www.slidetube.org
nasul (cavitatea nazală)
atât forma, cât şi aspectul nasului afectează nu
numai aspectul general al fizionomiei, cât şi funcţia
respiratorie ce se realizează la acest nivel.
structura anatomică a nasului îndeplineşte o
varietate de funcţii fiziologice, o modificare chiar
minimă, afectândule anatomia nasului nasul este
situat în porţiunea centrală a feţei, proeminent,
înconjurat lateral de regiunile infraorbitale, inferior
de regiunea orală şi superior, de regiunea frontală.
forma sa este una de piramidă triunghiulară cu 3
feţe, 3 margini şi un vârf.
feţele laterale sunt alcătuite în porţiunea inferioară
de aripile nazale, faţa inferioară este reprezentată
de narine, iar faţa posterioară lipseşte, fiind
reprezentată de către porţiunea de trecere dintre
coanele nazale spre nazofaringe. marginile laterale
sunt realizate de şanţul nazogenian şi nazopalpebral,
iar marginea anterioară este reprezentată de dosul
nasului.
stratigrafie regiunea nazală cuprinde mai multe
straturi şi anume:
www.slidetube.org
stratul cutanat reprezentat de piele ce prezintă în
partea superioară o regiune mobilă pe planurile
subiacente, iar în porţiunea inferioară o piele mai
groasă şi aderentă de pericondru.
ţesutul cutanat se extinde şi la nivelul vestibulului
nazal, unde prezintă suplimentar numeroase fire de
păr ce poartă denumirea de vibrize ce au ca
principal scop reţinerea impurităţilor din aer.
de asemenea, pielea de la nivelul regiunii nazale
prezintă numeroase glande sebacee a căror canale
excretoare sunt vizibile.
II. ţesutul celular subcutanat este în cantitate
redusă.
III. stratul muscular este reprezentat de muşchii ce
realizează expresia facială:
• muşchiul nazal ce este alcătuit din două părţi şi anume:
o parte transversă ce acoperă zona centrală a nasului şi
www.slidetube.org
o parte alară ce este situată la nivelul aripilor nasului şi
îndeplineşte funcţia de dilatare a
narinelor;
• muşchiul ridicător al buzei superioare şi a aripei
nasului;
• muşchiul procerus ce este localizat la nivelul rădăcinii
nasului.
pachetele neurovasculare sunt alcătuite din:
1. nervi:
• inervaţia senzitivă este realizată prin intermediul
ramurilor de la nivelul trigemenului:
nervul etmoidal anterior ce este ram din nervul
oftalmic.
acesta prezintă o ramură internă = nervul
nazal intern ce inervează mucoasa şi tegumentele
septale şi o ramură externă = nervul nazal extern,
prin intermediul căruia inervează mucoasa de la nivelul
peretelui lateral antral şi tegumentele peretelui lateral
vestibular;
www.slidetube.org
nervul nazociliar, ram din nervul oftalmic ce inervează
pielea de la nivelul rădăcinii nasului;
nervul infraorbital, ram din nervul maxilar ce
inervează pielea versantului lateral al nasului;
• inervaţia motorie se realizează prin intermediul
nervului facial, prin ramurile sale terminale.
2. vascularizaţia este realizată de:
• arterele: sunt ramuri din artera facială (artera
angulară şi artera nazală externă) şi din artera
oftalmică (artera dorsală a nasului).
• venele drenează fie în vena facială şi apoi în vena
jugulară internă, fie în vena oftalmică şi apoi în
sinusul cavernos.
• limfaticele drenează la nivelul ganglionilor parotidieni
superficiali şi submandibulari.
IV. stratul osteofibrocartilaginos este alcătuit din:
• un schelet osos reprezentat de oasele proprii nazale şi
apofizele montante ale oaselor maxilare;
• un schelet cartilaginos reprezentat de cartilagiile
alare ce alcătuiesc aripile nazale, cartilagiile laterale
www.slidetube.org
şi accesorii.
V. stratul mucocutanat alcătuit din pielea de la nivelul
vestibulului nazal şi mucoasa nazală, limita
dintre acestea fiind reprezentată de limen nasi.
o interiorul piramidei nazale formează cavitatea
nazală.
o aceasta este primul segment al sistemului
respirator şi începe anterior la nivelul
vestibulului nazal, ce este delimitat posteror de
www.slidetube.org
limen nasi (localizat între marginea posteroară a
cartilajului alar şi marginea anterioară a
cartilajului lateral) .
o se prezintă sub forma unui culoar şi este
localizată deasupra cavităţii bucale şi între
orbite şi sinusurile maxilare.
o porţiunea anterioară osoasă a cavităţii nazale
poartă denumirea de apertura piriformă şi este
în interrelaţie lateral şi inferior cu osul maxilar,
iar superior cu osul nazal.
o prin intermediul septului nazal, se împarte în
două porţiuni aproximativ simetrice ce poartă
denumirea de fose nazale.
o septul nazal este alcătuit dintro parte
anterioară, cartilaginoasă şi o parte posterioară,
osoasă.
o anomaliile de formă a septului nazal determină
frecvent simptomatologie obstructivă a căilor
aeriene superioare.
fosă nazală prezintă 4 pereţi:
• unul inferior ce este format din apofiza palatină a
maxilarului superior şi lama orizontală a palatinului;
www.slidetube.org
• unul superior ce este alcătuit din faţa
posteroinferioară a oaselor proprii nazale, spina nazală
a frontalului şi faţa inferioară a osului sfenoid.
• unul intern ce este alcătuit din lama verticală a
etmoidului şi vomer;
• unul extern care este totodată şi cel mai important
perete al foselor nazale şi este alcătuit din maxilarul
superior, sfenoid, palatin, lacrimal, etmoid şi cornetul
inferior.
la acest nivel sunt localizate mai multe structuri
importante precum:
conca nazală inferioară, mijlocie şi superioară,
ostiumurile sinusale şi orificiul canalului lacrimonazal.
conca (cornetul) nazală inferioară este cea mai
voluminoasă din cele trei şi are o formă aproximativ
triunghiulară.
aceasta prezintă un cap mai rotunjit, o coadă mai
efilată, o faţă medială ce priveşte spre septul nazal, o
faţă laterală ce priveşte spre meatul inferior, o margine
superioară şi o margine inferioară.
www.slidetube.org
capul cornetului inferior este voluminos, roşu şi poate fi
identificat la 2 cm posterior de orificiul narinar.
coada cornetului inferior depăşeşte coanele, ajungând în
zona tubofaringiană, fiind localizată intern faţă de
orificiul trompei lui eustachio.
faţa medială este în raport direct cu regiunea
anteroinferioară a septului nazal.
faţa laterală aparţine de meatul inferior.
marginea superioară prezintă 2 zone dintre care cea
inferioară intră în alcătuirea meatului inferior, iar cea
superioară a meatului mijlociu.
marginea inferioară este turgescentă în porţiunea
anterioară şi are o orientare oblică în jos, posterior şi
lateral.
meatul inferior este delimitat între peretele lateral al
fosei nazale şi faţa laterală a cornetului inferior.
la unirea ¼ anterioară cu ¾ posterioare se poate
identifica canalul lacrimonazal.
orificiul de deschidere prezintă o porţiunea superioară
mai proeminentă ce poartă denumirea de plica
lacrimonazală.
www.slidetube.org
posterior orificiului canalului lacrimonazal se identifică
o zonă ce este în raport cu sinusul maxilar şi este locul
de abord prin puncţie a sinusului maxilar.
conca nazală mijlocie are de asemenea formă
triunghiulară, uneori i se poate asocia o celulă
etmoidală, purtând denumirea de „concha bulosa”. ca şi
conca nazală inferioară, prezintă mai multe porţiuni şi
anume:
cap;
coadă;
faţă medială ce corespunde septului nazal;
faţă laterală ce corespunde meatului mijlociu;
margine superioară;
margine inferioară.
capul concăi nazale mijlocii se caracterizează şi el tot
prin roşeaţă, turgescenţă şi proeminenţă,
purtând denumirea de opercul.
coada ajunge şi aceasta medial şi superior faţă de
orificiul trompei lui eustachio, depăşind orificiile
coanale.
www.slidetube.org
faţa medială este în raport direct cu septul nazal,
participând la delimitarea antrului în fanta olfactivă.
faţa laterală aparţine meatului mijlociu.
marginea superioară prezintă 2 porţiuni – una
inferioară ce intră în alcătuirea meatului mijlociu şi una
superioară ce este orientată către meatul superior şi
fanta olfactivă.
marginea inferioară este orientată oblic inferior,
posterior şi lateral.
meatul mijlociu poate fi delimitat prin intermediul
următoarelor repere:
medial – faţa laterală a cornetului mijlociu;
lateral – peretele lateral al foselor nazale;
superior – porţiunea inferioară a cornetului mijlociu;
inferior – porţiunea superioară a cornetului inferior.
la nivelul porţiunii mijlocii a peretelui lateral pot fi
identificate:
plica semilunară ce este o proeminenţă ce conţine
procesul uncinat al osului etmoid;
bula etmoidală;
www.slidetube.org
hiatusul semilunar (poate fi caracterizat ca un şanţ)
ce poate fi delimitat anteroinferior de proeminenţa
determinată de plica semilunară şi posterosuperior de
proeminenţa determinată de bula etmoidală.
acesta se bifurcă în 2 porţiuni:
• o porţiune anterosuperioară ce se continuă cu
înfundibulul etmoidal porţiunea terminală a canalului
frontonazal (comunicarea dintre sinusul frontal şi
meatul mijlociu), aici deschizânduse unele celule
etmoidale;
• o porţiune posteroinferioară în care se găseşte
ostiumul sinusului maxilar
şantul retrobulbar la nivelul căruia se pot identifica
orificiile de deschidere a celulelor etmoidale
anterioare.
cornetul nazal superior este cel mai mic dintre cele 3 cu
formă tot triunghiulară şi alcătuit din:
cap;
coadă;
faţă medială;
www.slidetube.org
faţă laterală;
margine superioară;
margine inferioară.
capul cornetului nazal superior este situat faţă de
cornetul mijlociu, superior şi posterior, iar faţa sa
septală este căptuşită de mucoasă olfactivă. coada
cornetului superior poate avea diverse dimensiuni,
aceasta putând fi lungă sau scurtă.
marginea superioară are un traiect aproape orizontal,
marginea inferioară este liberă şi oblică inferior şi
posterior.
meatul superior este delimitat de următoarele repere:
superior: porţiunea inferioară a cornetului superior;
inferior: porţiunea superioară a cornetului mijlociu;
medial: faţa laterală a cornetului superior;
lateral: peretele lateral al foselor nazale.
la nivelul meatului superior se deschid celulele
etmoidale posterioare.
cavitatea nazală relaţionează în partea superioară cu
lama ciuruită a etmoidului.
www.slidetube.org
această lamă osoasă prezintă numeroase orificii prin
care trec filetele nervului olfactiv.
planşeul cavităţii nazale este alcătuit în cea mai mare
parte de palatul dur ce se formează prin unirea celor
două procese palatine ale osului maxilar şi de lama
orizontală a osului palatin.
sinusurile paranazale sunt cavităţi umplute cu aer ce
comunică cu cavitatea nazală.
nasul şi sinusurile paranazale sunt considerate o unitate
funcţională, multe dintre patologiile rinologice
transmiţânduse de la nivelul cavităţilor nazale la nivelul
sinusurilor paranazale.
sinusul frontal şi sinusul sfenoidal îşi ating
dimensiunea maximă în prima decadă de viaţă. sinusul
maxilar este prezent la naştere, dar rămâne de
dimensiuni scăzute până la apariţia dentiţiei definitive.
sinusul maxilar frontal şi celulele etmoidale
anteriore drenează la nivelul cavităţii nazale prin
intermediul meatului mijlociu.
www.slidetube.org
celulele etmoidale posterioare drenează în cavitatea
nazală prin intermediul meatului superior. ostiumul
sinusului sfenoid se poate identifica în peretele
anterior, deasupra orificiilor coanale. conexiunile
anatomice dintre cavitatea nazală şi sinusurile
paranazale sunt foarte importante şi joacă un rol
esenţial în patogenia afecţiunilor rinologice ce implică
sinusurile paranazale.
sinusul maxilar
delimitează cavitatea nazală lateral, iar superior
delimitează cavitatea orbitară.
în spatele sinusului maxilar se identifică fosa
pterigopalatină ce este traversată de artera maxilară
împreună cu ramuri din nervul trigemen şi sistemul
nervos autonom.
planşeul sinusului maxilar este în contact direct cu
rădăcinile celui de al doilea premolar şi primului molar.
acest lucru explică posibilitatea extensiei unei infecţii
odontogene şi a faptului că extracţia unui dinte poate
www.slidetube.org
determina apariţia unei comunicări dintre cavitatea
orală şi sinusul maxilar.
superior şi medial de sinusul maxilar se identifică
celulele etmoidale ce reprezintă un sistem labirintic de
mici cavităţi sinusale pneumatizate ce sunt despărţite
unele de celelalte prin intermediul unor septuri.
celulele etmoidale se extind posterior până la nivelul
sinusului sfenoid.
porţiunea orbitală a lamei etmoidale poartă denumirea
de lama papiracee şi desparte celulele etmoidale de
orbită.
inflamaţia sinusurilor paranazale se poate extinde şi la
nivelul orbitei prin intermediul lamei papiracee. celulele
etmoidale posterioare sunt în raport direct cu nervul
optic.
sinusul sfenoidal
este localizat în centrul craniului, deasupra
nazofaringelui.
este în raport cu sinusul cavernos, artera carotidă
internă, nervii iivi şi este foarte aproape de nervul
optic. uneori, nervul optic şi artera carotidă internă pot
www.slidetube.org
trece direct pe sub mucoasa peretelui lateral al
sinusului sfenoid, fără o separaţie osoasă.
sinusul sfenoid este delimitat superior de şaua
turcească şi glanda hipofiză şi anterior de fosa craniană
mijlocie.
sinusul frontal
este localizat în osul frontal, planşeul său formând
porţiunea medială a plafonului orbitei.
inflamaţiile de la nivelul sinusului frontal pot determina
complicaţii grave (celulită orbitară, meningite, abcese
subdurale) datorită proximităţii de orbită şi de fosa
craniană anterioară.
vascularizaţia nasului
este realizată în principal din artera facială ce ia
naştere din artera carotidă externă şi din artea
oftalmică ce ia naştere din artera carotidă internă.
cavitaţile nazale sunt vascularizate şi prin intermediul
unor ramuri din artera sfenopalatină ce ia naştere din
artera maxilară şi din arterele etmoidale anterioare şi
posterioare ce iau naştere din artera oftalmică.
www.slidetube.org
cunoaşterea detaliată a vascularizaţiei este importantă
pentru managementului corect al epistaxisului sever ce
necesită ligatură sau embolizare arterială ca ultimă
metodă de tratament.
venele drenează la nivelul venei faciale şi venei
retromandibulare.
acestea ajung ulterior la nivelul venei jugulare interne.
limfaticele drenează la nivelul ganglionilor
submandibulari pentru porţiunea externă a nasului şi la
nivelul ganglionilor retrofaringieni şi
cervicali profunzi pentru cavitatea nazală.
inervaţia nasului
se împarte întruna senzitivă şi întruna motorie.
inervaţia senzitivă este realizată de ramuri terminale
din nervul trigemen ce ajung la nivel facial prin
foramenul supraorbitar, infraorbitar sau mentonier.
numai pielea de la nivelul unghiului mandibular şi de la
nivella nivelul porţiunii inferioare a urechii externe este
inervată de nervul mare auricular. muşchii faciali ai
mimicii sau masticaţiei prezintă o inervaţie motorie ce
www.slidetube.org
este realizată de nervul facial împreună cu nervul
trigemen.
morfologia mucoasei nazale.
pe lângă structura anatomică a porţiunii externe a
nasului şi a cavităţii nazale, un rol foarte important îl
joacă mucoasa nazală, fiind de cele mai multe ori poarta
de intrare pentru diferite infecţii respiratorii.
porţiunea anterioară a cavităţii nazale este tapetată de
piele alcătuită din epiteliu scuamos cheratinizat.
anterior capului cornetului inferior, acest epiteliul
scuamos cheratinizat se transformă consecutiv în
epiteliu scuamos necheratinizat, epiteliu columnar fără
cili şi în final ȋn epiteliu respirator ciliar.
epiteliul respirator ciliar reprezintă mucoasa tipică ce
acoperă cavitatea nazală şi sinusurile paranazale.
o mică porţiune din partea superioară a septului nazal, a
cornetului superior şi o mică parte din cornetul mijlociu
este acoperită de mucoasă olfactivă şi este denumită
regiunea olfactivă.
www.slidetube.org
rapoarte cu structurile învecinate
rapoarte superficiale sunt reprezentate de:
superior: o linie orizontală dusă prin şanţul
nazofrontal (situat la rădăcina nasului);
inferior: o linie transversală dusă prin partea
posterioară a septului nazal mobil ce corespunde
ulterior şanţurilor nazolabiale;
lateral: linia ce urmăreşte şanţurile nazoorbitar şi
nazogenian;
rapoarte profunde sunt reprezentate de planul
osteocartilaginos.
http://slidetube.org