— Mihalache, de-o lună de când îţi spui mereu că n'am nimic de închiriat! Ce mai vrei ?

Să mă bag pisică la Măria T a !

F U R N I C A Anul XVIII No. 25 Marţi 8 Mai 1923

O defilare... ca la 10 Mai Parada a avut loc noaptea, pe

Bulevardul Conştiinţei celor ce ne guvernează .

Pent ru ca ordinea să nu lase nimic de dorit—stil pol i ţ ienesc— publicul a fost invitat... să stea acasă.

Pe estradă, România Mare, a-vând, la dreapta, siluetele bărboase a celor Tre i Fraţ i . Femeea, în cos-turn naţional de gală, pare tare obo­sită: lungi căscaturi nervoase în-tretae obraznic impasibilitatea so­lemnă a figurei suptă de neca­zuri. Cei Trei Fraţ i par mai în sănătate ca niciodată, ochji vioi, gesturi sglobii de şobolani sătuli.

Clopotul dela Mitropolie ve­steşte poporul că serbarea începe.

Muzica ziarelor opoziţiei, pre­dominată de toba mare a guver­nului, sfâşie bezna nopţei cu stri­gătele lor răguşite de fiare în duşmănie.

Şi defilează, ca prin vis: 1) Escorta liberală a celor Trei

Fraţi , călare.. . pe situaţie, în fruntea căreia, marţial, g rohăe comande scurte Excelenţa Sa Con-stantinescu P .

România cască ochii mari , ad­miră.. . cum o coadă'n t irbuşon a putut înlocui faimosul baston de mareşal cu care se răsplătesc generalii ieşiţi victorioşi din lup­tele... electorale.

Apoi vin pe r â n d : 2) Hoţi i de urne. . . Huo ! huo t—îi acompaniează

înăl ţător t rombonul gazetelor ar­deleneşti.

României i se strânge inima, simte cum o uscăciune stranie se'ntinde pânză pe gâtlej .

— Mi-e sete ! — aruncă ea pri­virea rugătoare spre ultimul din cei Trei Fraţ i .

Dinu şi-acoperă pudic faţa c'o frunză de viţă.. . din Viile Simu-lescu. se preface că n ' aude .

Tocuri le cismelor cu carâmbi până la genuchi , punctează hao­

tic caldarâmul cald încă din tim­pul zilei. S 'apropie Opinia Pu­blică — stol de căciuli ţuguete pe figuri încruntate , bâta dela subţ ioară jucând rolul săbiei. E vestitul Stat-Major al celor Trei Fraţ i , pleiadă de strategi neîn­trecuţi când a fost vorba să se mobilizeze în pripă, scoţând'o de păr de prin judeţe, Majoritatea Par lamentară .

Muzicanţii au înţelenit : Vii­torul trilează din piculină un „ Ura l" de cotoi călcat pe coadă, pe când pielea tobei mari se scofâlceşte subt umezeala lacrimi­lor celor Trei Fraţi . înduioşaţi ca nişte buni părinţi ce nu'şi au văzut de mult copiii.

Opinia Publ ică salută în torcând bâta la stânga. . . Camerei, dispare automatic lăsând în aer ecoul me­talic al tocurilor potcovite.

România , îngrozită, suspină din n o u :

— Mi-e s e t e ! Dinu nici nu mişcă, vrăjit

parcă de cele ce văzuse. U n corb fâlfâe cobitor, se

duce.. . ducă-s 'ar în pustiu ! Fostul pr imar al Capitalei a luat parte, incognito, la defilare.

Rumoare surdă de ciocniri în depăr tare .

— Invalizii!... Sosesc in­valizii l—urlă muzica cotidiană a Opoziţiei, ediţia de dimineaţă şi seara.

Puhoioul s 'apropie.Trec t rombă Grevele, Statutul Funcţionari lor, Sporirea soldei ofiţerilor, î m p ă ­mânteniri le de tot soiul, întregul şir al anomaliilor pe anul scurs, fiecare având o rană de vindecat.

România îngălbeneşte , pentru a treia oară oftează:

— Mi-e se t e ! D inu tace : tace şi face... negoţ

în gând . P a r a d a se închee cu apariţia

mândră a Impozitului pe venit şi Impozitul global.

Muzicanţii au turbat : ai crede

că însăşi instrumentele sunt gata să se încaere .

Al doilea frate ţâşneşte entu­ziasmat:

— Bravooo ! — îşi plescăe el palmele ca un copilaş căruia i s'au dat jucării noui ca să le strice.

România , sfârşită, istovită nu­mai că nu leşină:

— Mi-e se te ! — lasă ea să'i cadă capul pe umăr .

Atunci Ionel se scoală agale, înt inzându-se ca un rahat moale, glăsueşte s t ins :

— Ş i . m i e mi-e sete, Româ-nio...

— Mor.. . apă. . . — Scoală, femee... Du-te debea

niţică apă, adu'mi şi mie o cană... şi lasâ'l dracului de pu tu ros ! — aruncă el o privire dojenitoare spre Dinu care z â m b i a î m p i n g â n d cu cotul în coasta vecinului şi fratelui său Vintilă.

Şi astfel s'a sfârşit parada im­punătoare . . . mai impunătoare chiar decât Noui le Impuner i .

Năiţă Idiotu

fi

I Primim reclame în text, CINCI LEI RÂNDUL corp 8

Reclamele în versuri sau ilustraţii cu legende

după învoială. Agenţiilor de publicitate se acordă cuvenitul rabat

Funcţionarilor 700de funcţionari gre­

vişti au dus la Văcă­reşti flori d-lui Senina.

îmi stuchi în sân şi îmi fac cruce, Şi iar stuchesc şi iar mă'nchin, Căci cum se poa te zău a duce Atâtea flori acestui.. . schin.

Un moldovean

F U R N I C A 3

0 declaraţie la Percepţie

In localul Percepţiei Fiscale X. Puţinii funcţionari nu sunt în stare să prididească enorma îm­bulzeală de contribuabili de am­bele sexe cari au venit să 'şi facă declaraţiile în vederea nouilor biruri.

Tânărul Mitică Fâstâcescu, bă­iat foarte sfios de felul său, stă de un ceas în t r 'un colţ al birou­lui, fără să fi înnaintat cu un pas, pe când alţii mai îndrăz­neţi, sosiţi în urma lui, dând din g u r ă şi din coate, 'şi-au is­prăvit t reaba.

Dintre toţi slujbaşii ocupaţi să puie cu frenezie iscălituri şi ş tam­pile nenumăra te pe hârtiile ce le aduceau cetăţenii, numai Unul băgase de seamă prezenţa tăcută şi resemnată a bietului Mitică. Mai bine zis, u n a ; domnişoara Clotilda Clopotărescu, o dactilo­grafă blondină, care — neavând niciun amestec în operaţ iunea ce se săvârşea cu febrilitate în acel moment - - s e plictisea de moarte în faţa maşinei sale închise. Sin­gură dânsa, inimă simţi toare, ob­servă pe junele Fâstâcescu, şi — fie că se înduioşa de canonul îndelungatei Iui aşteptări , fie că 1 se păru s impatică figura aceia blajină înpodobi tă cu o pereche de mustăţi ne<jre răsucite ca nişte sfârcuri de bice, — fie că. . . în sfârşit, motivele nu ne interesează, îl pofti să se aşeze pe scaunul vacant alături de măsuţa pe care era instalată maşina'i de scris.

— Luaţ i loc, domnule : p ro­babil aţi obosit decând staţi în picioare.

— Mulţumesc, domnişoară , în t r 'adevăr nu e deloc plăcut să aştepţi în zăduful şi înghesuiala asta de peste o oră ? mai ales când n'ai de declarat aproape nimica.

— A, aţi venit pentru decla-raţie ?

— Da, şi uite, formularul meu este alb, habar n'am ce să scriu în el.

— îmi daţi voie să vă ajut? — V'aş fi recunoscător ! —r Mai întâi , cum vă numiţi

şi unde locuiţi ? Făcând această întrebare, dac­

tilografa se apropie de Mitică, t rupul ei mlădios se lipi uşor de umărul său şi mânuţa ei g răsu ţă şi catifelată îi atinse degetele luându'i formularul de declaraţie. Fâstâcescu simţi o gâdi lă tură delicioasă la contactul acesta şi bâlbâi, roşindu-se până în vârful urechi lor :

— Mă numesc Mitică Fâs t â ­cescu, s t rada Hipopotanului N o . 18... dar D-voastră domnişoară?

— Eşti c u r i o s , d o m n u l e ! Ce-are aface numele meu cu de ­claraţia d-tale de i m p o z i t e ? !

— Ai dreptate, pardon, măr­turisesc că m'am cam zăpăci t . . .

— Probabi l căldura d'aici, e-nervarea aşteptărei.. .

— Şi încă ceva... ah, domni­şoară !...

— Domnule , respiri cu greu , mâna d tale e fierbinte... poa te 'ţi-a venit rău. . . să trimet un uşier la farmacie să ia un pira-midon ori o antiperină.. .

— Nu, domnişoară, eşti prea gentilă.. . n'am nimic.. . să con­t inuăm.

— Perfect. Răspunde 'mi şi eu voi complecta spiiţiile goale din formular. Eşt i însura t?

— N u , domnişoară, pe onoa­rea mea nu ! Sunt absolut liber, ca pasările cerului, şi clacă ai şti, oh, dacă ai şti...

— Ce să ştiu, domnule? Ai haz, paro l ; explică-te !

— Ei bine, d ragă domnişoară mă explic... răspunse Mitică cu acea cutezanţă subită şi despe­rată pe care o au uneori timizii când îşi iau inima în dinţi. Mă explic : eşti adorabi lă! Ai nişte ochii ca două safire, o guri ţă ca... Cum te chemă şi unde stai?

— Domnule , îmi pa re rău, văd că am aface cu un maniac. Ca să nu te cotrariez, poftim : mă numesc Clotilda Clopotărescu

şi stau în Fundă tura Ţapului de bere N o . i , la o mătuşă. Ce mai vrei ?

— Domnişoară, îmi placi la nebunie!

— Domnule , te rog dă'mi pace, să revenim la declaraţia d-tale.

— Apoi 'ţi-am făcut-o. — A ha, am înţeles ! Da r

asta ' i declaraţie de a m o r ? — Exac t . Când îmi vei face

plăcerea să mă primeşti să stăm câteva clipe de vorbă ?

— Scumpe domnule , eşti un tip nostim şi original. Dar , ad­miţând că aş fi dispusă să ' ţ i pr imesc declaraţia de amor , to­tuşi va trebui mai înnainte să complectăm declaraţia f i s c a l ă . Prin urmare , r ă s p u n d e : ce pro­fesiune, ce avere, ce venituri ai, ce comerţ învârteşt i? . . . E oare­care legătură între cele două declaraţii.

.,. în momentul când, martor ocular , am înregistrat în localul Percepţiei X. această mică scenă cinematografică, convorbirea din­tre contr ibuabil şi dactilografă, ghemuiţ i unul într 'al tul contiuuă pe şoptite.

Rezultatul pare-aşa de uşor de prevăzut şi de banal, încâ t re­nunţ să sfârşesc această auten­tică povestire.

Tarascon,

MOVILA TEKiRGHIOL Ds vTnzare pa t ru parcele ega le , în suprafa ţă tota la de 2,400 m. p ă t r a ţ i , a lă turate două cTte d o u ă ţ i c o r e s p u n z ă t o a r e î n t r e ele, pu­ţ i n d serv i ta construcţ ie de sa­n a t o r i u , hotel eîe. S I T U A T E L A M A R G I N E A M Ă R I I , F R E Ţ Î J L 10Î?

E S T E DE 320.000 LE I N E T . P e n t r u d e s l u ş i r i , a se a d r e s a ; N. D. Ţ ă r a n u , Calea Gr fv i ţe i , 96,

Bucureş t i . Te le fon îs'85.

Luna Mai, luna sporturilor şcolare!

D'a mingîa cu băţul î

AmdXVHI, No. 25 Marţi 8 Mai 1923 g F U R N I C A

Popescu | — A D A P T Ă R I —

Izidor Şmekerzon... ... a fost poftit pol i t icos l a

t ab lă , p e n t r u ca d-nul p rofesor de a r i tme t ică să ' i dea spre des-l ega re u r m ă t o a r e a p r o b l e m ă :

— T u Iz idor , ai o mie de . lei...

— A m dija şi ma i mu l t . . . când o m u r i papa .

— N u s p u n e pros t i i ş i - a scu l t ă ici ca s ă 'm i r ă spunz i la ce te -' n t r e b .

„Tu , I z idor , ai o mie de lei pe care o î m p r u m u ţ i lui P o ­pescu, să p r e s u p u n e m , c'o do­b â n d ă de cinci la su tă pe an . C â t ă d o b â n d ă o să iei în t re i a n i ? "

I z idor Şmekerzon nici nu cli­peşte, î n v â r t e nervos c re ta în t re degete .

D-nul profesor , ca să ' l scu­tească d ' un ca lcul p u r min ta l , il povă ţueş t e b l â n d :

— î n t o a r c e - t e cu fa ţa la t a b l ă şi fă socoteala .

— C a r e s icbi teală ? — O şi u i t a ş i ? !... T u , Iz idor ,

ai o mie de lei pe ca re o îm­p r u m u ţ i lu i P o p e s c u cu d o b â n d ă de cinci la su tă . C â t ă d o b â n d ă o să iei in t re i ani ?

Iz idor Şmeke rzon aşează fru­mos c re ta pe cuiul de l emn al tablei , îşi s c u t u r ă degete le de pra f d a lb , r ă s p u n d e l i n i ş t i t :

— P u n t r u di ce să mai fac s ichi teala de p u m a n ă ? I n v i a ţ a al min n ' a m să î m p r u m u t nu ­mai cu cinci la su tă d o b â n d ă !

Şi-a porni t -o să 'ş i re ia locul în bancă , m â n d r u , cum t r e b u e să fi fost Napoleon d u p ă o maro bă t ă l i e câş t iga tă .

„Randevu"

L a el acasă , după . . .

Ea , g a t a de p lecare , r e p a -

r â n d u ' ş i obrâjiori i , încinşi, cu p u f u l e ţ u l de p u d r ă roz :

— J e a n , ves te rea . . . El, înecându-se cu fumul

ţ i g ă r e i a tunc i ap r in să : — A aflat b ă r b a t u - t ă u ? — C ă tu ieşti a m a n t u l meu. E l , r ă m â n â n d cu ochii ficşi

sp r e o floare m a r e , roşie, ţ e su tă în mij locul covorului :

— Ce e de făcu t ? — O să t r e b u e a s c ă să te

s ch imb !— 1-a pă răs i t ea l iniş­t i tă , ca o femee c ins t i tă care şi-a făcu t da to r ia .

Un punct de vedere...

... care a r pu tea const i tui i o r i când u n a d e v ă r a t p u n c t n e g r u .

P r l e j u l a fost da t de-o în­focată femenis tă , po rn i t ă să se r ă z b u n e c o n t r a b ă r b a ţ i l o r ta-ch inându- i . Ia tă şi u l t i m a ei i s p r a v ă :

— D-le arhi tect , cum se face că , î n su ra t d ' a t â ţ i a ani , n a i nici u n copi l ?

— P ă i să vezi, d o a m n ă , cum devine cazu. E u sun t u n arhi­tec t m o d e s t : fac n u m a i mici r epa ra ţ i i , n ic ioda tă nu cons-t r u e s c !

Aceiaşi feministă...

... in to rcându-se acasă , la masă , se rv i toarea a servi t -o a-l a n d a l a , a d u c â n d u ' i toa te mân­căr i le reci . î n f o c a t a feminis tă , g u s t â n d din u l t imu l fel sleit pe far fur ie , a e x c l a m a t j u s t :

— M a r i ţ o ! Mar i ţ o ! ce m a r e noroc ai că nu te servesc eu pe t ine !

*

Sunt multe. .

... poznele la care dă loc d u ş m ă n i a s u r d ă d in t re p ropr ie t a r i şi c h i r i a ş i ; dar ca u rmă­toarea , mai r a r 1

Casă nouă , de r apo r t , cu mai mul te etaje, fiecare etaj a v â n d două a p a r t a m e n t e fa ţă 'n faţă, despăr ţ i t e p r i n t r ' o uli­c ioară îngus tă şi în tunecoasă , bo teza t ă cor idor .

A p a r t a m e n t e l e sun t t o a t e goale . Dor i tor i i să se adreseze p o r t a r u l u i , ca re le va indica pre ţu l şi condiţi i le. D-nu l pro­p r i e t a r nu ca tadicseş te să stea de v o r b ă cu nişte pâ r l i ţ i cari n ' au fost în s t a r e să devie mi­l ionar i în t r ' o noap te , negoci ind două permise de expor t în t r ' un şan tan din cen t ru l Capi ta le i .

Vaxi lescu , d u p ă ce-a vizi tat a p a r t a m e n t u l , revine la odăi ţa p o r t a r u l u i , de sub t sca ra prin­c ipa lă :

— Odăi le îmi convin. Câ tă chir ie ?

— O sută douăzeci de mii de lei pe an . . .

— Bine . F ă ' m i o ch i tan ţă , ca să p lă tesc chiria p ' u n an îna in te ,

— Mai e o condiţ ie : aveţi copii ?

— Doi băe ţ î . — I n cazul ăs ta , nu se poate . — P ă i copiii mei s u n t mari. . .

au neveste : u n u l stă în Ploeşt i celalt la Iaş i .

— Ce are aface ? A ş a mi-a o r d o n a t p ropr i e t a ru l : să nu închiriez la cine are copii !

Ultima.

F a s o n e l s u n ă . Se rv i toa rea vine de ' i deschide :

— D-şoara Miţa v ' a văzut pe fe reas t ră şi m 'a t r imes să vă spu i că nu poa te să vă pri­mească .

F a s o n e l , s t r ecu rându - se în an t r eu :

— D e ce, L ino ? — D-şoara Miţa e desbrăca tă , — Bine. . . D u te de-o înştin-

ţează că chiar acum m ă des-bvac şi eu !

Nas D. Ţărâriy

Din surprizele Sf. Gheorghe

C A ' N B I B L I E I

Mito o să mai sui mult? De, dragă, ai uitat că Paradisul e în... cer?

8 F U R N I C A

Greva funcţionarilor Greva slujbaşilor e bună, Aplaudăm pe domnul Senina, Ei nu pot trăi cu meschina Leîşoară ce primesc pe lună.

Când leul stă mai prost ca leva. Funcţionarul nu mai poate Trăi, cu haina ruptă 'n coate, Flămând, setos... Trăiască greva!

întreaga naţie română , Dealminteri, ar dori să ţie Această grevă o vecie, Nn doar o zi sau săptămână.

Să fie grevă la Finanţe ! Vintilă să nu ne mai ceară, Cu hrăpăreaţa ' i lungă gheară, Nici biruri noui şi nici restanţe.

Să îie grevă la Interne ! Grevă la orice ministere ! Căci am scăpa — ah, ce plăcere! — De buclucaşele guverne.

Hârtii solemne cu parafe Ne mai având cin'să le scrie. Ar scădea preţul la hârtie Şi la... (oî! oî!) dactilografe.

Spre fericirea tu turora , Multe din junele copile S'ar reîntoarce, mai gentile, Mai abordabile, la Flora,

Şi mulţi funcţionari, în fine, !Şi-ar face o mai bună vieaţă, Fiind zarzavagii în pieaţâ, Ori ca băcani vânzând măsline.

Trăiască greva ! strig, şi... basta ! Şi eu slujbaş ce's, din păcate, In semn de solidaritate, Pun punct la poezia asta, Şi niciun vers n'o să mai spun : In grevă deci şi eu mă pun.

Kirlak Napadarjan

BRAŞOAUE n piaţa Matache Măcelaru se

vindea deunăzi un ardei verde mic cu 15 lei bucata .

La auzul acestui pre ţ fantastic, un gospodar răspunse zarzava­giului :

— 15 ani de puşcărie ţi s'ar cuveni!

— D e ce, domnule? E destul de eftin. în piaţa Amzii un ardei e 25 de lei, iar la băcăniile Dra -gomir şi Ciobanu 35 de lei:

... Es te nemaipomeni t ! Bana­nele, portocalele şi alte fructe exo­tice cari vin de peste nouă mări şi nouă ţări sunt mai ieftine ca ardeiul care creşte în gradinele dela bariera Bucureşti lor. Ce pă­cat că Ţepeş Vodă a murit fără să lase niciun moştenitor în ge­neraţ ia de azi!

i'am dus acum o săp tămână la judecătorie să'mi scot o copie de pe un act. E r a pustie. S ingura fiinţă omenească, un servitor care mătura, văzându-mă că ciocănesc zadarnic la uşa biroului unde ştieam că este grefierul, îmi spuse r âzând :

— Aţi greşit adresa, domnule. — Păi aci scrie «grefa». — E o literă sch imba tă : a-

colo e «Greva». Grefa, cu tot personalul, e la Cişmigiu.

Interview cu M S . Regele. —- Sire, de ce protejaţi aşa fă­

ţiş guvernul liberal? — Pent ru că îmi place, pe căl­

durile astea, să beau un Mişu* maş din viile Brătianu şi din Piv­niţele Şt irbey.

— D a r Maniu, mi se pare că este un om de Stat care. . .

— N u zic ba. Dar , Maniu acum e bolnav. Când s'o însănă toşi, poate că o să ciocnesc şi cu el,

ine... o să caut şi eu o casă fără proprietar î

10

— D a r ce are Maniu? — Suferă de un « L u p u s « care

îl desfigurează cu desăvârşire şi mi-1 face foarte desagreabil . . .

^ e carte d'à lui Anatole France credeţi că a găsit cu cale revista «Facla Li terară* să publice în t raducere românească ?

Natura l , cartea în t i tu la tă :« In g r ăd ina Iui Epi-Cocea»,

Gheorghe Biciuşca

Fabulă fără morală F l u t u r u l t ipt i l ce vine Şi ' i r eva r să , P e s t amine , Une i flori ce'i de dor a r să Şi de vo lup t a t e moare , P u l b e r e a f e c u n d a t o a r e P e care-a cules-o'n zori Din polenul altei flori, ( F l u t u r u l aces ta este As t a ' i ş t i in ţă , nu ' i poveste) N u un paj ş t r engar , m e h e n g h i , Ci un m a r e p e z e v e n g h i ! Cu ar ip i mul t icolore Ca v e s t m â n t u l de pa ia ţ ă , F l u t u r u l perfid Înha ţă Inocen te le minore , L e seduce Şi se duce Ca pe al te le să 'nşe le , P e când bietele de ele Bles temă zeii feroci C a r i , din caste f loricele, Le-au sch imba t în niş te rele, Gâscul i ţe cu „boboci".

* * *

Flo r i şi f lu tur i . . . poez i e ! î n s ă c a m aşa ceva L a oameni d ' a r fi să fie, S 'a r c h e m a Că ' i comer ţ de ca rne vie J

Contele de Tekirghiol

„FURNICA" Se v i n d e 4 lei f o a e a în t o a t ă

ţ a r a .

U C U k IDEI - ORIGINALE —

Religia...

...cea nouă, religia progresului.

Dimineţa, la ora când fumul gros ţâşnea pe coşurile înalte ale fabricei, aducând jertfă pă­gână D u m n e z e u l u i muncei, marele industriaş sta pe marginea patului, în căi năşea de noapte, povestea copilaşilor săi cari îl ascultau cu ochii sgâiţi, încă subt plapumă:

— In vremea aceea apă nu se găsea decât la o fântână şi războiul erea'n toi. Regele tele­grafia mereu depe câmpul de luptă: «Ne i r e b u e s c tunuri. Trimeteţi repede tunuri, că ne răpun duşmanii». Iar fabricantul răspundea, plângând. «Nu sunt tunuri, fiindcă n'avem apă ca să călim oţeIui>.

«In vremea aceea apă nu se găsea decât la o f â n t â n ă şi fântâna era păzită d'un balaur cu nouă capete. Nouă capete cu nouă limbi de foc care frigea pe cine s'apropia să ia apa, ca apoisă'l mănânce ca pe-o friptură la tavă. Spaima se răspândise jur-împrejur, peste nouă sate şi nouă barieri, ca nişte puturoase gaze asfixiante.

«Dacă a văzut aşa, Regele a dat poruncă preoţilor ca să facă rugăciuni în biserici, pentru el şi viteaza sa oaste, ca să moară barem creştineşte. Atunci, Dumnezeu s'a înduioşat şi le-a trimes pe Sfântu Gheorghe...

— Ştiu, papa! — bate din palme unul din cei trei copilaşi, desvelindu-se ca să sară jos din pat. Sf. Gheorghe a venit călare, c'o suliţă lungă, lungă, a împuns, pe rând, cele nouă capetele ale balaurului, omorându'l.

— Ehei , fiule — oftează in­dustriaşul — asta s'a întâmplat

de mult, de mult de tot, când oamenii umblau goi şi nu se duşmăneau fiindcă n'aveau pen­tru ce. Acum, Sf. Gheorghe văzând că nu-i chip să s'apropie călare de fiara năpraznică, s'a suit c'un aeroplan d e a s u p r a balaurului şi 1-a împroşcat cu bombe, făcându-1 praf.

« Războiul s'a terminat cu bine, Regele s'a întors victorios, iar vechea legendă cu balaurul şi Sf. Gheorghe a fost distrusă...

— ...din a e r o p l a n ! — îşi plescâe palmele din nou acelaşi copilaş.

*

Oribil!

Nunta a fost fastoasă şi ori­ginală. După cununia religioasa, EI şi Ea, vestiţi cântăreţi de operă, în loc de dans vor oferi invitaţilor cel mai splendid şi sincer «duo d'amor» auzit vreo­dată.

Ea, plină de voluptate, dă drumul glasului înfiorându'l. El, galvanizat, răspunde cu patimă, numai ochi şi nervi. Muzică divină, biciuitoare a simţurilor!

Popescu, unul din invitaţi şeopteşte prietenului sau Vaxi-lescu, vecin, cu cotu:

— Nu ţi se pare că Ea, când cântă, prea apasă pe mi­re ?

— Şi ştii de ce ?... Fiindcă el e tare în do-do!

* Ad literam.

— Bărbate, am fost de-am văzut apartamentul la care m'ai trimes. Grozav nu e; dar fiindcă nu se găseşte altul, merge.

— Bine, nevastă... — Dar ştii câ ta cerut chir ie?-

O sută optzeci mii de lei pe an, chiria pe doi ani înainte.

— O sută optzeci de mii pentru trei odăi şi o săl i ţă?!

— Unde pleci, bărbate? — Mă duc la proprietar...

pastile şi dumnezei cui la în-

il

chinat... Să'nţeleagă şi el ca al'dată să nu'şi mai bală joc de oameni!

lonescu intră furios, fără să sune. Portarul îi iese înainte ca să'l întrebe.., Nici n'a deschis gura şi lonescu i a astupat-o c'un şireag de :

— Pastile, grijania şi Maica Pre-cista cuite-a închinat din ceruri...

— Eşti nebun, dom'le? — bâlbâe servitorul cu şeapcă ga­lonată. Ce ai cu mine?

— Cu tine n'am nimic, dar uite ce scrie colo!^— arată cu degetu lonescu o tăbliţă de curând vopsită, cu inscripţiunea: Dacă aveţi ceva de comunicat proprietarului, adresaţi - vă portarului. f. *

Campania...

... dusă contra guvernului de şeful ţărăniştilor şi d o c t o r u l Lupu, s'a sfârşit odată cu banii... cheltuiţi de pomană.

Doi averescani c o m e n t a u „evenimentul",, fiecare fiind de-o altă părere.

— Eu, monşer, sunt convins că nici un partid nu poate veni la Putere fără consimţământul Suveranului. Mihalache d'ase-menea...

— Vrei să zici că Mihalache e contra Palatului ?!

— Cel mai dârj duşman al Regelui!

— Minciuni de gazetă,monşer: l-am văzut eu adineauri fumând «regale»!

Jurjescu.

... s'a întors furios din oraş. — Ce ai, bărbate? ... Cine

te-a mai supărat? Jurjescu, trântindu-se pe ca­

napea; — Şarlatanu de Mucles iar

m'a ciupit c'o sută! — Numai pe mine nu mă

ciupeşte nimeni! — o f t e a z ă

Madam Jurjescu, fiinţă pachider-mică, trecută de cincizeci de ani.

0 pereche..

... de provinciali au rămas cu gura căscată la placa de fontă indicând numele străzei.

Provincialul silabiseşte mirat: — Piaţa Sf. Gheorghe...

Cine o mai fi şi Sfântu Gheorghe ăsta ?!

— Cum, bărbate, mai întrebi?!.. Sfântu Gheorghe din calendar.

— Proastă ieşti, muere! Dacă-i în călindar, cum o să fie şi-aci V

NAE

Zece Mai D a c ă ai o b ă t ă t u r ă Şi doreş t i să n 'o mai ai , N ' o scobi cu vre-o cus tu r ă , Ci du-te la zece M a i !

Vre i să faci la a b u r ba ie C u m a s a j de gh ion tu r i , ha i F ă cu a lde neică N a e Şi du-te la zece M a i !

C a p u l r ă u dacă te d o a r e Doftorie să nu i a i ; Ci a scu l t ă toba m a r e In ziua de zece M a i !

S tă cons toa r t a - ţ i bosumflată Şi nu ai cu d â n s a t r a i , Bag-o, rogu- t e , oda tă I n t eascu l lui zece M a i !

Şi de n 'o vedea p a r a d ă Şi o leşina, încai Cel pu ţ in a re să v a d ă Ce a a ia zece Mai.

Paraditu

Ş o r ţ u r i n e g r e Printr'o dispoziţe nouă a ministe­

rului de instrucţie, de la i Maiu toate funcţionarele acestui departament sunt obligate să poarte labiurou şor­ţuri negre, închis? la guler cu mâ­neci lungi. Ministerul va suporta chel-

tuelile numai pentru şorţurile dacti­lografelor.

Nu pricepem însă de ce numai dactilografele să capete şorţuri gra­tuite. Nu cumva celelalte funcţionare scriu cu piciorul, ca vestita Femee cu barbă de la Moşi ?

Cât priveşte coloarea neagră a şorţului de bucătărie biurocratică, asta o înţelegem: întâi, răspunde unei tre­buinţe sentimentale, întrucât toate funcţionarele sunt în doliu după Sta­tutul unic, acest făt. născut mort; şi al doilea, răspunde unei trebuinţe practice : pe un şorţ negru se cunoa­şte mai bine praful strămoşesc al ar-chivelor.

Şi tocmaia ci se vede geniul pro­filactic al doctorului Angheleseu care o fi auzit desigur că în Spania şor­ţurile medicilor la operaţii sunt roşii ca flamurile torreadorilor, pentru ca să nu se murdărească prea re­pede de sângele pacienţilor.

Deci: Sus... şorţul negru !

Un conţopist

Greva funcţionarilor După ce au declarat greva,

funcţionari i au p leca t parte în Cişmigiu, parte cu flori la d. Senina arestat la Văcăreşti .

Ziarele

Ca nişte spade de T o l e d o Ce ruginesc u i t a t e ' n t r ' u n U n g h e r , a ' nc remeni t pen i ţ a De a lumin iu K a r l H u h n .

Ca niş te pu ţur i pă ră s i t e Cu c u m p e n e j e l ind în v a n , Stă p r i n b a r o u r i c ă l i m a r a Cu ce rnea lă P e l i k a n .

Reţjistaele cu slove m u l t e Şi g re l e a c u m iner te s â n t Şi p l ine cu t r i s t e ţ e ' n tocmai Ca n iş te lespezi do m o r m â n t .

Căci a m ă r â ţ i i func ţ ionar i Aceşti m a r t i r i d regă to re ş t i , I a u ae r pr in g răd in i , i a r uni i S 'au d u s cu fiori la Văcăreş t i .

Da r dacă vor dela închisoare Să ' l scape pe eroul lor , Să nu ' i mai ducă flori, ci numa i U n fir de iarbă.. . fiarelor.

August Prostu

Devizele şi Băncile privilegiate

Tu ieşti, Şmekerzon ? - — Moi Vintilă, atât îţi zic: lasă ieu în pace şi nul mai gâdila la burtă.

Vrei să mă verse... pe piaţă?