MODUL TEMATIC 2

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU

Departamentul: SINTEZA DE PROIECTARE

An universitar: 2009 -2010

MODUL TEMATIC 2Coordonatori:

Lect. arh. Mariana FETTI

Lect. dr. arh. Alina VOICULETMODUL TEMATIC 2: Stiinta, arta, cultura: spatii ale meditatiei si creativitatii elemente caracteristice pentru entitatea spirituala a poporului

A. TEATRUL

Teatrul este locul de intalnire al operei si al interpretilor cu publiculLocul teatral cind nu este improvizat devine cladire teatrala Jean JacQuot

CRITERII DE CLASIFICARE:

Criteriul cadrului construit:

constructii pentru spectacole in spatii inchise

constructii pentru spectacole in aer liber (Teatrul de la Mamaia, Navodari)

Criteriul amplasarii scenei:

Arena scena amplasata in centrul salii de spectacol

Englezesc scena inainteaza in cadrul salii de spectacol

Italienesc scena este retrasa si despartita de sala de spactacol

Criteriul formei in plan a salii de spectacol:

Sali de forma rotunda

Sali de forma semirotunda

Sali in forma de potcoava (eliptice / ovale)

Sali de forma trapezoidala

Sali de forma rectangulara

Criteriul numarului de sali de spectacol:

constructii cu o sala unica

constructii cu doua sali (una mare si una mica)

constructii cu mai multe sali (capacitati si dispuneri diferite)

Criteriul flexibilitatii:

contructii cu partiu fix (structura cu diafragme, pereti portanti)

constructii cu partiu flexibil (spatiul de spectacol poate sa fie unic sau divizat)

Criteriul cadrului construit:

constructii proiectate si construite pentru spectacole

constructii reconvertite prin reamenajare la programul de spectacole\constructii demontabile destinate spectacolelor intinerante (Teatrul Naional Iai Sala Atelier; arh Angelo Rovena sala temporara)

Criteriul modului de transport al mesajului artistic

Vorba:

Conferinte: Prelegeri / Discutii

Teatru: Dramatic / Papusi

Vorba si muzica: Revista / Estrada / Copil / Cabaret

Muzica:

Opera: Opereta / Balet

Concert: Simfonic / Recital

TIPOLOGII:

Tipologia tipului de cladire:

teatre realizate in cladiri independente cladiri proiectatea cu functiunea unica de teatru

teatre inglobate in alte cladiriri teatre realizate la parterul constructiilor din zonele centrale ale oraselor sau cele cuprinse in cladiri cu functiuni complexe (centre culturale, mediateci, muzee, pavilioane expozitionale).

Tipologia accesului / in stransa legatura cu numarul de niveluri ale spatiului:

teatre cu un singur nivel asigura accesul publicului la nivelul salii de spectacol

teatre cu balcon si logii realizeaza accesul publicului pe mai multe nuveluri

Repartizarea publicului / Accesul

Pentru primirea publicului se realizeaza un aparat de primire compus din holul principal de acces, garderoba si foaiere. . Dispunerea acestor functiuni imbraca sala de spectacole pe cel putin 3 laturi. Designul acestor spatii poate varia foarte mult functie de rolul si prestanta avuta in vedere. Holul de primire si foaierele sunt dimensionate functie de urmatorii factori: sosirea spectatorilor se realizeaza esalonat cu circa 30-15 minute inainte de inceperea spectacolului, insa plecarea acestora are loc intr-un interval scurt de timp. Aparatul de primire se compune din urmatoarele componenete:

Holul - vestibul

Acest element permite accesul direct al spectatorilor si are rolul de repartizare al acestora. Functie de complexitatea programului din hol, spectatorul este directionat catre garderoba si foaiere sau pur si simplu se intra in sala de spectacol. De regula casieria este amplasata tot in incinta acestui hol. Exista cazuri in care casa de bilete este amplasata in afara teatrului fiind complet separate.

Garderoba

Locul in care se pastreaza imbracamintea de exterior precum si obiectele personale ale spectatorilor. Amplasarea graderobei este posibila atat in cadrul holului de acces, cat si intr-o zona adiacenta acestuia. Functional este important sa se prevada un spatiu larg in fata garderobei pentru a evita inghesuiala si a permita evacuarea constanta dupa terminarea spectacolui. Garderoba contine o zona de depozitare (cuiere) precum si o tejghea (mobilier pe care se face predarea primirea vestimentatiei) precum si un spatiu pentru imbracare si dezbracare. In cazul in care teatrul are mai multe sali de spectacol cu o singura zona de acces este preferabil sa se repartizeze cate o garderoba pentru fiecare sala.

Foaierele si culoarele

Foaierul face parte din categoria spatiilor cu caracter reprezentativ si care trebuie puse in valoare din punct de avedere arhitectural. Functional, avand in vedere ca in general parterul este ocupat de catre holul de acces, foaierul se poate amplasa la etaj. Foaierul se poate rezolva intr-un singur spatiu sau printr-o insiruire de spatii, pe un singur nivel sau mai multe niveluri. Dimensionarea acestui spatiu se realizeaza tinand conte de urmatoarele date: se considera ca doar 1/6 din numarul toatal de spectatori va utiliza foaierul, si se aloca 0.8 pana la 2.0 mp de spectator. In cazul adoptarii solutiei cu culoare se recomanda ca suprafata acestora sa nu depaseasca 40% din suprafata totala.

Bufetul

Este un element de alimentatie publica, de la care se ofera o gama redusa (aperitive, bauturi, racoritoare, dulciuri, cafea, etc). Rezolvarea sa tine cont de dimensiunea teatrului, putand sa porneasca de la o simpla tejghea si ajunge la o incapere de sine statatoare in imediata vecinatate a foierului. Realizarea unui puncte de alimentatie publica implica si construirea unor anexe pentru spalarea veselei si depozitarea produselor. Astazi aceste spatii sunt reduse foarte tare datorita sistemului de preambalare a mancarii si a bauturilor.

Fumoarul

Este compus dintr-o incapere sau o serie de incaperi destinate fumatorilor, fiind amplasat in apropierea bufetului si a foaierului cu care poate sa comunice printr-un spatiu tampon.

Grupurile sanitare

Incaperile cu functiunea de grupuri sanitare se realizeaza la fiecare nivel, si pentru o accesare cat mai echilibrata se dispun tinandu-se cont de axul de simetrie al salii de spectacole. Accesul se face din foaiere si trebuie realizat discret.

Exista si zona lojei oficiale care poata sa apara in cazul teatrelor de mari dimensiuni. Acesta este amplasata axat in fundul salii si contine urmatoarele spatii: loja propriu zisa, foaier, fumoar, grup sanitar si uneori bufet propriu. Accesul se poate realiza separat de cel al publicului (nu este obligatoriu).

Sala de spectacole:

Proportionarea si forma unei sali de spectacole este elementul de la care se porneste proiectarea, urmand ca restul elementelor functionale sa o imbrace si sa o deserveasca. Daca anvelopanta urmareste strict elementele functionale, si aceasta este influentata de modul in care este proiectata sala de spectacol.

Capacitatea unei sali de spectacol este data de urmatoarele:

necesitatile comunitatii

forma in plan

tipul de organizare spatiala (italian, elisabetan sau arena)

In cazul salilor de tip italian capacitatea optima este de 600 700 locuri insa poate ajunge si la 1200. Trebuie tinut cont ca distanta dintre scena si ultimul spectator trebuie sa fie mai mica de 24 metri. Se pot realiza si sali mai mari insa aceasta presupune sisteme suplimentare atat din punct de vedere vizual (proiectii pe panouri) cat si din punct de vedere audio ( difuzoare ).

Salile de tip elisabetan si arena au o capacitate optima de 400-600 de locuri, permitand in principiu orice capacitate tinand cont de distanta de 24 de metri pentru vizibilitate.

Sala de spectacole accepta orice forma geometrica.

Alegerea formei pentru sala de spectacole se face dupa urmatoarele criterii:

capacitate urmarita

tipul de spectacol cel mai des prezentat

tipul de sala dorit (italian, elisabetan sau arena)

nivel de flexibilitate

performante acustica

Sala de spectacol Forma:

Sala de forma rotunda este definita de un cerc intrerupt in dreptul portalului scenei. Forma permite rezolvari de tip italian si elisabetan, si nu se poate adapta usor la tipul arena. Poate fi rezolvata cu sau fara loje si au avantajul unor adancimi mari pe axa longitudinale a salii exact in zona cu cea mai mare vizibilitate. Apar probleme acustice datorate concavitatii peretilor.

Sala de forma semirotunda porneste de la amfiteatrele Greciei antice si este utilizata rar datorita defectelor generate de vizibilitatea redusa pentru locurile laterale. Se creaza focare sonore multiple datorita concavitatii peretilor de fund si de portalul . Se adapteaza usor la varianta italiana si la varianta elisabetana.

Sala in forma de potcoava cu variante eliptice si ovale apar in sec XVIII si se dezvolta pana in perioada contemporana, insa datorita orientarii si a lipsei de flexibilitate sunt abandonate de catre teatrul contemporan. Sala in forma de potcoava este prototipul teatrului italian. Au aparut din incercarea de a realiza o capacitate cat mai mare intr-un volum compact fara a indeparta prea mult spectatorii de scena. Peretii laterali sunt perforati cu loje sau balcoane. Aceste forme prezinta niste dezavantaje majore: acustica greu de controlat, vizibiliatate limitata (orientarea spectatorilor din loje si balcoane catre sala si culise ), flexibilitate foarte scazuta.

Sala de forma trapezoidala cu variante in sector de cerc este un tip de sala mai bine orientata catre scena si care permite o buna receptionare a spectacolului. Parterul este rezolvat cu o usoara panta catre scena si asigura conditii pentru realizarea unei acustici convenabile datorita neparalelismului peretilor longitudinali.

Sala de forma rectangulara este o forma geometrica care a fost adoptata relativ recent (in perioada interbelica). A aparut accidental datorita eforturilor oamenilor de teatru de a genera spatii noi, formule spatiale mai putin conventionale si in special procesului de reconversie al unor cladiri vechi in spatii destinate actelor artistice. Aceste cautari au avut ca rezultat un spatiu neutru, care a purtat apoi denumirea de studio creativ. A aparut astfel forma arhetipala care caracterizeaza spatiul teatrului contemporan.

Utilizarea salilor de forma rectangulara se datoreaza in special comuniunii aproape totale obtinute intre spectator si spectacol ca rezultat al unei flexibilitati crescute si a unei capacitati reduse (max 600 locuri) - fapt care a contribuit la micsorarea distantei dintre actor si spectator. Gabaritele mici elimina marile probleme puse de asigurarea vizibilitatii si acusticii in salile traditionale. O forma particulara care reia principiile de baza ale salilor de forma dreptunghiulara este sala patrata.

Sala de forma circulara se bazeaza pe cerc care, datorita calitatilor sale vizuale autocentratoare, impune formula de teatru arena cu scena in mijlocul salii. Pentru asigurarea unui grad ridicat de flexibilitate se recurge la un sistem de gradene modulat pe sectoare de cerc care prin pliere si depozitare pe contur si ofera numeroase formule de ocupare a spatiului.

Salile studio de forma dreptunghiulara, patrata sau circulara au devenit spatii absolut necesare teatrelor moderne, intrand in circuit alaturi de cele clasice, precum salile de tip italian iar in unele cazuri producand chiar inlocuirea acestora din urma.

Asigurarea vizibilitatii.

Este ideala asigurarea vizibilitatii optime din toate punctele unei sali de spectacol. Adaptatarea favorabila intre formele din plan si spatiu este realizata cu ajutorul studiului epurelor de vizibilitate atat in plan cat si in sectiuni longitudinale.

In plan se poate determina aria ocupata de locurilor cu vizibilitate optima in functie de deschidertea portalului scenei si a celor doua unghiuri ce marcheaza limitele ariei. La nivelul sectiunilor longitudinale se urmareste asigurarea unghiului minim de vizibilitate pentru ultimul rand al balconului precum si a campului vizual vertical pentru ultimul rand al parterului. Se pot realiza simulari complete pe calculator pentru verificarea fiecarui loc in sala.

Locurile spectatorilor

In sala de spectacol locurile sunt organizate in sectoare de fotolii, amplasate astfel incat sa se asigure conditii de vizibilitate optima. Regasim sectoarele de fotolii in balcoane, logii si sala de spectacol (parter). Accesul la locul rezervat se face pe circulatiile din sala de spectacol, iar dimensionarea acestora tine cont de necesitatea sigurarii unei evacuari rapide in caz de calamitate. Pentru a se elimina posibilitatile de blocare a cailor de evacuare, trebuie corelate asezarea usilor cu traseul circulatiilor.

In cazul salilor de mici dimensiuni (sub 400 locuri) nu este necesar decat un sector de locuri la are ai acces prin circulatiile perimetrale. Atunci cand sala creste in dimensiuni (peste 600 de locuri) trebuie realizat un coridor central (median) care va consuma exact locurile cu cea mai buna vizibilitate la care se mai pot adauga si alte circulatii intermediare.

Pentru a se asigura o buna circulatie in cadrul sectoarelor cu locuri, fotoliul trebuie sa aiba sezutul rabatabil. Fotoliile sunt obligatoriu fixate in pardoseala salii de spectacole pentru a nu bloca prin rasturnare caile de evacuare. Randurile de fotolii se amplaseaza decalate la jumatate pentru a oferi o vizibilitate optima si o micsorare a pantelor salilor.

Scena si anexele ei

Este zona utilizata pentru pregatirea si producerea spectacolului. In cazul teatrului clasic este zona plasata dupa portalul scenei iar in varianta moderna este o zona juxtapusa cu sala de spectacole ca urmare modificarii raportului dintre spectator si spectacol bazata pe o mai buna comunicare. Dotarile anexelor scenei sunt diferite in functie de importanta, dimensiunile si specificul teatrului.

Cerinte de baza (case de cultura)

Scena are mici spatii laterale care se utilizeaza pentru depozitarea decorurilor. Sala de spectacole are pasarele pe care se monteaza bateriile de reflectoare. Lipsesc buzunarele sau turnul scenei si nu exista fosa pentru orchestra.

Cerinte medii (drama si liric)

Scena este dotata cu un buzunar lateral si turn pentru manevrarea rapida adecorurilor la care se adauga o turnanta (scena rotativa); la acest nivel de dotare apare fosa orchestrei in fata portalului scenei si se pot performa spectacole lirice (opereta, opera si balet); sala de spectacol are pasarele ( amenajate in tavanul decorativ al salii) pentru reflectoare.

Cerinte complete (nivel national)

Scena are trei buzunare (doua laterale si unul de fund), subsol (pentru a realiza o geometrie variabila a pardoselilor) si turn (podul scenei); fosa pentru orchestra este mai ampla si poate primi orchestre cu un numar mai mare de instrumentisti; sala de spectacol are pasarele ( amenajate in tavanul decorativ al salii) pentru reflectoare.

Scena si anexele sunt dotate cu mecanisme si aparate care sa modifice cu usurinta decorul in timpul reprezentatiei si sa asigure un grad cat de mare pentru punerea in scena. Totalitate mecanismelor , utilajelor si aparaturii de scena poarta denumirea de mecano scena si este compusa din urmatoarele elemente:

Scena este elementul central si poate fi definita ca suprafata pe care se performeaza

Podiumul scenei cu trape este de fapt suprafata de joc care prin intermediul trapelor actionate de sisteme hidraulice din subsolul scenei permit realizarea unei geometrii convenabile pentru pardoseala scenei.

Subsolul scenei este destinat utilajelor hidraulice care permit obtinerea unei geometrii variabile a pardoselii scenei.

Turnul scenei este un spatiu de dimensiunile (in plan) scenei, este amplasat deasupra ei si este dotat cu pasarele si sisteme de ridicat pentru manevrarea rapida pe verticala a decorurilor de fundal si a sofitelor cu reflectoare. In turn sunt amplasate sistemele de manevrare a cortinelor si efectele speciale (ruloul pentru ninsoare)

Buzunarul de fund (ariescena) este amplasata in spatele scenei si are rolul de a fi spatiul de manevra din spatele scenei si depozit pentru scena turnanata; spatiul se poate utiliza si in cadrul piesei de teatru.

Buzunarele laterale sunt spatii de manevra laterale ale scenei si depozitele culisantelor; decorurile sunt montate pe culisante (panouri in pardoseala) care prin translatie deplaseaza rapid decorurile intre buzunare si scena, buzunarele sunt si locuri pentru accesul sau iesirea actorilor din scena.

Fosa orchestrei se gaseste de obicei in fata portalului scenei si ofera spatiu pentru orchestre in teatrul liric marind distanta dintre spectacol si spectator.

Turnanta(scena turnanata) este un panou de forma circulara inglobat in pardoseala pe care se monteaza diverse elemente scenografice (recuzita si decoruri), care vor participa in cadrul actului de teatral prin rotirea turnantei in diverse momente ale spectacolului.

Dorinta de a micsora timpul necesar pentru inlocuirea decorurilor a condus la evolutie constanta a mecanismelor sin spatele si de pe scena propriu-zisa. Criterii dupa care se pot clasifica decorurile de pe scene:

Scena culisanta este alcatuita din doua panouri de scena care prin culisare alternativa aduc in portalul scenei aranjamentele dorite.

Scena rabatabila este alcatuita din doua panouri de mari dimensiuni care prin rabatre alternativa permit schimbarea scenelor.

Scena oscilanta miscarea panourilor este oscilanta

Scena turnanta clasica consta in rotirea unui panou circular care ofera in cadrul vizibil diferite aranjamente scenice.

Scena turnanata inelara este varianta de mari dimensiuni a turnantei care permite montarea simultana a mai multor scene pe care le ofera apoi publicului printr-o miscare de rotire.

Spatiile anexa din spatele scenei:

Spatiile destinate personalului artistic: actori, regizori, si spatiul necesar pentru pregatire ( cabine, sali de repetitie, sali de lectura, biblioteca, sala de gimnastica, frizura coafura, club - bufet)

Spatiile destinata productiei: sunt salile in care se confectioneaza elementele care iau parte in desfasurarea spectacolului ateliere de dcor, pictura, montaj, croitorie, cizmarie, peruci

Spatii pentru depozitare: in care se pastreaza decorurile, diversele materiale, aparatura electrica, costume

Spatiile de productie si depozitare trebuie sa beneficieze de un gabarit mare datorita tehnologiilor de realizare si a dimensiunilor la care ajung o data finalizate ( decoruri de fundal).

Amplasarea spatiilor de productie si depozitare nu presupune vecinatatea imediata cu scena insa au nevoie de o comunicare directa si fluenta cu spatiul culise scena pt a se asigura o manipulare rapida a decorurilor si a recuzitei precum si un acces facil pentru actori, figuranti si mansinisti.

Personalul implicat in activitatea scenei este impartit in doua categorii:

Personal artistic este alcatuit din : actori, figuranti, regizori si scenografi. Acestea sunt persoanele care confera spectacolului dimensiunea sa artistica prin jocul lor si prin conceptiile dramatice puse in scena.

Personal tehnic este alcatuit din : echipa tehnica a spectacolului, persoanele implicate in realizarea de costume, recuzita si manevrarea instalatiilor scenei. Aceasta echipa este condusa de regizorul de culise.

Istoric

Desi teatru romnesc a aparut tarziu (pana in secolul 19 spectacolele de teatru erau sub forma de spectacole de divertisment jucate in curtile boieresti sau sub forma de teatru folcloric) el a evoluat rapid si constant.

Primele reprezentatii, de catre artisti amatori, au avut loc in Iasi in 1814 si in Bucuresti in 1818. Spre mijlocul secolului, apetitul societatii romnesti pentru teatru a dus la o prezenta aproape continua a trupelor straine in amandoua capitalele si la primele reprezentatii in limba romna. Scolile de teatru ale Societatii Filarmonice din Bucuresti (1833) si ale Conservatorului Filarmonic si Dramatic din Iasi (1936) si mai tarziu a mai multor scoli de arta dramatica de stat (1864) au pus bazele educatiei teatrale si 1852 a fost anul aparitiei primelor trupe teatrale independente. O trasatura a teatrului romnesc de la fondarea teatrelor nationale din Bucuresti si Iasi, dupa 1870, pana in zilele noastre este subventionarea lor de catre stat.

In timpul anilor comunismului s-au remarcat mari regizori de teatru: Sica Alexandrescu (1896-1973), Liviu Ciulei, Lucian Giurchescu, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Andrei Serban, David Esrig, Ion Cojar si multi altii. Multi s-au alaturat diasporei si au devenit nume rasunatoare in teatrul international. Dupa 1989, teatrul romnesc s-a impus prin reprezentatii de succes pe marile scene ale lumii, multumita actorilor sai de exceptie si a unei regii originale datorata unor regizori ca Silviu Purcarete, Catalina Buzoianu, Tompa Gbor si Mihai Maniutiu.

Numarul de teatre a crescut de la 14-16, la inceputul celui de al doilea razboi mondial, la 45-50 in anii 70 si 80 si apoi la 52 in 1996. Numarul de spectatori a fluctuat: de la 1.5 milioane in 1938 a crescut la 6-7 milioane in anii 80 si a scazut la 1 milion in ultimii cativa ani.

EXEMPLIFICARE

Teatrul National Targu Mures Istoric

Teatrul din Targu-Mures, cunoscut ca unul dintre cele mai importante colective artistice din Romania, numara peste 60 de ani de existenta. Din anul 1946, pana in 1973 activitatea teatrului s-a desfasurat in cladirea Palatului Culturii.

Actuala cladire a teatrului, dovada a pretuirii de care se bucura arta in Romania, a fost inaugurata la 13 octombrie 1973. Proiectul a fost realizat de arhitectul Constantin Savescu (Marina Bordenache, Mihaela Sava, Aurel Sarbu, Vladimir Slavu, Razvan Florea )din Bucuresti, distins pentru aceasta lucrare cu premiul Uniunii Arhitectilor in anul 1973. Tapiseria din foaierul principal, de o inestimabila valoare, a fost conceputa de Aspasia Burduja, artista plastica din Bucuresti.

Pentru bogata sa activitate, evidentiata de-a lungul anilor in valoroase repertorii, in numeroase distinctii obtinute la diferite festivaluri de teatru si nu in ultimul rand in succesul la public, in anul 1978 Teatrului de Stat Targu-Mures i s-a conferit prin Decret Prezidential, numele de Teatru National.

Teatrul National Targu-Mures este subordonat Ministerului Culturii si Cultelor.

Specificul artistic: este un teatru de repertoriu, unicul teatru national din Romania cuprinzand doua sectii - romana si maghiara. Are in dotare o sala principala cu 599 de locuri, o sala studio cu 100 de locuri, 7 ateliere, cabine pentru actori, spatii de repetitii

Sala de spectacol are poate fii utilizata de circa 600 spectatori. Sala si scena sunt realizate pe principiul teatrului italian, cu portal de scena care in ciuda dimensiunilor sale mari, separa totusi pe spectator de actiunea care se desfasoara pe scena. Studiile au arata ca orice tentativa de a fi asigurat mecanizarea necesara transformarii in teatru elisabetan sau arena ar fi majorat considerabil valoarea investitiei. Pentru a da totusi posibilitatea desfasurarii unor spectacole de tip elisabetan s-a preconizat o curbura mai accentuata a gradenelor scenei, astfel in cat prin acoperirea fosei orchestrei, proscenium obtinut sa inainteze cat mai mult in sala. Sala de spectacol a fost realizata intr-o mica panta cu un mic salt pe verticala in partea din spate.

Partea destinata receptiei publicului este rezolvata pe doua niveluri, astfel incat parcurgerea drumului de la intrarea in teatru pana la sala consta intr-o suita de planuri aflate la diferite niveluri.

Teatrul National Marin Sorescu (Craiova) Istoric

Teatrul Naional Craiova ocup un loc special n istoria teatrului romnesc. Fondat n 1850, a continuat s funcioneze, n ciuda tuturor convulsiilor de care a fost strbtut istoria naiunii noastre. In 1965 este construita actualul teatru de stat, realizat dupa un proiect de arh Alexandru Iotzu, arh Ciurea Oprisan.

Teatrul de la Craiova a fost proiectat pt utilizare curenta pentru spectacole de drama, cele de opera si opereta sau eventuale conferinte urmand sa aiba loc doar accidental. Capacitatea salii este de 650 de locuri. Accesul principal are loc pe fatade opuse si permite accesul de pe ambele artere importante ce delimiteaza terenul. Foaierul ocupa ultimul nivel, care are forma unei supante ce invaluie miezul zonei de receptie de la parter si alcatuieste cu aceasta un tot unitar. Dala in forma hexagonala a fost rezolvata cu gradene dispuse in amfiteatru continuu. Scena dispune de doua buzunare amplasate lateral si in fund, astfel incat cabinele actorilor sa fie legate direct de spatiul de joc. Exista o mare flexibilitate legata de utilizarea scenei, italiana in mod curent sau elisabetana prin inaintarea scenei si in cadrul salii si desfiintarea temporata a primelor patru randuri de gradene. Lucrarea este finisat cu materiale pretioase pentru epoca in care a fost realizata: marmura, mocheta, lemn si otel inoxidabil. Colaborarea de durat dintre T.N. Craiova si regizorul Silviu Purcrete, nceput n 1989 i care continu i n prezent, a constituit un moment de referin n devenirea acestei instituii.

Repertoriul actual, precum i festivalurile internaionale unde este constant invitat, fac din Teatrul Naional din Craiova un ambasador extraordinar al culturii romneti.

Teatrul National Bucuresti - Istoric

1834 Ia fiin Societatea Filarmonic la iniiativa lui Ion Heliade Rdulescu i Ion Cmpineanu;

1836 Societatea Filarmonic cumpr Hanul Cmpinencii pentru a construi cldirea Teatrului Naional;

1845 Este ales planul arhitectului vienez Heft; cldirea, construit n stil baroc, va exista pn n anul 1944, cnd va fi bombardat de ctre naziti.

1852 Se deschide Teatrul cel Mare din Bucureti, primul director fiind Costache Caragiale. Sala de spectacole, cu o capacitate redus, construit iniial pentru protipendad, a fost mrit pentru a cuprinde i alte categorii de spectatori.

Prima reprezentaie are loc la 31 decembrie 1852 cu piesa Zoe sau Un amor romnesc.

1864 Teatrul cel Mare devine instituie public de cultur cnd, printr-un decret semnat de primul ministru de atunci, Mihail Koglniceanu, s-a hotrt s se ia pe contul statului i s devin instituie naional.

1916 1918 n timpul primului rzboi mondial Trupa Teatrului Naional se refugiaz la Iai.

20 Decembrie 1973 - este inaugurat noua cldire a Teatrului Naional cu trei sli de spectacol: Sala Mare, Sala Mic i Sala Atelier;

Proiectul iniial (1964-1973) a fost semnat de arhitecii Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu, iar structura de rezisten de inginerul Alexandru Cimigiu. Arhitectura cldirii se nscria n modernismul anilor '60, dar a rmas neterminat la exterior. Forma de "plrie" care i-a devenit simbol, i-a fost fatidic. Faptul c forma cldirii nu amintea de o "cas" n sens clasic i aducea cu o plrie, pare s fi fost cauza pentru care Ceauescu a cerut n 1978, dup un incendiu la Sala Mare, remodelarea ei, att la exterior, ct i la interior. n urma modificrilor a aprut o nou sal, Sala Amfiteatru.

Sala principala a teatrului are la parter fotolii asezate in 20 de randuri continue, pe gradene care asigura o vizibilitate optima. Loja oficiala cu o capacitate de 34 de locuri si are un salon cu anexele respective, acces direct din exterior, scara si lift propriu. Un singur rand de loji libere, decalate, dupa un traseu descendent catre scena, asigura pentru public inca 174 de locuri. Capacitatea totala a salii mari este de 920 de locuri. Pentru confortul si tinuta acestei Sali nu au fost prevazute strapontine.

Portalul scenei are o deschidere variabila pana la 16 m. Plafonul salii, calculat acustic ca principala sursa de reflectarea sunetului, este conceput in suprafete cu dubla curbura, riflate si decalate intre ele. Peretii au fost imbracati intr-un material transparent la sunet, colorati inchis pentru a nu reflecta lumina din scena.

Scena mare, cu dimensiuni de 32x24 m, are doua buzunare laterale si unul de fund. Avanscena poate cobori mecanic si sa acopere fosa de orchestra (60 persoane).

Sala Studio a fost proiectata ca o sala transformabila pentru cele trei genuri principale de spectacol: italian, elisabetan si arena cu capacitati de 539, 455, 598 de locuri, tinuta arhitecturala in toate cele trei variante avand aspect unitar. Variabilitatea scenei a fost obtinuta prin prevederea a trei pachete de gradene cu fotolii, dintre care unul fix pentru toate cele 3 game de spectacol si doua mobile, actionate prin mijloace mecanice. Scena salii Studio si scena salii principale sunt dispuse la acelasi nivel, fiind legate intre ele printr-o galerie de manevra pe care gliseaza o culisanta pentru transportul pieselor de dcor.

Teatrul mic Istoric

n 1914, la Bucureti se nfiineaz un nou teatru. Acesta poart numele actriei Maria Filotti i i are sediul n strada Srindar. Dup cel de-al doilea rzboi mondial, teatrul devine o instituie de stat i poart, pe rnd, denumirile Studioul Actorului de Film "Constantin Nottara" i Teatrul pentru tineret i copii dup care, botezat n 1964 cu numele su actual, intr n familia teatrelor mici din Eoropa. S-a schimbat ntre timp i denumirea strzii, din Srindar n strada Constantin Mille, dar sediul teatrului, acelai din 1914, a devenit, i datorit tradiiei un loc iubit de publicul bucuretean. Consolidarea reputaiei teatrului se datoreaz ns, bineneles, performanelor sale artistice. Textele jucate de-a lungul anilor la Teatrul MIC au cuprins tot diapazonul dramaturgiei universale i romneti, de la clasici pn la moderni i contemporani, de la marile tragedii pna la comedii de mare succes.

Teatrul Odeon Istoric

- secolul XVII

In zona actuala a Teatrului Odeon se afla in sec. XVII proprietatea spatarului Dumitrache Ghica, primit ca zestre de la Maria Vacarescu. Casele Ghica au fost cumparate in 1860 de Nicolae Lahovary, familia mentinandu-si proprietatea pana la nationalizarea din 1948.

1860-1945

Procesul de modernizare a Caii Victoriei a afectat si proprietatea Lahovary. In locul rezidentei de lux devenita caduca, terenul a fost utilizat pentru noi functiuni. Casa Ghica a fost inchiriata pentru institutii sau comert: Clubul tinerimii, Partidul National de peste Carpati, Societatea Mercur, berarie si bodega importanta etc.

O interventie mai importanta a fost vanzarea (sau inchirierea) a doua parcele de pe latura de nord unde a fost construit, catre Calea Victoriei, un imobil in care are sediul, in perioada interbelica, celebra gazeta LIndependance Roumaine (la al carui etaj au avut loc reprezentatiile lui Lumire) si magazinul de muzica Orfeu.

Restructurarea majora a proprietatii s-a produs la inceputul sec. XX. Din initiativa lui Emil lahovai, arhitectul Grigore Cherchez a conceput un ansamblu arhitectural de avengura: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fatada orientata catre Calea Victoriei, flancat de doua corpuri laterale, catre nord magazine si apartamente si catre sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat in 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale independente Hotel Majestic si corpul nordic cu apartamente si magazine, configurand astfel cele doua pasaje.

Teatrul a suferit unele transformari catre jumatatea secolului, amplificarea salii, inaltarea scenei si introducerea unor corpuri de legatura cu aripile laterale anexe ale scenei peste cele doua pasaje.

Bombardamentele din 1945 au afectat atat teatrul, cat si corpurile laterale, in special cel nordic care a fost partial refacut.

- 1947 2003

Pana in anii 60 ansamblul si-a pastrat integritatea fizica,insa cu schimbarea functiunilor. Fosta casa a fost transformata in libraria Cartea Rusa, iar Hotel Majestic a fost scos din functiune.

In anii 70, intr-o campanie de renovare a fostelor hoteluri, Hotel Majestic si-a recapatat functiunea originara.

In anul 1974 Sala Comedia a Teatrului National devine Sala Majestic a Teatrului Giulesti, teatru care in anul 1990 isi schimba denumirea in Teatrul Odeon.

In anii 80 a fost construit un imobil catre Calea Victoriei, pe locul ramas gol prin demolari pe latura de nord si s-a amenajat alveola creata in fata teatrului.

In anul 2002 cladirea Teatrului Odeon este renovata aproape in intregime. S-a refacut podeaua scenei, scaunele din sala au fost schimbate, tencuiala peretilor interiori a fost data jos pana la stucatura si refacuta. A fost reparat sistemul tehnic de glisare al tavanului. Au fost refacute scarile interioare si exterioare cu piatra din cariera Vlatza (Bulgaria).

Teatrul ODEON, unul dintre cele mai reprezentative teatre din Bucuresti, a fost fondat in 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulesti. Sala Majestic a fost inaugurata in 1974, fiind una dintre cele mai elegante sali de teatru din Bucuresti si singura din Europa cu tavan glisant. In anul 1990 Teatrul Giulesti isi schimba numele in Teatrul Odeon.

Teatrul Nottara- Istoric

Teatrul Nottara, situat pe Bulevardul Magheru, una dintre cele mai importante artere comerciale ale capitalei, a fost fondat n 1947, ca Teatrul ARMATEI, cptnd mai trziu drept patronimic numele marelui actor romn Constantin Nottara (1859-1935). In prezent, Teatrul NOTTARA, este o instituie public de cultur aflat sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureti, funcionnd ca o companie permanent cu un colectiv artistic de 42 de actori angajai i cu o echip tehnic i administrativ de pn la 100 de membri. n fiecare stagiune, repertoriul cuprinde cel puin 15 titluri, att la Sala Magheru - Horia Lovinescu scen italian cu o capacitate de 485 de locuri (dimensiuni: 8,5x11m), ct i la Sala Studio George Constantin - un spaiu elegant i funcional cu maximum 99 de locuri (dimensiuni aproximative: 6,5x6,5m).

Teatrul Bulandra - Istoric

Teatrul Bulandra s-a nfiinat n 1947, n jurul personalitii remarcabile a doamnei Lucia Sturdza Bulandra. In anul 1966 au loc o serie de experimente sub indrumarea Liviu Ciulei, Paul Bartnovski si Dan Jitianu prin care se trece de la scena italiana la sistemul de scena in arena.

Sub patronajul Municipalitii i Direciei Cultur, nvmnt a Municipiului Bucureti, att sala Izvor, ct i sala Toma Caragiu au fost renovate - concepia modern aparinnd arhitectului Octavian Neculai fiind inaugurate n noiembrie 2002 i respectiv noiembrie 2003.

Bibliografie:

Gaelle Breton, Theatres, 1990, Editions du Moniteur

Gheorghe Vais, Programe de arhitectura, 1998, Editura Universitatea tehnica, Cluj Napoca

Daniela Radulescu, Arhitectura centrelor culturale moderne, 1996, Editura tehnica, Bucuresti Andreea Hasnas, Spirit si grafie in arta spectacolului, 2002, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti

Zeno Bogdanescu, Spectacolul arhitecturii, 2003, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti

Alexandru Iotzu, Teatrul act de creatie arhitecturala, 1981, Editura tehnica, Bucuresti

Revista Arhitectura

2/1959 (Pagina 35); 3/1959 (Pagina 32); 3/1959 (Pagina 53); 5/1962 (Pagina 41); 3/1963 (Pagina 32); 1/1964 (Pagina 26); 2/1969 (Pagina 42); 4/1969 (Pagina 18); 1/1970 (Pagina 46); 1/1974 (Pagina 17, 40); 2/1988 (Pagina 18-24); 1-2/1991 (Pagina 28);

El Croquis nr. 134/135 (2007); pagina 118

Arhitext Design nr 1/2 (2007); pagina 56

A+U nr. 437 (2007) numar tematic

Casabella nr. 752 (2007), pagina 80

Techiques &architecture nr. 488, pagina 68

The Plan nr 20 (2007), pagina 70

Arhitext Design nr 7 (2007); pagina 24

The Architectural Review nr. 1325 (2007), pagina 52,60,66

Casabella nr. 757 (2007), pagina 26

Detail nr 7/8 (2007); pagina 810

LArca nr 299 (2007); pagina 42

Casabella nr. 760 (2007), pagina 64

Detail nr 11 (2007); pagina 1306

Larchitecture daujourdhui nr 373; pagina 48,110

Domus nr 910 (2008); pagina 12

El Croquis nr. 139 (2008); pagina 60

Arhitectura nr 61 (2008); pagina 72

Internet:

http://www.archdaily.com/28649/bengt-sjostrom-starlight-theatre-studio-gang-architects/ http://www.archdaily.com/15548/quarterhouse-performing-arts-and-business-centre-in-folkestone/ http://www.archdaily.com/16207/vila-joiosa-auditorium-theatre-arquitecturas-torres-nadal/ http://www.archdaily.com/23279/bijlmer-park-theater-paul-de-ruiter/ http://www.archdaily.com/1218/national-grand-theater-of-china-paul-andreu/Legislatie:

Spatiul necesar se calculeaza:

Foaier: 0.80-2.00mp de vizitator (se considera ca 1/6 din public viziteaza foaierul)

Foaiere laterale: trebuie sa fie mai late de 5.50m si sa nu depaseasca 20-30m lungime

Dimensionare si echiparea grupurilor sanitare se face functie de capacitatea salii, considerandu-se urmatoarea proportie la nivelul publicului: 3/5 femei si 2/5 barbati. Date suplimentare 1 lavoar la 100 de spectatori, 1 wc pentru 50 de spectatoare si 1wc+ 1 pisoar pentru 50 de spectatori.

- usile se deschid in afara

- pe coridoarele din fata intrarilor laterale in sala necesita o latire a coridorului cu circa 1/3. lungime tejghelei este de 1m pentru 20 vizitatori.

- la parter, balcon si la sectiunea cea mai joasa a parterului inaltat, scarile pot sa fie mai late de 1.80 fara despartire. Pentru fiecare parte a balconului sau a parterului inaltat trebuie sa fie minim o scara.

NP 051-2001 Normativ pentru adaptarea cladirilor civile si spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu handicap

P 118 99 Normativ de siguranta la foc a constructiilor

NP 006/1996 Normativ privind salile aglomerate cu vizitatori. Cerinte utulizatori

C 125 05 Normativ privind proiectarea si executarea masurilor de izolare fonica si tratamentelor acustice la cladiri.

Ghidul arhitectului Neufert

Schema functionala teatrul (italian)

Figure 1CINEMATOGRAFUL

Logica artei este ingradita in aprecierile morale ale oamenilor de Oamenii acestui timp. In oglinda iti vezi chipul, in Arta iti vezi Sufletul Vasili Suksin

In cadrul salilor de cinematograf, spectacolul este unul direct si se realizeaza prin proiectia mesajului artistic (imagine si sunet) de pe suportul pelicula cu ajutorul unor instalatii specializate.

CRITERII DE CLASIFICARE:

Criteriul capacitatii:

cinematografe mici capacitate mai mica sau egala cu 300 locuri

cinematografe mijlocii - capacitate cuprinsa intre 400 600 locuri

cinematografe mari capacitate mai mare de 800 locuri

cinematografe foarte mari capacitate egala sau mai mare de 2000 de locuri

Criteriul numarului de Sali:

cinematografe cu o singura sala tipologie des intalnita si reprezinta proptotipul cinematografului dezvoltat in perioada interbelica.

cinematografe cu 2 sali cinematografe cu o sala mare sau foarte mare si cealalta mica sau mijlocie. Acest tip de rezolvare functionala este avantajoasa din punct de vedere economic pentru ca asigura o exploatare intensiva a spatiilor de primire ale publicului.

cinematografe cu peste 3 Sali se regasesc de obicei in marile ansambluri arhitecturale dedicate celei de a saptea arte sau in cadrul marilor complexe comerciale (movieplex).

Criteriul tipului de spatiu:

Cinematografe in spatii inchise - se caracterizeaza prin realizarea salii de proiectie in spatii inchise (construite integral) si au un program de functionare continuu.

cinematografe in spatii deschise sunt realizate in aer liber si pot functiona doar dupa lasarea intunericului. Acestea sunt cinematografe sezoniere care functioneaza doar in perioade de timp favorabil (vara) sau permanent in zonele in care clima permite.

TIPOLOGII:

Tipologia tipului de cladire:

cinematografe realizate in cladiri independente cladiri proiectatea cu functiunea unica de cinematograf

cinematografe inglobate in alte cladiriri cinematografe realizate la parterul constructiilor din zonele centrale ale oraselor sau cele cuprinse in cladiri cu functiuni complexe (centre culturale, mediateci, teatre, muzee, paviliaane expozitionale si centre comerciale).

Tipologia accesului / in stransa legatura cu numarul de niveluri ale spatiului:

cinematografe cu un singur nivel asigura accesul publicului la nivelul salii de proiectie

cinematografe pe doua niveluri realizeaza accesul publicului la un alt nivel decat cel al salii de proiectie

Elemente functional spatiale specifice cinematografului.

Schema functional generala cuprinde: zona de primire a publicului, zona functiunii de baza (sala de spectacol si dotari caracteristice), zona de deservire directa (cabina de proictie, ecranul si instalatiile de sonorizare), zona de deservire indirecta ( spatiile administrative si anexele personalului), zona functiunilor de alimentare energetica si de intretinere.

Pentru cinematografele pe un singur nivel avem urmatoarele caracteristici:

fluxuri separate pentru accesul si iesirea spectatorilor

posibilitatea de evecuare direct in exterior

amplasarea zonei de primire a publicului astfel incat sa permita utilizarea garderobei atat in cadrul fluxului de acces cat si de iesire.

Pentru cinematografele pe doua niveluri avem urmatoarele caracteristici:

fluxuri separate pentru accesul si iesirea spectatorilor, rezolvate simetric

cele 2 garderobe sunt amplasate intre fluxuri

nivelul salii de spectacole contine 2 foaiere, asigurand regruparea publicului la accesul si la iesirea din sala.

Sala de proiectie (de spectacol)

Sala de proiectie este unitatea de baza a programuli, ale carui forma si dimensiuni sunt determinate de ecranul pe care se proiecteaza imaginea, care la randul sau depinde de formatul peliculei utilizate pentru realizarea filmului. Numarul mare de formate ale filmelor (fotorame) existent la ora actuala in industria cinematografica a fost impus de catre marile companii pentru protejarea productiei. Majoritatea formatelor se realizeaza pe filmul fotografic de 35 mm.

Parametrii tehnici i constructivi sunt legai i de sistemul de cinema: prezentare de filme pe format normal ( slile pn la apariia formatelor late), prezentare de filme pe format ecran lat (cinemascop), prezentare de film pe format ecran lat (panoramic) sau de format special (cinerama, cinemiracle, kinopanorama, circorama, poliecran, lantern magic).

Forma salilor de proiectie cinematografica este data de raportul existent intre dimensiunile sale pentru a asigura o buna vizibilitate si o acustica corespunzatoare. Rapotul optim in cazul salilor cu ecran normal este dat de urmatoarea formula : h/l/L=2/3/5 (h inaltimea medie, l=latimea medie, L= lungimea medie), abatea fiind de 5%.

Forma cinematografelor

Gama formala a cinematografelor este impusa de tehnologia de proiectare. Formele cele mai intalnite sunt: dreptunghiulare si trapeozoidale, avand unghiul intre laturile lungi de 24 de grade. Forma finala a unei Sali de cinematograf este data si de limita de vedere, respectiv de 50 de metri, de limita de palpaire a imaginii formate pe ecran, nevoaia de eliminare a zonelor cu vizibilitate slaba si de sistanta minima a primului rand fata de ecran.

Sala normala ere o forma alungita.

Salile pentru proiectii panoramice necesita un raport intre laturi de , 1/1.5.

Pentru obtinerea unei figuri mai largi exista varianta de proiectie sincron cu trei aparate.

Pentru sistemul de proiectie semisferic, care consta in proiectia in interiorul unei semisfere a unei imagini corespunzatoare unghiului al spectatorului (180 de grade) se util;izeaza o sala de forma circulara. Imaginea este captata cu un obiectiv ochi de peste care acopera un camp de 180 de grade care asigura imaginii deformari substantiale. Proiectia filmului se face din afara volumului semisferei,, catre o oglinda concava ampalasata in centrul salii, si care reflecta apoi pe ecran (intradosul semisferei). (Ex Cinematograful Panrama din Paris).

Planetarium utilizeaza un procedeu asemanator, si reprezinta un sistem de simulare al boltii ceresti. Proiectia se face pe o semisfera, de unde imaginile sunt proiectate in sistem, ca spoturi independente de catre un sistem complex de aparate de proiectie.

Sala de spectacol

Modul de asezare a pachetelor de scaune (fotolii), in salile de cinematograf se realizeaza dupa aceleasi principii generale ca si la salile de teatru. In plus se va tine seama de distanta minima pana la ecran si de limitele de palpaire ale imaginii, aceste caracteristici fiind functie de tipul ecranului cu care este echipata sala. Se asigura circulatii clare si fluente iar treptele se semnalizeaza cu lumini de pardoseala. Amplasarea fotoliilor in sala se poate face in doua moduri: axat (fiecare scaun in spatele celuilalt), sau decalat (axate la al doilea rand). Pardoseala salilor de cinematograf are o inclinatie de 1/10 inspre ecran, si de aceea asezarea decalata al locurilor va asigura o vizibilitate mai buna. Gabaritul pentyru un loc este de 0.55 / 0.8 m si este echipat cu un fotoliu cu sezut rabatabil. Scaunele se fixeaza cu suruburi in pardoseala pentru a creste siguranta evacuarilor.

Varianta locurilor amplasate axat scade foarte mult vizibilitatea pentru randurile departate de ecran, ajungand pana la o mascare de 61% din inaltimea ecranului pentru locurile situate la 25 dde metri. In varianta dispunerii decalate a locurilor, vizibilitatea este mai mare data fiid posibilitatea de a privii printre cei din randul anterior. Ecranul este mascat intr-o proportie mai mica, respectiv 25%. Dispunerea axata este acceptabila doar pentru salile cu pante mari sau pentru cele cu gradene.

Peretii si tavanul salilor de proiectie sunt realizate din materiale nonreflective si nu trebuie colorate cu noante deschise.

Acustica salii de proiectie:

Functie de materiale si forma tavanului, sunetul este deflectat la in mod diferit. Timpul de reverberatie poate creste o dat cu cresterea volumui spatiului si descreste de la 0.8 0.2 secunde de la frecvente joase la frecvente inalte. Peretele din spatele salii trebuie sa fie realizat din materiale fonoabsorbante pentru prevenirea ecoului. Din punct de vedere al sunetului, bobxele trebuie amplasate perimetrl pentru ca diferenta dintre primul si ultimul rand sa nu fie mai mare de 4 dB.

Axele salii de proiectie

Acestea sunt spatiile destinate instalatiilor de imagine sunet si fac parte din zona functiunilor de deservire directa. Elementul functional propriuzis al acestei zone este cabina de proiectie.

In cazul cinematografelo traditionale, cabina de proiectie este amplasata in spatele salii. Axa de proiectie trebuie sa faca un unghi de 90 de grade cu planul verical al ecranului. In cadrul cabinei de proiectie intalnim 3 spatii specializate:

cabina de proiectie propriuzisa, respectiv spatiul in care se gasesc aparatele de proiectie (dotarea minima este de 2 aparate).

Cabina de bobinare a filmelor asigura conditiile de derulare a peliculei de pe bobinele deja utilizate, pregatindu-le pentru proiectia urmatoare. Innaceeasi incapere se afla si paratura de comanda a instalatiei de sonorizare a salii.

Cabina tabloului electric este un spatiu dotat cu sisteme de alimentare electrica a aparatelor de proiectie.

Cabina de proiectie este izolata fonic de sala si comunica cu aceasta prin intermediul unor perechi de geamuri (fonoizolante) pe unde se face proiectia si urmarirea ecranului de catre operator. Datorita temperaturilor foarte mari degajate de becurile aparatelor de proiectie si caracterului imflamabil al peliculelor aceste spatii sunt considerate cu risc ridicat de incendiu si sunt prevazute cu evacuare directa in exterior.

Amplasarea aparatelor de proiectie fata de pardoseala cabinei se poate face in doua moduri standard, cu axa de proiectie la 1.25 fata de pardoseala, sau pe pardoseala, cand inaltimea saliieste mai mica sau cand exista un tavan fals consistent. In acest caz urmarirea ecranului se face in sistem periscop.

Decorarea ecranului

Inainte de aparitia multiplexului, in majoriytatea cinematografelor, ecranul era decorat si acoperit intre filme cu un sistem de draperii. In unele sali, in lipsa acestora se utilizau panouri mobile de mari dimensiuni, pe care era reprezentata arta abstracta, acesta fiind modul in care ecranul participa la decorarea intregului ansamblu. In mod curent in cinematografele moderne, pe ecran ruleaza in mod continuu prezentari de tip Power point, sau scurte filme de prezentare ale unor proiectii viitoare si in cele mai mute cazuri publicitate.

Ecranul de proiectie este perforat pentru a permite trecerea sunetului si este ridicat cu minim 1.20 mdeasupra pardoselii.

Zona foyerului si zona de alimentatie publica

In cadrul foyerului, in diverse formule administratia ampleaseza si zona de alimentatie publica. In cadrul acestei zone se pot cumpara bauturi si snack food. Zona de alimentatie publica poate sa fie un simpla tejghea sau poate sa capete o mai mare importanta devenind asemenea unui magazin cu auto servire. Din punct de vedere al venitului, vanzarea de alimente reprezinta principala sursa de venit pentru ca castigurile din vanzarea biletelor este orintata in general catre producatorii filmelor.

Cinematografele in aer liber drive in

Capacitatile normale se incadreaza intre 450 si 500 de automobile. Limita maxima este de 1300 de masini si este impusa de conditiile de vizibilitate. Cabina de proiectie se amplaseaza la o distanta de circa 100 de metri de ecran. Circulatia masinilor se face in sensuri unice cu intrarea si iesirea de pe gradenele de parcare tot inainte. Sonorizarea se poate face in doua siteme: interiora prin radiourile masinilor sau prin difuzoarele amplasate pe stalpii fiecarui loc de parcare.

Multiplex si Megaplex

Prima tara din lume care a realizat un cinematograf cu doua Sali este canada, in 1975 cu sala Elgin Theatre din Ottawa. Succesul financiar a condus la deschidearea a numeroase astfel de cinematografe (multiplex) incepand din 1960 in Statele unite si apoi in intreaga lume. Din punct de vedere organizatoric si functional, sistemul multiplex a permis realizarea unui singur foyer de acces, a unei case de bilete comune si cel mai important al utilizarea unei singure zone tehnice.

Dupa 1970 foarte multe Sali de film de mari dimensiuni au fost impartite in mai multe Sali in care se puteau rula filme diferite. Salile unice au ramas cu numele de Uniplex pe acelasi motiv.

Un megaplex este un complex care poate cuprinde peste 20 de Sali de cinema. Primul megaplex a fost deschis in 1988, in Belgia si poata denumirea de Kinepolis (Brusseles).

Salile de proiectie invecinate se separa cu pereti de partitionare care sa aiba aiba urmatoarele caracteristici de izolare fonica 85dB si 18 20000 Hz.

Scurt istoric:

Prima proiectie publica in sistem cinematograf este organizata de Lumiere la 28 dec 1895 la Paris. Aparatul fratilor Lumiere este primul care raspunde intr-o maniera rationala celor doua functii ale cinematografului: captarea imaginilor si proiectia lor. Numerosi cercetatori s-au angajat inainteal lor in realizarea iluziei miscarii.....Punerea la punct a instantaneului fotografic la sfarsitul anilor 1870 deschide calea catre redarea miscarii. Inspirandu-se din experientele lui Muybridge, Marey realizeaza in 1882 o pusca fotografica care permite realizarea a 12 fotografii pe secunda. Edison inventeaza in 1890 kynetoscopul, asigurand gratie perforatiilor filmului, un spatiu egal intre fotograme. Insa kynetoscopul este un aparat de balci, cu miscare continuua si vizionare individuala, excluzand posibilitatea unei proiectii. Simpla curiozitate stiintifica la origine, inventia fratilor Lumiere si-a dezvaluit rapid imensele posibilitati, atat artistice cat si comercial industriale. Brevetele se vor diversifica (Gaumont, Palthe, Contisouza). Incepand cu primii ani ai secolului XX aparatele capata alura definitiva: camera va fi separata de aparatul de proiectie. Toate aporturile ulterioare (ca inlocuirea manetei cu motorul) nu sunt decat ameliorari ale dispozitivului initial. Cinematografului nu-i lipsea decat sonorul si culoarea. Foarte repede a aparut ideea de a colora filmele, la inceput mecanic si mai apoi mecanic; dar abia in 1934, o data cu punerea la punct a tehnicronului trichrom, va incepe cariera cinematografului color. Soanorul va fi introdus in 1927.

Stiluri arhitectonice

Primele cinematografe exotism si atmosfera

Primele cinematografe au copiat fidel model arhitectural al teatrului, care la 1900 reprezenta prin opulenta si bogatia decorurilor un punct insemnat de atractie pentru oameni, un loc de relaxare si uitare a grijilor de zi cu zi. Au aparut astfel adevarate palate cinematograf cu intari grandioase al caror menire erea sa te transpuna intr-o alta lume si sa te atraga prin fast si decoruri grandioase.

Ex Grauman Chinese Theatre (Hollywood); Egiptian Hall in Piccadilly (Londra)

Arhitectura urma curentul filmelor, producand cladiri exotice inspirate din luxul unor civilizatii care nu mai existau dar pe care filmul le reanima.

John Eberson este un architect imagrant in SUA, care avea sa devina extreme de prolific ca decorator de Sali de cinema introducand peisajul mediteraneea pictat direct pe peretii salilor de proiectie.

1930 este anul de final al acestor stiluri exotice, acest stil disparand treptat atat din nevoi economice de simplificare a constructiilor cat din cauze legate de acustica salilor de proiectie.

Art Deco palate de vis dream palaces

Stilul arteco este strans legat de cinematografe pentru ca a coincis cu perioada maxima de expansiune a acestora. Acest stil a permis refinisari si reconditionari ale unor cladiri vechi si transformarea lor in cinematografe cu aspect interesant totul la un pret accesibil. Stilul art deco este un stil decorativ, cu elemente usor recogniscibile si acre se pot aplica cu usurinta.

Ex Kensington Cinema (Odeon - Londra); Charles Lee Wilthern Theatre si Marcus Printecas Pantages Theather (Los Angeles)

Anul 1927 a adus sosnorul in salile de proiectie, fapt ce amodificat subsantial decoratia peretilor si a simplificat arhitectura acesora. Criza economica, interesul investitorilor a simplificat foarte mult stilul art deco, au disparut detaliile si insertiiole de piatra sau lemn iar in locul lor au aparut curbele si liniile expresioniste.

Modernismul

Stilul modernist nu s-a impus de la inceput ca stil care sa acopere zona cinematografelor desi aveau in comun atat aspectul inovator cat mai ales erau produsul unei epoci in schimbare si in miscare. Cauzele principale au fost doua: pe de o parte producatorii inca isi mai doreau Sali de cinematograf cat mai extravagante si mai vizibile iar pe de alta parte elita din lumea arhitecturii nu aluat foarte mult in serios cladirile cinematograf.

Ex arh. Teo van Doesbourg L-Aubette (Strasbourg) caladirea in sine care va contine si un cinematograf devine curand Gesamtkunstwerk, respectiv opera de arta totala.

Un alt exemplu interesant din punct de vedere al limbajului arhitectural este realizat de Johanes Duikers Cineac (Amsterdam). Imobilul este amplasat la intersectia al doua strazi iar parterul este taiat la 45 de grade pentru a permite accesul. Vitrajele salilor sunt realizate cu sticla din pardoseala pana in parapet, un lucru nou pentru anii 1934. Un alt aspect interesant tine de signalistica, numele cinematografului fiind dispu pe un schelet metalic si iluminat noaptea fiind mai inalt decat intreaga cladire.

Ex Le Corbusier Cinema la Scala (La Chaux des Fondes - Elvetia) este un imobil care se afla la limita dintre clasicism (fatada) si modernism.

Expresionismul

Expresionismul a permis artistilor sa exprime starile interioare ale privitorilor prin intermediul formelor absatracte, adesea provenite diresct din subconstient prin intermediul viselor. In arhitectura a avut ca rezultat forme uneori greu de inteles isa in domeniul cinematografelor au fost gasitye elemnte care sa le defineasca in mod foarte interesant.

Un arhitect recunoscut al acestui curent este Erich Mendelsohn care prin celebrele Einstein Tower of Posdam si Universum Cinema (Berlin) aduce o dinamica noua si creaza forme arhitecturale sculpturale. Ca elemente arhitecturale folosite cu succes sunt orizontalele si verticalele continue de sticla, care permit iluminarea spatiului ziua si radiaza lumina noaptea, precum si elementele curbe si dinamice din care sunt realizate cladirile. Utilizarea elementelor de decor care apar asemnea unor circuite fluide pe fatada reprezinta elementul inivator, element des utilizat dupa 1930.

Forma curba si vitrajele sunt elemente utilizate in realizarea a numeroase cinemaotografe: Gaumont Palace (Wolverhamton)1932, precum si in cinematograful realizat in interiorul garii Victoria (Londra)1934.

Un alt arhitect inspirit de Mendelsohn este si Rudolf Frankel. Acesta a realizat cinematograful Lichtburg in berlin iar in Roamania blocul si cinematograful Scala 1938.

Fatada de la bulevard se continua in mod fluent si curb cu fatada strazii perpendiculare, iar ferestrele alcatuiesc alcatuiesc benzi orizontale continue. Interiorul reia forma curba a fatadei in detaliu la fiecare suprafata de perete. Este o cladire lipsita de colturi, iar forma curba a balconului se regasete in forma de evantai a salii de spectacole.

Cinematografele moderne liniile fluide si arhitectura luminii

Dupa 1930 este abandonat stilul teatral, bogat decorat in favoarea unei interpretari directe a functiunii de cinematograf, care a generet volume sculpurale si linii continue si fluide.

Doua cladiri genereaza aceasta mutatia Univesum de Mendesohn si Titania Palast (Berlin) 1928, de Scholoenbach si Jacobi. Acesta din urma este un elemnt masiv pe timpul zilei insa noaptea cladirea radiaza lumina, imaginea centranduse pe un turn.

In Marea Britanie acest curent este urmat de arh. Harry Weeden iar in Statele Unite de arh. Charles Lee. Noiale cinematografe sunt de dimensiuni medii, si se caracterizeaza prin prezenta unui turn pe care sunt fixate lumini de neoane, fiind o prezenta des intalnita in peisajul suburbiilor americane.

Jumatatea secolului XX

Dupa anii 1950 programul de cinematograf este foarte mult simplificat, nu se mai construiect cinematografe in centrele oraselor, se pastreaza cele existente iar functional devine tot mai des inglobata in cadrul unor immobile mai mari si asezate de obicei la periferia oraselor. Decoratiile Art Deco si liniile de forta verticale sau orizontale (decoratii sau ferestre) sunt inlocuite cu reclame. Signalistica incepe sa capete o importanta mai mare decat arhitectura constructiei. Ex Baldwin Theater (Los Angeles) 1949 are cateva elemente de forta insa acestea au doar rol decorative: arce de beton , signalistica de mari dimensiuni precum si un plafon iesit in consola.

Intre anii 1970 80 noul boom in materie de cinematografe are loc datorita dezvoltarii megaplexurilor si multiplexurilor. Din punct de vedere arhitectural insa acestea nu se mai incadreaza intr-un stil anume, devin spatii de reclama si spatii in care vizitatorul este indemnat prin toate mijloacele sa consume. Integrarea cinematografelor in cadrul altor cladiri a fost posibila dataorita progreselor tehnologice care au permis o mai buna depozitare si manipulare a filmelor, factor cea diminuat riscul de incendiu. Multe cladiri de birouri au primit in parter cate un cinematograf, aceasta fiind de fapt modalitatea principala prin care au amia fost construite sali de proiectie in mijlocul orasului. Ex Curzon Cineme (Londra - Mayfair)1966.

Cinematograful alaturi de Muzeu, Imax si Planetarium

Rolul primordial al filmului este de a arata audientei acele locuri si lucruri la care aceasta nu are acces. Acest obiectiv a sustinut si lansarea proiectelor de arhitectura caresa sustina ideea de cinematograf. Transformarea filmului in divertisment si posibilitaea de a circula oriunde pe glob a transformat cinematograful, investitorul impunand date de tema pragmatice care au eliminat arhitectura din program. Rolul educational al filmului a ramas insa si a fost utilizat in cadrul unor institutii specializate precum muzeele, universitati sau centre expozitionale.

Aici au fost utilizate forme arhitecturale noi, care sa reprezinte si sa caracterizeze programul de cinematograf. In cadrul acestor institutii de cultura, Imax-ul reprezinta o piatra de granita proiectand atat filme documentare (educationale) cat si cele de entertainement. Cladirile care contin astfel de cinematografe au fost dezvoltate intr-un mod nou si ingenuos de catre arhitecti generand forme puternice cu impact asupra vizitatorului, care sa exprime noile tehnologii cinematice si de media.

Ex Danis Lemning Boing Imax (Seattle), 3D Imax din Futuroscope Park (Poitiers), arh Cardinal - Educational Science Center (Edmonton), Calatrava Science Center (Valencia)1991; Avery Associates Imax (Londra)1999; Coop Himmelb(l)au UFA Palast (Dresda)1998.

Bibliografie:

Heathcore,Edwin, Cinema Builders, 2001, Editura Wiley Academy, West Sussex, Chichester

Valentine,Maggie, The Show Stars on the Sidewalk An architectural history of the movie theater, Editura Yale university Press, 1994,New Haven

Webb,M, Greater Londons Movie Theater, Birmingham, Amber Valley, 1986

Vais, Gheorghe, Programe de arhitectura, 1998, Editura Universitatea tehnica, Cluj Napoca

Bocanet Anca, Istoricul Imobilelor ARO si evolutia stilistica in opera lui Horia Creanga, Creanga Catalogul expozitiei organizate la implinirea a 100 de ani de la nastere, 1992

Bogdanescu, Zeno, Spectacolul arhitecturii, 2003, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti

Petrovici, Virgil, Lumina si culoare in spectacol, Editura Albatros, 1974

Andrea Hasnas, Spirit si grafie in arta spectacolului, Editura Universitara Ion Mincu

A+U nr. 436 (2007); pagina 118

L-Arca nr 226 (2007); pagina 58

Domus nr 905 (2007); pagina 146

Internet:

http://www.arnewde.com/interior-design/rio-cinema-design-by-123-and-kristoffer-sundin-in-stockholm-sweden/ http://www.arcspace.com/architects/coop_himmelblau/ufa/index.html http://www.avery-architects.co.uk/imax.html http://www.greatbuildings.com/wiki/Rise_Cinema_Complex http://en.wikipedia.org/wiki/Movie_theater http://www.archdaily.com/28865/prada-transformer-position-2-cinema/

Legislatie:

- Pe coridoarele din fata intrarilor laterale in sala necesita o latire a coridorului cu circa 1/3. lungime tejghelei este de 1m pentru 20 vizitatori.

- Casele scarilor trebuie sa fie marcate din materiale neinflamabile, daca cinematograful nu este mai sus decat etajul 1; altfek trebuie sa fie rezistente la foc Necesare sunt cel putin 2 scari. Latimea scarilor la balcoane care nu cuprind mai mult de 125 persoane poate fi de 1m.

- Usile se deschid in afara

- Scarile libere trebuie sa aiba inaintea iesirilor podeste de minim 80 cm, si nu sunt admisibile decat pana la maxim 2 metri deasupra terenului.

- La scara intoarsa adancimea treptelor trebuie sa fie mai mare de 23 cm.

- Iesirile sunt admisibile pana la 1.5 m latime daca foaia principala a usii are 1 m si foaia fixa poate fi deschisa usor din interior prin apasarea unui maner.

- Pardoseala parterului salii de cinematograf poate sa fie pana la 600 de persoane mai mica de 12 m, la cinematografe mai mari mai putin de 8 metri de la nivelul strazii. Ultimul rand in sala trebuie sa aiba o inaltime de 2.3 m

- Dimensionare si echiparea grupurilor sanitare se face functie de capacitatea salii, considerandu-se urmatoarea proportie la nivelul publicului: 3/5 femei si 2/5 barbati. Date suplimentare 1 lavoar la 100 de spectatori, 1 wc pentru 200 de spectatoare si 1wc+ 1 pisoar pentru 200 de spectatori

NP 051-2001 Normativ pentru adaptarea cladirilor civile si spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu handicap

P 118 99 Normativ de siguranta la foc a constructiilor

NP 006/1996 Normativ privind salile aglomerate cu vizitatori. Cerinte utulizatori

C 125 05 Normativ privind proiectarea si executarea masurilor de izolare fonica si tratamentelor acustice la cladiri.

Ghidul arhitectului Neufert

Schema functionala cinematograf

Figure 2

Figure 3Arh Mihailescu Stefan

B.MUZEE / EXPOZITII / GALERII

CUPRINS:

1. PREZENTARE PROGRAM1.1 DEFINITII

02

1.2 ETIMOLOGIE

031.3 CLASIFICARI

032. ISTORIC, EVOLUTIE PROGRAM

2.1 FAZA PREGATITOARE

04

2.2 FAZA DE INSTITUTIONALIZARE

05

2.3 FAZA CONTEMPORANA

06

3. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

06

4. LEGISLATIE SPECIFICA

08

5. DESCRIERE

5.1 FUNCTIILE MUZEULUI SI ALE COLECTIILOR

08

5.2 SCHEMA FUNCTIONALA

09

5.3 ACTIVITATI SI SPATII AFERENTE

09

1.PREZENTARE PROGRAM

1.1 DEFINITII

MUZEU

= (DEX) Institutie care se ocupa cu strangerea, pastrarea si expunerea obiectelor care prezinta interes istoric, stiintific, artistic, etc; cladire in care sunt pastrate si expuse astfel de obiecte.

= (ICOM) Institutie permanenta, fara scop lucrative, aflata in serviciul societatii si al dezvoltarii acesteia, deschisa publicului si care efectueaza cercetari asupra marturiilor materiale ale omului si ale mediului sau, le dobandeste, le conserva, le comunica si in special le expune in scopul cercetarii, educarii si delectarii.

= (L311/2003) Institutia de cultura, de drept public sau de drept privat, fara scop lucrativ, aflata in serviciul societatii, care colectioneaza, conserva, cerceteaza, restaureaza, comunica si expune, in scopul cunoasterii, educarii si recreerii, marturii materiale si spirituale ale existentei si evolutiei comunitatilor umane, precum si ale mediului inconjurator. Pot face obiectul unui patrimoniu muzeal: bunuri imobile de valoare exceptionala, arheologica, istorica, etnografica, artistic, documentara, memorialistica, stiintifica si tehnica; situri si rezervatii cu caracter arheologic, istoric, artistic, etnografic, tehnic si architectural, constituite din terenuri, parcuri natural, gradini botanice si zoologice, precum si constructiile aferente; bunurile clasate in patrimonial cultural national mobil; alte bunuri care au rol documentar, educative, recreativ, ilustrativ si care pot fi folosite in cadrul expozitiilor si al altor manifestari muzeale.

GALERIE

= (DEX) muzeu, sectie a unui muzeu sau sala intr-o expozitie ori intr-un muzeu, in care sunt expuse mai ales opera de pictura si de sculptura; magazine in care se vand opera de arta.

= (MERRIAM-WEBSTER ON-LINE DICTIONARY) institutie sau organizatie privata care expune sau face comert cu opere de arta.

EXPOZITIE

= (DEX) prezentare organizata, publica a unor obiecte selectionate pentru a pune in lumina specificul unei activitati, realizarile unui artist etc. sau in scop instructiv; loc sau cladire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte.

COLECTIE

= (L311/2003) ansamblu de bunuri culturale si naturale, constituit in mod sistematic si coerent de catre personae fizice sau personae juridice de drept public ori de drept privat. Colectiile publice sunt colectiile accesibile publicului si specialistilor indiferent de titularul dreptului de proprietate, care reunesc bunuri semnificative prin valoarea lor artistica, documentara, istorica, stiintifica, culturala si memorialistica. Colectiile private accesibile publicului sunt colectiile aflate in proprietatea private a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la care publicul si specialistii au acces numai cu acordul detinatorilor.

1.2 ETIMOLOGIE

< museion (grec) = templu al muzelor, loc consacrat muzelor; prin extensie, termenul a fost folosit pana in sec al XVIII-lea pentru a desemna un edificiu sau niste incaperi consacrate stiintei sau artelor; capata intelesul actual catre sfarsitul sec al XVIII-lea - se mentioneaza institutionalizarea si deschiderea catre public a colectiilor de arta sau de stiinta naturala, desemnand locul in care acestea sunt conservate si expuse.

1.3 CLASIFICARI

IN FUNCTIE DE FORMA DE PROPRIETATE / CONSTITUIRE / ADMINISTRARE A PATRIMONIULUI:

-publice

-private (ale unor persoane fizice sau juridice)

IN FUNCTIE DE FORMA DE ORGANIZARE

-cu personalitate juridica

-fara personalitate juridica (sub forma de filiale sau sectii)

IN FUNCTIE DE ARIA DE ACOPERIRE TERITORIALA, DE MARIMEA SI DE IMPORTANTA PATRIMONIULUI:

-de importanta nationala

-de importanta regionala

-de importanta locala

IN FUNCTIE DE TIPUL PATRIMONIULUI DETINUT:

-muzee de arta

-muzee de istorie

-muzee de stiinta

-muzee de tehnica

-muzee de etnologie

IN FUNCTIE DE MODUL DE EXPUNERE:

-in aer liber

-la interior

-mixte

IN FUNCTIE DE PREZENTAREA FIZICA

-muzee traditionale

-muzee virtuale

IN FUNCTIE DE NATURA COLECTIILOR

-generaliste

-specializate

2. ISTORIC, EVOLUTIE PROGRAM

Putem distinge trei faze in istoria muzeelor:

2.1 faza pregatitoare

2.2 faza de institutionalizare

2.3 faza contemporana

2.1 FAZA PREGATITOARE

Prima faza a debutat in Quattrocento, in Italia, cand era practicata colectionarea unor obiecte pentru valoarea lor artistica sau istorica. Activitatea colectionarilor sustinea si era in stransa legatura cu lucrarile umanistilor despre istoria greco-romana, colectionandu-se obiecte antice (sculpturi, mozaicuri, medalii, etc) si opere ale artistilor contemporani, obiectele medievale fiind excluse.

Primii colectionari care si-au deschis colectiile spre a fi vazute de public au fost papii si printii italieni si cativa artisti, urmati apoi si de alti suverani europeni.

In paralel cu aceste colectii au rezistat si cabinetele de curiozitati medievale, pana in sec. al XVIII-lea.

Prima colectie deschisa in permanenta catre a fi vizitata, in 1683, (de catre studentii de la Oxford) s-a numit Ashmolean Museum si era un cabinet de curiozitati in care fusesera stranse obiecte etnografice si obiecte antice din marmura.

In spatiul arhitectural si urbanistic, colectia private era adapostita:

in palatul sau resedinta posesorului sau

1. asa-numitele studiolo (cabinete) ale principilor italieni

2. gradinile amenajate special pentru sculpturi (Cortile di Belvedere, proiectata de Bramante)

3. galerii (cea a Palatului Fontainbleau, a palatului de la Mantova, de la Sabionetta, cele ale Vaticanului, cea a palatului Pitti, Marea Galerie de la Louvre, cea a palatului Pamphili, galeriile palatului Ermitage)

intr-o vila conceputa special in acest scop (vila Mantegna la Mantova, vilele Madama, Giulia, Borghese, Albani, etc la Roma)

2.2 FAZA DE INSTITUTIONALIZARE

Situata in epoca Luminilor, a fost etapa in care:

au fost separate obiectele de stinta naturala de cele artistice, fiind prezentate in spatii separate;

majoritatea marilor colectii regale sau princiare au fost nationalizate, alimentand nationalismele, si au fost dechise catre vizionare publicului larg, in mod regulat, in scopuri in primul rand pedagogice si in al doilea rand pentru delectare;

s-au deschis primele mari muzee europene: Muzeul Capitoliului, Palazzo Pitti, Muzeul Pio Clementino la Vatican (1763), British Museum (1759), Muzeul Louvre (1793);

administratia napoleoniana a raspandit acest tip de institutie in intrega Europa, creand Prado, Brera, Mauritshuis, si inspirand crearea altora;

In Statele Unite primele muzee au aparut in 1870 Metropolitan Museum in New York si Musem of Fine Arts in Boston.

In spatiul arhitectural si urbanistic, noul program a provocat aparitia unor noi tipologii arhitecturale:

in sec. al XIX-lea:

edificii neoclasice, proiectate de cele mai mari nume ale arhitecturii, in orasele importante (Schinkel la Berlin, von Klenze la Munchen si Sankt Petersburg, Semper la Viena), au imprumutat cateodata aparenta unor edificii renascentiste sau, mai adesea, a unor temple antice, pentru ca muzeul este templul ridicat in numele gloriei nationale, pentru celebrarea cultului artei si stiintei (Altes Museum din Berlin, Glyptothek din Munchen, British Museum si National Gallery la Londra, Metropolitan Museum la New York); simbolistica exterioara era sustinuta in interior de pompa holului de primire si a scarii monumentale care conduceau la etaj, de decoratia foarte incarcata, de utilizarea culorilor impunatoare rosu pompeian pentru salile de arheologie; tablourile erau agatate in tapiserie.

vechile spatii ale colectiilor din palate au fost reamenajate, tinandu-se cont in primul rand de exigentele unui bun iluminat.

la inceputul sec. al XX-lea:

cadrul construit a fost pus in serviciul operei expuse, a devenit sobru, s-a realizat acordul cu arhitectura miscarii moderne (Muzeul Kroller-Muller);

muzeul a devenit un program care solicita arhitectura avangardei, mergand pana la sacrificarea functionalitatii in favoarea originalitatii spatiilor interioare (Muzeul Guggenheim proiectat de Frank Lloyd Wright); s-au utilizat din ce in ce mai mult metalul si betonul aparent in cheie monumentala (Muzeul National al Mexicului, Muzeul de Etnologie de la Osaka) sau brutalista (muzeul proiectat la Yale de Louis Kahn).

2.3 FAZA CONTEMPORANA

Situata in sec. al XX-lea, a fost caracterizata de o multiplicare in avalansa a obiectele muzeale, institutiile de acest tip proliferand inclusiv in zone geografice pana acum mai putin dotate din acest punct de vedere.

Muzeul nu s-a mai limitat la conservarea si restaurarea colectiilor, expunerea si utilizarea lor in cercetare, ci a devenit un centru cultural, gazduind conferinte, spectacole, proiectii, biblioteci, servicii pedagogice, restaurante, puncte de vanzare pentru carti, cataloage, albume si suveniruri.

In spatiul arhitectural si urbanistic:

muzeele au devenit masinarii din ce in ce mai complexe, atat din punctul de vedere al exigentelor tehnice privind iluminatul, asigurarea microclimatului higrotermic, flexibilitatea spatiilor de expunere, cat si din punctul de vedere al articularii spatiale a diferitelor functiuni; vechile muzee au fost extinse (la Washington, New York, Londra, Berlin, Paris), iar cele noi tind catre gigantism (Centrul Pompidou).

daca pana in aceasta etapa muzeele ocupau cele mai prestigioase zone ale centrelor urbane, in urma inflatiei muzeale au inceput sa ocupe si amplasamente in zone rurale sau naturale, unde exercita un dublu rol, social si economic, stimuland viata locala si afluxul de turisti; in mediul urban amplasarea noilor muzee nu s-a mai realizat neaparat in zona centrala; politica in privinta patrimoniulu a incurajat utlizarea ca muzee a cladirilor vechi; muzeul a fost ridicat la rangul de dotare majora.

3.BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Blaser, Werner - Tadao Ando : Architektur der Stille - Tadao Ando : Architecture of Silence / Naoshima Contemporary Art Museum [Text] Birkhauser; Basel; Boston; Berlin, 2001

Drew, Philip - Twentieth-Century Museums II [Album] Phaidon Press 1999

Henderson, Justin - Museum Architecture [Text] Rockport Publishers 2001

Hourston, Laura - Museum Builders II [Text] Academy Editions 2004

Museum and Art Spaces of the World [Album] Images Publishing Melbourne 2001

Miller, R. Craig - Modern Design in The Metropolitan Museum of Art 1890 - 1990 [Album] Harry N. Abrams, 1990

MNAC : Muzeul National de Arta Contemporana - The National Museum of Contemporary Art [Text] 2004

Naredi - Rainer, Paul von - Museum Buildings : A Design Manual [Text] Birkhauser Basel, Berlin, Boston 2004

Schwarz, Bertron, Frey- Designing Exhibitions : A Compendium for Architects, Designers and Museum Professionals - Ausstellungen Entwerfen : Kompendium fur Architekten, Gestalter und Museologen [Text] Birkhauser Basel, Boston, Berlin 2006

Steele, James - Museum Builders [Album] Academy Group Ltd 1994

Vandenberg, Maritz - Twentieth-Century Museums I [Album] Phaidon Press 1999 A+U 04/2008 (The Cistercian Abbey of Le Thoronet, Reconsidering the Museum)

A+U 09/2006 (Exhibition Space)

Architecture interieure Cree 326/2006 (Maisons darchitecte Musee Branly)

Detail 9/2006 (Konzept Museums)

Techniques & Architecture 469/2004 (Museums collection / culture)

The Plan 035/2009

The Plan 025/2008

www.archdaily.comwww.cimec.rowww.guggenheim.orgwww.louvre.fr4.LEGISLATIE SPECIFICA

LEGEA nr. 311 din 8 iulie 2003 a muzeelor si a colectiilor publice.

LEGEA nr. 12 din 11 ianuarie 2006 pentru modificarea si completarea Legii muzeelor si a colectiilor publice nr. 311/2003.

ORDINUL ministrului culturii si cultelor nr. 2185/2007 pentru aprobarea Normelor de clasificare a muzeelor si a colectiilor private.

ORDINUL ministrului culturii nr. 2035/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evidenta, gestiunea si inventarierea bunurilor culturale detinute de muzee, colectii publice, case memoriale, centre de cultura si alte unitati de profil.

ORDIN nr.2297/2006 pentru aprobarea Criteriilor de acordare a avizului in vederea infiintarii muzeelor si colectilor publice.

HOTARAREA nr.1546/2003 pentru aprobarea Normelor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate.

HOTARAREA DE GUVERN nr.216/2004 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea laboratoarelor si atelierelor de conservare si restaurare.

5.DESCRIERE

FUNCTIILE MUZEULUI:

Constituirea stiintifica, administrarea, conservarea si restaurarea patrimoniului muzeal;

Cercetarea stiintifica, evidenta, documentarea, protejarea si dezvoltarea patrimoniului muzeal;

Punerea in valoare a patrimoniului muzeal in scopul cunoasterii, educarii si recreerii.

FUNCTIILE COLECTIILOR PUBLICE:

Constituirea, administrarea, conservarea si restaurarea patrimoniului propriu; Cercetarea, evidenta, documentarea, protejarea si dezvoltarea patrimoniului propriu;

Punerea in valoare a patrimoniului propriu.SCHEMA FUNCTIONALA

(dupa Neufert, Ernst and Peter Architects Data, Blackwell Science, 3rd edition)

Figure 4ACTIVITATI SI SPATII AFERENTE

Zona de acces

- realizeaza accesul si orientarea publicului catre spatiile de expunere permanenta si temporara, catre auditoriu sau salile multifunctionale;

- este in legatura directa cu spatiul comercial al muzeului, cu cafeneaua (sau bar sau restaurant, in functie de dimensiunea muzeului), eventual cu parcajul subteran;

- este dotata cu receptive, spatiu pentru vanzarea de bilete, spatiu informatii, garderoba si grup sanitar pentru public;

- poate functiona ca foyer pentru auditoriu.

Expozitia permanenta

- permite organizarea traseului de vizitare astfel incat publicul sa poata viziona colectia expusa in conditii optime se vor asigura varietate in prezentare, ordine, o repartizare judicioasa a spatiului in functie de exponat;

(in galeriile de arta este posibil sa nu existe un traseu circular, ci doar sali separate)

- modalitatile de expunere a colectiei vor asigura o buna punere in valoare a patrimoniului muzeului (prin mobilierul utilizat, iluminat natural si /sau artificial, dupa caz) si protejarea exponatelor impotriva distrugerilor, furturilor, incendiilor, umiditatii sau uscaciunii excesive, insoririi excesive, prafului;

- exponatele din hartie sau cele textile sunt extrem de sensibile la lumina si la conditiile higrotermice, salile dedicate lor vor fi proiectate tinand cont de acest lucru;

- poate fi situata in spatiul interior si /sau la exterior.

Expozitia temporara

- poate fi situata in spatiul interior si/sau la exterior;

- va asigura o buna punere in valoare si protectia exponatelor si se va putea adapta diferitelor exponate;

- va putea fi vizitata si independent de expozitia permanenta.

Auditoriu / auditorii

- va fi prevazuta posibilitatea asigurarii unui acces independent, care sa permita functionarea acestuia cand muzeul este inchis;

- va fi dotat cu camera pentru conferentiar, echipamente de proiectie, cabine de traducere simultana.

Sala / sali multifunctionale

- va fi utilizata pentru organizarea activitatilor cu publicul;

- va fi prevazuta posibilitatea asigurarii unui acces independent, care sa permita functionarea acestuia cand muzeul este inchis.

Mic spatiu commercial

- va fi destinat vanzarii de cataloage, carti, lucrari pe alte suporturi, suveniruri, etc;

- va fi dotat cu mic depozit.

Cafenea / bar / restaurant

- va avea posibilitatea extinderii cu terasa;

- e bine sa existe posibilitatea asigurarii unui acces independent, care sa-i permita functionarea cand muzeul este inchis;

- va avea dotarile specifice tipului de alimentatie publica propus, spatiu preparare, depozitare, camera personal, grup sanitar.

Birouri

- pentru administrarea muzeului;

- vor fi accesibile personalului si, ocazional, publicului;

- zona birourilor se va compune din secretariat, asteptare, birouri, sala consiliu, grup sanitar.

Spatii destinate activitatilor profesionale

- pentru studiu si cercetare specifica, pentru lucrari in vederea amenajarii expozitiilor, pentru intretinerea, conservarea si restaurarea obiectelor din patrimonial muzeului;

- vor avea acces controlat, doar pentru personal.

Spatii de depozitare pentru obiectele din patrimoniul muzeului

-vor respecta cerintele specifice pentru conservarea obiectelor depozitate;

- vor avea un grad ridicat de control si securitate.

Camera securitate si control

Spatii tehnice si de intretinere

Parcaje pentru personal si vizitatori la suprafata si/sau subterane, cu o zona de incarcare-descarcare pentru exponate si alte necesitati

Intocmit,

Asist. Arh. Ioana Craiovan

C. BIBLIOTECI

"When you are growing up, there are two institutional places that affect you most powerfully the church, which belongs to God, and the public library, which belongs to you. The public library is a great equalizer"

Sursa:

Keith Richards, chitarist Rolling Stones1. Prezentare program: coninut, categorii, clasificri, tipologii etc.

2. Istoric (scurt), evoluie program

3. Bibliografie selectiv

4. Legislaie specific

5. Descriere (scheme), zonificri principale, relaii spaial funcionale interioare i exterioare, utilizare etc.

6. Exemple

1. Prezentare program: coninut, categorii, clasificri, tipologii etc.CONINUT

Bibliotec este un termen provenit din combinaia termenilor greceti: biblos (carte) i theke (cufr). Se poate referi att la o colecie privat, ct i, de cele mai multe ori, la colecii mari, deinute i administrate de diverse instituii.

Astzi, bibliotecile tind s devin adevrate centre informaionale, care extind ariile de cercetare ale utilizatorilor ce fac parte segmentului vizat. Astfel, bibliotecile sunt specializate n funcie de categoria de utilizatori deservit.

n epoca trecerii de la o cultur a hrtiei la o cultur a electronicii s-a nceput automatizarea bibliotecilor, urmat de conectarea n reele, astfel c peste biblioteca tradiional ncepe s se suprapun biblioteca electronic iar aceasta s contribuie la transformarea bibliotecii clasice n bibliotec virtual.

Biblioteca virtual este o bibliotec alctuit din colecii de date electronice aflate n biblioteci electronice interconectate ntre ele prin intermediul reelelor de calculatoare.

O bibliotec virtual cuprinde:

- facsimile ale unor lucrri (imagini scanate care redau ntocmai aspectul original). Acestea se folosesc n special pentru incunabule i lucrri rare, cu imagini, hri etc.

- texte (obinute cu programe de recunoatere text, pentru lucrrile ce nu au imagini). Avantajul const c aceste texte pot fi preluate direct i introduse n programe de prelucrare a textelor, ca citate.

CATEGORII

- bibliotec cu acces liber al publicului la rafturile de cri

- bibliotec cu acces restricionat, nchis al publicului la rafturile de cri CLASIFICRI

Clasificare dupa entitatea (instituie, corporaie) care deine i finaneaz:

- Bibliotec naional

- poate deine colecii de literatur i documente istorice produse ntr-o anume ar sau regiune

- Bibliotec public

- accesibile publicului larg i ofer posibilitatea ca mcar o parte din cri s poat fi mprumutate acas de ctre cititor pentru o anumit perioad de timp

- ofer o gam mai vast i mai general de literatur, informaii media etc.

- multe librrii publice deservesc deasemenea comunitatea, organiznd i furniznd servicii i evenimente publice

- Bibliotec academic

- este localizat n campusul colegiului sau universitii i deservete n primul rnd studenii acestor instituii sau ale altor instituii academice

- deine o literatur destinat activitii educaionale i de cercetare

- accesibil de obicei publicului general, n special cele aparinnd unor instituii publice

- Bibliotec colar

- aparine colii sau liceului ai cror elevi i procese de nvmnt le deservete

- Bibliotec privat

- Biblioteci specializat

- este deinut de alte tipuri de instituii publice sau private ai cror membrii i deservete (spitale, muzee, laboratoare de cercetare, firme de avocatur, departamente i agenii guvernamentale etc.)

Clasificare dup tipul de documente i materiale deinute

- bibliotec de date

- bibliotec digital

2. Istoric (scurt), evoluie program

ISTORIC

Antichitate

Mesopotamia - Sumer

- tblie de lut cu scriere cuneiform - descoperite n camerele templelor, ce reprezint n principal nsemnri cu tranzacii comerciale i inventarieri i doar cteva documente se refer la chestiuni tehnologice, nsemnri istorice sau legende

Mesopotamia - Nippur

- evidene de la 1900 B.C. ale existenei bibliotecilor

Mesopotamia - Ninive

- evidene de la 700 B.C. ale existenei bibliotecilor avnd i siteme de clasificare a documentelor

- Biblioteca Regal a lui Ashurbanipal (ultimul rege al Imperiului Neo-Asirian) deinea mii de tblie de lut i fragmente coninnd texte diverse (literare, religioase, administrative) ncepnd din secolul VII B.C., printre acestea enumerndu-se:

- "Enuma Elish", cunoscut i ca "Epopeea Creaiei" ce descrie Creaia- "Epopeea lui Gilgamesh"- texte astonomice/astrologice descriind luna, soarele, planetele, stelele, eclipsele i vizibilitatea lor, conjuncia lor, fenomene astronomice

- texte standard utilizate de scribi i nvai descriind liste de cuvinte, vocabular bilingv, liste cu semne i sinonime, liste de diagnostice medicale

Ugarit

- cele mai vechi arhive private reprezentnd corespondene i inventarieri

Egiptul Antic

- papirusuri - descoperite n camerele templelor, cu nsemnri similare celor din Sumer

- Biblioteca lui Ramses III - descris de Diodorus din Sicilia - cca. 1200 B.C.

Imperiul Persan

- cele mai multe biblioteci au fost realizate de ctre elita Zoroastr i de ctre Regii Persani, printre primele aflndu-se Biblioteca Regal din Isfahan

- Biblioteca din Gundishapur, una dintre cele mai imporatnte biblioteci publice, a fost realizat n jurul anului 667 A.D. i fcea parte dintr-un complex tiinific mult mai mare situat n Academia din Gundishapur

- crile religioase i tiinifice ncepnd cu Zoroastru erau arhivate in Bibliotecile "Ganj-i-hapigan" n Takht-i-Suleiman i "Dez-i-Napesht" n Persepolis i conineau cel mai probabil texte din domeniile magilor persani ale psihologiei, astronomiei, alchimiei, tiinelor medicale, cri ce au fost arse dup invazia lui Alexandru cel Mare n Persia

Lumea elenistic

- n secolul V B.C. apar bibliotecile private i personale constituite din cri de ficiune i non-ficiune, diferite de materialele deinute n arhive de ctre stat sau instituii

- prima librrie public a fost realizat n 330 B.C., avnd ca scop prezervarea cu acuratee a exemplelor de opere aparinnd dramaturgiei greceti

Imperiul Roman

- primele biblioteci romane au fost aduse din Grecia, Asia Mic i Siria n urma cuceririlor din secolele I i II B.C.

- Caius Asinius Pollio a realizat n cca. 40 B.C. prima bibliotec public din Roma

- n perioada domniei lui Augustus existau biblioteci publice lng Forumul Roman, n Porticul lui Octaviae (ditrus n 80 A.D.), lng Teatrul lui Marcellus, n Templul lui Apollo Palatius (Biblioteca Palatin, ditrusa cca. 190 A.D.), n Forumul lui Trajan (Biblioteca Ulpiana)

- arhivele de stat erau inute ntr-o construcie ntre Forumul Roman i Colina Capitol