DREPT ADMINISTRATIV
1. Administraţia publică este o activitate:
a) de prestaţie şi dispoziţie; b) de îndrumare şi colaborare; c) de control.
2. Relaţia administraţie publică – putere executivă presupune: a) administraţia publică are o sferă mai largă decât puterea executivă; b) puterea executivă are o sferă mai largă decât administraţia publică; c) sunt activităţi sinonime.
3. Administraţia publică şi administraţia de stat sunt: a) noţiuni sinonime; b) administraţia publică are o sferă mai largă decât administraţia de stat; c) administraţia de stat include administraţia publică.
4. Sunt sinonime următoarele noţiuni: a) instituţie publică/autoritate publică; b) instituţie publică/instituţie de utilitate publică; c) interes general/interes public.
5. Funcţiile administraţiei publice sunt:
a) de legiferare; b) de executare; c) de îndrumare.
6. Administraţia de stat realizează:
a) ministerele; b) autorităţile administraţiei publice locale; c) regiile autonome.
7. Elementele de descentralizare ale colectivităţii locale sunt:
a) personalitatea juridică; b) tutela administrativă; c) descentralizarea administrativă.
8. Sunt regimuri administrative:
a) regimul de descentralizare administrativă; b) tutela administrativă; c) supravegherea generală a Guvernului.
9. Sunt principii de organizare şi funcţionare ale administraţiei centrale:
a) principiul proximităţii; b) principiul specialităţii; c) principiul descentralizării.
10. Raportul de drept administrativ are la bază:
a) egalitatea părţilor; b) reciprocitatea prestaţiilor; c) subordonarea părţilor.
11. Normele de drept administrativ alcătuiesc:
a) regimul de drept comun; b) regimul de drept privat; c) un regim juridic specific.
12. Normele de drept administrativ reglementează:
a) relaţii stabilite în cadrul raporturilor dintre administraţia publică şi particular; b) relaţii stabilite în legătură cu structurarea în sistem; c) contenciosul administrativ.
13. Forţa juridică a unui izvor de drept administrativ este dată de:
a) conţinutul şi caracterul acestuia; b) natura autorităţii executive; c) denumirea acestuia.
14. Este izvor de drept administrativ:
a) legea ordinară; b) cutuma; c) doctrina juridică.
15. Actele internaţionale sunt izvoare de drept administrativ dacă:
a) au fost ratificate conform prevederilor constituţionale; b) necesită acte normative de aplicare; c) reglementează relaţii sociale cu caracter general.
16. Pot diferenţia ramurile de drept:
a) mijloacele de investigare; b) obiectul şi metoda specifică; c) denumirea generică.
17. Dreptul administrativ este o ramură:
a) a dreptului comunitar; b) a dreptului public; c) a dreptului privat.
18. Criteriile după care se structurează ramurile sistemului de drept sunt:
a) obiectul de reglementare (juridic); b) principii generale; c) mijloace folosite.
19. Obiectului dreptului administrativ i se aplică teoria (teza):
a) unicităţii; b) pluralităţii de norme; c) subsidiarităţii.
20. Actele Preşedintelui sunt:
a) deciziile;
b) proiectele de acte normative;
c) decretele.
21. Rolul instituţional de mediator al celor trei puteri îl exercită:
a) Primul Ministru; b) Avocatul Poporului; c) Preşedintele României.
22. Interimatul funcţiei prezidenţiale intervine în următoarele situaţii:
a) decăderea din drepturi; b) demisie; c) iresponsabilitate.
23. Rolul constituţional al Preşedintelui este:
a) de şef al executivului; b) de şef al armatei; c) de mediator între cele trei puteri.
24. Preşedintele României:
a) încheie tratate internaţionale; b) aprobă înfiinţarea, desfiinţarea misiunilor diplomatice; c) acreditează şi recheamă, la propunerea Guvernului, reprezentanţi diplomatici ai României.
25. Răspunderea penală a Preşedintelui intervine:
a) pentru fapte de corupţie; b) pentru înaltă trădare; c) nu răspunde penal.
26. Preşedintele României, în raporturile cu Parlamentul:
a) adresează mesaje; b) face declaraţii; c) informează Parlamentul.
27. Regimul politic din România este: a) regim parlamentar; b) regim semiprezidenţial; c) regim prezidenţial.
28. Preşedintele, la şedinţele Guvernului: a) participă; b) participă şi conduce şedinţele Guvernului; c) poate fi invitat la şedinţele Guvernului.
29. După reexaminarea legii de către Parlament, Preşedintele promulgă legea:
a) în termen de 20 zile de la primirea legii adoptate, după reexaminare; b) în 15 zile de la primirea legii adoptate, după reexaminare; c) în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate, după reexaminare.
30. Calitatea de membru al Guvernului este incompatibilă cu:
a) exercitarea oricărei alte funcţii publice de autoritate; b) funcţia de deputat, senator, cadru didactic; c) exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiei cu scop
comercial.
31. Funcţia de membru al Guvernului încetează prin:
a) demitere; b) revocare; c) incapacitate.
32. Hotărârile şi ordonanţele Guvernului se semnează:
a) de Primul‐ministru;
b) de Primul‐ministru şi contrasemnează de miniştrii cu obligaţii în executare;
c) de Primul‐ministru şi secretarul general al Guvernului.
33. Mandatul Guvernului încetează:
a) la data noilor alegeri parlamentare;
b) la data validării noilor alegeri parlamentare;
c) la data depunerii jurământului de către noua echipă guvernamentală.
34. Un cabinet demisionar adoptă:
a) ordonanţe simple;
b) ordonanţe de urgenţă;
c) hotărâri de Guvern.
35. Ordonanţele Guvernului sunt expresia:
a) competenţei exclusive; b) competenţei legislative delegate; c) competenţei partajate.
36. Ordonanţele de urgenţă au ca obiect:
a) regimul instituţiilor statului;
b) drepturile şi libertăţile cetăţeanului;
c) niciuna din variantele de mai sus nu este corectă.
37. Prin hotărâri ale Guvernului sunt reglementate:
a) numai domeniile aprobate de Parlament;
b) toate domeniile în executarea legii; c) în executarea legii speciale.
38. Trăsăturile ordonanţelor simple ale Guvernului:
a) pot fi adoptate doar în domeniul legii ordinare; b) nu se supun aprobării Parlamentului; c) sunt adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare din partea Parlamentului.
39. Trăsăturile ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului:
a) se supun întotdeauna aprobării Parlamentului; b) intervin în situaţii excepţionale (extraordinare); c) intervin în domeniul legii organice.
40. Actele miniştrilor sunt:
a) decizii;
b) dispoziţii;
c) ordine.
41. Beneficiază de imunitate:
a) parlamentarii; b) aleşii locali; c) prefectul.
42. Ministerele se organizează:
a) în subordinea primului‐ministru; b) numai în subordinea Guvernului; c) în mod autonom.
43. Între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Culturii se stabilesc relaţii de:
a) subordonare; b) colaborare; c) tutelă administrativă.
44. Este organ de specialitate al administraţiei publice centrale:
a) Curtea de Conturi; b) Avocatul Poporului;
c) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
45. Face parte din administraţia de stat centrală:
a) Serviciul Român de Informaţii; b) Guvernul şi Primul Ministru; c) Prefectul.
46. Termenul de 10 zile pentru solicitarea votului de învestitură este:
a) un termen de recomandare; b) un termen imperativ; c) un termen de decădere.
47. Parlamentul acordă încrederea Guvernului cu votul:
a) a 2/3 din numărul membrilor Camerei Deputaţilor şi Senatului; b) a 1/3 din numărul membrilor Camerei Deputaţilor şi Senatului; c) majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
48. Ministerele se organizează şi funcţionează: a) prin lege; b) prin hotărâre de Guvern; c) prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului.
49. Conducătorii organelor centrale de specialitate, altele decât ministerele, sunt numiţi în funcţie de către:
a) Primul - Ministru; b) Preşedintele României; c) Guvern.
50. Avocatul poporului este:
a) o instituţie publică din subordinea Guvernului;
b) o autoritate autonomă;
c) o instituţie subordonată Parlamentului.
51. Sunt autorităţi administrativ autonome:
a) Curtea Constituţională; b) Banca Naţională a României; c) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
52. Este autoritate autonomă:
a) Consiliul Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii; b) Consiliul Superior al Magistraturii; c) Academia Română.
53. Este autoritate centrală autonomă:
a) Autoritatea Electorală Permanentă; b) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici; c) Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului.
54. Administraţia publică este o activitate:
a) de dispoziţie şi prestaţie; b) de manageriat; c) de control.
55. Unitatea administrativ‐teritorială este reprezentată prin:
a) consiliul local; b) consiliul judeţean; c) preşedintele consiliului judeţean şi primar.
56. Primăria este alcătuită din:
a) servicii publice locale; b) primar, viceprimar, secretar, aparat de specialitate; c) consiliul local.
57. Este persoană juridică de drept public:
a) consiliul local; b) prefectul; c) unitatea administrativ‐teritorială.
58. Principiile constituţionale privind administraţia publică locală sunt:
a) descentralizarea; b) centralizarea; c) subsidiaritatea.
59. Prin autoritate publică înţelegem:
a) instituţie publică; b) instituţie de utilitate publică; c) instituţie de interes public.
60. Este principiu de rang constituţional al organizării administraţiei publice locale:
a) subsidiaritatea; b) autonomia locală; c) proporţionalitatea.
61. Principiul legalităţii presupune:
a) conformitatea cu Constituţia şi legea; b) necesitatea; c) realitatea.
62. Principiul autonomiei locale presupune:
a) gestiunea propriilor interese şi resurse; b) conducere proprie; c) libertatea de apreciere.
63. Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale pot fi:
a) exclusive; b) nedeterminate; c) temporale.
64. Unitatea administrativ‐teritorială:
a) este persoana juridică de drept public; b) este persoana juridică de drept privat; c) nu are personalitate juridică.
65. Este autoritate administrativă de nivel teritorial:
a) consiliul local; b) prefectul; c) consiliul judeţean.
66. Administraţia este o activitate: a) de organizare a executării şi executare a legii; b) de îndrumare; c) de colaborare.
67. Sunt autorităţi ale administraţiei publice locale cu caracter executiv:
a) consiliile locale;
b) preşedintele consiliului judeţean;
c) consiliul judeţean.
68. Mandatul primarului încetează de drept:
a) pentru lipsa nemotivată timp de o lună;
b) din cauza unei boli care face imposibilă exercitarea funcţiei;
c) când nu îşi exercită în mod nejustificat mandatul timp de 45 de zile consecutiv.
69. Preşedintele consiliului judeţean adoptă:
a) hotărâri;
b) decizii;
c) dispoziţii.
70. Calitatea de primar este incompatibilă cu calitatea de:
a) ales local; b) manager al unei societăţi cu capital privat; c) cadru didactic.
71. Actele primarului sunt:
a) decizii; b) dispoziţii; c) ordine.
72. În exercitarea atribuţiilor de stare civilă, primarul acţionează:
a) în nume propriu; b) ca agent al statului; c) ca delegat al prefectului.
73. Primarul exercită în calitate de agent al statului atribuţii în domeniul:
a) în bugetului local; b) alegerilor; c) aprobării impozitelor şi taxelor locale.
74. Mandatul consilierului local încetează:
a) la data declarării legal constituit al consiliului local nou ales; b) prin consens; c) la împlinirea celor 4 ani de la alegerea sa.
75. Mandatul primarului începe de la data:
a) alegerii sale; b) validării sale; c) depunerii jurământului.
76. Autorităţile administraţiei publice locale se subordonează:
a) Prefectului; b) Guvernului; c) nu se subordonează, sunt autonome.
77. Preşedintele consiliului judeţean:
a) este numit; b) este ales în mod direct; c) este ales din rândul consilierilor judeţeni.
78. Hotărârile consiliului local sunt:
a) acte de autoritate; b) fapte materiale; c) operaţiuni administrative.
79. Regula adoptării hotărârii Consiliului Local este:
a) majoritatea; b) majoritatea calificată; c) majoritatea simplă.
80. Invalidarea mandatului primarului survine pentru:
a) fraudarea alegerilor; b) schimbarea domiciliului candidatului ales în funcţia de primar; c) retragerea candidatului.
81. Mandatul autorităţilor administraţiei publice locale se poate prelungi:
a) niciodată; b) în condiţii obiective;
c) prin lege organică, în caz de război, calamitate, dezastru sau sinistru deosebit de grav.
82. Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă:
a) determinată; b) nedeterminată; c) temporală.
83. Sunt autorităţi ale administraţiei publice locale autonome:
a) Direcţia Finanţe Publice; b) Primarul; c) Camera de Conturi.
84. Principiile ce stau la baza organizării şi funcţionării autorităţilor administraţiei publice locale sunt:
a) descentralizarea; b) concentrarea; c) centralizarea.
85. Autonomia locală este:
a) funcţională; b) administrativă; c) tehnică.
86. Între autorităţile administraţiei publice locale se stabilesc raporturi de:
a) subordonare; b) tutelă administrativă; c) colaborare.
87. Actele autorităţilor administraţiei publice locale sunt:
a) deciziile; b) ordinele; c) hotărârile.
88. Raporturile dintre Guvern şi prefect sunt:
a) de subordonare; b) de îndrumare;
c) de reprezentare.
89. Între prefect şi primar sunt raporturi:
a) de subordonare; b) de participare; c) de tutelă administrativă.
90. Subprefectul este:
a) înalt funcţionar public; b) demnitar; c) personal contractual.
91. Avizul prefectului pentru numirea în funcţie a şefilor serviciilor publice deconcentrate este:
a) conform; b) consultativ; c) facultativ.
92. Prefectul exercită asupra autorităţilor publice locale:
a) un control ierarhic; b) un control de tutelă administrativă; c) niciun control.
93. Prefectul îndeplineşte o:
a) funcţie de demnitate publică; b) funcţie publică; c) funcţie de conducere.
94. Varianta corectă a categoriilor de acte normative în funcţie de forţa lor juridică este:
a) Constituţia – lege organică, hotărârea de Guvern, ordonanţa de urgenţă a Guvernului, ordinul ministerelor;
b) Constituţia – lege organică, ordonanţa de urgenţă a Guvernului, legi ordinare, hotărârea de Guvern;
c) Legi constituţionale, legi organice, legi ordinare, ordonanţe simple ale Guvernului, hotărâri ale Guvernului, ordinele prefectului, hotărâri ale consiliului local.
95. Actele administrative sunt:
a) acte juridice;
b) fapte materiale ale administraţiei publice;
c) operaţiuni tehnico‐materiale.
96. Actul administrativ are ca trăsături principale:
a) caracter bilateral;
b) formă autentică;
c) caracter unilateral.
97. Care din următoarele acte procedurale sunt ulterioare emiterii actului:
a) contrasemnarea actului;
b) avizarea;
c) semnarea.
98. Prezumţia de autenticitate a actului administrativ este:
a) o prezumţie absolută;
b) o prezumţie irefragabilă;
c) o prezumţie relativă.
99. Momentul producerii efectelor actului administrativ este de la data:
a) adoptării;
b) afişării;
c) notificării – comunicării actului.
100. Funcţiile publice pot fi ocupate:
a) de orice persoană fizică cu capacitate de exerciţiu; b) doar de persoane fizice cu cetăţenie română; c) de cetăţenii români cu domiciliul în România, care cunosc limba română, scris şi vorbit.
101. Funcţionarii publici sunt supuşi unui regim juridic:
a) contractual;
b) de drept privat; c) statutar.
102. Beneficiază de statute speciale următoarele categorii de funcţionari publici:
a) funcţionarii publici administrativi din administraţia locală; b) funcţionarii publici parlamentari; c) funcţionarii publici din ministere.
103. Sunt funcţii de conducere:
a) secretar al unităţii administrativ‐teritoriale; b) viceprimar; c) consilier local.
104. Funcţionarul public ocupă funcţia publică de la data:
a) numirii în funcţie; b) depunerii jurământului; c) câştigării examenului sau concursului pentru ocuparea unei funcţii publice.
105. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este:
a) o autoritate administrativă autonomă; b) o autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate; c) un serviciu public deconcentrat.
106. Comisiile paritare adoptă:
a) avize conforme; b) acorduri; c) avize consultative.
107. Comisiile de disciplină adoptă:
a) hotărâri; b) decizii;
c) rapoarte.
108. Sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public sunt:
a) irevocabile; b) contestabile; c) negociabile.
109. Natura juridică a actului de numire în funcţia publică:
a) contract; b) act administrativ; c) convenţie civilă.
110. Noţiunea de deontologie defineşte:
a) un raport de serviciu; b) norme de comportament profesional şi personal al funcţionarului public; c) norme de conduită.
111. Principiile deontologiei funcţionarului public sunt:
a) prioritatea interesului public; b) deschiderea şi transparenţa; c) manifestarea discreţiei profesionale cu privire la informaţiile de care ia cunoştinţă în exerciţiul
funcţiei sale.
112. Funcţiile publice se pot clasifica în:
a) funcţii de demnitate publică; b) funcţii teritoriale; c) funcţii parlamentare.
113. Gradele profesionale ale funcţiei publice de execuţie sunt:
a) expert; b) consilier; c) principal.
114. Suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public survine când:
a) nu mai îndeplineşte condiţiile cetăţeniei române şi domiciliului în România; b) este destituit din funcţie; c) funcţionarul este încadrat la cabinetul unui demnitar.
115. Încetarea raportului de serviciu al unui funcţionar intervine:
a) ca urmare a participării la campania electorală; b) în caz de forţă majoră; c) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei/funcţiei, ca măsură de siguranţă/ pedeapsă
complementară.
116. Principiile deontologiei funcţionarului public sunt:
a) prioritatea interesului public; b) deschiderea şi transparenţa; c) manifestarea discreţiei profesionale cu privire la informaţiile de care ia cunoştinţă în exerciţiul
funcţiei sale.
117. Trecerea temporară într‐o funcţie publică vacantă, la altă autoritate/instituţie publică, se face
prin:
a) delegare; b) detaşare; c) transfer.
118. Funcţionarul public poate refuza delegarea în următoarele situaţii:
a) creşte singur un copil minor; b) este singurul întreţinător de familie; c) pentru graviditate.
119. Radierea de drept a sancţiunii disciplinare operează:
a) în termen de 6 luni de la aplicarea oricărei sancţiuni; b) în termen de 1 an de la aplicarea sancţiunii; c) în termen de 7 ani de la aplicarea sancţiunii destituirii din funcţie.
120. Răspunderea civilă a funcţionarului public intervine:
a) pentru orice fel de pagube; b) pentru nerestituirea în termen legal a sumelor ce i‐au fost acordate necuvenit; c) pentru prejudicii aduse unor persoane fizice sau juridice.
121. Funcţionarul public inferior poate refuza ordinul funcţionarului public superior:
a) nu; b) în condiţiile determinate de lege; c) dacă dispoziţia este vădit ilegală.
122. Cea mai severă sancţiune disciplinară este:
a) destituirea din funcţia publică; b) eliberarea din funcţie; c) revocarea.
123. Principiile de conduită ale funcţionarului public sunt:
a) imparţialitatea şi independenţa;
b) subordonarea ierarhică; c) colaborarea.
124. Principiile funcţiei publice sunt: a) profesionalismul; b) participarea la actul decizional; c) orientarea către cetăţean.
125. Sancţiunile disciplinare reglementate de Legea nr. 188/1999 sunt:
a) avertismentul; b) diminuarea salariului cu 25% pe 3 luni; c) retrogradarea în trepte de salarizare sau retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de până
la 1 an.
126. Funcţia publică are la bază:
a) contractul civil; b) statutul legal; c) teoria unicităţii izvorului raportului juridic de funcţiune.
127. Numirea într-o funcţie publică se face: a) prin consens; b) prin negociere; c) pe baza unui concurs, examen.
128. Promovarea funcţionarului public are loc: a) de drept; b) pe un loc vacant, prin examen, concurs; c) la cerere.
129. Detaşarea funcţionarului public are loc pe o perioadă de:
a) 1 an; b) 60 zile într‐un an; c) 6 luni.
130. Delegarea funcţionarului public are loc pe o perioadă de:
a) 1 an; b) cel mult 60 zile calendaristice într‐un an; c) 6 luni.
131. Suspendarea raportului de serviciu al funcţionarului public operează de drept când:
a) este arestat preventiv; b) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau funcţiei, ca măsură de siguranţă; c) când autoritatea/instituţia şi‐a încetat activitatea sau a fost mutată în altă localitate şi
funcţionarul public nu este de acord să o urmeze.
132. Demisia funcţionarului public, pentru a produce efecte, trebuie să fie:
a) motivată; b) motivată şi aprobată de conducător; c) nemotivată.
133. Încetarea raportului de serviciu poate avea loc şi prin:
a) participare la campania electorală; b) destituire; c) participare la grevă.
134. Funcţionarii publici se clasifică după nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice în:
a) înalţi funcţionari publici;
b) funcţionari publici de clasa I;
c) funcţionari publici de clasa a II‐a.
135. Refuzul depunerii jurământului are ca efect:
a) suspendarea actului administrativ de numire; b) niciun efect; c) revocarea actului de numire.
136. Răspunderea contravenţională a funcţionarului intervine:
a) potrivit reglementărilor de drept comun;
b) potrivit unei proceduri speciale;
c) pentru contravenţii săvârşite în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.
137. Comisia de disciplină este: a) o autoritate publică; b) o structură deliberativă fără personalitate juridică; c) o structură funcţională cu personalitate juridică.
138. Principiile ce stau la baza organizării serviciilor publice locale sunt:
a) autonomia locală; b) descentralizarea; c) proximitatea.
139. Sunt servicii publice locale următoarele:
a) regia autonomă; b) inspectoratul şcolar; c) consiliul local.
140. Din categoria serviciilor de utilităţi publice fac parte:
a) Regia Autonomă de Transport; b) Serviciul de Asistenţă şi Protecţie Socială; c) Agenţia de Prestaţii Sociale.
141. Modalitatea legală pentru atribuirea bunurilor către serviciile publice locale este:
a) atribuirea în folosinţă; b) închirierea; c) concesionarea.
142. Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităţi publice este:
a) atribuirea directă; b) gestiunea delegată; c) darea în administrare.
143. Contractul de delegare a gestiunii poate fi:
a) contract de închiriere; b) contract de parteneriat public‐privat; c) contract de vânzare.
144. Bunurile din proprietatea privată a unităţilor administrativ‐teritoriale sunt:
a) inalienabile;
b) insesizabile;
c) pot fi concesionate.
145. Bunurile proprietate publică pot fi:
a) date în folosinţă;
b) vândute;
c) donate.
146. Cauzele de forţă majoră conduc la:
a) renunţarea la concesiune;
b) rezilierea contractului concesiunii;
c) plata de despăgubiri.
147. Care din următoarele categorii de bunuri sunt exclusiv proprietate publică:
a) clădirile;
b) plajele;
c) mijloacele fixe.
148. În domeniul public se regăsesc:
a) numai bunurile proprietate publică;
b) bunurile aflate în proprietatea publică sau privată care prin natura sau destinaţia expresă legii
trebuie protejate şi transmise generaţiei viitoare;
c) anumite categorii de bunuri publice.
149. Principalul criteriu de distincţie a obiectului domeniului public de interes local este:
a) uzul şi afectaţiunea bunului;
b) norma legală, uzul şi interesul public;
c) titularul dreptului.
150. Titulari ai proprietăţii publice sunt:
a) companiile naţionale;
b) judeţul;
c) serviciile publice.
151. Cuprinderea bunurilor în domeniul public al unităţii administrativ‐teritoriale se face:
a) după natura bunurilor;
b) după deţinătorul bunurilor;
c) după utilizatorul bunurilor.
152. Care din următoarele noţiuni este mai cuprinzătoare:
a) domeniul public;
b) proprietatea publică;
c) domeniul privat.
153. Noţiunea de „domeniul public” este reglementată de:
a) norma constituţională;
b) jurisprudenţă;
c) doctrină.
154. În conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 – titulari ai domeniul public pot fi:
a) persoane fizice de drept privat;
b) persoane juridice de drept privat;
c) unităţile administrativ‐teritoriale.
155. Darea în administrare a bunurilor proprietate publică implică:
a) dreptul de a dispune de bun în mod autonom;
b) dreptul de a sta în instanţă în nume propriu;
c) dreptul de a folosi bunul potrivit actului de atribuire.
156. Pot beneficia de „folosinţa gratuită” a bunurilor din proprietatea publică:
a) regiile autonome;
b) societăţile comerciale;
c) instituţiile de utilitate publică.
157. Enumerarea bunurilor ce alcătuiesc domeniul public de interes local, potrivit Legii nr.
213/1998, este:
a) enunţiativă;
b) limitativă;
c)exhaustivă.
158. Regula pentru concesionarea bunurilor proprietate publică este:
a) atribuirea directă;
b) negocierea directă;
c) licitaţia.
159. Regimul juridic aplicabil bunurilor din domeniul public este:
a) regim juridic de drept privat;
b) regim juridic de drept public;
c) regim mixt.
160. Bunurile aparţinând domeniului public pot fi:
a) urmărite;
b) gajate;
c) atribuite în folosinţă gratuită.
161. Titularul proprietăţii publice este:
a) unitatea administrativ‐teritorială;
b) persoana fizică sau juridică de drept privat;
c) autoritatea publică.
162. Bunurile aparţinând domeniului public pot fi:
a) vândute;
b) donate;
c) administrate.
163. Darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică se poate face:
a) către asociaţii, fundaţii, fără scop lucrativ;
b) către societăţi comerciale, regii autonome;
c) către persoane fizice sau persoane juridice private.
164. Enunţul adevărat este:
a) noţiunea de domeniu public este sinonimă cu proprietatea publică;
b) domeniul public este o componentă a proprietăţii publice;
c) proprietatea publică este o componentă a domeniului public.
165. Bunurile proprietate privată ale unităţilor administrativ‐teritoriale:
a) nu pot fi concesionate;
b) pot fi înstrăinate;
c) nu pot fi închiriate.
166. Litigiile ce au ca obiect bunuri aparţinând proprietăţii publice sunt de competenţa:
a) instanţei de drept comercial;
b) instanţei de drept civil;
c) instanţei de contencios administrativ.
167. Concesionarea bunurilor aparţinând proprietăţii publice se poate face către:
a) autorităţi, instituţii publice;
b) persoane fizice de drept privat;
c)orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat, public.
168. Fac parte din domeniul public de interes local următoarele:
a) străzile, aleile;
b) exploatările miniere;
c) pădurile.
169. Regimul proprietăţii este de domeniul:
a) legii organice;
b) legii ordinare;
c) legii speciale.
170. Diferenţele dintre un contract civil şi un contract administrativ se referă la:
a) denumire;
b) regim juridic aplicabil;
c) formă.
171. Regimul juridic al contractului de concesiune este:
a) de drept privat;
b) de drept public;
c) de drept civil.
172. Principiul de bază aplicabil contractului de concesiune este:
a) principiul libertăţii contractuale;
b) principiul consensualităţii;
c) principiul priorităţii interesului public.
173. Contractul de concesiune este un contract:
a) civil;
b) comercial;
c) administrativ.
174. Litigiile privind executarea contractului de concesiune sunt de competenţa:
a) instanţei civile;
b) instanţei comerciale;
c) instanţei de contencios administrativ.
175. Prestaţia achitată de concesionar în schimbul concesiunii se numeşte:
a) chirie;
b) tarif;
c) redevenţă.
176. Durata maximă a contractului de concesiune în legislaţia actuală este:
a) 99 ani;
b) 15 ani;
c) 49 ani.
177. Concesionarea poate avea ca obiect:
a) numai bunuri proprietate privată;
b) numai bunuri proprietate publică;
c) atât bunuri proprietate publică, cât şi bunuri proprietate privată.
178. Obiectul contractului de concesiune poate fi reprezentat de:
a)bunuri proprietate publică a statului sau unităţii administrativ‐teritoriale;
b)bunuri proprietate privată a statului sau unităţii administrativ‐teritoriale;
c)bunuri publice, servicii sau activităţi.
179. Încheierea contractului de concesiune în calitatea de concedent se realizează de către:
a) consiliul local;
b) prefect;
c) primar.
180. Contractul de concesiune a bunurilor publice:
a) poate fi modificat unilateral;
b) poate fi modificat numai de către concedent;
c) nu poate fi modificat unilateral.
181. Rezilierea contractului de concesiune este la dispoziţia:
a) numai a concedentului;
b) numai a concesionarului;
c)a oricăreia dintre părţi dacă cealaltă parte nu‐şi execută obligaţiile.
182. Condiţia de formă a contractului de concesiune este:
a) forma autentificată;
b) forma scrisă;
c) forma orală.
183. Regimul juridic al contractului de închiriere este:
a) de drept comercial;
b) de drept civil;
c) de drept public.
184. Principiul de bază aplicabil contractului de închiriere a bunurilor publice este:
a) principiul libertăţii contractuale;
b) principiul consensualităţii;
c) principiul priorităţii interesului public.
185. Contractul de închiriere a bunurilor publice este:
a) contract comercial;
b) contract civil;
c) contract administrativ.
186. Controlul administrativ se exercită asupra:
a) actului administrativ de autoritate;
b) actului administrativ de gestiune;
c) actului administrativ individual.
187. Controlul în administraţia publică este:
a) o activitate principală;
b) o activitate subsecventă;
c) o activitate aleatorie.
188. Controlul parlamentar asupra Guvernului se manifestă prin:
a) moţiuni;
b) comisii de specialitate;
c) dezbateri.
189. Controlul administrativ se exercită asupra:
a) actului administrativ de autoritate;
b) operaţiunilor administrative;
c) operaţiunilor tehnico‐materiale.
190. Controlul ierarhic presupune:
a) îndrumarea de specialitate;
b) verificarea activităţii subordonate;
c) coordonarea activităţii.
191. Controlul de tutelă se exercită de către:
a) primarul municipiului;
b) prefect;
c) conducătorul serviciului public deconcentrat.
192. Controlul administrativ este:
a) intern;
b) specific;
c) de specialitate.
193. Controlul extern cuprinde:
a) controlul ierarhic;
b) controlul intern;
c) autocontrolul.
194. Efectele controlului sunt:
a) îndrumare;
b) eficienţă;
c) supraveghere.
195. Inspecţia realizată de Inspectoratul în Construcţii este un control:
a) intern;
b) specializat;
c) de tutelă.
196. Controlul în administraţia publică este:
a) continuu;
b) inopinat;
c) permanent.
197. Răspunderea administrativă cuprinde:
a) răspunderea penală;
b) răspunderea contravenţională;
c) răspunderea civilă.
198. Răspunderea disciplinară intervine:
a) pentru săvârşirea unor fapte din culpă;
b) pentru săvârşirea unor abateri disciplinare de către funcţionarii publici din autorităţi publice; c) pentru orice categorie de salariat sau funcţionar public.
199. Sancţiunile administrativ‐disciplinare se aplică:
a) de şeful Serviciului Resurse Umane;
b)de conducătorul autorităţii, instituţiei, la propunerea comisiei de disciplină;
c) de comisia de disciplină.
200. Actul de sancţionare disciplinară este:
a) contestabil;
b) suspensiv de executare;
c) revocabil.