+ All Categories
Home > Documents > creditare bancara teorie

creditare bancara teorie

Date post: 13-Jul-2015
Category:
Upload: damaliaviviana
View: 138 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
22
  1 UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL CONSTANŢA MATERIA: CREDITARE BANCARĂ ANUL 3 ZI, FR SPECIALIZAREA: FINANŢE-BĂNCI EXAMINATOR: LECT.UNIV.DR. NEGURIŢĂ OCTAV CREDITARE BANCARĂ I. MECANISMELE ŞI INSTRUMENTELE DE CREDIT SPECIALIZATE 1.1.Mecanismele creditării O bancă poate acorda credite clienţilor şi salariaţilor proprii cu condiţia respectării legislaţiei în vigoare şi a normelor proprii de creditare pentru acea societate bancară. Sucursala unei bănci are competenţa de a acorda credite conform aprobării Comitetului de Direcţie şi Risc în limitele maxime, cu respectarea condiţiilor de creditare prevăzute în normele actuale. Creditele ce se în cadrează în limita de competenţă a sucursalei vor fi aprobate de Comitetul de Credit constituit la nivelul sucursalei respective, comitet constituit, în general, din 3 persoane, şi anume cei doi directori şi şeful departamentului de credit. Înlocuirea membrilor Comitetului de Credit absenţi în anumite perioade de timp se poate face conform unei decizii emise de conducerea sucursalei implicate. O documentaţie de credit se consideră aprobată numai dacă toţi cei trei membri ai Comitetului de Credit îşi dau acordul scris în acest sens. Agenţiile bancare înfiinţate în ţară pot analiza documentaţiile de credit primite de la clienţi, însă au obligaţia de a întocmi şi prezenta referatele de credit (inclusiv propunerea agenţiei) Departamentului de Credite din cadrul sucursalei. Departamentul Credite este, în acest context, obligată să întocmească un referat ce va conţine propunerea de aprobare a creditului, inclusiv condiţiile de acordare a creditului sau propunerea de respingere. Referatul prezentat de agenţii, însoţit de referatul întocmit de Departamentul Credite, este în continuare supus spre aprobare Comitetului de Credit, în limitele de competenţă aprobate pentru acesta. În cazul în care facilitatea solicitată depăşeşte competenţa de aprobare a Comitetului de Credit al sucursalei, referatul aprobat de Comitetul de Credit este înaintat spre aprobare Comitetului de Direcţie şi Risc al centralei băncii. În general, etapele ce trebuie parcurse pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii de creditare sunt următoarele: -primirea cererii de împrumut din partea solicitantului conform modelului băncii şi obţinerea informaţiilor necesare pentru analizarea solicitării; -elaborarea referatului cu propunerea de aprobare sau respingere a solicitării primite; -verificarea documentaţiei de garantare prezentate de client şi întocmirea contractului de credit în vederea acordării efective a creditului; -urmărirea modului de derulare a creditului acordat, achitarea la termen a dobânzilor şi a comisioanelor aferente, urmărirea rambursării la scadenţă a creditului acordat; -contactarea clientului, în cazul neachitării la termen a dobânzilor şi a c reditului, în vederea aflării cauzelor care au condus la înregistrarea de dobânzi şi credite restante şi pentru a găsi o rezolvare  pe cale amiabilă a situaţiei create. 1.2.Etapele procesului de creditare În cazul creditelor neachitate la scadenţă, după epuizarea tuturor posibilităţilor de a-l determina  pe debitor de a plăti, banca poate începe executarea silită pentru recuperarea creditelor şi a dobânzilor restante. a)Primirea cererii de împrumut din partea solicitantului Solicitantul de credit trebuie să prezinte băncii o cerere scrisă din care să rezulte cel puţin următoarele: numele solicitantului, tipul de facilitate cerut, suma solicitată şi perioada pentru care
Transcript
Page 1: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 1/22

  1 

UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL CONSTANłAMATERIA: CREDITARE BANCARĂANUL 3 ZI, FR SPECIALIZAREA: FINANłE-BĂNCIEXAMINATOR: LECT.UNIV.DR. NEGURIłĂ OCTAV

CREDITARE BANCARĂ

I. MECANISMELE ŞI INSTRUMENTELE DE CREDIT SPECIALIZATE

1.1.Mecanismele credităriiO bancă poate acorda credite clienŃilor şi salariaŃilor proprii cu condiŃia respectării legislaŃiei în

vigoare şi a normelor proprii de creditare pentru acea societate bancară. Sucursala unei bănci arecompetenŃa de a acorda credite conform aprobării Comitetului de DirecŃie şi Risc în limitelemaxime, cu respectarea condiŃiilor de creditare prevăzute în normele actuale.

Creditele ce se în cadrează în limita de competenŃă a sucursalei vor fi aprobate de Comitetul deCredit constituit la nivelul sucursalei respective, comitet constituit, în general, din 3 persoane, şi

anume cei doi directori şi şeful departamentului de credit. Înlocuirea membrilor Comitetului deCredit absenŃi în anumite perioade de timp se poate face conform unei decizii emise deconducerea sucursalei implicate. O documentaŃie de credit se consideră aprobată numai dacă toŃicei trei membri ai Comitetului de Credit îşi dau acordul scris în acest sens.

AgenŃiile bancare înfiinŃate în Ńară pot analiza documentaŃiile de credit primite de la clienŃi,însă au obligaŃia de a întocmi şi prezenta referatele de credit (inclusiv propunerea agenŃiei)Departamentului de Credite din cadrul sucursalei. Departamentul Credite este, în acest context,obligată să întocmească un referat ce va conŃine propunerea de aprobare a creditului, inclusivcondiŃiile de acordare a creditului sau propunerea de respingere. Referatul prezentat de agenŃii,însoŃit de referatul întocmit de Departamentul Credite, este în continuare supus spre aprobareComitetului de Credit, în limitele de competenŃă aprobate pentru acesta. În cazul în carefacilitatea solicitată depăşeşte competenŃa de aprobare a Comitetului de Credit al sucursalei,referatul aprobat de Comitetul de Credit este înaintat spre aprobare Comitetului de DirecŃie şiRisc al centralei băncii.

În general, etapele ce trebuie parcurse pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃii decreditare sunt următoarele:-primirea cererii de împrumut din partea solicitantului conform modelului băncii şi obŃinereainformaŃiilor necesare pentru analizarea solicitării;-elaborarea referatului cu propunerea de aprobare sau respingere a solicitării primite;-verificarea documentaŃiei de garantare prezentate de client şi întocmirea contractului de credit învederea acordării efective a creditului;-urmărirea modului de derulare a creditului acordat, achitarea la termen a dobânzilor şi acomisioanelor aferente, urmărirea rambursării la scadenŃă a creditului acordat;

-contactarea clientului, în cazul neachitării la termen a dobânzilor şi a creditului, în vederea aflăriicauzelor care au condus la înregistrarea de dobânzi şi credite restante şi pentru a găsi o rezolvare pe cale amiabilă a situaŃiei create.1.2.Etapele procesului de creditare

În cazul creditelor neachitate la scadenŃă, după epuizarea tuturor posibilităŃilor de a-l determina  pe debitor de a plăti, banca poate începe executarea silită pentru recuperarea creditelor şi adobânzilor restante.a)Primirea cererii de împrumut din partea solicitantului

Solicitantul de credit trebuie să prezinte băncii o cerere scrisă din care să rezulte cel puŃinurmătoarele: numele solicitantului, tipul de facilitate cerut, suma solicitată şi perioada pentru care

Page 2: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 2/22

  2 

se solicită creditul, graficul de rambursare, destinaŃia creditului şi modul de garantare a creditului.Solicitantul va prezenta anexat la cererea de împrumut documentaŃia solicitată de bancă învederea analizării cererii de credit. Cererea de împrumut se prezintă la registratură, care o

  prezintă conducerii în vederea repartizării Departamentului Credite. Departamentul Crediteînregistrează cronologic cererile primite într-un registru special, care va conŃine următoarelecoloane, data primirii, nume solicitant, suma, salariatul căruia i s-a repartizat lucrarea.

InvestigaŃiile cu privire la solicitantul de credit vor fi efectuate pe baza informaŃiilor furnizate

de client, a informaŃiilor din evidenŃele băncii şi a celor din surse exterioare. b)Elaborarea referatului cu propunerea de aprobare sau respingere a solicitării de creditReferatul cu privire la creditul solicitat de client se va redacta conform modelului impus de

centrala băncii (cu excepŃia creditelor garantate cu depozite colaterale) şi se va supune spreaprobare organului competent: Comitetul de Credite al sucursalei sau Comitetul de DirecŃie şiRisc al centralei bancare. GaranŃiile materiale oferite de către client sunt evaluate de cătreEvaluatorul propriu sau cel agreat de bancă. În baza deciziei organului competent, clientul esteînştiinŃat cu privire la condiŃiile în care a fost aprobat creditul solicitat sau cu privire larespingerea solicitării.c)Verificarea documentaŃiei de garantare prezentate de client şi întocmirea contractului de credit

În cadrul acestei etape sunt verificate toate documentele prezentate de client care condiŃioneazăacordarea creditului, conform aprobării organului competent. Contractul de credit este întocmit în

trei exemplare originale şi este semnat de către persoana autorizată din partea clientului laghişeele băncii, în prezenŃa salariatului bancar din cadrul Departamentului Credite care îl vacontrasemna.

În continuare, este întocmit un referat care va specifica prezentarea de către client adocumentaŃiei care condiŃionează acordarea creditului. Acest contract este prezentat conducerii,în vederea semnării, însoŃit de referatul privind îndeplinirea condiŃiilor de acordare al creditului şide cererea de deschidere a unui cont debitor pe numele clientului, în limita sumei aprobate.Creditul este acordat efectiv clientului numai după îndeplinirea tuturor condiŃiilor menŃionate înreferatul de aprobare.d)Urmărirea modului de derulare a creditului acordat, achitarea la termen a dobânzilor şicomisioanelor aferente, urmărirea rambursării la termen a creditului acordat

Pe perioada de valabilitate a creditului, pentru fiecare contract se vor întocmi 2 dosare, astfel:un dosar ce va cuprinde un original al contractului de credit împreună cu originalele contractelor de garanŃie, originalele poliŃelor de asigurare şi alte documente originale, după caz; un dosar ceva cuprinde al doilea original al contractului de credit, o copie a referatului de aprobare,documentaŃia prezentată pentru acordarea creditului, copii ale contractelor de garanŃie, ale

 poliŃelor de asigurare şi a altor documente legate de acordarea creditului respectiv.În fiecare lună se va verifica prin sondaj corectitudinea dobânzilor şi a comisioanelor calculate

de sistemul informatic, urmărindu-se permanent achitarea la timp a comisioanelor şi dobânzilor datorate băncii, calculate şi evidenŃiate conform extraselor de cont. În cazul neachităriicomisioanelor şi dobânzilor până cel mai târziu 5 ale lunii următoare, salariatul care se ocupă decreditul respectiv va lua legătura cu clientul, pentru a-l determina să alimenteze contul cu sumeledatorate cu titlu de comisioane şi dobânzi. În cazul în care, până la sfârşitul lunii următoare,

dobânzile nu sunt achitate, acestea vor fi contabilizate la dobânzi restante, cu data de ultima zilucrătoare a lunii pentru care sunt datorate şi se va percepe dobânda penalizatoare. În cazul încare sunt indicii că debitorul nu poate achita dobânda în intervalul de timp imediat următor,înregistrarea la dobânzi restante se poate face oricând în timpul lunii.

De asemenea, se verifică dacă utilizarea creditului este făcută conform condiŃiilor de aprobare, precum şi dacă ratele datorate sunt achitate la scadenŃă. În caz contrar, în maxim 7 zile de la datascadenŃei, ratele neachitate la scadenŃă vor fi trecute la restante. În cazul creditelor acordate cu oanumită perioadă de graŃie, se va atenŃiona în scris, debitorul cu privire la scadenŃa primei rate, cuo lună înainte de scadenŃa acesteia. În cazul creditelor cu scadenŃă unică şi cu valabilitate maimare de şase luni, se va atenŃiona în scris debitorul, cu privire la data scadenŃei, cu două luni

Page 3: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 3/22

  3 

înaintea acesteia, în vederea stabilirii posibilităŃii rambursării sau prelungirii valabilităŃiicreditului acordat. În vederea respectării indicaŃiilor B.N.R., rescadenŃarea creditelor se vaefectua numai înainte de scadenŃă.e)Recuperarea creditelor pe calea executării silite

În cazul în care creditul este scadent, iar debitorul încetează plăŃile şi se epuizează toatemijloacele avute la dispoziŃie în vederea recuperării creditului şi a dobânzilor şi comisioanelor datorate, este obligatorie întocmirea unui referat, în atenŃia conducerii băncii, care va cuprinde:

condiŃiile în care a fost aprobat creditul, condiŃii şi scadenŃe; data încetării plăŃilor; situaŃiafinanciară a debitorului în cadrul filialei la data întocmirii referatului; garanŃiile constituite ladispoziŃia băncii; propunerea de începere a executării silite.

În baza referatului prezentat conducerii de către Departamentul Credite, conducerea băncii vaaproba începerea executării silite şi va desemna persoanele ce se vor ocupa în numele băncii derecuperarea, pe calea executării silite, a creditului restant. Departamentul de credite va lualegătura periodic cu persoana împuternicită cu executarea silită pentru a urmări modul cum sedesfăşoară acŃiunea de recuperare a creditelor restante.

II. BĂNCILE ŞI INSTITUłIILE DE CREDIT SPECIALIZATE

2.1. Clasificarea băncilor 

Sistemul bancar naŃional este format din ansamblul instituŃiilor financiare şi de credit care îşidesfăşoară activitatea la nivelul unei Ńări. De asemenea, totalitatea sistemelor naŃionale alcătuiescsistemul bancar internaŃional. FuncŃiile principale ale sistemul bancar sunt:-vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaŃiuni valutare şi cu metale preŃioase;-emiterea de instrumente de plată şi de credit şi efectuarea de tranzacŃii cu asemenea instrumente;-efectuarea de operaŃiuni între conturile clienŃilor şi de transferuri de sume în conturile deschise laalte bănci;-acordarea de credite pe anumite termene;-atragerea mijloacelor băneşti temporar disponibile ale clienŃilor prin conturile deschise acestora.

Banca reprezintă o instituŃie care mobilizează mijloacele băneşti disponibile, finanŃează şicreditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăŃile în cadrul

economiei naŃionale şi în relaŃiile cu celelalte state, în scopul de a obŃine profit.O clasificare a societăŃilor bancare poate fi făcută în funcŃie de mai multe criterii. Astfel, în

funcŃie de rolul pe care banca îl îndeplineşte în cadrul sistemului bancar naŃional, pot fi întâlniteurmătoarele tipuri de bănci: bănci centrale, bănci de emisiune, bănci comerciale, bănci de afaceri,

  bănci universale, bănci de depozit, bănci ipotecare, bănci mutualiste, bănci trust, băncispecializate, bănci corespondent şi bănci off-shore.   Băncile centrale reprezintă instituŃiiguvernamentale care asigură funcŃionarea şi supravegherea sistemului bancar la nivel naŃional

 prin responsabilităŃile şi puterile prevăzute în actul de înfiinŃare a acestora.  Băncile de emisiune sunt acele bănci care au autoritatea unui stat de a emite bancnote. Este banca centrală a fiecăruistat care are şi alte atribuŃii privind reglementarea şi controlul activităŃii bancare, în afara emiteriide bancnote.  Băncile comerciale deŃin, în general, cea mai mare pondere în sistemul bancar alunei Ńări. Aceste bănci gestionează titlurile financiare ale clienŃilor, efectuează operaŃiuni dedepozitare, acordare de credite, încasări şi plăŃi cu şi fără numerar, în lei şi valută, în Ńară şistrăinătate, plasamente de portofoliu şi activităŃi de consultanŃă.   Băncile de afaceri reprezintăintermediari financiari care asigură servicii profesionale specializate în mobilizarea altor resursefinanciare decât creditele bancare. De asemenea, băncile de afaceri efectuează operaŃii definanŃare a afacerilor, direct sau indirect, nu constituie depozite, ci îşi oferă serviciile profesionale

 pentru mobilizarea fondurilor din diverse resurse (cu preponderenŃă altele decât cele din sistemul bancar).   Băncile universale efectuează toate tipurile de operaŃiuni pe care le fac băncilecomerciale, la care se adaugă operaŃiunile cu valori mobiliare privind emisiunea, subscrierea,

  plasamentul sau negocierea lor. Aceste bănci integrează activitatea băncii comerciale cu cea a  băncii de afaceri, permiŃând astfel obŃinerea de economii la costuri şi stimulând activitatea

Page 4: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 4/22

  4 

financiară prin pătrunderea operatorilor bancari în alte domenii financiare. Activitatea principalăa băncilor de depozit constă în efectuarea operaŃiunilor de credit şi primirea din partea publiculuia depozitelor la vedere sau la termen. O categorie aparte din cadrul băncilor de depozit o prezintă

  băncile de credit pe termen lung şi mijlociu care acordă credite pe termen mediu şi lung, ele  primind depozite numai pentru termen mediu şi lung.  Băncile ipotecare acordă împrumuturi  pentru locuinŃe garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile (construcŃii, imobile). Băncilemutualiste au ca scop principal efectuarea de operaŃiuni pentru populaŃie.  Băncile trusty se ocupă

de forfetarea creanŃelor pe care le transformă în bani. OperaŃiunea constă în vânzarea unei creanŃede către creditor asupra unui debitor, vânzare care i se face băncii trusty, aceasta urmărinddebitorul pentru recuperarea creanŃelor, operaŃiune pentru care încasează un comision.  Băncile

 specializate acordă credite pe termen mijlociu şi lung în ramurile pentru care este specializată(industrie, servicii) banca procurându-şi fondurile prin depozite pe termen lung.  Băncilecorespondent reprezintă acele bănci la care îşi deschid conturi curente băncile din alte Ńări sau dinoraşe mai mici, pentru o gamă largă de asistenŃă şi servicii. Aceste conturi se deschid în monedaŃării băncii corespondent. De asemenea, băncile din oraşele mari îşi păstrează conturile de depozitla bănci mai mari, existente în principalele centre financiare.  Băncile off-shore sunt bănci careexistă în aşa-numitele „zone libere” (Singapore, Luxemburg) şi realizează doar operaŃii cu

 persoane nerezidente, menŃinând în anonimat identitatea clienŃilor.În funcŃie de apartenenŃa naŃională, societăŃile bancare pot fi clasificate în felul următor: bănci

autohtone, bănci multinaŃionale şi bănci mixte. În cazul băncilor autohtone, capitalul acestoraaparŃine persoanelor fizice sau juridice din statul unde funcŃionează. Acestea fac parte dinsistemul bancar naŃional şi funcŃionează sub supravegherea Băncii Centrale din Ńara respectivă.Din categoria băncilor multinaŃionale fac parte Organismele Monetare şi FinanciareInternaŃionale, care se caracterizează prin faptul că managementul lor este asigurat deguvernatorii Ńărilor membre, iar capitalul acestora este constituit prin subscrierea Băncilor Centrale din Ńările membre. De asemenea, băncile multinaŃionale acordă asistenŃă şi creditestatelor membre şi supraveghează funcŃionarea pieŃelor financiar-bancare internaŃionale.Capitalul băncilor mixte este constituit prin aportul a doi sau mai mulŃi parteneri din state diferite,aceste băncii funcŃionând pe baza legislaŃiei din Ńara unde îşi au sediul. Activitatea băncilor mixteeste supravegheată de Banca Centrală a Ńării pe teritoriul căruia îşi are sediul şi funcŃionează subforma societăŃilor pe acŃiuni.

De asemenea, forma de proprietate a dus la următoarea clasificare a societăŃilor bancare, şianume: bănci private, bănci de stat şi bănci mixte. În cazul băncilor private, capitalul lor aparŃineunei persoane sau unui grup de persoane. Principala formă pe care o îmbracă băncile private estecea de societate pe acŃiuni, al cărei capital este împărŃit într-un număr mare de acŃiuni. Băncile destat au ca trăsătură definitorie deŃinerea întregului capital de către statul pe teritoriul căruia seaflă. De cele mai multe ori, băncile de stat sunt întâlnite sub forma unor bănci specializate.Băncile mixte funcŃionează sub forma societăŃilor pe acŃiuni, statul fiind unul dintre acŃionari

2.2. FuncŃiile băncilor 

a)FuncŃia comercială presupune următoarele:-emiterea efectelor de comerŃ: bilete la ordin, cambii, cecuri, în beneficiul unor clienŃi din Ńară sau

din străinătate;-derularea operaŃiilor de schimb valutar şi de arbitrare pe pieŃele monetare internaŃionale;-efectuarea de încasări şi plăŃi, în lei şi devize, generate de activităŃi de export şi import, prestăride servicii şi turism intern şi internaŃional;-vânzarea şi cumpărarea, în Ńară şi străinătate, de aur şi metale preŃioase, monede;-operaŃiuni de vânzare-cumpărare cu titluri emise de stat;-lansări de obligaŃiuni, mobilizarea împrumuturilor prin emisiunea de obligaŃiuni, plasareaobligaŃiunilor pe piaŃa secundară.

 b)FuncŃia de investiŃii constă în:-achiziŃionarea de active financiare în nume propriu;

Page 5: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 5/22

  5 

-acordarea de credite în lei şi în devize persoanelor fizice sau juridice din Ńară sau din străinătate;-înfiinŃarea unor instituŃii bancare sau nebancare, atât în Ńară cât şi în străinătate.c)Prin funcŃia de depozit o bancă derulează următoarele activităŃi:-derularea de operaŃiuni de trezorerie şi depozitare pentru obiectele de valoare deŃinute de alte

 persoane fizice sau juridice;-derularea unor operaŃiuni de depozit la vedere şi la termen, cu numerar, în cont, cu titluri, cuscopul de a atrage resursele băneşti de la persoane juridice sau fizice.

2.3. Structura băncilor 

Una din activităŃile principale ale băncilor este cea de creditare, care reclamă o organizareadecvată şi eficientă. Conform strategiei şi principiilor manageriale, banca stabileştecompetenŃele ierarhice, funcŃionale şi configuraŃionale, în domeniul apropierii, avizării şiacordării creditelor. În funcŃie de dimensiunea băncii, ofiŃerii de credite realizează diferenŃiatsetul de operaŃiuni implicate în acordarea creditului. De asemenea, în perspectivaconfiguraŃională, sunt constituite compartimente sau organisme distincte implicate în etapele

  procesului de creditare, cum ar fi: serviciul de credite, comitetul de credit, departamentul decredit, comitetul de risc.

a)Structura pe orizontală

În general, în cadrul unei bănci comerciale, pe orizontală, putem distinge patru direcŃiidistincte, şi anume:

 DirecŃia financiară de piaŃă şi afaceri derulează tranzacŃiile cu titluri şi efecte comerciale atât pe plan intern, cât şi internaŃional. Astfel, în cadrul acestei direcŃii se disting următoarele serviciioperative, respectiv: serviciul operaŃiilor financiare naŃionale, serviciul operaŃiilor financiareinternaŃionale, serviciul de portofoliu şi serviciul de comerŃ exterior.

 DirecŃia comercială este structurată pe 2 niveluri, şi anume direcŃia comercială tradiŃională şidirecŃia comercială specializată. DirecŃia comercială tradiŃională derulează contracte cu agenŃiieconomici sau cu persoane fizice, române sau străine. DirecŃia comercială specializată deserveşteun segment al clienŃilor ce prezintă particularităŃi, cum sunt agenŃii economici străini, alte bănciaflate în postura de client şi angajaŃii băncii.

 DirecŃia de execuŃie are rolul de a realiza operaŃiile iniŃiate de primele două direcŃii bancare.De asemenea, în cadrul acestei direcŃii, putem deosebi următoarele servicii, respectiv serviciul deexecuŃie naŃională, serviciul operaŃiilor cu străinătatea, inspectoratul bancar şi serviciul de titluri.

 DirecŃia de intendenŃă are ca responsabilitate, în principal, asigurarea unor condiŃii normale defuncŃionare a primelor trei direcŃii din cadrul unei bănci şi cuprinde, în general, următoareleservicii: serviciul administrativ, serviciul personal, serviciul juridic, serviciul de prelucrare adatelor şi serviciul financiar-contabil.

 b)Structura pe verticală

Conform Legii bancare nr. 58 / 1998, o bancă comercială presupune următoarea structură peverticală, şi anume: centrala bancară, sucursale, filiale, agenŃiile bancare şi puncte de lucru.

Centrala bancară are, aproape exclusiv, atribuŃii de coordonare. Această unitate bancară are însubordine toate verigile inferioare şi are rolul de a analiza, îndruma şi controla întreaga activitatea unei bănci. Sucursala se remarcă prin calitatea sa de coordonator al activităŃii celorlalte unităŃioperaŃionale, dar şi de operator în domeniul creditării şi decontării. De asemenea, sucursaladispune, în general, de o largă autonomie de gestiune şi operativă, adecvată dimensiuniiteritoriale.

Filialele sunt unităŃi teritoriale operative ale băncii cu o relativă autonomie de gestiune, fiindsubordonate sucursalei sau centralei bancare. AgenŃiile bancare reprezintă unităŃi bancare fără

  personalitate juridică, au un rol exclusiv operativ şi funcŃionează în general în zonele unde

Page 6: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 6/22

  6 

sucursalele sau filialele nu acoperă volumul de operaŃii. Punctele de lucru sunt unităŃi bancareoperative care funcŃionează în locuri cu afluenŃă mai mare de public.

III CAPITALUL BANCAR 

Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate sectoare din întreaga societate, iar regulile privind capitalul bancar reprezintă ponderea cea mai semnificativă din acestereglementări. ImportanŃa deosebită care se acordă capitalului bancar se datorează faptului că

 băncile sunt, de fapt, intermediari pe piaŃa financiară, şi astfel nu-şi folosesc decât într-o măsurăfoarte mică propriile resurse. Iată de ce capitalul (respectiv fondurile proprii) a reprezentatelementul cheie asupra căruia s-au aplecat reglementatorii bancari, atât la nivel internaŃional, câtşi naŃional, o creştere a cerinŃelor de capital venind oarecum în contradicŃie cu interesulmanagementului băncilor de a obŃine profituri cu o implicare cât mai redusă a resurselor acŃionarilor.

3.1.FuncŃiile capitalului

Capitalul băncii comerciale îndeplineşte câteva funcŃiuni vitale, în asigurarea bunei funcŃionărişi a viabilităŃii pe termen lung a băncii.1)În primul rând, capitalul este un amortizor împotriva riscului de faliment prin absorbŃia

 pierderilor neaşteptate (şi pentru care nu s-au constituit provizioane), pierderi ce pot crea băncii probleme semnificative daca nu ar exista acest tampon sub formă de capital.2)În al doilea rând, capitalul creează băncii cadrul funcŃional prin furnizarea fondurilor necesare

  pentru autorizare, organizare şi înzestrare operaŃională. Nu se poate deschide o bancă fără adispune de un capital minim, a cărui valoare variază de la Ńară la Ńară (de exemplu, în Europa ceamai întâlnită limită este de 5 milioane euro). Astfel, capitalul este sursă de acoperire a valoriiimobilelor, echipamentului, mobilierului şi a tuturor celorlalte condiŃii necesare bunei funcŃionăria băncii, cheltuieli ce trebuie făcute înainte ca banca să-şi înceapă efectiv activitatea.Mai mult, mărimea capitalului permite băncii să asigure atât funcŃionarea dezvoltării sale,extinderea reŃelei operative, cât şi implementarea unor noi servicii, programe şi amenajări. Aşacum arată experienŃa, băncile bine capitalizate au avut posibilitatea să Ńină pasul cu modernizareasau să se afirme ca pionieri în domeniul inovării financiare.

3)În al treilea rând, capitalul (prin dimensiunea lui), promovează încrederea publică în bancă şiasigură creditorii, inclusiv pe furnizorii principali de resurse, depozitarii de tăria potenŃialului săufinanciar. Este totodată şi o asigurare că ciclul normal al vieŃii economice nu va afecta prea mult

 posibilitatea băncii de a-şi ajuta clienŃii exact atunci când aceştia au mai mare nevoie, şi anume în perioade de recesiune.4)În al patrulea rând, capitalul serveşte ca un regulator al creşterii băncii, care acŃionează însensul de a asigura o creşte individuală a fiecărei bănci, în ritmuri care pot fi susŃinute pe termenlung. Se promovează astfel o cerinŃă firească a organelor de reglementare bancară şi respectivacelor care asigură atât supravegherea bancară cât şi a partenerilor din piaŃa de capital, cadimensiunea capitalului băncii în dezvoltare să se alinieze cu creşterea operaŃiunilor active, mai

 precis cu nivelul riscurilor ce se angajează prin sporul de activitate propus. Astfel, reglementările  privind adecvarea capitalului, în funcŃie de majorarea riscurilor asumate, acŃionează ca unregulator al dezvoltării înseşi băncii.

3.2.Structura capitalului bancar 

Practica internaŃională a promovat şi comunitatea bancară mondială a confirmat necesitateastructurării capitalului bancar în două părŃi: capitalul de bază (core capital) şi capitalulsuplimentar. Partea întâi (capitalul de bază) are în compunere în principal următoarele elemente:

-  capitalul social vărsat;-   primele legate de capital, integral vărsate;-  rezerve legale, rezerve generale pentru riscul de credit, rezerve din diferenŃe favorabile;

Page 7: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 7/22

  7 

-  fondul imobilizărilor corporale;-  rezerve statutare;-  rezultatul raportat reprezentând profit nerepartizat.

Capitalul suplimentar este compus din:-  alte rezerve decât cele incluse în capitalul propriu;-  datoria subordonată;-  subvenŃiile pentru investiŃii;

-  diferenŃe favorabile din reevaluarea patrimoniului.Această structurare relevă pentru partea I resursele provenite de la acŃionari şi din activitatea  proprie a băncii. Partea a II-a include resursele împrumutate sau provenite din surseextraordinare.

3.3.Adecvarea capitalului - element fundamental al reglementării bancare

Adecvarea capitalului, ca măsură restrictivă, impusă băncilor, înseamnă, în fapt, stabilireaconvenŃională a mărimii capitalului în funcŃie de anumite criterii care au fost propuse şi acceptatede parteneri. Acordul de la Basel, în expresia sa iniŃială, stabileşte principiile sistemului deadecvare a capitalului în baza căruia implementează elementele semnificative:1 - CerinŃele privind minimul de capital sunt legate, prin formulă, de riscul de credit, în funcŃie de

structura activelor bancare. Se creează astfel o relaŃie specifică cu cât creditul este mai riscant, cuatât cerinŃa de capital este mai mare.2 - Aportul acŃionarilor este considerat cel mai important tip de capital, ca atare fiecare bancătrebuie să participe obligatoriu cu o rată minimă, în funcŃie de gradul de risc.3 - CerinŃele minime privind capitalul total se stabilesc la 8 % din totalul activelor ponderate, înfuncŃie de risc.4 - Riscul aferent operaŃiunilor extrabilanŃiere este inclus în calcul prin convertireaangajamentelor specifice în credite echivalente.5 - CerinŃele de capital au fost aproximativ standardizate între Ńări, ceea ce înlătură avantajelecompetitive pe care băncile dintr-o Ńară, le puteau avea asupra băncilor din alte Ńări, în funcŃie dereglementările sau sistemele de contabilizare diferite.

Acordul de la Basel stabileşte în funcŃie de aceste elemente de principiu o scară de diferenŃierea activelor în funcŃie de gradul de risc care stă la baza calculelor de adecvare. Având în vederediversitatea activelor angajate şi faptul că în funcŃie de caracteristicile lor, ele sunt expuse în moddiferit la risc, s-a încercat o omogenizare prin împărŃirea lor pe mai multe clase de risc. Astfel, seutilizează următorii coeficienŃi de ponderare a activelor în funcŃie de risc:

-  clasă de risc 0 %: numerar, creanŃe asupra administraŃiei locale;-  clasă de risc 20 %: creanŃe asupra băncilor comerciale;-  clasă de risc 50 %: creanŃe garantate prin ipoteci, leasing imobiliar;-  clasă de risc 100 %: alte creanŃe.

Trebuie să Ńinem cont, de asemenea, că băncile sunt din ce în ce mai implicate în operaŃiuniextrabilanŃiere, care nu presupun utilizări efective ale resurselor bancare, ci numai angajamenteluate de bancă în favoarea terŃilor. Aceste angajamente determină o expunere la risc a instituŃiei

 bancare. Astfel, pe baza unor coeficienŃi de conversie, se pot include în norma Cooke şi acesteoperaŃiuni. Se utilizează următoarele clase de risc:-  clasă de risc 20 %: scrisori de credit comercial, facilităŃi de emitere a obligaŃiunilor,

angajamente şi linii de credite mai mari de 1 an;-  clasă de risc 100 %: convenŃii de vânzare şi răscumpărare de active, garanŃii de credit.

În creşterea capitalului, băncile se pot confrunta cu costul ridicat al creşterii părŃii I acapitalului sau pot recurge comparativ, în măsuri de majorare a părŃii a II-a, care de regulăimplică costuri mai mici. Este ştiut însă că aceste componente ale capitalului sunt pentrudimensiunea lor supuse reglementării. Un efect similar din punctul de vedere al îndepliniriicondiŃiilor stipulate de Acordul de la Basel se referă la restructurarea activelor.

Page 8: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 8/22

  8 

Această soluŃie ridică o serie de probleme, în special în legătură cu modalitatea de ocolire anormelor pe care aceasta le promovează. Un astfel de procedeu de ocolire al normelor Acorduluieste titlurizarea. Astfel de soluŃii sunt rezultatul practicilor de arbitraj privind dimensiuneacapitalului, metode care reflectă acordul băncilor de a menŃine costurile lor de finanŃare, inclusiva costurilor de capital, în cel mai mic nivel posibil.

Recurgând la titlurizare, băncile scot de fapt, din portofoliu substanŃiale active cu risc maimare, urmând ca sumele obŃinute din vânzare să fie păstrate, ca atare, sau plasate la un risc mai

redus. Astfel, pe ansamblu, se diminuează riscul mediu al băncii, având loc o diminuare acerinŃelor de capital.Revenind la normele generale privind dimensionarea capitalului, trebuie să vedem care sunt

căile prin care poate acŃiona o bancă pentru a se conforma normei în cazul în care se află sub cele8 %. Există trei posibilităŃi:1.Creşterea capitalului (fondurilor proprii) până la nivelul adecvat, lucru ce se poate face pecăi obişnuite, emisiune suplimentară de acŃiuni, repartizarea profitului într-o măsură mai mare înfavoarea băncii (şi mai puŃin în a acŃionarilor) sau prin operaŃiuni mai complicate precum

 participaŃii încrucişate cu alte societăŃi sau prin fuziuni cu bănci mai bine capitalizate.2.Diminuarea activului în contextul micşorării bilanŃului, în general, dar cu menŃinereaconstantă a fondurilor proprii. Se poate acŃiona, de asemenea, dacă este cazul, asupra volumuluiactivităŃii extrabilanŃiere. Orice nouă creanŃă posibilă trebuie cântărită prin prisma costului său în

fondurile proprii.3.Modificarea structurii activului în contextul unui bilanŃ constant. Se va acŃiona în sensultransformării creanŃelor riscante în creanŃe cu risc scăzut sau fără risc.

Dezvoltarea remarcabilă a sectorului bancar din ultimele decenii, globalizarea acestui fenomen,volatilitatea accentuată a indicatorilor macroeconomici, precum şi apariŃia de noi instrumentefinanciare tranzacŃionabile pe piaŃa monetară sau de capital au făcut ca riscurile cu care seconfruntă în mod curent băncile să impună necesitatea promovării unor noi reglementări privindadecvarea capitalului.

IV. OPERAłIUNI BANCARE PRIVIND ACORDAREA DE CREDITE PENTRU PERSOANEJURIDICE

În general, nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face faŃă în întregimecheltuielilor ocazionale de desfăşurare normală a activităŃii complexe a fiecărui agent economic(producŃie, investiŃii, comercială etc.). La orice agent economic apar dezechilibre,disfuncŃionalităŃi în cazul trezoreriei, al gestiunii întreprinderii. De aceea, creditul de trezorerieocupă o pondere însemnată în totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar cândactivul circulant din bilanŃ nu poate fi acoperit integral din încasări şi din fondul de rulment. Se

 poate afirma că, în cadrul creditelor de exploatare, creditul de trezorerie deŃine primul loc. Oriceagent economic deŃine active circulante importante determinate în primul rând de activitatea de

 producŃie şi în al doilea rând, de creanŃele asupra clientelei. La orice agent economic, sursele definanŃare trebuie să fie suficiente pentru a face faŃă nevoilor de acoperire a activului circulant.

În Ńara noastră, fondul de rulment are în general un volum mai mare decât în Ńările cu o

economie dezvoltată, ca urmare a vitezei mai mici de rotaŃie a mijloacelor circulante în general şia ciclului de fabricaŃie mai lung. De aceea, având în vedere şi faptul că mijloacele proprii definanŃare sunt limitate, putem afirma că la noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare.Adăugăm la cauzele de mai sus şi stocurile mai mari de produse finite care nu se vând (ca urmarea nefolosirii marketingului vânzării) şi încasărilor restante care au ajuns la un nivel de nesuportat.

  Necesarul total de fonduri şi, deci de credite, este determinat şi de modul de gestionare alagentului economic. Dacă printr-o gestionare eficientă a fondurilor se poate asigura rotaŃiastocurilor, recuperarea mai rapidă a creanŃelor nemobilizate, obŃinerea prelungirii credituluifurnizorilor, creşterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere anecesarului de credite al agenŃilor economici.

Page 9: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 9/22

  9 

Există mai multe clasificări de credite bancare acordate agenŃilor economici în funcŃie devarietatea şi complexitatea raporturilor de creditare, de gruparea operaŃiunilor de credit. Îneconomia de piaŃă există cinci mari feluri de credite şi anume:- creditul bancar;- creditul comercial;- creditul obligatar;- creditul ipotecar;

- credit de consum.1. Creditul bancar este acordat de către bănci persoanelor fizice şi juridice pe termen scurt,mijlociu sau lung. Aceste credite se pot acorda cu sau fără înscrisuri, cu garanŃii reale sau fără

 pe obiecte ale creditării sau global.2. Creditul comercial se acordă sub formă de marfă. El satisface atât interesul producătorului

(deci agentul economic producător) de a vinde mai repede marfa, cât şi pe cel alcomerciantului care nu are fonduri să le elibereze direct la primirea mărfii.

3. Creditul obligatar apare în raporturile dintre instituŃiile de stat şi agenŃii economici în calitatede debitori, pe de o parte şi creditori, pe de alta parte. Aceste raporturi se concretizează înfaptul că primii emit obligaŃiuni, iar creditorii sunt subscriitori şi deŃinători ai acestor obligaŃiuni.

4. Creditul ipotecar este destinat activităŃii imobiliare şi se bazează în principiu pe proprietatea

  privată. El presupune o convenŃie între creditor şi împrumutat, care cuprinde în esenŃă proprietatea (ca garanŃie a rambursării împrumutului), condiŃiile şi scadenŃele, penalităŃile şicircumstanŃele în care se poate pierde proprietatea.

5. Creditul de consum se acordă pe termen scurt sau mijlociu, persoanelor individuale, pentruacoperirea valorii mărfurilor şi serviciilor procurate din comerŃ sau pentru recreditareacreanŃelor contractate în acest scop.

Băncile comerciale din Ńara noastră acordă următoarele tipuri de credite, în funcŃie de scopul pentru care sunt solicitate:- credite pe termen scurt cu durata de rambursare de până la doi ani;- credite pe termen mediu cu durata de rambursare de 1 – 5 ani;- credite pe termen lung cu durata de rambursare de peste 5 ani.

Băncile sunt obligate să limiteze riscul de credit şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasadebitorii. În acest scop, vor fi onorate doar solicitările de credit pentru care există premiselerambursării şi plăŃii dobânzilor.

Evaluarea capacităŃii de rambursare a solicitanŃilor de credite are dimensiuni calitative şicantitative. Etapele în evaluarea calitativă a riscului se referă la obŃinerea de informaŃii legate deresponsabilitatea financiară a clientului, determinarea scopului real al cererii de credit şi deestimarea eforturilor reale ale clientului în vederea rambursării. Dimensiunea cantitativă aevaluării riscului de creditare constă în analiza atentă a istoricului datelor financiare ale clientuluişi proiectare viitoarelor rezultate financiare. În general, pentru evaluarea unei solicitări de creditsunt urmărite analiza bonităŃii clientului şi evaluarea perspectivelor financiare pe bază de cash-flow.

4.1.Analiza bonităŃii clientului 

Ratingul reprezintă o metodă modernă de evaluare a bonităŃii clienŃilor potenŃiali. Aceastaconstă într-o notaŃie de apreciere a atributelor solicitantului în vederea acordării creditului, caresunt apoi agregate într-o notă totală. Construirea unui sistem de rating presupune rezolvareaurmătoarelor probleme:- alegerea criteriilor de evaluare;- stabilirea intervalelor valorice pentru fiecare dintre criterii, respectiv notarea fiecărui criteriu;- elaborarea metodologiei de agregare a notelor obŃinute pentru fiecare criteriu în parte;- stabilirea punctajului minim pentru continuarea analizei solicitării de credit.

Page 10: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 10/22

  10 

Aplicarea sistemului credit scoring are în vedere compararea punctajului obŃinut de solicitantcu limita stabilită pentru acordarea creditului. Acest rezultat constituie numai o bază pentrudecizia de creditare, aceasta din urmă revenind Comitetului de Credite.

4.1.1.Stabilirea punctajului minim pentru acordarea creditului 

Aceasta se realizează pornind de la o bază de date ce cuprinde clienŃii băncii care au beneficiatde credite în trecut. Pentru stabilirea ierarhiei debitorilor, banca utilizează 1.000 dosare de credit

din trecut, care cuprind 900 clienŃi solvabili şi 100 clienŃi insolvabili. ConvenŃional se considerăcă un client aduce o unitate profit, iar un client nesolvabil 9 unităŃi pierdere. Punctajele care s-ar obŃine, pe o scală de 100 puncte, sunt:

  Note obŃinute 0-1010-20 20-30 30-40 40-50 50-60 60-70 70-80 80-90 90-100 Nr. clienŃi solvabili 0 23 35 86 153 225 114 100 102 62 Nr. clienŃi insolvabili 11 15 21 14 13 8 8 6 4 0

Se stabileşte punctajul minim de la care clienŃii pot obŃine credite. Vom calcula pentru fiecare punctaj rezultatul obŃinut de bancă şi se va considera ca prag minim acel nivel peste care bancaînregistrează profit:

 NoteobŃinute

 Nr. clienŃisolvabili(cumulat)

 Nr. clienŃiinsolvabili(cumulat)

Rezultatul băncii

Col.1 Col.2 Col.3 Col.4 = 1× Col.2 - 9 × Col.30-10 0 11 -99

11-20 23 26 -21121-30 58 47 -36531-40 144 61 -40541-50 297 74 -36951-60 522 82 -21661-70 636 90 -17471-80 736 96 -12881-90 838 100 -62

91-100 900 100 0Pentru clienŃii ce au punctaj de până la 40 de puncte, banca ar suferi o pierdere de 405 u.m.

RenunŃând la aceşti clienŃi, banca obŃine 405 u.m. profit. RenunŃând la clienŃii cu punctaj sub 50de puncte, profitul ar fi de doar 369 u.m. Se observă că dacă banca creşte plafonul de puncte

 peste 40, atunci profitul înregistrat se reduce. Deci, profitul maxim este de 405 u.m. şi se obŃine prin creditarea clienŃilor cu un punctaj superior limitei de 40 de puncte.

4.1.2. Alegerea criteriilor relevante de evaluare şi stabilirea intervalelor valorice pentru fiecare dintre criterii, respectiv notarea fiecărui criteriu 

Alegerea criteriilor relevante de evaluare are în vedere trei categorii de informaŃii: financiare,economice şi cele nefinanciare privind clienŃii (situaŃia juridică, tipul de proprietate, conducereasocietăŃii, afacerea, piaŃa, etc.).

Criteriile ce stau la baza evaluării performanŃelor financiare ale clientului şi capacităŃii acestuiade a-şi onora datoria la scadenŃă se stabilesc de fiecare bancă în parte şi se aprobă de către B.N.R.

 – DirecŃia de Supraveghere (conform art. 7 din Regulamentul nr. 5 din 23 august 2002). În urmaacestor evaluări, performanŃa financiară va fi inclusă în una dintre următoarele categorii:-categoria A: performanŃe foarte bune, care permit achitarea la scadenŃă a datoriei, cu menŃinereaacestor performanŃe;-categoria B: performanŃe foarte bune, dar fără certitudine pe o perspectivă medie;-categoria C: performanŃe financiare satisfăcătoare, cu tendinŃe de înrăutăŃire;-categoria D: performanŃe financiare scăzute şi ciclice;

Page 11: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 11/22

  11 

-categoria E: pierderi şi incapacitatea rambursării.Analiza financiară a clienŃilor se bazează pe informaŃiile financiare furnizate de client: bilanŃ şi

raport de gestiune, cont de profit şi pierdere, balanŃa de verificare. Prin această analiză, bancaurmăreşte să identifice şi să cuantifice riscul performanŃei clientului, riscul de lichiditate, risculde insolvabilitate şi riscul legat de managementul activelor.

Pentru încadrarea agenŃilor economici în una din categoriile de mai sus este folosit un sistemcomplex de indicatori. Se au în vedere mai multe criterii, pentru fiecare stabilindu-se un punctaj,

iar pe baza notei totale se realizează clasificarea performanŃei financiare. Indicatorii folosiŃi decătre bănci în analiza financiară a agenŃilor economici sunt: lichiditatea generală, lichiditateacurentă, gradul de îndatorare, acoperirea dobânzilor, rotaŃia stocurilor, termenul de recuperare acreanŃelor, termenul de plată a datoriilor, rotaŃia activelor fixe, rotaŃia activelor totale, rata

 profitului, puterea de câştig şi rentabilitatea financiară. Pentru fiecare indicator în parte, se obŃineo anumită valoare, în funcŃie de care se stabileşte punctajul care este acordat agentului economicanalizat. În ceea ce priveşte situaŃia indicatorilor de lichiditate şi a gradului de îndatorare, situaŃiaeste următoarea:

Indicator Formula Intervale Punctaj

Lichiditatea generală G

 ACirculante L  PCirculante=  

1

1 0,8

0,8 0,60,6 0,5

0,5

G

G

G

G

G

 L

 L

 L L

 L

> ≥

> ≥

> ≥

>

 

1

2

34

5

 

Lichiditatea curentă C 

 ACirculante Stocuri L

 PCirculante

−=  

0,8

0,8 0,65

0,65 0,5

0,5 0,3

0,3

 L

 L

 L

 L

 L

> ≥

> ≥

> ≥

>

 

1

2

3

4

5

 

Gradul de îndatorare Datorii

G ATotale

=  

0,4

0,4 0,50,5 0,7

0,7 0,8

0,8

G

GG

G

G

< ≤

< ≤

< ≤

>

 

1

23

4

5

 

Evaluarea rezultatelor economice urmăreşte să evalueze puterea economică a solicitantului princuantificarea creşterii reale a cifrei de afaceri şi a profitului net, modificarea procentuală aactivităŃii în raport cu media sectorului de activitate şi dimensiunea economică a activităŃii.Principalii indicatori utilizaŃi în cadrul evaluării economice sunt: creşterea cifrei de afaceri întermeni reali, creşterea profitului net în termeni reali, mărimea companiei şi creşterea cifrei deafaceri în raport cu evoluŃia sectorului economic.

RelevanŃa analizării aspectelor financiare este dată de necesitatea aprecierii moralităŃii

comerciale şi a capacităŃii manageriale a potenŃialului client. Dintre criteriile nefinanciare deanaliză a bonităŃii clientului se detaşează prin importanŃă situaŃia juridică. În cazul în care clientulse află într-una din următoarele situaŃii, el este eliminat imediat din analiză: dizolvare, faliment,înmatriculare, respinsă, lichidare şi radiere. Cel mai bun punctaj este obŃinut de firmele care

 prezintă următorul status juridic: funcŃiune şi fuziune prin contopire. De asemenea, firmele cu oactivitate sub 2 ani au punctajul cel mai slab, iar cele cu o vechime a afacerii de peste 12 ani

 prezintă cel mai bun punctaj din acest punct de vedere. În acest context, societăŃile pe acŃiuni şicotate la BVB sunt cel mai bine cotate la obŃinerea unui credit, spre deosebire de societăŃile curăspundere limitată, care deŃin cel mai slab punctaj pentru obŃinerea unui eventual credit.Stabilirea intervalelor valorice pentru fiecare dintre criterii, respectiv notarea fiecărui criteriu are

Page 12: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 12/22

  12 

la bază analiza discriminantă. Construirea metodologiei de agregare a rezultatelor obŃinute are învedere stabilirea importanŃei fiecărui criteriu în parte în ansamblul indicatorilor consideraŃi. Celmai adesea, sistemele de rating folosesc metoda de agregare a rezultatelor, apreciindu-se căaceasta aproximează cel mai bine toate situaŃiile posibile.

4.2.Analiza perspectivelor financiare pe bază de cash-flow 

Analistul de credite trebuie să folosească decizia de creditare nu numai pe situaŃia financiară

istorică a clientului, ci şi pe capacitatea acestuia de a genera în viitor fluxuri băneşti şi deci de arambursa creditul şi a plăti dobânda. Instrumentul folosit în acest scop este fluxul de numerar,adică o situaŃie a intrărilor şi ieşirilor de numerar (încasări şi plăŃi) într-o perioadă dată. Rezultatul

 poate fi pozitiv (disponibil de numerar) sau negativ (necesar de numerar).În realizarea unui flux de numerar, trebuie avut în vedere că prognozele clientului pot avea la

 bază o proiecŃie exagerat pozitivă a evoluŃiei viitoare, deci se impune o corectare a acestora.În linii mari, structura unui flux de numerar este următoarea:

Intrări de capital – Ieşiri de capital + intrări din vânzări – ieşiri pentru aprovizionări – salarii – alte cheltuieli – impozit pe profit = flux net al perioadei Flux net al perioadei + disponibil din perioada anterioară = disponibil / necesar de lichidităŃicurent 

V. OPERAłIUNI BANCARE PRIVIND ACORDAREA DE CREDITE PENTRU PERSOANEFIZICE

5.1.ImportanŃa creditării persoanelor fizice în cadrul sectorului bancar 

În sectorul bancar, creşterea a devenit un atribut esenŃial al performanŃei bancare. Ea nu este unscop în sine, ci este impusă de rentabilizarea investiŃiilor în tehnologii noi, posibilă doar încondiŃiile "producŃiei de masă". Procesul de creştere în sectorul bancar are două componente:creşterera în domeniul serviciilor bancare tradiŃionale (creditarea clienŃilor, efectuareaviramentelor, gestiunea patrimoniului) şi cresterea în zona noilor servicii bancare (gestiunea detrezorerie, operaŃiuni pe piaŃa de capital, servicii informatice şi de informare, asigurări). El estecaracterizat de faptul că are loc într-un context concurenŃial şi are drept rezultat prestarea de cătreinstituŃia financiară a unei game largi de servicii.

Prin diversificarea produselor şi serviciilor, băncile comerciale contribuie din plin la

înfăptuirea politicii financiar-monetare şi valutare a Ńării. Astfel, diversificându-se instrumentelede plată utilizate la băncile comerciale, poate fi diminuat sau chiar eliminat blocajul financiar.Prin participarea la licitaŃiile valutare, băncile comerciale contribuie la stabilirea zilnică araportului dintre moneda naŃională şi valutele străine (deci a cursului valutar).

Temperând cererea de credite (fie măcar pentru faptul că nu există destule resurse), băncilecomerciale contribuie la limitarea inflaŃiei. La aceasta reducere a inflaŃiei contribuie şi faptul că

  băncile acordă diferenŃiat credite, în funcŃie de gradul de bonitate al agenŃilor economici.Cooperarea mai mare între bănci faciliteaza operaŃiunile de investiŃii şi de împrumut, realizându-se studii de fezabilitate şi participând la elaborarea şi punerea în aplicare a proiectelor deinvestiŃii şi de creditare. Tot în cadrul relaŃiilor de cooperare se poate aprecia că se va pune unaccent mai mare pe problemele de intermediere financiară şi bancară.

Băncile comerciale se sprijină în activitatea de creditare, nu atât pe capitalul propriu (care are o pondere mică), cât mai ales pe capitalul de piaŃa financiar-monetară. Sub acest raport, se poateafirma că banca este o instituŃie ce lucrează cu banii altora. Cererile de credite sunt aşa de mari,încât capitalul propriu şi fondul de rezervă nu pot face faŃă. Considerând că banca este numai oinstituŃie care împrumută, ea trebuie mai intâi să-şi asigure resursele de alimentare cu fonduricare, ulterior, să fie utilizate drept credite. Preocuparea de a constitui resurse este tot atât deimportantă ca aceea de a le plasa, deci de a acorda creditele.

Conform normelor emise de B.N.R., instituŃiile de credit sunt obligate să încadreze crediteleacordate persoanelor fizice în categoriile următoare: credite pentru investiŃii imobiliare şi creditede consum. Creditele pentru investiŃii imobiliare sunt acele credite contractate de o persoană

Page 13: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 13/22

  13 

fizică, inclusiv credite ipotecare, având ca destinaŃie dobândirea sau menŃinerea drepturilor de  proprietate asupra unui teren şi/sau construcŃii, realizate sa care urmează să de realizeze. Înaceastă categorie de credite sunt încadrate şi cele acordate în scopul consolidării sau extinderiiunei construcŃii sau pentru reabilitarea unui teren. Creditele de consum reprezintă orice creditcontractat de o persoană fizică, în vederea satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului şi/saufamiliei acestuia sau pentru cumpărarea de bunuri, altele decât cele care se înscriu în categoriainvestiŃiilor imobiliare. Creditele acordate pentru studii, vacanŃă şi călătorii, efectuarea de

tratamente medicale, participarea la conferinŃe şi simpozioane organizate în străinătate, precum şicele acordate prin intermediul cardurilor care nu au asociat un cont de depozit se încadrează încategoria creditelor de consum. Creditele de refinanŃare sunt încadrate în funcŃie de categoriacreditului iniŃial a cărui rambursare este finanŃată în acest fel.5.2.Caracteristicile activităŃii de creditare bancară a persoanelor fizice

Acordarea, garantarea şi derularea creditelor de consum şi a celor pentru investiŃii imobiliare serealizează pe baza reglementărilor interne ale împrumutătorilor. Aceste reglementări suntaprobate de organele competente conform actelor constitutive, în cazul instituŃiilor de credit

 persoane juridice române, şi de către organele statutare, în cazul sucursalelor instituŃiilor de creditstrăine. Contractul de credit va cuprinde, în mod obligatoriu şi fără a fi limitative, clauzereferitoare la condiŃiile de scadenŃă, dobândă, neonorarea la scadenŃă a creditului şi a dobânzii şila constituirea de garanŃii, dacă este cazul.

Documentele pe care un solicitant trebuie să le prezinte în vederea obŃinerii unui credit sunturmătoarele:

-  documente care atestă capacitatea solicitantului (şi/sau a familiei) de a dispune de venituricerte cu caracter de permanenŃă şi considerate eligibile;

-  declaraŃie pe propria de răspundere privind valoarea angajamentelor de plată alesolicitantului şi ale familiei acestuia la data solicitării creditului. Creditorii pot solicitainformaŃii cu privire la gradul de îndatorare a solicitantului şi a membrilor familieiacestuia;

-  declaraŃie pe propria răspundere privind litigiile cu terŃii, existente la data solicităriicreditului.

Pentru construirea, consolidarea, extinderea imobilelor sau reabilitarea unui teren, solicitantulde credit este obligat să prezinte un deviz estimativ al lucrării şi un plan de finanŃare, convenit cuconstructorul, care să prevadă eşalonarea în timp a sumelor ce urmează să fie avansate. Dacălucrările asupra imobilului se execută în regie proprie, termenele de utilizare a creditelor sestabilesc de comun acord cu persoana împrumutată.

Un credit este aprobat pe baza unui referat care este întocmit şi semnat potrivit reglementărilor interne ale împrumutătorului. Creditele de valoare mare se acordă cu avizul structurilor existenteîn instituŃia de credit. Referatul trebuie să conŃină, fără a fi limitative, următoarele elemente:datele de identificare a solicitantului, informaŃii referitoare la creditul solicitat (valoarea credituluide rambursare, scadenŃa, moneda, destinaŃia, avansul depus de solicitant şi garanŃiile prezentate),informaŃii privind bonitatea solicitantului şi situaŃiile speciale în care se află solicitantul de creditîn raport cu terŃii.

Atunci când creditul de consum are ca destinaŃie achiziŃionarea de bunuri, solicitantul trebuie

să prezinte garanŃii reale şi personale la nivelul creditului solicitat sau să achite un avans deminim 25 % din valoarea respectivelor bunuri. În situaŃia în care creditul de consum are altădestinaŃie decât achiziŃionarea de bunuri, solicitantul trebuie să prezinte garanŃii reale şi personalela nivelul creditului solicitat.

PoliŃele de asigurare, având ca obiect garantarea/preluarea riscului de neplată, încheiate fie decătre împrumutător, fie de către debitor, se încadrează în categoria garanŃiilor personale. Pot faceexcepŃie de la obligaŃia de garantare, facilităŃile de creditare prin trageri în descoperiri de cont,

 precum şi creditele acordate prin intermediul cardurilor de credit, a căror valoare nu depăşeşte detrei ori veniturile nete lunare.

Page 14: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 14/22

  14 

Valoarea unui credit pentru investiŃii imobiliare nu poate depăşi 75 % din valoarea imobilului pentru achiziŃionarea căruia se solicită creditul şi/sau din valoarea devizului estimativ. Acordareacreditelor pentru investiŃii imobiliare este condiŃionată de prezentarea de către solicitant a unor garanŃii reale şi personale. Valoarea garanŃiilor nu va fi mai mică de 133 % din valoareacreditului.

La evaluarea bonităŃii solicitantului, se va avea în vedere ca angajamentele totale de platălunare, respectiv creditul şi dobânda aferentă, ale solicitantului şi ale familiei acestuia, decurgând

din contractul de credit, precum şi din alte contracte de aceeaşi natură (alte contracte de credit,contracte de leasing, contracte de cumpărare de bunuri în rate), indiferent de creditor, săreprezinte cel mult 40 % din veniturile nete ale solicitantului şi, după caz, ale familiei acestuia.

În plus faŃă de această condiŃie, la acordarea creditelor de consum şi a altor contracte de naturacreditului de consum, indiferent de creditor, angajamentele de plată lunare, respectiv creditul(principalul) şi dobânda, nu vor depăşi 30 % din veniturile nete ale solicitantului şi familieiacestuia. De asemenea, angajamentele de plată lunare, decurgând din credite pentru investiŃiiimobiliare şi din alte contracte de natura creditului pentru investiŃii imobiliare, indiferent decreditor, nu vor depăşi 35 % din veniturile nete ale solicitantului şi familiei acestuia. Veniturilenete lunare vor fi calculate ca diferenŃă între veniturile totale certe, cu caracter de permanenŃă,ajustate prin aplicarea unor coeficienŃi, şi angajamentele de plată de altă natură decât celedecurgând din contracte de credit. Prin familia solicitantului se înŃelege soŃul/soŃia şi rudele şi

finii acestuia, care locuiesc şi gospodăresc împreună cu solicitantul. Prin reglementările interne,împrumutătorii pot stabili o sferă de cuprindere mai restrânsă a noŃiunii de familie.

Contractele de credit/finanŃare încheiate de bănci cu societăŃi comerciale, în baza cărora suntacordate linii de credit pentru achiziŃionarea fondului de marfă, trebuie să includă clauze potrivitcărora în situaŃia vânzării în rate sau pe credit a respectivelor bunuri, aceste societăŃi comercialevor impune condiŃii de acordare, derulare şi garantare a creditelor destinate persoanelor fiziceasemănătoare cu cele folosite de către instituŃiile de credit. Acest lucru este valabil şi în cazulcontractelor de credit/finanŃare încheiate de instituŃiile de credit cu alte categorii de creditori, careacordă credite destinate persoanelor fizice.

Pe durata derulării creditului pentru persoane fizice, băncile au obligaŃia să urmăreascăîndeplinirea condiŃiilor prevăzute în contractul de credit, precum cele referitoare la plata lascadenŃă a ratelor reprezentând creditul şi dobânda aferentă şi, eventual, la situaŃia garanŃiilor şi ladestinaŃia creditului. În cazul creditelor acordate în scopul construirii, reabilitării, consolidării sauextinderii unei construcŃii sau pentru viabilizarea unui teren, verificarea încadrării în graficul deexecuŃie a lucrărilor se va realiza în conformitate cu reglementările interne ale creditorului.

VI. RISCUL ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE6.1.ModalităŃi de gestiune a riscului de creditare în societăŃile bancare

Riscul în activitatea de creditare reprezintă riscul pierderilor determinate de încălcareaobligaŃiilor debitorilor prevăzute în contractul de credit, respectiv probabilitatea ca dobânda,creditul sau ambele să nu fie rambursate la scadenŃă sau să fie rambursate parŃial. Întârzierea

  plăŃii dobânzilor sau ratelor reprezintă manifestări ale unui asemenea risc. Riscul de credit, înforma sa finală, aduce băncii pierderi prin falimentul debitorului, situaŃie în care pierderile sunt

irecuperabile. Falimentul unui client reprezintă un rezultat al unei evoluŃii care s-a degradat întimp şi ale cărei etape iniŃiale sau ulterioare, mai lente sau mai rapide, trebuie să fie percepute şiconsiderate optime de orice creditor normal. În mod necesar, banca, pentru a evita riscul decredit, este obligată să ia măsuri de prevenire din timp printr-o selecŃie strictă a debitorilor.

Gestiunea riscului are ca obiect limitarea pierderilor în cazul degradării situaŃiei debitorilor şievitarea ca slăbiciunile unor debitori să genereze dificultăŃi semnificative pentru împrumutaŃi.Acest tip de gestiune implică două etape independente. O primă etapă presupune o gestiuneanterioară momentului luării deciziei de angajament, bazată pe criterii calitative şi cantitative ceconduc la stabilirea deciziei privind acordarea creditului, care depinde de solicitarea financiară asolicitanŃilor.

Page 15: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 15/22

  15 

În a doua etapă, respectiv gestionarea a posteriori, se realizează urmărirea şi estimareariscurilor portofoliului de active. Gestionarea este cantitativă, pe baza statisticii situaŃieidebitorilor fiind estimate expunerile la risc şi pierderile în cazul înrăutăŃirii situaŃiei clienŃilor şi

 portofoliilor acestora. Aceste pierderi depind în mod real de expunerile la risc şi de eventualelegaranŃii. Expunerile se concretizează în profile temporare ale expunerilor la risc, pentru fiecaredin perioadele viitoare ale acestor profile pierderile depinzând de: expunere, profitabilitate,înrăutăŃirea situaŃiei debitorului, rata de recuperare a obligaŃiilor etc. Acoperirea expunerii la risc

  presupune determinarea prealabilă a ratei medii şi ratei maxime de depreciere în funcŃie devolatilitatea portofoliului. Expunerea totală la risc se acoperă secvenŃial prin garanŃii (derivându-se expunerea netă), prin provizioane, pentru rata medie de depreciere, şi prin fonduri proprii ale

 băncii, pentru rata maximă.Profilele temporale ale expunerilor depind de natura angajamentelor, constituind, deci, baza de

calcul a pierderilor medii sau maximale. Pentru un portofoliu de angajamente, calcululexpunerilor este efectuat în câteva etape, după cum urmează: 1)determinarea profilurilor temporale ale expunerilor de operaŃie; 2)consolidarea angajamentelor pentru portofoliul deoperaŃiuni al unui credit; 3)luarea în considerare a garanŃiilor şi clauzelor contractuale şi a ratelor de recuperare a riscului net; 4)consolidarea angajamentelor pe toate contrapartidele portofoliuluiimplicat (pe funcŃionar bancar, pe centru de profit, global).6.2.ModalităŃi de prevenire a riscurilor în activitatea de creditare bancară 

GaranŃiile sunt de tipuri multiple, fiind grupate pe două mari categorii, reale şi personale, şi auca scop reducerea pierderilor sau eliminarea pierderilor în cazul riscului de creditare. Clauzelecontractuale asigură o protecŃie suplimentară a împrumuturilor, prin fixarea unor praguri ale unor indicatori sau prin limitarea tuturor operaŃiunilor contrapartidei (debitorului) care deterioreazăsituaŃia sa financiară. Pentru garantarea portofoliului instrumentelor de piaŃă, o modalitateadecvată este aceea a sistemului de „colaterale” (sub forme de lichidităŃi sau titluri).

Determinarea pierderii totale a unui portofoliu, ca sumă a pierderilor pe fiecare portofoliuspecializat, se poate face utilizând metoda corelaŃiilor . În acest sens, corelaŃiile între deprecierilesituaŃiilor individuale pot fi măsurate prin corelaŃii între datele privind deprecierile sectoarelor cărora le aparŃin, stabilite pe baza unor serii statistice temporale. Expunerile la risc depind dedurata de depreciere aleatorie în timp, de speranŃa realizării deprecierii şi de volatilitateavariabilelor aleatoare. VariaŃiile expunerilor şi pierderilor pe sectoare se consideră corelate cucele ale firmelor individuale. Unul din cele mai utilizate instrumente de prevenire a riscurilor esteîn domeniul bancar, respectiv sistemul de delegare a deciziilor de acordare a creditelor în funcŃiede riscurile asociate. Acest sistem permite descentralizarea deciziilor, angajarearesponsabilităŃilor personale în anumite limite (în general, minore), angajarea responsabilităŃiicolective prin comisii, comitete şi alte grupuri constituite ca atare şi abilitate de a decide asupraacordării creditului, potrivit unei scări graduale stabilite.

De regulă, creditele sunt acordate întreprinderilor numai în urma unei analize complexe şimultilaterale a proiectelor, a eficienŃei economice şi a posibilităŃii de a asigura prin potenŃialul lor rambursarea creditului în anumite condiŃii. De asemenea, aprecierile fundamentate asupramotivaŃiei profesionale, comportamentului moral şi credibilităŃii echipei de conducere aîntreprinderii, cât şi rezultatele analizei financiare a situaŃiei globale într-o perioadă de referinŃă

sunt absolut obligatorii. În mod deosebit, trebuie luate în considerare şi elementele de asimetrie ainformaŃiilor şi hazard moral, elemente care pot fi decisive în anumite situaŃii.Spre deosebire de împrumuturile acordate persoanelor juridice, creditele pentru persoane

fizice, privind necesităŃile casnice sau familiale, sunt acordate, în general, prin utilizareametodelor informatice. Cele mai utilizate metode informatice sunt cele de credit scoring, în careun rol important îl deŃin criteriile de selecŃie. Acestea trebuie să fie restrânse ca număr, dar demare semnificaŃie, pentru a se asigura o departajare în alegerea posibililor clienŃi. În acest caz,evaluarea creditului constă în determinarea şi negocierea cu solicitantul a volumului maxim alcreditului, ce poate fi acordat în funcŃie de punctajul (scorul) realizat de acesta. Se negociază, deasemenea, nivelul dobânzii, garanŃiile, termenele de rambursare etc. Determinarea punctajului se

Page 16: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 16/22

  16 

face utilizând mai multe criterii, cum sunt: premisele materiale ale realizării creditului, garantareacreditului, condiŃiile de desfăşurare a exploatării investiŃiilor (obiectul creditului), situaŃiafinanciară a solicitantului, perspectivele pieŃei etc. Metoda  scoring  presupune reconstituirea

 periodică a datelor statistice şi prelucrarea acestora prin analiza discriminatorie multiplă.Decizia de creditare se adoptă pe baza prelucrării informatice a datelor şi informaŃiilor 

economico-financiare şi determinarea indicatorilor privind situaŃia patrimonială a solicitantului.În gestiunea financiară a firmei se înregistrează pe parcursul anului decalaje între necesarul şi

existentul de disponibilităŃi băneşti, datorate fie diferenŃei dintre imobilizările totale ale firmei şifondurile proprii, fie dereglărilor în încasarea veniturilor.Având în vedere aceste fenomene, banca reacŃionează prin acordarea de credite pe termen scurt

adecvate decalajelor dintre activele curente, pe de o parte, şi resursele proprii şi pasivele stabile,  pe de altă parte. Pornind de la necesităŃile firmei şi de la oferta băncii, se procedează lafundamentarea şi adoptarea deciziei de creditare, procesul decizional cuprinzând următoareleetape: analiza managerial şi economico-financiară a firmei solicitante de credit, analiza solicităriide credit, adoptarea deciziei de creditare şi analiza periodică a calităŃii portofoliului de credite.

Analiza firmei presupune depunerea la bancă a unei documentaŃii economice şi financiarecomplexe. Firma trebuie să deruleze o activitate economică, cu riscuri minime în perioada deutilizare a creditului, şi să prezinte performanŃe economice şi financiare acceptabile acordăriicreditului. Acordarea creditului implică astfel o analiză concretă a bonităŃii agentului economic

 pe baza indicatorilor de lichiditate, solvabilitate, rentabilitate şi echilibru, exprimată prin ratelefinanciare specifice, determinate prin raportarea diferenŃiată a elementelor de bilanŃ, dar şi aelementelor din contul de rezultate.

Analiza solicitării creditului se concretizează în identificarea scopului şi a nivelului credituluisolicitat, identificarea surselor de rambursare a creditului şi identificarea garanŃiilor creditului. Încazul creditelor cu risc redus, banca solicită o singură sursă de rambursare, pentru cele cu riscridicat solicitând şi o a doua sursă de rambursare, colaterală, de regulă garanŃii depuse de firmă.Valoarea maximă a garanŃiilor acceptate de către bancă va fi în toate cazurile cel puŃin egală cudatoria cea mai mare a debitului, formată din creditul acordat plus dobânda datorată până larambursarea primei rate. În acest context, adoptarea deciziei de creditare presupune corelareacreditului cu disponibilităŃile de resurse proprii ale băncii sau procurate pe piaŃa internă şiexternă, adoptarea şi comunicarea deciziei de creditare, precum şi analiza realizării deciziei decreditare pe parcursul perioadei de utilizare a creditului, vizând evoluŃia stării economico-financiare a debitorului, precizându-se nivelul riscului de rambursare.

ExperienŃa societăŃii bancare demonstrează necesitatea dezvoltării unui portofoliu de informaŃiicu privire la toŃi clienŃii băncii şi a unei baze de prelucrare a informaŃiilor de referinŃă, ca o cale

 principală de consolidare a poziŃiei băncii în raporturile sale cu clienŃii, independent de talia lor,şi o modalitate de prevenire şi evitate a riscului de credit.

Având o continuitate deosebită în selectare clienŃilor, actualizarea permanentă a bazei de date permite urmărirea condiŃiilor de utilizare a creditului până la rambursare, sesizându-se din timporice schimbări în patrimoniul şi evoluŃia activităŃii clientului ce ar putea afecta îndeplinirea, decătre debitor, a obligaŃiilor contractuale. Orice modificare a calităŃii creanŃelor trebuie sesizată(inclusiv contabil) în gestiunea băncii. În mod necesar, se schimbă optica şi procedeele de lucru

faŃă de clientul respectiv, căruia i se acordă o asistenŃă sporită pentru a parcurge o etapă maidificilă, care se speră a fi cu caracter trecător.Principalul factor al perturbărilor în activitatea unei bănci sunt creditele neperformante, adică

dificultăŃi ale achitării creditului de către debitor, ceea ce va genera pierderi băncii, care va trebuisă le suporte din profit. Pentru a evita acest risc de credit, din ce în ce mai pregnant pe măsuraintensificării activităŃii de creditare, statul, prin legi, şi comunitatea bancară, prin norme precise,încearcă să creeze băncilor un sistem de protecŃie (prin sistemul de control intern şi extern asupra

 băncilor), care trebuie promovat permanent, cu deosebire de către instituŃiile bancare. În general, băncile s-au orientat în două sensuri în vederea diminuării riscului de credit, şi anume fie prinabordarea unor domenii de angajare cât mai diversificate în scopul limitării riscurilor, fie prin

Page 17: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 17/22

  17 

specializarea în câteva segmente de piaŃă bine definite, unde se poate exercita o presiune de prevenire şi evitare a riscurilor prin intermediul unui sistem precis şi practic. Principalele norme  prudenŃiale promovate de sistemul bancar se referă la: limitarea creditării unui singur debitor,stabilindu-se o normă de expunere a băncii faŃă de un singur client; limitarea împrumuturilor mariacordate expunerea maximă acordată pentru împrumuturile mari fiind de cel mult 8 ori nivelulfondurilor proprii ale băncii; constituirea provizioanelor, nivelul acestora depinzând de clasacreditului, clasă stabilită conform unor criterii de clasificare, şi încadrarea creditelor într-o

categorie anume.În urma evaluării financiare a clienŃilor, creditele vor fi plasate într-una din cele cinci categoriidelimitate (standard, în observaŃie, substandard, îndoielnic, pierderi), serviciul datoriei (bun, slab,necorespunzător) al clientului depinzând de categoria de credit. La determinarea provizioanelor,expunerea debitorului poate fi micşorată doar cu valoarea angajamentelor apărute: depozitegajate, colaterale, credite acceptate de bancă etc. Riscul de credit aferent persoanelor fizice şi

 juridice reprezintă fie rezultatul unui decalaj între venituri şi cheltuieli, ca urmare a probabilităŃiidiminuării sau dispariŃiei venitului viitor al împrumutatului, fie a voinŃei debitorului, care este unrisc mai greu de apreciat de către banca ce nu a adunat suficiente informaŃii pentru a evita unastfel de comportament. Riscul insuficienŃei venitului viitor reprezintă un risc mai dificil deanticipat, cu deosebire în condiŃiile unei rate oscilante a inflaŃiei, care impune, de cele mai multeori, creşterea dobânzilor bancare şi în consecinŃă scumpirea creditului.

În cazul creditului acordat persoanelor juridice, incapacitatea de rambursare a împrumutului poate fi determinată de o serie de factori, cum sunt: timpul în care se încasează creanŃele de la beneficiari (ce poate determina blocaje financiare, şi în consecinŃă probleme de producŃie şi înactivitatea întreprinderii), incapacitatea firmei de a se adapta pieŃei în materie de brevete, invenŃii,inovaŃii (incapacitate dată de tehnologie şi mentalitate), calitatea şi moralitatea managementuluifirmei (greu de apreciat de către bancă). Riscul de Ńară reprezintă o categorie de risc specificimpus de operaŃiuni financiar-bancare (credite, garanŃii, asigurări) cu operatorii de peste frontierăşi constă în probabilitatea nerecuperării creanŃelor de către banca creditoare.

Pierderile depind, în general, de valoarea instrumentelor de piaŃă şi de gradul lor de lichiditate pe piaŃă. Măsurarea riscului de creditare este relativ simplă pentru instrumentele cotate, pentru căacestea sunt lichide şi negociabile. Însă, pentru instrumentele derivate (options, swaps etc.)măsurarea este mai complicată, pentru că acestea sunt instrumente a căror lichiditate nu esteasigurată, deoarece operatorii îşi conservă angajamentele pe perioade lungi. Pentru instrumentelede piaŃă se disting două tipuri de riscuri, şi anume riscul curent, aferent valorii de piaŃă curente(calculată pe baza valorii prezente a parametrilor pieŃei) şi riscul potenŃial, legat de valorile

 posibile pe care le poate lua instrumentul pe parcursul existenŃei sale. Riscul total este suma celor două riscuri, măsurându-se astfel riscul de credit total al instrumentului respectiv.

VII COSTURILE BANCARE

7.1.Structuri specifice ale costurilor bancare

EvoluŃiile de pe pieŃele de capital au dus treptat la restrângerea relativă a locului şi rolului  băncilor în calitate de intermediar efectiv în circuitul capitalului, astfel că extinderea sferei şi

majorarea dimensiunilor veniturilor din alte surse decât dobânzile devine un obiectiv vital alevoluŃiei activităŃii bancare, în anii noştri în Ńările dezvoltate. EvoluŃia veniturilor este strânslegată de desfăşurarea în timp a cheltuielilor, ambele considerate din acelaşi puncte de vedere:

- surse (destinaŃii) din dobânzi;- surse (destinaŃii) din / privind altele decât dobânzile.

În practica şi teoria bancară s-a implementat, ca o orientare primordială, necesitatea de a promova tendinŃele de acoperire cât mai deplină a cheltuielilor de altă natură decât dobânzile prinvenituri proprii, aceste realizări devenind una dintre cele mai actuale şi mai semnificativemodalităŃi de manifestare a performanŃelor bancare sub denumirea de eficienŃă. Evident, multedintre deosebiri rezultă din talia şi dispersarea reŃelei bancare pe tip de bănci, întrucât repartizarea

Page 18: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 18/22

  18 

în teritoriu şi aria de cuprindere constituie una din premisele principale ale creşterii veniturilor altele decât dobânzile. Prin asemenea comparaŃie, fiecare unitate, fiecare talie, va putea săaprecieze măsura în care eforturile sale o aliniază la medie şi implicit va estima căile prin care

  poate să asigure creşteri efective ale acestui tip de venituri, în măsură să-i crească şi  performanŃele, respectiv eficienŃa. O preocupare deosebită a tuturor băncilor este scădereacheltuielilor de altă natură decât dobânzile, în măsură să aibă un efect major în creşterea eficienŃeiactivităŃii bancare.

Costurile cu salariile reprezintă un element important de cost. Dimensiunea lor, corelată cunumărul personalului, subliniază comparativ eforturile depuse pentru eficientizarea activităŃii  bancare care înseamnă concomitent reducerea numărului de persoane angajate şi scăderea  ponderii costurilor salariale în totalul veniturilor brute, în condiŃiile creşterii gradului deînzestrare şi de randament al tehnologiilor bancare moderne. Aşa cum arată experienŃa Ńărilor dezvoltate, în condiŃiile în care volumul operaŃiunilor bancare a crescut considerabil, eforturile

 pentru reducerea personalului şi diminuarea costurilor de personal, cu pondere a veniturilor brute,au avut efecte pozitive diferite, dar substanŃiale, în Ńările dezvoltate. În condiŃiile unei creşteriimportante a cifrei de afaceri în perioada considerată, se observă orientarea netă cătrerestructurare şi creşterea productivităŃii muncii, fapt reflectat prin tendinŃa de scădere relativă aambilor indicatori. Pe de o parte, creşterile de personal, indicator de semnificaŃie absolută, sunt înmarea majoritate a Ńărilor, de mici dimensiuni, în raport de fenomenele majore de creştere a

reŃelei şi sporire a volumului de operaŃiuni. Pe de altă parte, costurile de personal, în expresierelativă, prezintă în toate Ńările scăderi impresionante. Eforturile de raŃionalizare şi reducere acosturilor de personal, s-au sprijinit, pe scară largă, pe efectele modernizării tehnologiilor bancareşi pe caracteristicile superioare ale produselor bancare noi.

În activitatea băncilor, operaŃiunile desfăşurate sunt strâns legate de tipurile de funcŃiuni pecare le îndeplinesc băncile, respectiv activităŃi legate de gestiunea conturilor şi mijloacelor de

 plată, gestiunea creditelor, gestiunea titlurilor, gestiunea valutară şi prestarea de servicii specifice(comision şi consultanŃă). Este necesar ca fiecare din activităŃi să asigure băncii surse de venit

  proporŃionale cu eforturile desfăşurate de bancă în scopul prestării serviciilor în cauză.Separarea corectă a costurilor pe funcŃiuni reprezintă una din condiŃiile de bază ale asigurărigestiunii pe centre de responsabilităŃi de către fiecare bancă şi devine o condiŃie a dezvoltării sale,în sensul că o orientează spre cele mai rentabile activităŃi. Dacă aceasta ar trebui să fie o opŃiuneobişnuită a fiecărei bănci, este o situaŃie cu atât mai nefirească dacă fenomenul se manifestă lanivelul unei Ńări, unde o opŃiune politică are ca efect o stare de fapt negativă pentru sistemul

 bancar şi pentru rentabilitatea lui.Există încă reŃineri importante în ce priveşte tarifarea operaŃiilor de gestiune, încasări şi plăŃi,

care se consideră necesar a fi acoperite pe căi ocolite, întrucât desfăşurarea accelerată a plăŃilor şiextinderea „bancarizării” este o activitate benefică atât pentru economia naŃională, cât şi pentrusistemul bancar în ansamblul său, aducând, prin ele însele, un anumit raport de resurse şi fiind,

 prin acestea, utile băncilor. Ideea că serviciile bancare, oricare ar fi ele, trebuie să fie plătite decei care beneficiază de ele şi nu să fie transferate asupra altora capătă tot mai mult circulaŃie şiînŃelegere, însă până la punerea ei în practică este încă nevoie de timp, de o evoluŃie care aînceput şi care face încă paşi mici.

7.2.Gestiunea internă a costurilor bancare

Una dintre căile principale de perfecŃionare a gestiunii bancare o constituie introducerea şiextinderea, aprofundarea şi intensificarea aplicării metodelor de gestiune internă pe centre deresponsabilităŃi. CondiŃiile principale de existenŃă a administrării interne pe bază deresponsabilităŃi presupune acordarea unei autonomii relative a acestora prin:

-  delegarea autorităŃii necesare acestora pentru a negocia dotaŃiile în resurse şi aobiectivelor de înfăptuit;

Page 19: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 19/22

  19 

-  organizarea unui sistem de relaŃii între centrele de responsabilitate şi de organizare aevidenŃei în măsură să comensureze veniturile obŃinute sau cuvenite din activitatea

 proprie şi consumul de resurse aferent realizării obiectivelor prevăzute.Centrele de responsabilitate se pot organiza în centre de profit şi centre de costuri. Centrele de

 profit  pot reuni mai multe compartimente de activitate legate prin raŃiuni de localizare saucontinuitate operaŃională, pentru realizarea unor obiective stabilite, ce fac obiectul negocieriistatutului lor.

Centrele de costuri sunt, prin natura lor, diferenŃiate funcŃional în centre operaŃionale, centre desuport şi centre de structură. Centre operaŃionale au rolul de efectua prestaŃiile cu caracter repetitiv, proprii activităŃii bancare: prelucrarea instrumentelor de plată, efectuarea ordinelor 

  privind gestiunea titlurilor. Centrele de suport sunt destinate a efectua operaŃiuni personalizate  prin natura lor, cu caracter nerepetitiv, între care: analiza şi selectarea clienŃilor, studii şidezvoltare, în general activităŃi de înaltă competenŃă şi responsabilitate. Centrele de structurăsunt, prin natura lor, de ordin organizaŃional, de conducere, de control intern, de comunicare şiinformatică de sistem. Înfăptuirea gestiunii interne pe bază de centre de responsabilitate

  presupune stabilirea şi aplicarea unor măsuri judicioase în domeniul repartizării costurilor denatură financiară şi repartizării cheltuielilor generale. În activitatea bancară, unde funcŃia deintermediere este predominantă, marja netă a dobânzii aferente fiecărui centru de profit devine

 pivotul sistemului de comensurare a succesului în gestiunea internă şi ca atare se consideră un

element decisiv în aprecierea eforturilor depuse de fiecare unitate. Organizarea circulaŃieiresurselor financiare în cadrul centrelor de profit se face pe baza următoarelor verigi de bază, şianume pool-urile de trezorerie şi ratele de cesiune internă.

Organizarea circulaŃiei fluxurilor de capital se poate face în fiecare bancă prin stabilirea unuicentru unic sau a mai multor centre de trezorerie, denumite în practică pool de trezorerie. Înaceste centre se mobilizează în raporturile cu clienŃii (prin depozite, emisiunea de certificate dedepozit) sau cu băncile partenere, în condiŃiile pieŃei interbancare, resursele necesarecompartimentelor distribuitoare. Activitatea pozitivă a acestor pool-uri se exprimă, ea însăşi, prindiminuarea continuă a preŃurilor de obŃinere a resurselor. Resursele furnizate de pool-urile detrezorerie sunt puse la dispoziŃie centrelor de profit prin preŃurile de cesiune, care, funcŃie de

 politica băncii, pot fi unice sau diferenŃiate.DiferenŃierea preŃurilor de cesiune a resurselor poate Ńine seama de termene, de gradele de

garantare a operaŃiunilor derulate cu aceste fonduri. De asemenea, poate fi aplicată o politică desprijinire a produselor noi sau preferate de bancă, prin diminuarea preŃului de cesiune.Dimpotrivă, pentru activităŃile bancare pe care banca le consideră incomode şi lipsite de

 perspectivă, preŃurile de cesiune pot fi majorate. În preŃurile de cesiune şi, în general, în procesulrepartizării resurselor între centrele de gestiune internă, trebuie să fie redistribuite şi pierderileimpuse băncilor prin politica Băncii Centrale, respectiv prin Sistemul Rezervelor MinimeObligatorii, politică care determină scumpirea efectivă a resurselor provenite din depozite. În

 privinŃa fondurilor proprii, practica şi opiniile specialiştilor converg în a le exclude din calcule, pede o parte, pentru că ele, de fapt, sunt în mare măsură materializate în imobilizări, iar partearămasă ar fi dificil de determinat, iar pe de altă parte, modul de evaluare este complicat în raportde efectul în gestiune al unei asemenea considerări.

O mare parte a costurilor se suportă de centrele operaŃionale care transmit, în primul rând,costurile lor centrelor de profit în baza preŃurilor de cesiune internă aferente acestor prestaŃii. SesubînŃelege că la nivelul fiecărei bănci trebuie să se stabilească preŃurile de cesiune aferenteacestor costuri pe baze obiective, acceptabile pentru toŃi participanŃii şi corespunzătoare scopului

 propus, întărirea gestiunii interne. Fundamentarea acestor preŃuri se poate face pe baze diferite:costuri reale, costuri standard şi costuri de piaŃă. Costul real este obiectiv în concordanŃă cuevidenŃele contabile analitice şi generale, dar poate prezenta unele relevanŃe, mai ales în

 perioadele de început ale aplicării lor, care să aibă interpretări diferite: descumpănitoare pentrucolectivele în cauză şi salutare pentru conducerea băncii. Se poate întâmpla ca practicarea

Page 20: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 20/22

  20 

  preŃurilor efective să scoată la iveală costuri prea ridicate în raport de piaŃă, respectiv faŃă deconcurenŃă.

De asemenea, se pot remarca efectele variaŃiei în timp a nivelului de activitate, respectivdiferenŃele ample între perioadele de activitate efervescentă şi cele de evoluŃie latentă acompartimentelor respective. Practicarea costurilor reale scoate la iveală fenomene negative, cumsunt: slaba productivitate, supraîncărcarea echipelor şi, implicit, a rezervelor de creştere aeficienŃei, prin redistribuirea personalului şi introducerea tehnologiilor bancare avansate.

Costurile standard sunt stabilite convenŃional pe baza potenŃialului real al compartimentului, înfuncŃie de cererea reală de prestaŃii, nivelul admis al productivităŃii muncii, în funcŃie decondiŃiile tehnologice existente. Veniturile ce revin fiecărui compartiment operaŃional pot fi

  permanent comparate în evoluŃia lor şi corectate în funcŃie de modificarea parametrilor determinanŃi. Costurile de piaŃă nu pot fi operaŃionale pentru că, de regulă, prestările de serviciispecifice se derulează în circuite ce rămân sub controlul şi jurisdicŃia proprie a băncii. Ele trebuiesă fie însă mereu un criteriu de comparaŃie, bineînŃeles, Ńinând seama de diferenŃele de tehnologiedintre cele două medii: banca respectivă şi piaŃa reprezentată de concurenŃă. Dacă pe piaŃă sunt

  preŃuri mai reduse, trebuie studiat ce costuri ar necesita înzestrarea băncii cu tehnologii mai performante, în vederea alinierii la aceste preŃuri.

Este evident că fiecare bancă, funcŃie de condiŃiile sale şi mai ales ale fiecărui sediu, ar trebuisă aplice costuri standard, în măsură ca acestea să fie mobilizate pentru toŃi factorii interesaŃi, în

aşa fel încât să asigure perspectiva alinierii la preŃurile de piaŃă şi să determine scăderea continuăa costurilor reale. De altfel, costurile de suport şi de structură vor avea o cheie de repartizareconvenŃională, cu criterii şi motivaŃii care decurg din procedeele analizate anterior.

7.3.Gestiunea dobânzii

Teoria globală a determinării ratelor dobânzii a fost dezvoltată de Augustus Kelley în deceniulal IV-lea al secolului XX. EcuaŃia pe care se bazează această teorie este:

K= r +x’ + p + mUnde: K= dobânda de piaŃă sau practicată de bănci; r = rata reală a dobânzii privind resurseleatrase sau productivitatea marginală a capitalului determinată de forŃele cererii şi a ofertei; x’=

  prima de inflaŃie; p = prima de risc de insolvabilitate a debitorului; m = prima privind riscul

dobânzii.Cu privire la rata reală a dobânzii, se subliniază că forŃele cererii şi ofertei se referă şi se deducdin evoluŃia preferinŃelor individuale pentru consumul actual în raport cu economisirea, pentruconsumul viitor şi din oportunităŃile de investiŃii pentru utilizarea productivă a capitalului. Primade inflaŃie (x’) decurge din efectul lui Fischer. Ea se explică ca o componentă a dobânziinominale (i) în strânsă relaŃie cu dobânda reală în formula:

i = r + x’Prima de risc privind insolvabilitatea debitorului (p) se referă la prima pentru acoperirea

 pierderilor provenite din neîndeplinirea obligaŃiilor contractuale ale debitorilor faŃă de creditori.Prima privind riscul dobânzii (m) reprezintă prima de risc provenind din modificarea ratelor dobânzii, ce poate duce la creşterea costului pentru bancă. Pe fundamentul tendinŃei de creştere adobânzii, evoluŃia ratei de piaŃă a dobânzii are o dinamică ciclică. Caracterizarea stadiilor se

reflectă astfel:

Stadiul  Nivelul dobânzii Cererea de credite Lichiditatea

bancară I Inferior Slabă MaximăII În tranziŃie de la inferior la înalt În creştere În scădereIII Înalt Puternică MinimăIV În tranziŃie de la înalt spre inferior În scădere În creştere

Page 21: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 21/22

  21 

În primul stadiu, banca are disponibilităŃi, dar nu se manifestă o cerere prea mare, momentul devârf reprezentându-l stadiul III, în care cererea de credite este puternică, însă lichiditatea estescăzută.

În aprecierea nivelului dobânzii, un rol deosebit se acordă, atât sub aspect teoretic, cât şi  practic, curbelor de randament. Curba de randament este o curbă continuă care descrie relaŃiafuncŃională între randamentul la data scadenŃei şi cel specific anilor ce intervin înaintea scadenŃei,

 pentru titlurile cu venit fix. Sunt cuprinse şi reprezentate, de asemenea, creanŃe considerate egale

din alte puncte de vedere: risc de rambursare, lichiditate, preŃ de achiziŃie. Deşi se referă numai laanumite creanŃe, curbele de randament sunt semnificative pentru întreaga piaŃă a creditelor.Potrivit conjuncturii de moment, curbele de randament pot avea trei modalităŃi de expresie:- curba plată subliniază că randamentele titlurilor pe termen scurt, mijlociu şi lung sunt practicaceleaşi, şi deci raporturile dintre cerere şi ofertă sunt echilibrate pe ansamblul pieŃei;- curba orientată în sus relevă că titlurile pe termen lung au un randament ridicat şi sugerează căcererea de fonduri pe termen scurt este foarte puternică (în raport de ofertă) faŃă de cererea defonduri pe termen lung;- curba orientată în jos exprimă că titlurile pe termen scurt au un randament foarte ridicat, ceea ceînseamnă că cererea de fonduri pe termen lung este foarte puternică (în raport de ofertă) faŃă decererea de fonduri pe termen scurt.

În scopul de a stabili o politică proprie a dobânzii, banca trebuie să identifice mărimea

  portofoliilor active şi pasive care vor fi contractate din nou şi deci evaluate din nou într-o perioadă dată, precizată (într-o lună, un trimestru). În această perspectivă, veniturile şi cheltuielilecu dobânzile se pot modifica. Această modificare faŃă de echilibrul anterior determină apariŃiaunei diferenŃe, a unui gol, pe larg cunoscut, din preluarea numelui său în limba engleză, ca GAP.Practic, în activitatea băncii, pot interveni diferenŃe de volum între activele pe care banca leangajează şi resursele pe care le are. Pentru stabilirea unui „gol” de dobândă, banca identificămărimea portofoliilor de active şi pasive ce trebuie contractate din nou.

Pe de altă parte, banca este un instrument de transformare a scadenŃelor, respectiv a resurselor  pe termen scurt în resurse pe termen lung. TendinŃa tradiŃională o reprezintă atragerea de resurse  pe termen scurt şi promovarea totodată, a creditelor pe termen lung, fapt realizat prin grija permanentă a băncii pentru regenerarea resurselor. Se pune însă problema regenerării nu numaidin punctul de vedere al volumului, ci trebuie să se pună problema că acest contract de atragerede noi resurse se face în noi condiŃii de preŃ, totodată, preŃul utilizării resurselor fiind deja stabilit.

Din aceste considerente, contractarea de către bancă a noi resurse presupune reevaluarea lor înfuncŃie de condiŃiile noi de pe piaŃă, respectiv a cheltuielilor şi veniturilor din dobânzi. ÎnconsecinŃă, se modifică corespunzător funcŃia de preŃ, ceea ce atrage atenŃia asupra faptului căanaliza GAP implică şi o analiză de preŃ. Conceptele de bază ale GAP iau în considerare mai alesactivele şi pasivele cu dobândă sensibilă, astfel:

•  Activele cu dobândă sensibilă sunt determinate prin însumarea activelor cu dobândăvariabilă (contractate de la început) dar şi a activelor cu dobânzi fixe, cu scadenŃa încursul perioadei curente, pentru care noile împrumuturi vor fi acordate în alte condiŃii dedobândă:

AS = AV + AF

Unde: AS = active cu dobânzi sensibile, AV = active cu dobânzi variabile, AF = active cudobânzi fixe ce au scadenŃa în cursul perioadei curente.•  Pasivele cu dobândă sensibilă se stabilesc prin suma pasivelor cu dobânzi variabile,

 precum şi a dobânzilor fixe ce au scadenŃa în perioada curentă:PS = PV + PF

Unde: PS = pasive cu dobânzi sensibile, PV = pasive cu dobânzi variabile, PF = pasive cudobânzi fixe ce au scadenŃe în cursul perioadei curente.

În condiŃiile prezentate, GAP se determină ca o diferenŃă între activele sensibile şi pasivelesensibile.

GAP = active sensibile – pasive sensibile

Page 22: creditare bancara teorie

5/11/2018 creditare bancara teorie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditare-bancara-teorie 22/22

  22 

ModalităŃile de expresie a GAP-ului pot fi de formaa)GAP zero, în care diferenŃa dintre activele sensibile şi pasivele sensibile este egală cu zero, deciactivele sensibile sunt egale cu pasivele sensibile.

AS - PS = 0 b)GAP pozitiv, în care diferenŃa dintre activele sensibile şi pasivele sensibile este pozitivă, deciactivele sensibile sunt mai mari decât pasivele sensibile.

AS – PS > 0

c)GAP negativ, în care diferenŃa dintre activele sensibile şi pasivele sensibile este negativă, deciactivele sensibile sunt mai mici decât pasivele sensibile.AS – PS < 0

OperaŃiunile extrabilanŃiere reprezintă o posibilitate tot mai larg folosită de bănci pentru protejarea faŃă de riscurile specifice. OperaŃiunile extrabilanŃiere sunt, în esenŃa lor, operaŃiunicare nu angajează resursele administrate de bănci în cadrul lor patrimonial. Asumarea acestor operaŃiuni nu angajează momentan resurse sau active aparŃinând băncilor respective. De regulă,operaŃiunile extrabilanŃiere reprezintă obligaŃiuni ale băncilor care devin operabile în modcondiŃionat, respectiv numai dacă survine vreunul dintre evenimentele condiŃionate, care, deregulă, reprezintă un risc realizat. În cadrul unui asemenea contract, beneficiarul îşi asigură risculcontra unei prime de risc, iar banca obligată îşi asumă riscul şi răspunderea stabilite prin

 prevederile contractuale.

Astfel, pe ansamblu, efectele riscurilor sunt suportate mai bine de întreaga comunitate bancară.Pe total, o parte din riscurile asumate îşi găseşte acoperire evitându-se posibile efectedistrugătoare asupra activităŃii unor unităŃi bancare. Sub un alt aspect, cei care îşi asumăasemenea riscuri, unităŃi din sfera bancară, au astfel posibilitatea, printr-o reală evaluare ariscurilor, să mobilizeze resursele necesare pentru acoperirea riscurilor şi, implicit, să-şi asigureun profit corespunzător. În fapt, se asigură acoperirea riscurilor printr-o redistribuire a costurilor legate de riscuri, pe care şi le asumă şi le suportă, în anumite proporŃii date, toŃi participanŃii laactivitatea bancară. Extinderea operaŃiunilor extrabilanŃiere şi perfecŃionarea derulării lor constituie temeiul evoluŃiei sistemului de credit într-un climat de stabilitate, prin evitareaefectelor catastrofale ale riscurilor asupra activităŃii băncilor şi asupra vieŃii economice înansamblul ei. OperaŃiunile extrabilanŃiere principale se angajează în sfera: creditelor subsemnătură sau a scrisorilor de credit, convenŃiilor de vânzare cu răscumpărare, opŃiunilor asupratitlurilor, opŃiunilor valutare. În domeniul protecŃiei împotriva riscului dobânzii, operaŃiunileextrabilanŃiere au o largă utilizare sub forma: swap-ului de dobânzi, anticipaŃiilor asupra rateidobânzii şi contractelor de limitare a dobânzii.

Bibliografie:

Basno C., Monedă. Credit. Bănci, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003Dardac N.,Floricel C.Basno C. Management bancar , Ed. Economică, Bucureşti, 2002Dardac N.Bratu A. Monedă. Credit. Bănci, Ed. ExPonto, ConstanŃa, 2005Diaconescu M.  Bănci. Sisteme de plăŃi. Riscuri, Ed. Economică, Bucureşti, 1999Ilie M. Tehnica şi managementul operaŃiunilor bancare, Ed. Expert, Bucureşti,

2003Manolescu Gh. Monedă şi credit . Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003

 NeguriŃă O. Monedă, credit, bănci, Ed. Terra Nostra, Iaşi, 2009

Stoica V.,  Banii şi credit. Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor şi

Deaconu P politica monetară , Ed. Economică, Bucureşti, 2003Stoica M. Management bancar , Ed. Economică, Bucureşti, 1999.


Recommended