MtHetET\UNESCU

['nmuA

@*

,tmil

[,,Cinderam'incllaUniversitate...']........- Jflstorie miniaturall] ... ......'...----{[,,Ea era albi ca zahirul..."] --{Amalia -{

CUPR.INSl

Cronologie ,,.k..... ........ ......"...'5l

Laaniversari{Naragiuneori$inali)...... ".......91Cezara (Novelioriginaii) . ., ... . . . . . .'. ... . . .. . . . . . . . . . . . .'.. . . . .' 98

DINMANUSCRISE

Geniupustiu (Tasso.:nScoia) .., , . ,. ., ll7Iconostas 9i fragmentarium [.Pe podelele reci de cirlmidi.;."]. . . . . : 239

[Poveste indici] . .... 306

Aur, mirire gi amor. ... ...... 329

[Pirintele Ermolachie Chisiligi] ..... 340

f,S-a-ntimplatin vremea mea..."] r. ; .. . ... -.\,,. i ! ;.. ., .... .. . 346

[LacurteacuconuluiYasileCreangl] ..r...1... ....... 348

[Mo9Iosif]'......j.':...':..''..'.'...VisuluneinopgideiarnS. .....:.:...366Contrapagini ....... 37L

CUPRINS

PUBLICATE iN TIMPUL VIETII

originali) ,.,.,..91..... 98

DINMANUSCRISE

Scoga) . 137

239

247

306

308

[,Pe podelele reci de cirimidi..."] . . . . .

Tlil...

[,,Clnd eram inci la Universitate..."] . . . . . . . -. . . - - . -.. - - " " "' E78

[Istorieminiaturall]... .-.----------- lnf,,Ea era albl ca zahLrul...") . . - -. . -. -. 384

Amalia " " 385

BASME IN PROZA

DE INSPIRATIE POPULARA

CllinNebunul ""' 389

Bortavlntului """ 420

FinulluiDumnezert... """ 424

Vasilie-6nul-lui-Dumnezeu .....""' 436

Referinleoitice ""' 443

)

329

338

VasileCreangll ...... ...348

"' 371

qfiilil'

FAT-FRUMOSDIN LACRIMA

-rL n vremea veche, pe cAnd oamenii, cum sunt ei azi, nu erau

decAt in germenii viitorului, pe cAnd Dumnezeu cilca incicu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale plmintului -in vremea veche trlia un implrat intunecat gi gAnditor ca

miazinoaptea gi avea o impirlteasi tAniri gi zAmbitoare ca

miezul luminos al zilei.Cincizeci de ani de cAnd impiratul purta rlzboi c-un

vecin al lui. Murise vecinul 9i lisase de mogtenire fiilor gi

nepogilor ura gi vrajba de sAnge. Cincizeci de ani, ;i numaiimpiratul triia singur, ca un leu imbltrAnit, shbit de lupte

5i suferinqe - impirat ce-n viaga lui nu rAsese niciodati,care nu zAmbea nici la cintecul nevinovat al copilului, nicila surAsul plin de amor al soEiei lui tinere, nici la povegtilebitrine gi glumege a osragilor inllbiti in bitllie gi nevoi. Se

;imtea slab, se simgea murind.,gi n-avea cui sl lese mogte-

eirea urei lui. Trist se scula din patul impiritesc, de llngi:mpiri.teasa tiniri - pat aurit, insi pustiu gi nebinecuvAn-'.er - trist mergea la rlzboi cu inima neimblAnzitl; gi impi-:ireasa sa, rlmasl singurl, plAngea cu lacrimi de viduvieu,-nguritatea ei. PIrul ei cel galben ca aurul cel mai frumosSdea pe sAnii ei albi gi rotunzi, gi din ochii ei albagtri gi

u,ari curgeau giroaie de mirglritare apoase pe o fagi maiiJ.*i ca argintul crinului. Lungi cearcine vinete se trigeau

1ilillt]l

Mihai Eminescu

fiimprejurul ochilor si vine albastre se trigeau pe faga ei albica o marmuri vie.

Sculati din patul ei, ea se arunci pe treptele de piatria unei bolte in zid, in care veghea, deasupra unei candelefumegXnde, icoana imbricati in argint a Maicei durerilor.induplecati de rugiciunile implrltesei ingenuncheate,pleoapele icoanei reci se'umezirl 9i o lacriml curse dinochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. implrlteasa se

ridici in toarl mireala ei staturi, arinse cu buza ei seacllacrima cea rece ;i o supse in adAncul sufletului siu. Dinmomentul acela ea purcese ingreunatl.

Trecu o luni, trecurL doul, trecurl noui, ;i impiri-teasa fbcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu plrul bilai ca

razele lunei.implratul surase, soarele surAse gi el in infocata lui

implrigie, chiar stitu pe loc, incAt trei zile n-a fosr noapre,ci numai senin si veselie; vinul curgea din butii sparte gi

chiotele despicau bolta cerului.Si-i puse mama numele F5.t-Frumos din lacrimilSi crescu gi se flcu mare ca brazii codrilor. Cregtea

intr-o luni cit algii intr-un an.CAnd era destul de mare, puse si-i facl un buzdugan

de fier, il aruncL in sus de despici bolta cerului, il prinsepe degetul cel mic, gi buzduganul se rupse-n doui. Atuncipuse si-i faci altul mai greu, il arunci in sus aproape depalatul de nori al lunei; cizdnd din nori, nu se rupse dedegetul voinicului.

Atunci Fit-Frumos igi lul ziua buni de la piringi, ca sise ducl sa se barl el singur cu ogtile impiratului ceJ du;-minea pe tati-slu. Puse pe trupul siu impiritesc haine de

t7

pistor, cimeEi de borangic, qesutl in lacrimele mamei sr

^andrn pehrie cu flori, cu cordele 9i cu mlrgele ruptcd

eiturile ietelor de-mplragi, igi puse-n briul verde un fhi. doi.. gi altul de htre, 9i, cAnd era soarele de doul sul

De cer, a plecat in lumea largi gi-n toiul lui de voinic'

Pe dium horea Ei doinea, iar buzduganul gi-l arunc

spintece nourii, de cldea departe tot cale. de-o zi' \'iilmunqii se uimeau auzindu-i cAntecele, apele-gi ridicauv

rile mai sus, ca si-l asculte, izvoarele i9i turburau adilca sl-;i azvdrleafari undele lor, pentru ca fiecare din ut

si-l aud[, fiecare din ele sl poatl cAnta ca dAnsul cirnd

gopti viilor gi florilor.RAurile se ciorliau mai in ios de brAiele melanco[ir

stence, invigau de la plstorul impirat doina iubiriloa

vulturii, ce stau amuligi pe creqtetele seci 9i sure a stim

nalte, invigau de la el gipitul cel plAns al jelei'

Steteau toate uimite pe cAnd trecea pistoraqul impi

doinind gi horind; ochii cei negri ai fetelor se umplca

Iacrimi de dor; qi-n piepturile pistorilor tineri' rizir

c-un cot de-o stAncl gi c-o mini pe bAtl, incolgea un

mai adAnc, mai intunecos, mai mare - dorul voiniciei

Toate steteau in Ioc, numai Fit-Frumos mergea murmirind cu cAntecul dorul inimii lui, 9i cu ochii bu

ganul, ce sclipea prin nori 9i prin aer ca un vultur &ca o stea nizdrivani.

Cind era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, ciziu

izbi de o poartl de arami 9i ficu un vuiet puternic 9i I

Poarta era sfbrAmati 9i voinicul intrl' Luna risarise d

mun[i gi se oglindea intr-un lac mare 9i limpede' ca sa

..rului. in fundul lui se vedea sclipind, de limpedc o

Prozd

Llihai Eminescu

-

r6

gvine albastre se trlgeau pe faga ei albl

url ei, ea se arunci pe treptele de piatrl, in care veghea, deasupra unei candele

rlmbricatl in argint a Maicei durerilor.giciunile impiritesei ingenuncheate,rai se umezirl gi o lacriml curse dinlmamei lui Dumnezeu. impirlteasa se

rcaga ei staturl, atinse cu buza ei seacio supse in adincul sufletului slu. DinrFrrcese ingreunatlaccuri doui, trecuri noul, gi impirl-rdb ca spuma laptelui, cu plrul bilai ca

lsc, soarele surise gi el in infocata luilu pe loc, incAt trei zile n-a fost noapte ,

rcselie; vinul curgea din butii sparte gi

nha cerului.:numele Fit-Frumos din lacrimi.rftcu mare ca brazii codrilor. Cregteailntr-un an.

ul de mare, puse si-i faci un buzdugann sus de despicl bolta cerului, il prinse

,gi buzduganul se rupse-n doui. AtunciI mai greu, il arunci in sus aproape de

hnei; cizAnd din nori, nu se rupse de

nmos i;i lui ziua buni de lapirinti, ca sid singur cu ostile implratului ceJ du;-.Puse pe trupul siu implrltesc haine de

Prozd,

t7

pistor, clmesl de borangic, EesutS. in lacrimele mamei sale,

mindrlpilirie cu flori, cu cordele;i cu mirgele rupte de lagAturile fetelor de-mpIragi, igi puse-n briul verde un fluierde doine gi altul de hore, gi, cAnd era soarele de doui suligepe cer, a plecat in lumea largl gi-n toiul lui de voinic.

Pe drum horea gi doinea, iar buzduganul si-l arunca sispintece nourii, de cidea departe tot cale de-o zi. Viile gi

munlii se uimeau auzindu-i cAntecele, apele-gi ridicauvalu-rile mai sus, ca sl-l asculte, izvoarele isi turburau adAncul,ca si-gi azvi.rle afari undele lor, pentru ca fiecare din undesiJ aud[, fiecare din ele sI poatl cinra ca dXnsul cAnd vor

;opti vlilor qi florilor.Riurile se cioriiau mai in jos de brAiele melancolicelor

stance, invigau de la plstorul implrat doina iubirilor, iarvulturii, ce stau amugigi pe cre;tetele seci gi sure a stAncelornalte, invlgau de la el gipitul cel plAns allelei.

Steteau toate uimite pe cAnd treceapLstorasul implrat,doinind gi horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau delacrimi de dor; sin piepturile pistorilor tineri, rizimatic-un cot de-o stinci gi c-o minl pe bAtI, incolgea un dormai adAnc, mai intunecos, mai mare - dorul voiniciei.

Toate steteau in loc, numai Flt-Frumos mergea mereu,urmirind cu cAntecul dorul inimii lui, si cu ochii buzdu-ganul, ce sclipea prin nori gi prin aer ca un vultur de ogel,

ca o stea nizdrivani.CAnd era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, clzind, se

izbi de o poartl de arami gi ficu un vuiet puternic gi lung.Poarta era sfbrA.matl gi voinicul intri. Luna rlsirise dintrernungi gi se oglindea intr-un lac rnare si limpede, ca seninulcerului. in fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era,

lmt'

Mihai Eminescu. ProzrI

r9

Zise implratul lui Fit-Frumos:

- De cine-n lume te temi tu mai muhl- De nime-n lumea asta, afari de Dur- Eu iarde nime, afari de Dumnezeugir

rilor. O babi bitrAni gi urAti, care imblimea de mAnl cu furtuna. Pe unde trece ea,Ise usuci, satele se risipesc, tA.rgurile cad nieu asupra ei cu bitilie, dar n-am isprivilnu-mi prlpideascl toati impiritia, am Ila-nvoiali cu ea 9i sl-i dau ca bir tor al zcsupu;ilor mei. $i azi vine ca sa-si ieie biruL

CAnd suni miazinoaptea, fegele rmmorArl; clci pe miazinoapte cllare, cu arfaga zbircitl, ca o srenci buhavi si scobirpidure-n loc de plr, urla prin aerul cernit lcea nebuni. Ochii ei - doui nopgi turburi,lclscat, dingii ei - ;iruri de pietre de morl

Cum venea vuind, Flt-Frumos o aptrtrAnti cu toatl puterea intr-o piui mare & pprlvili o bucatl de stincl, pe care-o legi d

cu gepte languri de fier. inluntru baba;uica vAntul inchis, dar nu-i folosea nimica-

Veni iar la ospig; cAnd prin bolgile ferclunei, vizurl doui dealuri lungi de apl. Crdurilor, neputAnd s[ iasi, rrecea pesre apc obrizda faga in doul dealuri. $i fugea meretl o

indrlciti, rupAndu-;i cale prin plduri, brircu dArl lungi, pAni ce se fhcu nevizuti. in &

Flt-Frumos osplti ce ospiti, dar Ibuzduganul de-a umir, merse mereu pe dl

r8

un nisip de aur; iar in mijlocul lui, pe o insuli de smarand,inconjurat de un crAng de arbori verzi si stufogi, se ridica unmAndru palat de o marmurl ca laptele, lucie ;i albi - atAt delucie, incAt in ziduri risfringea ca-nrr-o oglindi de argint:dumbrrvi gi luncl, lac gi girmuri. O lunire auriti velheape undele limpezi ale lacului lAngi poarti; ;i-n aerul celcurat al serei tremurau din palat cAntece mAndre si senine.Fit-Frumos se srii-n luntre 9i, vAslind, ajunse pAni la sclrilede marmurl ale palatului. Pitruns acolo, el vlzu in boltelescirilor candelabre cu sute de brage, gi-n fiecare brag ardeacite o stea de foc. Pitrunse in sall. Sala era inalti, susginutide stAlpi gi de arcuri, toate de aur, iar in mijlocul ei sriteao mAndri masi, acoperitl cu alb, talgerele toate sipate dinclte-un singur mirglritar mare; iar boierii ce sedeau lamasl in haine aurite, pe scaune de catifea rogie, erau fru-mo;i ca zilele tineregii gi voiosi ca horele. Dar mai ales unuldin ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur bitut cu diamante sicu hainele strS.lucite, era frumos ca luna unei nopgi de vari.Dar mai mA.ndru era Fit-Frumos.

- Bine-ai venit, Fit-Frumos! zise impiratul; am auzitde tine, da'de vizut nu te-am vlzut.

- Bine te-am g5.sit, implrate, de qi mi rem ci nu te-oillsa cu bine, pentru ci am venit si ne luptLm greu, ci destulai viclenit asupra tatllui meu.

- Ba n-am viclenit asupra tatilui tlu, ci totdeauna m-amluptat in lupti dreapti. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci maibine-oi spune llurarilor si zicl gi cuparilor si imple cupelecu yin si-om lega frlgie de cruce pe c1t om fi gi-om trii.

Si se sirutarl feciorii de-mplragi in urIrile boierilor, giblurl, gi se s{btuiri.

-\Iihai Eminescu

rg

s; iar in mijlocul lui, pe o insuli de smarand,tun crang de arbori verzi gi stufosi, se ridica unr&o marmuracalaptele, lucie gi albi - atet de

rziduri rasfri'ngea ca-ntr-o oglindi de argint:hnca, lac ;i glrmuri. O luntre auriti veghea

rpezi ale lacului lingl poartl; gi-n aerul cel

trsmurau din palat cAntece mAndre gi senine.

: rui-n lunrre 9i, vAslind, ajunse pAni la sclrilealc palatului. Pitruns acolo, el vlzu in boltele

lchbre cu sute de brage, si-n fiecare brag ardea

l6c. Pitrunse in sali. Sala era inaltl, susginutilc ercuri, roate de aur, iar in mijlocul ei stiteari acoperiti cu alb, talgerele toate sipate dinpr mirgiritar mare; iar boierii ce gedeau laE eurite, pe scaune de catifea rogie, erau fru-rtineregii gi voiogi ca horele. Dar mai ales unulrca-nrr-un cerc de aur bitut cu diamante ;irihrcire, era frumos ca luna unei nopli de yar5.

ldru era Fit-Frumos.iwnit, Fit-Frumos! zise impiratul; am auzit

lcvazut nu te-amvizut.eam gisit, implrate, degi mi tem cI nu te-oi

Ircntru ci am venit si ne luptlm greu, cI destul

qra tatilui meu.

nviclenir asupra tatilui tiu, ci totdeauna m-am

ri dreapti. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai: liurarilor si zicl gi cuparilor si imple cupele

lLgr f11si. de cruce pe cAt om fi gi-om rrii.:rari feciorii de-mpiragi in urlrile boierilor,;iGruirn.

Prozd,

r9

Zise impiratul lui Flt-Frumos:

- De cine-n lume te temi tu mai mult?

- De nime-n lumea asta, afaride Dumnezeu. Dar tu?

- Eu iarde nime, afarlde Dumnezeu gi de Mama-Pldu-rilor. O babl bitrAni ;i urAti, care imbh prin impirigiamea de mAnI cu furtuna. Pe unde trece e a, faqa plmAntuluise usuci, satele se risipesc, tArgurile cad niruire. Mers-ameu asupra ei cu b5tllie, dar n-am isprivit nimica. Ca sinu-mi prlpideascl toati impirigia, am fost silit si staula-nvoiali cu ea gi si-i dau ca bir rot al zecilea din copiiisupugilor mei. $i azivine ca si-;i ieie birul.

Cind sunl miazlnoaptea, fegele mesenilor se poso-morAri; cici pe miazinoapte cilare, cu aripi vAnroase, cufaga zbitrcitit ca o stanci buhavl si scobiti de plraie, c-opldure-n loc de pir, urla prin aerul cernit Mama-Pldurilorcea nebunl. Ochii ei - doul nopgi turburi, gura ei - un hiuciscat, dingii ei - giruri de pietre de mori.

Cum venea vuind, F5t-Frumos o apuci de mijloc gi otrinti cu toati puterea intr-o piui mare de piatri; peste piulprivili o bucati de stinci, pe care-o legl din toate pirgilecu septe languri de fier. iniuntru baba guiera si se smulgeaca vintul inchis, dar nu-i folosea nimica.

Veni iar la osplg; cind prin bolgile feiestelor, la luminalunei, vizuri doul dealuri lungi de apl. Ce era? Mama-Pi-durilor, neputAnd sI iasi, rrecea peste ape cu piui cu tot 9i-ibrizda faga in doui dealuri. $i fugea mereu, o stincS. de piatri.indrlciti, rupAndu-gi cale prin plduri, brlzdind pimAntul

l^ -l tu I w.1r oara lunga, pana ce se tacu nevazuta rn departarea nop[[.

Fat-Frumos osplti ce ospitl, dar apoi, luAndu-gibuzduganul de-a umir, merse mereu pe dAra trasi de piui,

-Y!:'!Y"Y-zo

pAnI ce ajunse ling-o casl frumoasl, albl, care steclea laluminalunei in mijlocul unei gridini de flori. Florile erauin straturi verzi gi luminau albastre, rosie-lnchise si albe,iar pintre ele roiau fluturi usori, ca sclipitoare stele de aur.Miros, lumini si un cAntec nesfArsit, incet, dulce, iesinddin roirea fluturilor si a albinelor, imbltau gridina gi casa.LAngi prispl steteau doui butii cu api, iar pe prispl torceao fati frumoasi. Haina ei albl 9i lungl plrea un nor deraze si umbre, iar p5.rul ei de aur era impletit in cozi llsatepe spate, pe cAnd o cununi de mlrglritirel era agezatipe fruntea ei neredi. Luminatl de razele lunei, ea plreamuiatl intr-un aer de aur. Degetele ei ca din cearl albitorceau dinrr-o furci de aur gi dintr-un fuior de o lAnI caargintul torcea un fir de o mltase albi, subgire, strilucitl,ce semlna mai mult a o vie razi de lunl, ce cutreiera aerul,decAt a fir de tort.

La zgomotul ugor al pagilor lui Fit-Frumos, fata-giridici ochii albagtri ca undele lacului.

- Bine-ai venit Flt-Frumos, zise ea cu ochii limpezi 9ipe jumltate inchigi, cAt e de mult de cind te-am visat...Pe cAnd degetele mele torceau un fir, gAndurile mele tor-ceau un vis, un vis frumos, in care eu mI iubeam cu tine;Fit-Frumos, din fuior de argint torceam;i eram si-gi ges ohaind.urzitd,in descAntece, bituti-n fericire; s-o porgi... sIte iubegti cu mine. Din tortul meu gi-ag face o haini, dinzilele mele, o viagi plini de desmierdlri.

Astfel, cum privea umiliti la el, fusul ii scipl din mAnIgi furca clzu aliuri cu ea. Ea se sculi gi, ca rusinati de celece zisese, mAinile ei spAnzurau in jos ca la un copil vinovatgi ochii ei cei mari se plecarl El se apropie de ea, c-o mAni ii

Prozri

cuprinse mijlocul, iar cu cealalti ii desmierdifugi plrul gi-i gopti:

- Ce frumoasl eqti tu, ce dragi-mi e5d! Afata mea?

-A Mumei-Pidurilor, rlspunse ea sus;idiubi tu acuma, cind gtii a cui sunr?

Ea incunjurl cu amd.ndoul bragele ei gmllui gi se uitl lung la el, in ochii lui.

- Ce-mi pasi a cui esti, zise el, desrul ci rc- Daci mi iubegti, sI fugim atuncea, ziscc

mai tare de pieptul lui; dacl re-ar glsi mama, crlgi dac-ai muri tu, eu as nebuni ori as muri ;i crr,

- N-aibi frici, zise el zAmbind gi desficlbratele ei. Unde-i mumi-ta?

- De cind a venir, se zbuciuml in piua in ciat-o tu gi roade cu colgii la langurile ce-o in.hi

- Ce-mi pasl! zise el ripezindu-se si vadi r

- Fit-Frumos, zise fata, si doui lacrimi merin ochii ei, nu te duce incl! SI te-nvlg eu ce siinvingi tu pe mama. Vezi tu bugile aste doui? Ualtacuputere. Sile mutlm unain locul alreialse lupti cu vrijmasii ei, strigi cAnd obose5re .,1

bem c6.re-oleaci de apl!" Apoi ea bea purerc, Idugmanul ei numai apl. De aceea noi le muriunu va sti qi va bea numai apl in vremea luprci o

Precum au zis, a;a au si ficut.El se rlpezi dupi casi.

- Ce faci, babi? strigl el.Baba, de venin, se smulse odati din piui-n r

langurile, lungindu-se slabl gi mare pAna-n nci

Yihai Eminesut

o casi frumoasi, albi, care steclea lasl unei gridini de flori. Florile erau

ninau albastre, rogie-inchise gi albe,

nrri ugori, ca sclipitoare stele de aur.

icintec nesfirgit, incet, dulce, iegind

i a albinelor, imbitau grldina 9i casa.

&ui budi cu apl, iarpe prispi torcearisa ei albe 9i lungi plrea un nor de

rul ci de aur era impletit in cozi hsatecununi de mlrgiritirel era aqezat|L Irrminaci de razele lanei, ea pirealc eur. Degetele ei ca din cearl albil& aur si dintr-un fuior de o lAnl ca

r& o mltase albi, subgire, striluciti,rovie razl de luni, ce cutreiera aerul,

p al pagilor lui Flt-Frumos, fata-giceundele lacului.h-Frumos, zise ea cu ochii limpezi 9i,dt e de mult de cAnd te-am visat...L torceau un fir, gAndurile mele tor-lnmos, in care eu mI iubeam cu tine;rde argint torceam si eram si-gi Ees o

hce, bitutl-n fericire; s-o porgi... siDin tonul meu qi-aq face o haini, dinhn; de desmierdlri.ceumiliti la el, fusul ii sclpl din minicu ea. Ea se scull si, ca rqinatl de cele

;fnzurau in jos ca la un copil vinovatplccari. El se apropie de ea, c-o mXnI ii

cuprinse mijlocul, iar cu cealaltl ii desmierdl incet frunteagi pirul gi-i gopti:

- - Ce frumoasl esti tu, ce dragi-mi egti! A cui egti tu,fata mea?

-A Mumei-Pidurilor, rlspunse ea suspinAnd; mi veiiubi tu acuma, cAnd gtii a cui sunt?

, Ea incunjurl cu amAndoui bragele ei goale grumazullui gi se uiti lung la el, in ochii lui.

- Ce-mi pas5. a cui esri, zise el, destul ci te iubesc.

- DacI mi iubegti, sI fugim aruncea, zise ea lipindu-semai tare de pieptul lui; daci te-ar glsi mama, ea te-ar omori,gi dac-ai muri tu, eu ag nebuni ori ag muri;i eu.

- N-aibi fricl, zise el zAmbind gi desflcAndu-se dinbragele ei. Unde-i mumi-ta?

- De cind a venit, se zbuciuml in piua in care-ai incu-iat-o tu gi roade cu coltii la lanturile ce-o inchid.

- Ce-mi pasi! zise el ripezindu-se si vadi unde-i.- Flt-Frumos, zise fata, si doui lacrimi mari striluciri.

in ochii ei, nu re duce incl! SI te-nvlg eu ce sI facem ca sIinvingi tu pe mama. Vezi tu butile aste doul? lJna-i at ap,i,altacuputere. Sile mutim una in locul alteia. Mama, cAndse luptl cu vrijmasii ei, strigi cAnd oboseqte: ,,Stii, si maibem cAte-oleaci de apl!" Apoi ea bea putere, in vreme cedusmanul ei numai apl. De aceea noi le mutim din loc: eanu va gti gi va bea numai api in vremea luptei cu tine.

Precum au zis, aga au gi fbcut.El se ripezi dupi casi.

- Ce faci, babi? strigi el.

Baba, de venin, se smulse odatl din piui-n sus gi rupsehnturile, lungindu-se slabl gi mare pAni-n nori.

Prozd

Mihai Eminescu

2)"

- A, bine cl mi-ai venit, Fit-Frumos! zise ea, fbcAndu-se

iar scurtl, ia, acum hai la luPti, acu om vedea cine-i mai tare!

- Hai! zise Flt-Frumos.Baba-l apuci de mijloc' se lungi ripezindu-se cu el

pAnl-n nori, apoi il izbi de pimAnt giJ bigi in glrAnl

pAn-in glezne.

Flt-Frumos o izbi pe ea 9i o blgi-n plmAnt pinl ingenunchi.

- Stli, si mai bem api, zise Mama-Pldurilor osteniti'

Stituri gi se risuflarl' Baba biu api, Fit-Frumos biu

putere, g-un fel de foc nestins ii cutreieri cu fiori de rlcoare

togi mugchii qi toate vinele lui cele slibite.' C-o putere indoiti, cu brage de fier, o smuci pe babl de

mijloc gi-o blgn-n pimint pAnl-n gAt. Apoi o izbi cu buz-

duganul in cap gi-i risipi creierii' Cerul incirungi de nouri,

vAntul incepu a geme rece 9i a scutura casa cea mici in toate

incheieturiie cipriorilor ei. $erpi rogii rupeau trisnind poala

neagrl a noriloi, apele plreau ci latri, numai tunetul cAnta

adAnc, ca un proroc al pierzlrii. Prin acel intuneric des 9i

nepitruns, Fit-Frumos vedea albind o umbrl de argint' cu

p;r de aur despletit, riticind' cu mAnile ridicate 9i palidi'-El

se apropie de ea gi-o cuprinse cu bragele lui' Ea cLat ca

moartl de groazl.pe pieptul lui, 9i mAnile ei reci s-ascun-

seri-n sAnul lui. Ca si se trezeasci, el ii sirutl ochii' Norii

se rupeau buciqi pe cer, luna rogie ca focul se ivea prin splr-

turile lor risipite; iar pe sAnul lui, Fit-Frumos vedea cum

infloreau doui stele albastre, limpezi 9i uimite - ochii mire-

sei lui. El o lui pe brage si incepu sl fugl cu eaprin furtuni'Ea-9i culcase capul in sAnul lui 9i pirea ci adormise' Ajuns

lAngi gridina impiratului, el o puse-n luntre, ducAnd-o

_3<:_23

c?-ntr-un leagin peste lac, smulse iarbl, fbn cu miros gi floridin gridini 9i-i clidi un par, in care-o asezi ca-ntr-un cuib.

Soarele , iegind din ri.si.rit, privea la ei cu drag. Haineleei umede de ploaie se lipise de membrele dulci 9i rorunde,faga ei de-o paloare umedl ca cearacea albl, mAnile micisi unite pe piept, plrul despletit si rlsfirat pe fbn, ochiimari, inchisi gi adincigi in frunte, astfel ea era frumoasl,dar pirea moarri. Pe acea frunte netedi si albl, Fit-Fru-mos presuri cAreva flori albastre, apoi gezu ahturi cu easi-ncepu a doini incet. Cerul limpede - o mare, soarele -o fagl de foc, ierburile improspltate, mirosul cel umed alflorilor invio;ate o ficeau sI doarml mult qi lin, insotitl incalea visurilor ei de glasul cel plins al fluierului. CAnd erasoarele-n amiazi, firea tlcea gi Fit-Frumos ascuha fericitaei risuflare, caldi gi umedi. incet, se pleci la obrazul eisi-o s5.rut[. Atunci ea deschise ochii incl plini de visuri,si-ntinzindu-se somnoroasi, zise incet si zimbind:

- Tu aici egti?

- Ba nu sunt aici, nu vezi ci nu sunt aici? zise el mailicrlmAnd de fericire.

Cum gedea el lAngi ea, ea-gi intinse un brat si-i cuprinsemijlocul.

- Hai, scoali, zise el desmierdAnd-o, e ziua-n amia-za-mafe,

Ea se scuh, isi netezi pirul de pe frunte gi-l dete pespate, el ii cuprinse mijlocul, ea-i inconjuri. grumazufsiastfel trecurS. printre straturile de flori gi intraii in palatulde marmuri al impiratului.

El o duse la impiratul gi i-o arlti, spuindu-i cl-imireasa lui. implratul zAmbi, apoi il l"e de minl pe

Mihai Eminescu

z2

- A, bine ci mi-ai venit' Fit-Frumos! zise ea, flcAndu-se

iar scurti, ia, acum hai la IuptI, acu om vedea cine-i mai tare!

- Hai! zise Fit-Frumos.Baba-l apuci de mijloc, se lungi rlpezindu-se cu el

pAnl-n nori, apoi il izbi de pimAnt gi-l bAgI in qirAnl

pAn-in glezne.

Flt-Frumos o izbi pe ea si o blgl-n plmAnt pAni in

genunchi.

- Stii, si mai bem apl' zise Mama-Pidurilor osteniti'

Stiturl gi se risuflarl. Baba biu api, Fit-Frumos biu

putere, 9-un fel de foc nestins ii cutreieri cu fiori de ricoare

ioqi mugchii gi toate vinele lui cele slibite.- C-o putere indoitl, cu brage de fier, o smuci pe babl de

mijloc gi-o bngl-n plmAnt pAnl-n git. Apoi o izbi cu buz-

duganul in cap gi-i risipi creierii' Cerul inclrunqi de nouri,

vAntul incepu a geme rece si a scutura casa cea mici in toate

incheieturiie cipriorilor ei. $erpi roqii rupeau trisnind poala

neagrl a norilor, apele pireau cl latri, numai tunetul cAnta

adAnc, ca un proroc al pierzirii. Prin acel intuneric des 9i

nepitruns, Fit-Frumos vedea albind o umbri de argint' cu

plr de aur despletit, ritlcind, cu mAnile ridicate 9i palidi'-El

se apropie de ea glo cuprinse cu bragele lui' Ea clzu ca

moartl de groazl.pe pieptul lui, 9i mAnile ei reci s-ascun-

seri-n sinul lui. Ca si se trezeascl, el ii siruti ochii. Noriise rupeau bucigi pe cer, luna roqie ca focul se ivea prin spir-

turile lor risipite; iar pe sAnul lui' Flt-Frumos vedea cum

infloreau doul stele albastre' limpezi gi uimite - ochii mire-

sei lui. El o lu1 pe brage gi incepu si fugl cu ea prin furtuni'Ea-gi culcase capul in sAnul lui ;i plrea cl adormise' Ajuns

lAngi grldin" i-plr"t.rlui' el o puse-n luntre, ducAnd-o

-3<^_4ca-ntr-un leagln peste lac, smulse iarbl, fin cu miros si floridin gridinl gi-i clldi un pat, in care-o asezb, ca-ntr-ts.n cuib.

Soarele, iegind din risirit, privea la ei cu drag. Haineleei umede de ploaie se lipise de membrele dulci gi rotunde,faga ei de-o paloare umedi ca ceara cea albl, mAnile micisi unite pe piept, pirul despletit si rlsffrar pe {hn, ochiimari, inchigi gi adAncigi in frunte, astfel ea era frumoasi,dar pirea moarti. Pe acea frunte netedi gi albl, Fir-Fru-mos presurl cAreva flori albastre, apoi gezu ahturi cu easi-ncepu a doini incet. Cerul limpede - o mare, soarele -o fagi de foc, ierburile improspltate, mirosul cel umed alflorilor inviogate o ficeau s[ doarml mult qi lin, insotitl incalea yisurilor ei de glasul cel plins al fluierului. CAnd erasoarele-n amiazi, firea tlcea gi Fit-Frumos ascuha fericitaei risuflare, caldi gi umedi. incet, se pleci la obrazul eisi-o siruti. Atunci ea deschise ochii inci plini de visuri,;i-ntinzAndu-se somnoroasi, zise incet si zimbind:

- Tir aici egti?

- Ba nu sunt aici, nu vezi ci nu sunt aici? zise el mailacrimAnd de fericire.

Cum gedea el lAngi ea, ea-gi intinse un brat gi-i cuprinsemijlocul.

- Hai, scoali, zise el desmierdAnd-o, e ziua-n amia-za-mare.

Ea se scuh, isi netezi pirul de pe frunte gi-l dete pespate, el ii cuprinse mijlocul, ea-i inconjuri. grumazufsiastfel trecuri printre straturile de flori gi intrari in palatulde marmuri al impiratului.

El o duse la impiratul gi i-o arlti, spuindu-i ci-irnireasa lui. impiratul zAmbi, apoi il l"e de mAni pe

Mihai Eminescu

24

Fit-Frumos, ca gi cAnd ar fi vrut sl-i spuie ceva in taini, gi-l

trase la o fereastrl mare, pe care vedea lacul cel intins. Ci el

nu-i spuse nimica, ci numai se uiti uimit pe luciul laculuigi ochii i se impluri de lacrimi. O lebndn i;i inllEase aripele

ca pe nigte pAnze de argint gi cu capul cufundat in apisfAgia faga senini a lacului.

- PlAngi, implrate ? zise Fit-Frumos. De ce ?

- Fit-Frumos, zise implratul, binele ce mi l-ai ficut mie

nu gi-l pot pliti nici cu lumina ochilor, oricAt de scumpi

mi-ar fi, gi cu toate astea vin si-gi cer gi mai mult.

- Ce, impirate?

-Vezi tu lebida ceea indrigiti de unde? TAnIr fiind,ag trebui sl fiu indrlgit de viagi, si, cu toate astea, de cAte

ori am vrut sl-mi fac sami... Iubesc o fati frumoasl, cu

ochii gAndirori, dulce ca visele mirii - fata Genarului, om

mAndru gi silbatic ce igi petrece viaga vAnlnd prin piduribltrine. O, cit e de aspru el, cit e de frumoasi fata lui!Orice incercare de a o ripi a fost degartl. incearcl-te tu!

Ar fi stat Fit-Frumos locului, dar scumpi-i era frlgiade cruce, ca oricirui voinic, mai scumpl decAt zilele, mai

scumpi decit mireasa.

- implrate prd luminate, din cAte noroace-ai avut, unula fost mai mare decAt toate: acela ci Fit-Frumos gi-i frate

de cruce. Hai, cI mi duc eu sI ripesc pe fata Genarului.

$i-gi lul cai ageri, cai cu suflet de vint, Fit-Frumos, 9i

era si plece. Atunci mireasa lui - Ileana o chema - ii zise

incet la ureche, sirutAndu-l cu dulce:

- Nu uita, Flt-Frumos, cI pe cit vei fi tu departe, eu

oi tot plAnge.

Prozd

25

El se uitl cu mili la ea, o mAngAie, dar apoi, desfi-cAndu-se de imbrigogSrile ei, se avAnti pe seaua calului siplecl in lume.

Trecea prin codri pustii, prin mungi cu fruntea ninsl,;i cAnd rlsirea dintre stAnci bitrAne luna cam palidi, cafata unei fete moarre, atunci vedea din cAnd in cAnd cAte-ostreanli uriasl atArnati de cer, ce incunjura cu poalele eivArful vreunui munre - o noapte sfArticati, un trecur inruin5., un castel numai pietre gi ziduri sparte.

CAnd se lumini de ziui, Fit-Frumos vede ci girulmuntilor dI intr-o mare verde si intinsi, ce trliegte in miide valuri senine, strilucite, care treierl aria mlrei incet gi

rnelodios, pAni unde ochiul se pierde in albastrul cerului;iin verdele mirii. in capltul sirului de mungi, drept asuprarni.rei, se oglindea in fundul ei o mS.reagi stAncl de granit,din care rS.slrea ca un cuib alb o cetate frumoasl, care,de albi ce era, pirea poleitl cu argint. Din zidurile arcaterislreau ferestre strllucire, iar dintr-o fereastri deschisi se

zirrea, printre oale de flori, un cap de fatl, oacheg ;i visltor,ca o noapte de vari. Era fata Genarului.

- Bine-ai venit, Fi.t-Frumos, zise ea, slrind de la fereas-

tri ;i deschizAnd porgile miregului casrel, unde ea locuiasinguri ca un geniu intr-un pustiu, ast5.-noapte mi se plreacii vorbesc c-o stea, ;i steaua mi-a spus ci vii din parteaimpiratului ce mi iubegte.

in sala cea mare a castelului, in cenuga vetrei, veghea unnlotan cu tepre capete, care cAnd urla dintr-un cap s-auzea

crle de-o zi, iar cAnd urla din cAte gepte, s-avzea cale depcpre zile.