Lucrare de diplomă Cuprins INTRODUCERE……………………………………………………. 1 Cap.1 PROBLEME GENARALE LEGATE DE ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞUREREA ACTIVITĂŢII DE CRDITARE A AGENŢILOR ECONOMICI……………………………….. 2 1.1 Creditul în economia de piaţă…………...………………………….. 2 1.1.1. Creditul. Trăsături generale………………………………… 2 1.1.2. Principiile creditului în economia de piaţă……………….. 4 1.1.3. Formele creditului în economia de piaţă………………….. 6 1.2 Banca şi sistemul bancar……………………………………………… 10 1.2.1. Caracteristici ale sistemului bancar românesc………...….. 10 1.2.2. Exigenţe ale activităţii bancare în creditarea agenţilor economici…………………………………………………… 13 1.2.3. Riscul în activitatea de creditare…………………………... 14 Cap.2 RELAŢIA FIRMĂ – BANCĂ………………………………. 18 1
Transcript
Lucrare de diplomă
Cuprins
INTRODUCERE……………………………………………………. 1Cap.1 PROBLEME GENARALE LEGATE DE
ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞUREREA ACTIVITĂŢII DE CRDITARE A AGENŢILOR ECONOMICI……………………………….. 2
1.1 Creditul în economia de piaţă…………...………………………….. 2
1.1.2. Principiile creditului în economia de piaţă……………….. 4
1.1.3. Formele creditului în economia de piaţă………………….. 6
1.2 Banca şi sistemul bancar……………………………………………… 10
1.2.1. Caracteristici ale sistemului bancar românesc………...….. 101.2.2. Exigenţe ale activităţii bancare în creditarea agenţilor
economici…………………………………………………… 131.2.3. Riscul în activitatea de creditare…………………………... 14
Cap.2 RELAŢIA FIRMĂ – BANCĂ………………………………. 18 2.1 Băncile şi relaţiile lor cu clienţi………………………………………. 182.2 Creditul ca modalitate de acoperire a necesarului de fonduri…… 19
2.3 Caracterul contractual al relaţiei firmă-bancă privind creditul..… 24Cap.3 MECANISMUL CREDITĂRII ÎNTREPRINDERILOR… 29
3.1 Solicitantul creditului…………………………………………………. 303.1.1. Domeniul de activitate al firmei…………………………… 313.1.2. Situaţia financiară…………………………………………… 313.1.3. Managementul firmei……………………………………….. 323.1.4. Performanţele viitoare ale firmei…………………………… 32
3.2 Cererea de creditare şi documentaţia de creditare………………… 323.3 Rambursarea………………………………………………………….. 373.4 Garanţii şi controlul bancar…………………………………………. 38
3.4.1. Garanţii………………………………………………………. 383.4.2. Controlul bancar…………………………………………….. 44
Cap.4 STUDIU PRIVIND ANALIZA S.C. PRODPLAST S.R.L. PENTRU OBŢINEREA UNUI ÎMPRUMUT PE TERMEN MEDIU………………………………………………………… 47
4.1 Credite pe termen mediu……………………………………………. 474.2 Fundamentarea deciziei de creditare……………………………….. 484.3 Indicatori de nivel şi structură la SC PRODPLAST SRL …………. 49
Cap. 5 STUDUI DE CAZ PRIVIND ACORDAREA UNUI CREDIT PE TERMEN MEDIU……………………………… 56
5.1.4. Stadiile de desfăşurare şi completare a proiectului………. 595.1.5. Numărul total de angajaţi………………………………….. 595.1.6. Schimb valutar………………………………………………. 59
5.2 Poziţia pe piaţă a firmei, concurenţa şi informaţiile financiare….. 605.2.1. Furnizorii……………………………………………………... 605.2.2. Clienţii………………………………………………………… 615.2.3. Concurenţa……………………………………………………. 625.2.4. Poziţia pe piaţă a firmei……………………………………… 64
5.3 Informaţii financiare………………………………………………….. 65
CONCLUZII ŞI PROPUNERI…………………………………….. 67ANEXEBIBLIOGRAFIE
3
Lucrare de diplomă
INTRODUCERE
În istorie, băncile au un trecut foarte îndepărtat, fără a li se putea stabili cu precizie apariţia, însă este cert că înaintea acestora au apărut: moneda, creditul, plăţile, care formează de fapt obiectul principal al activităţii bancare.
Dintre toate elementele care caracterizează în mod fundamental o societate, cele mai importante par să fie moneda şi regatul său, adică sistemul bancar.
Creditul şi economia de piaţă îşi condiţionează de fapt reciproc existenţa şi dezvoltarea, formează o unitate inseparabilă, o conexiune funcţională şi permanentă.
Creditul participă la funcţionarea mecanismelor economice, la desfăşurarea relaţiilor de producţie, influenţând în mod activ desfăşurarea proceselor economice, servind ca factor de producţie mobilizator şi regulator în economie şi îndeplinind roluri şi funcţii însemnate în viaţa economică şi anume:
permite o utilizare mai bună a economiilor băneşti temporar disponibile pe calea redistribuirii lor;
contribuie alături de alţi factori la asigurarea stabilităţii preţurilor, la stimularea dezvoltării producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, a concurenţei;
permite accelerarea concentrării capitalurilor sporind astfel puterea de acţiune productivă a acestora şi totodată mijloceşte
4
Lucrare de diplomă
redistribuirea lor între diferite ramuri, subramuri şi domenii de activitate;
contribuie la finanţarea deficitelor bugetare, la promovarea schimburilor internaţionale.
Pe lângă efectele sale pozitive, creditul poate duce însă şi la situaţii în care folosirea lui determină disproporţii în economie şi imobilizări de resurse. De asemenea, în condiţiile în care resursele de creditare sunt limitate, iar posibilităţile reale de absorbţie au şi ele mărimea lor, expansiunea creditului poate influenţa negativ echilibrul economic, cu atât mai mult cu cât acestea se acordă spontan şi liber de către un număr mare de bănci.
Cap.1. Probleme generale legate de organizarea şi desfăşurarea activităţii de creditare a agenţilor economici
1.1 Creditul în economia de piaţă 1.1.1 Creditul. Trăsături caracteristice.
Operaţiile de credit pot interveni într-o gamă amplă, de la relaţiile dintre indivizi sub forma unor acorduri personale simple, până la tranzacţiile formalizate ce se efectuează pe pieţe monetare şi financiare foarte dezvoltate şi formulate în cadrul unor contracte complexe.
Pentru o deplină înţelegere a noţiunii de credit trebuie să înţelegem caracteristicile esenţiala ale creditului:
1. Subiectele raportului de credit: creditorul şi debitorul.Aprecierea generală asupra naturii participanţilor la procesul
de creditare(creditori şi debitori),conturează trei categorii principale şi de amplă cuprindere: întreprinderile, statul şi populaţia.
2. Promisiunea de rambursare.
5
Lucrare de diplomă
Elementul esenţial al raportului de credit presupune riscuri şi necesită în consecinţă, angajarea unei garanţii. În raporturile de credit riscurile probabile sunt: riscul de nerambursare (insolvabilitatea clientului) şi riscul de imobilizare.
Riscul de nerambursare – constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorită conjuncturii, dificultăţilor sectoriale sau deficienţelor împrumutatului.
Riscul imobilizării – survine la bancă, care nu este în măsură să satisfacă cerinţele titularilor de depozite din cauza unor gestiuni nereuşite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei asemenea situaţii pot fi prevenite prin administrarea judicioasă a depozitelor şi creditelor de către bănci, angajarea de credite pe baza hârtiilor de valoare, mobilizarea efectelor la piaţa monetară, prin reescont şi alte operaţii.
3. Termenul de rambursareTermenul de rambursare are o mare varietate, de la termene
foarte scurte (24 ore termen practicat între bănci pe piaţa monetară) şi încheindu-se cu termene de la 30 la 50 ani şi chiar 100(pentru împrumuturi privind construcţia de locuinţe).
Pentru credite pe termen scurt este caracteristică rambursarea integrală la scadenţă.
Creditele pe termen mijlociu şi lung, implică adesea rambursări eşalonare, adică pe parcurs la termenele stabilite(lunar, trimestrial, etc.) odată cu plăţile cuvenite pentru dobânzi, rambursându-se o parte din împrumut.
4. Dobânda, caracteristică esenţială a credituluiÎn acordurile de credit s-a încetăţenit clauza dobânzii fixe,
respectiv dobânda cuvenită în cadrul acordului de credit este acceptabilă pentru ambele părţi, pentru întregul împrumut şi pe toată durata creditului.
În condiţiile presiunii inflaţioniste accentuate din anii 1970 s-a instituit regimul dobânzilor variabile, situaţie în care dobânzile se modificau periodic în funcţie de nivelul dobânzii pe piaţă.
5. Tranzacţia. Acordarea creditului
6
Lucrare de diplomă
Acordarea creditului este un act de mare importanţă, în vederea căruia, creditorul trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru evitarea riscului. În acest sens băncile îşi crează un cadru propriu de informare şi documentare sau apelează la agenţi specializaţi care studiază capacitatea de plată şi respectiv potenţialul economic al firmelor.
6. Consemnarea şi transferabilitateaAcordurile de credit sunt consemnate în marea lor majoritate
prin înscrisuri, instrumente de credit a căror formă de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. Esenţial la aceste instrumente este obligaţia fermă a debitorului privind rambursarea împrumutului, respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată.
Prin transferul instrumentelor de credit, se realizează cesiunea creanţei, respectiv dreptul de a încasa suma înscrisă în instrumentele de credit precum şi veniturile accesorii. 1.1.2 Principiile creditului în economia de piaţă
„Creditul reprezintă o categorie economică ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din produsul naţional brut sau din venitul naţional prin care se mobilizează şi se redistribuie disponibilităţilor existente în economie, se crează noi mijloace de plată în economie, în scopul satisfacerii unor nevoi obiective de capital şi realizării anumitor obiective de politică economică”1
„Relaţiile de credit au apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării producţiei de mărfuri şi anume, atunci când această dezvoltare a permis trecerea mărfurilor de la vânzători la cumpărători, fără ca în acel moment să aibă loc şi un transfer de valoare în sens invers, acest transfer urmând să se facă ulterior, deci cu un decalaj în timp”.2
În momentul acordării de credit unui client sau viitor client, banca îşi pune următoarea întrebare: poate acest client împrumutat să restituie împrumutul la timp şi într-un mod agreat? Pentru a răspunde la această întrebare, banca urmăreşte o serie de aspecte generale care constituie de fapt principiile creditului.1 T. Roşca – “Monedă de credit”, Ed. Sarmis, 19962 T. Roşca – “Monedă şi credit”, Ed. Sarmis, 1996
7
Lucrare de diplomă
a) Caracterul clientului – apreciat de bancă prin prisma:- gradului de cinste al clientului sau al posibilului client;- integrităţii morale a clintului;- prudenţei clintului în perspectivă;- modului cum clientul şi-a păstrat promisiunile din trecut;- reputaţiei bune a clientului.
b) Competanţa clientului – apreciată în funcţie de anumite criterii, din care mai importante sunt:
profitabilitatea afacerii sau acţiunii creditate, astfel încât profitul obţinut de client în urma acestei afaceri, să-i permită atât plata dobânzii pentru împrumut, cât şi să-i asigure restituirea capitalului împrumutat;
calitatea documentaţiei întocmită de client pentru obţinerea împrumutului documentaţiei care trebuie să fie suficient de bogată în informaţii, pentru ca, pe baza analizei bancherul să-şi poată fundamenta corespunzător decizia de creditare;
fluxurile băneşti proiectate pentru perioadele viitoare, care să cuprindă şi serviciul împrumutului bancar;
rafinamentul financiar al clientului, constând într-o activitate financiara a acestuia corespunzătoare, care să-i asigure în permanenţa un grad optim de lichiditate şi solvabilitate, deci o strategie financiară corespunzătoare.
c) Participarea clientului la afacerea sau acţiunea care urmează să fie creditata cu o parte din capitalul său.
Proporţia de participare cu capital propriu în afacerea creditată o stabileşte banca, în funcţie de:
caracterul afacerii; rezultatele evaluării de către client a capitalului propriu; gradul în care activitatea clientului poate fi controlată
de către bancă, atât la acordarea împrumutului, cât şi în perspectivă.
d) Conexiunile clientului – apreciate de bancă pe baza următoarelor criterii:
evaluarea de către client a nivelului afacerii;
8
Lucrare de diplomă
conturile deschise de către clienţi ca număr şi ca solduri;
poziţia împrumutului privind admiterea sau neadmiterea ideii de pierdere în afacere.
în funcţie acestor relaţii, conexiuni ale clientului, banca stabileşte dacă creditează sau nu, şi felul împrumutului şi mărimea lui.
e) Garanţia împrumutului - care ridică trei mari probleme: în condiţii de insecuritate pentru bancă este mai bine
refuze împrumutul: existenţa capacităţii de rambursare a împrumutului
având la bază garanţiile oferite, fără ca banca să mai recurgă la giranţi
garanţia împrumutului trebuie să fie destul de substanţială pentru a satisface soliditatea acestuia.
1.1.3. Formele creditului în economia de piaţă
În economia de piaţă prin dimensiunile lor şi prin varietate, raporturile de credit sunt considerate multiple.
Prin forma creditului se înţelege un anumit mod de organizare a relaţiilor de credit în economie, mod privit din anumite puncte de vedere sau anumite criterii.
I. Din punct de vedere al calităţii creditorului:
1) Creditul comercial - reprezintă forma de bază a creditului de la care pleacă celelalte relaţii de credit în economia de piaţă. Această formă a creditului presupune transmiterea de capital de împrumut sub formă de mărfuri şi abia în ultimă instanţă transmiterea îmbracă formă bănească. Însă acest credit are un volum limitat la cel mult capitalul disponibil sub formă de marfă, iar proporţiile sale sunt influenţate de frecvenţa revenirii sumelor împrumutate în mâna creditorului.
9
Lucrare de diplomă
2) Creditul bancar - este caracterizat prin transmiterea de capital de împrumut sub formă bănească, ce poate duce la sporirea capitalului real (dacă vizează obiective de investiţii) sau poate servi numai la mişcarea capitalului (în cazul împrumutului de simple sume băneşti).
II. Din punct de vedere al calităţii debitorului
1) Credit acordat persoanelor fizice – care se împart în: Credit de trezorerie – prin care băncile dau posibilitatea
efectuării unui volum mai mare de plăţi decât disponibilităţile existente în contul curent, contul apărând cu un sold debitor la bancă;
Creditul pentru consum, pentru cumpărarea de bunuri plătite în rate;
Credit personal; Credit pentru locuinţe.
2) Credit acordat persoanelor juridice, agenţi economici – care se împart în:
Avansuri în cont curent(credite de casă sau trezorerie),pentru satisfacerea necesităţilor curente privind acoperirea cheltuielilor de producţie cu caracter imprevizibil. Aceste credite nu au la bază înscrisuri, ele fiind întemeiate pe o deplină cunoaştere a activităţii întreprinderii.
Linia de credit – presupune efectuarea creditării prin cont curent sau prin deschiderea unui cont separat de împrumut. Creditul acordat în cont curent se face în urma unei cereri aprobate de către bancă în limita unui plafon stabilit de ea. Mărimea acestui plafon depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: poziţia întreprinderii de piaţă, natura activităţii desfăşurate de aceasta, rezumatul analizelor efectuate de către inspectorii băncii la unităţile economice respective.
III. Din punct de vedere al scopului acordării
1) Credit de producţie – care poate fi: Credit de exploatare; Credit de investiţie;
10
Lucrare de diplomă
Credit de speculaţie, care vizează valorificarea unei conjuncturi favorabile consolidării situaţiei financiare a întreprinderii.
2) Credit de circulaţie - folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de stocare şi transport a unor mărfuri, având caracter de avans pentru mărfurile vândute şi neîncasate.
3) Credit de consum – destinat cumpărării unor bunuri de folosinţă personală.
IV. Din punct de vedere al obiectului creditului
1) Credit în bunuri sau mărfuri(credit comercial)
2) Credit în bani (în numerar sau în efecte de comerţ)
3) Credit în credit – la care obiectul creditului nu este capitalul transmis ci răspunderea ce şi-o asumă o anumită persoană pentru debitor că acesta îşi va onora obligaţiile.
V. Din punct de vedere al modului de garantare
1) Credit real – la care garanţia este materială sub formă de : Garanţie imobiliară reprezentată printr-un contract de
ipotecă asupra pământurilor sau imobilelor, garanţie ce este mai mare decât valoarea creditului. În cazul nerambursării creditului, creditorul intră în posesia garanţiei, iar prin valorificarea ei îşi recuperează suma împrumutată;
Garanţie mobiliară reprezentată de o serie de valori mobiliare(titluri de credit, metale preţioase, mărfuri) cu posibilitatea deposedării debitorului de garanţie în cazul nerambursării creditului.
2) Credit personal – la care garanţia este morală. El se împarte în:
Credit personal individual (credit în alb) acordat unei persoane fizice fără nici o formalitate.
11
Lucrare de diplomă
Credit personal cu gaj individual – când terţă persoană garantează rambursarea pe propria-i răspundere morală.
Credit personal cu gaj colectiv – când mai multe persoane garantează rambursarea tot cu răspunderea lor morală. Răspunderea morală se poate transforma uneori în răspundere materială civilă, când gajul se dă prin semnarea unei cambii trase asupra debitorului.
VI. Din punct de vedere al tehnicii acordate
1) Credit acordat prin conturi separate de împrumut – prin care debitorul dispune de suma împrumutată în întregime şi pe toată perioada în care s-a acordat creditul.
2) Credit acordat prin cont curent – când debitorul foloseşte împrumutul în regim de cont curent, adică folosirea parţială a limitei de credit aprobate pe măsură ce apar necesităţi, iar plata dobânzii se face numai pentru creditul folosit efectiv.
3) Credit de accepţiune – care apare atunci când o persoană juridică(de regulă o bancă)preia obligaţia debitorului iniţial de a rambursa creiditul la scadenţă.
VII. Din punct de vedere al modului de rambursare
1) Credit amortizabil – când rambursarea se face în rate egale sau neegale care pot cuprinde sau nu şi dobânzi.
2) Credit neamortizabil – când rambursarea se face integral la scadenţă.
VIII. Din punct de vedere al calităţii creditului
1) Credite performante- reprezintă acea categorie de credite în curs de execuţie a căror durată de acordare nu este expirată, iar debitorii şi-au achitat în momentul respectiv toate datoriile faţă de bancă.
12
Lucrare de diplomă
2) Credite nerambursate la scadenţă – reprezintă credite neachitate la termenele stabilite prin contractul de credit. În cazul în care debitorul nu-şi achită la timp obligaţiile creditul rămas se trece într-un cont separat de credite restante, dobânda corespunzătoare acestora fiind majorată.
IX. Din punct de vedere a perioadei de acordare
1) Credite pe termen scurt – când perioada nu depăşeşte 1 an. Acest credit este forma curentă a creditului la bancă deoarece convine în mai mare măsură exigenţelor de lichidităţi cerute băncilor de către autorităţile monetare.
2) Credite pe termen mijlociu – când perioada de acordare este de la 1 an la 5-7 ani. Se acordă pentru activitatea de import –export pe bază de contracte ferme în acest sens şi pentru activităţi de investiţii.
3) Credite pe termen lung – când perioada de creditare depăşeşte 5-7 ani putând ajunge la 50 ani. Se acordă pentru investiţii pe termen lung cu durată de folosinţă îndelungată (de exemplu pentru construcţiile de locuinţe).
I.2 Banca şi sistemul bancar 1.2.1. Caracteristici ale sistemului bancar românesc
În ultimi ani, sistemul bancar românesc a cunoscut o amplă transformare, modernizare şi diversificare, în concordanţă cu schimbările produse în economia ţării. Restructurarea lui a fost şi continuă să fie o prioritate. Unul din rezultatele transformărilor produse până în prezent a fost crearea unui sistem bancar modern de inspiraţie europeană, în paralel cu modificarea importanţei pe care o au diferite instrumente şi servicii financiare
13
Lucrare de diplomă
Sistemul bancar din România se caracterizează printr-un înalt grad de concentrare şi segmentare. Deşi numărul băncilor a crescut continuu în ultimii ani, piaţa este dominată de câteva bănci cu capital de stat.
Sistemul bancar românesc cuprinde în structura sa: Banca Naţională a României şi băncile comerciale:
Banca NaţionalăÎn 1990,în virtutea reglementărilor legale, Banca Naţională a
devenit Banca Centrală a statului român, având împuterniciri unice şi exclusive în emiterea monedei şi supervizarea întregului proces de echilibrare a ofertei şi a cererii de bani din economie.
Funcţia principală a oricărei bănci centrale este aceea de a apăra stabilitatea monetară.
Prin cele 41 de sucursale ale sale, BNR nu are în vedere atât mişcările de pe piaţa monetar-valutară, cât controlul inflaţiei. De fapt, BNR controlează masa monetară în funcţie de adevărurile din economia noastră, o economie cu încă puţine afaceri prospere, cu încă multe oferte care nu corespund cereri, cu întreprinderi care au pierderi în loc de profit.
Banca Centrală, are autoritatea necesară pentru a-şi exercita atribuţiile de control şi supraveghere a băncilor. În momentul în care constată că o bancă a depăşit limita de expunere prevăzută în regulile de prudenţă bancară, o somează să înceteze creditarea şi să recupereze creditele acordate până atunci.
Banca Naţională se implică în soluţionarea problemelor sistemului bancar, atât în ceea ce priveşte dezvoltarea şi creşterea eficienţei acesteia, cât şi în restructurarea sa şi în soluţionarea portofoliului de credite neperformante. Acesta presupune o abordare strategică pe termen mediu care sa concretizat până în prezent într-o politică prudentă de autorizare de noi bănci, instituirea unui regim sever de supraveghere sau retragerea autorizaţilor de funcţionare de la unele bănci aflate în incapacitate de plată.
În ceea ce priveşte dezvoltarea pieţelor, o acţiune importantă a constituit-o liberalizarea pieţei valutare, prin autorizarea de dealeri a tuturor băncilor comerciale, precum şi liberalizarea cursului de schimb. Banca centrală a devenit din creditor, debitor
14
Lucrare de diplomă
al sistemului bancar prin desfăşurarea unor acţiuni de atragere a depozitelor de la bănci.
Băncile comercialeÎn toate ţările europene, băncile comerciale dispun de o
autonomie reală. Banca Centrală stabileşte numai regulile generale de desfăşurare a activităţi, fără să se poată amesteca în probleme legate de eficienţa sau riscurile băncilor comerciale. Acest model a fost preluat şi de legislaţia românească.
În 1990 existau 6 bănci comerciale cu capital integral de stat sau capital care provenea de la structurile cooperaţiei meşteşugăreşti : Banca Comercială Română Bancorex, Banca Română de Dezvoltare, Banca Agricolă, Bankcoop şi Mindbank.
Numărul băncilor comerciale a crescut continuu, chiar dacă în ultimii ani au existat cazuri în care unor unităţi bancare li s-a retras autorizaţia de funcţionare (Banca Fortuna), şi au fost înregistrate situaţii de faliment (Credit Bank, Bancorex, etc.)
Pe lângă băncile comerciale- persoane juridice române, în România funcţionează mai multe sucursale ale unor bănci străine, printre ele aflându-se bănci cu mare renume pe plan internaţional: Société Generale, ING Barings Bank, Demir Bank, Deutsche Bank, Banca Naţională a Greciei.
Casa de Economii şi Consemnaţiuni are o lege proprie de funcţionare. Ea este singura entitate cu capital majoritar de stat.
Din punct de vedere legislativ, toate băncile din România sunt bănci universale. Băncile comerciale româneşti au activitate orientată spre anumite sectoare sau domenii economice întreţinând legături de afaceri cu agenţi economici din domeniul respectiv. Intrarea noilor clienţi nu este restricţionată chiar dacă profilul lor nu se încadrează în totalitate în tiparele sectorului vizate de unitatea bancară.
În ce priveşte dispersia în teritoriu a băncilor, trebuie specificat faptul că în prezent România are aproximativ 1200 unităţi bancare (bănci-mamă, agenţii şi filiale) având o mare concentrare în capitală şi în marile centre urbane cu o complexă activitate industrială şi comercială în oraşele mici şi în zonele rurale, băncile sunt ca şi inexistente.
15
Lucrare de diplomă
Specialişti susţin că pentru a putea acoperi necesităţile economiei româneşti şi pentru a optimiza activitatea ar fi necesară existenţa unui număr total de 5000 unităţi bancare, cu răspândire pe tot teritoriului ţării.
Cele mai reprezentative bănci în teritoriu sunt: C.E.C 2169 unităţi, Banca Agricolă 252 unităţi, BRD 182 unităţi, Banc Post 115 unităţi, BCR 247 unităţi.
Băncile străine deţin 11% din activele totale ale sistemului bancar. Cea mai importantă cotă de piaţă a unei bănci străine de 3,6% este deţinută de ING Barings Bank.
Băncile comerciale sunt autorizate să desfăşoare o gamă largă de activităţi, de la crearea de depozite şi acordarea de credite, până la utilizarea unor instrumente financiare de mare complexitate, atât pe plan intern cât şi extern. Cu avizul BNR, pe baza licenţelor obţinute în acest scop, ele se pot angaja în efectuarea de operaţiuni valutare.
Prin hotărârea guvernului şi cu avizul BNR, băncile pot desfăşura activităţi de finanţare pentru stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru restructurarea, modernizarea şi privatizarea societăţilor comerciale, precum şi pentru susţinerea şi stimularea exporturilor, dezvoltarea infrastructurii şi a altor utilităţi de interes public
Băncile suferă din cauza unei subcapitalizări accentuate, care le limitează considerabil dimensiunea şi profitabilitatea investiţilor în economie. Limita minimă a capitalul unei societăţi bancare, fixate de autoritatea monetară la 50 mld. lei, este extrem de mică pentru o economie labilă şi puternic dependentă de resursele sistemului bancar.
Problema majoră care se pune în faţa instituţiilor bancare din România este de a găsii soluţii optime pentru buna desfăşurare a activităţii lor şi pentru asigurarea unei relaţii constructive cu clienţii.
1.2.2. Exigente ale activităţii bancare în creditarea agenţilor economici
16
Lucrare de diplomă
Problema modului adecvat de desfăşurare a activităţii bancare se pune cu mai multă acuitate pentru o economie în tranziţie, aflată într-o situaţie nefavorabilă.
În perioada actuală, unul dintre cele mai importante aspecte ale relaţiei bancă-societate comercială, generator de conflicte de interese şi de dispute aprige, este acela la credibilităţii clienţilor.
Credibilitatea poate fi analizată din 2 puncte de vedere: Solvabilitatea întreprinderii Fidelitatea clintului în relaţia cu banca
a) Solvabilitatea multora din întreprinderile româneşti este foarte scăzută şi ar atinge limite inferioare dacă acestea ar trebui să ramburseze credite mari şi dobânzi aferente acestora. Lor li se adaugă şi blocajul financiar care limitează considerabil capacitatea de plată a întreprinderilor.
În condiţiile în care ar fi existat un sistem bancar ghidat de principiile pieţei, deci ale eficienţei, blocajul financiar nu ar fi supravieţuit.
O problemă deosebit de gravă este aceea că blocajul financiar afectează deopotrivă întreprinderile performante şi întreprinderile falimentare, aducându-le pe aceleaşi poziţii şi influenţând negativ chiar mersul reformei.
Prudenţa băncilor, justifică numai într-o anumită măsură şi datorată lipsei transformărilor de esenţă în economia reală, a oprit circuitul normal al băncilor. Faptul este datorat şi decalajelor care se manifestă între ramurile economiei naţionale ca urmare a lipsei unei direcţii clare de dezvoltare.
În ceea ce priveşte blocajul financiar trebuie menţionat că acordarea unor credite pentru stingerea datoriilor sau compensarea plăţilor cu sumele de încasat nu contribuie la soluţionarea problemei.
b) Fidelitatea clientului faţă de bancă – este de
asemenea un domeniu foarte sensibil al economiei româneşti. Există o serie întreagă de societăţi comerciale atât cu capital de stat cât şi privat care solicită şi obţin credite substanţiale de la o anumită bancă, după care deschid conturi la una sau mai multe bănci prin care derulează în totalitate tranzacţiile, fără să mai
17
Lucrare de diplomă
canalizeze operaţiile şi să ramburseze dobânzi şi rate scadente din împrumuturi către banca creditoare.
O altă faţetă a fidelităţii clientului este aceea a realizării unui circuit informaţional cu atât mai mult cu cât se pune problema finanţării.
Agenţii economici din România informează destul de rar băncile cu care lucrează despre proiectele de afaceri, pentru a cunoaşte la timpul potrivit punctul de vedere al specialiştilor bancari. În condiţiile economiei de piaţa consultanţa pe care banca o acordă clienţilor statornici, merge de la aspecte operaţionale, pur tehnice, în care intră condiţii de plată şi garanţii, pentru a ajunge când este cazul la analiza viabilităţii proiectului.
Pe lângă exigenţele pe care banca le impune clienţilor săi, este nevoie ca ea să satisfacă la rândul său o serie de cerinţe ale acestora.
O bancă îşi atrage clienţii prin seriozitate şi profesionalismul personalului, cât şi prin varietatea de servicii oferite şi nu în ultimul rând prin respectul acordat clientului. Un rol determinat în captarea încrederii oricărui client îl are şi păstrarea secretului profesional.
Competenţa şi calitatea serviciilor bancare manifestate în paralel cu seriozitatea şi fidelitatea clienţilor trebuie să conducă la realizarea unui parteneriat care să contribuie în mod direct la succesul firmelor. Este necesar să se realizeze o corelare între strategia economică generală, înglobând strategii sectoriale, şi direcţiile de orientare a creditelor în paralel cu sporirea capacităţii băncilor româneşti de a interveni şi a influenţa pozitiv restructurarea economiei naţionale.
1.2.3. Riscul în activitatea de creditare
Înţelegerea dintre cele două părţi privind efectuarea unui schimb, finalizată prin încheierea unei tranzacţii conţine de regulă două componente dintre care prima constă în livrarea unui bun, prestarea unui serviciu sau transferul proprietăţii asupra unui activ financiar, iar a doua din transferul fondurilor băneşti echivalente.
Primele tipuri de riscuri cărora trebuie să le facă faţă în mod uzual cei doi parteneri care au încheiat o tranzacţie sunt riscul de credit şi riscul de lichiditate.
18
Lucrare de diplomă
1) Riscul de credit
Riscul de credit constă în pericolul ca pe parcursul derulării unei tranzacţii, una dintre părţi să sufere o pierdere în legătură cu realizarea creanţelor pe care le are asupra celorlalţi participanţi. Aceşti participanţi pot fi partenerul cu care a fost încheiată tranzacţia, intermediarul care asigură plata şi intermediarul care asigură livrarea. Riscul de credit apare în situaţia în care unul din participanţi, pe parcursul desfăşurării tranzacţiei nu-şi achită obligaţiile, în cele mai multe cazuri eşecul unui participant în onorarea obligaţilor asumate fiind rezultatul intrării sale în starea de insolvabilitate.
2) Riscul de lichiditate Riscul de lichiditate reprezintă riscul referitor la starea în care
banii constituie la scadenţă ceea ce lipseşte pentru finalizarea derulării tranzacţiei. El e constituit de pericolul ca partenerul care datorează fonduri băneşti într-o tranzacţie să fie în imposibilitatea de a se achita la timp de obligaţia de plată. Acest fapt, în primul rând afectează negativ poziţia de lichiditate a primitorului banilor, pe care acesta mizează că o va avea la un anumit moment.
Criza de lichiditate poate să apară neaşteptat şi poate fi determinată de înţelegerile prealabile privind transferul de fonduri, precum şi modalităţile tehnice de efectuare a acestuia.
Băncile trebuie să studieze permanent gradul lor de lichiditate şi să fie în măsură să evite creşterile nejustificate de costuri, în condiţiile în care lichiditatea nu este asigurată.
3) Riscul de insolvabilitate (riscul individual de creditare)
“Orice credit reprezintă o anticipare a unor încasări viitoare. Din această perspectivă orice credit comportă riscul ca aceste încasări să nu se realizeze de loc sau parţial. Acest risc, numit risc de insolvabilitate al debitorului este esenţial în activitatea bancară, deoarece principala funcţie a unei bănci o reprezintă acordarea de credite”3
În activitatea de creditare, creditorii sunt expuşi următoarelor tipuri de riscuri: 3 Luminiţa Roxin- Gestiunea riscurilor bancare, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1997
19
Lucrare de diplomă
a) Modificarea dobânzii în perioada angajării capitalului în raportul de credit.
b) Modificarea puterii de cumpărare a monedei în aceeaşi perioadă.
a) Riscul modificării dobânzii pe piaţăCreditele pot fi contractate cu dobânzi fixe, valabile pe toată
perioada contractului sau cu dobânzi variabile sau sensibile, care se modifică trimestrial sau semestrial în funcţie de fluctuaţiile ratei dobânzii pe o anumită piaţă.
În cazul dobânzilor variabile, creditorul este afectat în special când dobânzile cresc şi deci acesta, în comparaţie cu posibilităţile modificate de valorificare a capitalului este dezavantajat.
În condiţiile creditării cu dobânzi fixe (pe termen scurt), creditorul trebuie să ia în considerare eventualele posibile modificări ce-l afectează, procedând la o majorare a dobânzii practicate.
b) Riscul modificării puterii de cumpărareAcest risc este determinat de intensitatea procesului
inflaţionist şi poate fi măsurat prin calcularea dobânzii reale.Dobânzile nominale, dobânzile stabilite între părţi şi
consemnate în contractul de credit, sunt acceptabile pentru creditor.
Aprecierile privind nivelul dobânzii sunt valabile atât timp cât stabilitatea monetară asigură, la expirarea termenului împrumutului recuperarea integrală a valorii avansate.
Astfel, creditorul nu renunţă a-şi valorifica capitalul prin împrumuturi, dar va căuta prin condiţiile creditului să-şi asigure o compensare corespunzătoare pentru pierderile suferite prin deprecierea monetară, ridicând nivelul dobânzii.
În condiţiile procesului inflaţionist, rata dobânzii implică două ipostaze:
dobânda nominală, exprimată ca atare prin rata curentă de piaţă
dobânda reală, ca diferenţă între dobânda nominală şi gradul de eroziune al capitalului, determinat de evoluţia procesului inflaţionist.
Rata dobânzii reale se exprimă cu ajutorul relaţiei:
20
Lucrare de diplomă
Adică dobânda reală este directă proporţională cu dobânda nominală şi invers proporţională cu gradul de depreciere monetară.
În scopul diminuării riscurilor în activitatea de creditare, banca va urmări respectarea mai multor condiţii, dintre care amintim:
a) împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot depăşi cumulate 20% din capitalul şi rezervele băncii
b) potrivit reglementărilor prudenţiale ale BNR; suma totală a împrumuturilor mari acordate debitorilor nu poate depăşi de 8 ori fondurile proprii ale băncii. Un împrumut este considerat mare atunci când suma tuturor împrumuturilor acordate unui singur debitor depăşeşte 10% din fondurile proprii ale societăţii bancare.
c) în cazul clienţilor incluşi în programe guvernamentale speciale de redresare financiară, restructurare, etc. banca va acorda credite numai în limita sumelor cuprinse în aceste programe.
d) în vederea asigurării şi menţinerii unui raport minim de solvabilitate de 8%, împrumuturile şi garanţiile în lei şi valută acordate de bancă nu vor putea depăşi de 12,5 ori fondurile proprii ale societăţii bancare.
21
Lucrare de diplomă
Cap.2. Relaţia firmă – bancă 2.1 Băncile şi relaţiile lor cu clienţii
În condiţiile în care concurenţa în domeniul bancar se dezvoltă, aceasta determină ca băncile să-şi analizeze cu foarte mare atenţie comportamentul deoarece de acesta depinde menţinerea în condiţii bune a relaţiei cu clientela.Ca atare, trebuie adoptat un comportament bancar îndreptat spre protejarea clientului şi sprijinirea acestuia, astfel încât să se dezvolte o colaborare sinceră şi eficientă.
Astfel, în raporturile lor cu clienţii, băncile au statuate unele drepturi şi obligaţii:
să stabilească şi să înscrie în conturile clienţilor nivelul dobânzilor şi comisioanelor datorate de aceştia;
să fie indemnizate de către client pentru toate cheltuielile şi resursele angajate pentru a-l servi;
să dispună de banii clienţilor aşa cum consideră că este eficient, dar cu onoarea cererilor de retragere a disponibilităţilor.De asemenea, băncilor, le revine şi obligaţia de a executa
orice operaţie solicitată în mod expres de către clienţilor, de a onora cererile emise de clienţi şi de a încasa cecurile şi alte instrumente bancare primite în favoarea lor, de a elibera extrase de cont, de a nu dezvălui informaţii cu privire la afacerile clienţilor decât la cererea lor, în interesul lor sau prin prevederea expresă a legii.
Relaţia bancă-client depinde în foarte mare măsură şi de comportamentul consumatorului faţă de produsele şi serviciile bancare.
În analiza comportamentului clienţilor în relaţia cu banca, atenţia este îndreptată spre 3 niveluri de abordare distinctă:
22
Lucrare de diplomă
atitudinea clientului faţă de bani; atitudinea clientului faţă de bancă; atitudinea faţă de produsele şi serviciile bancare.
În ceea ce priveşte accesul firmelor româneşti la finanţare, trebuie luată în considerare subcapitalizarea, structura patrimonială şi lichiditatea firmei.
“Subcapitalizarea reprezintă insuficienţa capitalurilor proprii (a activului net) în raport cu necesarul de finanţare al firmei impus de menţinerea afacerilor acestuia. Vorbim de o subcapitalizarea cronică, deoarece ea este foarte veche în cazul firmelor moştenitoare ale fostelor întreprinderi de stat şi agravată în perioada reformei prin politica fiscală, cea a creditului şi cea de repartizarea a profitului”4. Subcapitalizarea este un handicap major al accesului firmelor la finanţare. Ea denotă o slabă perspectivă a creşterii economice şi a profitabilităţii. De cele mai multe ori ea este o condiţie sigură a eşecului în afaceri. În plus, astfel de situaţii face greoaie apelarea la finanţarea externă datorită neîncrederii pe care o inspiră firmele subcapitalizate creditorilor. O firmă care nu are şanse de a genera suficient profit net din cauza subcapitalizări are puţine oportunităţi de finanţare:
investitorii ocolesc cumpărarea acţiunilor emise de firme incapabile să asigure un anumit indice al profitului pe acţiune
creditorii potenţiali (băncile, intermediarii financiari) nu tratează acordarea de împrumuturi, decât atunci când sunt întrunite o serie de condiţii asiguratorii în privinţa rambursării datoriei şi a costului ei.
Lichiditatea este o condiţie şi mai puternică decât structura patrimonială pusă de creditor pentru accesul firmei la finanţarea externă. Căile principale de creştere a lichidităţii firmelor constau în renunţarea la fabricarea de produse în neconcordanţă cu cererea pieţei, crearea de pieţe pentru produsele firmei, creşterea competitivităţii produselor, etc., căi care să permită recurgerea la o politică a vânzărilor cu plata la vedere într-o măsură cât mai mare.
2.2. Creditul ca modalitate de acoperire a necesarului de fonduri a întreprinderilor4 N. Hoanţă- Accesul firmelor româneşti la finanţare”, revista “Finanţe, bănci ,asigurări” nr. 2-3 1998
23
Lucrare de diplomă
Băncile comerciale şi-au diversificat tehnicile de creditare pentru a răspunde solicitărilor întreprinderilor şi pentru a face faţă cerinţelor dezvoltării acestora în funcţie de profilul şi de posibilităţile lor de creditare.
Finanţarea întreprinderilor prin intermediul creditului poate fi împărţită în:
І. Finanţare pe termen scurt:1. Creditul comercial2. creditul bancar3. Scontarea4. Factoringul
ІІ. Finanţare pe termen mediu şi lung1.Creditul obligatoriu2.Lastingul3.Forfetarea4.Creditul bancar pe termen mediu şi lung
2.2.1.Creditul comercial
Creditul comercial reprezintă „creditul acordat sub formă de marfă, având originea în procesul diviziunii primare a muncii, atunci când din masa producătorilor s-au desprins comercianţi, agenţi economici specializaţi în desfacerea mărfurilor.”
Mărfurile primite pe credit comercial reprezintă pentru beneficiari datorii exigibile şi implică o amânare a termenului de plată. Creditul comercial acţionează în economia beneficiarului ca sursă suplimentară de capital circulant, scutindu-l pe acesta de a recurge la alte resurse (ex: creditul bancar).
În desfăşurarea raporturilor de credit comercial trebuie subliniat că întreprinderile sunt polivalente:
- pe de o parte ele primesc credite în calitate de cumpărători, de fapt le asigură un aflux de resurse;
- pe de altă parte, la rândul lor, ele acordă credite propriilor cumpărători.
2.2.2.Creditul bancar
24
Lucrare de diplomă
Raporturile de credit ale întreprinderilor cu băncile sunt de regulă reciproce. Pe de o parte întreprinderile având conturi deschise la bănci formează depozite care pot fi folosite de către acestea, ca resurse. Pe de altă parte, băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile lor de producţie curente sau cu recuperare ulterioară, pentru investiţii.
Principalele credite acordate de bănci sunt: Avansuri în cont curent sau credite ce casă (trezorerie)
reprezentând raporturile de credite întemeiate pe o deplină cunoaştere a activităţii întreprinderii. Ele sunt menite să satisfacă necesităţile curente privind acoperirea cheltuielilor de producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat, în obiecte care să reprezinte o garanţie veridică.
Linia de credit reprezintă sistemul de acordare general, în condiţiile căreia se stabileşte limita maximă a creditului acordat. Ea conferă întreprinderilor un credit provizoriu, întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului.
Linia de credit confirmată reprezintă o formă mai favorabilă întreprinderii, în care posibilitatea de acordare a creditului se menţine pentru o perioadă stabilă în contract.
2.2.3. Scontarea
Nevoile întreprinderilor privind acoperirea cheltuielilor de exploatare se satisface de către bancă pe două căi:
- prin creditarea creanţelor comerciale;- prin acordarea de credite de trezorerie.Creditarea creanţelor comerciale înseamnă pentru a prelua,
contra monedă creanţele comerciale pe care întreprinderea furnizoare le are asupra clienţilor. Cea mai veche tehnică cunoscută şi folosită spre scontare. Scontarea reprezintă cesiunea cambiei către un alt beneficiar în schimbul valorii actuale a cambiei.
Necesitatea scontării cambiei se crează în condiţiile în care beneficiarul cambiei, având nevoie urgentă de bani, cedează acest drept băncii. El este îndreptăţit să primească valoarea actuală (Va) a cambiei.
25
Lucrare de diplomă
Va = Vn – S, undeVn – valoarea nominalăS – scontul, respectiv dobânzile pentru perioada de la
scontare până la scadenţă.
2.2.4. Factoringul
Operaţia de factoring implică apariţia în raporturile de credit, respectiv între vânzătorul-creditor şi cumpărătorul-debitor al unui personaj nou: factorul.
Implementarea factorului – ca instituţie de credit specializată – a fost determinată de interesul vânzătorului de a obţine cât mai rapid sumele datorate de clienţii săi.
Factorul preia asupra sa, de la creditor, titlul de creanţă asupra debitorilor săi, devenind faţă de aceştia beneficiarul creanţelor respective. Pentru creanţele preluate, factorul plăteşte vânzătorului creditor valoarea actuală a creanţelor, diminuată cu comisionul său. Astfel, factorului îi revine:
dobânda aferentă pentru perioada până la scadenţa fiecărei luni;
comisionul aferent efectuării operaţiunii propriu-zise de încasare a titlurilor de creanţă, inclusiv o cotă care să acopere riscurile şi cheltuielile suplimentare legate de urmărirea debitorilor rău-platnici.
Acest sistem este favorabil furnizorilor care efectuează numeroase livrări în loturi mari, care au o activitate sezonieră sau o clientelă dispersată.
2.2.5. Creditul obligatar
Se referă la „relaţia de credit în care partenerii sunt instituţii statale sau întreprinderi economice în calitate de debitori, care emit obligaţiuni în această calitate, pe de o parte, iar creditori, subscriptori şi deţinători ai acestor obligaţiuni, care-şi aranjează
26
Lucrare de diplomă
astfel capitalurile în vederea obţinerii unui venit sigur sub formă de dobânzi” 5.
Deci obligaţiunea este înscrisul care consemnează raportul de credit, de aici şi expresia de credit obligatar.
Obligaţiunea este un titlu de recunoaştere a datoriei care reprezintă o creanţă financiară, pe care deţinătorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul), sau altfel spus este o promisiune scrisă de a plăti o sumă de bani la o dată stabilită.
Emisiunea de obligaţiuni este o resursă preferată de capital pentru întreprinderi. Urmând fenomenul obligatar ca fenomen economic şi ca raport de credit, se observă importanţa în creşterea accelerată a acestei componente în formarea resurselor de dezvoltare a resurselor economice.
Procurarea de resurse prin emiterea de obligaţiuni s-a dezvoltat şi în domeniul capitalului circulant, obligaţii cunoscute sub denumirea de bonuri de depozit, certificate de depozit.
Obligaţiunile reprezintă temeiul desfăşurării unor altor operaţiuni pe credit. Cele pe termen scurt şi lung, emise de stat sau întreprinderi particulare, reprezentând prin calitatea lor active substanţiale în patrimoniul fiecărei întreprinderi sau bănci. Ele reprezintă modalitatea preferată de deţinerile de lichidităţi pe termen scurt, întrucât obligaţiile se caracterizează prin siguranţă şi facilitate, prin valorificarea imediată.
2.2.6. Leasing-ul
În principiu, se practică două tipuri de operaţiuni de leasing de către companiile specialiste.
Cele două tipuri de leasing sunt: leasing-ul operaţional leasing-ul financiar
Leasing-ul operaţionalÎn cazul leasing-ului operaţional, compania de leasing
închiriază clientului bunurile ce fac obiectul contractului de leasing. Pentru aceasta clientul plăteşte o chirie, conform termenelor 5 Cesar Basno, Nicolae Dardac – “Monedă, credit, bănci”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1997
27
Lucrare de diplomă
stabiliţi prin contractul de închiriere, iar la sfârşitul perioadei de închiriere bunurile se reîntorc la compania de leasing, clientul nemaiavând nici un drept asupra lor.
Leasing-ul financiarÎn cazul leasing-ului financiar, titlul de proprietate asupra
bunurilor închiriate se transferă clientului la sfârşitul perioadei de leasing.
În acest caz, chiria plătită este egală cu ratele echivalente valoric ale bunului închiriat. După preluarea bunului, clientul mai poate plăti încă o taxă de întreţinere permanentă a bunului. Leasing-ul financiar mai este cunoscut şi sub denumirea de contract de închiriere şi cumpărare în rate în special în cazul în care este oferit persoanelor fizice.
În cazul leasingului financiar, titlul de proprietate asupra bunurilor rămâne iniţial la compania de leasing, pe când în cazul unui împrumut clientul cumpără bunurile cu banii care i-a luat de la bancă şi de la început deţine titlul de proprietar asupra lor.
2.2.7. Forfetarea
Reprezintă o formă specială de finanţare care a apărut şi sa dezvoltat ca urmare a creşterii ponderii utilajelor şi echipamentelor industriale în cadrul comerţului internaţional, care datorită valorii lor mari se vând cu deosebire pe credit.
Forfetarea este definită drept „cumpărarea creanţelor cu scadenţă ulterioară şi provin din livrări de mărfuri şi servicii, cumpărătorului (forfetistul) renunţând expres la dreptul său de recurs contra precedentului deţinător al creanţei”6.
Forfetarea se referă la finanţarea bunurilor de investiţii; durata finanţării nu depăşeşte cinci ani, iar rambursarea se realizează prin eşalonarea în tranşe semestriale sau anuale.
Forfetarea îndeplineşte două funcţii importante:1. Funcţia de finanţare – realizată prin faptul că forfetistul
(cumpărătorul) creanţei pune fonduri disponibile la dispoziţia beneficiarului creanţei;
6 C.J. Gmur – „Le Forfaitage”
28
Lucrare de diplomă
2. Funcţia de asigurare – deoarece prin clauza „fără recurs” forfetistul preia toate riscurile şi nu poate să se întoarcă împotriva vânzătorului creanţei în cazul neplăţii sumei la scadenţă.
2.3. Caracterul contractual al relaţiei bancă- întreprindere privind creditul
Relaţiile de creditare între bancă şi întreprindere sunt reflectate în contractele de împrumut încheiate între cele două părţi.
„Contractul de credit bancar poate fi definit ca o convenţie unilaterală şi << intuiturn personae >> prin care o bancă sau o altă instituţie de credit sau similară se obligă , în schimbul unei remuneraţii, să pună la dispoziţia unor persoane fonduri băneşti, pe un termen şi un cuantum determinat sau să îşi asume, în interesul unei persoane, un aranjament bănesc prin aval, sau prin scrisoare de garanţie”7.
Contractul de credit are caracterul unui contract de adeziune, în practică fiind utilizate formulare tipizate, redactate de bănci, cu cauze prestabilite de către acestea. Clientul nu aderă numai la cauzele exprese ale contractului de credit ci şi la condiţiile generale de bancă, la uzurile convenţionale şi regulile profesionale bancare.
În caz de litigii, clauzele prevăzute în clauzele de credit sunt opozabile clientului şi produc efecte juridice numai dacă există certitudinea că aceste clauze au fost cunoscute şi acceptate de către client în momentul semnării contractului.
Contractul de împrumut conţine unele clauze care îi permit băncii să modifice unilateral prevederile contractului încheiat cu clientul.
O astfel de clauză este cea referitoare la posibilitatea modificării unilaterale de către bancă a ratei dobânzii la creditele acordate. De exemplu, în contractul de credit încheiat între bancă şi client se specifică:
„Pe parcursul utilizării şi rambursării creditului, banca poate indexa procentul de dobândă, în conformitate cu restul resurselor 7 Ion Turcu – „Operaţiuni şi contracte bancare”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1994
29
Lucrare de diplomă
de creditare şi dobânda de refinanţare practicată de BNR. Noul procent de dobândă se va comunica împrumutatului în scris, în termen de 10 zile de la aprobare şi se va aplica la soldul creditului existent la data modificării dobânzii”.
În ceea ce priveşte rezilierea unilaterală a contractului de împrumut către bancă, aceasta este cuprinsă în cauzale contractului de împrumut încheiat între bancă şi client.
Astfel, banca nu poate rezilia un contract de credit încheiat cu clientul băncii, cu două excepţii:
a) banca poate anula sau reduce cuantumul creditului acordat în următoarele cazuri:
în cazul în care necesarul de credit este sub nivelul prevăzut în contractul de credit aferent trimestrului pentru care s-a efectuat analiza trimestrială:
în cazul în care indicatorii de performanţă financiară (grad de îndatorare, lichiditate imediată, solvabilitate patrimonială, rentabilitate în funcţie de cheltuieli totale, grad de acoperire a cheltuielilor din încasări) înregistrează nivelele sub cele avute în vedere în momentul acordării creditului şi care pot conduce la nerambursarea creditelor conform prevederilor din contract. Banca poate decide continuarea creditării în alte condiţii de dobândă şi de garantare a creditului, începând cu data de unu a lunii următoare celei prevăzute pentru depunerea bilanţului contabil, a situaţiei patrimoniale sau după caz a întocmirii balanţei de verificare. Dreptul de decizie aparţine băncii iar împrumutatul se obligă să accepte necondiţionat noile condiţii de creditare;
în cazul înregistrării de pierderi; în cazul furnizării de către împrumutat a unor date nereale; în cazul derulării acţiunii în conturi deschise la alte bănci.
Rezilierea are loc după expirarea unui termen de preaviz de minimum 5 zile, comunicat în scris clientului.
b) banca poate întrerupe utilizarea creditului aprobat fără preaviz, în cazul în care împrumutatul nu a respectat prevederile contractuale în cauză sau în cazul în care situaţia economică şi financiară a împrumutatului nu mai asigură condiţiile de rambursare a creditului.
Formularea contractelor de împrumut utilizate de societăţile bancare conţin şi clauza conform căreia contractul „are valoare de
30
Lucrare de diplomă
înscris autentic şi constituie titlul executorului”, preluând o prevedere identică a statutului băncii.
Deşi există această prevedere în statutul băncilor, nici o dispoziţie legală nu a conferit această calitate contractului de credit bancar.
Caracter de titlu executoriului au actele autentice încheiate la notariat, hotărârile judecătoreşti, precum şi actele recunoscute ca atare într-o dispoziţie expresă a legii.
Legea nr. 34/1991 prin care s-a aprobat statul BNR prevede caracterul de titlu executoriu a contractului de credit bancar, dar numai atunci când calitatea de creditor o are BNR.
Ca urmare, până în anul 1998, pentru a trece la executarea silită a creditelor restante băncile trebuiau să obţină titlu executoriu, excepţie făcând situaţia urmăririi silite a bunurilor mobile constituite de gaj.
Astfel, în cazul de rambursare a creditului pentru care s-a constituit gajul, banca va avea dreptul să procedeze la vânzarea obiectelor date în gaj, fiind necesară aprobarea cererii de autorizare a vânzării bunului gajat de către judecătorie sau tribunal.
Conform art. 56 din Legea bancară nr. 58/1998, „contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titlurile executorului”.
Contractul de credit încheiat între bancă şi clienţii solicitatori de credite se întocmeşte în patru exemplare, a căror destinaţie este următoarea:
exemplarul unu (originalul) se păstrează la conducerea unităţii bancare într-un fişet special cu această destinaţie;
exemplarul doi se predă împrumutatului; exemplarul trei se păstrează în dosarul economic al
clientului împreună cu documentaţia care a stat la baza analizei şi aprobării creditului;
exemplarul patru se predă odată cu fişa contului sau caietul de actualizări după caz, la compartimentul decontări- contabilitate pentru punerea la dispoziţie a creditului şi pentru urmărirea rambursării.
31
Lucrare de diplomă
Contractul de credit se semnează de reprezentanţii autorizaţi ai băncii, de consilierul juridic. Fiecare filă din contractul de credit inclusiv anexele, vor fi ştampilate şi semnate de directorul băncii şi de reprezentanţii legali ai împrumutatului.
În contractele de credite nu se admit modificări, ştersături, clauze contractuale care nu fac obiectul creditului respectiv, care pot conduce la interpretări eronate sau la pierdere drepturilor băncii ce decurg din contract.
Contractul de împrumut cuprinde în cea mai mare parte clauze referitoare la obligaţiile asumate de client, obligaţii pe care acesta le respectă prin semnarea contractului în cunoştinţă de cauză.
Cu toate acestea şi banca are anumite obligaţiuni în cadrul relaţiilor cu clienţii săi privind activitatea de creditare astfel, banca are obligaţiunea de a informa , de a preveni şi de a sfătui clientul cu privire la serviciul oferit (creditul) în sensul de a completa acest serviciu, pentru a-l face cât mai util clientului. Informaţiile oferite clientului se referă strict la serviciul oferit: în ce condiţii este prestat şi dacă acest serviciu este adecvat nevoilor clientului.
De asemenea banca este obligată să păstreze secretul informaţiilor pe care le deţin cu privire la clientela sa. Există însă cazuri în care această obligaţiune nu operează, şi anume:
1. când prin lege banca se obligă să dezvăluie secretul;2. când dezvăluirea este o datorie publică;3. când interesele băncii o impun;4. când clientul îşi dă consimţământul expres privind o
asemenea dezvăluire.
De asemenea nu sunt confidenţiale: informaţii care au un caracter de generalitate, de
exemplu informaţii pe care o bancă le comunică altei bănci cu privire la poziţia generală a unui client sau cele de genul „nu sunt incidente de plată”;
informaţii care sunt cunoscute de un număr mare de persoane, cum ar fi de exemplu informaţii referitoare la dezbateri judiciare în curs sau în lipsa agenţilor economici aflaţi în incapacitate de plată, publicată de către Ministerul Finanţelor şi BNR.
32
Lucrare de diplomă
Reglementările legale cu privire la secretul profesional bancar ar trebui astfel stabilite încât să nu fie folosite ca acoperire a criminalităţii economice.
Cap.3 Mecanismul creditării întreprinderilor
Creditarea şi evaluarea riscului
Creditarea este activitatea de bază care poate genera profituri importante pentru bancă, dacă este practicată corect, dar care poate duce şi la pierderi. Prin urmare, trebuie abordată într-o manieră structurată şi logică.
Băncile primesc bani sub formă de depozite de la clienţi, cărora le plătesc dobândă pentru sumele depuse. Banca trebuie să genereze venit, pentru a plăti dobânda deponenţilor, pentru a realiza profit în beneficiul acţionarilor săi, precum şi pentru propria
33
Lucrare de diplomă
dezvoltare. O modalitate prin care băncile realizează venituri este de a da cu împrumut banii depozitaţi. „Băncii i se plăteşte dobândă pentru sumele date cu împrumut; rata dobânzii percepute pentru împrumuturi va fi mai mare decât rata dobânzii plătite la depozite. Diferenţa dintre aceste două rate al dobânzii se numeşte marjă şi constituie o sursă importantă pentru venitul băncii”8.
O parte din fondurile avansate în procesul de creditare provin din capitalul propriu al băncii, iar o alto parte din fonduri poate fi împrumutată de la alte bănci. Prin urmare, băncile trebuie să realizeze un venit suficient de mare pentru a restitui împrumuturile atrase şi dobânda aferentă, pentru a-şi acoperii costurile şi pentru a obţine profit.
Adesea băncile comerciale au în vedere taxa oficială a scontului stabilită de Banca Centrală, ca dobândă de referinţă în stabilirea nivelului ratei dobânzii utilizate de ele în relaţiile cu clienţii.
În mod normal, în orice ţară, rata minimă a dobânzii de creditare, influenţează cererea de monedă şi cursul de schimb. Prin urmare, rata dobânzii de creditare, mai ales sub forma taxei oficiale a scontului, este un important instrument de politică monetară în cadrul unei economii.
Procesul de creditare joacă un rol esenţial în economie. Încasând sume mici de bani de la deponenţi şi agregând aceste fonduri pentru a le împrumuta solicitanţilor, băncile pun la dispoziţie banii necesari dezvoltării economiei. În acest proces, băncile protejează deponenţii prin analiza riguroasă a cererilor de creditare. Creditarea, în condiţiile în care se asigură rambursarea, permite băncii să obţină un câştig pentru deponenţii ei, reducând semnificativ nivelul de risc.
Creditarea poate fi privită şi ca un serviciu bancar pe care banca îl oferă clienţilor care îl solicită. În economiile competitive, activitatea specifică sectorului terţiar (al serviciilor) trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienţilor şi să dezvolte produse şi servicii pentru satisfacerea unor cerinţe ale acestora.
Principiile credităriiCreditarea nu este o ştiinţă exactă; nu este posibil ca prin
utilizarea unei formule sau prin aplicarea unor teorii să se 8 Lucian C. Ionescu – „Băncile şi operaţiunile bancare”, Ed. Economică, Bucureşti 1966
34
Lucrare de diplomă
garanteze că suma acordată unui client va fi rambursată cu dobânda aferentă. Există totuşi principii generale de creditare, care dacă sunt aplicate consecvent, permit reducerea gradului de incertitudine şi prin urmare a riscului implicat în creditare.
Aceste principii s e referă la:1. Solicitantul creditului (debitorul);2. Cererea de creditare (obiectivele urmărite) şi documentaţia
de creditare;3. Rambursarea (rate şi termene);4. Dobânzi şi comisioane bancare;5. Garantarea (modalităţi de asigurare şi garantare) – principiul
fundamental al creditului.
3.1 Solicitantul creditului
Acceptul unei bănci de a acorda un credit reflectă punctul ei de vedere privind capacitatea de rambursare prezentă şi viitoare a clientului. Prin urmare, este esenţial ca banca să obţină cât mai multe informaţii cu privire la situaţia financiară a potenţialului client şi să fie sigură că se poate baza pe toate informaţiile oferite de acesta. În această analiză, banca trebuie să ia în considerare măsura în care îl cunoaşte pe client; analiza se face diferenţiat pentru un client nou şi unul tradiţional:
Dacă solicitantul este deja un client al băncii, banca va lua în considerare evidenţele sale cu referire la acesta: dacă a fost recuperat graficul de rambursare al ratelor şi dobânzilor;
Solicitările noilor clienţi trebuie tratate diferit; ca un prin pas trebuie să se obţină referinţe satisfăcătoare despre integritatea şi situaţia financiară a persoanelor care conduc afacerea.
Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico- financiare a clienţilor precum şi pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare, banca trebuie să-şi asigure o bază de informaţii asupra fiecărui client, pe care trebuie să o actualizeze periodic.
Principalele surse de informaţii sunt:a) Informaţii obţinute de la clientb) Informaţii din evidenţa bănciic) Informaţii din surse exterioare
35
Lucrare de diplomă
Problemele cheie asupra cărora se concentrează banca când analizează situaţia unui client ce solicită un credit pot fi împărţite pe patru grupe:
1. Domeniul de activitate al firmei.2. Situaţia financiară.3. Managementul firmei.4. Performanţele viitoare ale firmei.
3.1.1 Domeniul de activitate al firmei
- Este în declin sau în creştere?- Care sunt concurenţii principali ai firmei?- Activitatea firmei are caracter sezonier?
3.1.2. Situaţia financiară
Pentru a stabili situaţia financiară a clientului, banca realizează următoarele analize:
a) Analiza bilanţului contabil: - se vor analiza bilanţurile contabile pe ultimii trei ani şi
situaţiile financiare cumulate de la începutul anului în curs comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Bilanţurile contabile trebuie să fie certificate de comisia de cenzori
- se vor analiza stocurile, cheltuielile, veniturile, precum şi decontările, prelevările, vărsămintele, datoriile şi obligaţiile faţă de terţi;
- se vor analiza costurile.b) Analiza contului de profit şi pierderi:
- se vor analiza pe ultimii trei ani şi pe anul în curs rezultatele activităţii şi profiturile obţinute;
- se vor analiza pierderile înregistrate şi perspectiva eliminării lor;
- se vor analiza repartizarea profitului net.c) Analiza fluxului de încasări şi plăţiFluxul de încasări şi plăţi trebuie să furnizeze informaţii din
perioada respectivă atât pentru activitatea de producţie cât şi pentru cea de investiţie. Alături de celelalte analize financiare, analiza fluxului de încasări şi plăţi permite evaluarea:- posibilităţii de an genera în viitor disponibilităţi;
36
Lucrare de diplomă
- capacităţii clientului de a-şi respecta obligaţiile de plată.
3.1.3. Managementul firmei
- Conducerea firmei prezintă încredere?- Care este experienţa conducerii în derularea acestui tip de
afacere?- Cât de bine este controlată afacerea?- Managerii sunt conştienţi de capacităţile reale de producţie
ale firmei? 3.1.4. Performanţele viitoare ale firmei
- Va fi profitabilă afacerea în viitor?- Funcţionarea în viitor a afacerii va genera suficient profit
disponibil pentru a rambursa împrumuturile solicitate?- Conducerea are în vedere pentru viitor vreo schimbare majoră
care ar putea afecta disponibilităţile firmei sau profitul? În practica românească analiza împrumutului din punct de
vedere a acestor probleme prezentate este cunoscută şi sub denumirea de caracterul şi capacitatea de rambursare a clientului.
Pe baza datelor şi informaţiilor obţinute personalul compartimentelor de creditare va întocmi „fişa clientului”, care trebuie actualizată pe măsura schimbărilor ce intervin în situaţia clientului.
3.2. Cererea de creditare şi documentaţia de creditare
Creditul are un rol important în toate economiile moderne. În cadrul studiului cererii de credit în contextul economiei de
piaţă, inclusiv la noi în ţară, sunt necesare o serie de etape preliminare, care sunt redate în continuare.
Studierea situaţiei conjuncturale şi cerinţele acesteia
37
Lucrare de diplomă
Înainte de a trece la analiza concretă a cererii de credit, este necesar să se cunoască conjunctura, situaţia economică şi financiară, atât în acel moment, cât şi în viitorul apropiat ori mai îndepărtat (în funcţie şi de durata creditului).
Aspectele de instabilitate economică, frecvente în perioada de tranzacţie, constituie o realitate: eventualitatea declanşării unei crize sau existenţa deja a acesteia; restricţii cu privire la obţinerea licenţelor de import sau de export; „ieşirea” de sub control a creşterii preţurilor şi implicit a ratei de inflaţie; recesiunea economică: restricţii în privinţa transferurilor valutare în alte ţări; restrângerea sau încetarea activităţii în ramura de activitate a solicitantului de credit; existenţa unui embargo instituit de organizaţii internaţionale şi care afectează profund relaţiile de comerţ exterior al ţării solicitantului.
Toate acestea creează un climat favorabil şi plin de riscuri în acordarea unui credit.
Tot astfel, instabilitatea politico socială caracterizată prin lupta partidelor pentru deţinerea sau cucerirea puterii în stat, existenţa unor mişcări mai mult sau mai puţin tensionate cu caracter revendicativ, greve, riscul unui conflict armat sau tot atâtea elemente precumpănitoare în deciziile de acordare/respingere a creditelor solicitate de clientela bancară.
Studierea situaţiei economico-financiare a firmei care solicită credit
Situaţia clientului constituie un element extrem de important în ceea ce priveşte decizia de a i se acorda creditul.
În acest scop banca va căuta să studieze toate aspectele din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv.
Astfel, vor fi analizate:- dacă conducerea firmei îşi administrează în mod eficient
mijloacele proprii şi împrumutate şi dacă apelează la creditul bancar supus analizei pe motive bine întemeiate;
- situaţia producţiei şi asigurarea desfacerii prin contracte ferme încheiate din timp;
- dacă are imobilizări constând în: stocuri de marfă, cu mişcare lentă, fără mişcare şi greu vandabile; stocuri supranormative de materii prime, materiale auxiliare, piese de schimb, semifabricate; clienţii şi debitori neîncasaţi în durata de circuit
38
Lucrare de diplomă
bancar a documentelor, neurmăriţi şi chiar prescrişi; volumul furnizorilor şi creditelor neachitaţi, soldul sumelor datorate statului pe impozite şi taxe şi devenite exigibile, TVA;
- starea reală a mijloacelor fixe şi stadiul amortizării lor, vechimea în funcţiune, clasări/declasări în conservare, gradul de modernizare a acestora, volumul amortizărilor, starea investiţilor în curs de realizare;
- gradul de solvabilitate: disponibilităţile în numerar şi în conturile curente bancare, eventuale credite restante, volumul creanţelor de încasat să fie superior creanţelor de plată;
- analiza bilanţului şi a contului de profit şi pierdere, raportului existent între volumul cheltuielilor, producţiei, al desfacerii şi volumul profitului realizat.
În concepţia băncii comerciale, creditul nu trebuie să constituie pentru solicitator un scop în sine, ci un mijloc suplimentar a surselor deja existente în patrimoniul întreprinderii şi nu ca element de bază.
Cunoaşterea clientului constă în activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute pe o anumită perioadă de timp; profesionalismul managerilor; reputaţia pe care firma o are pe piaţa respectivă.
În cazul creditelor pe termen scurt, studiul este necesar a fi efectuat rapid, prin discuţii şi deplasări la sediul băncii şi eventual şi al întreprinderii. În situaţia creditelor pe termen mijlociu şi lung, datorită valorii mari a creditului solicitat, problema este mai complexă.
Competenţa în afaceri a managerilor şi a colaboratorilor lor se reflectă în rezultatele obţinute pe timp mai îndelungat, în modul cum ştiu să iasă din situaţii dificile datorită crizei, cum studiază piaţa, lansarea de noi produse şi alegerea momentului oportun, cum elaborează modele strategice de sporire a volumului afacerilor.
Situaţia averilor personale şi a surselor acestor averi, în special ale managerilor, este un aspect demn de luat în seamă.
O bună situaţie materială pledează în favoarea solicitantului de credit. Dimpotrivă un trai aparent luxos, imobiliar ipotecat, datorii personale neachitate duc la concluzii nefavorabile.
39
Lucrare de diplomă
Documentaţia Documentaţia de credit, pe care agenţii economici o prezintă
băncii în vederea obţinerii de credite, trebuie să cuprindă următoarele:
a) cererea de credite, semnată şi ştampilată de persoanele autorizate să reprezinte societatea, completă în mod obligatoriu cu toate informaţiile solicitate;
b) documentaţia de construire a societăţii compusă din:- contractul de societate;- statul;- hotărârea judecătorească;- certificat de înmatriculare la Oficiul Registrului
Comerţului, acte adiţionale;- certificat de înregistrare la D.G.F.P.C.F.S.;- cod fiscal.
Pentru persoanele fizice ce desfăşoară activităţi economice se va prezente autorizaţia de funcţionare, în original, şi o copie pentru conformitate, acte de identificare, adeverinţe din partea primăriilor că pot desfăşura aceste activităţi.
Pentru societăţile comerciale cu capital de stat se va prezente:- aprobarea AGA pentru angajarea creditului şi pentru
garantarea acestuia cu bunuri imobiliare şi mobiliare, proprietatea societăţii până la concurenţa sumei de maximum 30% din valoarea contabilă a tuturor activelor societăţii.
Dacă valoarea bunurilor propuse a fi gajate nu depăşeşte 45% din valoarea contabilă a activelor societăţii, aprobarea este de competenţa consiliului de administraţie SIF.
Dacă valoarea bunurilor propuse pentru garanţie depăşeşte 45% din valoarea contabilă a activelor societăţii, aprobarea de garantare se face de către Consiliul de Administraţie al Fondurilor Proprietăţii de Stat (FPS).
Pentru societăţile comerciale care înregistrează pierderi, aprobările de garantare, indiferent de nivelul creditului şi al limitei valorice de garantare se dau de Consiliul de Administraţie al FPS. - hotărârea AGA a societăţii pentru mandatarea persoanei care
va semna contractul de credit şi gaj;
40
Lucrare de diplomă
c) bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere, vizate de organele financiare abilitate , raportările contabile periodice şi ultima balanţă de verificare.
d) situaţia veniturilor şi cheltuielilor (BVC) ce urmează a fi realizate pe anul în curs şi preliminat în perioada pentru care se solicită creditul.
Situaţia va fi întocmită în corelare cu bugetul de venituri şi cheltuieli sau cu declaraţia de venituri.
e) studiul de fezabilitate în cazul unor solicitări de credite pentru realizarea obiectivelor de investiţii. Creditele pe termen mediu şi lung vor avea la bază, în mod obligatoriu studiul de fezabilitate pentru activitatea desfăşurată pe perioada creditării, sau un plan de afaceri în cazul producătorilor individuali.
f) lista bunurilor materiale şi a valorilor ce constituie garanţii asiguratorii pentru bancă în vedere acordării creditului solicitat.
Această listă va avea la bază documentele prin care se dovedeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor ce urmează a fi ipotecate sau gajate. Pentru bunurile imobiliare se va prezenta de la Judecătorie extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini în care se va specifica şi faptul că bunul respectiv nu este grevat de alte creanţe. Societăţile comerciale înfiinţate în baza unor hotărâri de Guvern care prevăd că patrimoniul fostelor întreprinderi sau cooperative se va prelua de actualele societăţi vor prezenta procesul verbal de preluare-primire a întregului patrimoniu înscris la Judecătorie în Registrul de Transcripţiuni.
În acelaşi mod vor proceda şi societăţile comerciale care au construit imobile pe bază de autorizaţie de construire. Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile va fi constatat în baza hotărârii judecătoreşti înregistrat la Judecătorie în Registrul de Transcripţiuni.
g) producătorii agricoli individuali şi cei asociaţi vor prezenta o adeverinţă de stare materială eliberată de primărie titlurile de proprietate conform Legii nr. 181/1991 sau adeverinţele de proprietate.
h) Contractele de vânzare-cumpărare, import de utilaje, pentru bunurile ce se produc din credit, valid în perioada de creditate.
i) Contractele de desfacere al produselor la interni sau externi, în vedere justificării creditului.
41
Lucrare de diplomă
j) evaluările tehnice ale bunurilor mobiliare şi imobiliare, efectuate de evaluatori tehnici sau experţi neutri.
k) Propuneri privind graficul de rambursare a creditului.l) Orice alte documente necesare solicitate de bancă.
3.3. Rambursarea
Dacă aprobarea creditelor conform competenţelor stabilite, unităţile teritoriale băncii, care acordă efectiv creditul, vor proceda împreună cu solicitantul la încheierea contractului de credite.
Pentru toate categoriile de credite ce se acordă de bancă se stabilesc scadenţe certe, care se înscriu în contractele de credite încheiate cu beneficiarii.
Rambursarea creditelor se face din încasările realizate de agenţii economici existente în contul de disponibilităţi, pe bază de notă contabilă întocmită de compartimentul de creditare sau automat prin calculator.
În cazul în care disponibilul din contul curent este insuficient pentru rambursarea ratei scadente, diferenţa nerambursată se trece ce credite restante.
Penalităţile pentru creditele nerambursate în termen şi pentru dobânzile restante se stabilesc şi se comunică prin circulare.
În cazul agenţilor economici care înregistrează datorii restante din credite şi dobânzi, banca va proceda la declararea acestora în incapacitate de a plată şi va trece la executarea potrivit legii.
3.4. Garanţii şi controlul bancar
3.4.1. Garanţii
Pentru asigurarea recuperării creditelor în situaţia în care împrumutatul nu-şi respectă obligaţiile contractuale de rambursare
42
Lucrare de diplomă
a ratelor scadente, plata dobânzilor şi a celorlalte obligaţii rezultate din contract, din cauze care nu au putut fi prevăzute la acordarea creditului, banca va solicita împrumutaţilor garanţii asiguratorii care pot fi oferite atât de debitori cât şi de terţi, persoane fizice sau juridice, numite giranţi.
Garanţiile asiguratorii sunt de două feluri: garanţii reale garanţii personale
Garanţiile reale reprezintă bunuri mobile sau imobile din patrimoniul debitorului sau al unui terţ, oferite pentru îndestularea în mod preferenţial al unui creditor.
Din grupa garanţiilor reale distingem:
a) Ipoteca – garanţie imobiliară care nu comportă deposedarea celui ce o constituie.
Ipoteca practicată de bancă în relaţiile cu clienţii săi este o ipoteco convenţională, întrucât are la bază înţelegerea intervenită între bancă şi constitutorul ipotecii care poate fi debitorul sau un garant al lui.
Obiectivul ipotecii îl constituie bunurile imobile (clădirile) de orice fel şi terenurile.
Ipoteca va fi constatată printr-un înscris (contract de ipotecă sau alt act de garanţie imobiliară) în care se vor consemna: valoarea creditului (creanţa garantată plus dobânzi) determinarea exactă a bunului ipotecar şi valoarea luată în garanţie.
Dacă bunurile, obiect al ipotecii, se află în proprietate indiviză a mai multor persoane, acestea se pot ipoteca doar cu acordul tuturor coproprietarilor.
Bunul ipotecat se ia în calcului garanţiei creditului în funcţie de valoarea de contabilitate pentru bunurile aparţinând persoanelor juridice corectată cu uzura acestora şi procentul admis de bancă pentru bunurile imobiliare.
Mecanismul ipotecii permite băncii ca, în caz de neplată a împrumutatului ‚, să urmărească acest bun, indiferent în posesia cui s-ar afla solicitând scoaterea lui la vânzare şi încasarea cu prioritate a preţului obţinut.
Pentru a fi acceptată garanţia bunurilor imobiliare acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
43
Lucrare de diplomă
- să fie proprietatea constitutorului şi să se afle în circuit civil;- să existe o piaţă sigură pentru bunurile ipotecate;- bunurile să fie situate în zone de interes;- clădirile să permită amenajări şi adaptări;- să fie asigurate la o societate de asigurări.
Acceptarea de către bancă a ipotecii impune realizarea următoarelor condiţii:- ipoteca să fie de gradul I, întrucât în caz de executare silită
sau faliment cel ce deţine o astfel de ipotecă se îndestulează la masa credală în raport cu ceilalţi creditori;
- ipoteca de gradul II se poate accepta dacă imobilul a fost deja ipotecat la banca creditoare pentru un credit primit şi acoperă valoric ambele credite, deci se încheie două ipoteci;
- durata existenţei în timp a imobilului ipotecar să fie certă până în momentul stingerii integrale a obligaţie ce a generat ipoteca;
- imobilul ipotecat să fie asigurat împotriva tuturor riscurilor, iar pe poliţa de asigurare să fie menţionată cesiunea în favoarea băncii.
Nu pot fi luate garanţii ipotecare:- locuinţele cumpărate de la stat şi neachitate;- imobilele cumpărate şi achitate cu clauza de întreţinere sau
cu uzufructul viager, decât cu condiţia ipotecării atât a imobilului, cât şi a dreptului de uzufruct viager;
- terenurile aparţinând domeniului public.În vederea constituirii legale a ipotecii este necesar să se
elaboreze un contract de ipotecă (în situaţia în care imobilul este proprietatea împrumutatului) sau un act de garanţie imobiliară (în situaţia în care imobilul este proprietatea giranţilor), autentificate la un notar public autorizat.
În ceea ce priveşte suma pentru care este înscrisă ipoteca, se va trece suma cea mai mare dintre valoarea creditului şi valoarea bunului ipotecat.
Redactarea lui se face în patru exemplare, dintre care: un exemplar pentru notar şi un exemplar pentru transcriere.
Persoana care constituie ipoteca va trebui să fie majoră şi să aibă capacitatea deplină de exerciţiu.
44
Lucrare de diplomă
Ipoteca trebuie înscrisă în registrul special de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare sau în cartea funciară, după caz, existente la judecătoria unde se află situat imobilul.
Stingerea ipotecii se realizează odată cu plata ultimei rate a creditului garantat şi a dobânzii aferente. După încasarea tuturor sumelor, banca va putea solicita în scris judecătoriei radierea ipotecii la cererea debitorului.
b) Gajul – se constituie asupra bunurilor mobile corporale, cât şi a bunurilor necorporale şi poate fi tratat sub două forme:
cu deposedare; fără deposedare.
Gajul este un contract accesoriu contractului de credit, prin care debitorul (împrumutatul) sau garantul, după caz, remite băncii un bun mobil pentru garantarea creditului.
Aceste bunuri pot fi corporale (produse, bunuri, mărfuri; numai în situaţia unităţilor ce deţin stocuri însemnate) sau necorporale (creanţe, titluri, acţiuni).
Toate trebuie să îndeplinească condiţia de a fi în circuitul civil, respectiv de a face obiectul vânzării-cumpărării.
Gajul cu deposedare – numit şi „amanet” presupunerea lui la bancă. În acest caz, se întocmeşte un contract în două exemplare, unul pentru bancă şi celălalt pentru constitutor. De regulă, această formă de gajare se adresează bunurilor mobiliare de volum mic ţi valoare mare (metale preţioase, pietre preţioase, tablouri, sculpturi, acţiuni, alte valori nominative).
Gajul fără deposedare se practică pentru bunurile voluminoase (autoturisme, congelatoare, frigidere, utilaje şi maşini) sau care sunt legate de pământ (recolte, utilaje).
Gajul fără deposedare se materializează printr-un contract pentru bunurile proprietatea împrumutatului aduse în garanţie sau pentru bunurile proprietatea garanţilor.
c) Bunurile cumpărate din credite se iau în cadrul garanţiei chiar dacă celelalte elemente (ipoteca, gajul) acoperă valoarea creditului şi a dobânzilor datorate.
În această categorie de garanţii pot fi identificate:- materiile şi materialele cumpărate, necesare desfăşurării
activităţii. Acestea sunt luate drept garanţii la preţul de livrare.
45
Lucrare de diplomă
Dreptul băncii asupra acestor bunuri cuprinde întregul proces de producţie sau comercializare al agentului economic, persoană juridică sau fizică;
- obiectele de inventar şi mijloacele fixe, dobândite sau realizate cu ajutorul creditului bancar constituie de asemenea garanţie. În termen de 15 zile bunurile dobândite trebuie asigurate la o societate de asigurări agreată de banca creditoare şi să fie obiectul unui contract de gaj fără deposedare.
Actele de proprietate în original pentru mijloacele de transport se vor păstra la bancă pe întreaga perioadă de derulare a creditului pentru a evite înstrăinarea acestora.
Poliţele de asigurare trebuie să aibă valabilitate pe toată perioada de creditare, pentru toate tipurile de credite.
În cazul reeşalonărilor sau suplimentărilor este obligatorie actualizarea poliţelor de asigurare.
Contractul de gaj este unilateral, deoarece el dă naştere unei singure obligaţii în sarcina debitorului, şi anume aceea de a păstra bunul, de a-l conserva şi de a-l deţine la dispoziţia creditorului, drept garanţie.
Contractul de gaj este un contract de accesoriu contractului de împrumut, ca urmare stingerea contractului de împrumut determină stingerea automată a contractului de gaj.
Gajul se mai poate stinge şi independent de obligaţia principală prin modul ordinar de stingere a obligaţiilor, cum ar fi: renunţarea creditorului la gaj, dispariţia fortuită a bunului gajat, remitere voluntară de către debitor a bunului gajat. Dacă bunul gajat a dispărut fortuit, dreptul de gaj se va executa asupra despăgubitorilor din asigurare.
În cadrul verificării de către inspector şi acceptării bunurilor gajate drept garanţia creditului, se vor urmării următoarele aspecte: - cel care constituie gajul trebuie să fie proprietarul bunului
gajat şi să aibă capacitatea deplină de exerciţiu, inclusiv de a-l înstrăina;
- bunul care face obiectul gajului trebuie să aibă o valoare de piaţă şi să fie uşor lichidabil. Aceasta presupune existenţa unei pieţe ţi a unei cereri solvabile pentru bunurile ce se constituie în gaj, care să dea posibilitatea valorificării obiectului gajat în caz
46
Lucrare de diplomă
de neîndeplinire de către debitor a obligaţiilor ce-i revin în contractul de împrumut;
- gajul va fi constatat printr-un înscris (contract de gaj), în care se va consemna valoarea creditului, felul şi natura bunurilor gajate şi care va fi înregistrat la judecătorie.
În cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile la contractul de împrumut ( principal) se trece la executarea gajului (contract accesoriu) care se face în două feluri:- creditorul poate cere instanţei să reţină bunul gajat în
contractul creanţei neachitate, pe baza unei expertize extrajudiciare, de estimare a valorii bunului;
- creditorul are dreptul de a cere vânzarea la licitaţie publică a bunului gajat cu dreptul de a fi plăti cu preferinţă.
d) Cesiunea de creanţă este o convenţie scrisă prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane.
Părţile cesiunii sunt:- cedentul- creditul care transmite creanţa sa;- cesionarul- persoana către care se transmite creanţa;- debitorul cedat- debitorul creanţei transmise.
Efectul cesiunii constă în aceea că, din momentul realizării acordului de voinţă, creanţa trece în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care le conferă cedentului.
Faţă de terţi, cesiunea produce efecte numai din momentul notificării ei a debitorului cedat, prin executorul judecătoresc de pe raza sediului acestuia sau din momentul acceptării de către acesta prin act autentic la notariat, potrivit articolului 1393 Cod Civil.
Pot fi concesionate creanţele din livrări de mărfuri, executări de lucrări şi prestări de servicii atât la export, cât şi la interni.
În cadrul verificării şi acceptării cesiuni de creanţă drept garanţie a creditului, inspectorul băncii va urmării următoarele aspecte:- cesiunea să fie constatată printr-un contract de cesiune
încheiat de bancă şi clientul care cesionează încasările din livrări la extern sau intern, cu titlu de garanţie;
- dacă cedentul are calitatea de creditor, în care scop acesta va trebui să remită cesionarului (băncii) titlu constatator al creanţei;
47
Lucrare de diplomă
- contractul de cesiune îndeplineşte condiţiile de fond şi formă cerute de lege;
- debitorul lui cedat i se va solicita o declaraţie de acceptare în formă autentică sau i se face cunoscut prin notificare, prin executorul judecătoresc că noul său creditor e banca creditoare;
- cedentul trebuie să garanteze că, la momentul cesiunii, creanţa cedată există în mod valabil, că titularul este cedentul şi că, între timp, nu a interveni nici o cauză de stingere sau anulare a creanţei;
- întrucât cedentul nu răspunde, de drept, de solvabilitatea debitorului cedat, inspectorul va analiza şi situaţia financiară a acestuia, în scopul stabilirii riscului de neplată, în cazul în care este vorba cesiunea unor creanţe la intern, iar în cazul cesiunii unor creanţe din livrări la export, se va urmării ca plate să fie prin acreditiv irevocabil şi confirmat de o bancă agreată de banca creditoare sau prin incasso documentar, garanta cu garanţie bancară irevocabilă, emisă de o bancă agreată de banca sa.
Cesionarea încasărilor din livrări la export cu plata prin incasso sau ordin de plată, acreditiv, cât şi a încasărilor din exporturi neefectuate încumbă riscuri mari în garanţie numai în complectarea garanţiilor mobiliare şi imobiliare.
Prin efectul cesiunii debitorul cedat va face plăţi către bancă (cesionar) într-un cont al acestuia, stabilit şi comunicat debitorului.
În continuare se vor întocmi contractul de cesiune şi declaraţia de acceptare.
În cazul în care debitorul cedat nu este de acord cu declaraţia de acceptare, cesiunea intervenită între creditorul său şi bancă se va notifica prin executorul judecătoresc debitorului cedat.
Garanţia personală este mijlocul juridic de garantare a obligaţiilor prin care una sau mai multe persoane fizice sau juridice se angajează, printr-un contract accesoriu încheiat cu creditorul, să plătească acestuia datoria debitorului, în cazul în care nu va putea plăti al însuşi.
Aceste garanţii personale sunt:a) fidejusiunea sau cauţiunea – care reprezintă un contract
accesoriu unilateral, consensual şi cu titlul gratuit, prin intermediul
48
Lucrare de diplomă
căruia persoana numită fidejusor se obligă faţă de bancă să execute obligaţia asumată de debitorul băncii în cazul în care acesta n-ar executa-o el însuşi.
Acest tip de garanţie este importantă, întrucât alături de împrumutat, este antrenată şi răspunderea unei alte persoane cu întregul ei patrimoniu.
b) garanţia bancară (scrisoarea de garanţie) care reprezintă un înscris prin care o altă bancă (garant) se angajează necondiţionat şi irevocabil ca, în cazul în care un debitor nu va executa obligaţia de a plăti la o dată bine stabilită o sumă de bai determinată, să plătească suma neachitată, în favoarea băncii beneficiare.
c) depozitul bancar – reprezintă o garanţie materială sub forma unei sume de bani depusă de debitor sau de către un garant la bancar.
Depozitul bancar poate fi constituit la societatea bancară care acordă creditul sau la o altă societate bancară încheindu-se un contract de depozit.
3.4.2. Controlul bancar
Potrivit legii şi statutului propriu de organizare şi funcţionare, banca are dreptul să verifice la agenţii economici beneficiari de credite modul cum aceştia utilizează creditele acordate în conformitate cu destinaţiile pentru care s-au aprobat, constituie şi păstrează garanţiile creditelor, respectă normele de lucru ale băncii şi clauzele din contractele de credite în vederea asigurări rambursării la scadenţă a împrumuturilor şi plata dobânzilor datorate.
3.5. Dobânzi şi comisioane bancare
3.5.1. Dobânda
49
Lucrare de diplomă
La creditele bancare în lei pe termen scurt, mediu şi lung, acordate clienţilor, agenţi economici, persoane fizice şi juridice, alte categorii de clienţi banca încasează de regulă o dobândă a cărui nivel se stabileşte de Consiliul de Administraţie al băncii. Nivelul dobânzii poate fi modificat pe parcursul derulării creditului, în funcţie de evoluţia dobânzii pe piaţa bancară.
La creditele în lei acordate pe seama fondurilor puse la dispoziţie de stat, banca încasează dobânda prevăzută în acte normative în baza cărora s-a făcut creditare.
Dobânzile la creditele în lei acordate clienţilor se calculează şi se încasează lunar, cu prioritate din disponibilităţile existente în conturile bancare de credit.
Dobânzile aferente creditelor acordate cu perioadă de graţie vor fi eşalonate la plată de către bancă tot lunar.
Dobânzile datorate şi neachitate din lipsă de fonduri în contul de disponibilităţi, se trec la restanţă.
Dobânzile restante se vor încasa cu prioritate din orice disponibilităţi şi încasări ale debitorului.
3.5.2. Comisioanele
Pentru creditul primit, împrumutatul va plăti băncii un comision de gestiune fix, calculat asupra valorii creditului, perceput la data semnării contractului de credit.
În unele ţări se obişnuieşte ca băncile să perceapă clienţilor un comision de negociere, pentru acoperirea costurilor de instrumentare a creditului. În practica românească, aceste costuri urmează să se acopere din rata dobânzii, deşi comisioanele se plătesc adesea din credit.
Pentru neutralizarea creditului la datele şi în sumele stabilite prin contract, împrumutatul va plăti un comision asupra sumei neutralizate din credit, pe perioada şi la data stabilită pentru utilizare şi până la utilizarea efectivă a creditului.
Prin urmare, băncile trebuie să se asigure că percep o rată a dobânzii şi impun un comision care să asigure profitabilitatea fiecărei acţiuni de creditare. Totuşi, băncile trebuie să se asigure că dobânda şi comisioanele percepute sunt competitive, comparativ
50
Lucrare de diplomă
cu cele practicate de alte bănci şi instituţii financiare de piaţă. În caz contrar, clienţi vor solicita credite din altă parte.
Riscul asumat prin acordarea unui împrumut trebuie reflectat în „recompensa” pe care o primeşte banca. Este normal ca o bancă să perceapă o rată mai mare a dobânzii, dacă ea consideră că un anumit credit prezintă un risc mai mare. În mod similar, este posibil ca o bancă să perceapă o rată mai mică a dobânzii, pentru împrumuturile garantate prin forme asiguratorii certe, neriscante sau cu risc minim. Cu toate acestea, banca trebuie să-i permită clientului să dispună de suficient numerar pentru a-şi putea desfăşura activitatea nestingherit. În caz contrar, stabilirea unei rate prea mare poate determina un risc de credit sporit.
51
Lucrare de diplomă
Cap. 4 Studiu privind analiza S.C. PRODPLAST S.R.L. pentru obţinerea unui împrumut pe termen mediu
4.1. Creditele pe termen mediu
Creditele a căror durată de rambursare este între 1 şi 5 ani sunt considerate credite pe termen mediu.
Creditele se acordă pentru realizarea investiţiilor, în completarea surselor proprii, a surselor din bugetul de stat sau fondurilor speciale, necesare acoperii cheltuielilor prevăzute în proiectele di investiţii, aprobate pentru:- realizarea de noi obiective şi capacităţi de producţie;- dezvoltarea, modernizarea şi tehnologizarea obiectivelor de
investiţii, a capacităţilor de producţie, a utilajelor, a maşinilor şi instalaţiilor, a clădirilor şi construcţiilor existent;
- procurarea de maşini, utilaj şi mijloace de transport;- cumpărarea de active fixe;- alte acţiuni de investiţii.
Beneficiarii credituluia) Regii autonome şi societăţi comerciale cu capital de stat
sau majoritar de stat, pentru un credit de până la 60%din valoarea proiectului de investiţii conform studiului de fezabilitate aprobat.
b) Societăţile comerciale cu capital majoritar privat, asociaţii familiare, persoane fizice autorizate, persoanele fizica liber profesioniste autorizate prin lege, pentru un credit de până la 75% din valoarea proiectului de investiţii conform studiului de fezabilitate analizat şi acceptat de către bancă.
Documentele necesare obţinerii credituluia) Cererea de credit însoţită de:
52
Lucrare de diplomă
- bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere încheiat pe ultimul an;
- bugetul de venituri şi cheltuieli sau proiectul acestuia pentru anul în care se solicită creditul;
- ultimele situaţii privind „Rezultatele financiare” şi situaţia patrimoniului;
- ultima balanţă de verificare;- studiul de fezabilitate întocmit şi aprobat conform
instrucţiunilor metodologice pentru evaluarea financiară şi economică societăţilor comerciale;
- proiecţia surselor pe perioada de acordare şi rambursare a creditului;
- acte privind situaţia juridică a terenului;- acordurile şi avizele prevăzute de lege privind utilităţile şi
protecţia mediului.b) Pentru achiziţionarea de maşini, utilaje, mijloace de
transport, animale şi alte datorii şi cheltuieli de natura investiţiilor, sunt necesare memorii de fundamentare a creditului din care să rezulte necesitatea, oportunitatea şi indicatorii caracteristici precum şi rezultatele economice-financiare scontate.
4.2. Fundamentarea deciziei de creditare
În fundamentarea deciziei de acordare a unui credit banca efectuează analiza nefinanciară care vizează credibilitatea clientului ca element psihologic esenţial, cu privire la formarea de către bancă a convingarelor referitoare la calităţile morale şi profesionale ale conducătorilor agenţilor economici solicitanţi de credite, a principalilor asociaţi şi colaboratori precum şi a reputaţiei privită prin calitatea produselor, serviciilor şi modul de îndeplinire a obligaţiunilor asumate în relaţiile cu partenerii de afaceri.
În acest scop se urmăreşte în principal:a) capacitatea managerială:
- pregătire profesională;- experienţa în domeniul de activitate;- moralitatea conducerii;
53
Lucrare de diplomă
- structura conducerii, specializarea în funcţie de aptitudine în domeniul tehnic, financiar-contabil, marketing.
b) activitatea clientului:- evoluţia activităţii şi profitul acesteia;- sfera de activitate şi caracterul activităţii;- concurenţii şi segmentul de piaţă deţinut;- portofoliu de clienţi şi relaţiile cu furnizorii.
c) strategia:- existenţa unei strategii pe următorii 3-5 ani;- modalităţi de realizare a ei.
Indispensabilă pentru decizia de creditare este analiza aspectului economico-financiar, care conţine:
a) Analiza bilanţului contabil - examinarea bilanţului pe ultimul an încheiat şi a situaţie
financiare cumulate de la începutul anului curent, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut;
- analiza imobilizărilor corporale şi necorporale şi a surselor lor de acoperire;
- analiza decontărilor, prelevărilor, datoriilor şi obligaţiilor faţă de terţi;
- analiza costurilor.b) Analiza veniturilor, cheltuielilor şi a contului de profit şi
pierdere- analiza rezultatelor şi a profitului obţinut pe ultimul an şi pe
anul curent;- analiza repartizării profitului net;- analiza pierderilor înregistrate şi recuperarea lor.
c) Analiza fluxurilor de fonduri- permit evaluarea posibilităţile clientului de a genera în viitor
lichidităţi;- permit evaluarea capacităţii clientului de a-şi onora obligaţiile
de plata viitoare;Analiza bonităţi clientului
- analiza este importantă atât pentru bancă cât şi pentru firmă, pentru a-şi cunoaşte mai bine situaţia financiară, în care se află şi posibilitatea de a-şi înapoia împrumutul solicitat;
Bonitatea clientului se stabileşte cu ajutorul indicatorilor ce definesc şi exprimă capacitatea acestuia de a-şi achita obligaţiile
54
Lucrare de diplomă
care urmează să-şi le asume prin semnarea contractului de creditare.
Indicatorii de bonitate pot fi grupaţi în:A. Indicatori de nivel şi structurăB. Indicatori de performanţă
4.3. Indicatorii de nivel şi structură la S.C. PRODPLAST S.R.L.
1. Cifra de afaceri – reprezintă veniturile realizate de client la finele perioadei.- evoluţia cifrei de afaceri trebuie să fie ascendentă;
În cazul analizat cifra de afaceri netă este 5.242.932 de 31 decembrie 2002, menţionându-se faptul că societatea comercială „Prodplast S.R.L.” şi-a început activitatea din februarie 2002.
2. Capitaluri proprii 5.596.459 mii lei
3.Rezultatul exerciţiului 3.471.637, reprezintă indicatorul sintetic care caracterizează eficienţa activităţii desfăşurate.
4. Fondul de rulment Fondul de rulment cu semnul (+) reprezintă fondurile
permanente mai mari decât utilizări permanente; ceea ce a dus la utilizarea resurselor permanente pentru finanţarea activelor circulante.
Fondul de rulment cu semnul (-) absorbirea unei părţi din resursele temporale pentru finanţarea unor p0ermanente:
Împrumuturi pe termen mediu şi lungAi – Active imobilizanteFR = 5.569.459 – 694.072 = 4.902.387 mii leiRezultă că societatea are resurse permanente mai mare decât
utilizări, ceea ce a dus la o finanţare a activelor circulante.
55
Lucrare de diplomă
5. NFR – Necesarul de fond de rulment - reprezintă diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului
de exploatare şi datoriile de exploatare.Nevoia de fond de rulment pozitivă semnifică un surplus de
nevoi temporale în raport cu resursele temporale.Dacă acest indicator este negativ, atunci unitatea în cauză are
un surplus temporar de resurse în raport cu nevoile.NFR = Acex – DexAcex = Active circulante din exploatareDex = Datorii din exploatare mai mici de un anNFR = 4.110.729 – 1.469.509 = 2.641.220
- valoarea pozitivă a variaţiei nevoii de fond de rulment se explică prin creşterea stocurilor şi creanţelor
6. Trezoreria netă TN = Fond rulment – Necesar fond rulmentReprezintă surplusul fondului de rulment faţă de nevoia de
7. Lichiditatea – reprezintă capacitatea unui client de a face faţă datoriilor sale pe termen scurt, prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilităţi.
7.1. Lichiditatea globală ce reflectă posibilitatea compartimentelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface nevoile de plată exigibile.
Lg =
Lg = = 2,79 rezultă lichiditate favorabilă
7.2. Lichiditate redusă ce reflectă posibilitatea activelor concretizate în creanţe şi trezorerie, de a face faţă achitării datoriilor curente.
56
Lucrare de diplomă
Lr =
Lr = = 1,009
Lr – trebuie să tindă spre o mărire unitară (între 0,5 şi 1)
7.3. Lichiditate imediată – ce reflectă posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt pe seama numeralului aflat în casierie, a disponibilităţilor bancare şi a plasamentelor de scurtă durată.
- rezultă că doar o treime poate să acopere disponibilul aflat în casă şi în cont la băncii.
8. Solvabilitatea – reflectă capacitatea generală a societăţii
de a transforma toate activele sale în „cash” pentru plata tuturor datoriilor.
Solvabilitatea patrimonială = Solvabilitatea patrimonială este considerată bună când
14. Valoarea adăugată (VA) – reflectă cererea sau creşterea valorii adăugate prin exercitarea activităţilor profesionale curente, valorii bunurilor şi serviciilor care provin de la terţi.
58
Lucrare de diplomă
Valoarea adăugată = Producţia globală a exerciţiului (MC+PE) - Consumul de bunuri şi servicii furnizate de către terţi pentru acest produsMC – marfă comercială =0VA = 0 + 5.241.799 –1.168.100 = 4.073.699
15. Excedentul brut de exploatare – măsoară profitul economic brut care provine din ciclul de exploatare. El arată ce-i rămâne societăţii după ce din valoarea adăugată a scăzut costul forţei de muncă.
E.B.E.= (V.A. + Subvenţii de exploatare primite) –[Cheltuieli cu personalul – impozite şi taxe (cu excepţia impozitului pe profit)]
societăţii independent de politica financiară, fiscală şi de distribuţie a dividendelor.
RE = E.B.E. + (Venituri din amortizări şi provizioane + Alte venituri din exploatări) – (Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele + Alte cheltuieli de exploatare)
Ci – capitaluri investite în exploatareCi = Imobilizări de exploatare corporale şi necorporale (ie) +
Nevoia de fond de rulment
59
Lucrare de diplomă
c) Profitabilitatea financiară – măsoară aptitudinea societăţii de a degaza un rezultat recurent pornind de la volumul său de afaceri şi ţinând cont de modul ales de finanţare a nevoilor.
RC – rezultatul curent înainte de impozitCA – cifra de afaceri
d) Rentabilitatea financiară – oferă o apreciere a eficienţei societăţii în utilizarea resurselor aduse de către acţionari.
RC – rezultatul curent înainte de impozitare CP – capitaluri proprii
- reprezintă eficienţa societăţii în utilizarea resurselor aduse de către acţionari.
Prezentarea indicatorilor privind bonitateaS.C. PRODPLAST S.R.L.
Nr. crt. Denumirea indicatorilor de bonitate
Data determinării indicatorilor 31.12.2002
1 Cifra de afaceri mii lei 5.242.9322 Capitaluri proprii mii lei 5.569.4593 Rezultatul
exerciţiuluimii lei 3.471.637
4 Fond de rulment mii lei 4.902.3875 Nevoia de fond de
rulmentmii lei 2.641.220
6 Trezorerie netă mii lei 2.261.1677 Lichiditate imediată % 368 Lichiditate globală 2,5 2,799 Solvabilitate % 79
60
Lucrare de diplomă
10 Grad de îndatorare generală
% 26
11 Rentabilitate financiară
% 63,9
12 Profitabilitate financiară
% 49
13 Rata profitului % 67,9
Cap.5 Studiu de caz privind acordarea unui credit pe termen mediu
S.C. PRODPLAST S.R.L. Tg. Mureş, a luat fiinţă în februarie 2002 ca unic producător de mase plastice din România prin tehnologia rotoformării.
Timpul de livrare scurt şi calitatea deosebită a produselor, conforme cu normele europene EN 840în domeniu, sunt determinate de o linie tehnologică compusă din utilaje computerizate performante.
Un alt atu al SC PRODPLAST SRL este alegerea celor mai buni furnizori de utilaje, componente şi materii prime, criteriul hotărâtor fiind un sistem de asigurare a calităţii ISO 9001:2000 şi ISO 14001:1996 aflate în fază avansată de implementare în procesul de producţie.
Disponibilitatea noastră în a adapta producţia conform cerinţelor clienţilor noştri ne recomandă.
Gama de produse din PE se clasifică în următoarele grupe:
61
Lucrare de diplomă
Europubele (120L/240L) şi Coşuri de gunoi stradale (55L);
Accesorii metalice pentru europubele (120L/240L) şi Coşuri de gunoi stradale (55L);
Rezervoare (1000L) şi Recipienţi (Cămine de vizitare sau colectare).
Evoluţia firmei este în continuă creştere din mai multe considerente:
Piaţa de desfacere, cu precădere piaţa românească, este o piaţă în formare şi în creştere pentru produsele Europubele 120L/240L. La momentul demarării activităţii noastre piaţa era acoperită doar cu produse din import, în prezent fiind unic producător al acestor produse în România;
Începând cu luna martie capacitatea de producţie pentru produsele Europubele 120L şi 240L se va dubla prin achiziţionarea unui al doilea set de matriţe (aflate deja în fază de producţie la furnizorul nostru firma CRE-MAR Italia) pe lângă existente şi totodată la costuri mai mici per unitate de produs, ceea ce se va traduce în preţuri de producţie reduse şi sperăm o creştere a cifrei de afaceri;
Totodată fiind unic producător de mase plastice prin tehnologia rotoformării din România în ceea ce priveşte produsul Rezervor 1000L, Cămin de vizitare şi colectare, acestea se pot realiza doar prin această tehnologie iar achiziţionarea lor din import implică costuri suplimentare de transport per unitate de produs, ceea ce face din produsele noastre o opţiune fără concurenţă;
Pe lângă piaţa internă, avem stabilite relaţii de afaceri cu parteneri străini, derulând deja exporturi pentru accesorii metalice Coş de gunoi stradal (55L), urmând a încheia în scurt timp un contract pe o perioadă îndelungată, ceea ce aduce un plus de siguranţă şi constantă în evoluţia pozitivă a firmei.
5.1.2. Descrierea proiectului
Scopul proiectului îl reprezintă utilarea şi amenajarea unei unităţi de producţie destinat industriei ambalajelor din hârtie şi
62
Lucrare de diplomă
carton, capabilă de a realiza produse competitive pe plan european.
Proiectul în sine, reprezintă crearea unei unităţi de producţie specializată pe trei grupe de produse:
I. Prima grupă de produse, şi cea mai importantă o reprezintă ambalajele – microambalaje –pentru industria farmaceutică aflată în plină dezvoltare, atât pe plan internaţional cât mai ales pe piaţa internă.
II. A doua grupă de produse o reprezintă ambalajele necesare industriei alimentare, care de asemenea cunoaşte o dezvoltare rapidă şi o creştere continuă a cantităţilor precum şi a diversităţilor posibilităţilor de ambalare.
Pentru cele două industrii prezentate mai sus, produsele vor fi reprezentate în prima fază de cutii de carton, imprimate la standarde ridicate, acestora urmându-le cutiile de carton autoformabile cu lipire în trei puncte, imprimate de asemenea la standarde ridicate de calitate.
III. A treia grupă de produse o reprezintă realizarea de tipărituri de înaltă calitate, la standarde ridicate şi tiraje mari de execuţie.
Având în vedere obiectivul activităţii curente al SC PRODPLAST SRL, impactul noilor produse asupra activităţilor curente, se poate traduce prin diversificarea ofertei pe piaţa ambalajelor, prin delimitarea strictă a segmentului ţintă, pentru fiecare unitate de producţie: cea existentă şi cea aflată acum în fază de proiect. De asemenea creşterea cifrei de afaceri este un element important în desfăşurarea activităţilor în domeniul ambalajelor.
Motivaţia pentru demararea unei noi unităţi de producţie , a apărut în urma studiilor realizate de către SC PRODPLAST SRL asupra pieţei ambalajelor, studii efectuate atât empiric, prin contacte directe cu unii producători şi potenţiali clienţi, cât şi prin studii pe bază de calcule statistice, datele fiind furnizate de către Institutul Naţional de Statistică şi Economie, cuprinzând serii de timp de cinci ani, evoluţii ale industriei ambalajelor pe segmente multiple, precum şi realizarea unor prognoze sau previziuni pe sectorul ţintă al acestui proiect.
63
Lucrare de diplomă
De asemenea, atât în baza evoluţiei macroeconomice din România, cât şi în baza strategiei economice pe termen mediu şi lung a ţării precum şi a tendinţei de aderare la Uniunea Europeană, schimbări ce vor survenii în domeniul ambalajelor de hârtie ţi carton, schimbări necesare şi obligatorii, vor impune pe piaţă acele firme care au făcut investiţii în tehnologie (producătorii de ambalaje şi consumatori de ambalaje), apte de a putea furniza produse competitive sub aspectul calităţii şi prezentării acestora.
Odată ce etapele de investire şi prognoza au fost realizate, s-a luat contactul cu firma producătoare a utilajelor, HEIDELBERG – Germania, şi s-au iniţiat discuţii în privinţa achiziţionării echipamentelor necesare, etapa finalizată prin încheiere negocierilor, elaborarea şi semnarea contractului şi plata avansului în baza facturii proformă emise de furnizor.
Utilajele urmează a fi livrate în a doua decadă a lunii februarie, perioadă până la care se va realiza amenajarea spaţiilor de producţie şi administrative ale noilor unităţi de producţie, amenajări constând în refacerea sistemului energetic, renovarea încăperilor prin refacerea tencuielilor, a zugrăvelilor prin folosirea unor vopsele lavabile, înlocuirea ferestrelor cu ferestre cu geam termopan, montarea unui tavan din gipscarton, acoperirea pardoselilor cu o răşină sintetică pentru o mai bună circulaţie şi o întreţinere mai uşoară, proiectarea şi montarea unei instalaţii de aclimatizare precum şi amenajarea modulelor administrative.
Odată ce utilajele vor fi montate, în prima decadă a lunii martie, se vor face testele de bună funcţionare, timp în care se vor încheia şi primele contracte pe baza discuţiilor şi a negocierilor aflate acum în diferite faze.
Desfăşurarea în bune condiţii a procesului tehnologic va fi asigurată de designer-ul nostru domnul Adrian Moldovan care are o vastă experienţă în domeniul tipografic.
5.1.3. Produsele şi serviciile
Enumeraţi produsele şi serviciile ca procent din cifra de afaceri curentă şi după terminarea proiectului.
% % %
64
Lucrare de diplomă
Înainte După Export
Producţie mase plastice şi accesorii metalice
100% 70% 10%
Producţia ambalajelor şi mocroambalajelor din carton şi tipăritură de înaltă calitate
0% 30% 0%
5.1.4. Stadiile de desfăşurare şi completare a proiectului
Activitate:
Dataînceperii
Dataterminării
Producţia ambalajelor şi mocroambalajelor din carton şi tipăritură de înaltă calitate
dec. 2002 febr. 2006
Data ajungerii la capacitatea maximă de producţie
iunie 2003
5.1.5. Numărul total de angajaţi Acum: 13 La capacitate maximă: 19
5.1.6. Taxele vamale
Referitor la materiile prime şi echipamentele de import, acestea sunt în totalitate de origine EU (Italia) iar poziţiile tarifare din codul vamal în care se încadrează, dau scutire de taxe vamale, de unde rezultă că nu avem nici un fel de influenţă asupra costurilor de producţie.
5.1.7. Schimbul valutar
65
Lucrare de diplomă
Întrucât materia primă utilizată în producţia de mase plastice (LLDPE) este din import, iar ponderea acestuia în preţul de cost este de până la 40%, o diferenţă de curs nafavorabilă rezultată între momentul importului şi momentul plăţii se reflectă prin diminuarea profitului net. În schimb veniturile realizate din export raportate la aceeaşi perioadă contracarează efectul negativ al acestor diferenţe de schimb nefavorabile aferente importurilor. Totodată începând cu luna februarie 2003 vom beneficia de materie primă de la furnizori interni ceea ce va elimina riscul înregistrării de diferenţe de curs nefavorabil provenit din importuri.
5.2. Poziţia pe piaţă a firmei
5.2.1. Furnizorii
Se va completa pentru fiecare furnizor care deţine cel puţin 15% din costurile materiei prime.a)
Furnizor actual
% din total
Ce furnizează?
Condiţii de plată
De când?(e
furnizor)Rigerplast- Italia
40% LLDPE 90 zile iunie 2002
Alprom Slatina 15% tablă Al la livrare iunie 2002
IS Câmpia Turzii
15% bară oţel la livrare iunie 2002
b) Furnizor viitor %
din total
Ce furnizeaz
ă?
Condiţii de plată
De când?(e furnizor)
SC RESINEX SRL 40% LLDPE 60 zile februarie 2003
66
Lucrare de diplomă
HEIDELBERG RO 15% consumabila
tipografice
30 zile martie 2003
Diverşi(RPD,
RTC,Agressione)15% hârtie la livrare martie 2003
5.2.2. Clienţi
Se vor trece doar cei ce reprezintă mai mult de 15% din vânzările lunare.a)
Actuali % din vânză
ri
Produse vândute
Condiţii de
plată
De când?
(e client)
Compuestos Dominicana(rep.Dominicană) - export
15%Accesorii metalice
100%avans oct.200
2
Sel Gros BV 15%Europubele 120L/240LCoşuri de gunoi 55L
45 zile oct. 2002
Primăria BV (prin THP) 15% Coşuri de gunoi 55L
30 zile mai 2002
Primăria TL 15% Europubele 240L
30 zile dec. 2002
b) Viitori (dacă diferă)
% din vânză
ri
Produse vândute
Condiţii de plată
De când?
DFS Center Grup- Piteşti 15%
Europubele 240L
Rezervoare 30 zile ian.
2003
67
Lucrare de diplomă
1000L5.2.3. Concurenţa
a) Câte firme oferă produse/servicii identice sau similare de segmentul Dvs. de piaţă? Enumeraţi principalele firme concurente, interne sau externe.
În domeniul producţiei de mase plastice: Nu există producători indigeni de Europubele 120L şi
240L şi coşuri de gunoi stradale din PE. Produse similare se comercializează pe piaţa românească de diverse societăţi comerciale ca produse de import din Ungaria, Grecia, Germania şi Italia.
În domeniul producţiei de ambalaje din carton şi tipăritură de înaltă calitate:
Există pe piaţa din România o multitudine de tipografii dar un număr foarte restrâns dintre acestea oferă tipăritură de înaltă calitate şi dintre acestea doar câteva oferă şi o productivitatea ridicată. Se remarcă în regiune ABC Impex Odorheiul Secuiesc, Ideea Print Cluj Napoca, firme care am putea să la considerăm concurente.
Dacă provin mai departe şi analizăm piaţa de ambalaje şi microambalaje din carton, considerăm firmă concurentă ABC Impex Odorheiul.
b) Prin ce vă deosebişi de concurenţă? Enumeraţi punctele forte şi punctele slabe ale propriei afaceri, comparativ cu cele ale concurenţei.
În domeniul producţiei de mase plastice: Produsele PRODPLAST sunt realizate în conformitate cu
norme europene în domeniul EN 840, pe o linie tehnologică de ultimă generaţie, folosind materii prime de calitate şi respectând un sistem de management al calităţii ISO 9002 pe cale de implementare în procesul de producţie. Din aceste considerente considerăm că produsele PRODPLAST sunt cel puţin la nivelul produselor concurente din import. Conform OG nr 60/2001, PRODPLAST în calitate de producător indigen, beneficiază de o marjă de producător de 7,5% la licitaţiile de achiziţii publice organizate de Instituţiile Publice ale Statului, unul din principalii noştri clienţi. Totodată destinaţia produselor fiind piaţa
68
Lucrare de diplomă
românească costurile de transport sunt mai mici ca în cazul produselor de import. Neavând nici influenţa taxelor şi comisioanelor vamale, putem să practicăm preţuri foarte competitive în comparaţie cu produsele de import.
În domeniul producţiei de ambalaje din carton şi tipărituri de înaltă calitate:
Considerăm ca şi firme concurente doar câteva din multitudinea de tipografii care funcţionează pe piaţa românească şi cu atât mai puţine în regiunea geografică în care se va amplasa proiectul, susţinem realizarea proiectului din punct de vedre al unei lipse de concurenţă în domeniul tiparului de înaltă calitate. În argumentarea acestei idei venim cu studiile efectuate în regiune şi cu concluzia existenţei a numeroase tipografii dar care funcţionează cu utilaje depăşite moral şi în primul rând fizic. Achiziţionarea echipamentelor de la firma HEIDELBERG, firmă de prim rang în domeniul tipografic, va garanta realizarea unui tipar de înaltă calitate la randamente şi productivitate foarte ridicate ceea ce va face diferenţa cu majoritatea tipografiilor existente şi ne va situa cel puţin pe aceeaşi treaptă cu cele câteva firme concurente.
c) Ce ar trebui să faceţi pentru a vă îmbunătăţii poziţia pa piaţă?
În domeniul producţiei de mase plastice: Lărgirea reţelei de distribuţie; Campanii promoţionale / Reclame în reviste de
specialitate; Participarea la manifestări specifice pe categorii de
produse: Salubritate: Europubele 120L/240L, Coşuri de
gunoi stradale 55L: Construcţii: Rezervor 1000L/Cămin de vizitare/
Cămin de colectare.
d) Cum se compară preţurile Dvs. de cele ale concurenţei?În domeniul de mase plastice:
Preţurile practicate în comparaţie cu cele ale concurenţei sunt competitive;
69
Lucrare de diplomă
Totodată în calitate de producători români, conform OG nr 60/2001, în cazul achiziţiilor publice beneficiem de o marjă de 7,5%.
5.2.4. Poziţia pe piaţă a firmei
A. Care este piaţa ţintă? Cât de mare estimaţi a fi această piaţă? Care este procentul deţinut de Dvs. din piaţă?
În domeniul producţiei de mase plastice: Pentru Europubele 120L/240L şi coşuri de gunoi stradale:
Firme de salubritate, Primării, Societăţi Comerciale, Instituţii publice, persoane fizice etc. Piaţa românească în domeniu este în creştere accelerată fiind departe de potenţialul maxim din următoarele considerente:
Este o piaţă în formare, Europubelele fiind doar o parte a sistemului de colectare a resturilor menajere. Utilizarea într-un sistem eficient al acestora presupune utilaje pentru colectare, gropi de gunoi ecologice, etc. iar toate acestea sunt subiect al unor proiecte ample de investiţii aflate în diverse stadii de execuţie în diverse localităţi din ţară;
PE este un material supus îmbătrânirii ceea ce se traduce printr-o durată limitată a produsului şi asta duce la o înlocuire periodică a acestora pentru a se încadra în parametrii tehnici de exploatare.
Pentru rezervoare 100L/cămine de vizitare/cămine de colectare:
Întrucât sunt produse cu o largă întrebuinţare este practic imposibil de cuantificat piaţa acestor produse.
70
Lucrare de diplomă
În domeniul producţiei de ambalaje din carton şi tipărituri de înaltă calitate:
Industria farmaceutică, Industria alimentară, Societăţi Comerciale, Instituţii Publice, persoane fizice, etc.
B. Comentaţi schimbările ce vor avea loc pe piaţă şi cum anume se va adapta firma Dvs. la aceste schimbări?
Creşterea concurenţei pe piaţa internă?În domeniul producţiei de mase plastice:În domeniul producţiei de ambalaje din carton şi tipărituri de
înaltă calitate: Produsele ofarite atât în cazul producţiei actuale cât şi în cazu
producţiei ce se va realiza după demararea proiectului sunt de înaltă calitate. Acestea sunt realizate cu tehnologie performantă iar structura organizatorie a societăţii este una flexibilă, capabilă să se adapteze oricăror situaţii pe care piaţa le va impune. De aceea nu ne considerăm periclitată poziţia pe piaţă în contextul creşterii concurenţei.
Creşterea cererii?În domeniul producţiei de mase plastice:În domeniul producţiei de ambalaje din carton şi tipărituri de
înaltă calitate: Există posibilităţi reale şi disponibilitatea de a extinde
capacitatea de producţie pe ambele domenii de activitate în caz că piaţa o va impune.
5.3. Informaţii financiare
Se anexează Bilanţul şi Contul de profit şi pierderi pe ultimii doi ani, precum şi ultima balanţă de verificare, completată cu standardele în vigoare.
a) Conturi clienţi (creanţe)mil. lei (vechime solduri)Nume client Sub 30 zile 30-60 zile 60-90 Peste 90
71
Lucrare de diplomă
zile zileSel Gros - Braşov 96 35 - -Sport- Medal Mc. Ciuc
102 - - -
- - - - -- - - - -
b) Stocuri (materii prime, produse finite, produse în curs de execuţie)
mil. lei (vechime solduri)Tip stoc Sub 30 zile 30-60 zile 60-90
e) Împrumuturi făcute firmei de către proprietari1.797.822 (mii lei) la 31 decembrie 2002Termenul de rambursare nespecificat. Rambursările se vor
face în momentul în care disponibilul o va ermite.
72
Lucrare de diplomă
Concluzii şi propuneri
În condiţiile unei economii de piaţă, creditarea operaţiilor economice reprezintă o problemă de mare importanţă. În actuala societate românească întreprinderea este considerată ca fiind principala verigă în asigurarea unei circulaţii monetare sănătoase, contribuind prin funcţiile pe care le îndeplineşte la dezvoltarea societăţii şi la îmbunătăţirea nivelului de trai.
Pe de altă parte, având în vedere rolul şi importanţa pe care le au cu băncile la buna funcţionare a agenţilor economici şi a economiei în ansamblu în perioada de tranziţie, la economia de piaţă sistemul bancar a fost aşezat pe principii noi concurenţiale capabile să ofere o gamă largă de produse şi servicii de un nivel calitativ superior care să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de agenţi economici.
De asemenea băncile şi-au perfecţionat activitatea de creditare înregistrându-se un pas evolutiv de consolidare a relaţiei bancă- întreprindere, pe linie de credit; această relaţie depinzând de contextul economiei, monetar şi financiar.
Creditul – ca pârghie bancară – trebuie să fie folosit astfel încât să poată contribui la creşterea profitului bancar şi implicit la dezvoltarea activităţii clienţilor din sectoarele deservite.
Felul în care sunt gestionate creditele de către agenţii economici este foarte important deoarece poate influenţa într-un mod hotărâtor dezvoltarea economiei la nivel naţional sau local, orice agent economic îşi asumă un risc atunci când demarează o investiţie care are nevoie de finanţare externă. Consider însă că
73
Lucrare de diplomă
aceste riscuri pot fi anulate, numai în cazul în care întocmeşte în amănunţime indicatori de echilibru şi performanţă economico-financiară pentru a şti cu exactitate nevoile firmei precum şi nevoile acesteia pentru o bună desfăşurare a activităţii.
Încrederea care trebuie să existe între bancă – în calitate de creditor- şi agentul economic – în calitate de debitor – reprezintă un factor important al relaţiei bancă – client în ceea ce priveşte creditul.
Încrederea presupune: „cinste”, cuvânt ferm al împrumutatului de a rambursa
la date cuvenită creditul pe care l-a obţinut; „necesitatea” competiţiei împrumutatului în activitatea
profesională. Banca ar trebui să-şi îmbunătăţească activitatea de alocare a
creditelor, să practice dobânzi mai flexibile şi competitive, deoarece datorită ratei dobânzii destul de ridicată la credite, restricţiilor monetare şi dezechilibrelor care afectează întreaga economie românească, se manifestă o tendinţă de restrângere a numărului celor care apelează la creditul bancar.
Se cunoaşte faptul că în afara finanţării interne, creditul bancar este aproape singura formă de finanţare externă la care pot apela firmele româneşti. Ori într-un exces de prudenţă, băncile româneşti aproape că nu acordă nici un fel de credit în lipsa unei garanţii materiale solide, fapt ce reprezintă o piedică în calea dezvoltării şi extinderii activităţii unora dintre agenţii economici. Consider ca fiind absolut necesară intensificarea măsurilor de atragere la bănci a solicitanţilor de capital privat şi a întreprinderilor mici şi mijlocii în principal în acordarea de facilităţi în ce priveşte condiţiile de creditare, nivelul dobânzilor, termenele creditării, nivelul comisioanelor.
În ceea ce priveşte analiza performanţelor economico – financiare a agenţilor economici se impune folosirea unui sistem de indicatori care să reflecte cât mai bine activitatea agentului economic.
Pentru aprofundarea analizei bonităţii clientului, banca trebuie să pună accentul pe studiul caracterului, competenţei şi conexiunilor clientului pentru formarea unei imagini cât mai reala asupra lui.
74
Lucrare de diplomă
Procesul de creditare trebuie să se caracterizeze prin operativitate şi elasticitate, care se referă la promptitudinea satisfacerii cererilor de credite precum şi la adaptabilitatea tehnicii de creditare.
BIBLIOGRAFIE1. Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – „Monedă, credit, bănci”,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1997.2. Cezar Basno – „Parteneriatul bancă-întreprindere”, Tribuna Economică
nr.14/1991.3. Cezar Basno – „Întreprinderea şi creditul monetar”, Tribuna Economică nr. 9,
10,11/1996.4. Victor Manole, I. Al. Mărgineanu, Stoica Iosif, St. Mitrache – „Firma şi
banca", Tribuna Economică 1999.5. Delia Cojocaru – „Caracteristici ale sistemului bancar românesc”, Revista
„Firma – Băncile – Asigurări” nr. 6/iunie 1999.6. Delia Cojocaru – „Exigenţe ale activităţii bancare”, Revista „Finanţe – Bănci
– Asigurări” nr.7-8/1999.7. Nicolae Davidescu – „Acordarea şi rambursarea creditelor”, Tribuna
Economică nr 41, 43/1997.8. Vasile Dedu – „Management bancar”, Editura Mondon, Bucureşti, 1997.9. Elena Drăgăşescu – „Relaţii valutar-financiare internaţionale”, Editura
Mesagerul, Cluj Napoca, 1995.10. I. Galicanu, M. Cristea – „Relaţia bancă-client”, Revista „Finanţe – Bănci –
Asigurări” nr.2-3/1998.11. N. Hoaţă – „Accesul firmelor româneşti la finanţare”, Revista „Finanţe –
Bănci – Asigurări” nr. 2-3/1998.12. Lucian C. Ionescu – Institutul Bancar Român – „Băncile şi operaţiunile
bancare”, Editura Economică, 1996.13. Luminiţa Ionescu – „Creditul pe teren scurt”, Revista „Finanţe – Bănci –
Asigurări” nr. 3/1999.14. Costin Kiriţescu, Emilian Dobrescu - „Băncile – Mică Enciclopedie”, Editura
Expert, 1998.15. Alexandru Lăzărescu – „Rolul băncilor în simularea proceselor economice”,
Tribuna Economică nr. 31-32/1997.16. Alexandru Lăzărescu – „Integrarea creditului în circuitul economic”, Tribuna
Economică nr. 33, 35, 40/1996.
75
Lucrare de diplomă
17. Alexandru Pintea, Gheorghe Ruscanu – „Băncile în economia românească”, Editura Economică, 1995.
18. Carmen Răduţ – „Managementul organizării activităţii bancare”, Revista „Finanţe – Bănci – Asigurări” nr. 7-8/1999.
19. Teodor Roşca – „Monede şi credit”, Editura Sarmis, Cluj Napoca, 1996.20. Teodor Roşca – „Agentul economic şi creditul”, Tribuna Economică nr.
35/1992.21. Luminiţa Roxin – „Gestiunea riscurilor bancare”, Editură Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997.22. Legea nr. 31/1990 privind înfiinţare societăţilor bancare.23. Legea nr. 31/1991 privind activitatea bancară.
