INTRODUCERE

Evoluţia sectorului financiar-bancar pe parcursul ultimelor decade a fost marcată de schimbări majore ale mediului de afaceri, datorate în principal privatizării, diminuării restricţiilor legislative şi modificărilor tehnologice survenite în cadrul acestui sector economic, în multe ţări europene, inclusive în România.

Schimbările apărute în cadrul ofertei de produse şi servicii financiar-bancare au fost stimulate de modificările coordonatelor cererii, constând în creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare a consumatorilor, precum şi de un nivel îmbunătăţit de informare a consumatorilor cu privire la noile instituţii financiare intrate pe piaţă şi oferta acestora. Aceste aspecte au suferit însă modificări drastice datorita urmărilor atât de mediatizatei crize economice.

Lucrarea de faţă, intitulată „Gestionarea riscului de creditare la Banca Comercială„Gestionarea riscului de creditare la Banca Comercială Română S.A.”Română S.A.”, abordează problematica complexă a riscului bancar, mai exact a riscului de creditare, care însoţeşte ca o umbră dezvoltarea şi prosperitatea băncilor, în contextul dinamic şi diversificat al mecanismelor economiei de piaţă. Creditul bancar, principalul produs al societăţilor bancare, reprezintă modalitatea esenţială de evidenţiere a strategiilor, profesionalismului şi a dorinţei de participare a acestora la dezvoltarea şi echilibrul economiei reale. Pornind de la etimologia cuvântului credit, activitatea de creditare are la bază încrederea şi cunoaşterea reciprocă între parteneri, respectiv client şi bancă. Acest lucru nu elimină însa riscul ce stă la baza activităţii de creditare.

Este adevărat că cine nu riscă nu câştigă, dar tot atât de adevărat este că asumarea superficială sau parţială a riscului nu înseamnă întotdeauna garanţia câştigului aşteptat. Incertitudinea şi riscul însoţesc orice activitate. De aceea singura alternativă realistă pentru indivizi şi societate este de consolidare a abilităţii de a accepta şi a înfrunta realitatea riscurilor.Principalul obiectiv strategic al BCR în anul 2008 este finalizarea cu succes a Programului de Integrare şi Dezvoltare (IDP), a cărui filozofie este de a continua eforturile de dezvoltare ale BCR din ultimii ani, beneficiind de integrarea în structurile Grupului Erste Bank. IDP a fost conceput pentru a sprijini alinierea BCR la standardele Erste Bank şi la cele mai bune practici internaţionale, creând o bază solidă pentru creşterea eficienţei băncii şi a gradului de satisfacţie a clienţilor. În cadrul IDP au fost lansate 42 de proiecte, în scopul optimizării modelului de afaceri, de management al riscurilor (adoptarea cerinţelor Basel II), precum şi a structurilor, funcţiunilor şi proceselor, pentru a transforma BCR într-o bancă mai competitivă, mai flexibilă şi orientată către client.

1

1. Gestionarea riscurilor bancare

1.1.Definirea riscurilor bancare

În activitatea pe care o desfăşoară orice bancă într-o economie de piaţă, aceasta se confruntă cu probleme de risc şi incertitudine. Scopul activităţii băncilor, ca societăţi comerciale, este maximizarea profitului în condiţiile minimizării riscurilor. Cum relaţia risc-profit este indisociabilă, trebuie ca băncile să-şi asume o doză oarecare de risc, cu condiţia ca mărimea acestuia să fie menţinută în limite controlabile. Riscul există permanent, el insoţeşte ca o umbră toate operaţiunile băncii şi se produce sau nu în funcţie de condiţiile care i se oferă.

Riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere. Noţiunea de risc poate fi definită şi ca un angajament care poartă o incertitudine datorită probabilităţii de câştig sau pierdere1. Francezii Michael Rouch şi Gerard Naullen, în cartea lor “Le control de gestion bancaire et financiere”, definesc riscul ca un angajament purtând o incertitudine dată, cu o probabilitate de câştig sau prejudicii, fie acestea din urmă degradare sau pierdere.

Riscul bancar are două componente2: Incertitudinea privind producerea unui eveniment în viitor; Expunerea la pierdere.

Dacă nu se manifestă ambele componente, nu putem vorbi despre risc. De exemplu, o bancă ce acordă un împrumut se confruntă cu incertitudinea rambursării la scadenţă, chiar dacă există garanţia, datorită posibilităţii reducerii valorii acesteia în timp şi/sau a mărimii costurilor de execuţie a acesteia. Banca îşi asumă riscul deoarece este expusă la incertitudine. Putem afirma că riscul descrie situaţiile prin care factorii externi sau interni băncii acţionează de o manieră imprevizibilă asupra valorii de piaţă a acesteia.

În activitatea de conducere şi supraveghere a riscului bancar, se recomandă folosirea unei metodologii care utilizează o procedură în patru etape: identificarea şi analiza riscului, controlul sau eliminarea riscului, asumarea riscului şi transferul riscului. Această metodologie pleacă de la ideea că riscul este un fenomen care poate apărea pe întregul parcurs al derulării operaţiunilor bancare şi poate provoca efecte negative asupra activităţilor, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea funcţionalităţii băncii. Managementul riscului trebuie să ţină seama că acesta poate fi provocat atât în interiorul băncii, de către clienţi, cât şi din cauza mediului concurenţial extern.

Managementul riscului se manifestă într-o anume proporţionalitate între volumul profitului şi nivelul riscului. În acest sens există două strategii clasice. O bancă poate sa-şi asume conştient riscuri mari atunci când are ca obiectiv pentru anul următor dublarea profiturilor. Acest lucru se poate realiza prin creşterea marjei dobânzii şi prin creşterea depozitelor la vedere în totalul resurselor. Există şi o a doua alternativă, in care o bancă poate să decidă realizarea unei strategii de dezvoltare pornind de la scopul minimizării riscurilor, asigurându-şi, în consecinţă, profituri mici, dar sigure.

1.2.Gestionarea sau managementul riscurilor bancare

Ştiinta managementului se bazează pe acumularea unei experienţe trecute şi pe necesitatea stringenta a găsirii unor soluţii pentru o mai buna organizare şi conducere a proceselor din ce în ce mai complexe care decurg din dezvoltarea impetuoasă a societăţii umane în ansamblul său. Americanii Reece şi O’Grady definesc managementul ca fiind” procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare, în vederea realizării scopului organizării”. Unul din pionierii care reuşesc să facă o sintetizare a proceselor de management şi care au şi definit pentru, prima data 5 funcţii ale managementului (previziunea, organizarea, comanda, 1 Maricica Stoica- Management bancar, Editura Economică, Bucureşti 1999, pag. 1352 Vasile Dedu – Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 74

2

conducerea şi controlul) este Henry Fayol. Managementul bancar se supune şi el legităţilor generale ale ştiinţei managementului, dar are, în acelasi timp, sisteme, tehnici şi metode specifice, precum şi modalităţi de conducere adecvate.

Activitatea bancară comportă un risc, ceea ce conferă, de asemenea, o anumită specificitate procesului de management. În cazul băncilor, adoptarea deciziilor privind relaţia rezultat-risc constituie un obiectiv central al managementului, care se consideră rezolvat în măsura în care s-a atins un anumit grad de profitabilitate care poate permite dezvoltarea şi consolidarea băncii.

Punând în discuţie structura managementului bancar, există cinci domenii ale managementului băncii care redau esenţa activităţii bancare 3:

Primele doua domenii, respectiv managementul activelor şi pasivelor bancare, redau de fapt întreaga cuprindere a bilanţului băncii. Gestionarea activelor şi pasivelor bancare constă, pentru o bancă, în determinarea unei situaţii ideale exprimate prin dimensiune şi structură, precum şi în luarea deciziilor ce-i permit să atingă această situaţie ideală ;

Managementul riscurilor bancare este foarte important pentru că orice operatiune bancară are o doză de risc şi aceasta trebuie să intre obligatoriu în atenţia managerilor din activitatea specifică ;

Resursele umane reprezintă în bănci resursa cea mai importantă, care produce, prin prestaţia proprie, valori şi profit ;

Marketingul este indispensabil în bănci, pentru că pe această cale banca poate cunoaşte cerinţele pieţei, respectiv ale clienţilor, şi poate organiza corespunzător procesul de vânzare a produselor şi serviciilor proprii şi poate monitoriza concurenţa ;

Managementul performanţelor proprii este un domeniu foarte important şi necesar oricărei bănci, scopul final al acesteia fiind obţinerea de profit.

1.3.Abordări teoretice ale riscului de credit

Având în vedere că principala operaţiune efectuată de băncile comerciale este acordarea de credite, riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confruntă o instituţie financiară.

Riscul de credit se defineşte prin pierderile suferite de un agent economic datorită neîncasării la scadenţă a fluxului de venituri anticipat, ca urmare a deteriorării calităţii de creditare al debitorului. Din această perspectivă, riscul de credit are două coordonate4:

1. Dimensiunea riscului ce denotă mărimea pierderii suferite de creditor ca urmare a imposibilităţii debitorului de a rambursa creditul

2. Calitatea riscului ce rezultă atât din posibilitatea ca neplata să aibă loc, cât şi din garanţiile care pot reduce pierderea, în cazul neplăţii.Neachitarea unei datorii reprezintă un eveniment nesigur. În plus,

expunerile viitoare nu sunt cunoscute cu certitudine decât la scadenţă deoarece acordarea creditelor pe baza unor programe de rambursare stabilite pe baze contractuale ferme sunt aplicabile numai într-un număr redus de cazuri. Rambursarea anticipată a creditelor contractate prezintă un risc de credit, deoarece în această situaţie banca trebuie să-şi asigure refinanţarea venitului nerealizat şi să-şi acopere cheltuielile ocazionate de acordarea împrumutului respectiv.

Incapacitatea de rambursare a creditului este cauzată de 5:

3 Ion Nitu – Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti, , pag 264 www.ectap.ro/articole/114.pdf , Lavinia Vasile,“Unele aspecte privind gestionarea riscurilor bancare”,2005, pag.15 Cornel Nicolae Jucan- Managementul activelor şi pasivelor bancare, Editura AlmaMater, Sibiu 2009, pag 68

3

Mediul înconjurător al firmei debitoare (totalitatea factorilor de natură economică, politică, socială, situaţia sectorului în care activează firma);

Factori interni ai firmei : calitatea şi moralitatea managementului, incapacitatea firmei de a se adapta cerinţelor pieţei ;

Dereglări în activitatea firmei ca urmare a neîncasării creanţelor de la beneficiari .

2. Supravegherea şi reglementarea bancară-condiţie esenţială pentru prevenirea riscurilor

2.1. Reglementări bancare internaţionale - Acordul Basel II

Comitetul de la Basel de Supraveghere Bancară este un organism internaţional format din reprezentanţii autorităţilor de supraveghere bancară şi ai băncilor centrale din principalele ţări industrializate (grupul celor 10)6, care-şi desfăşoară activitatea prin întruniri periodice efectuate la sediul Băncii Reglementelor Internaţionale de la Basel. Comitetul de la Basel a elaborat proiectul unui nou Acord privind capitalul minim al societăţilor bancare ca fiind 5 milioane euro.

În plan macroeconomic, se doreşte o stabilitate a pieţei financiare internaţionale printr-un management al riscului mai eficient. Faţă de Acordul Basel I, care lua în calcul doar riscul de credit şi de piaţă, Basel II introduce criterii noi de abordare atât pentru riscul de credit, cât mai ales pentru riscul operaţional pentru determinarea nivelului de capital adecvat. Astfel, Noul Acord de la Basel se axează pe trei piloni: cerinţe privind capitalul minim, procesul de supraveghere prudenţială şi disciplina de piaţă.

Pilonul 1 - Cerinte minime de capital

În Noul acord se menţine definiţia capitalului şi a necesarului minim de 8% din activele ponderate la risc, calculate ţinând cont atât de riscul de credit, cât şi de riscul de piaţă şi cel operaţional, însă se perfecţionează metodele de evaluare ale riscului. Astfel încât cerinţa de capital va avea trei componente care se determină separat: cerinţa de capital pentru acoperirea riscului de credit (CR), cerinţa de capital pentru acoperirea riscului de piaţă (MR) şi cerinţa de capital pentru acoperirea riscului operaţional (OR)7. Această ecuaţie, care pare la prima vedere complicată, am sintetizat-o schematic în figura nr. 1

Figura nr.1.

sursa : Revista BCR ” NR 1-2/2006

6 “Grupul celor 10” cuprinde: SUA, Anglia, Germania, Italia, Franţa, Japonia, Canada, Olanda, Belgia, Suedia7 Revista BCR” NR 1-2/2006, pag 22

4

Din figura anterioară se deduce că rata minimă de capital a băncii sau rata de adecvare a capitalului se va calcula după formula :8

Aşa cum se poate observa din această formulă, pentru stabilirea ratei de adecvare a capitalului este nevoie să se măsoare efectele fiecărei categorii de risc asupra capitalului, iar pentru evaluarea fiecărei categorii de risc, noul Acord prevede mai multe variante:

Pentru riscul de credit, Basel II pune la dispoziţia băncilor trei abordări pentru calcularea capitalului minim necesar acoperirii riscului, şi anume: abordarea standardizată (prin ratinguri, evaluări externe băncii), abordarea de bază IRB (sistemul intern de rating al băncii-internal ratings-based) şi abordarea avansată IRB (bazată, de asemenea, pe sistemul intern de rating, dar într-o mai mare masură ca cea anterioară).

Abordarea standard este din punct de vedere conceptual aceeaşi ca şi în vechiul acord, dar este mai sensibilă la risc: banca acordă un coeficient de risc fiecărui element de activ şi elementelor extrabilanţiere şi însumează activele în funcţie de aceşti coeficienţi de risc. Aceştia depind de categoria împrumutatului: state suverane, bănci, companii. Băncile vor putea utiliza propriile estimări şi metode de evaluare privind credibilitatea debitorului. Sunt prevăzute metode analitice distincte pentru diferitele tipuri de expunere la risc. Banca estimează credibilitatea fiecărui debitor şi rezultatele sunt transformate în probabilităţi ale pierderilor viitoare, care formează baza cerinţelor de capital minim. Gradele de risc pentru bănci vor fi stabilite pe baza a două opţiuni aflate la dispoziţia autorităţii de supraveghere naţională. În conformitate cu prima opţiune, băncile dintr-o anumită ţară vor primi un grad de risc inferior cuo categorie celui atribuit ţării respective. Va exista o limită maximă de 100% a gradului de risc aferent unei bănci, cu excepţia celor din ţări cu un rating sub “B-“, unde acesta va fi de 150%, aşa cum se poate vedea în tabelul nr. 1.

Tabel 1

sursa : ”Revista BCR ” NR 1-2/2006

Cele două abordări IRB prevăd un tratament similar pentru expunerile faţă de agenţi economici, bănci şi entităţi suverane, precum şi un cadru separat pentru expunerile retail, finanţarea de proiecte şi participaţii. Elementul de bază al abordărilor pe baza ratingului intern (IRB) este faptul că băncile posedă sisteme de rating intern care diferenţiază debitorii din portofoliu în funcţie de riscurile fiecăruia. Pe lângă stabilirea riscului de neplată al debitorului, se au în vedere şi caracteristicile tranzacţiei respective, care pot influenţa severitatea pierderii în situaţia în care datoriile debitorului devin restante. De asemenea pentru fiecare clasă de expunere (corporate, retail etc.) ponderile de risc sunt stabilite pe baza unei formule specifice.

Prin metodele de bază se estimează probabilitatea de nerambursare a fiecărui debitor, iar autorităţile monetare vor furniza celelalte informaţii. Conform metodelor avansate, o bancă cu un proces de alocare a capitalului suficient de dezvoltat va putea oferi alte informaţii necesare. Sistemele de rating performante trebuie să aibă în vedere un set de minim 6 până la 9 grade de rating pentru clienţii performanţi şi minim 2 grade pentru clienţi neperformanţi.

Prin ambele metode coeficienţii de risc vor fi mai diversificaţi decât cei din abordarea standard.

8 Revista BCR” NR 1-2/2006, pag 23

5

pentru riscul de piaţă sunt prevazute 2 abordari: varianta standardizată prevede calculul cotei de capital aferente riscului de piaţă prin aplicarea unor coeficienţi stabiliţi de autoritatea de supraveghere la valoarea expunerii băncii la riscul de piaţă si cea pe baza modelelor interne;

riscul operaţional - reprezintă riscul unei pierderi directe sau indirecte rezultată din procese interne, personal sau sisteme inadecvate care au căzut/eşuat/dat greş sau din cauza unor evenimente externe. Pentru el sunt prevazute 3 abordari : abordarea de baza, cea standardizata si cea determinata pe baza estimarilor interne ale bancilor.

Pilonul 2 - Procesul de supraveghere a activităţii bancare

Comitetul consideră că procesul de supraveghere este un element strâns legat de cerinţele minime de capital şi disciplina de piaţă.

Noul Acord are în vedere patru principii9:

a) băncile trebuie să aibă procese şi proceduri interne pentru evaluarea capitalului total al băncii, în conformitate cu profilul de risc al acesteia şi o strategie pentru menţinerea capitalului la un nivel acoperitor;

b) autorităţile de supraveghere trebuie să evalueze procedurile interne ale băncilor referitoare la adecvarea capitalului, strategiile aferente ca şi capacitatea acestora de a monitoriza şi respecta cerinţele stabilirii ratelor de capital reglementate;

c) autorităţile de supraveghere trebuie să se aştepte ca băncile să-şi desfăşoare activitatea peste ratele minime de capital reglementate şi trebuie să aibă abilitatea de a solicita băncilor să dispună de capital superior valorii minime;

d) autorităţile de supraveghere trebuie să intervină din timp pentru a preveni scăderea capitalului sub nivelurile minime solicitate pentru a acoperi caracteristicile de risc ale unei anumite bănci şi trebuie să solicite acţiuni de remediere rapidă în condiţiile în care volumul capitalului nu este menţinut corespunzător.

Pilonul 3 - Disciplina de piaţă

Comitetul de la Basel subliniază faptul că disciplina de piaţă reprezintă un element important în promovarea siguranţei şi solidităţii băncilor şi a sistemului finaciar bancar în ansamblu. În consecintă, publicarea anumitor informaţii de catre bănci va contribui la informarea mai bună a participanţilor la piaţă, investitori, depunători şi va facilita realizarea unei discipline de piaţă eficiente. Comitetul se aşteaptă ca toate băncile să dezvăluie informaţiile de bază, respectiv acelea care transmit date esenţiale privind profilul de risc pentru toate instituţiile şi sunt importante pentru o bună disciplină de piaţă. Noul Acord propune ca publicarea acestor informaţii să se facă de doua ori pe an, iar anumite categorii de informaţii privind anumiţi indicatori care se pot degrada rapid în timp, de exemplu, expunerea la risc, precum şi informaţiile privind băncile cu activitate internaţională să fie publicate trimestrial.

Figura nr. 2

9 Revista BCR” NR 1-2/2006, pag 32

6

sursa: ”Revista BCR” NR 1-2/2006, pag 21

3.Studiu de caz :Gestionarea riscului de creditare la Banca Comercială Română S.A.

3.1. Activitatea de creditare a B.C.R.

Pârghie importanta în dezvoltarea consumului, creditul bancar a contribuit la realizarea echilibrelor macroeconomice din ţara noastră. Lider al pieţei bancare româneşti, Grupul BCR şi-a lăsat puternic amprenta asupra mediului de afaceri din România, dezvoltând în special cultura creditului corporate, banca fiind recunoscută ca principal finanţator al economiei reale.

Linia funcţională Corporate Banking include toate activităţile legate de clienţii corporate: creditarea, dezvoltarea produselor, finanţarea activităţilor de comerţ exterior, precum şi activităţi suport cum ar fi studii sectoriale sau aspecte legate de protecţia mediului. Baza de clienţi corporate a fost segmentată în conformitate cu realităţile economice, principalele segmente de clienţi corporate fiind redefiniţi ca fiind "Blue chips" - clienţii strategici şi mari, IMM-uri şi municipalităţi. Anul 2004 a fost anul consolidării relaţiilor deja tradiţionale cu clienţii blue chips şi IMM-uri şi de dezvoltare a sprijinului oferit municipalităţilor. BCR şi-a reiterat dedicarea faţă de administraţiile publice locale şi crezul său de a fi banca acestora. Grupul BCR este cel mai important partener bancar al comunităţilor locale în procesul lor de dezvoltare socială şi economică, cu o cotă de piaţă de 75% din creditarea către administraţiile publice locale, suma totală a creditelor acordate acestui segment depăşind 6.000 miliarde lei în anul 2004. În anul urmator, 2005, Creditul corporate a crescut cu 34% comparativ cu 2004, motorul acestei creşteri fiind creditele pentru IMM-uri care au avansat cu 43%. Liniile de credit reprezintã 40% din totalul creditelor corporate, creditele de investiţii fiind cele mai dinamice, cu o creştere de 49% în 2005. Figura nr.4 Figura nr.5

sursa: Raport anual 2004, B.C.R, pag. 20 sursa : Raport anual 2005, B.C.R, pag.38

Din graficul anterior putem observa o creştere a numărului de clienţi corporate cu aproximativ 31,4 % din 1999 până în 2004, de la 227.467 de clienţi corporate la 298.899 în 2004. De asemenea se observă o creştere a ponderii creditelor acordate companiilor private în total credite acordate şi o scădere a celor către companii de stat şi guvern.

Beneficiind de o reţea extinsă de unităţi, oferind o gamă largă de produse, BCR s-a orientat cu profesionalism şi spre zona retail, reuşind să domine o bună parte din piaţa de profil.

7

Linia funcţională Retail Banking coordonează toate activităţile asociate clienţilor retail, şi anume, creditarea, emiterea cardurilor, dezvoltarea de produse şi activităţile suport, ca administrarea reţelei de marketing şi vânzări. Pentru atingerea scopului său fundamental, satisfacţia clientului, BCR dezvoltă în continuare principalul canal de distribuţie, reţeaua de sucursale, care la sfârşitul anului 2004 a ajuns la 315 unităţi, fără a neglija însă dezvoltarea altor canale alternative de distribuţie.

Creditul bancar, principalul produs al societăţilor bancare, reprezintă astfel modalitatea esenţială de evidenţiere a strategiilor, profesionalismului şi a dorinţei de participare a acestora la dezvoltarea şi echilibrul economiei reale. Actvitatea de creditare implică însă un risc. Riscul este un fenomen care apare pe întregul parcurs al derulării operaţiunilor şi activităţiilor băncii şi care poate provoca efecte negative care se răsfrâng asupra întregii activităţi, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea functionalităţii şi imaginii băncii. Administrarea riscurilor se impune ca o activitate de prima importanţă în viaţa băncii.

3.2. Administrarea riscului în cadrul B.C.R.

Riscurile sunt administrate printr-un proces de continua identificare, măsurare şi monitorizare, supus limitelor de risc, autorităţilor, separării responsabilităţii şi altor controale. Banca este expusa la riscul de credit, risc de lichiditate şi risc de piaţa, cât şi la risc operaţional10.

Consecvenţa administrării riscului este realizată printr-o abordare integrată şi coerenta din punct de vedere metodologic, faţa de toate riscurile, împreună cu monitorizarea regulată ce permite administrării riscului să gestioneze propriile portofolii într-o maniera proactivă şi, atunci când este necesar, să acţioneze în timp util şi în sens corectiv.

3.2.1 Structura şi responsabilităţile administrării riscului

Consiliul de SupraveghereConsiliul de Supraveghere aproba şi revizuieşte profilul de risc al băncii şi strategia băncii

referitoare la administrarea riscului. Comitetul de Risc al Consiliului de SupraveghereComitetul de Risc al Comitetului de Supraveghere este responsabil de aprobarea

implementării principalelor politici de împrumut şi de risc, a procedurilor şi regulilor interne, de aprobarea delegării autorităţilor de credit cât şi de aprobarea implementării aprobărilor din partea Comitetului Director de acordare a creditelor cu o valoare ce depăşeşte autorităţile de credit delegate.

Comitetul ExecutivComitetul Executiv este responsabil de implementarea strategiilor de risc aprobate de

Consiliul de Supraveghere, menţinerea unei raportări adecvate de expunere la risc, cât şi de menţinerea limitelor de risc, inclusiv în cazul situaţiilor de criza.

Comitetul de Risc al Comitetului ExecutivComitetul de Risc al Comitetului Executiv dezvoltă politicile adecvate şi procedurile de

identificare, evaluare, monitorizare şi control al riscurilor semnificative, propune limitele de expunere la risc conform complexităţii situaţiei financiare ale băncii, informează Consiliul de Supraveghere în legătura cu problemele şi direcţiile semnificative care pot apărea şi influenta profilul de risc al bănci.

Linia funcţionala de riscActivităţile de administrare a riscului sunt consolidate sub linia funcţionala de risc, alcătuită

din 4 direcţii: Administrarea Riscului Persoane Fizice, Administrarea Riscului Persoane Juridice, Workout şi Control Risc.

Auditul Intern10 Raport anual 2007, Banca Comercială Română, pag, 11

8

Procesele de administrare a riscurilor în întreaga bancă sunt auditate anual de funcţia de audit intern care examinează atât corectitudinea procedurilor, cât şi conformarea băncii cu procedurile. Auditul intern discută despre rezultatele tuturor evaluărilor împreuna cu managementul şi raportează observaţiile şi recomandările Comitetului de Audit.

3.2.2 Integrarea în standardele Erste Bank Group

În 2007, Banca a luat măsurile necesare pentru alinierea standardelor de administrare a riscurilor la standardele Erste Bank Group (EBG) şi la Acordul Basel II, pe baza câtorva proiecte începute în colaborare cu EBG11:

Proiectul Basel II ce va asigura implementarea metodelor avansate reglementate de acest acord internaţional în domeniul administrării riscului;

Proiectul de administrare a riscului ce a dus la implementarea principiilor de administrare a riscului la nivel de grup.

BCR a continuat şi în anul 2008 implementarea măsurilor necesare: Proiectele de implementare a ratingurilor KRIMI APS pentru persoane fizice şi clienţi

Corporate; Proiectul Default Data Base, pentru crearea şi administrarea la nivel BCR a unei baze de

date cu clienţi aflaţi în default; Demararea procesului de colectare a informaţiilor de risc într-o bază de date la nivelul

BCR, care va constitui sursa raportărilor prudenţiale de risc ale băncii.Implementarea acestor standarde presupune consolidarea riscurilor de credit aferente

persoanelor fizice şi persoanelor juridice, riscurile de piaţa, riscurile operaţionale, riscurile de ţara şi bancare cât şi evaluarea garanţiilor colaterale şi a workout-ului etc. de sub linia funcţionala de risc şi financiară.

În aceste condiţii, specialiştii în administrarea riscurilor s-au delimitat în mod clar, din punct de vedere organizaţional, de personalul cu responsabilităţi în domeniul dezvoltării afacerilor. Aceasta delimitare clara de zona de Front Office a reprezentat fundamentul pentru implementarea principiului de grup referitor la cele 2 voturi necesare pentru aprobarea expunerilor faţă de clienţi (primul vot se acorda de personalul din Front Office, iar ce ce-al doilea este acordat de personalul de la administrarea riscului); un nou sistem de autoritate a fost implementat în acest scop.

Obiectivele principale ale acestor noi standarde ale grupului de administrare a riscurilor sunt în număr de două: liniile de suport ale afacerilor trebuie să îşi atingă ţintele de business prevăzute prin asigurarea luării unor decizii de creditare rapide şi eficiente şi protejarea băncii de riscurile bancare prin utilizarea unor metode şi principii avansate de administrare a riscurilor.

Pentru evitarea concentrării riscului de credit pe un număr mic de clienţi, banca urmăreşte dispersia echilibrată a riscului de credit pe categorii de clienţi, unităţi teritoriale, zone geografice, sectoare de activitate şi produse bancare. Astfel, banca stabileşte, pe baza unor sisteme de analiză de tip scoring, limitele de expunere la risc a portofoliului de plasamente pe sectoare de activitate şi pentru principalii clienţi faţă de care înregistrează expunere. Banca stabileşte limite de autoritate valorice/competenţe de aprobare care reprezintă limite maxime referitoare la aprobarea de credite, acorduri de garantare, avaluri etc, competenţa de aprobare fiind în funcţie de totalul expunerii/ client/ un singur debitor, precum şi limite de autoritate referitoare la aprobare în funcţie de performanţa clientului.

3.3. Activitatea de creditare a Băncii Comerciale Române şigestionarea riscurilor aferente acesteia în perioada 2005-2008

În conformitate cu legea contabilităţii Nr.82/1991, o societate-mamă trebuie să întocmească atat situaţii financiare individuale proprii cât şi situaţii financiare consolidate ale 11 Raport anual 2008, Banca Comercială Română, pag,7

9

grupului. Ordinul nr.5/2005 al Bancii Naţionale a României aduce clarificari suplimentare în sensul că situaţiile financiare consolidate ale instituţiilor de credit trebuie intocmite în conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiară (IFRS). În consecinţă, situaţiile financiare consolidate şi individuale ale Grupului BCR pentru anul încheiat la 31 Decembrie 2006, respectiv 2007 şi 2008 au fost întocmite în conformitate cu IFRS, respectându-se în acelasi timp politicile contabile specifice de grup ale Grupului Erste Bank, din care face parte.

Anexa nr.1 şi anexa nr.2 prezinta contul de profit şi pierdere al B.C.R. precum şi bilanţul contabil pentru anul încheiat la 31 decembrie 2005, respectiv 31 decembrie 2006, Anexa nr.3 şi anexa nr.4 prezinta contul de profit şi pierdere al B.C.R. precum şi bilanţul contabil pentru anul încheiat la 31 decembrie 2006, respectiv 31 decembrie 2007, Anexa nr.5 şi anexa nr.6 prezinta contul de profit şi pierdere al B.C.R. precum şi bilanţul contabil pentru anul încheiat la 31 decembrie 2007, respectiv 31 decembrie 2008.

3.3.1.Rezumatul activităţii Băncii Comerciale Române în perioada 2005-2008

Anul 2006 faţă de anul 2005Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage

mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii : profitul net dupa impozitare şi interese minoritare a crescut cu 16,4% la 756,3 milioane lei

( 214,5 milioane euro), atingand nivelul cel mai înalt din istoria băncii până la acea vreme, în pofida unor costuri de restructurare ;

Principala forţă motrice a evoluţiei pozitive de mai sus a fost creşterea puternică a creditelor acordate clienţilor. Acestea au crescut înainte de provizioane cu 56,5%, generând o bună creştere a veniturilor nete din dobânzi, cu 20%. Ritmul de creştere mai redus al dobânzilor, comparativ cu cel al creditelor, se datorează scăderii semnificative pe piaţă a ratelor de dobandă la leu în anul 2006 ;

Creditele şi avansurile acordate instituţiilor de credit au cunoscut şi acestea o uşoară creştere de 16,3%, de la 3.877,6 milioane lei în 2005, la 4.509,1 milioane lei la sfarşitul anului 2006 ;

Cheltuiala cu provizioanele de risc la credite şi avansuri acordate clienţilor a crescut cu 54,1% la 157,6 milioane de lei, incluzând în principal o ajustare la standardele Grupului Erste Bank de 56,7 milioane de lei. Excluzând această suma, provizioanele ramân aproape neschimbate comparativ cu 2005 datorită îmbunătăţirii calităţii portofoliului de credite şi creşterii sumelor recuperate din credite scoase anterior în afara bilanţului ;

Activele totale au crescut cu 38,6%, de la 34.229,6 milioane lei (10.127,1 milioane euro) în 2005, la 47.435,7 milioane lei (14.027,2 milioane euro) la sfârşitul anului 2006. Acesta a inclus creşteri de 56,5% ale creditelor şi avansurilor acordate clienţilor şi de 26,8% ale depozitelor atrase de la clienţi ;

Pierderile aferente creditelor înregistrează o creştere de 54%, de la 102.325 milioane lei în 2005, la 157.595 milioane lei în 2006. Aceste valori ar putea sugera o mai slabă gestionare a portofoliului de credite, însa nu trebuie sa uităm de creşterea cu 56,5% a creditelor şi avansurilor acordate clientelei în 2006 faţă de 2005.

Anul 2007 faţa de anul 2006Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage

mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii : Profitul net dupa impozitare şi interese minoritare a crescut cu 22,3% la 924,8 milioane lei

(276,5 milioane euro), atingând nivelul cel mai înalt din istoria băncii, în pofida unor costuri atribuibile în mod direct reorganizării în urma privatizării. Profitul net, excluzand costurile de restructurare, a crescut de fapt cu 35,1%, la 1.210,6 milioane lei ;

10

Principala fortă motrice a acestei evoluţii pozitive a fost creşterea puternică a creditelor acordate clienţilor. Acestea au crescut înainte de provizioane cu 50,3%, generând o bună creştere a veniturilor nete din dobânzi cu 16,4% şi a veniturilor nete din comisioane cu 51,4%. Ritmul de creştere mai redus al dobânzilor, comparativ cu cel al creditelor, se datorează scăderii marjei ratelor dobânzii de pe piaţa, împreuna cu nivelurile ridicate ale rezervelor minime obligatorii la BNR. Creştera din 2007 a veniturilor nete din comisioane cu 51,4% este semnificativ mai mare decat cea din anul trecut de doar 5,5% ;

Cheltuiala cu provizioanele de risc la credite şi avansuri acordate clienţilor a crescut uşor, cu 4,3 %, la 164,4 milioane lei (49,2 milioane euro), ce reflectă o bună calitate a portofoliului de credite ;

Activele totale au crescut cu 33,6% de la 47.436 milioane lei (14.020 milioane euro) în 2006 la 63.359 milioane lei (17.562 milioane euro) la sfarşitul anului 2007 ;

Pierderile aferente creditelor înregistrează o creştere de 4,16%, de la 157.595 milioane lei în 2006, la 164.444 milioane lei în 2007. Aceste valori ar putea sugera o mai slaba gestionare a portofoliului de credite, însa nu trebuie sa uităm de creşterea cu 50,3% a creditelor şi avansurilor acordate clientelei în 2006 faţă de 2007, ceea ce înseamnă o mult mai buna gestionare a portofoliului de credite comparativ cu anii precedenţi.

Anul 2008 faţa de anul 2007Din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere întocmite pentru cei doi ani putem trage

mai multe concluzii referitoare la activitatea băncii : Profitul net dupa impozitare şi interese minoritare a crescut cu 119,8% de la 924,8 milioane lei (276,5 milioane euro) la 2.032,7 milioane lei (541.0 milioane euro), atingând nivelul cel mai înalt din istoria băncii până în acest moment ; Creditele şi avansurile acordate clienţilor deşi au crescut uşor cu doar 21%, au generat o foarte bună creştere a veniturilor nete din dobânzi cu 54,9%, de la 1.962,9 milioane lei la 3.040,4 milioane lei şi o creştere mai uşoară a veniturilor nete din comisioane. Acestea din urmă au crescut cu 6,7%, atingând valoarea de 915,2 milioane lei. Ritmul de creştere mai ridicat al dobânzilor, comparativ cu cel al creditelor, se datorează creşterii marjei ratelor dobânzii de pe piaţa ; Raportul cost-venituri s-a îmbunătăţit semnificativ de la 57.5% în 2007 la 41,4% în 2008 ; Activele totale au crescut cu 9,0% de la 63.358,8 milioane lei 31 decembrie 2007 la 69.080,6 milioane lei la 31 decembrie 2008. Cheltuielile din pierderi aferente creditelor înregistrează o creştere uriaşă de 282,36%, de la 164.444 milioane lei în 2007 la 628,6 milioane în 2008. Având în vedere deteriorarea mediului macroeconomic din cursul ultimelor luni, BCR a decis în mod pro-activ să majoreze provizioanele de risc pentru credite şi avansuri, în conformitate cu abordarea sa conservatoare a managementului riscului; In întreg anul 2008 profitul operaţional a crescut cu 66,8%, susţinut de o diminuare cu 1,4 % a cheltuielilor administrative generale şi de o excelentă creştere a veniturilor operaţionale de aproape 37% faţă de anul precedent.

Figura nr 6.

11

sursa: Raport anual 2008, B.C.R, pag. 6

3.3.2.Portofoliul de credite al Băncii Comerciale Române în perioada 2005-2008

3.3.2.1.Calitatea creditelor, analiza comparativăpentru anii 2006-2007 şi 2007-2008

Clasificarea creditelor bilanţiere la 31 decembrie 2006, 31 decembrie 2007 şi 31 decembrie 2008 este prezentată în tabelul nr. 4 şi tabelul nr.5 din Anexa nr.7, respectiv în Anexa nr.8. Datele respective au fost rezumate în tabelele de mai jos. Deoarece datele anului 2005 privind clasificarea creditelor nu este disponibila în raportul anual vom face o analiză comparata doar pentru anii 2006-2008.

Tabel nr.2

Categoria de clasificare 2006 2007 modif %pondere în total credite ptr 2006

pondere în total credite

ptr 2007Risc scazut 12.949.539 17.529.210 26.13% 45,25% 40,94%

Atentie management 13.502.301 20.545.648 34.28% 47,19% 47,99%Sub-standard 1.452.085 3.909.846 62.86% 5,07% 9,13%Neperformant 711.428 830.346 14.32% 2,49% 1,94%

Total 28.615.353 42.815.050 33.17% 100% 100%

Se poate observa că din totalul creditelor acordate pe anul 2006 doar 2,49% se află în categoria creditelor neperformante şi 5,07% în categoria sub-standard. Aceste valori sugerează o buna gestionare a portofoliului de credite pe anul 2006.

În ceea ce priveste anul 2007, obervăm o scădere în ponderea creditelor din categoria credite neperformante în total credite, acestea având o valoare de 1,94%, în timp ce creditele sub-standard au o pondere de 9,13%.

Tabel nr.3

Categoria de clasificare 2007 2008 modif %pondere în total credite ptr 2007

pondere în total credite

ptr 2008Risc scazut 17.529.210 22.002.107 25,51% 40,94% 44,46%

Atentie management 20.545.648 22.046.061 7,30% 47,99% 44,55%Sub-standard 3.909.846 4.307.938 10,00% 9,13% 8,70%Neperformant 830.346 1.133.441 36,50% 1,94% 2,29%

Total 42.815.050 49.489.547 15,58% 100% 100%

12

Din tabel se poate observa că în ceea ce priveşte anul 2008 faţă de situaţia anului 2007, întâlnim o mică creştere în ponderea creditelor din categoria credite neperformante în total credite, acestea având o valoare de 2,29%, în timp ce creditele sub-standard înregistrează o pondere uşor mai mică de 8,70%.

Aceste valori sugerează o buna gestionare a portofoliului de credite atât pe anul 2007 cât şi pe anul 2008.

3.3.2.2.Profilul de expunere la risc al băncii

Pentru protejarea intereselor acţionarilor, deponenţilor şi celorlalţi clienţi ai săi, BCR are un profil mediu de expunere la risc, care este reflectat prin întreaga activitate defăşurată şi prin obiectivele, politicile şi expunerea la fiecare risc semnificativ.

Ĩn ceea ce priveşte profilul de risc de credit al BCR, acesta este de asemenea mediu, fiind bazat pe următoarele elemente12:

Creşterea portofoliului de credite al băncii cu 21% la 31.12.2008 faţă de anul 2007, în principal pentru persoane fizice (+ 24,9%) Majorarea ponderii creditelor acordate clientelei nebancare la cca. 66,5% din totalul activelor bilanţiere la 31.12.2008 faţă de 59,7% la 31.12.2007 Calitatea bună a portofoliului de credite, un portofoliu diversificat, cu un risc de concentrare moderat Niveluri corespunzătoare ale colateralizării expunerilor Un sistem de avertizare timpurie şi de monitorizare a deprecierii performanţei economico-financiare a clienţilor Eficienţa procesului de selecţie a clienţilor eligibili pentru contractarea de credite şi a procesului de monitorizare a portofoliului de credite Determinarea şi analiza expunerilor consolidate atât la nivelul BCR cât şi pentru grupul BCR.

Pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se pot calcula următorii indicatori privind riscul de credit:

1. Credite totale / total active*100

Anul 2005: 16.751.600/34.229.600*100= 49%

Indicatorul arată că din totalul activelor deţinute de bancă, 49% reprezintă credite acordate clienţilor. Cu cât ponderea creditelor în totalul activelor este mai mare, cu atât activitatea băncii este mai riscantă.

Anul 2006: 26.214.800/47.435.700 *100= 55,26%

Pentru anul 2006 indicatorul arată că din totalul activelor deţinute de bancă, 55,26% reprezintă credite acordate clienţilor. Observăm o uşoară creştere a ponderii creditelor acordate clienţilor în total active faţa de anul 2005 cu aproximativ 7 procente.

Anul 2007: 39.399.500/63.358.800*100= 62,18%

Pentru anul 2007 indicatorul arată că din totalul activelor deţinute de bancă, 62,18% reprezintă credite acordate clienţilor. Observăm şi pentru acest an o uşoară creştere a ponderii creditelor acordate clienţilor în total active faţă de anul 2006 tot cu aproximativ 7 procente.

Anul 2008: 45.521.600/69.080.600*100= 65,89%

12 sursa: Raport anual 2008, B.C.R, pag. 8

13

Pentru anul 2008 indicatorul arată că din totalul activelor deţinute de bancă, 65,89% reprezintă credite acordate clienţilor. Observăm şi pentru acest an o uşoară creştere a ponderii creditelor acordate clienţilor în total active faţă de anul 2007.

2. Ponderea pierderilor din credite = pierderi din credite / total credite*100

Anul 2005: 102.325/16.751.600*100= 0,6%

Valoarea extrem de mică a indicatorului demonstrează că portofoliul de credite a fost gestionat eficient din punct de vedere al riscului de creditare.

Anul 2006: 157.595 /26.214.800*100= 0,6%

Valoarea extrem de mică a indicatorului şi pentru anul 2006, fiind chiar aceeaşi cu cea de pe 2005, demonstrează că portofoliul de credite a fost gestionat eficient din punct de vedere al riscului de creditare.

Anul 2007: 164.444/39.399.500*100= 0,41%

Valoarea extrem de mică a indicatorului demonstrează şi pentru anul 2007 că portofoliul de credite a fost gestionat eficient din punct de vedere al riscului de creditare. Mai mult indicatorul pentru anul 2007 este mai mic decat cel pe 2006 aratând o îmbunătăţire a eficienţei cu care a fost gestionat portofoliul de credite.

Anul 2008: 628.600/45.521.600*100= 1,38%

Faţă de anii precedenţi indicatorul înregistrează o creştere atingând valoarea de 1,38%. Această valoare sugerează o mai slabă gestionare a portofoliului din punct de vedere al riscului de creditare, pierderile din credite înregistrând o pondere mai mare în total credite în comparaţie cu anii anteriori.

3. Profit net / pierderi din portofoliul de credite

Anul 2005: 649.900/102.325= 6,35

Profitul net, principala sursă de acoperire a pierderilor, dar care nu are ca destinaţie unică acoperirea pierderilor, este suficient pentru a acoperi pierderile din credite.

Anul 2006: 756.300/157.595 = 4,8

Şi pentru anul 2006 profitul net, principala sursă de acoperire a pierderilor este suficient pentru a acoperi pierderile din credite. Acesta înregistrează însă o uşoară scădere faţă de anul 2005.

Anul 2007: 924.800/164.444= 5,62

Şi pentru anul 2007 profitul net este suficient pentru a acoperi pierderile din credite, înregistrând chiar o uşoară creştere faţă de anul 2006.

Anul 2008: 2.032.700/628.600= 3,23

Pentru anul 2008 profitul net utilizat pentru a acoperi pierderile din credite, înregistrând o uşoară scădere faţă de anul 2007, indicând un mic regres al băncii din acest punct de vedere.

Analizând indicatorii calculaţi mai sus, se observă că portofoliul de credite este gestionat eficient, banca fiind expusă unui risc de credit mic.

14

CONCLUZII

Banca este o instituţie de credit definită ca ,,o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu”13. Activitatea bancară presupune înainte de toate, asumarea unor riscuri specifice. Orice demers privind controlul şi/sau auditul intern trebuie să pornească de la aprecierea riscurilor şi a modalităţilor de gestionare eficientă a acestora. Riscul este un fenomen care apare pe întregul parcurs al derulării operaţiunilor şi activităţiilor băncii şi care poate provoca efecte negative care se răsfrâng asupra întregii activităţi, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi şi afectarea functionalităţii şi imaginii băncii. Administrarea riscurilor se impune ca o activitate de primă importanţă în viaţa băncii. Un bun management bancar poate evita acceptarea unor riscuri excesive şi poate obţine un profit rezonabil pentru instituţia sa.

Riscul de creditare este considerat cea mai periculoasă categorie de risc bancar, cu un potenţial de producere supradimensionat de evoluţiile financiare fluctuante ale societăţilor comerciale. În vederea prevenirii riscurilor bancare, băncile trebuie să respecte o serie de reglementări. În general, aceste reglementări privind desfăşurarea activităţii bancare au un mesaj de protecţie faţă de risc cu rezonanţă multilaterală. Exemplificând, se protejează în fapt în principal: băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi acţiunile lor potrivnice; clienţii împotriva unui management bancar incompetent; interesele acţionarilor faţă de un management defectuos al echipei de conducere a băncii; interesele societăţii faţă de instabilitea băncilor decurgând dintr-un management neechilibrat şi cu un apetit foarte mare de risc. Astfel, stabilitatea economiei privită în ansamblul său are ca principal pilon de susţinere stabilitatea sistemului bancar, respectiv funcţionarea normală a băncilor în toate atribuţiile lor importante în vederea evitării dereglărilor din activitatea unei bănci, care poate reprezenta un pericol de contagiune şi pentru celelalte bănci care activează în cadrul economiei.

Creşterea continuă a riscurilor bancare în epoca contemporană, concomitent cu intensificarea relaţiilor de colaborare a condus la internaţionalizarea reglementărilor în sensul elaborării unor norme naţionale potrivit principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul grupurilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementelor Internaţionale de la Basel sau aplicarea normelor comunitare, elaborate sub forma directivelor europene în sistemul Uniunii Economice Europene.

În ceea ce priveşte Banca Comercială Română aceasta are o abordare integrată, la nivelul întregului Grup, dedicată identificării, înţelegerii, evaluării şi administrării riscului de afaceri, inclusiv a riscului de credit. Politica BCR privind riscurile este conceputã pentru creşterea sistematică şi continuă a valorii corporaţiei şi îndeplinirea obiectivelor strategice în cadrul unui management orientat către crearea de valoare. În plus, promovarea numelui şi reputaţiei, precum

13 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată, completată şi modificată prin Legea nr. 227/2007

15

şi a brand-ului său reprezintă priorităţi cheie pentru BCR, a cărui conduită faţă de clienţi este caracterizată prin corectitudine şi simţ de răspundere.

Riscurile sunt administrate printr-un proces de continuă identificare, măsurare şi monitorizare, supus limitelor de risc, autorităţilor, separării responsabilităţii şi altor controale. Banca este expusa la riscul de credit, risc de lichiditate şi risc de piaţa, cât şi la risc operaţional. Consecvenţa administrării riscului este realizată, aşa cum am amintit şi mai sus, printr-o abordare integrată şi coerenta din punct de vedere metodologic, faţa de toate riscurile, împreună cu monitorizarea regulată ce permite administrării riscului să gestioneze propriile portofolii într-o maniera proactivă şi, atunci când este necesar, să acţioneze în timp util şi în sens corectiv.

BCR stabileşte limitele de expunere la riscul de credit pentru instituţiile de credit. Asemenea limite sunt calculate pe baza analizei aspectelor financiare şi nefinanciare ale acestor instituţii. Noul sistem de punctare care utilizează un sistem de clasificare granulară este de asemenea un model de rating previzional şi un instrument pentru evaluarea riscului de credit în vederea realizării unui proces precis de luare a deciziilor. BCR foloseşe variabile cantitative, calitative şi de risc de ţară, calculând un scor final (grad final de risc) pentru fiecare entitate financiară.

Scopul analizelor bazate pe ratingul de credite este acela de a diferenţia nivelurile de risc în cadrul portofoliului de imprumuturi al bancii, pentru :

1. evitarea unei concentrări a creditelor în categoriile cu risc major ;2. determinarea unui trend al standingului financiar al clientelei, astfel încât să se întreprindă din timp măsurile necesare pentru a evita deteriorarea calităţii portofoliului de împrumuturi;3. asigurarea managementului riscului de credite şi protecţia corespunzatoare a băncii şi clienţilor faţă de riscurile specifice.După cum am putut observa din documentele de evidenţă contabilă, BCR a înregistrat pe

toată perioada 2006-2008 o evolutie pozitivă a „Profitului net dupa impozitare şi interese minoritare”, acesta cunoscând o creştere de 16,4% în 2006 faţă de anul 2005, 22,3% în 2007 faţă de anul 2006, pentru a atinge in anul 2008 o creştere de 119,8% înregistrând nivelul cel mai înalt din istoria băncii până în acest moment (însă această performanţă trebuie coroborată şi cu pierderile aferente creditelor, care au înregistrat o creştere uriaşă de 282,36%, de la 164.444 milioane lei în 2007 la 628,6 milioane în 2008).

Din totalul creditelor acordate pe anul 2006 doar 2,49% se află în categoria creditelor neperformante şi 5,07% în categoria sub-standard. Aceste valori sugerează o buna gestionare a portofoliului de credite pe anul 2006. În ceea ce priveste anul 2007, obervăm o scădere în ponderea creditelor din categoria credite neperformante în total credite, acestea având o valoare de 1,94%, în timp ce creditele sub-standard au o pondere de 9,13%. Din tabel se poate observa că în ceea ce priveşte anul 2008 faţă de situaţia anului 2007, întâlnim o mică creştere în ponderea creditelor din categoria credite neperformante în total credite, acestea având o valoare de 2,29%, în timp ce creditele sub-standard înregistrează o pondere uşor mai mică de 8,70%.Aceste valori sugerează o buna gestionare a portofoliului de credite atât pe anul 2007 cât şi pe anul 2008.

Pentru protejarea intereselor acţionarilor, deponenţilor şi celorlalţi clienţi ai săi, BCR are un profil mediu de expunere la risc, care este reflectat prin întreaga activitate defăşurată şi prin obiectivele, politicile şi expunerea la fiecare risc semnificativ. De asemenea ca urmare a calculării şi interpretării unor indicatori privind riscul de credit, se observă că portofoliul de credite este gestionat eficient, banca fiind expusă unui risc de credit mic.

Putem spune fără urmă de indoială că B.C.R deţine un management al riscurilor de o calitate superioară, lucru demonstrat de rezultatele financiare foarte bune precum şi de menţinerea în cotinuare a poziţiei de lider pe piaţa bancară românească.

16

BIBLIOGRAFIE

1. Stoica, Maricica, „Management bancar, Editura Economică”, Bucureşti 1999

2. Dedu, Vasile, „Gestiune şi audit bancar, Editura Economică”, Bucureşti, 2003

3. Nitu, Ion, „Managementul riscului bancar”, Editura Expert, Bucureşti, 2000

4. Jucan, Cornel, Nicolae, „Managementul activelor şi pasivelor bancare”, Editura

AlmaMater, Sibiu 2009

Referinţe web:

1) www.bcr.ro

2) www.ectap.ro/articole/114.pdf (Lavinia Vasile,„Unele aspecte privind gestionarea

riscurilor bancare”, 2005)

Alte referinţe:

a) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea

capitalului aprobată, completată şi modificată prin Legea nr. 227/2007

b) Revista BCR NR 1-2/2006

c) Raport anual 2005, Banca Comercială Română

d) Raport anual 2006, Banca Comercială Română

e) Raport anual 2007, Banca Comercială Română

f) Raport anual 2008, Banca Comercială Română

17