Mituri universale.

Mituri fundamentale în

Literatura Română

Conform definiței lui Mircea Eliade, „ Mitul este o istorie scarcă; el relatează un evinement care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al <începuturilor>. Astfel zis, mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitate totală, cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instuție. E așadar povestea unei ‘faceri’: ni se povestește cum ceva a fost produs, a început să fie. Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-a întâmplat realmente, despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin. Personajele miturilor sunt ființe supranaturale/.../. Miturile relevează activitatea lor creatoare și dezvăluie sacralitatea(sau numai caracterul ‘supranatural’) al operelor lor.” (Mircea Eliade - „Aspecte ale mitului”).

Mitul este ,prin urmare, o „istorie adevărată” și exemplară, la ale cărei fate comunitatea arhaică se raportează în permanență și pe care le reactualizează prin ritual. Timpul mitic este, la rândul său, unul exemplar, „sacru”, opus timpului istoric, „profan”. Iar protagoniștii povestirii mitice sunt personaje supranaturale(zei, eroi) al căror comportament în timpul mitic a generat o realitate și care funcționează, prin urmare, ca modele, gesturile lor consemnate în istoria mitică fiind apoi reproduse în ritualuri.

În urma evoluției în plan istoric și în istoria mentalităților, mitul, considerat drept „poveste sacră” în comunitatea de tip arhaic, a fost preluat sub alte forme de către o comunitate mai evoluată, precum aceea a satului tradițional românesc la care ne referim atunci când discutăm despre creația folclorică ce îi este proprie. Elemente mitice, desprinse de contextul ritualic inițial și desacralizate, supraviețuiesc în basme, legende sau balade.

George Calinescu

Monastirea Argesului Apare in volumul ,, Poezii poporare ale romanilor” – V.Alecsandri in 1852. Balada

este plasata de G.Calinescu in seria miturilor fundamentale. Balada a cunoscut 170 de variante.

Textul are la baza un motiv cu o larga arie de raspandire, motivul zidirii creatoare, atestat in variante neogrecesti, albaneze, bulgaresti, sarbesti si maghiare.

Balada se structureaza pe 8 motive importante:1. Motivul zidului parasit Se gaseste in expozitiune. Cuprinde o localizare temporala in vrema lui Negru

Voda si o determinare spatiala, pe Arges in jos, care imprima caracter veridic si de legenda. Cautarea si alegerea locului pentru zidire (etape indispensabile ale creatiei cu dimensiuni spatiale); personajele sunt,, noua mesteri mari, calfe si zidari”; apozitia ,,calfe si zidari” fixeaza statul profesional intre ei evidentiindu-se Manole, al zecelea, fiind sortit unei experiente existentiale deosebite. In mod simblic, locul ales cuprinde urmele unor vechi cladiri, semn al esecului repetat ,, cainii cum il vad …”.acest amanunt pare paradoxal intrucat se stie ca ruinele sunt de rau augur, dar aici ele echivaleaza cu haosul primordial, dominat de forte malefice, care trebuie integrat prin constructie in ordinea universala.

2. Motivul surparii zidurilor

Secventa reprezinta intriga textului. Surparea sistematica a zidurilor este expresia impotrivirii fortelor naturii in fata actului uman. Variantele romanesti surprind mai ales conflictul psihologic, dimensiunea interioara a lui Manole care, pentru a zidi este nevoit sa jertfeasca si sa se jertfeasca. Apare motivul efortului sisific, lipsit de finalitate.

3. Motivul visului

       Aduce in evolutia conflictului remediul esecului. Visul ilustreaza caracterul exceptional al lui Manole, semn ca el este alesul, selectat printr-o vointa sa-si indeplineasca destinul de creator. Mesterul devine mesagerul conditiei zidirii in temelii a unei fiinte omenesti, intrucat el este singurul capabil sa inteleaga sensul.

4. Motivul femeii destinate zidirii

In mod semnificativ cea destinata zidirii este o fiinta feminina purtatoare de viata si menita sa insufleteasca zidurile de piatra prin sufletul ei. Imaginea Anei este exemplara. Ea este sotia model, capabila sa infrunte chiar si stihiile dezlantuite pentru a ajunge la sotul ei si pentru a-si implini destinul.frumusetea sufleteasca este dublata de cea fizica, desemnata printr-o metafora: ,,floarea campului” care se va sublima prin zidire in perfectiuneaestetica a manastirii. Sunt accentuate zbuciumul interior, dimensiunea psihologica a personajului surprins intr-o incercare supraomeneasca de a se impotrivi soartei. Procedee artistice: 2 invocatii poetice, 2 tablouri zugravind dezlantuirea hiperbolizata a naturii, predomina enumeratia si apare o singura metafora.

5. Motivul zidirii treptate

          Reprezinta momentul culminant. Suferinta cumplita este descrisa gradat prin trei secvente distincte carecuprind lamentatiile Anei si, in parallel reactiile lui Manole – tensiunea atinge apogeul, tragismul in versurile in care trece treptat in alta viata aceea a manastirii.

6. Motivul conflictului feudal

          Ilustreaza un conflict de orgolii, cel al creatorului de vocatie, constient de talentul sau si de faptul ca este capabil oricand de a realiza o alta constructie mai mareata si egoismul – limitarea conducatorului medieval. In plan epic secventa aceasta confera simetrie compozitiei intrucatleaga inceputul zidirii, motivul zidului parasit, de sfarsitul ei cand opera este desavarsita. In realitate motivul nu reprezinta decat un pretext, un mecanism epic prin care se declanseaza (in mod veridic) finalul. In masura in care isi zideste sotia, Manole renunta la componenta umana, afectiva a eului sau si se anuleaza ca personalitate.

7. Motivul lui Icar

          Zborul icaric este un gest de iesire din conditia umana, insemnand libertate si trascendenta; sacrificial devine complet

8. Motivul fantanii

          Moartea mesterului ramine un arhetip, acela al artistului care trece in nemurire printr-o opera perfecta, rod al iubirii si suferintei.

Mormantul Anei

Povestea baladei este fixată pe meșterul zidar Manole și pe mănăstirea de la Curtea de Argeș.

Fantana lui Manole

“Mesterul Manole” a generat peste 600 de prelucrari ale mitului jergei pentru creatie:

“Mesteul Manole” (Lucian Blaga) “Bietul Ioanide” (George Calinescu) “Moartea unui artist”(Horia Lovinescu) “Mesterul Manole”-drama de idei(Octavian Goga) “Zidirea Manastirii de pe Arges”(Ion Luca) “Mesterul Manole”(Victor Eftimiu) “Icarii de pe Arges”(Ion Luca) – Dateaza cu aproximativ din

ultimele decenii ale sex XVII “Mesterul”-poem liric dialogat (Adrian Maniu) “Mesterul Manole”(Valeriu Anania)

Mitul zburatorului George Calinescu afirma ca Zburatorul ar fi un demon de o frumusete

rapitoare, care, tulbura mintile si simturile fetelor tinere facandu-le sa tanjeasca iubire. Romulus Vulcanescu, in a sa ” Mitologie romina ” , numeste Zburatorul ca fiind ” o semidivinitate erotica … un daimon arhaic de factura malefica … simbolizeaza toate formele de sexualitate , de la aceea puberala, pana la aceea isterica, a femeilor care traiesc numai pentru placerile trupesti.

” Zburatorul nu trebuie a fi confundat cu Sarpele Inaripat, nici cu Demonul Vazduhului, desi si aceia erau incarcati cu electricitate. Zburatorul, patrunde prin mijloace oculte in casa si in viata victimei, activitatea sa erotogenica transpunandu-se in initiere sexuala dar si in incitare, provocare a apetitului , patosului sexual.

Portretul zburătorului este romantic şi sugerează inadaptarea şi imposi-bilitatea reconcilierii celor două lumi, încât se face apartenenţa la natura demonică. Ca şi în ,,Luceafărul omul de geniu nu se poate coborî la nivelul �mediu, cum nici omul simplu nu poate ajunge la un nivel superior.”

Romulus Vulcanescu descrie ” descinderea Zburatorului” astfel : ” Zburatorul ratacea noaptea, intre miezul noptii si cantatori, dand tircoale ulitelor, gradinilor, livezilor si caselor pentru a tulbura fetele de maritat , nevestele parasite si vaduvele patimase dupa aventuri sentimentale . Subtil se metamorfoza deseori chiar in iubitul celor astfel ademenite si petrecea cu ele pana la cantatori. Pasiunea lui se dezlantuia orgasmica, noapte de noapte, pana la neurastenizarea victimei, care chiar putea sa moara de freamat oniric. In timpul zilei fetele chinuite erotic noaptea, se cunosteau ca au fost vizitate de Zburator dupa semnele de oboseala, paloarea fetei si alte indicii psihice.

Iata cateva exemple de invocatii ale Zburatorului de catre vrajitoare :

” sa vie in sat / fara de sfat / sa vie prin caini/ fara de ciomag / sa vie pe drum lupeste / sa intre in casa porceste / … / ca eu il bat si-l strapung / si il bat intre picioare / sa-i dau gand de-nsuratoare/ … sa vie descuiat/ cu sangele intartat / la noapte sa-l visez / maine aievea sa-l vaz / cu calul furnind / din bice pleznind / la mine venind / nici sa nu mai saza / nici sa nu mai mince / inima sa-i sara / ochii sa-i plezneasca / sa nu-i dea a sta / caci daca-o mai sta / l-oi intampina / sangele-o pica… ”

” de-o fi-n haia tara/ sa vina pana maine seara / de-o fi in asta tara / sa vina diseara / de-o fi peste munte / ii pun punte / sa treaca prin fete frumoase / prin vaduve grase … ”

Se cunosc si descantece ale vrajitoarelor pentru dezburatorit, adica, dezlegari ale vrajilor, ca exemplu : ” sa iasa / sa se mute / sub pamant sa se duca / unde cocosul nu canta / unde securea nu taie / in paduri / pe sub buturi ? ” sau ” sa nu poata veni Zburatorul sau Zburatoroaica / moroiul sau moroaica / ” .

Pentru descantece de dezburatorire, vrajitoarele foloseau o fiertura din ierburi magice considerate a fi de leac : leurda, matraguna, leustean, iarba ciuta, muma padurii, singer, iarba zburatorului . ” Bolnavul ” de zburatorire era spalat de catre descantatoare cu acest leac 3 zile la rand si i se descanta astfel : ” asa sa se sparga / faptul, lipitura / si Zburatorul / cum se raspandesc raspantiile / … asa sa se raspandeasca vrajile / si Zburatorul … / “

Baba Dochia-Legenda romaneasca a Babelor

Din moşi strămoşi, ziua de întâi martie aparţine Babei Dochia, străveche zeitate agrară. Numele acesteia provine din calendarul bizantin, unde în prima zi a primăverii este celebrată Sfânta Evdokia. Mitul Babei Dochia este unul dintre cele mai frumoase şi importante mituri autohtone, cunoscând mai multe variante. Sunt considerate zile ale Babei Dochia zilele cuprinse între întâi martie, început de an în vechiul calendar autohton, şi nouă martie, ziua echinocţiului de primăvară în calendarul iulian.

Lepădarea de cojoace O altă variantă a legendei spune că fiul Babei Dochia s-a căsătorit cu aleasa sa,

neţinând cont de dorinţa mamei sale. Cu intenţia de a o supăra, Baba Dochia îşi trimite nora într-o zi geroasă de iarnă la rău. Îi dă acesteia un ghem de lână neagră şi îi spune să nu se întoarcă acasă până când, după atâtea spălări, ghemul nu se va face alb. Oricât s-ar fi străduit fata, lâna neagră nu avea cum să devină albă… Din cauza gerului năprasnic, picături de sânge au început să curgă din degetele fetei şi s-au prelins în rău, înroşind apă. Odată cu ele, curgeau şi lacrimile fetei.

Mitul lui Traian şi al Dochiei

Mitul „Traian şi Dochia” reprezintă una din variantele legendei legate de numele Dochiei. După cum spunea criticul literar George Călinescu, acest mit este „rezultatul unei întregi experienţe de o viaţă a poporului român”. Mitul Traian şi Dochia povesteşte despre formarea poporului român, despre unirea dacilor cu romanii. Despre Dochia, o fată extraordinar de frumoasă, se credea că este fiica geto-dacului Decebal. După cucerirea Daciei, aşezându-se pe meleagurile dacice, Traian este vrăjit de farmecul fetei şi doreşte să o ia de nevastă. Traian urmăreşte ca prin uniunea sa cu Dochia să dea un exemplu celorlalţi romani, asigurându-se în felul acesta asimilarea populaţiei dacice. Pentru că fata este foarte mândră şi refuză categoric să răspundă sentimentelor falnicului cuceritor, încearcă să fugă. Este urmărită de Traian şi de trupele acestuia şi se ascunde printre stâncile sacre ale muntelui Ceahlău. Este ajunsă din urmă de Traian. În acel moment, Dochia îi cere ajutor zeului Zamolxis şi îi cere să o prefacă în stane de piatra decât să capituleze în fata cuceritorului poporului dac. Ascultându-i ruga fierbinte, zeul o transformă împreună cu oile sale în stane de piatră.

Cum se alege „Baba” Modalitatea prin care ne alegem zilele de Babe diferă şi ea de la zonă la zona. Unii şi le

aleg aleatoriu, pur şi simplu optând pentru o zi din cele nouă, alţii şi le aleg în funcţie de ziua în care sunt născuţi. Dacă sunt născuţi în oricare din cele nouă zile, îşi aleg Baba în ziua respectivă. Dacă data naşterii este formată din două cifre, se face suma dintre acestea, iar rezultatul obţinut este Baba persoanei născute în acea zi. Ce trebuie să mai ştim este faptul că de ziua Babei Dochia nu avem voie să lucrăm. Se spune că cei care fac treaba în ziua de întâi martie atrag ghinionul şi zilele negre asupra lor.

Cojoacele Dochiei

Văzând atâta durere, Iisus Hristos s-a înduioşat şi i-a dăruit o floare de culoarea roşie, sfătuind-o să spele lâna cu ea. Ceea ce faţă a şi făcut, mulţumindu-i frumos. A constatat cu uimire că lâna s-a albit şi s-a dus acasă cu inima uşoară, povestindu-i soacrei sale minunea. Baba Dochia nu a crezut-o şi a învinuit-o că cel care a ajutat-o (fata îi pusese numele de Mărţişor pentru că nu ştia cum îl cheamă) este iubitul ei. Mai târziu, Dochia îşi duce turmele la păscut sus pe munte, crezând că a venit primăvara. Doar primăvara putea găsi flori roşii… Pentru că era foarte cald, Baba Dochia, în urcuşul său, îşi scoate toate cele nouă cojoace pe care le purta. La un moment dat, vremea se schimbă total. În loc de soare, se pornise o ninsoare care nu se mai oprea şi în loc de căldură, s-a lăsat un frig de crăpau pietrele. De frig, Dochia şi turmele sale de oi s-au transformat în stânci.

Zilele Babei…

Zilele cuprinse între întâi şi nouă martie corespund zilelor în care Dochia urca muntele, fugind de Traian. Aceasta este semnificaţia zilelor, conform primei legende. Urmărind firul epic şi semnificaţiile celeilalte variante, alternanţa zilelor ploioase cu cele călduroase din această perioadă se datorează instabilităţii caracterului Babei Dochia. Zilele Babei sunt în număr de nouă. Pentru că în aceste zile se face trecerea spirituală din frig în căldură, din iarnă în primăvară, s-a păstrat obiceiul alegerii zilelor de Babe. Fiecare om îşi alege o zi din intervalul întâi şi nouă martie sau întâi şi doisprezece martie, în unele zone. În funcţie de evoluţia vremii din acea zi, zi frumoasă şi însorită sau zi friguroasă şi ploioasă, ne putem anticipa norocul şi starea sufletească din acel an. Dacă va fi vreme frumoasă, vom fi veseli şi binedispuși tot anul, dacă din contră va fi frig sau va ninge, vom fi precum vremea: mohorâţi, fără viaţă şi fără noroc de-a lungul întregului an.

Caracterul traditional. Raportul dintre traditie si inovatie

Caracterul traditional al culturii populare se inradacineaza adanc insusi specificul societatilor purtatoare ale acestei culturi, care au fost interesate in mentinerea stabilitatii structurilor si mecanismelor de functionare proprii. O particularitate specifica a constiintei rurale a fost si este aceea ca, desele schimbari si abateri de la normele de viata si cultura adoptate, pun în pericol însasi existenta colectivitatilor. Spiritul conservator se alimenteaza, nu în mica masura, si din fondul, tot specific, al psihicului uman, de a tine la bunurile materiale, spirituale, sociale odata dobandite, create. Se poate vorbi, pe drept cuvant, despre un sistem etico-filozofic asupra vietii si existentei care constituie si fundamentul si sustinerea traditiei.

Pastrarea si transmiterea fondului cultural propriu, desigur, nu neaga ideea de inovatie, de receptivitae fata de valorile novatoare si eterogene.

Caracterul traditional si raportul dintre traditie si inovatie reprezinta una din relatiile fundamentale care stau la baza proceselor de nastere a faptelor de folclor.

Ce elemente pot constitui fondul traditional al folclorului?