut.

Prin urmare cuvintele mele on cat de vii, nu vor finiciodata la inaltimea faptelor savar5ite.

Iar cei care au deschis ochii mai incoace, 5i traescastazi in casa zidita Bata, la adapost de vremi rale 5i vi-jelii, aicea nu vor intalege poate marimea muncei gene-ratiunei de la 1848 $i 1859; i5i vor inchipui poate caRomania a trebuit sa fie de cand lumea a5a precum augasit-o ei.

Ei bine! Ace lora voiu zice: Inchinati-va cu dragoste5i veneratiune memoriei oamenilor din batrana generatiune;incalziti-va inimile la amintirea faptelor 5i virtutilor lor,caci idaca n'ar fi fost ei, cine 5tie ca ati fi astazi voi 5iimpreuna cu voi, intreaga tars!

CUPRINSUL

Nicu Gane (schild biografica)Cane le Balan

Pig.

Aliu 31

Andrei Florea Curcanul 41Ion Urdil5Petrea Dasc5luf 81

Piatra lui Osman $O

Hatmanul Baltag 111

Stejarul din Borzesti 123Sgarcitul 131Santul Andrei 141

Catrintas ..... ........... . 157

Comoara de pe Rarau 167Astronomul l Doftorul 177Din timpurile Unirci" 181

N. Gane. Novele

5

hS