+ All Categories
Home > Documents > Marius Wamsiedel Accesul romilor la...

Marius Wamsiedel Accesul romilor la...

Date post: 20-Jan-2020
Category:
Upload: others
View: 15 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
of 37 /37
Accesul romilor la locuire Marius Wamsiedel BUCUREŞTI, 2016 ROMANI CRISS Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
Transcript

Accesul romilor la locuire

Marius Wamsiedel

BUCUREŞTI, 2016

ROMANI CRISSCentrul Romilor pentru

Intervenţie Socială şi Studii

Accesul romilorla locuire

Marius Wamsiedel

Cuprins

Context 3Preliminarii metodologice 6Rezultatele cercetării 10

Profilul participanților la cercetare 10Situația juridică a locuinței 11Profilul comunităților 12

Pata Rât, jud. Cluj 12Piatra Neamț, jud. Neamț 13Lupoaia, jud. Sălaj 15Eforie Sud, jud. Constanța 19

Satisfacția cu privire la locuire 21Concluzii și recomandări 28Surse bibliografice 35

3

Context

Evacuarea romilor din locuințe a devenit o practică răspândită în ultimii ani în România. În vara lui 2012, primăria din Baia Mare a demolat casele romilor din cartierul Craica, 38 de familii fiind relocate temporar în incinta fostei uzine chimice din localitate. În prima noapte acolo, 22 de persoane au acuzat stări de rău și au primit îngrijire medicală de urgență. Acțiunea, desfășurată în context electoral, a stârnit interes la nivelul întregii țări, fiind prezentată în presă în termeni lipsiți de ambiguitate. Relatând la momentul respectiv evenimentul, un cotidian central oferea o descriere a condițiilor în care s-a realizat relocarea:

Odată ajunşi în blocul în care li s-au repartizat locuinţele, romii au găsit lipite de uşi hârtii pe care erau scrise cu litere de mână numele lor. Nimănui nu i-a venit să creadă că spaţiul nu fusese amenajat pentru locuit. Camerele au fost zugrăvite la repezeală, dar în interiorul lor au rămas dulapuri metalice cu recipiente cu substanţe chimice vechi de 15-25 de ani, praf de la tot felul de cuptoare şi alte asemenea lucruri folosite în laboratorul chimic. Mai mult decât atât, atmosfera sinistră de lagăr de exterminare era completată de inscripţii cu cap de mort sau “interzis amestecul de substanţe chimice”, care rămăseseră pe mai multe uşi şi ferestre din timpul în care laboratorul funcţiona.Multe camere erau inscripţionate cu semne de pericol, iar în interiorul lor erau depozitate substanţe toxice.1

1 Eduard, Bogdan. 2012. „Auschwitz-ul de la Baia Mare. 2000 de romi mutați în Uzina Morții de primarul Cherecheș «Chimicul». Evenimentul zilei, 4 iunie. Articol disponibil online la adresa: http://www.evz.ro/exclusiv-evz-auschwitz-ul-de-la-baia-mare-2000-de-romi-mutati-in-uzina-mortii-de-primar-984719.html (consultat 4 aprilie 2016)

4

Cu opt ani mai devreme, primăria din Miercurea Ciuc demolase un bloc locuit de romi, mutând cele aproximativ 100 de persoane pe un teren aflat în imediata vecinătate a stației de epurare. Analizând situația în 2012, organizația de drepturile omului Amnesty International nota:

Acum, aproape 75 dintre ei locuiesc în barăci de metal sau în colibe chiar lângă o stație de epurare. Condițiile nu sunt igienice, iar un miros pestilențial de dejecții umane plutește tot timpul în aer. Romilor li s-a spus că mutarea este temporară, dar nici acum, după aproape opt ani, autoritățile locale nu au niciun plan să le ofere condiții adecvate de locuire. Restul comunității de pe strada Pictor Nagy locuiește lângă o groapă de gunoi, la 2 km de oraș.2

Mai recent, în 2014, locatarii unui bloc de pe strada Vulturilor din centrul Capitalei au fost dați afară din locuințele pe care le ocupau într-un imobil retrocedat. Aproximativ 100 de persoane au fost date afară. Majoritatea erau de etnie romă și locuiau acolo cu acte în regulă încă din perioada socialistă (Zamfirescu 2015:147). Persoanele evacuate nu au primit locuințe sociale, așa cum prevede legea, cu toate că solicitaseră acest lucru cu mult înainte de evacuare (Vrăbiescu 2015:109). Fără perspective, oamenii au rămas în strada, în corturi și adăposturi încropite din lemne, tablă, saci și cartoane. Concluziile erau trase, un an mai târziu, de un observator occidental:

Oamenii de pe Vulturilor s-au îmbolnăvit, au ajuns mai săraci și mai vulnerabili. Copiii lor au învățat să facă dușuri improvizare la găleată, să se schimbe în toalete ecologice și să meargă la școală în haine spălate de mână, în stradă. Părinții și-au pierdut orice speranță și sunt epuizați de eforturile de a completa numeroasele documente pe care

2 Amnesty International. F.d. „Forced from home” [Forțați afară din casă]. Articol disponibil la adresa: http://www.amnestyusa.org/our-work/cases/romania-roma-families (consultat 4 aprilie 2016)

5

statul îi obligă cu încăpățânare să le depună, într-o spirală de birocrație și ineficiență kafkiene.3

Romani CRISS a documentat de-a lungul timpului numeroase cazuri de evacuări forțate și relocări ale populației rome și s-a implicat în apărarea drepturilor și promovarea intereselor membrilor celor mai vulnerabili ai comunității. Acest raport vine în prelungirea eforturilor de incluziune socială și prevenire a discriminării. Printr-o necesară incursiune în viața persoanelor strămutate, raportul ilustrează condițiile de locuire, modul în care acestea sunt percepute de către participanții la cercetare, precum și consecințele locuirii în cartiere sociale. Secțiunea finală discută atât consecințele imediate, tangibile ale evacuării și relocării în enclave etnice, cât și consecințele pe termen lung, mai puțin ușor de identificat la prima vedere.

3 Lancione, Michele. 2015. „Despre evacuări și rasismul cotidian în București.” Think Outside the Box, 15 septembrie. Articol disponibil la adresa: http://totb.ro/despre-evacuari-si-rasismul-cotidian-in-bucuresti/ (consultat 5 aprilie 2016)

6

Preliminarii metodologice

Cercetarea a fost realizată în perioada septembrie - noiembrie 2015 în patru localități în care Romani CRISS și rețeaua locală de monitori ai drepturilor omului au identificat situații problematice cu privire la locuire în cazul romilor. Cele patru localități din care s-au colectat date sunt Cluj-Napoca4 (jud. Cluj); Eforie Sud (jud. Constanța); Lupoaia (jud. Sălaj); și Piatra Neamț (jud. Neamț).

Eșantionarea a fost orientată de scopul cercetării, în sensul că au fost invitate să participe la studiu persoane auto-identificate ca aparținând etniei rome despre care operatorul de teren cunoștea că ar fi întâmpinat probleme legate de locuire. Problemele avute în vedere au fost evacuările forțate, relocările, locuirea într-un mediu în care riscurile sunt mai mari decât cele obișnuite sau locuirea în condiții improprii. Unii participanți se confruntă cu o singură astfel de problemă, în vreme ce alții cu mai multe sau cu toate cele patru experiențe în același timp.

Pentru colectarea datelor, s-a folosit ca instrument de cercetare un chestionar. Acesta a fost structurat astfel încât să ofere o reprezentare detaliată a situației respondentului cu privire la dreptul la locuire și la situația locativă și să permită în același timp comparabilitatea datelor. Secțiunile chestionarului acoperă date socio-demografice despre respondent și familia sa, situața locativă la momentul realizării interviului, experiența accesului la servicii, experiența evacuării forțate, și gradul de satisfacție cu privire la condițiile de locuire.

4 Comunitatea de romi din Pata Rât, o suburbie a municipiului Cluj-Napoca. Pentru acuratețe, în acest raport toate referirile la comunitate vor utiliza numele așezării informale, Pata Rât, și nu pe cel al localității în a cărei zonă metropolitană aceasta se găsește.

7

Majoritatea întrebărilor din secțiunea de date socio-demografice și toate întrebările din secțiunea privitoare la satisfacția cu condițiile de locuire au fost închise, respondentul fiind invitat să aleagă opțiunea care se potrivește cel mai bine situației sau punctului său de vedere dintr-o serie de variante prestatibilite. În cazul întrebărilor despre atitudini, s-a folosit scala Likert cu 5 variante de răspuns. De exemplu, pentru a aprecia situația diferitelor aspecte legate de locuire, respondentului i s-a oferit posibilitatea să aleagă una dintre variantele următoare: (situație) „foarte proastă”, „proastă”, „moderată” (așa și așa), „bună” și „foarte bună”. Pe lângă aceasta, exista și varianta în care dimensiunea urmărită nu se aplică, pentru că serviciul (de exemplu canalizare, electricitate, școală, iluminat public) nu era disponibil în comunitate la momentul realizării cercetării.

Pentru restul temelor, chestionarul a propus întrebări deschise, respondentului oferindu-i-se în acest fel posibilitatea de a oferi o scurtă descriere a problemei, punctând acele chestiuni care i se păreau cele mai semnificative. Informațiile astfel obținute nu se pretează unui tratament statistic, dat fiind că răspunsurile participanților la aceeași întrebare nu acoperă în mod necesar aceeași dimensiune a problemei. În schimb, ele oferă posibilitatea de a pătrunde, fie și fragmentar, în contextul general al locuirii, văzând nu doar ce situații specifice există, ci și cum sunt aceste situații înțelese și semnificate de către romii care se confruntă cu ele.

În total, au fost aplicate 38 de chestionare: 11 la Pata Rât, 10 la Eforie Sud, 9 la Piatra Neamț și 8 la Sălaj. Eșantionul pentru fiecare comunitate este mic, iar procedura de selecție nu asigură reprezentativitatea datelor la nivelul comunității sau al populației de romi care se confruntă cu probleme legate de locuire.

Cel puțin trei observații decurg din această situație. Prima

8

are de a face cu scopul cercetării. Această lucrare are scop exploratoriu. Prin compararea unor cazuri provenite din patru comunități fără legătură între ele, aflate în unități administrativ-teritoriale distincte (inclusiv la nivel de județ), studiul expune diversitatea de situații existente, de practici discriminatorii cu care romii din România se confruntă în ceea ce privește locuirea, și de consecințe economice și sociale care decurg din condițiile de locuire improprii. Aceste rezultate conturează o imagine generală a fenomenului, oferind totodată o bază pentru realizarea unor studii sistematice ulterioare.

A doua observație este că datele cantitative prezentate în raport se concentrează în primul rând pe frecvențe (numărul de cazuri întâlnite) și nu pe procente. Se cuvine menționat explicit că numărul mic de respondenți la nivelul fiecărei comunități nu permite extrapolarea rezultatelor obținute la nivelul întregii populații de romi din localitatea respectivă. De exemplu, dacă 5 din cei 10 participanți la cercetare din Eforie Sud declară că sunt mulțumiți cu localitatea în care trăiesc, nu înseamnă în mod necesar că jumătate dintre romii din comunitate împărtășesc aceeași opinie.

A treia observație este că distribuția răspunsurilor conturează anumite tendințe. Acestea nu trebuie ignorate, însă trebuie privite ca ipoteze de lucru mai degrabă decât ca niște concluzii definitive. Folosind exemplul de mai sus, la o analiză a distribuției răspunsurilor se observă că toți cei 11 respondenți din Pata Rât și 8 din cei 9 respondenți din Piatra Neamț se declară nemulțumiți sau foarte nemulțumiți de localitatea în care trăiesc, în vreme ce toți cei 8 participanți din Lupoaia și 7 din cei 10 participanți din Eforie Sud se declară mulțumiți sau foarte mulțumiți de localitatea de domiciliu. Ceea ce se poate conchide din această distribuție a răspunsurilor este ipoteza că

9

romii cu probleme legate de locuire din Pata Rât și din Piatra Neamț sunt mai puțin mulțumiți de localitatea în care stau decât romii cu probleme legate de locuire din Eforie Sud și Lupoaia. Mai departe, se poate presupune că există anumite variabile care determină gradul de satisfacție cu localitatea de domiciliu, dar investigarea acestora depășește scopurile prezentului raport.

În ceea ce privește datele calitative, nici acestea nu pot fi generalizate, în sensul că ele nu epuizează varietatea de situații și condiții legate de locuire care se întâlnește la nivel local în comunitățile de romi. Este probabil ca unele probleme importante să treacă neobservate, iar alte probleme cu însemnătate mai mică sau cu caracter specific unei singure localități să iasă în relief în datele din acest capitol. Dincolo de aceste limitări inerente demersului de cercetare ales, datele oferă o reprezentare a complexității problemelor de locuire și a legăturilor multiple care există între locuire și calitatea vieții.

10

Rezultatele cercetării

Profilul participanților la cercetare

În afara comunității din Piatra-Neamț, unde 8 din cei 9 participanți sunt femei, există o distribuție echilibrată a participării în funcție de gen. La nivelul eșantionului total, aproximativ 60% din participanți sunt femei:Tabel 1. Distribuția pe gen a participanților, în funcție de localitate

Q3 GenTotal

Feminin Masculin Piatra Neamt, NTQ2Localitatea Lupoaia, SJ Eforie Sud, CT Pata Rat, CJTotal

845623

145515

98101138

Participanții sunt uniform distribuiți în toate grupele de vârstă, cu excepția extremelor – adulții tineri (18-25 de ani) și persoanele în vârstă (peste 60 de ani). Astfel, există 11 participanți cu vârsta cuprinsă între 26 și 35 de ani, 11 participanți cu vârsta cuprinsă între 36 și 45 de ani și tot 11 participanți cu vârsta cuprinsă între 46 și 60 de ani. În ceea ce privește grupele de vârstă de la extremele spectrului, patru respondenți sunt în vârstă de 18-25 de ani, și un singur respondent are peste 60 de ani.

Participanții trăiesc în gospodării aglomerate și foarte aglomerate (Tabel 2). Astfel, în doar două cazuri (aproximativ 5% din totalul eșantionului) locuința este ocupată de o persoană sau două. Aproape jumătate din respondenți (18 din 38 de persoane) trăiesc în gospodării alcătuite din 3 până la 5 persoane. La fel de

11

mulți respondenți (18 din 38 de persoane) împart locuința cu alte 5 persoane sau mai multe, existând și un caz cu peste 10 persoane în aceeași locuință. Tabel 2. Distribuția eșantionului în funcție de numărul de persoane din locuință/gospodărie și localitate

Q4 Persoane

Total1-2pers.

3-5pers.

6-10pers.

Peste 10

pers.

Piatra Neamt, NTQ2Localitatea Lupoaia, SJ Eforie Sud, CT Pata Rat, CJTotal

10012

308718

482317

10001

98101138

Situația juridică a locuinței

În privința terenului pe care este amplasată locuința, avem de a face cu două situații. Toți participanții din Pata Rât, Eforie Sud și Piatra Neamț locuiesc pe terenuri care sunt în proprietate publică, aparțindând fie primăriei, fie unei alte autorități a statului. În schimb, toți participanții din Lupoaia sunt proprietarii terenurilor pe care își au amplasată locuința.

Statutul juridic al locuințelor este divers atât la nivel de eșantion general, cât și la nivel de comunitate, singura excepție în acest sens fiind aceea a comunității din Pata Rât. Fără excepție, participanții de acolo trăiesc în locuințe fără situație juridică precisă, oferite de către autoritățile publice. Această situație se mai întâlnește, izolat, și în Eforie Sud (2 cazuri) și Piatra Neamț (1 caz). Statutul juridic care predomină este în fiecare localitate altul. În Piatra Neamț, cei mai mulți respondenți (5 din 7) declară că locuiesc în case construite legal, cu autorizație. Acestea sunt,

12

însă, situate pe un teren care nu le aparține din punct de vedere legal. La Lupoaia situația dominantă este cea opusă: cu o singură excepție, participanții de acolo declară că au case ridicate fără autorizație, însă pe un teren asupra căruia au drept de proprietate. În fine, la Eforie Sud majoritatea participanților (6 din 9) trăiesc în locuințe amplasate de către autoritatea publică, dar fără acordarea de documente legale.

Se cuvine remarcat că toți participanții incluși în studiu, cu o singură excepție, întâlnită în Lupoaia, se confruntă cu o stare mai mult sau mai puțin pronunțată de incertitudine cu privire la dreptul de locuire, care provine din absența actelor de proprietate pe teren sau locuință. În toate aceste cazuri, autoritățile publice locale pot interveni asupra statutului locativ, ceea ce creează o situație prelungită de vulnerabilitate. Această vulnerabilitate este cu atât mai pronunțată cu cât situația locuinței este ambiguă (nu se cunoaște proprietarul de drept sau există un litigiu) sau situația locuirii este incertă (nu există documente prin care persoanele rome să poată certifica dreptul de a locui acolo ori durata și condițiile șederii).

Profilul comunităților

Pata Rât, jud. ClujParticipanții din Pata Rât locuiesc în construcții de o

cameră de aproximativ 16 m.p., din cărămidă, cu acoperiș de tablă. Locuințele nu dispun de sursă individuală de apă și nici de toalete proprii, în schimb sunt branșate la rețeaua de electricitate. Pe timpul iernii, încălzirea se realizează prin sobe cu lemne.

Comunitatea informală este situată în proximitatea gropii de gunoi a municipiului Cluj-Napoca, la o distanță considerabilă față de oraș. Cea mai apropiată școală se află la ~10 km de

13

Pata Rât, aceeași distanță ca în cazul celui mai apropiat spital. Drumul în comunitate este neasfaltat, dar practicabil, participanții menționând însă ca probleme denivelările și noroiul constant.

Serviciile pre-spitalicești de urgență pot ajunge în comunitate. Din declarațiile respondenților, atunci când au solicitat salvarea, aceasta a ajuns în decurs de aproximativ 30-60 de minute de la momentul apelului la linia de urgență.

Comunitatea este deservită de transportul în comun, în special de linia de autobuz 8, care se află însă la o distanță de peste 20 de minute de unele gospodării. Drumul până în centrul orașului durează mai mult de jumătate de oră, iar costul biletului este considerat de unii romi ca fiind foarte mare având în vedere veniturile familiilor de acolo:

Mijloc de transport 8, 82, transport public. 4 lei bilet[ul], foarte scump. (Femeie, 36-45 de ani, Pata-Rât)

Distanța mare față de oraș constituie un impediment pentru ocuparea romilor din Pata Rât. În schimb, organizații civice precum Fundația Desire și Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „Zona Metropolitană Cluj” (ADI-ZMC) îi implică pe romii din comunitate în activități aducătoare de venit. Respondenții au mai declarat că lucrează și pentru o firmă cu capital străin de cablaje auto și o firmă, tot cu capital străin, de electrocasnice.

Piatra Neamț, jud. NeamțParticipanții din Piatra Neamț, cartierul Văleni II, locuiesc

în construcții de tip container, din tablă, cu o cameră și o baie. Locuințele beneficiază de apă curentă și curent electric și sunt legate la sistemul de canalizare a orașului. O parte din participanți au fost debranșați de la rețeaua de electricitate din cauza datoriilor acumulate la furnizor.

În momentul în care romii au fost relocați către aceste locuințe

14

sociale, acestea nu erau pregătite să îi adăpostească. Respondenții insistă, în descrierea situației locative, asupra problemelor pe care le-au întâmpinat la mutare:

La preluarea locuinței, nu am avut geamuri și le-am cumpărat eu. De altfel, și instalația electrică tot eu am pus-o. (Femeie, 36-45 de ani, Piatra-Neamț)Geamuri sparte, ușă cu defect, ploua prin acoperiș. (Femeie, 46-60 de ani, Piatra-Neamț)

Comunitatea este situată într-un cartier mărginaș, în zona unui fost poligon militar. Distanța față de cea mai apropiată școală este de ~3 km, în vreme școlile din zonele centrale ale orașului se găsesc la mai bine de 7 km distanță. La 500 de metri de comunitate există un dispensar comunitar, spitalul județean aflându-se la ~5-7 km. Drumul este de pământ, cu o porțiune de trotuar în dreptul locuințelor. Serviciile de îngrijire medicală de urgență pot intra în comunitate și, potrivit participanților, până acum au venit în timp util atunci când au fost solicitate.

Comunitatea este deservită de o linie de microbuz care circulă, însă, numai de patru ori pe zi. Două curse sunt dimineața (la 7:20 și 8:30), iar doua după-amiaza (la 14:30 și 16:30). O altă stație apropiată se află la aproximativ un kilometru de comunitate. O parte dintre participanți se consideră mulțumiți de această situație, în vreme ce alții văd în programul limitat al operatorului de transport un inconvenient major, pentru că le limitează libertatea de mișcare și posibilitatea de a presta activități aducătoare de venit:

Stația de microbuz [este] la aproximativ 10-15 minute de mers pe jos de locuință. Locuința este în afara orașului. [...] Mergem îngrămădiți în microbuz, preț 2 lei pe călătorie. Merg cu două mijloace de transport pentru a ajunge unde fac zile pentru ajutor social. (Femeie, 45-60 de ani, Piatra-Neamț)

15

Ajutorul social constituie sursa de venit predilectă pentru participanții din Piatra-Neamț, în condițiile în care, pentru puținele locuri de muncă existente în apropiere, cei mai mulți din membrii comunității de romi nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate din cauza nivelului scăzut de educație formală:

Fără venit. Nu am găsit nicăieri locuri de muncă. (Femeie, 26-35 de ani, Piatra-Neamț)[Sunt] asistent personal. Soțul nu a găsit nicăieri de muncă. (Femeie, 26-35 de ani, Piatra-Neamț)Ajutor social. Locuri de muncă pentru cei neșcolarizați nu sunt. (Femeie, 18-25 de ani, Piatra-Neamț)

Lupoaia, jud. SălajPotrivit informațiilor furnizate de monitorul local al

drepturilor omului, satul Lupoaia are o populație de aproximativ 500 de persoane, din care 200 sunt de etnie romă. Romii fac parte din două comnități, una dintre ele cunoscută sub numele de „Braniște”, iar cea de a doua ca „Hornul de la baie” sau „Mina veche”. Amândouă comunitățile sunt mărginașe, distanța față de ultima casă de neromi fiind de 1,5 km în cazul comunității Braniște și 2,5 km în cazul comunității Hornul de la baie. Drumul către sat este neasfaltat și neiluminat. Toți romii din localitate sunt tradiționali, aparținând neamului corturarilor. Sub aspectul locuirii, situația se prezintă astfel:

Locuințele romilor din satul Lupoaia sunt majoritatea din pământ bătut și lemn. O parte din ele sunt din chirpici, acoperite cu nailon, internită [tablă ondulată] și carton. Apă au din fântâni. Nu au acces la curent electric, canalizare, iar drumul înspre cele două comunități este din pământ, greu accesibil în condiții de ploaie. (Monitor local de drepturile omului – Fișă comunitate)

Casele au în general o cameră sau două, iar o parte din ele

16

sunt lipsite de geamuri. Sărăcia îi împiedică pe romii din cele două comunități să aducă îmbunătățiri construcțiilor, costurile materialelor depășind veniturile oamenilor. De altfel, una din dorințele exprimate de participanți este de a primi sprijin în acest sens:

Să fim ajutați cu materiale de construcții să ne facem locuințe mai bune. (Bărbat, peste 60 de ani, Lupoaia)Să fim ajutați să ne facem case mai bune. Stăm prea mulți într-o cameră. (Femeie, 36-45 de ani, Lupoaia)

Comunitatea se află la o distanță de mai puțin de 10 km de orașul Jibou și aproximativ 24 km de municipiul Zalău. Spre Zalău, localnicii se deplasează cu microbuzul, biletul costând 6 lei, în vreme ce spre Jibou se folosește în general autostopul. Pentru a ajunge la stația de autobuz, romii din Hornul de la baie trebuie să parcurgă pe jos 2,5 km. Costurile reprezintă o barieră pentru deplasările pe distanțe mari:

Nu este persoană în comunitatea noastră de romi care să facă naveta. Mergem foarte rar la oraș. (Femeie, 36-45 de ani, Lupoaia)

O problemă legată de situarea comunității este distanța mare față de școală, agravată de practicile discriminatorii în asigurarea transportului școlar:

Școala este în centrul comunei. Am doi nepoți la școală. Nepoții mei merg cu microbuzul la școală din stația de autobuz din satul Lupoaia. Microbuzul refuză să vină până în comunitatea noastră după copii. (Bărbat, 36-45 de ani, Lupoaia)Școala se află în satul Creaca. Din comunitatea de romi Hornul de la baie și până la școală sunt 6,5 km. Am doi copii care merg la școală. Merg pe jos 2,5 km până în stația de autobuz în satul Lupoaia. (Femeie, 26-35 de ani, Lupoaia)

Absența locurilor de muncă în zonă și costurile relativ mari

17

ale transportului către orașele din apropiere restrâng considerabil câmpul de posibilități legate de ocupare. Predomină munca informală în agricultură și în păstoritul animalelor, activități în care, conform monitorului local al drepturilor omului, sunt antrenați de multe ori și copiii:

Nu avem locuri de muncă. Muncim cu ziua prin sat. Anul trecut am fost la vaci. (Bărbat, 36-45 de ani, Lupoaia)Nu avem aici unde munci. Munesc cu ziua și adun ciuperci. (Femeie, 46-60 de ani, Lupoaia)Nu am lucrat niciodată cu contract de muncă. Lucrez la oamenii din sat, cu ziua. (Femeie, 36-45 de ani, Lupoaia)Nu avem acces la loc de muncă. Muncim cu ziua prin sat. Nu am școală, nu am calificare. La un solar [pe un salariu] de 800 de lei nu-mi permit să fac naveta la Zalău. (Bărbat, 46-60 de ani, Lupoaia)

Relația cu autoritățile locale este tensionată, romii suspectând primarul de rasism și invocând mai multe momente de confruntare verbală:

Primarul nu suportă țiganii. [..] Am primit mai multe înștiințări să ne dărâmăm casele și să plecăm. [...] Am avut mai multe discuții cu primarul să plecăm din sat. (Bărbat, peste 60 de ani, Lupoaia) Primarul zice că noi furăm și facem scandal, că sunt unii dintre noi care nu avem buletin de Creaca, să mergem de unde am venit. (Bărbat, 36-45 de ani, Lupoaia)

Potrivit monitorului local de drepturile omului și respondenților, autoritatea publică locală a inițiat mai multe procese de evacuare a romilor din Lupoaia, unele procese fiind încă pe rol la Judecătoria Jibou:

Primarul a vrut să ne demolăm casele și să plecăm în satele din care am venit. Eu cred că nu suportă țiganii. Am fost dați de primar în judecată să ne demolăm casele. [...] De două ori am câștigat. (Femeie, 26-35 de ani, Lupoaia)

18

În 1995, 2008 și 2015 au fost procese pe care le-am câștigat. Acum avem proces pe rol. Nu a fost vorba de demolare forțată, cu poliție și jandarmi. Am primit doar înștiințare de la primărie. (Bărbat, 46-60 de ani, Lupoaia)

Din informațiile culese pe teren, reiese că membrii celor două comunități rome din localitate, deși aparțin aceluiași neam, nu sunt în relații cordiale. Respondenții din Braniștea și-au însușit discursul populației majoritare și autorităților locale, acuzându-i pe romii din comunitatea Hornul de la baie că ar comite furturi, compromițând, prin comportamentul lor, relațiile interetnice la nivel local și degradând comunicarea cu majoritarii.5 O parte din respondenții din Braniștea sunt de părere că încercările de evacuare sunt în strânsă legătură cu presupusele infracțiuni ale celor din Hornul de la baie, considerând că sunt țapi ispășitori.

Nu doar relațiile cu primăria sunt tensionate. Romii sunt de asemenea nemulțumiți de felul în care sunt tratați la dispensarul din apropriere și de întârzierea, nejustificată în opinia lor, cu care ajung ambulanțele atunci când sunt chemate de urgență în comunitate. Așteptarea, afirmă ei, durează uneori până la două ore. 5 Cu toate că în chestionarele aplicate în comunitatea Hornul de la baie nu apar stereotipuri etnice negative legate de cei din Braniștea, se observă și acolo o tendință de construire a dării de seamă despre situația în care se află comunitatea influențată de discursul anti-rom dominant în societate. Condițiile improprii de locuire sunt explicate prin precaritatea mijloacelor, participanții insistând asupra dorinței personale de a schimba lucrurile. De asemenea, la întrebările legate de timpul de așteptare a ambulanței, mai mulți respondenți au punctat faptul că nu utilizează serviciile de urgență, ci apelează întotdeauna la medicul de familie mai întâi, mergând la spitalul județean numai la recomandarea sa. Această strategie de prezentare a sinelui și a grupului are în vedere distanțarea față de stereotipurile negative asociate în discursul dominant membrilor comunității etnice rome și poate fi privită ca un răspuns, deopotrivă individual și colectiv, la amenințarea continuă cu evacuarea din partea autorităților locale.

19

Eforie Sud, jud. ConstanțaParticipanții din Eforie Sud au ajuns în comunitatea în care

trăiesc în urma demolării de către autoritatea publică locală, în 2013, a locuințelor pe care le dețineau fără forme legale. Înainte de a fi aduși în aceste locuințe sociale, au fost mutați provizoriu în niște clădiri pe care le considerau insalubre. Spre deosebire de celelalte cazuri de relocare acoperite de acest studiu, romii din Eforie au opus rezistență atunci când au fost evacuați din casele pe care le ocupau inițial, o parte din ei fiind agresați fizic de reprezentanții autorităților.

Acum, ei locuiesc în apropierea gropii de gunoi. O parte au primit ca repartiție case de tip container metalic, de câte o cameră, fără baie și bucătărie. Alții locuiesc în case de cărămidă acoperite cu țiglă și tablă, având o cameră și un hol care se pretează la a fi amenajat ca bucătărie. Baia lipsește și în acest tip de locuință. Există o sursă de apă în comunitate, dar respondenții menționează că debitul acesteia este uneori insuficient, astfel încât sunt de multe ori nevoiți să aducă apă de la o altă sursă, aflată la peste un kilometru de locul în care trăiesc. Locuințele sunt electrificate, dar locatarii sunt îngrijorați că vor fi debranșați din cauza datoriilor acumulate și pe care nu au resurse financiare să le achite. Este de menționat aici că aparatele de încălzire folosite pe perioada iernii funcționează pe bază de curent electric, ceea ce înseamnă că întreruperea serviciului de electricitate ar crea o problemă în plus.

Amplasarea comunității într-o zonă nelocuită, în proximitatea gropii de gunoi a localității, ridică numeroase probleme. Pe lângă lipsa locurilor de muncă în zonă, distanța mare față de centrul localității și existența unui cost de deplasare către centru, oamenii acuză și pericolele legate de vietățile sălbatice:

Locuința este provizorie (container) și este amplasată la marginea localității, în câmp. Suntem lângă groapa de gunoi și riscurile sunt mari deoarece avem șobolani de

20

câmpi, șerpi și alte animale care ne pun viața în pericol. (Bărbat, 46-60 de ani, Eforie Sud)

La fel ca în celelalte cazuri incluse în raport, drumul de acces în comunitatea din Eforie Sud este de pământ. Deși este un drum practicabil în condiții normale, devine greu de folosit atunci când au loc precipitații. Mai mult, există o singură sursă de iluminat, în dreptul unui castel de apă. Respondenții menționează starea improprie a drumului în legătură cu absenteismul copiilor de la școală și cu dificultatea serviciului de ambulanță de a servi comunitatea de romi:

Școala este la 2,5 km de unde stăm noi. Drumul este greu. Când plouă, copiii nu ajung la școală. [...] Salvarea pătrunde greu aici pentru că drumul nu este luminat și pavat. Noi mergem cu bolnavul pe brațe până la spital sau cabinetul medical sau până la strada pavată. (Femeie, 36-45 de ani, Eforie Sud) Salvarea vine foarte greu sau deloc aici, deoarece locuim în câmp și este drumul din pământ și când plouă, e noroi, suntem nevoiți să ducem bolnavul pe brațe până la drumul pavat. (Bărbat, 46-60 de ani, Eforie Sud)Salvarea mai vine ziua, dar noaptea nu vine [în comunitate], fiind nevoiți să ducem pacientul în spate până la drumul de acces. (Bărbat, 46-60 de ani, Eforie Sud)

Din cauza drumului prost, nu există niciun mijloc de transport în comunitate, oamenii fiind nevoiți să se deplaseze aproximativ 2 km pe jos până la stația de autobuz cea mai apropiată.

Locuințele pe care le ocupă acum, deși sunt acordate de autoritatea publică locală, nu sunt date pe bază de contract scris. De aceea, locuitorii nu pot proba domiciliul și, astfel, nu își pot reînnoi actele de identitate. Majoritatea respondenților declară că au în prezent cărți de identitate provizorii, pe care le-au obținut foarte greu. Din același motiv, ei nu pot realiza contracte

21

individuale cu furnizorii de apă și electricitate. La fel ca în celelalte comunități cuprinse în studiu,

majoritatea romilor din Eforie nu au locuri de muncă în economia formală. O parte sunt beneficiari ai ajutoarelor sociale, dar cei mai mulți iau parte la activități lucrative informale, ca zilieri în agricultură sau colectori de fier vechi și recipiente din plastic.

Satisfacția cu privire la locuire

Participanții la studiu au fost invitați să își exprime gradul de satisfacție cu privire la localitatea în care domiciliază, comunitatea/zona în care locuiesc și locuința pe care o ocupă.

Mai mult de jumătate dintre respondenți (22 de persoane din 38) se declară nemulțumiți sau foarte nemulțumiți de loalitatea în care trăiesc (Tabel 3). Tabel 3. Distribuția răspunsurilor la întrebarea Q7 - „În general, cât de mulțumiți sunteți de localitatea în care trăiți?”

Frecvență Procent Procent valid Procent cumulat

Foarte nemultumitNemultumitMultumitFoarte multumitTotal

18410638

47.410.526.315.8100.0

47.410.526.315.8100.0

47.457.984.2100.0

În schimb, se observă o stratificare destul de clară a răspunsurilor în funcție de localitatea de domiciliu a respondenților (Tabel 4): toți participanții din Pata Rât (11 persoane) și aproape toți cei din Piatra Neamț (8 din 9 persoane) sunt nemulțumiți de localitate, în vreme ce toți participanții din Lupoaia (8 persoane) și majoritatea celor din Eforie Sud (7 din 10 persoane) sunt

22

mulțumiți de aceasta.Tabel 4. Distribuția răspunsurilor la întrebarea Q7 - „În general, cât de mulțumiți sunteți de localitatea în care trăiți?”

Q7Mult_localTotalFoarte

nemultumit Nemultumit Multumit Foarte multumit

Piatra Neamt, NTQ2Localitatea Lupoaia, SJ Eforie Sud, CT Pata Rat, CJTotal

7011018

10214

055010

055010

98101138

Când vine vorba de satisfacția față de zona în care trăiesc, se conturează o grupare omogenă a răspunsurilor în toate localitățile, mai puțin Lupoaia (Tabel 5). Nemulțumirea este dominantă în Pata Rât (11 persoane din 11), Piatra Neamț (8 persoane din 9) și Eforie Sud (8 persoane din 10). În Lupoaia, jumătate din respondenți sunt nemulțumiti (4 din 8 persoane), în vreme ce restul se împart între un grad moderat de mulțumire (2 persoane din 8) și mulțumire (de asemenea, 2 persoane din 8).

Tabel 5. Distribuția răspunsurilor la întrebarea Q7 - „În general, cât de mulțumiți sunteți de comunitatea/zona în care locuiți?”, în funcție de localitatea de proveniență a respondentului

Q8Mult_zonaTotalFoarte

nemultumit Nemultumit Moderat multumit Multumit Foarte

multumit

Piatra Neamt, NTQ2Localitatea Lupoaia, SJ Eforie Sud, CT Pata Rat, CJTotal

7261025

12216

02204

02002

10001

98101138

23

Cel mai mare grad de nemulțumire are în vedere locuința în care respondenții trăiesc (Tabel 6). Un singur respondent din eșantionul de 38 de persoane se declară foarte mulțumit de locuință; două persoane au o satisfacție moderată; iar restul de 35 sunt nemulțumiți sau foarte nemulțumiți de aceasta. Localitatea de proveniență contează mai puțin în distribuția răspunsurilor la această întrebare. Se observă totuși că opțiunea extremă de răspuns („foarte nemulțumit”) se întâlnește cu precădere în acele localități în care romii au fost relocați împotriva voinței lor (Eforie Sud, Piatra Neamț și Pata Rât). În Lupoaia, unde romii și-au ridicat singuri locuințele, doar jumătate din respondenți au ales să se declare „foarte nemulțumiți”, ceilalți preferând formula, ușor atenuată, de „nemulțumiți”.

Tabel 6. Distribuția răspunsurilor la întrebarea Q7 - „În general, cât de mulțumiți sunteți de locuința dumneavoastră?”, în funcție de localitatea de proveniență a respondentului

Q9Mult_locuintaTotalFoarte

nemultumit Nemultumit Moderat multumit

Foarte multumit

Piatra Neamt, NTQ2Localitatea Lupoaia, SJ Eforie Sud, CT Pata Rat, CJTotal

7471028

14117

00202

10001

98101138

Pentru o înțelegere mai bună a gradului de satisfacție cu privire la condițiile de locuire, respondenții au fost invitați să își exprime poziția față de starea generală a locuinței, starea acoperișului, starea izolației locuinței și suficiența spațiului. Din distribuția răspunsurilor (Tabel 7-10), se observă o stare generală de nemulțumire cu privire la toate aceste dimensiuni ale condițiilor de locuire. 9 respondenți din 10 sunt nemulțumiți sau

24

foarte nemulțumiți cu fiecare din aceste aspecte, iar acest lucru se întâmplă indiferent de localitatea în care domiciliază. Dacă ierarhizăm aspectele locuirii în legătură cu care nemulțumirea participanților la cercetare este extremă (măsurând aceasta pe baza frecvenței răspunsurilor „foarte nemulțumit”), observăm că principala problemă are de a face cu spațiul redus (81,6%), urmând ca însemnătate izolația caselor (68,4%), starea generală a locuinței (50%) și starea acoperișului (39,5%).

Tabel 7. Distribuția răspunsurilor la întrebarea Q10 – „Cât de mulțumit/ă sunteți cu privire la starea locuinței dumneavoastră?”

Frequency Percent Valid Percent

Cumulative Percent

Foarte nemultumitValid Nemultumit Moderat multumit Foarte multumitTotal

19171138

50.044.72.62.6

100.0

50.044.72.62.6

100.0

50.094.797.4100.0

Tabel 8. Distribuția răspunsurilor la întrebarea Q11 – „Cât de mulțumit/ă sunteți cu privire la starea acoperișului locuinței dumneavoastră?”

Frequency Percent Valid Percent

Cumulative Percent

Foarte nemultumitValid Nemultumit Moderat multumit Foarte multumitTotal

15193138

39.550.07.92.6

100.0

39.550.07.92.6

100.0

39.589.597.4100.0

25

Tabel 9. Distribuția răspunsurilor la întrebarea Q12 – „Cât de mulțumit/ă sunteți cu privire la starea izolării locuinței dumneavoastră?”

Frequency Percent Valid Percent

Cumulative Percent

Foarte nemultumitValid Nemultumit Foarte multumitTotal

2611138

68.428.92.6

100.0

68.428.92.6

100.0

68.497.4100.0

Tabel 10. Distribuția răspunsurilor la întrebarea Q13 – „Cât de mulțumit/ă sunteți cu privire la suficiența spațiului în care locuiți?”

Frequency Percent Valid Percent

Cumulative Percent

Foarte nemultumitValid Nemultumit Foarte multumitTotal

316138

81.615.82.6

100.0

81.615.82.6

100.0

81.697.4100.0

Invitați să aprecieze diferite alte aspecte legate de locuire, participanții și-au exprimat de asemenea nemulțumirea.

Starea drumului de acces care, după cum am arătat în secțiunea de descriere a comunităților, este, în toate cazurile, de pământ, este văzută ca fiind proastă sau foarte proastă de 89% din eșantion (33 din 37 participanți).

Accesul la apă apare ca fiind problematic într-o proporție asemănătoare (87%, adică 33 din 38 respondenți).

Jumătate din respondenți (19 din 38 persoane) sunt de părere că accesul la canalizare este prost sau foarte prost, în vreme ce pentru mai mult de un sfert din eșantion canalizarea lipsește (11 din 38 persoane). În această situație se află toți locuitorii din Lupoaia.

26

În privința electricității, există diferențe importante între localități: în Lupoaia nu există curent electric, în vreme ce în Piatra Neamț toate locuințele participanților sunt branșate la rețeaua de electricitate. La Pata Rât și Eforie Sud există infrastructura necesară, dar o parte dintre participanți au fost deconectați de la serviciu din cauza restanțelor acumulate la facturi.

Serviciul de salubrizare nu deservește localitatea Lupoaia. Respondenții din celelalte localități se declară în general nemulțumiți (Eforie Sud, 7 din 10 persoane), sau moderat mulțumiți (Pata Rât, 7 din 11 persoane; Piatra Neamț, 4 din 8 persoane) cu ridicarea resturilor menajare de către serviciul local de curățenie.

Accesul la grădinițe și creșe apare ca fiind bun și foarte bun în Eforie Sud (8 din 10 persoane) și Pata Rât (6 din 11 persoane), așa și așa în Lupoaia (5 din 8 persoane), prost și foarte prost în Piatra Neamț (5 din 9 persoane).

O distribuția asemănătoare a răspunsurilor are loc și atunci când vine vorba de școli: accesul e considerat ca fiind cel puțin bun în Eforie Sud (7 din 9 persoane) și Pata Rât (7 din 11 persoane), nici bun, nici rău în Lupoaia (5 din 8 persoane), și prost sau foarte prost în Piatra Neamț (5 din 9 persoane).

Iluminatul public al comunității nu există în Lupoaia, este nemulțumitor în Eforie Sud și Pata Rât, dar este bun sau foarte bun în Piatra Neamț.

În privința accesului la transport public, majoritatea respondenților din toate cele patru comunități incluse în studiu sunt de părere că acesta este dificil (10 din 11 participanți din Pata Rât; 5 din 8 participanți din Piatra Neamț; 5 din 8 participanți din Lupoaia; 5 din 10 participanți din Eforie Sud). După cum am arătat în secțiunea de descriere a comunităților, deși toate comunitățile au posibilitatea de a accesa transortul în comun,

27

frecvența mașinilor, distanța până la stație, drumul până la stație, impracticabil în condiții de precipitații puternice, precum și costurile biletelor constituie surse de nemulțumire ale localnicilor.

28

Concluzii și recomandări

Studiul realizat în patru comunități de romi în care există probleme legate de locuire arată situația dezolantă în care se găsesc oamenii de acolo. Condițiile de locuire sunt considerate de cei mai mulți dintre participanții la cercetare ca fiind improprii. Lipsa utilităților (apă curentă, canalizare, electricitate), finisajele defectuoase, izolarea precară, absența serviciilor de salubrizare în zonă sunt câteva din problemele comune. Toate cele patru comunități sunt mărginașe și toate sunt separate de restul localității printr-un drum de pământ, greu practicabil în condiții meterologice nefavorabile.

Condițiile de locuire sunt importante în sine, pentru că ele definesc într-o bună măsură calitatea vieții. Însă locuirea nu trebuie privită separat de celelalte dimensiuni ale existenței, cu care se află în raport de dependență reciprocă.

Locuire și educațieComunitățile fiind periferice, distanța față de cea mai

apropiată școală este, în toate cazurile, destul de mare: de la 2 km în Eforie Sud până la aproape 10 km în Pata Rât. Deși transportul elevilor reduce importanța distanței față de școală, însă faptul că microbuzele școlare nu intră în comunitate creează o problemă majoră. Practica este discriminatorie, pentru că afectează exclusiv membrii comunității rome, însă la existența ei contribuie infrastructura rutieră deficitară (drum de pământ, netasat, cu gropi). În aceste condiții, copiii de vârstă preșcolară sau școlară sunt nevoiți să parcurgă în fiecare zi lucrătoare, cu excepția vacanțelor, o distanță de câțiva kilometri pe jos pentru a ajunge la școală sau la mijlocul de transport către școală. Distanța față de instituția de

29

învățământ crește incidența absenteismului școlar, copiii rămânând de multe ori acasă, mai ales în zilele în care starea vremii este nefavorabilă. La rândul său, absenteismul școlar constituie unul din determinanții principali ai părăsirii timpurii a școlii.

Astfel, distanța față de școală, starea proastă a drumului de acces în comunitate și absența unui mijloc de transport al elevilor către instituția de învățământ sunt factori care afectează parcursul educațional al elevilor romi și calitatea educației la care aceștia au acces. În acest fel, locuirea contribuie la reproducerea intergenerațională a inegalității etnice și a sărăciei romilor.

Locuire și ocupareCartierele în care sunt amplasate locuințele sociale destinate

romilor sunt cartiere mărginașe, segregate spațial de populația majoritară, greu accesibile. Sunt, de asemenea, zone precare sub aspectul locurilor de muncă disponibile.

Cu toate că există posibilitatea deplasării, toate comunitățile fiind deservite de servicii de transport în comun, distanța față de cea mai apropiată stație, disponibilitatea limitată a mijloacelor de transport și costul biletelor constituie obstacole importante pentru participarea romilor din zonele cu locuire precară la economia formală.

Trebuie ținut cont că nivelul de educație formală a persoanelor care alcătuiesc cartierele de locuințe sociale este, în general, scăzut. De aceea, numărul și tipul ocupațiilor pe care pot să le desfășoare sunt reduse, iar baza de selecție este mare. Dacă adăugăm la această condiție structurală practicile discriminatorii care există pe piața muncii, putem înțelege de ce majoritatea participanților nu au locuri de muncă stabile.

Segregarea spațială a cartierelor de romi prin programele locale de locuințe sociale constituie, de altfel, o importantă sursă

30

de stigmatizare, mai ales în zonele urbane. Adresa de domiciliu din documentele de identitate funcționează ca un proxy pentru etnie și status social. Dacă, înainte de evacuare, romii locuiau în cartiere mixte etnic, acum adresa din cartea de identitate arată fără îndoială apartenența etnică a individului. Mai mult, adaugă la aceasta și informații despre statutul economic și social al persoanei, informații care altminteri ar fi rămas necunoscute potențialului angajator. Pentru că, la nivel local, se cunoaște faptul că locuințele din cartierul respectiv sunt locuințe sociale, destinate celor cu o situație economică precară. Toate aceste informații contribuie la conturarea unui orizont de așteptare de către angajator, reducând șansele ca angajarea să aibă loc.

O altă problemă legată de ocupare pe care participanții la cercetare au menționat-o are de a face cu condițiile precare de trai. Absența apei curente face dificilă menținerea igienei corporale, condiție necesară pentru obținerea și menținerea unui loc de muncă:

Ca să ai un serviciu, trebuie să ai acces la apă curentă. (Bărbat, 36-45 de ani, Eforie Sud)

Locuire și sănătateO problemă care nu apare menționată în răspunsurile

participanților la cercetare are de a face cu ceea ce în literatura de specialitate se numește „rasismul de mediu” sau „rasismul ecologic” – practica de a expune o minoritate etnică sau rasială unor riscuri legate de sănătate mai mari decât cele medii prin plasarea în proximitatea zonei de locuire a unor contaminanți sau a unor surse de poluare.

Chiar dacă nu se menționează ca atare, problema există. În Pata Rât și Eforie Sud, comunitățile rome se află în apropierea gropilor de gunoi ale localității. Nu departe de comunitatea din

31

Piatra-Neamț există, de asemenea, un spațiu informal de depozitare a deșeurilor menajere. Deși situația nu este documentată în România, numeroase cercetări epidemiologice realizate în alte țări indică probleme majore de sănătate în comunitățile aflate în proximitatea gropilor de gunoi, incluzând defecte la naștere, greutate scăzută la naștere, incidență mai mare a bolilor cronice, precum și experiența oboselii accentuate, somnolenței și cefaleei (Goldberg și Siemiatyck 1999; Goldberg 1995; Orr et al. 2002; Vrijheid 2000)6. Legătura între locuire și starea de sănătate este dificil de făcut de către persoanele care se află în situația respectivă. De aceea, nu este surprinzător că problema nu apare menționată în chestionare.

Accesarea serviciilor de sănătate constituie o problemă pentru romii care sunt relocați în locuințe sociale la periferia localităților. Distanța față de cabinetul medicului de familie sau de alte centre de sănătate constituie un factor care limitează adresabilitatea la medic. La aceasta, se adaugă și limitele economice ale utilizării sistemului de sănătate, o bună parte din participanții la studiu neavând asigurare medicală și nici mijloacele financiare prin care să acopere cheltuielile legate de diagnosticarea și tratamentul bolilor.

O problemă importantă o constituie accesul dificil în comunitate al echipelor de asistență medicală prespitalicească – ambulanța și SMURD - ul din cauza stării proaste a drumului. Chiar dacă, în toate cele patru comunități, echipajele de urgență pot ajunge la bolnavi, mai mulți respondenți au acuzat întârzieri

6 Trebuie menționat că există și cercetări empirice (Jarup et al. 2002; Morgan, Vrijheid, și Dolk 2004) care nu au evidențiat niciun impact statistic semnificativ al locuirii în apropierea gropii de gunoi asupra sănătății. Este, de aceea, necesar să se realizeze studii epidemiologice în comunitățile din proximitatea gropilor din România pentru a cunoaște exact distribuția riscurilor legate de sănătate.

32

mari atunci când au solicitat ajutorul. În cazul urgențelor medicale (comă, infarct, accident vascular cerebral, accident grav), aceste întârzieri pot însemna diferența dintre supraviețuire și moarte. Astfel, poziționarea comunității și infrastructura precară contribuie la inegalitatea socială și etnică în fața morții.

La fel ca în cazul ocupării, adresa de domiciliu într-o zonă omogenă etnic și cu reputație pentru sărăcie și probleme sociale contribuie la stigmatizarea utilizatorilor de servicii de sănătate, pentru că le oferă cadrelor medicale informații care le permit acestora să definească așteptări și să construiască supoziții despre pacient.

În concluzie, se poate spune că problemele legate strict de locuire (spațiu insuficient, acces problematic sau inexistent la utilități, izolare precară), care au făcut obiectul atenției acestui studiu, constituie doar una din dimensiunile unui proces mai larg de marginalizare spațială și socială a comunităților sărace și vulnerabile de romi.

Cu toate că măsurile de relocare a populației evacuate către locuințe sociale dotate cu un standard minim de confort pot fi văzute din exterior ca măsuri benefice, o analiză mai atentă arată că de fapt ele sunt surse majore de excluziune socială. În primul rând, prin mutarea romilor în cartiere periferice, evitate de restul populației, acestora li se restricționează accesul la educație și servicii medicale de calitate și participarea la economia formală.

În al doilea rând, problemele sociale și economice ale romilor săraci devin invizibile pentru restul comunității locale și pentru autorități, care nu mai simt nevoia să intervină prin măsuri de incluziune.

În al treilea rând, constituirea de enclave etnice în care oportunitățile economice și sociale sunt aproape inexistente duce inevitabil la paupertate. La rândul ei, această condiție materială și

33

socială luată în sine, ignorând condițiile exterioare care au făcut-o posibilă și mai ales impactul nemijloc al politicilor la nivel local, mută responsabilitatea pentru situație asupra romilor înșiși. Cu alte cuvinte, pentru neromii care nu au contact decât episodic cu locuitorii acestor spații segregate și care nu cunosc dimensiunile complexe ale procesului de excluziune, principalii responsabili pentru sărăcie, muncă informală, participare limitată la educație vor fi considerați romii, explicații convenabile fiind căutate în pretinsa lor specificitate culturală.

În al patrulea rând, romii din comunitățile studiate trăiesc un sentiment acut al provizoratului. În Lupoaia, au existat numeroase încercări ale autorității publice locale de a-i evacua de-a lungul anilor. Cu toate că justiția le-a dat dreptate romilor de fiecare dată, procesele continuă. O decizie nefavorabilă îi poate face să piardă locuințele pe care le posedă. La Eforie Sud, absența unor documente de închiriere a spațiului le creează probleme locatarilor atunci când vine vorba de reînnoirea actelor de identitate sau de contractarea unor servicii. În Pata Rât, de asemenea, darea în folosință a locuințelor fără acte legale conturează incertitudine, pentru că autoritățile le pot cere oricând să părăsească locuințele. Acest provizorat constituie o sursă de continuă de tensiune.

Două recomandări se pot formula către autoritățile locale pe baza experiențelor documentate în acest raport. Prima recomandare este de a limita evacuarea romilor, pentru că, așa cum a observat un studiu anterior, „evacuările repetate creează un cerc vicios de locuire precară care duce la condiții de trai din ce în ce mai rele” (Fleck și Rughiniș 2008:112). Evacuarea nu înseamnă doar pierderea locuinței, ci și a plasei de siguranță socială, pentru că dislocă familia din mediul în care a trăit și la care s-a adaptat de-a lungul anilor, aruncând-o într-o lume nouă.

A doua recomandare este de a pune capăt practicii de

34

constituire a unor enclave etnice suprapuse unor buzunare de sărăcie extremă. Experiența națională și internațională arată că politicile de segregare etnică conduc la o excluziune socială tot mai accentuată a populației respective și la deprecierea relațiilor interetnice la nivel local. Externalizarea sărăciei extreme este, de asemenea, o falsă soluție la o problemă cât se poate de reală.

35

Surse bibliografice

Fleck, Gábor, și Cosima Rughiniș. 2008. Come Closer: Inclusion and Exclusion of Roma in Present Day Romanian Society. Bucharest, Romania: Human Dynamics.Goldberg, Mark S. 1995. „Incidence of cancer among persons living near a municipal solid waste landfill site in Montreal...” Archives of Environmental Health 50(6):416.Goldberg, Mark S., și Jack Siemiatyck. 1999. „Risks of Developing Cancer Relative to Living near a Municipal Solid Waste Landfill Site in Montreal, Quebec, Canada.” Archives of Environmental Health 54(4):291-96.Jarup, Lars et al. 2002. „Cancer risks in populations living near landfill sites in Great Britain.” British Journal of Cancer 86(11):1732.Morgan, Oliver W. C., Martine Vrijheid, și Helen Dolk. 2004. „Risk of Low Birth Weight near EUROHAZCON Hazardous Waste Landfill Sites in England.” Archives of Environmental Health 59(3):149-51.Orr, Maureen, Frank Bove, Wendy Kaye, și Melanie Stone. 2002. „Elevated birth defects in racial or ethnic minority children of women living near hazardous waste sites.” International Journal of Hygiene and Environmental Health 205(1–2):19-27.Vrăbiescu, Ioana. 2015. „Not Quite Citizen: The Politics of Citizenship Dispossession Engaging a Territorial Ethics of Belonging.” Studia Universitatis Babes- Bolyai. Studia Europaea 60(1):97-123.Vrijheid, Martine. 2000. „Health Effects of Residence near

36

Hazardous Waste Landfill Sites: A Review of Epidemiologic Literature.” Environmental Health Perspectives 108:101-12.Zamfirescu, Irina Maria. 2015. „Housing Eviction, Displacement and the Missing Social Housing of Bucharest.” Calitatea Vietii 26(2):140-54.


Recommended