MELOTERAPIA sI IMPACTUL EI ASUPRA.doc

7/31/2019 MELOTERAPIA sI IMPACTUL EI ASUPRA.doc

1/22

MELOTERAPIA sI IMPACTUL EI ASUPRA OMULUI

1. MELOTERAPIA sI IMPACTUL EI ASUPRA OMULUI

Meloterapia este metoda de vindecare sau atenuare a simptomelor prinascultarea muzicii. Muzica ce are capacitatea de a induce echilibrare energetica

prin fenomenul de biorezonanta indus de vibratiile sunetelor este n generalmuzica instrumentala. De altfel ntelesul fara cuvinte al muzicii este cel careconfera putere si valoare. Se spune ca nu ar exista muzica si nu ar fi nevoie de eadaca s-ar putea exprima verbal ceea ce se comunica prin muzica: toata gama

sentimentelor umane, fenomene naturale, sugestia unor anotimpuri, alemomentelor zile si noptii cu fascinamentul inexprimabil, peisaje mirifice,mobilizarea fortelor, energiilor sau, dimpotriva, disperarea, risipirea lor noceanul galactic. n muzica medievala si clasica regasim binecunoscutul ritm dinviata noastra de dincolo de amintire, tezaurizat n subconssient. Decimeloterapia ca si alte metode naturale se foloseste n scop profilactic si n scopcurativ. Medicul, terapeutul este acel care selecteaza fragmentele muzicale ncazul al doilea. Pentru ca muzica actioneaza subtil, pe sistem de vibratii si

biorezonanta, chiar o muzica a compozitorilor clasici, culta, n sectiile demedicina interna sau n cabinetele stomatologice, indiferent de gradul de culturaal pacientului va avea un efect benefic. (34)

Prin diferitele elemente ale sale, muzica actioneaza asupra organismului nfunctie de nivelul din sistemul nervos caruia i se adreseaza. Se stie ca acesta areo structura complexa, "plurietajata", care contine att regiunea instinctelor si aemotiilor primare, legate de activitatea subcorticala si a etajelor superioare aletrunchiului cerebral, ct si regiunea functiilor psihice superioare realizate nscoarta cerebrala. Aceasta structura lucreaza nsa ca un tot unitar, iar muzica seadreseaza n acelasi timp diferitelor etaje ale acestui sistem. Se pare nsa caunele compozitii muzicale s-ar adresa cu predilectie unor etaje, altele altora.Astfel, muzica poate sa trezeasca excitatii senzuale, cum ar fi reputata scenadespre Venusberg din opera "Tannhuser" a lui Wagner, sa duca la un dinamismmotor, cum vedem n marsuri, sa provoace sentimente nostalgice prin romante,sentimente superioare, cum ar fi simfoniile lui Beethoven, sau o actiune tonicaasupra ritmului nostru spiritual.(21)


2/22

Actualmente, prin muzicoterapie se ntelege un ansamblu de metodepsihoterapeutice implicnd participarea activa a bolnavului, utiliznd complexulsunet-fiinta umana n scop diagnostic si la tratament. Este pe de o parte o forma

privilegiata de art-terapie, pe de alta parte o tehnica stiintifica care se bazeaza pe

descoperirile de psihologie, neurofiziologie, electroacustica etc. Muzicoterapia,reamintim, are ca principal obiectiv acela de a diminua anxietatea, de a nlaturainhibitiile, de a tonifica, de a ajuta la reorganizarea vietii interioare, de a facilitaacceptarea de sine, pe a celorlalti si a realitatii, de a restabili sau amelioracomunicarea, de a atenua handicapurile motorii si senzoriale etc.

Muzica a putut fi utilizata si ca adjuvant analgezic capabil sa producaoperatului constient o destindere psihica, o distragere activa prin diversiune

senzoriala si izolare acustica .(11)

Muzica trebuie sa fie auzita numai de operat, sa-i fie cunoscuta, sa fiecontinua si destul de "neutra". Alegerea bucatior muzicale trebuie facuta,

binenteles, tinnd se 19519e41t ama de idiosincraziile subiectului.

J. Chevallier distinge schematic trei temperamente muzicale:

- temperamentul "concerto de Haendel";

- temperamentul "vals de Strauss";

- temperamentul "varietati sau surprize".

Indicatiile simptomatice ale muzicoterapiei sunt urmatoarele:

Anxietatea. Sub toate formele sale, aceasta este o indicatie simptomaticamajora a tehnicilor de destindere psihomuzicala si a tehnicilor de expresie

corporala, care cauta sa redea individului o impresie corporala de tihna si destapnire de sine.

Dizarmaniile psihomotorii. Existenta unei dizarmonii de atitudine poate satin fie de tulburari somatice, fie de tulburari psihologice, din care tulburareamotorie nu este dect expresia acestora. Printre tulburarile de acest gen am puteacita: tensiunea musculara si rigiditatea de atitudine a subiectului prezentnd ostare nevrotica ca raspuns la stresuri; fatigabilitatea patologica a starilor numite"neurastenice"; inabilitatea motorie si conduitele motorii patologice care se

ntlnesc n nevroza obsesiva; descarcari motorii si gesturi parazitare care traduc


3/22

prezenta de obstacole n executarea miscarilor ntentionale; manierism alatitudinilor si gesturilor. La aceste dezordini se asociaza n mare masuratulburari ritmice. P. Sivadon, n lucrarea sa La reeducation corporelle des

fonctions mentales, referindu-se la P. Janet, arata foarte just ca noi redescoperim

astazi cu terapeuticile de expresie corporala, o idee fecunda care provine dinmarea epoca a psihistriei clinice, la care expresia muzicala se poate asocia foarteutil.

Blocajele psihomotorii. Oricare ar fi gradul lor, ele sunt una din indicatiilemajore ale terapeuticii de expresie corporala, de muzicoterapie receptivaindividuala si de grup si muzicoterapie activa. Aceasta merge de la blocajul prininhibitie emotiva, care se denumeste vulgar trac, la inhibitiile psihomotrice

grave ale psihoticilor, ale melancolicului, ale delirantului, ale schizofrenuluicatatonic.

Tulburarile de orientaresi de adaptare n spatiu. Nu este vorba numai dedezorientarea dementului si a schizofrenicului, dar si de angoasele subiectuluicare nu are o justa apreciere a spatiului sau pericorporal si care se simte nnesiguranta ntr-un spatiu prea limitat (claustrofobie) sau prea larg (agorafobie)care l nconjoara.

Tulburarile schemei corporale si ale identitatii. Trecem peste tulburarilecare sunt de origine neurologica, pentru a nu mentiona aici dect tulburarile deorigine psihologica. n nevroze, la tulburarile de schema corporala propriu-zise,

pot sa se asocieze tulburari ale "simtului realului" dupa P. Janet, grijipermanente de natura ipohondrica privind functionarea organelor, preocupari deordin estetic si tulburari de identificare a imaginii de sine. Pentru tulburarilecaracteriale sunt indicate tehnicile de destindere ale expresiei corporale subinductie muzicala si toate tehnicile favoriznd comunicatia si integrarea n grup.

Perturbatii ale vigilentei cerebrale cu insomnii. Sunt indicate muzicoterapiade destindere si de adormire, tehnicile de relaxare; n dificultatile trezirii, muzica

poate aduce o facilitare; n hipersomnii, cele doua tehnici, corporala si muzicala,furnizeaza mijloace de stimulare.

Tulburarile de comunicare. Muzica, prin magia sa, va permite desdeclansarea unei comunicari autentice. Comportamentele astenice si de remisie,

pe care le prezinta pacientii supusi unei spitalizari prelungite, n mod curent

numite "nevroze institutionale", vor beneficia de asemenea de tehnicile deexpresie sub aspectul lor dinamizant.


4/22

Tulburarile sexuale. S-au obtinut rezultate favorabile n ejacularea precoce,tulburari orgasmice si relationale (disorgasmie, anorgasmie, dizarmonie sexuala)si poate ajuta un cuplu sa ajunga la orgasm.

Nevroze. stiind ca simptomele tinta sunt anxietatea si tulburarile deadaptare, se poate considera ca le vom gasi n toate afectiunile nevrotice siinadaptarile pasagere. Dezechilibrul psihic si toxicomaniile, tulburarile

psihosomatice pot beneficia de tratamentul prin muzica pe care-l putem utilizaca un substitut al drogului, pentru a amorsa o relatie de comunicare.

Psihoze. Delirurile sistematizate si psihoza maniaco-depresiva sunt, ngeneral, considerate drept contraindicatii.

n schimb, n schizofrenie, muzica da psihoticului posibiliatea de a iesi dininertia sa, din gndurile sale disociate, confuze, delirante si de a merge ntrucautarea identitatii sale. Ar fi multe de spus asupra tratamentului schizofreniei laadult (lucrarile lui H. Wilms de la Berlin si ale lui J. Verdeau-Paills, la noi aleRodicai Radulescu) si autismul infantil (lucrarile lui Benenzon n Argentina)

prin muzica. Relatia terapeutica pleaca de la un nivel arhaic si regresiv pentru aajunge prin etape succesive la a reconstitui, gratie descoperirii canalelor decomunicare, o posibilitate de contact real cu lumea exterioara si de comunicare

verbala.

n ceea ce priveste persoanele n vrsta, n geronto-psihiatrie se recurge dince n ce mai mult la expresia corporala destinata sa mentina motricitatea, ca si lamuzica pentru a stimula functiile intelectuale ncetinite (concentrare, atentie,memorie), a influenta perturbarile ritmului veghe-somn, a atenua sentimentul deizolare si pentru a evita comportamentele de demisie.

Limitele muzicoterapiei. Ca si celelalte terapeutici, tehnicile psiho-muzicaleau limite de aplicare care tin de:

Rezistentele subiectilor de tratat. Se considera ca ele sunt dificil de aplicatmuzicienilor profesionisti: acestia se apara intelectualiznd auditia muzicala.Dar rezistentele pot fi nvinse, recurgndu-se la compozitii care nu le suntfamiliare, chiar improvizatii.

O alta forma de rezistenta: nereceptivitatea la muzica. Datele de

neurofiziologie releva ca aceasta este rara n afara atingerii organice a cailor detransmisie si a centrilor nervosi. Nereceptivitatea ar putea fi ea nsasi o reactie


5/22

nevrotica interpretabila si utilizabila n psihoterapie fie ca este vorba de oindiferenta sau o adevarata respingere. Singura mare contraindicatie ar fiepilepsia muzicogena. Dar daca controalele arata o absenta de perturbatii aletranseelor sub stimulare auditiva intermitenta si absenta de reactivitate ntr-un

sens defavorabil auditiei muzicale, nu este cazul sa se retina aceastacontraindicatie.

Limitele de eficacitate. Muzicoterapia nu nlocuieste nicichimioterapeuticile, nici alte psihoterapii, ci se asociaza acestora. Ea nu este unremediu universal a tuturorr tulburarilor. Preciznd cu grija la ce ne putemastepta de la ea si la indicatiile sale, vom da pacientului maximum de sanse de a

beneficia de ea.

Muzicoterapia, administrata n sedinte de circa 46-60 minute, unice saurepatate pe parcursul mai multor zile, a fost considerata ca avnd sansa de adiminua hipercortizolemia de stress, pornindu-se de la reactiile subiectivefavorabile, de relaxare sau nviorare, observate n mod obisnuit sub influentamuzicii.

Muzica poate sa modifice n mod favorabil o dispozitie si chiar o staredepresiva, dar faptul ca un astfel de efect se instaleaza mai lent poate scadea

interesul clinicienilor pentru muzicoterapie. Cu att mai pretios este aportuldozarilor hormonale (cortizol salivar) si al inregistrarilor EEG care pot surprindevirajul spre o dispozitie pozitiva naintea aparitiei semnelor clinice. Astfel, acesti

parametri, analizati nainte de aplicarea muzicoterapiei la un lot de adolescenticu stari depresive (ntr-un studiu efectuat de Field si colab.) aratau valoricrescute de normal si, respectiv, o activare relativ mai mare a lobului frontaldrept. Dupa o singura "sesiune", de 23 de minute, de muzica bine ritmata si cu otenta vesela, s-a putut evidentia o neta scadere a valorilor cortizolului salivar (n

raport cu cele anterioare muzico terapiei), si de asemenea, o modificare EEGcare a indicat o inversare a activarii dominante, nregistrata - de aceasta data - lanivelul lobului frontal stng (corelata n mod obisnuit cu stari afective pozitive).(66)

Tulburarile motorii beneficiaza si ele de expresia corporala a muzicii, decaracterul sau stimulant ca si de anumite trasaturi ale structurii muzicale, nspecial ritmul. Muzicoterapia devine astfel un adjuvant important la celelaltemasuri de reabilitare motorie n cazul unei pareze si paralizii neurologice dar si


6/22

n inabilitatea motorie sau conduitele motorii patologice "ticuri" din nevrozaobsesiva.

Muzicoterapia receptiva

Datorita simplitatii (accesibilitatii) conditiilor de instituire, reprezinta ceamai raspndita categorie de metode ("modele") de instituire a muzicoterapiei.

Obiective terapeutice

Se bazeaza pe utilizarea muzicii ca element cu functii multiple:

- "psihoigiena" (Schwabe) sau - cum consideram noi aceasta functie -actiune antidistres sau procurare (eventual amplificare - n cazuri rituale) deeustres;

- reglarea proceselor fiziologice neurovegetative;

- ameliorarea capacitatii de de exprimare verbala a unor subiecti cudeficiente n acest domeniu;

- descarcare emotionala (functie cathartica);

- tratamentul tulburarilor obiectivale si bolilor psihosomatice (efectauxiliar terapiei medicamentoase si psihoterapiei);

- diminuarea acuzelor somatoforme dureroase;

- tratamentul nevrozelor prin favorizarea prelucrarii sau chiar a

exteriorizarii conflictelor ascunse (Fikentscher);

- mbogatirea personalitatii prin rafinarea afectivitatii, stimulareaimaginatiei si dezvotarea creativitatii. (lamandescu - 2003);

- corectarea unor atingeri ale personalitatii (Fikentscher). Acest din urmaefect se realizeaza - potrivit autorului citat - printr-o serie de modalitati

potentiale de actiune a mesajului muzical: redarea spontaneitatii exprimariisubiectilor si relationarii (comunicarii) lor cu ceilalti, cresterea capacitatii de

simbolizare si evocare n cadrul dezvoltarii imaginatiei;


7/22

- formarea gustului muzical (cresterea capacitatii de ntelegere pentrucapodoperele muzicii).

n acelasi timp, valoarea formativa a ascultarii muzicii (muzicoterapia

receptiva), explicata de catre psihologi si neurofiziologi, are drept cauzeprincipale (de ordin organic) solicitarea si dezvoltarea - prin ascultarea repetata aunei muzici "de calitate" - att a emisferei cerebrale stngi, ct mai ales a celeidrepte (van Deest). Se poate afirma ca, n aceasta perspectiva, viitorul ne va

putea confirma ipoteza conform careia, n cadrul diferitelor tipuri de muzicaascultata, un anumit profil al acesteia (cu impact cognitiv-emotional si

psihosomatic), ca si un anumit mod de ascultare (intelectual sau afectiv) seconstituie ca premize ale unor solicitari diferite ale celor doua emisfere

cerebrale, n cursul audittei muzicale. Astfel, o muzica meditativa sau cu ostructura complexa, rafinata, va solicita cu precadere mecanismele analitice, culocalizare preponderenta n emisfera cerebrala stnga, n timp ce o muzica cucaracter impulsiv si foarte ritmata va constitui un stimul pentru o "activareglobala holistica", prin activitatea emisferei cerebrale drepte (Harvey).(66)

Ceea ce marcheaza, ca un demers premeditat n scop postterapeuticintroducerea muzicii n saloanele sectiilor de chirurgie (fie sub forma accesibilatuturor bolnavilor, la aparatele de radio, fie sub forma auditiei "la casca" - cu

posibilitati mari de individualizare), este orientarea influentei sale psihosomaticeasupra bolnavului chirurgical pe doua mari directii: diminuarea disconfortuluisomatic generat de boala chirurgicala (n special durerea) si combaterea starii deanxietate (care devine adesea contagioasa). Acest din urma efect al introduceriimuzicii ntr-un serviciu de chirurgie a fost demonstrat de un studiu efectuat in1994 de catre Winter si colab. Care au evidentiat scaderea neta a anxietatii lagrupul de pacienti care beneficiau de ascultarea muzicii n raport cu grupul decontrol (fara muzica).

Analiznd efectele muzicoterapiei aplicate intraoperator pe baza datelor dinliteratura, putem reliefa urmatoarele aspecte:

1. actiunea analgezica a muzicii este demonstrata n mod spectacular decatre Spintge si Droh la bonavele "anesteziate" cu muzica anxiolitica si care autolerat interventia chirurgicala pentru avorturi provocate (chiuretaj uterin) nlipsa anestezicelor, raportnd senzatii dureroase absente sau minime, n raportchiar cu un lot de control tratat cu diverse anestezice.


8/22

Situatii similare de efect anestezic al muzicii au fost reprezentate de punctialombara sau efctuarea gastroscopiei n chirurgia abdominala (Good - 1995).(32)

Alti autori care au apreciat efectele analgezice ale muzicoterapiei aplicate

intraoperator, ce contribuie la potentarea efectelor anestezicului si scaderea celorsecundare, confirma indirect efectele antialgice ale muzicii, constante si n alteimprejurari: la bolnavi neoplazici cu dureri cronice intense (Beck) sau cu artritareumatoida (Schorr - 1993).

2. actiunea anxiolitica reprezinta o calitate esentiala a muzicii asuprabolnavului operat, ea fiind demonstrata experimental utiliznd parametriipsihologici ai anxietatii (prin utilizarea diferitelor scale sau subscale pentruanxietate, Barnason si colab. - 1995) ca si parametrii fiziologici reprezentati decorelatiile sale psihosomatice n plan cardiovascular (frecventa cardiaca sitensiunea arteriala) ambele fiind mai scazute (aproape de normalul bazal) ncursul interventiei chirurgicale la bolnavii operati pe cord si care beneficiaza demuzicoterapie (Elliot - 1994).(23)

3. efecte complexe, favoriznd ventilatia mecanica a bolnavilor chirurgicali(Chlan - 1995) sau diminund efectele secundare ale anestezicelor. Un exemplureferitor la actiunea anxiolitica si de normalizare a unor parametri fiziologici

cardio-respiratori (frecventa cardiaca si numarul de respiratii, ambele crescute caefect - corelat somatovisceral - al anxietatii) l reprezinta un studiu efectuat deChlan (1999) care a umarit - pe 54 de pacienti chirurgicali nesedati, supusiventilatiei mecanice - efectele auditiei muzicale la casca timp de 30 de minute,comparativ cu un lot de control (fara muzicoterapie), nivelul anxietatii, rata

pulsului ti a respiratiei. Rezultatele obtinute au demonstrat att scadereaanxietatii (media itemilor posttest 10,4 la bolnavii cu muzicoterapie, fata de 16,2la bolnavii lotului de control), ct si a alurii ventriculare si a numarului de

respiratii.

4. n plan psihologic, muzicoterapia intraoperatorie favorizeaza relatia decomunicare dintre chirurg si bolnav, atunci cnd acesta este supus anestezieilocale sau pna la instalarea efectului hipnotic al anesteziei generale.(66)

Muzicoterapia utilizata postoperator

1. Efectele de atenuare a cresterii tonusului simpatic (ca martor al reactiei

de stress)


9/22

Efectele muzicoterapiei au fost studiate, fie in ultimele 30 de minute deproceduri chirurgicale si la iesirea din anestezie (60 de minute, postanestezie, nserviciile ATI), fie n prima zi de dupa operatie, bolnavii fiind retinuti ncontinuare n unitatea ATI (unde ntre alti agentt stresori, se numara zgomotele

produse de monitorizarea pacientilor de catre diferite dispozitive cu sisteme deavertizare sonora, concomitent cu izolarea pacientilor de cei apropiati).

Cele mai relevante rezultate au fost raportate la bolnavii operati pe cordstudiati de catre White (1995), n prima zi dupa operatie, cnd pe 40 de subiecti(22 foarte sensibili la zgomot si 18 moderat sensibili) - s-a constatat ca douareprize de 15 minute de muzica au scazut nivelul alurii ventriculare si frecventarespiratiei n mod semnificativ fata de restul timpului n care aceiasi pacienti

(proprii lor martori) au avut valorile cele mai crescute, data fiind actiuneasimpatico-stimulata exercitata de zgomote, cu cresterea tonusului muscular si atravaliului cardiac.

2. Referitor la actiunea miorelaxanta si antialgica a muzicii exercitataasupra bolnavilor cu dureri postoperatorii, acestea au fost aprobate n multestudii care au utilizat muzica n sedinte de 30-60 de minute (Good M. - 1996,Makagani - 1997 - la bolnavii neoplazici, Zimmerman si colab. - 1996 la

bolnavii coronarieni operati prin grefa bypass). Ultimul studiu mentionat a

evidentiat si un efect inductor al somnului (scoruri mai reduse la Richard-SleepQuestionnaire)

3. Diminuarea anxietatii si depresiei sub efectul muzicoterapiei au fostevidentiate n mai multe lucrari: Hanser si Thompson - 1994, Meiser si colab. -1997, Elliot - 1944, acesta din urma utiliznd testul HAD (Hospital Anxiety andDepression) la 56 de bolnavi operati pe cord care au fost "tratati" cu muzicaclasica, accesibila, n 3 sedinte a 30 de minute.

4. Scaderea cortizolului plasmatic si ACTH sub actiunea muzicii(demonstrata si la adultul sanatos), a fost raportata si la bolnavii chirurgicali,

postoperator (Miluk-Kolasa - 1996), fapt ce reprezinta o dovada a efectuluiantistres produs de muzicoterapie si care sugereaza - prin scaderea reactieicortizolice - posibilitatea unei vindecari mai rapide a plagii operatorii si ocrestere importanta a rezistentei la infectii a bolnavului operat (consecutivaaceleiasi scaderi a cortizolului plasmatic dar si a cresterii secretiei de endorfine,ambele modificari fiind induse de muzica si repercutndu-se sinergic asupra

activitatii celulelor NK, prin stimularea acestora).(66)


10/22

Aceste informatii au fost tinute multa vreme ,,strict secrete". Pitagora , deexemplu, stia despre importanta tertei, pe care o denumea Lambdoma.

Terta are o mare putere expresiva. Terta marita exprima starea de

solidaritate, de masculinitate, de virilitate, iar terta micsorata exprima starea defeminitate, de unduire, de pasivitate.

Acordurile minore genereaza o neliniste tragica, stari nostalgice, iar modulmajor ne imprima bucurie, reinviere, exuberanta.

Exista savanti, medici, muzicieni care experimenteaza actiunea muziciiasupra animalelor, plantelor, oamenilor. Toate acestea se realizeaza in institutede cercetari, in laboratoare, in sanatorii, cu ajutorul celor mai moderne mijloace

stiintifice.(27)

Analiza efectelor muzicii asupra fiintei umane, permite o sistematizarecapabila sa contureze adevarate functii ale acestei veritabile arte, capabila samodeleze sufletul omenesc.

In cadrul acestei sistematizari bazata pe consideratiile noastre personale,( citat Iamandescu Ion-Bratu) - alaturi de datele unor autori ca van Deest, Stobel

si Maranto - vom distinge:- Functia emotionala (trezeste variate emotii, in grade diferite de

intensitate) subdivizata in functia cathartica (de relaxare) si functia activatoare(energizanta);

-Functia cognitiva (ne transmite mesaje inteligibile sau se sugereaza idei sisituatii ale caror lacune le umplem cu imaginatia noastra);

- Functia fiziologica (ne produce modificari neuro-fiziologice inductoare,prin releul psihoneuroendocrino-imun, a unor modificari somato-viscerale);

- Functia sociala, axata pe procesul de comunicare interindividuala si lanivel de grup si avind un rol unificator (de exemplu imnul national al unei tari);

-Functia pedagogica (ne ajuta sa invatam mai usor - inclusiv memorizarea- si inlatura oboseala intelectuala), este mult inlesnita si de capacitatea inalta desimbolizare pe care o are muzica;


11/22

-Functia terapeutica - de la efectul general antidistres si pina la eliberareade endorfine (cu rol posibil asupra imunitatii si longevitatii). Functia terapeuticase exercita in special prin cresterea comunicarii intre pacient si terapeut, ca si

prin favorizarea verbalizarii suferintei omului bolnav, capabila sa goleasca

sufletul acestuia de anxietate legata de problemele bolii si/sau personale.

Muzica in calitate de agent terapeutic se adreseaza omului bolnav actionindprin intermediul psihicului acestuia atit "la nivel local" in cazul existentei unortulburari psihice - cit si la nivelul celorlalte organe si aparate (efecte

psihosomatice) prin mijlocirea psihicului bolnavului.

Referitor la anxietate si depresie, muzica este un factor de scadere aanxietatii si depresiei la muzicieni comparativ cu alte profesii, fapt explicat prinlipsa preocuparii constante pentru muzica la profesionisti din afara domeniuluimuzical, fapt ce sugereaza posibilul rol terapeutic al muzicii.

Din aceste considerente rezulta valabilitatea definitiei date de JacquelineVerdeau-Pailles (1982): muzicoterapia reprezinta utilizarea complexului sunet-fiinta umana (cu participarea activa a acestuia), in scop terapeutic.(94)

Muzicoterapia se aplica, la fel ca si celelalte forme de psihoterapie atit

omului sanatos (caruia i procura o stare de confort mintal si o sanatate maibuna), cit si omului aflat intr-o stare de impas existential: dificultati derelationare (il ajuta sa-si realizeze o mai buna integrare), o boala somatica (ialina suferinta fizica) sau alinare (i dezvolta capacitatea de orientare siresocializare).

Eficacitatea terapiei prin muzica apare acolo unde "ea solicita si stimuleazatoate elementele pozitive ale individului: vointa, perseverenta, initiativa,incredere in sine, inteligenta, memorie" (J. Verdeau-Pailles si Kiefer - 1994).

Elementul terapeutic de baza al acestei metode psihoterapeutice, muzicaactioneaza ca un "agent homeostatic", facilitind restabilirea ritmurilorfundamentale ale organismului si - "colaborind" cu alte "limbaje" aflate ladispozitia sa (expresia corporala, expresia grafica si picturala) - le sporestevaloarea terapeutica.(93)

Groddek afirma chiar ca "muzica nu vine dinspre partea constienta a

spiritului, ea nu se adreseaza constiintei, dar forta sa provine din inconstient si


12/22

ea actioneaza asupra inconstientului" (cit. de B. Lubban-Plozza si colab. 1988).(71)

Practica muzicoterapiei se situeaza in rindul psihoterapiilor de inspiratie

psihanalitica; ele sunt psihoterapii de activare, suscitind participarea activa apacientului chiar la ascultarea muzicii, stimulind creativitatea sa.

Exista foarte multe piese muzicale ca poseda un efect anxiolitic, mai alescele construite pe principiul temei de variatiuni dar si avind o ritmica mai

pregnanta. Van Deest face o analiza a istoricii muzicii pornind de la calmul luiBach si seninatatea lui Mozart, trecind prin rezvratirile beethoviene care trezescin ascultatori frecvente momente anxioase si culminind cu triada Wagner,Bruckner, Mahler la care anxietatea atinge cote maxime. Spintge si Droh auutilizat in scop anestezic, muzica "anxiolitica" - deci cu totul altfel de muzica,decit cea aritmogena, descrisa mai sus - la bolnavele carora li s-a efectuatchiuretaj uterin si care au fost analgeziate in mod foarte eficient.

Exista un intreg "retetar muzical", cuprinzind piese muzicale avind indicatiide utilizare in depresii dar alegerea lor nu este simpla, deoarece forma, ca sietiologia depresiilor, este extrem de variata. Ca indicatie generala se poateexemplifica prin utilizarea muzicii lui Bach, despre care G. Duhamel (scriitor

celebru, de formatie medicala) afirma ca are o putere consolatoare, princaracterul ei echilibrat armonizator. De asemenea, piesele muzicale ce poseda uncaracter stimulant (ex. "Bolero" de Ravel, "Frunhlingslied" de Mendelssohn)

piesele "briliante pentru pian sau orchestra ale lui Weber indicate demuzicoterapeutul american Parperte si - de ce nu - cea mai mare parte dinmuzica lui Rossini, ca sa nu mai vorbim de Haydn si Mozart. Nici paginileeroice, dinamice din muzica lui Beethoven nu pot fi excluse din rindul pieselormuzicale ce trebuie incluse in rindul muzicii ca efect stimulant, energia

vitalizanta a marelui compozitor putind avea un efect mobilizator.

Ca o reteta personala am propune (cit.Iamandescu I.B)., deci, detasareaunor preludii si fugi din "Clavecinul bine temperat" sau "Concertele

branderburgice" ale "Cantorului de la Leipzig" sau partile I din Simfoniile"Haffner" si 39 de Mozart, Andantele din Simfonia 94 in sol major "Surpriza" deHaydn sau toata simfonia a VIII-a de Beethoven.(66)

Starile depresive minore (nevrotice) sau majore (psihotice) beneficiaza in

mod constant de muzicoterapie receptiva, cu conditia alegerii cu multa grija a


13/22

tipului de muzica difuzata. In mod expres trebuie mentionata contraindicatiapentru o muzica trista si dramatica, rascolitoare (van Deest).

Modelul muzicoterapeutic reglator al lui Cristoph Schwabe are la baza

conceptia referitoare la invatatura pacientului ca sa-si constientizeze in modactiv trairile constiente intr-o receptare atenta - cu ajutorul muzicii - a

prezentului (ginduri, sentimente, stari dispozitionale) fara eforturi de vointaobositoare.

"Trairile" muzicii se manifesta initial ca o receptie strict legata departicularitatile pieselor muzicale, privita de pacienti fara raportare la propria lorpersoana dar - intr-o a doua etapa, ea apare ca o posibilitate de a fi scoase laiveala emotiile ascunse, inclusiv starile afective negative. In aceasta a douaetapa incepe sa se organizeze o raportare constructiva si combativa a individuluifata de momentele conflictuale din viata sa.

Utilizind, in cadrul acestui model de terapie reglatorie, piese muzicale deBrahms, Bartok si Stravinskz - fara precizarea lucrarilor dar presupunem ca suntacele piese vioaie, energice, bine ritmate, Schwable isi edifica un conceptterapeutic ce are in vedere atingerea - pe baza utilizarii muzicii - urmatoarelor"tinte":

- manifestari comportamentale: lipsa de energie, interese, initiativa;

- stari afective: trairi cu continutul negativ, anxietate fata de propriilesentimente;

- gindire: senzatie de golire a gindirii sau presiunea unor ginduri parazitarecu continut negativ;

- comunicare: lipsa de contact cu ceilalti, in ciuda unei puternice dorintepentru aceasta;

- somatic: cefaleea in variate dureri nesistematizate, scaderea apetitului ingreutate.

Etapele recuperarii bolnavului depresiv includ demersurile cognitiveconsecutive reglarii raportului dintre perceptiile acceptate si cele neacceptate -acestea din urma raminind sub observatia bonavului spre a fi, in cele din urma,

acceptate la adevarata lor dimensiune (mult mai redusa decit la inceputul


14/22

depresiei). Muzica, prin stimularea imaginatiei dar si a altor procese cognitive labolnavul depresiv, ajuta - fara interventia limbajului vorbit - la redresareaacestor raporturi intrapsihice ale subiectului supus muzicoterapiei reglative.Getrud Schubert a utilizat un amestec de muzicoterapie receptiva si activa in

tratarea depresiilor endogene folosind in faza initiala cele doua romante in famajor si sol major de Beethoven sincronizata cu exercitii de relaxare centrate perespiratie. Ulterior aplica exercitii cu caracter de muzico terapie activa, utilizind

bateria de teste Karl Orfol, sub forma unor jocuri active menite sa-l descatusezepe bolnavul depresiv de incarcatura sa afectiva negativa.

In depresia de evolutie inclusiv din aterosleroza cerebrala muzicoterapiatrebuie sa vizeze stimularea functiilor cognitive (atentie, memorie) si motorii

(asociata cu exercitii fizice usoare), ca si comunicarea cu cei din jur, combatindtendinta de izolare a virstnicilor.(66)

Influenta muzicii asupra omului fie sanatos, fie bolnav devine maxima,capatind valente noi - legate de activitatea de creatie in general si suscitind omobilizare de forte ale psihicului dar si ale intregului organism - in cazul in caresubiectul supus muzicoterapiei executa (interpreteaza) muzica, asa cum poate elsa o faca (desigur o interpretare fara mari "abateri", mai ales fara omisiuni saudisonante, ar avea un efect superior, conferit de satisfactia lucrului bine facut).

Acest caz al utilizarii ca agent terapeutic prin antrenarea subiectului lainterpretarea unei bucati muzicale sau - cel mai frecvent - la improvizatiamelodica-ritmica (inclusiv "joaca cu instrumentele muzicale") constituiemuzicoterapia activa. Aceasta forma de terapie are aplicatii mult mai restrinse,fiind utilizata, in special, in clinicile de psihiatrie sau neurologie.

Pentru omul sanatos cintatul vocal sau la un instrument ar avea un rol

extrem de benefic dar exista citeva mari obstacole - unele de nedepasit, cum estelipsa dotarii naturale pentru muzica - dintre care trebuie sa mentionam:conditiile improprii datorate aglomeratiei urbane si lipsa timpului necesar,cauzata de concurenta cu celelalte activitati sau mijloace de divertisment(ambele cele mai bine intruchipate de calculator).

Din aceste motive, muzica este cel mai adesea folosita in terapie sub formaascultarii ei "controlate" de muzicoterapeut prin "prescrierea" unei anumitemuzici, urmarirea reactiei subiectului ascultator, purtarea unor discutii cu acesta

pe marginea imaginilor si emotiilor evocate sau provocate de muzica respectiva.Avem conturata astfel imaginea muzicoterapiei receptive, in mod nepotrivit


15/22

denumita pasiva, deoarece activismul acestei muzici este in vadita discordantacu aparenta pasivitate a ascultatorului cufundat in fotoliu.

Referitor la bogatia lumii ce se deschide in fata celui care asculta muzica

putem invoca genialul vers al genialului nostru spirit tutelar Eminescu: "ochiullui inchis afara, inlauntru-i se desteapta".

Aceasta lume proprie, strict originala a fiecarui ascultator - "stirnita" deascultarea muzicii - este analizata impreuna cu terapeutul. El are rolul de astimula si a invata (eventual corija) pacientul (sau subiectul sanatos, supus uneimuzicoterapii antistres) in legatura cu modul in investigare introspectiva a ceeace muzica trezeste in sufletul acestuia si, nu in cele din urma, de exprimare subforma verbala a continutului ideational sau emotional al trairilor sale personaleincluse de muzica ascultata.

Multe tulburari psihice, usoare sau chiar mai severe, pot beneficia deaceasta forma de psihoterapie, care poate fi aplicata, cel mai adesea, in grup (cuefectele favorabile ale comunicarii) dar cel mai mare cistig pe caremuzicoterapia receptiva le poate aduce pacientului il reprezinta structura unuimod propriu de forare in profunzimea propriului psihism, ca si de exprimare acontinutul descoperit sub actiunea muzicii (de regula o muzica de foarte buna

calitate).

O astfel de disponibilitate obtinuta cu ajutorul acestei forme de"psihoterapie prin muzica" incurajeaza ulterior pacientul la o ascultare sustinutaa celuiasi tip de muzica pe care s-a obisnuit sa o inteleaga; el ajunge sa o caute,frecventind salile de concerte, sau aducind-o in intimitatea locuintei sale subforma inregistrarilor audio.

In legatura cu natura muzicii alese pentru terapie. Trebuie sa pornim de laurmatoarele "anxiome":

- cele de tip fiziologic care impun psihologia psihologilor referitoare lainfluenta terapeutica maxima exercitata de acea muzica pe care pacientul o

prefera in cel mai inalt grad, si opinia neurofiziologilor - bazata pe analiza "peviu" si "in direct" a activarii zonelor scoartelor cerebrale in timpul audieriimuzicii. Aceasta analiza a relevat efectul maximal activator asupra creierului pecare il are numai o anumita muzica, in special aceea compusa de catre Mozart si

- prin extensie - muzica baroca, clasica si chiar romantica.


16/22

Cu alte cuvinte, efectul maximal l-ar putea obtine o muzica iubita de catrepacient, bogata in continut ideal-afectiv (datorita unei structuri muzicalecomplexe, specifice muzicii simfonice si de camera). Psihoterapeutii suntobligati sa tina cont de aceste doua conditii, aplicindu-le la gradul de inteligenta

(consideram noi, ca factor favorizind intelegerea muzicii "grele") si de cultura alpacientului care ar putea fi blocat de o muzica pe care nici nu o intelege si nicinu i place.

- axioma muzicoterapeutilor se refera la excluderea muzicii locale (lied,opera) din arsenalul pieselor muzicale destinate muzicoterapiei, invocindu-semotivul ca imaginile mentale si, mai ales, procesele afective ale pacientuluisupus procesului de decodificare a muzicii ar fi mult ingradite de mesajul

explicit al textului vehiculat de catre piesele muzicale vocale. Este o opinie cucare suntem de acord dar ea este valabila numai pentru acele modelemuzicoterapeutice receptive extrem de elaborate, cu o profunda sondare siinfluentare a psihismului pacientului, ca de exemplu, modelul J. Verdeau-Pailles, Cristoph Schwabe, H.L. Bonny.

In rest, muzicoterapia receptiva poate sa utilizeze si piese vocale, mai alesde muzica usoara ritmica (unde cuvintele cintate de un solist sau de un ansambluvocal nu se disting cu claritate, vocea avind calitatea ei de baza, de asigura o

prezenta timbrala de cea mai buna calitate de a . umaniza muzica respectiva).

In acest punct al analizei se cuvine analiza reversului medaliei: raspunsulascultatorului la tipul de muzica pe care o asculta pastrind regula de baza aoricarei muzicoterapii: sa il emotioneze intens si pozitiv, sa i placa.(66)

Acest raspuns este conditionat de o serie de trasaturi psihofizice aleascultatorului implicate in ascultarea muzicii, ca element de divertisment si ca

element terapeutic. Vom analiza rolul muzicii asupra sanatatii psihice sisomatice (fizice).

a) Ca element de divertisment, muzica avea un nivel profilactic (fata destres si de boli) dar si terapeutic chiar atunci cind este utilizata spontan de catre

pacientul cu o serie de tulburari patologice de la cele mai usoare, la cele maisevere; desigur efectele sale sunt variabile si adjuvante la tratamentul de baza(medicamentos sau de alta natura). Exista posibilitatea ca un tip de muzica dincele preferate de catre pacient sa-i fie recomandat acestuia de catre terapeut, sub

forma unei indicatii (analog recomandarilor dietetice de tipul: "sa evitealimentele grele" poate sa existe si indicatia "la depresia dvs. este bine sa evitati


17/22

muzica trista, lenta"). Nu credem ca se poate incadra o astfel de ascultare amuzicii in muzicoterapie; mai degraba am putea accepta termenul de"meloterapie" banalizat in rindul publicului si depreciat din lipsa calitatii muziciiutilizate si datorita unei "autonomii" exagerate a pacientului care isi procura

singur setul de casete realizate dupa "metoda" cutarui autor (uneori pot fi, insa,casete reusite, creatoare de o atmosfera relaxanta). Rolul de divertisment pe careil joaca muzica nu trebuie minimalizat dupa cum o plimbare in aer liber sau undus inviorator intra in obiceiurile cele mai sanatoase ale unui individ. La acestsubpunct al rolului distractiv-relaxant-euforizant al muzicii putem lua inconsiderare orice fel de muzica, inclusiv mult hulitele manele care isi au

publicul lor in diversele straturi sociale (mai putin culturale).

b) Ca element terapeutic implicind angajarea muzicoterapeutului muzicasolicita o participare activa mentala si comportamentala a pacientului la "regulilejocului". Ea isi poate exercita cu succes rolul terapeutic, in fuctie de mai multeconditii dependente de pacient dar si de abilitatile terapeutului.

Acesta din urma are obligatia sa gaseasca o cale de acces a muzicii decalitate catre zona de vibratie afectiva maxima a ascultatorului. In cazul utilizariimuzicoterapiei receptive ca element de tratare a unor sindroame afective de tipuldepresiei, anxietatii dar, mai ales, la bolnavii cu stresuri majore sau minore dar

cumulate - pe cale sa le induca tulburari psihologice de intensitate nevrotica saudiverse boli psihosomatice - alegerea pieselor muzicale destinate terapiei esteextrem de angajanta pentru terapeut deoarece, adeseori, pacientul - cu sau voiasa - isi structureaza ulterior gustul pentru muzica utilizata, in special sau atuncicind "campania" de muzicoterapie din viata sa a fost incheiata cu succes.

Din aceste motive terapeutul va trebui sa opteze pentru una din cele douacai posibili in "prescrierea muzicii" pentru terapie:

- o cale facila, comoda, prin alegerea unor piese extrem de accesibile, dinrepertoriul muzicii usoare sau etno ori alt tip de muzica mai mult sau mai putinartificiala dar si o muzica structurala si asamblata de tipul New Age sau alemuzicii vibroacustice; este calea de acces catre majoritatea subiectilor fara ocultura muzicala si cu un nivel intelectual mediu sau scazut.

- o cale dificila sau productiva, cu potential formativ, prin alegerea unorpiese muzicale simfonice sau camerale, capabila sa antreneze un la fel de

complex izomorfism muzico-psiho-somatic, largind la un nivel maximalinfluenta muzicii asupra organismului pacientului. O astfel de muzica bogata in


18/22

semnificatii angajind participarea a largi si numeroase arii corticale la receptia siprelucrarea ei (inclusiv realizarea unei stari de "antrenament cortical") este nunumai la indemina melomanilor, ci a tuturor subiectilor cu un nivel intelectualridicat (asa cum s-a putut constata in rindul studentilor medicinisti din anul II).

Ea poate fi ulterior utilizata automuzicoterapie la domiciliu.

Indeplinirea acestor obligatii ale terapeutului, in planul selectiilor pieselormuzicale destinate muzicoterapiei, depinde si de modul in care el apreciazaurmatorii parametrii psiho-socio-culturali ai pacientului (date completate dupavan Deest, Strobel si Maranto):

- preferinta pentru muzica in raport cu celelalte arte;

- "urechea muzicala" (lipsa unei dotari naturale, "afonii", nu reprezinta ocauza de respingere a muzicii, ci eventual o receptivitate mai scazuta la o partedintre ei);

- gradul de cunoastere a pieselor ascultate si preferintele pentru genul deapartenenta al acestora;

- nivelul intelectual;

- nivelul cultural (eventuala preferinta pentru artele inrudite, ca de exempluartele plastice sau literatura, ca factori asociativi la receptia muzicii).(66)

Astfel pot fi tratate agresivitatile ascunse, tulburarile mentale sau afective,anumite blocari, dar si cteva boli psihosomatice, cum ar fi astmul sau

problemele de alimentatie.

Meloterapia poate lua doua forme:

1. o modalitate activa - practica unui instrument muzical

2. o modalitate pasiva - ascultarea muzicii.

Tensiunea, pulsul, respiratia, sensibilitatea la durere, toate sunt influentatede ritm sau de anumite lungimi de unda.

Efectund diferite teste, medicii au descoperit ca nivelul hormonilor

stresului, adrenalina si cortizolul, pot fi coborte cu 20% cu ajutorul unei muziciromantice sau cerebrale. Acest fapt este folosit de medicina.


19/22

Tratarea afectiunilor prin meloterapie

Studiile de psihologie efectuate pna acum n diverse laboratoare decercetare au permis elaborarea urmatoarelor recomandari:

- pentru calmarea sistemului nervos: Concertul nr. 5 pentru pian siorchestra de Beethoven si Uvertura operei Parsifal de Wagner

- pentru destindere psihica si relaxare: Sonata pentru flaut, alto si harpa siClar de luna de Debussy, Nocturnele lui Chopin si Apocalipsa animalelor deVanghelis

- pentru combaterea oboselii si surmenajului: Poemul simfonic Voltva de

Smetana si Dimineata de Grieg

- pentru tratarea starilor depresive: Carnavalul de Dvorak

- pentru calmarea starilor de agitatie: Oda bucuriei de Beethoven si Corulpelerinilor de Wagner

- pentru tratarea nevrozei astenice si a tulburarilor vegetative: Micaserenada si Simfonia nr. 41 de Mozart

- pentru calmarea marilor suferinte care apar n urma unor ntmplaritragice: Concertul pentru violoncel de Dvorak si Patetica de Ceaikovski (61)

De-a lungul vremurilor s-a observat efectul binefacator al muzicii cusonoritati placute si mai mult decit atit la unele persoane dotate, trairi fantasticeasemanatoare cu cele din lumea basmului, extraterestre, paranormale exprimateintr-un limbaj actual.

Legendele vorbesc de zeul PAN care atunci cind cinta la nai vrajeaanimalele, caprele dansau.

Orfeu imblinzea fiarele salbatice cu lira, iar in Biblie se relateaza cumDavid luind harpa cinta si lui Saul ii era mai usor si mai bine si duhul rau sedeparta de el.

Elevii lui Pitagora (pitagoreicii) practicau muzica, melodii, ritmuri si

dansuri selectate pentru petreceri sau pentru ceremonialul religios publiccunoscind efectele ei.


20/22

Azi vedem direct sau in filme cum unele animale cinta, emit sunetemelodioase prin dresaj. Multe au un comportament de melomani, se aduna in

jurul aparatelor de radio, dind semne de multumire la ascultare.

Este cunoscuta actiunea undelor sonore atit asupra plantelor care incoltescsi cresc mai bine, cit si a productivitatii laptelui, la vacile in ale caror grajduri secinta, se asculta muzica.

Iata cum se redescopera multiplele virtuti ale muzicii - ea nu are numai unrol, o functie cultural estetica, asa cum cred unii la prima vedere, ci si o functiefilozofica, magica, terapeutica.

Amintim in treacat ca descintecele (magia alba) practicate in vechime, dar

si in zilele noastre sint soptite, subliniindu-se anumite cuvinte cheie prinincantatii, care emit

S-a ajuns la desonorizarea muzicii. In goana dupa originalitate, urmindmoda veacului, s-a ajuns la expansiune, la adevarate mutatii stilistice.

In Manifestul muzicienilor futuristi se spune: ne face infinit mai multaplacere sa combinam ideal zgomotele tramvaielor, ale autocamioanelor, ale

trasaturilor si ale multimii galagioase, decit sa ascultam spre exemplu Eroica sauPastorala, iar de Pasti - un cocert de locomotive.

Omul modern fiind extrem de ocupat nu isi mai rezerva timp pentru sine.Procesul de incintare nu se mai produce la auzul flautului sau harpei. A disparutdin el copilul, care trebuie sa existe in fiecare - copilaria din om, capacitatea de ase uimi in fata frumosului, a ineditului, care da prospetime si vigoare.

In schimb exista pericolul ca muzica sa redevina o forta, sa induca violenta

pe plan psihic tulburari de neimaginat, in special la tinerii adepti ai noilorcurente (jazz, rock, havy-metal etc.).

Cu atit mai mult ni se pare extrem de important atit de a denunta efectelenocive, cit si de a aduce la cunostinta publicului larg, a oamenilor de toatevirstele si in special a tinerilor adevarul despre muzica si virtutile ei, efectele ei

binefacatoare, tamaduitoare.

Conditii de ascultare a muzicii:


21/22

este recomandat sa fii singur in camera, pe cit posibilintr-o camera in care sa nu fii deranjat in timpul ascultarii;

sursa sonora (radio, casetofon, boxa) sa fie la distanta

de 2-3 metri de scaunul sau fotoliul in care va asezati;

sa fie indepartate din cimpul vizual obiecte saufotografii care va trezesc amintiri;

scaunul sau fotoliul sa nu fie nici prea inalt, nici preascund, spre a nu ingreuna circulatia singelui;

miinile vor fi asezate pe linga corp, iar picioarele

paralele, nu incrucisate, pentru a facilita circulatia energetica inmeridianele corpului.

(Pozitia incrucisat o folosim cind ne aparam de un interlocutor neplacut saucare ne comunica lucruri neplacute ori are un anumit ton, o violenta verbala).

Nivelul sonor, intensitatea este greu de stabilit de noi. Dvs. sinteti cei inmasura sa apreciati fiecare dupa temperament si acuitate auditiva, insa tineticont de faptul ca un nivel prea slab poate elimina anumite impresii, mai alescind este vorba de interpretarea unei orchestre, iar un nivel prea inalt (tare)oboseste, modifica puterea afectiva a auditiei.

La domiciliu se pot folosi casti pentru auditie pentru a nu deranja pe ceilaltimembri ai familiei.

Iluminarea camerei sau salii in care se face o sedinta de meloterapie poatefi:

naturala (lumina zilei);

artificiala, mai ales cind se combina cu cromoterapie, practicindu-se laalegerea culorii in functie de diagnostic.

De asemenea, cind afara este o zi ploioasa sau cetoasa, cenusie, recurgemtot la lumina artificiala, fie la domiciliu sau in timpul auditiei in grup organizat.

Temperatura mediului ambiant: 20-22 de grade (18-24 de grade).


22/22

Date post:	05-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	florin-iacob
View:	233 times
Download:	5 times

MELOTERAPIA sI IMPACTUL EI ASUPRA.doc

Documents