Marin Sorescu si neomodernismul

8/14/2019 Marin Sorescu si neomodernismul

http://slidepdf.com/reader/full/marin-sorescu-si-neomodernismul 1/37

Referat doctoral I. Drd. Cosmin Borza. Profesor coordonator: Prof. univ. dr. Ion Pop

Marin Sorescu i neomodernismulș

1. Canonicul fără canon

Sintagma „singur printre poe i” – din ironicul titlu al volumului de debut – este atât deț des invocată de critici în legătură cu lirica lui Marin Sorescu, încât aproape ajunge să

încorporeze valen ele unui concept teoretic veritabil. Eperimentele !ormale i stilisticeț ș

ini iate de scriitorul „ aizecist”, noncon!ormismul imaginarului poetic ori al „modeluluiț ș

cosmologic” din majoritatea volumelor !avorizează plasarea sa e"centrică în cadrul

curentelor, !ormulelor, genera#iilor$promo#iilor literare auto%tone. &u întâmplător, autorul

Tinere ii lui Don Quijoteț a constituit mai degrabă un punct de reper pentru teoriile sincroniste

'c%iar protocroniste(, decât un argument al evolu iei organice a literaturii române. )e iț ș

re!erin ele la *udor +rg%ezi, eo )umitrescu, -rmuz etc. nu lipsesc, eege ii pre!eră săț ț

contureze un „stil Sorescu” prin intermediul asocierilor 'uneori doar sugerate( cu diver iș

scriitori ori orientări artistice occidentale de la /alt /%itman la 0ac1ues 2r3vert, de la *. S.

Eliot la Edgar 4ee Masters, de la neoreali tii italieni la concreti tii i beatnicii americani.ș ș ș

-nele compara ii de acest tip de in un vădit rol caricatural"minimalizator, însă, în general,ț ț

e!ectul eviden ierii in!luen elor respective este encomiastic. 5enind i pe !ondul traducerilor ț ț ș

numeroase sau al invita iilor constante primite pentru a participa la !estivaluri de poezie,ț

demersul trans!ormării lui Sorescu în poet universal, nu doar na ional, se !ace remarcat încăț

de la !inalul anilor 678.

9u toate acestea, unul dintre cei mai populari scriitori postbelici, a cărui valoare

estetică e eviden iată de criticii importan i ai perioadei i certi!icată institu ional de includereaț ț ș ț

sa în seria celor aptesprezece scriitori canonici români 'studia i obligatoriu în învă ământulș ț ț

preuniversitar(, î i găse te cu di!icultate locul în evolu ia literaturii auto%tone. :n timp ceș ș ț

close-reading "urile dedicate crea#iei soresciene generează cele mai variate etic%etări 'nu de

1



pu#ine ori contradictorii(, panoramările critice conduc mai mereu la atenuarea 'de nu c%iar la

anularea( mărcilor speci!ice pentru o integrare cât mai completă într"un sound generalist. :n

mod paradoal, poeziile lui Sorescu se dovedesc !ertile pentru etalarea instrumentarului

criticilor i teoreticienilor, ba c%iar al semanticienilor, însă nu cadrează aproape deloc cuș

mecanismele analitice ale istoricilor literari. +nti"canonicitatea lui Sorescu tinde să se videze

de con inut, de vreme ce contetul cultural"literar în cadrul căruia i"ar putea dovediț ș

speci!icitatea îl eclude constant. 2lasată în avangarda mai multor „bătălii canonice”, poezia

soresciană s!âr e te mereu în ariergardă, !iind inclusă arti!icial în panoplia învingătorilor.ș ș

5olumele sale din deceniul apte sunt considerate decisive pentru înlăturarea monopoluluiș

literaturii realismului socialist, însă tipologia „ aizecismului” românesc pare a se scrie în lipsaș

autorului Mor ii ceasuluiț , după cum rolul de predecesor ori de !ondator al muta iei esteticeț

„optzeciste” este pe cât de constant amintit, tot pe atât de des subminat de teoretizările

propriu"zise ale a a"numitului „postmodernism românesc”ș ;. „Singurătatea” printre poe i a luiț

Sorescu a !ost, ini ial, o autocaracterizare teribilistă, s"a metamor!ozat într"o judecată criticăț

valorizatoare, pentru ca în prezent 'după recunoa terea valorii$eemplarită ii poetului( săș ț

de ină conota iile unui nonsens. )e aceea, Marin Sorescu tinde să se ipostazieze în eemplulț ț

artistic tipic al canonicului fără canon.

2. eomodernismul !n a"sen a lui Sorescuț

Simptomatic în acest sens e tocmai modul în care se con!igurează imaginea genera ieiț

literare în care Sorescu e integrat prin ecelen ă atât din punct de vedere biologic, cât iț ș

creator. „ aizecismul” – după cum arată convingător Sorina SorescuȘ < – su!eră de un de!icit de

; )acă rela ionările lui Sorescu cu neomodernismul vor !i discutate în această sec iune a lucrării,ț ț

problematizările includerii poetului printre „postmoderni tii” români vor constitui nucleul ideatic al unui capitolș

ulterior.

< 2assim. Sorina Sorescu, Metacritice. Critica de tranzi ieț , Editura +ius, 9raiova, <88=, cap. Un concept în

a teptare. Neomodernismul ș , pp. ;=>"<8=. ?deea nu e deloc nouă. +proape to i liderii genera iei „optzeciste” '?onț ț @ogdan 4e!ter, Mircea 9ărtărescu, Aadu . eposu etc.( au eviden iat constant lipsa de apetit conceptualizant alȚ ț

2



teoretizare, care, a adăuga, generează în bună măsură i ec%ivocul$eclectismul de naturăș ș

conceptuală ce caracterizează, de prea multe ori, receptarea critică a poeziei soresciene.

Brientarea artistică a scriitorilor deceniului apte – constată eegeta craioveană – seș

caracterizează prin „lipsa e a!odajului teoretizant”ș C, mai precis prin absen a mani!estelor sauț

programelor literare care să le legitimeze ideologico"teoretic principiile estetice. Daptul se

datorează, bineîn eles, contetului social"politic în care sunt obliga i să creeze, dar i viziuniiț ț ș

critice asumate de majoritatea cronicarilor importan i ai perioadei, al căror proiect a !ostț

mereu in!uzat c%iar de opozi ia !a ă de o ideologie – cea dictatorială. &u e de mirare căț ț

genera ia literară următoare 'care a pro!itat de „liberalizare” pentru a impune o „politicăț

culturală” proprie i propriu"zisă( rămâne cea care î i asumă rolul de a contura grile analiticeș ș

pentru „ aizecism”ș .

*ocmai în elegerea acestor dialectici 'intra"$inter"(genera ioniste constituie, cred, unț ț

prim pas în stabilirea unui !undal conceptual care să permită o mai adecvată integrare

contetuală a poeticii lui Marin Sorescu. i mă re!er aici i la contetul istorico"literar ce areȘ ș

în vedere muta iile !ormale ale liricii postbelice, dar i la acela con inuitistic, ce implicăț ș ț

a!irmarea noilor ontologii$gnoseologii eisten iale.ț

)e i, după cum a!irmă Mircea Martin, „genera#ia nu generează de la sine valori.ș

enera#ia trebuie să se justi!ice prin crea#ie, adică prin opere, iar la opere se ajunge prin

singurătate Fi triste#e. G...H Ea e doar un ritual cotidian de trecere spre solitudinea necesară

crea#iei, alt!el spus, o I!ic#iune necesarăJ”K, se întâmplă uneori 'e i cazul lui Sorescu( caș

etic%etele impuse de critică pentru o genera#ie să oblitereze tocmai accesul la crea#ie7. :n loc

predecesorilor.

C Iidem, p. ;L<.

9!. Iidem, p. ;L; „*ot ce a însemnat originalitate a literaturii aizeci tilor s"a pierdut înainte de a ajunge laș ș

concept i acum plătesc pre ul încadrării condescendente într"un IneomodernismJ considerat anacronic.ș ț

Eplica ia e simplă periodizările le !ac... teoreticienii, care, majoritatea, la noi sunt optzeci ti i care !or eazăț ș ș ț

cronologia să se adapteze la interesele lor ierar%izatoare”.

K Mircea Martin, !enera"ie #i crea"ie, edi#ia a ??"a, Editura *impul, AeFi#a, <888, p. ;L;.

7 +ceastă a!irma ie ar putea lăsa impresia că prezentarea ce urmează se !undamentează pe ideea – tot mai desț

invocată în teoretizările de dată recentă – că „genera ia literară” nu constituie un concept opera ional legitimat deț ț metodele criticii i istoriei literare. Br, a a cum sper că se va în elege din paginile acestei lucrări, lămurireaș ș ț

3



să sc%i#eze obsesii de imaginar, ideologice, viziuni despre lume comune ori invarian i la nivelț

stilistico"!ormal, „genera#ia” se poate metamor!oza în interven#iile critice într"un veritabil „pat

al lui 2rocust” pentru care eventualele ieFiri în decor sunt !ie puse sub tăcere, !ie îmblânzite iș

acomodate cu linia o!icială. i mai grav, în cazul orientării „ aizeciste”, nici măcar re"ș

citirile$revizuirile nu nuan ează 'ci doar etic%etează di!erit( imaginea"cliFeu ini ială. Daptulț ț

rămâne, cred, pe cât de paradoal, pe atât de logic, putând !i eplicat, din păcate, printr"un

!iltru politic i, abia în plan secund, estetic. )i!eren#ele de nuan#ă #in, în sc%imb, de cadreleș

temporale în care a !ost dezvoltată discu#ia despre !ormarea Fi impunerea 'a se citi

canonizarea( noii genera#ii postbelice.

+st!el, am identi!icat trei etape de!initorii pentru conturarea tipologiei „Faizecismului”

românesc prima !ază, cea mai convulsionată, implică interven#iile critice din anii de mijloc aideceniului Fapte Fi se continuă cu volumele sintetice din jurul lui ;L>8 ce antolog%ează

articole despre scriitorii debutan#i ai ultimului deceniuN al doilea moment poate !i datat în anii

O=8 Fi se prelungeFte cu analizele de mai târziu ale criticilor genera#iei „optzeciste”, iar ultima

perioadă se conturează după O=L, când, din democra#ie, criticii doresc să reevalueze

„Faizecismul” 'inclusiv din punct de vedere etic(>.

2.1. #enera$ia %li"eralizării&' %normalizării&' a %dez()e$ului ideolo(ic&

contetului aizecist devine esen ială pentru a con!igura adecvat !undamentele poeticii soresciene, pentru aș ț

eviden ia muta iile aduse de lirica sa, dar i pentru a"i releva criterii aiologice potrivite. 9ăci, a a cumț ț ș ș

demonstrează %eorg%e 2erian în două articole din ;L= i ;L=> 'antologate înș $iteratura în sc%imare, Editura

4imes, 9luj"&apoca, <8;8( dedicate de!inirii „genera iei literare”, „înainte de a caracteriza un !enomen literar ț

din punct de vedere estetic, alt!el spus, înainte de a"i dezvălui esen a artistică, trebuie să"i identi!icăm eisten a,ț ț

să"i tragem contururile. Aolul preliminar de cartogra!iere, ca să zic a a, îi revine conceptului deș genera ieț . G...H9ei care neagă !enomenul genera iei pe motivul că n"ar avea nici o semni!ica ie din punctul de vedere al valoriiț ț

individuale, singura care contează, cred ei, în studiul literaturii, se apropie, cu sau !ără voia lor, de pozi iileț

esteticii croceene. G...H 9e este însă valoarea dacă nu un raportP Sau, mai clar, cum putem stabili valoarea

individuală dacă nu prin compara ie, prin raportare la alte valori din aceea i s!erăP + vedea opera doar un !aptț ș

unic, incomparabil, !ace imposibilă, în realitate, evaluarea.” 'pp. "K(.

> +vând în vedere că nu revizuirea generală a receptării „neomoderni tilor”, ci modul în care crea ia sorescianăș ț

rezonează cu interven iile teoretice „genera ioniste” reprezintă subiectul acestei recitiri critice, voi încerca săț ț

restrâng prezentarea strict la direc iile majore care au câ tigat o notorietate su!icient de mare pentru a pentru aț ș predetermina incursiunile interpretative dedicate poeziei deceniului apte.ș

4



2rima „bătălie” canonică de impunere a unei noi modalită#i literare a !ost câFtigată

'poate mai u or decât se a teptau( de criticii tineri ca &icolae Manolescu, Eugen Simion,ș ș

Matei 9ălinescu, 4ucian Aaicu etc. în !a#a celor ce respectau obsesiv linia mai vec%e de

partid Bvid. S. 9ro%mălniceanu, ?on 5itner, 2aul eorgescu. :n !a#a mirărilor celei de"a doua

grupări că necunoscu#ii, dar talenta#ii, &ic%ita Stănescu, ?oan +leandru ori 9ezar @altag

publică poezii ce nu mai respectă tematica realismului socialist, cronicarii descoperă

contraargumente decisive în directivele de partid prezentate la con!erin#ele -niunii

Scriitorilor din A.2.A. încă din timpul vie#ii lui )ej. +st!el, în cea mai cunoscută revistă a

vremii, „azeta 4iterară”, subintitulată „organul săptămânal al -.S. din A.2.A.” Fi având ca

motto !aimosul slogan „2roletari din toate #ările, uni#i"vă”, e desc%is un serial având ca temă

&ealismul în literatură. -rmând principiile impuse de politic în spiritul, nu în litera lor,

&ic%ita Stănescu a!irmă în <= ianuarie ;L7K că „opera de artă pleacă de la real Fi ajunge la

real. +ctul crea#iei constă în capacitatea de absorb#ie a realului Fi de reconstituire a lui pe un

plan superior al conFtiin#ei. G...H 4uând ca dat al realului nu un eu retractil, ci dimpotrivă unul

în plină devenire, în plină miFcare ascendentă... G...H ?ată dorin#a concep#iei umaniste,

comuniste, asupra vie#ii, eliberată de limitările Fi alienările caracteristice lumii burg%eze. G...H

+bstrac#ionismul, lipsa de emo#ie în poezie, generalitatea banală Fi plată nu sunt altceva decât

inadecvări ale epresiei la sensul liric”=. B lună mai târziu, în re!eratul -niunii Scriitorilor

semnat în unanimitate 'inclusiv de sus inătorii autonomiei esteticului( se anun#ă că „poeziaț

este o dimensiune a realului însuFi”, ea se va !eri de su!ocările produse de „antinomiile ce"i

marcau pe Eminescu sau @audelaire din cauza unor structuri sociale rău construite”, iar poe#ii

nu vor mai !i mari „însingura#i”, evazioniFti, izola#i în „turnuri de ivoriu”, de unde vor putea

crede că „lumea e doar cădere”L. )e asemenea, într"un „dialog despre poezie” din <C iunie

;L77, Eugen Simion Fi &icolae Manolescu îFi sintetizează opiniile eprimate în cronicile lor

săptămânale cu privire la temă. +vând puncte noi de sprijin în indica#iile de la 9ongresul al

?Q"lea, citite de 9eauFescu însuFi, cei doi pot apăra valoarea estetică a!irmând că„perspectivele interioare” asupra realită#ii corespund dorin#elor partidului, care indică

a!irmarea subiectivită#ii Fi a diversită#ii stilurilor artistice. *inerii critici precizează totodată că

eege#ii care cred că poezia militantă, socială nu mai eistă se înFală Fi îFi eempli!ică ideile

prin trimiteri la tetele lui 9ezar @altag, +na @landiana, +drian 2ăunescu ori ?oan +leandru

= &ic%ita Stănescu, $irismul #i sfera realului, în „azeta 4iterară”, anul Q??, &r. K 'K7=(, <= ianuarie ;L7K, p. >.

L

2assim $ucrările conferin"ei pe "ară a Uniunii 'criitorilor din &.(.&., în „azeta 4iterară”, anul Q??, &r. L'K><(, <K !ebruarie ;L7K, pp. C"7.

5



„+re loc ast!el o ataFare de social, de istorie, mai pro!undă, mai convingătoare, pentru că

poetul, în loc să !ie atent doar la raporturile lui imediate, conjuncturale cu realitatea, se

întoarce către raporturi adânci, organice”;8. -rmează o înFiruire de poe#i – &. Stănescu, 9.

@altag, ?. %eorg%e, ?lie 9onstantin, +. @landiana, M. Sorescu, +. 2ăunescu, 9. @uzea, .

Melinescu – care, departe de a !i ermetici sau ambigui, cum au !ost acuza#i de unii, ar căuta

!orme noi de comunicare poetică, ce au ca scop redarea cât mai variată a unor trăiri spirituale

provocate de o „societate în continuă evolu#ie”.

Eemple ale unui atare discurs critic ce combină !razele analitice pertinente cu

sintagmele din limba de lemn a propagandei apar adeseori Fi în tetele altor cronicari din

„azeta 4iterară” ori din „9ontemporanul” 4ucian Aaicu, 5aleriu 9ristea, )umitru Micu etc.

Ec%ilibristica realizată de aceFti critici, singura !ormă de eegeză posibilă de alt!el, dă seamade o modalitate poetică pe care interven#iile lor ulterioare tind să o ani%ileze. 9%iar dacă

relevarea apropierii de real a poeziei „Faizeciste” poate !i citită drept un compromis necesar

!ăcut de analiFtii lumii literare a perioadei, capacitatea acestei poezii de a !i comunicativă,

directă, tranzitivă, îndreptată spre cititor$lume, rămâne o observa#ie viabilă, mai ales că e

demonstrată prin citate din majoritatea volumelor publicate în acei ani 'ensul iuirii Fi )

*iziune a sentimentelor '&. Stănescu(, (ersoana înt+i plural Fi Călc+iul *ulnerail '+na

@landiana(, Ultrasentimente Fi Mieii primi '+drian 2ăunescu(, (oeme Fi Moartea ceasului'Marin Sorescu(, Cum să *ă spun Fi ,ia"a deocamdată '?oan +leandru( etc. 2e de altă parte,

respectiva e!ervescen#ă creatoare Fi publicistică, dublată de o serie la !el de substan#ială de

volume propagandistice ale unor Mi%ai @eniuc, 5eronica 2orumbacu ori Maria @anuF, îi pune

în di!icultate pe critici când vine vorba de selec#ia Fi stabilirea valorilor.

9um po#i să demonstrezi că meditativii, re!leivii, sentimentalii sunt mai autentici

decât cei ce laudă ditirambic regimul, !ără a a!ecta prea mult sensibilită#ile conducerii

dictatorialeP – e întrebarea abia sugerată din discu#iile cronicarilor deceniului Fapte.

Aăspunsul nu întârzie să apară. )in moment ce marii autori interbelici sunt revaloriza#i cu

drept de la partid, !ostele victime ale perioadei )ej devin modele demne de urmat. :n

consecin#ă, criticii „Faizecis#i” îFi arogă dreptul de a scrie pozitiv doar despre tetele care

„înnoadă legăturile cu tradi#ia” lirică impusă de @laga, @arbu, @acovia, +rg%ezi, adică acea

;8

9!. &icolae Manolescu, Eugen Simion, Dialog despre poezie, în „azeta 4iterară”, anul Q???, &r. <K '>;;(, <Ciunie ;L77, p.>.

6



„poezie modernistă !ără corelat obiectiv imediat, dacă nu totdeauna ermetică, pe scurt,

evazionistă Fi elitistă”;;.

+st!el ia naFtere unul din miturile ce dăinuie până în studiile de azi, !iind invocat ori

de câte ori e ini iată o nouă panoramă a literaturii postbelice. 9%iar înț Istoria critică a

literaturii rom+ne, &icolae Manolescu intitulează sec iunea dedicată poe ilor deceniului apteț ț ș

Noua literatură. !enera"ia /0. (oezia. 1&ema2e3 modernist i î i justi!ică alegerea prinș ș

apelul la deja clasica di%otomie dintre lirismul re!leiv i cel tranzitiv „2aradoul noii poeziiș

de după O78 acesta este de a !i un IremaReJ modernist alimentat de acea parte a liricii

intebelice care G...H se a!la cel mai departe de poezia re!eren#ială, clară, militantă, a realismului

socialist”;<N un alt eemplu e o!erit de abordarea lui +le. te!ănescu din Istoria sa „Ei iau

parte la Iresurec#ia lirismuluiJ, resping mecanismele creatoare ale vremii, încep să scrieIneclarJ, reinvestesc poezia cu mister G...H Bpozi#ia culturală însemna pentru ei să !ii mistic,

să eal#i revela#ia”;C. *otodată, poe ii aizeci ti mani!estă, în viziunea lui te!ănescu,ț ș ș Ș

propensiune spre or!ism, taoism, budism, lipsa totală de tranzitivitate, ei abolesc re!erin#a la

lume i demonstrează dezinteres pentru comunicarea reală cu cititorulș ;. 9ă Marin Sorescu, de

pildă, că +drian 2ăunescu sau c%iar +na @landiana i &ic%ita Stănescu în multe tete,ș

valori!ică un alt tip de poezie, în care re!leivitatea, marile teme Fi obsesii ale umanului,

viziunile, sentimentele nu se îndreaptă spre un estetism purist de !actură %ard modernistă, câtspre o comunicare cât de normală se putea cu cititorul i spre o rela ionare cu realul, aceastăș ț

stare de !apt nici nu mai contează.

Dundamentat pe principii literare !oarte sănătoase, igienice aF spune c%iar 'luând în

considerare marasmul lumii comuniste(, !iltrul purist"estetizant prin care e abordat

„Faizecismul” liric pare a !i, la acea vreme, unicul mijloc de impunere a crea#iei autentice.

*otuFi, trebuie remarcat i !aptul că o parte dintre analizele criticilor genera iei sunt tarate deș ț

o prea marcată perspectivă unilaterală$monodimensională. 9el mai elocvent eemplu în acest

sens e o!erit de culegerea de articole a lui Mircea Martin din ;L7L, !enera"ie #i crea"ie,

;; &icolae Manolescu, Istoria critică a literaturii rom+ne Editura 2aralela K, 2iteFti, <88=, p. ;88;.

;< Iidem, p. ;88<.

;C +le. te!ănescu, Istoria literaturii rom+ne contemporane 4564-7000, Editura MaFina de scris, @ucureFti,

<88K, p. CKL.

; Iidem, p. ;=C.7



considerată 'nu întotdeauna justi!icat( cartea ce legitimează na terea „ aizecismului”. 9u toateș ș

că în (refa"a edi#iei a doua 'din <888(, criticul a!irmă că volumul său nu dă seama de o

„genera#ie creatoare în ansamblul ei”, ci doar despre o „activitate de cronicar literar

des!ăFurată între !ebruarie ;L77 Fi ianuarie ;L7L”, toate crea iile poetice analizate par a seț

supune sentin ei criticului că „semnul distinctiv al 2oetului” ar !i „impersonalitatea înaltă”ț ;K.

:n consecin ă, încercările de narativizare a discursului liric, implica iile biogra!iste sauț ț

contingente sunt considerate eperimente marginale sau c%iar obstacole în con!igurarea unui

stil poetic autentic ciclul aisprezece ani oc%i negriȘ al abrielei Melinescu este acuzat de

„impudoare epică”;7, iar volumul 8iin"ele astracte se remarcă prin incapacitatea „spa#iului

imaginar să anuleze elementul biogra!ic Fi să dea con!esiei... impersonalitate”;>N de asemenea,

căutarea certitudinilor realului prin c%emarea lucrurilor pe nume '„+ spune semin#elor că sunt

semin#e,$ a spune pământului că e pământ”( din !inalul 9legiilor e etic%etată drept un

accident al demersului liric stănescian, adevărata sa natură !iind de regăsit în momentul în

care mecanismul poetic se „debarasează de re!erin#ele reale Fi se goleFte de semni!ica#ii

psi%ologice sau istorice”;= etc. &u întâmplător, scriitorii genera iei ajung să împartă înț

analizele lui Mircea Martin o „con tiin ă creatoare” unică, numele proprii putând să treacăș ț

dintr"un articol în altul !ără prea mari pierderi +na @landiana e o „poetă de recep#ie dia!ană

Fi de irepresibilă euberan#ă”, 9onstan#a @uzea apare „aplecată spre !ondul de naivitate Fi

candoare al lucrurilor”, abriela Melinescu are „revela#ia cuvântului ca I!iin#ă abstractăJ,

poeta căutând certitudini în Idu%ulJ lucrurilor, nu în limitele lor”, &ic%ita Stănescu e în

„căutarea unei identită#i pro!unde a lucrurilor, deasupra a tot ce e distinct prin impuritate

contingentă”, la +drian 2ăunescu „setea de dumnezeire trebuie în#eleasă ca o sete de

puritate”, iar neconven#ionalul Marin Sorescu „pare sortit să scrie mereu doar arte poetice,

medita#ia asupra lumii reale con!undându"se cu aceea asupra poeziei”;L.

?zola#i în turnul de !ildeF al „artei pentru artă”, ermetici i abstractizan i, !ără vreunș ț contact cu lumea ce"i înconjoară, lipsi#i de impulsul pentru a comunica cititorilor gânduri,

;K Mircea Martin, op. cit., p. K.

;7 Iidem, p. C>.

;> Iidem, p. CC.

;= Iidem, p. 7.

;L 2assim Iidem, cap. (oezie, pp. ;K"L=.8



sentimente, idei particulare, nostalgici !a#ă de universul poetic interbelic, FaizeciFtii din multe

dintre cronicile, recenziile, căr#ile criticilor contemporani lor !ormează un grup unitar, sunt

salva#i din realitatea comunistă, scriu literatură „mare”, însă devin astenici prin suspendare

într"o &irvana a esteticului obscur Fi ambiguu.

2.2. %eomodernismul& * un concept de ocară

&ici nu e de mirare că al doilea val al receptării pro!ită din plin de ast!el de !ormulări

analitice monodimensionale, cărora le răstoarnă !ără mari e!orturi conota iile. E vorba deț

atitudinea demitizantă !a#ă de „FaizeciFti” impusă de genera#ia „optzecistă”. +vând nevoie de

o legitimare cât mai consistentă a muta#iei pe care îFi doresc să o producă, auto"intitula#ii

„postmoderni” români îFi găsesc opozan#ii potrivi#i în gruparea artistică ce i"a precedat. )e

data aceasta criticii perioadei nu mai luptă pentru subminarea vreunei politici 'comuniste(, ci

pentru legitimarea alteia... culturale. Mitizându"Fi propria !ormulă, Mircea 9ărtărescu, ?on

@ogdan 4e!ter, %eorg%e 9răciun, +leandru MuFina etc. pro!ită de etic%etele istovitoare

purtate de „FaizeciFti” Fi demonstrează cu em!ază, însă prea pu in problematizant, cumț

genera#ia lor aduce noutatea absolută în literatura română. )acă vreun cercetător ar avea

curiozitatea Fi răbdarea să inventarieze sintagmele aplicate vec%ii orientări poetice în

antologia Competi"ia continuă. !enera"ia :0 în te;te teoretice70 coordonată de %. 9răciun,

acesta ar ajunge, probabil, la identi!icarea „Faizecismului” cu &ăul asolut ce împiedică

evolu#ia literaturii auto%tone. Ae!erindu"se la antecesori, 9ărtărescu vorbeFte de „vacuum

poetic”, identi!icându"i cu moderniFtii al căror timp e la !inalul secolului al Q?Q"lea, deoarece

pentru noua sensibilitate ei devin „insuportabili” prin lipsa de umanitate, de comunicare, prin

maniera morti!icantă a „!rângerii pun#i dintre tet Fi re!erent”, prin pierderea „denotatului într"

o pulbere de conota#ii”<;. „&e"am cam plictisit, să o recunoaFtem, de poezia oraculară G...H de poezia I%ermeticăJ, produs al neputin#ei de a sim#i Fi de a eprima emo#ia G...H o poezie

sclerozată G...H în care, dincolo de pelicula străvezie a cuvintelor, nu pulsează sângele nostru

<8 2assim Competi"ia continuă. !enera"ia :0 în te;te teoretice 'coordonator %eorg%e 9răciun(, capitolele

<arta poeziei Fi Cu*+ntul poe"ilor , Editura 2aralela K, 2iteFti, ;LLL, pp. ;;"<8;.

<;

Mircea 9ărtărescu, răspuns la anc%eta Dreptul la timp, în Competi"ia continuă. !enera"ia :0 în te;teteoretice, ed.cit., p. L.

9



de zi cu zi”, clamează MuFina în articolul cu titlu simptomatic (oezia cotidianului77. ?ar +l.

9istelecan propune un adevărat tablou sinoptic al antinomiilor dintre „Faizecism” Fi

„optzecism” jubila#ia Fi senzorialitatea vs. decep#ia Fi celebralitatea, de o parte declama#ia Fi

incanta#ia, de cealaltă prozaismul Fi ironia, primii utilizează un „limbaj cu acces direct la

gra#ie, sunt aman#i ai viziunii, sc%imbă zâmbete cu iluzia, energia lor se desc%ide spre un

viitor utopic”, cea de"a doua serie apelează la un limbaj banal, scriitorii sunt biogra!iFti Fi

realiFti obseda#i de prezent<C. ':n paranteză !ie spus, pornind de la ast!el de sintagme, se poate

a!irma că „ aizecistul” Sorescu este un „optezicst”ș a*ant la lettre, iar criticii deceniului nouă

par a scrie despre poetica sa când conceptualizează manieră estetică a propriei genera iiț

creatoare<.(

&u mai rămâne decât un pas până ca ?on @ogdan 4e!ter să identi!ice Fi termeniiopozi#iei. )acă ai săi congeneri sunt „post"moderniFti”, scriitorii din urmă cu un deceniu sau

două nu pot !i decât „neo"moderniFti”<K. :n timp ce „post” înseamnă evolu#ie, muta#ie,

<< +l. MuFina, (oezia cotidianului, în Competi"ia continuă. !enera"ia :0 în te;te teoretice, ed.cit., p. ;L7.

<C v. +l. 9istelecan, !enera"ia #i polii ei, în Competi"ia continuă. !enera"ia :0 în te;te teoretice, ed.cit., pp. KC"

K>.

< + a cum am anun at 'v. supra nota ;(, un capitol distinct va c%estiona cât de adecvată este integrarea liriciiș ț

soresciene în „optzecism”$„postmodernism”, demers ini iat de o gamă variată de critici prin apelul la cele maiț

eclectice argumente de la &icolae Manolescu ' Despre poezie, Editura 9artea Aomânească, @ucure ti, ;L=>( laș

Eugen Simion ''criitori rom+ni de azi, edi ia din ;LL=, Editura 4itera, @ucure ti( i până la ?on @uzera 'ț ș ș (refa"ă,

în Marin Sorescu, (oezii alese. =ntologie pentru uz #colar , antologie, pre!a#ă Fi repere biobliogra!ice de ?on

@uzera, Editura +rt, @ucureFti, <887( ori Maria"+na *upan ' Marin 'orescu #i deconstructi*ismul , Editura

Scrisul Aomânesc, 9raiova, ;LLK(.

<K 9!. articolul lui ?on @ogdan 4e!ter din „Bbservator cultural” 'nr. ;K>, <K !ebruarie <88C( intitulat

Neomodernismul. (e marginea unui concept cultural , unde criticul Fi teoreticianul „optzecist” îFi asumă

paternitatea acestei titulaturi „4"am !olosit mai întâi în cursurile mele despre Imod3le culturaleJ de la !ilologia

bucureFteană, începând de la mijlocul deceniului trecut, l"am de!init în eseul despre $iteratura anilor >/0->?0@

e;perimentul ca despăr"ire de neomodernism ';LL>, reluat în volumele despre eperimentul literar românesc

postbelic pe care l"am semnat împreună cu Monica Spiridon Fi %eorg%e 9răciun în ;LL= Fi ;LLL, precum Fi în

(ostmodernism...(, introducându"l apoi în perioada pe care am propus"o pentru literatura ultimelor două secole în

&ecapitularea modernită"ii '<888, capitolul (entru o nouă sec*en"ialitate a istoriei literaturii rom+ne(. G...H cu

meritele istorice ale Iredescoperirii esteticuluiJ sau cu cele ale împingerii limbajelor până la ultimele Fi cele mai

ra!inate consecin#e, IvalurileJ de autori care au dominat scena noastră literară în deceniile > Fi = ale secoluluiQQ au construit nu o prelungire pură Fi simplă a modernită#ii precomuniste, ci una InouăJ, care a însemnat mai

10



progres, „neo” ajunge sinonimul lui „tardo”<7, adică regres, încremenire în proiect. )rept

urmare, atacurile din partea sus#inătorilor „optzecismului” vin în val. )au doar două eemple

sugestive c%iar prin titlurile căr#ilor Modernitatea ultimă, eseul lui 9aius )obrescu din ;LL=,

Fi =isergul poeziei moderne, studiul lui %. 9răciun, publicat abia în <88<. +vând ca teze

generatoare alte problematici – rela#ia literar"politic la )obrescu, conceptul de „poezie

tranzitivă” la 9răciun – cele două analize îFi eempli!ică constatările prin rec%izitorii dure

aduse „Faizecismului” neomodernist.

Ae!erindu"se, în capitolul $iteratură #i *ino*ă"ie, la eliberarea artisticului de zona

ideologicului din deceniul Fapte, 9aius )obrescu constată „2roblema literaturii e că s"a

eliberat într"atât încât nu mai are legătură cu nimic Fi nimeni, consumându"se într"un autism

pe cât de mizerabil, pe atât de arogant G...H ruperea discursului de realitate ca în cosmogoniilelui Stănescu, elanurile religioase ale lui ?. +leandru, Famanismul lui ?. %eorg%e, cu ale lor

porniri neo"sămănătoriste, au ca e!ect sporirea con!uziei morale Fi intelectuale”<>.

4a aceleaFi concluzii ajunge Fi %eorg%e 9răciun, cu toate că, în celelalte sec#iunii ale

lucrării, demonstra#ia sa e strict dependentă de spa#iul esteticului. Mai întâi, teoreticianul

contestă prospe#imea Fi noutatea „neomoderniFtilor” de vreme ce ei „repun în !unc#iune niFte

retorici de"a gata” de !actură blagiană, eminesciană, simbolistă, suprarealistă, ba c%iar

tradi#ionalist"gândiristă. +poi, gradat, încarcă toate cliFeele receptării anterioare cu conota#ii

depreciative !ără a avea nimic „spectaculos”, !enomenul poetic Faizecist se caracterizează

printr"un „implacabil con#inut estetizant”, printr"un limbaj „epansiv, meta!oric, năvalnic Fi

dând senza#ia de spontaneitate”, poe#ii din deceniul Fapte cad „într"un soi de anistorism al

crea#iei, ireal Fi ino!ensiv”N ca Fi când nu ar lua parte la o realitate a su!erin#ei, a mizeriei Fi

plictiselii, dominată de limba de lemn a ideologicului, aceFtia „par să trăiască în cea mai bună

dintre lumile posibile. 2e ei nu"i interesează realitatea, ci poezia. Ei vor să o apere de

imitiunile banale ale vie#ii, se !eresc de adevărurile eisten#ei cotidiene ca dracul de tămâie Fi

cred că dacă poezia lor poate regăsi temele marii noastre literaturi interbelice totul e rezolvat

întâi reacomodarea cu limbajele estetice, meta!orice, simbolice, în !orme ingenui, după care traseul către

înci!rare Fi către abstrac#ionismul etrem a !ost parcurs rapid, ca"ntr"un replaA accelerat, ca la derularea cu viteză

ecesivă a unor imagini pe un ecran”.

<7 2assim. Mircea 9ărtărescu, (ostmodernismul rom+nesc, Editura Tumanitas, @ucure ti, ;LLL, unde termenulș

de „tardomodernism” e adesea invocat pentru a eviden ia anacronismul concep iei artistice a „ aizeci tilor”.ț ț ș ș

<> 9aius )obrescu, Modernitatea ultimă, Editura -nivers, @ucureFti, ;LL=, p. =C.11



G...H Dundamentală rămâne la ei incapacitatea de raportare la real” <=. Evident, cei ce vin după

„abulicii” neomoderniFti vor institui cu adevărat ruptura, noutatea, valoarea Fi vor aborda

„biogra!ia omului comun, adevărurile vie#ii cotidiene, colocvialiatea vorbirii, anonimatul

eisten#ei, normalitatea stărilor, sentimentelor Fi reac#iilor, revolta morală, atitudinea civică,

medita#ia desc%isă, linia empirismului Fi analitismului englez asupra limitelor limbajului Fi ale

poeziei, autenticitatea, sinceritatea, directe#ea rostirii”<L. 2unând capăt inventarului grandios

de însuFiri inovatoare ale congenerilor „optzeciFti”, 9răciun nici nu mai simte nevoia de a"Fi

lămuri sau măcar de a"Fi eempli!ica seria de concepte. )ărămite să se întoarcă la căr#ile

FaizeciFtilor pentru a cerceta dacă nu cumva cel pu#in o parte dintre caracteristicile enumerate

apar#in de drept unor neomoderniFti. 4ui Sorescu, de pildă. Mecanismele aplatizării,

generalizării Fi înserierii produselor concurente !ac parte din regurile jocului, mai ales că

adversarul poate !i doborât cu propriile arme – opiniile critice emise de „FaizeciFti”. &u

întâmplător, aspect curios la prima vedere, bătălia canonică întru înlăturarea poe#ilor

neomoderniFti, desc%isă de 9răciun, 4e!ter ori 9ărtărescu, îFi găseFte alia#i !ără voie în

analizele criticilor „ aizeci ti”, din căr#ile cărora primii citează adeseori.ș ș

&ici măcar această des!ăFurare de !or#e ce are pu ine tangen#e cu esteticul nu ar trebuiț

să surprindă prea mult. 2ână să se ajungă la delimitări teoretice valabile de ordin tematic,

vizionar ori stilistic, legitimarea unei noi genera#ii se !undamentează dintotdeauna Fi oriunde pe eagerări, nedreptă#iri, precum Fi pe tactici obsucre de discreditare. :ngrijorător e, în cazul

de !a#ă, alt !apt maniera de suspendare a „Faizecimului” în etic%ete datate nu îFi întrezăreFte

un epilog. )impotrivă, nu doar că discursul minimalizator speci!ic „postmodernilor” români

nu dă semne de îmblânzire, dar, odată cu democratizarea de după Aevolu#ia din decembrie

O=L, pasiunea generalizărilor$înserierilor de grup sporeFte.

2.+. %,aizeci-tii& estetici sau estetica lipsită de etică

+st!el, de acum, literatura română din timpul comunismului este trecută printr"o grilă

morală. ?ar prima perioadă scanată constant va !i aceea a „dezg%e#ului ideologic” din deceniul

anii O78. ?ni#iată de intelectualii din eil, în special de 2aul oma Fi de Monica 4ovinescu,

<= %eorg%e 9răciun, =isergul poeziei moderne, Editura 2aralela K, 2iteFti, <88<, pp. <>7"<>>.

<L Iidem, p. <=<.12



orientarea etică"demitizantă câFtigă destui adep#i în #ară, întrând în rezonan#ă cu personalitatea

noncon!ormistă a unor critici ca %eorg%e rigurcu sau Eugen &egrici. 9%iar din anii OL8, au

!ăcut carieră opiniile Monicăi 4ovinescu despre vinovă#ia scriitorului român din perioada

comunistă care acceptă vinovat izolarea în universul „artei pentru artă”. :n loc să conteste, să

!ie subversiv, acesta pre!eră să se preocupe eclusiv de egoistele sale pasiuni estetice, să

„supravie#uiască prin cultură”, uitând că #ara are nevoie de o primenire etică în primul rând.

Diind „sperjur prin tăcere” la abuzurile totalitarismului, artistul con!irmă$legitimează regimul

dictatorial. El asumă doar o „estetică”, deFi salvatoare ar !i !ost „est"etica”, adică implicarea în

social, con!runtarea cu ideologia, dezicerea clară de puterea politică. 2erspectiva

moralizatoare a !ostei redactor de la Europa 4iberă generează lungi dezbateri mai mult decât

în!lăcărate, dar Fi căr#i importante de pildă, =murgul idolilor , colec#ia de eseuri din ;LLL a lui

rigurcu. :ndreptă#ite uneori, aceste revizuiri etice ale scriitorilor români pun sub ratură,

totuFi, revizitarea pro!esionistă, critică, a operei, nivel la care se lucrează în continuare cu

vec%iul instrumentar analitic. „aizeciFtilor” li se con!irmă, a câta oară, înclina#ia spre

evazionisme austere, spre incomunicabilitate Fi ermetism.

)estinul particular al receptării critice a „neomoderniFtilor” se îngroaFă cu nuan#e de"a

dreptul tragi"comice într"un alt studiu ce mizează pe retorica demitizării Iluziile literaturii

rom+ne, volum publicat în <88L de Eugen &egrici. )intre toate genera#iile, grupările,orientările, direc#iile din literatura română, doar seria scriitorilor din anii O78 iese din paginile

lui &egrici cu titulaturile ini#iale neFi!onate. )acă umanism, baroc, renaFtere, clasicism,

romantism, modernism, tradi#ionalism, avangardism, onirism, postmodernism cultura

auto%tonă nu a cunoscut deloc sau nu în variantele Ftiute până în momentul scrierii căr ii, înț

sc%imb „neomodernismul” e acelaFi tinzând spre meta!izic, cu înclina#ii mistice, tentat de

alegorism, nebulozitate, cu năzuin#a înci!rării Fi evaziuniiC8. +ceasta deoarece Fi în studiul

Iluziile ..., genera#ia Faizecistă are doar de con!irmat tezele autorului. 4iteratura română subcomunism, cu „trei disiden#i Fi jumătate Fi cu o lungă istorie de co#cării Fi compromisuri

oribile” în !ormularea lui &egrici, ar musti de reprezentan#i ce mimează normalitatea Fi s"ar

supune integral directivelor de partid „Sc%imbarea climatului de crea#ie a !ost posibilă numai

pentru că împrejurări speciale Fi evenimente politice majore au determinat partidul să

desc%idă supapele Fi să reducă presiunea nimicitoare a ideologiei. &u uzarea modalită#ilor Fi

sc%imbarea genera#iilor 'în sens biologic( au determinat cursul literaturii, ci c%iar

evenimentele politice cu urmări în plan ideologic. ?ndi!erent de vârsta lor sau de direc#ia pe

C8 Eugen &egrici, Iluziile literaturii rom+ne, Editura 9artea Aomânească, @ucure ti, <88=, p. ;7.ș

13



care o reprezintă, scriitorii au răspuns, deliberat sau nu, provocărilor !actorului politic într"un

mod care le"a organizat destinul literar. G...H 2erioada ;L7";L>; a !ost una de liberalizare

diversionistă 'miFcare subtilă, ini#iată de partid pentru lărgirea bazei de mase Fi pentru

legitimarea lui istorică(. G...H +utorită#ilor înseFi li se părea convenabil să mizeze pe această

grupare de tineri !orma#i, la urma urmelor, la Fcoli comuniste, educa#i în spirit de partid Fi care

se dovediseră, iată, capabili să producă opere per!ormante, comparabile cu ale celor educa#i în

vec%iul regim”C; F.a.m.d.

+parent binecuvânta#i, căci de#in un set cert Fi stabil de caracteristici legitimatoare,

predispuFi la clasicizare deci, „FaizeciFtii” români par, mai degrabă, eternii învinFi ai

„bătăliilor” canonice. *recând cu succes pe prima – cu realismul socialist – aparent !ără

luptă, de vreme ce ar !i primit dispensă de la partid, ieFi#i denigra#i din a doua – cu„optzecismul” – dar cu „esen#a” nepervertită, dimpotrivă, recon!irmată, ei ajung mai nou

simple jaloane pentru criticii ce vor să"Fi justi!ice anumite teze. *ocmai de aceea, cred că

primul pas în revalorizarea lor constă în revenirea la analiza contetelor

particulare$individuale, a a încât etic%etele generalizatoare să poată !i nuan ate sau c%iar ș ț

revizuite complet.

+. %/nticanoanele& lui Marin Sorescu

:n cazul lui Sorescu, respectiva reconsiderare estetică trebuie ini iată, cred, c%iar de laț

partea mai pu in abordată din crea ia sa – critica literară, eseistica, mărturisirile eisten ial"ț ț ț

artistice. :nainte de a analiza metamor!ozele receptării critice a operei sale, înainte de a

interpreta$eempli!ica muta iile concep iei soresciene despre poezie i lume, e necesarăț ț ș

în elegerea adecvată a numeroaselor interven ii teoretice care !unc ionează ca un !iltruț ț ț

autolegitimator ce poate o!eri inclusiv solu ii de !actură conceptuală.ț

Eplicit sau nu, răspunzând unor invita ii ori considerându"se îndreptă it să intervinăț ț

public, Marin Sorescu se implică în majoritatea dezbaterilor literare marcante de după ;L78. E

vorba în special despre cele patru problematici teoretice descrise de Dlorin Mi%ăilescu în

C; 2assim. Iidem, pp. ;;<";K;.14



studiul De la proletcultism la postmodernism 'subminarea$implozia ideii de „realism

socialist”, polemicile stârnite de raportul tradi ie"modernitate, dar i de cel opuneț ș

protocronismul sincronismului, precum i dezbaterile din jurul noii „paradigmeș

postmoderne”(C<, cărora Sorescu le subsumează cele mai substan iale concep ii esteticeț ț

personale, vertitabile obsesii creatoare ce compun sc%eletul ideatic al poeticii eplicite, c%iar

mani!este 'dacă luăm în calcul cât de sistematic sunt enun ate( promovarea poeziei „lucide”,ț

„de idei”, „!iloso!ice”, a „poeziei ca !ormă de cunoa tere” i, tocmai de aceea, a „liricii"ș ș

comunicare”N conturarea crizei eisten iale a omului modernN eviden ierea !ondului identitar ț ț

o!erit de tradi ie i !olclorN dezvăluirea meta!izicului consubstan ial !iin ei concrete, reale prinț ș ț ț

meta!oră, parodie ori alegorieN de!inirea inspira iei poetice ca „moment al uimirii” produse deț

„revela ia naturalului” în urma unui proces de contempla ie intermediată livrescN identi!icareaț ț

ironiei estetice cu singura !ormă de tragic la care are acces modernitatea etc.

:n eleasă în contetul postbelic românesc al dezbaterii de idei, simpla enumerare aț

problematicilor care îl pasionează pe Sorescu vine să recon!irme noncon!ormismul concep ieiț

sale artistice.

9ând ideologii realismului socialist impuneau identi!icarea trans!ormărilor de

mentalitate$sensibilitate cu procesele contemporane 'comuniste( de evolu ie socio"ț

economicăCC, poetul 'ce scrie constant critică literară cu destui ani înainte de debutul poetic

din ;L7( ini iază o serie de pledoarii pentru abstractizarea i subiectivizarea demersuluiț ș

poetic. Semni!icative în acest sens rămân unele dintre cronicile lui Sorescu din primii ani ai

deceniului Fapte 'evitate de critica postdecembristă din diverse motive lacune de in!orma#ie,

ecesiva pudoare !a#ă de ciobirea mitului scriitorului subversiv, lipsa de relevan#ă pentru

tezele respectivelor studii etc.(. &evoit, probabil, să se supună „!iFei postului” de redactor la

,ia"a studen"ească ';L78";L7<( Fi la $uceafărul ';L7<";L7K(, tânărul abia mutat în @ucureFti

scrie critică de întâmpinare despre o serie de scriitori contemporani apelând la majoritatea

C< 2assim. Dlorin Mi%ăilescu, De la proletcultism la postmodernism, Editura 2ontica, 9onstan a, <88<.ț

CC 9!. Iidem, p. 7 „Bbsesia ideologică i politică a proletcultismului i, de !apt, a întregii mentalită i comunisteș ș ț

s"a înso it întotdeauna i cu o ealtare i o eagerare specială a !actorilor sociali"economici, prin a căror prismăț ș ș

se încerca în de!initiv însă i eplicarea i motivarea men ionatei obsesii. Evolu ia socială i, mai ales, ceaș ș ț ț ș

economică reprezintă pentru viziunea maristă un !el de c%eie passe"partout i determină în c%ip %otărâtor acteleș

i !enomenele umane, de la cele de maimă generalitate i importan ă istorică până la cele mai elementareș ș ț mi cări ale vie ii interioare”.ș ț

15



cliFeelor ideologico"propagandistice ale vremii lui Mi%ai )rumeF îi impută !aptul că descrie

tăranii ca pe niFte „somnambuli, alteori ca pe niFte brute”, în timp ce mosierii sunt prea

„blânzi” pentru a aduce un aport semni!icativ la dezvoltarea literaturii realist"socialisteC. :n

alte tete, realizările prezentului sunt elogiate în următorii termeni „Drumuse#ea epocii

noastre îFi re!lectă c%ipul pe !ilele poe#ilor aFa cum, altădată, trecutul neguros îFi a!lă ecoul

într"o lirică sumbră Fi de cele mai multe ori deprimată”CKN „Eistă la poe#ii de care ne ocupăm

în acest articol un sentiment al grandiosului, pe care îl generează realită#ile într"adevăr

minunate de pe care se ridică versurile lor”C7. *otu i, tonalitatea interven#iilor sale e rareoriș

elogioasă. Scriind despre stiluri$tipologii poetice pe care nu le practică 'ba c%iar le parodiază

în tetele ce vor !i curând incluse în 'inguri printre poe"i – ;L7 Fi în (oeme – ;L7K(, Marin

Sorescu recuză eclusiv modalită ile estetice prin care tematica realist"socialistă seț

con!igurează. +st!el, repro ul cel mai des enun at se re!eră la absen a unei perspectiveș ț ț

personale care să delimiteze clar crea ia artistică de maniera aridă a reportajului ori laț

!undamentarea ubredă a imaginarului liric care obturează accesul la o generalizareș

simili!ilos!ică a emo iei poetice, a a încât tetele respective tind să de ină o relevan ă strictț ș ț ț

individuală „... nu pu ini dintre poe ii studen i stăruie încă supărător în !aza care, parodiată, ar ț ț ț

suna cam ast!el =m *ăzut mineri coor+nd din minăB ,oi scrie despre miner o poezieB Doresc

să mă înal sus pe sc%eleB Da i-mi cea mai mare mistrieț ț . Eterioare adevăratei inspira iiț

creatoare, asemenea înseilări sărăcesc teme care ne sunt scumpe munca avântată, patosul

marilor construc ii de astăzi”ț C>N „... e o caren ă generală în poezia noastră ' i să nu se creadă căț ș

mă re!er numai la cea a tinerilor(. )e aici impresia de conven ionalism, idilism i, evident,ț ș

atemporalitate pe care o ai parcurgând volumele de versuri. -nii simt nevoia să înlocuiască

concep ia !iloso!ică prin meta!ore încâlcite până la câl i. +l ii cu un verbilism s!orăitor i, înț ț ț ș

s!âr it, o a treia categorie cu vreascuri abstracte.”ș C=.

?ar, în momentul în care o parte dintre congenerii săi promovează tot mai mani!estnecesitatea revigorării principiilor interbelice ale autonomiei esteticului, autorul Teoriei

C Marin Sorescu, ) încercare ratată, în „4ucea!ărul”, nr. K, ; martie ;L7<, p. ;;.

CK ?dem, =ctualitatea dragostei, în „azeta literară”, nr.;L, L mai ;L7C, p. 7.

C7 ?dem, (oezia confruntării cu epoca, în „azeta literară”, nr. C, << august ;L7C, p. <.

C> ?dem, (rezen e studen e tiț ț ș , în „4ucea!ărul”, nr. <, ;K decembrie ;L78, p. <.

C= ?dem, =drian (ăunescu@ Ultrasentimente, în „4ucea!ărul”, nr. C, C8 ianuarie ;L7K, p. C.16



sferelor de influen ăț se vede nevoit să atragă aten ia asupra arti!icialită ii ce riscă săț ț

caracterizeze lirismul, precum i asupra imposibilită ii izolării artisticului de mediul socio"ș ț

cultural care îl irigă ideatic. *ot ast!el, Sorescu alege să contrabalanseze a!irmarea

superiorită ii epistemei contemporane prin dezvăluirea secătuirii de sens a „timpurilor noi” iț ș

prin revigorarea !undamentelor identitare o!erite de trecut$tradi ie. ?nclusiv sincronizarea cuț

Bccidentul e relativizată, „cel mai modernist” dintre scriitorii deceniului apte elogiindș

adeseori importan a protejării particularului, a valorilor na ionale prin !iltrul cărora s"ar puteaț ț

distinge doar acele valori „universale” care rezonează cu spa iul auto%ton. :n consecin ă, nuț ț

mai constituie pentru nimeni o surpriză că – în ceea ce prive te dezbaterea cu privire laș

sincronizare – scriitorul aizecist !ace elogiul compleită ii$substan ialită ii !olclorului i aș ț ț ț ș

satului românesc atunci când i se cere o opinie în legătură cu mi cările artistice predominanteș

din tările %iperindustrializate. @ineîn eles, toate atitudinile anticanonice ale lui Sorescu pot !iț

interpretate ca permeabile unei utilizări ideologice. :n mod paradoal, plasarea artistică e"

centrică din interven iile teoretice cadrează su!icient de bine cu unele dintre cele maiț

con!ormiste i maligne direc ii ale comunismului auto%ton protocronismul i na ionalismulș ț ș ț

ceau ist. 2entru sus inătorii acerbi ai anticomunismului de după ;L=L tocmai posibilitateaș ț

acestor răstălmăciri interpretative se putea trans!orma în argument acuzator, iar nu imputări

!acile ca !aptul că Sorescu ar !i !ost „campionul” călătoriilor eterne ori că a de inut !unc ia deț ț

ministru al culturii la mijlocul anilor 6L8.

*ocmai de aceea, analiza amănun ită a poeticii 'esteticii( lui Marin Sorescu poateț

implica un conglomerat de e!ecte atât demonstrarea lipsei de !undament a învinovă iriiț

generalizate a literaturii sub comunism, cât i în elegerea modului în care s"a con!iguratș ț

teoretic poezia unuia dintre cei mai importan i scriitori postbelici, precum i urmărireaț ș

etapelor cristalizării unui program artisitic caracteristic 'oricâte nuan e ar rămâne de adăugat(ț

genera iei „neomoderniste”.ț

+.1. Poezia * %0oc prim&' %un()i drept& i %oscilo(raf al omenirii&ș

17



*etul care sintetizează cel mai adecvat – în viziunea lui Sorescu CL – principiile sale

creatoare rămâne (ostfa aț la volumul din ;L7=, Tinere ea lui Don Quijoteț , probabil cea mai

cunoscută con!esiune autolegitimatoare a poetului. Spirit rela ional, relativist i, poate, înț ș

primul rând, reac ionar, Sorescu o!eră două solu ii artistice majore i cu o alură esen ialistăț ț ș ț

pentru o sumă de incoeren e identitare, ideologice, mentalitare ori artistice care ar marcaț

perioada contemporană.

Dără a dovedi că l"a citit pe Mars%all Mc4u%an 8, Sorescu asumă o postură mai

conservatoare i mai idealistă decât teoreticianul canadian când discută uni!ormizarea iș ș

aplatizarea artei în „epoca tipogra!icului” „...noi nu putem eista !ără o bucată de %ârtie plină

de semne de eclamare, virgule, cuvinte. i se scrie tot mai grăbit. 9ăr ile sunt ni te propozi iiȘ ț ș ț

abia începute. -nele se opresc la adjectiv, altele la pronume. Doarte pu ine ajung să descopereț rădăcina unui verb.”;. E cale lungă până ce poetul român să problematizeze 'postmodernP( cu

adevărat blocajele i denaturarea aduse de mediul comunica ional 'acel mclu%ian „medium isș ț

t%e message”(. )eocamdată, Sorescu e contrariat de diluarea mesajului artistic, de amploarea

pe care începe să o de ină retorismul social '„căr ile"adjectiv”( ori cel al liricii egolatre, !alsț ț

subiective '„căr ile"pronume”(, în detrimentul literaturii cu adevărat substan iale, singura careț ț

poate eprima un !ond de idei 'sugerată de meta!ora „rădăcina unui verb”(. )in această

de!icien ă a contemporaneită ii se na te un al doilea %andicap creator – lipsită de personalitateț ț ș i de amploare ideatică, o atare poezie include !ără di!icultă i „teme oarecare, date dinș ț

a!ară”<, la care răspunde „naivo"idilic, pedagogico"educativ, patetico"!an!aron”C. +ceasta

deoarece, asalta i de semne tipogra!ice, noii „creatori” consideră că accesul la inspira ie eț ț

garantat tocmai de re!uzul culturii „*rebuie spulberat mitul boemului pu lama, al cântăre uluiș ț CL 9!. interviul acordat de scriitor lui &icolae @ăciu , datat „*ârgu"Mure , <K !ebruarie ;L=” i publicat înț ș ș

,atra, nr. L, <8 septembrie ;L=K, p. K. Solicitându"i"se să numească o sinteză personală a numeroaselor arte

poetice implicite i eplicite din opera sa, Marin Sorescu răspunde „9red căș (ostfa aț la Tinere ea lui Donț

Quijote. +m recitit"o zilele trecute i, de i e scrisă cu mul i ani în urmă, mă reprezintă. Diind eplicită, ea e,ș ș ț

totodată, i implicită”.ș

8 2ublicat în 9anada în ;L7<, studiul !ala;ia !utenerg e tradus de 2etru &ăvodaru abia în ;L>K la Editura

2olitică din @ucure ti.ș

; Marin Sorescu, (ostfa ăț la Tinere ea lui Don Quijoteț , Editura *ineretului, @ucure ti, ;L7=, p. ;L.ș

< Iidem, p. ;K8.

C Iidem, p. ;K<.18



ignorant InealteratJ, un individ pe care mi"l înc%ipui bâjbâind printre no iuni, trăind numaiț

din propriile"i Irevela iiJ ca be ivul din sug%i uri”ț ț ț .

Aespectivelor iner ii – identi!icate în imediata contemporaneitate, dar amintind de unț

pa optism auto%ton – Marin Sorescu le opune două atitudini creatoare de !actură eplicitș

modernistă subiectivizarea$re!leivizarea i intelectualizarea$abstractizarea actului poetic. „+ș

avea curajul să" i dezvălui subiectivitatea, su!letul până în cutele lui cele mai întunecoase,ț

spaimele i năzuin ele cele mai intime – iată poezia”ș ț K, a!irmă autorul pentru ca, doar la un

rând distan ă, să completeze că „!unc ia poeziei e mai degrabă una de cunoa tere. Ea trebuieț ț ș

să includă !ilozo!ia. 2oetul ori e un gânditor, ori nu e nimic”7. 9%iar nimic nou sub soarele

dezbaterilor de idei ale perioadei – s"ar putea obiecta –, Sorescu se întoarce, la rândul lui, la

valorile estetice interbelice, opunându"le imaginarului$tematicii realist"socialiste i retoricilor ș anacronice. *otu i, poetul implică în această pledoarie i câteva nuan e care – a îndrăzni săș ș ț ș

a!irm – dau tonul particular al crea iei sale. Mă re!er la raportul abia sc%i at aici dintreț ț

social$cotidian i o !ormă aparte a transcenden ei „Să nu se în eleagă din cele spuse pânăș ț ț

acum că propun smulgerea versului din via a cotidiană, socială etc. +ceasta nu se poate !ace,ț

deoarece poezia e ca acele plante care trăiesc în apă – apa !iind tocmai mediul dat în care

trăim !iecare. Bricum tot suntem îmbiba i de el, de mediu, de ea, de apă. re eala care se !aceț ș

e că i se cere plantei care trăie te în apă să aspire tot la apă, când năzuin a ei trebuie să !ie spreș ț aer, lumină, pământ”>. )e asemenea, semni!icativă rămâne i !ormula poetică aparentș

minimalistă promovată „...poezia trebuie să !ie concisă, aproape algebrică. -rmăresc

mi carea literară din mai multe păr i i am impresia a observa această tendin ă a poezieiș ț ș ț

moderne. &u spre compara ie, ci spre meta!oră. &u spre meta!oră la vers. :ntreaga poezie – oț

meta!oră”=. Eprimarea soresciană prea literaturizată riscă să obtureze importan a acestor ț

orientări ale poeticii sale. *ocmai de aceea, merită urmărite in!leiunile lor i în alte articoleș

publicistice ale autorului atât de dinainte de ;L7=, cât i la destui ani după publicareaș (ostfe eiț la Tinere ea lui Don Quijoteț .

Iidem, p. ;K<.

K Iidem, p. ;K8.

7 Iidem, p. ;K8.

> Iidem, p. ;K;.

= Iidem, p. ;K<.19



+st!el, în ;L7C, Sorescu publică un articol polemic intitulat Critica literară i tineriiș .

9ronicarii care recenzează debuturile editoriale din ultimii ani îi par tânărului redactor de la

„4ucea!ărul” lipsi i de criterii pro!esioniste de valorizare. &ici criticile, nici elogiile nu seț

!undamentează pe principii estetice coerente, a a încât scriitorii promova i riscă să creadă căș ț

întreaga lor crea ie e uni!ormă valoric. Br, constată Sorescu, c%iar poe i !oarte talenta i ar ț ț ț

trebui orienta i spre îndreptarea unor de!icien e de imaginar ori de construc ie artistică, alt!elț ț ț

&ic%ita Stănescu va continua să promoveze în versurile sale „zborul uneori în vid,

spectaculos, dar în vid”, iar ?lie 9onstantin se va remarca în continuare prin „alunecări spre

uscăciune i manierism”ș L. &u trec decât câteva luni, i creatorul „viziunii sentimentelor” îiș

serve te lui Sorescu drept argument pentru sesizarea „%ibernării poetice” Stănescu ar ș

participa activ la „debilitarea sunetelor lumii” prin re!uzul de a" i con!igura meta!oreleș

pornind de la o „lume mai concretă, mai pipăibilă”K8. )upă al i doi ani, proaspătul de inător alț ț

premiului -niunii Scriitorilor pentru poezie î i rea!irmă nemul umirea !a ă de lirica ce seș ț ț

dore te ermetică, dar s!âr e te în a !i obscură „Sunt pentru poezia lucidă, poezia de idei,ș ș ș

contra in!antilismelor i obscurită ilor goale. 9ontra versurilor care parcă su!eră de lumbago.ș ț

Stau epene i nu se pot întoarce spre celălalt sens – dacă"l au – decât cu ipeteț ș ț

înspăimântătoare în presă”K;.

?deea devine un !el de laitmotiv al interven iilor publicistice soresciene. 4ectura a a"ț ș

zisei „poezii noi” 'asemănată cu mestecarea „câl ilor”( îi produce „le%amite” scriitorului într"ț

un articol din ;L7=K<N într"un interviu din ;L><, accentuează lipsa de poeticitate a liricii

L Marin Sorescu, Critica literară i tineriiș , în „azeta literară”, nr. =, <; !ebruarie ;L7C, p. ;, >.

K8 ?dem, Nic%ita 'tănescu@ ) *iziune a sentimentelor , în „4ucea!ărul”, nr. 7, ; martie ;L7, p. <. 9ronica e

preponderent !avorabilă, c%iar elogioasă în unele !ragmente, i con ine destule observa ii subtile, demonstrândș ț ț

a!initatea lui Sorescu în ceea ce prive te raportul dintre „materializarea întinsă până la maimum a unor ș

abstrac iuni – sau c%iar a unor epresii idiomatice” i „abstractizarea unor elemente dintre cele mai concrete”.ț ș :nsă, nu pu ine sunt comentariile care pot !i citite într"o grilă ironică, eu!emistică „5ersul său mi"l înc%ipui ca peț

o pasăre suav colorată, ni el ciudată, al cărei zbor gra ios ne place i ne încântă. -neori, tot rotindu"ne peț ț ș

deasupra lucrurilor – mai aproape sau mai departe – ea !ace, ca să ne epateze, i zboruri de virtuozitate zboarăș

dând doar dintr"o aripă sau doar dintr"o pană”.

K; ?nterviu realizat de ?on Marin +lmăjan i publicat în „azeta literară”, nr. ;<, ;> !ebruarie ;L7K, p. L.ș

K< 9!. Marin Sorescu, Demonul demonii demonismul , în „4ucea!ărul”, nr. <7, <L iunie ;L7=, p. „*ot citind

poezia InouăJ, i se strepezesc până la urmă din ii. i se !ace le%amite, pur i simplu, ca i când ai încerca săț ț Ț ș ș mesteci câl i, cu speran a că o dată i o dată ai să le prinziț ț ș gustul secret , care"i !ace pe al ii să le ine de plăcere.ț ș

20



„încâlcite” de vreme ce ermetismul e respins de crea iile majore, el !iind generat doar ț

„bâlbâielile eroului liric” ce se dore te pro!und ori de incompeten a „!actorului receptor”ș ț KCN iar

în altă interven ie din ;L> escapismul '„o parte a poeziei noastre e prea volatilă, supusă deciț

!oarte u or dispari ie în eter”( unora dintre poeziile contemporane e comparat cu „bătaiaș ț

!rumoasă din aripi sub un clopot de sticlă”K.

)e!initoriu pentru concep ia soresciană despre poezie este i !aptul că patosulț ș

respingerii direc iei puriste i estetizante a poeziei moderniste nu e îmblânzit nici în deceniulț ș

nouă al secolului trecut 'când o ast!el de pozi ionare nu era deloc noncon!ormistă(. )e peț

pozi ii ideatice di!erite 'de nu c%iar antinomice – după cum voi încerca să demonstrez într"unț

alt capitol( de cele ale „optzeci tilor”, scriitorul „ aizecist” se opune tendin ei lirice – pe careș ș ț

o crede revigorată în imediata contemporaneitate – ce mizează pe ecesul de te%nicism i deș retorism grandilocvent în detrimentul emo iei estetice autentice, născută din intimitatea cuț

banalul eisten ial 'iar nu cu ecep ionalul de !actură romantică(, cu „legenda clipei” ' i nu aț ț ș

secolelor(, cu particularul mustind de substan ă$sens 'iar nu cu generalul ce inten ionează săț ț

mobilizeze esen a umanului, dar edi!ică invariabil doar un conglomerat de locuri comune(ț KK.

Sorescu î i găse te un aliat – nu întrutotul surprinzător – în tânărul eseist"polemist Eugenș ș

?onescu. )escoperind un tet aproape uitat al viitorului dramaturg 'publicat în două numere

din ;LCK i ;LC7 ale revistei „?deea Europeană”(, autorulș $iliecilor se declară a!in cuconcep ia despre poezie pe baza căreia acesta î i construie teț ș ș pamfletul anti-%ugolian.

ata, s"a isprăvit +runc cartea pe !ereastră...”.

KC 9!. interviul realizat de +nca @ărbulescu"*ănase, în „Munca”, ;C octombrie ;L><, p. „&u prea cred în

ermetismul poeziei mari, gradul de neîn elegere provine de multe ori din lipsa de claritate a eroului liric, careț

duce la bâlbâială i poate !i izbutită i mare ca bâlbâială i mai provine, pe de altă parte, din competen aș ș ș ț

!actorului receptor. E adevărat că au proli!erat, în ultima vreme, poeme încâlcite, dar pe care nu le consider

dăunătoare poeziei, întrucât nu sunt poezii decât cu numele”.

K 9!. ?larie Tinoveanu, Con*oriri cu..., Editura Scrisul Aomânesc, 9raiova, ;L>, pp. L7";8.

KK Merită consemnată i observa ia lui Eugen Simion care, pornind de la volumul de interviuri al lui Sorescu,ș ț

Tratat de inspira ieț , constată că „eistă o simpatică !amiliaritate, camaraderie în aceste vii dialoguri. 2oe#ii

!ormează o comunitate Fi au o conFtiin#ă a rolului lor în lumea contemporană, eprimată cu em!ază. S"a

sc%imbat, am impresia, Fi comportamentul poetului în lumea de azi. *ipul &eruda 'vocea continentului, autor de

poeme vaste, poet al supra!e#elor( este înlocuit de altul, poet al !iin#ei Fi al eisten#ei. El îFi caută rădăcinile

mitice Fi introduce în discursul său Is!ărâmăturile clasiceJ de care aminteFte Sorescu.” 'în „Aomânia literară”,nr. K<, <7 decembrie ;L=K, p.;;(.

21



)irec ia lirică ini iată de !aimosul scriitor !rancez îi pare „maladivă” lui ?onescu, poeziaț ț

necesitând o eliberare de „elocven a %ugoliană”. +lt!el, întreaga literatură modernistă va !iț

doar una strict „me te ugărească”, arti!icială, trans!ormând în „emo ie alterată, GînH carneș ș ț

!ezandată” sentimentele, strigătele, plânsul, care, de !apt, nu pot !i decât „durute, mici,

omene ti cum sunt, !ără stele”. Empatic i programatic, Sorescu adaugă „Este o artă poeticăș ș

aici, la care subscriu. 4iteratura trebuie deliteraturizată, umanizată, adusă cu picioarele pe

pământ, încărcată de jale i de durere. Simplă i teribilă, ca eisten a însă i”ș ș ț ș K7.

&u sunt întâmplătoare, a adar, nici !aptul că poetul s"a dezis cât de elegant se putea deș

ceea ce considera a !i „ecesul” lui ?on @arbu, nici cali!icarea liricii lui *udor +rg%ezi drept

„punctul maim atins de modernismul românesc”K>. 2re!erând „jocul prim”K= al poeziei,

Sorescu recunoa te valoarea i revolu ia artistică produsă de autorulș ș ț ocului secund , însă – !iei învăluită în meta!ore – atitudinea soresciană iconoclastă nu poate !i camu!lată. )inș

perspectiva scriitorului „ aizecist”, poetica barbiană îndreaptă demersul artistic spre un vidș

ideatic i eisten ial, nicidecum spre esen e meta!izice. @arbu s"ar a!la mereu implicat înș ț ț

„vânătoarea ?deii. i a ideii ideii. i a ideii ideii ideii – până la sublimul &imic. :ntre +ntonȘ Ș

2ann i Matei 9aragiale, i în urma cucoanelor de pe bulevard, versul său mustăcios dă s"o iaș ș

spre nadir i se răzgânde te”ș ș KL. :n sc%imb, +rg%ezi e plasat în !runtea canonului poetic

K7 9!. Marin Sorescu, 9ugen Ionescu fa ă cu ,ictor <ugo. nsemnări neispră*ite despre un studiu neterminat ț , în

„Secolul QQ”, nr. ;"C, ianuarie"martie ;L=<, pp. L";.

K> ?dem, Tudor =rg%ezi. Idee i stil ș , în „4iteratorul”, nr. C8, ;> iulie ;LL<, p. K.

K= Sintagma e !olosită de poet cu o conota ie valorizatoare în eseulț =. 9. Eacons2A i drumurile fără drum.ș

1Coraia lui 'eastian3, publicat în „Aamuri”, nr. ;, ;K ianuarie ;L>L, p C, ;; „-ndeva se spune I:ncepui să

citesc !ereastraJ. )a, de aici începe poezia. 9ând te desprinzi de învălmă agul lucrurilor i însemnărilor sau dinș ș toate etragi un sentiment care î i dă putere să cite ti !ereastra. B realitate care s"a mai oglindit o dată. +lt!elț ș

spus, Ijoc secundJ. @aconsRU tia !oarte bine acest lucru. :n mod deliberat el a vrut să ne dea i jocul prim.ș ș

2oezia modernă !ace mari e!orturi de a îngloba teritorii tot mai mari de nepoetic. 2rin această carte a sa,

@aconsRU !ace un pas înainte !a ă de propria sa poetică”. Merită men ionat aici i răspunsul dat de Sorescu uneiț ț ș

întrebări inteligente a Monicăi Spiridon '„9u gândul la o !rumoasă parabolă înc%ipuită de @orges, ce a i alege caț

emblemă a literaturii dumneavoastră – oglinda, masca i pumnalulP”( „Bglinda gata spartă. 9e bine se vede înș

ea +re avantajul că î i dă posibilitatea să inventezi oglindirea.ț &ama să eisteN i cioburile...” 'în „5ia aș ț

Aomânească”, suplimentul revistei „9aiete critice”, nr. ;"<, ;L=7, p. ;KL(.

KL Marin Sorescu, 9stetica lui Ion Earu, în „4ucea!ărul”, nr. =, << !ebruarie ;L7L, p. C.22



interbelic78 deoarece avea „structură de !iloso!”, a reu it să sintetizeze toate direc iile artisticeș ț

ale vremii sale '„!inul simbolistului MacedonsRi i na ul absurdului -rmuz”(, a revolu ionatș ș ț

neostentativ limbajul poetic, a dat dovadă de o autentică empatie !a ă de sensibilitatea omuluiț

„real” i rămâne un model de urmat pentru postbelici de vreme ce la autorulș Cu*intelor

potri*ite „luciditatea eacerbată, ca o pupilă dilatată, într"o mare veg%e, ine loc deț

ealtare”7;.

+ adar, Marin Sorescu nu respinge o !ormulă poetică pentru că ar !i datată. El nuș

accentuează aproape deloc dimensiunea diacronică a metamor!ozei !ormelor literare ori a

muta iei concep iei artistice. 2erspectiva sa e mai degrabă acronică. Ermetismul liric riscă săț ț

!ie la !el de arti!icios i în perioada interbelică, i în proima contemporaneitate. Mallarm3anaș ș

„dispari ie elocutorie a poetului” îi pare lui Sorescu doar o a!ectare lirică, arta valoroasăț neputându"se con!igura nicicând în absen a umanului. *ot ast!el, indi!erent de momentulț

istoric, „sosul retoric” al literaturizării aplatizează a a"numita emo ie poetică i obscurizeazăș ț ș

orice !ond ideatic. +re dreptate &icolae Manolescu să constate într"o cronică din ;L>8 despre

Teoria sferelor de influen ăț că „meta"critica lui Marin Sorescu ne ajută să"i în elegem maiț

bine poezia. )acă mai avem vreo îndoială că această poezie nu e decât aparent radicală,

eprimând mai curând un respect paradoal al tradi iei decât o voca ie revolu ionară, criticaț ț ț

lui Marin Sorescu ne"o spulberă. G...H 9ritica sa G...H nu" i eagerează relativitatea, niciș temerile, nu alunecă în disperare, nici în !arsă. G...H I&eseriozitateaJ lui Marin Sorescu este de

sorginte caragialescă, urmărind să ridiculizeze Imo!turileJ, adică locurile comune

preten ioase i solemne”ț ș 7<. *otu i, această accep iune – ce !ace carieră în articolele deș ț

întâmpinare a volumelor de critică ori de eseistică soresciene – surprinde doar o componentă a

poeticii autorului 'tării de destin ';L>7( i alș Tratatului de inspira ieț ';L=7(. )upă cum

sugerează i titlurile celor două volume, dar i modul în care î i precizează pozi iile teoreticeș ș ș ț

'descris anterior(, Sorescu nu e preocupat în principal de latura !ormală a literaturii, ci de78 9!. dialogul publicat în „Aomânia literară”, nr. C7, septembrie ;L7L, p. 7. Marin Sorescu îi spune

congenerului +drian 2ăunescu că „momentul poetic reprezentat de genera ia noastră este într"adevăr cel maiț

important din literatura noastră de după război, GdeoareceH a întors poezia română la sursele autentice ale

lirismului, a înnodat !irul cu cei trei I@J G...H @arbu, @acovia, @laga, i eu l"a adăuga i pe al patrulea G+rg%eziH,ș ș ș

care e înainte în mod !atal”.

7; 2assim Marin Sorescu, Tudor =rg%ezi. Idee i stil ș , în „4iteratorul”, nr. C8, ;> iulie ;LL<, p. K.

7<

&icolae Manolescu Marin 'orescu. 1Teoria sferelor de influen ă3ț , în „9ontemporanul”, nr. =, <8 !ebruarie;L>8, p. C.

23



substan a ei. 2e poet îl obsedează !ondul ideatico"a!ectiv, „cum”"ul comunicării lirice intrândț

în s!era sa de interes doar atunci când el consideră că periclitează mani!estarea deplină a „ce”"

ului artistic. Aelativistul, noncon!ormistul i anticanonicul „în !ormă” se dovede te esen ialistș ș ț

„în !ond”.

Modelul literar occidental ales de Sorescu pentru legitimarea$eempli!icarea acestei

pozi ionări estetice este poetul i criticul americano"englez *. S. Eliot. 2ornind de la poemulț ș

lui din ;L<<, ara pustieȚ , autorul Teoriei sferelor de influen ăț propune două tipologii lirice ce

ar !undamenta modernitatea artistică „poezia de ung%iuri ascu ite, IstrâmbeJ” 'reprezentatăț

de Saint"0o%n 2erse( ce „are nevoie de obscuritate, umezeală i căldură”, e „bântuită de unș

vag aproape absolut” i cea „de ung%iuri drepte” 'asumată de Eliot( care „cu eroism nu seș

teme de lumină”7C, mizează pe luciditate i, adesea, pe ironie. )incolo de respingerea versuluiș „câl os, molâu, %ipotiroidial”, marele merit al lui Eliot rămâne acela de a demonstra – Sorescuț

îl citează aici pe 2ierre 4eUris, traducătorul în !ranceză a ării pustiiȚ – cum „banalitatea

răspunde vec%ilor mituri perpetuate în ora ul de azi”. 9omentariile scriitorului român dinș

rândurile imediat următoare pot oricând !unc iona ca veritabile pro!esiuni de credin ă „:ntr"ț ț

adevăr, mutând aerul străvec%ilor, zbârcitelor legende pe întâmplările cotidiene, solemnitatea

!ormulelor magice pe conversa ia oarecare, mergând i mai departe i amestecând timpurile,ț ș ș

Imăsluindu"leJ, con!undând planurile, *. S. Eliot ne dă !iori de mare artă. &e sim im dintr"oț dată integra i într"o curgere a vremii, ne vine să credem că acele cute ale timpului, care potț

apropia epoci !oarte depărtate, eistă. E, la urma urmei, sentimentul eternită ii noastre”ț 7.

9apacitatea creatoare eliotiană se !ace remarcată prin disponibilitatea de a o!eri comunicării

cotidiene alura unor „!ormule magice”7K, e!ect poetic descoperit de Sorescu i în tetele unuiș

alt model artistic – estic de această dată –, scriitorul rus @oris 2asternaR acesta „cântă cu

vorbele omului de pe stradă. :nsă IbanalizândJ limbajul poetic, el îl s!in e te în acela i timp.ț ș ș

+sta e mai greu de în eles pentru imitatorii care au crezut că, vorbind cu vorbe simple, !acț poezie mare. *o i avem aer deasupra capului, dar numai la unii simplitatea asta vibrează ca oț

7C Marin Sorescu, Ung%iuri drepte i ung%iuri ascu ite în poezie. T. '. 9liot@ ara pustieș ț Ț , în „4ucea!ărul”, nr. <;,

<> mai ;L7>, p. 7.

7 Iidem, în „4ucea!ărul”, nr. <<, C iunie ;L7>, p. 7.

7K Iidem, p. 7.24



aureolă. Sentimentul unei puteri, al unui mister tulbură toată această aparentă peisagistică a lui

2asternaR cu în elesuri %alucinante”ț 77.

:n general, aceasta e s!era semantică, ba c%iar terminologia propriu"zisă, la care

Sorescu apelează când !ie î i propune să eplice de ce „prima ploaie bine!ăcătoare pentruș

lirismul românesc” vine de la +. E. @aconsRU7>, !ie ini iază revalorizarea unui poet respins deț

canonul ante"$interbelic, %eorg%e Mag%eru7=, !ie î i precizează – la un !estival de poezie dinș

;L=C – propria pozi ie teoretică$creatoare „ 9onsider poezia ca pe ceva !oarte înalt. B metodăț

de cunoa tere aproape tiin i!ică 'are legile ei care !unc ionează implacabil(, metodă uneoriș ș ț ț

mai e!icace decât orice calcul, pentru că ei îi stă la dispozi ie intui ia. G...H mă dedau acesteiț ț

îndeletniciri de spargere de mister. G...H ?ronia mea e blândă, aproape zâmbet i misterul odatăș

eliberat nu se pulverizează. G...H mă număr printre cei care care consideră că versul trebuie să prezinte de la început într"o !ormă cristalină – !ără multe ve minte i mai ales ab inându"se deș ș ț

la cele baroce, devenite scop în sine. )acă poezia î i pierde ceva din aspectul !estiv, nuș

renun ă la ritual. @aia în care se scaldă sunt miturile cele vec%i i cele moderne, care se !acț ș

sub oc%ii no tri”ș 7L. Daptele banale, întâmplările cotidiene, tot ceea ce e comun i accesibilș

tuturor 'inclusiv dimensiunea denotativă a limbajului( sunt impregnate de o dimensiune

magico"mitică i con!igurează o re ea de sens care motivează eisten a$compleitateaș ț ț

umanului. „2entru mine realul este cu atât mai magic i cu atât mai poetic cu cât este maiș real”>8, a!irmă poetul aproape de !inalul vie ii. )acă i pentru Sorescu meta!izica s"aț ș

„mundenizat”, ea nu e pe deplin pulverizată, iar rolul poeziei rămâne acela de a devoala

!ărâmele de transcenden ă semni!icative pentru omul contingent.ț

77 ?dem, ndelungata slujă, în „4ucea!ărul”, nr. , <K ianuarie ;L7L, p. C.

7> 2assim ?dem, =. 9. Eacons2A i drumurile fără drumș , în rev. cit., p. ;;.

7= 2assim ?dem, Un poet nedreptă it. 1C+ntece la marginea nop ii3. (oeme inedite de !%eorg%e Mag%eruț ț , în

„Aamuri”, nr. >, ;K iulie ;L=;, p. C,;;. Mag%eru e descris drept un „modernist atipic”, al realului, care surprinde

cu un „realism crud”, cu „duio ie” ori „sarcasm” compleitatea balcanică auto%tonă apelând la un discurs alș

comunicării cotidiene.

7L ?dem, (refa a F material de lecturăț , în „4iteratorul”, nr. C=, ;7"<C septembrie ;LL, p. K. +rticolul e datat

„9iudad de Meico, octombrie ;L=C”.

>8 ?nterviu realizat de +na Maria Munteanu, în „*omis”, nr. <, !ebruarie ;LL7, p. <.25



*ocmai de aceea, probabil cea mai !aimoasă sentin ă critică soresciană – „e nevoieț

doar să zgârii cu ung%ia luciul prozaismului, spre a te pomeni suspendat peste un abis de

lirism”>; – a produs mari prejudicii receptării poeziei sale. +!irma ia lui Sorescu despreț

Mic%au e preluată decontetualizat de o mare parte a eegezei pentru a !unc iona dreptț

con!esiune de crea ie. 9a i cum la autorulț ș (oemelor din ;L7K limbajul$!orma discursului

poetic ar putea !i 'sau ar trebui( deta ată de imaginarul liric$!ondul ideatic. Br, respectivulș

enun e strict dependent în eseul din ;L>; de comentariile pe care @orges le dedică poetuluiț

belgiano"!rancez „Mic%au tie per!ect că nu eistă literatură realistă. + pretinde, cumș

spunea eorge Moore, că transcriem realitatea este absurd, cu atât mai mult cu cât transcriem

numai ce este scris, dar realitatea nu e doar verbală, ci i mentală, psi%ică, onirică etc. iș ș

limbajul e un sistem de simboluri”><.

?ar pentru a surprinde această realitate multistrati!icată, simbolico"mitică, Sorescu

apelează prea pu in la eperimentalisme poetice, !iind mult mai conservator decât au lăsat săț

în eleagă unii dintre criticii liricii sale. )acă tetualismul 'pe care poetul îl descoperă înț

destule reviste din Bccident( este satirizat i cali!icat drept o !ormă la modă de arti!icializare aș

discursului poetic>C, nici poezia „concretistă”, nici aceea „concretă” nu bene!iciază de o

abordare mai !avorabilă. :n elegând adecvatț > din lecturile realizate în străinătate ori din

>; Marin Sorescu, <enri Mic%au;. n c+ntecul m+niei mele e un ou, în „Aomânia literară”, nr. ;=, <L aprilie ;L>;,

p. <C.

>< Iidem, p. <C.

>C2assim dialogul cu Mic%el )eguU, în „Aamuri”, nr. =, ;K august ;L=8, p. ;7, dar i comentariul poetului dinș

cadrul unui interviu realizat de Maria"4uiza 9ristescu, în „+m!iteatru”, nr. ;>, mai ;L7>, p. <=< „-nii vor să

distrugă cuvintele. *oate e!orturile lor se îndreaptă împotriva lui a, împotriva lui , se înver unează împotriva luiș

c. G...H Mai avem nevoie de al!abet. Situa ia poeziei române este, în această privin ă, privilegiată. 2entru noiț ț cuvântul mai are încă valoare de meta!oră. Suntem poate mai primitivi. :n cuvinte mai eistă !araoni care

a teaptă să !ie dezgropa i”. *ot de la !inalul deceniului apte provine o altă interven ie simptomatică pentruș ț ș ț

pozi ionarea teoretică soresciană „-n ine!abil mentolat + a"numitele aventuri ale cuvintelor 'care, !ie vorbaț ș

între noi, în +pus s"au eperimentat de mult i au adus poezia în !undătura pierderii oricărei adeziuni aș

publicului( nu provin dintr"o anumită necesitate de a descoperi ceva, de a spune ceva ce e dincolo.” ' In*ita ie laț

estetică, în „4ucea!ărul”, nr. <8, ;> mai ;L7L, p. <(

> Dolosesc adjectivul „adecvat” deoarece – poate i din cauza varia iei libere acceptate în teoretizările auto%toneș ț

' i utilizată de Sorescu însu i( „poezie concretă”$„poezie concretistă” – o gravă con!uzie persistă inclusiv înș ș interven iile critice de dată recentă. +proape %ilare prin specula iile interpretative asumate rămân comentariileț ț

26



dialogurile cu poe ii vestici 'o parte din ele incluse înț Tratat de inspira ieț >K( care sunt

principiile „concretismului”, Sorescu subscrie ideii omologilor germani ori suedezi că această

tipologie lirică rămâne doar un eperiment de !actură avangardistă – odată ce i"a dispărut aura

noută ii, ea î i dezvăluie limitele i lipsa de substan ă. :n ;L>C, erald @isinger îl anun ă căț ș ș ț ț

„poezia concretistă” e „terminată”, „căci totul s"a eperimentat”>7, iar 4ars usta!sson

constată că această manieră poetică a reprezentat în ultimii ani doar un „e!ort steril” de a

„revitaliza arta”>>.

:n ceea ce prive te poezia a a"zis „concretă” '„anti"meta!izică”, „biogra!istă”,ș ș

„realistă”, a omului contingent, „cotidian”, opus celui anistoric, abstract(, Marin Sorescu

asumă !oarte restrictiv concep iile acestei direc ii artistice. +utorulț ț $iliecilor se arată mai

apropiat de dimensiunea „concretă” a poeziei lui 0orge 4uiV @orges i a lui *. S. Eliot decât deș aceea promovată de 4aWrence Derling%etti ori de +llen insberg. :n dialogurile cu cei doi

lideri ai genera iei „@eat” americane, Sorescu apelează la o retorică !luctuantă, valorizândț

revolu ia poetică adusă de ei, însă îndepărtându"se nu întotdeauna cu !ine e de atitudinileț ț

anar%ice ale acestora „+llen insberg, 0acR Xerouac, regorU 9orso, 2%ilip /%alen, arU

Snider – i nu în ultimul loc 4aWrence Derling%etti – propuneau un !el de lirism !ierăstrău, unș

lirism spadă, un lirism într"o urec%e, revolu ionar însă i bene!ic într"un moment de stagnare aț ș

lui 9ristian 4ivescu din articolul $a $ilieci i 1poezia concretistă3ș 'în „9onvorbiri literare”, nr. K, mai <8;8, pp.K8"KK(. Dundamentându" i demonstra ia pe in!orma iile o!erite de dialogurile din ;L>C cu @isinger i cuș ț ț ș

usta!sson 'v. in!ra notele >< i >C(, cronicarul ie ean concluzionează că autorulș ș $iliecilor apelează la „supor iiț

revigoran i ai mitologiei rurale” pentru a revitaliza modalitatea poetică „concretistă” care „se cam sleise înț

lume”. &umai că, eperimentul „concretist” despre care discută poe ii aminti i '@isinger c%iar îi aminte te peț ț ș

Telmut TeisenbYtel i pe Dranz Mon, doi dintre liderii noii orientări în AD( nu are nimic de"a !ace cu ciclul „4aș

4ilieci”N „poezia concretistă” în mare vogă în anii 6K8"678 sau c%iar 6>8 în Europa se re!eră la un lirism „vizual”,

„tipogra!ic”, în maniera caligramelor lui +pollinaire, i se dezvoltă pe mai multe paliere prin apelul la colaje,ș

criptograme, logograme ori alte trucuri lingvistico"tetuale cu valoare simbolică ce conduc până la a a"numitaș

„poezie Rinetică” ori la cea „letristă” 'c!. /. 0. *%omas Mitc%ell, (icture T%eorA. 9ssaAs on ,eral and ,isual

&epresentation, *%e -niversitU o! 9%icago 2ress, 9%icago"4ondon, ;LL i ?sidore ?sou,ș Manifesto of $etterist

(oetrA, în „5isible 4anguage”, vol. Q5??, nr. C, ;L=C, pp. >8">K(.

>K 5olumul e publicat în ;L=K, dar cuprinde interviuri din ;L>C până ;L=K, publicate în diverse reviste din ară.ț

>7 9!. dialogul cu erald @isinger 'datat „@erlinul occidental ;L>C”(, în „4ucea!ărul”, nr. C8, <7 iulie ;L>K, p. 7.

>> 9!. Marin Sorescu, nt+lnirea pe drum cu $ars !ustafsson, în „9ontemporanul”, > decembrie ;L>C, p. =.

27



poeziei – i mai ales a interesului pentru eaN o metodă menită să dinamiteze, să spargăș

canoane, !ie ele bune sau rele, să nege, să impună alte valori, să ne !acă să răzgândim

conceptul poeticului. 2e lângă ei, Edgar +llan 2oe, @audelaire i al i Iblestema iJ au !ost oș ț ț

Idulcea ă de poe iJ, ni te naivi copii.ț ț ș Cu precizarea că ei a*eau geniu.”>= 's.m. 9. @.(.

*ocmai de aceea, în viziunea poetului român, „noii cântăre i americani” nu răstoarnă vec%eaț

poezie, ci o „!iltrează” prin sensibilitatea contemporană, o in!uzează cu particule din realitatea

cotidiană. „@eatnicii”, continuă prezentarea Sorescu, „intră în scandaluri i"n procese ca"nș

brânză”, „cer esc înc%isoarea”, trăiesc „Ion t%e roadJ, vorba lui Xerouac, i pe sub poduri”,ș ș

revendică „dreptul la vers” pentru eperien e dintre cele mai concrete ori mai %alucinatorii,ț

pentru bâr!e, blesteme, lozinci i vorbe deoc%eate, însă imaginea lor ar rămâne pro!undș

ciuntită dacă nu ar !i remarcată i latura mistică$simbolică a artei lor. Sugestiv în acest rămâneș

c%iar !aptul că interviurile devin cu adevărat dialoguri doar când ast!el de problematici sunt

abordate în momentul în care Derling%etti a!irmă că întotdeauna „concretul este cel mai

poetic. Micile detalii !ac poezia mare. Evident, eistă un punct când treci dincolo de concret”,

Sorescu răspunde că „atunci concretul trebuie să devină simbol” >LN tot ast!el, discu ia cuț

insberg se concentrează în jurul eperien ei asiatice a acestuia 'care i"ar !i o!erit oț

deteritate deosebită în ob inerea „respira iei poetice”( i a !aptului că a reu it să dezvăluieț ț ș ș

„un !ond de umanism uitat în su!letul nostru ori ascuns, de care ne e ru ine, poate”ș =8.

)e alt!el, în pre!a a volumuluiț Tratat de inspira ieț – ce antolog%ează inclusiv

interviurile amintite în paragra!ele anterioare –, intitulată =ddenda la un urnal de călătorie,

Marin Sorescu plasează toate dialogurile incluse în carte sub umbrela unei de!ini ii personaleț

ale poeziei, în spiritul teoretizărilor din articolele dedicate lui +rg%ezi, Eliot, 2asternaR,

Mic%au ori beatnicilor americani. Enun urile sunt, ca de obicei, preponderent meta!orice,ț

însă surprind su!icient de adecvat op iunile estetice soresciene. Ele merită citate integralț

„2oezia e o artă care doare. )oare atât cât doare arta. *oată arta la un loc nu ustură însă a a deș tare ca poezia. )e ceP 2entru că ea este oscilogra!ul omenirii. 9uvântul – mai mult decât o

statuie, o pânză sau o clădire – se plac%ează direct pe geamătul, pe suspinul lumii, se îmbibă,

e stâlcit, rănit, s!ârtecat. 2oetul stă paralizat între op iuni, ne!iind prin de!ini ie omul deț ț

>= ?dem, !+nduri despre 1Eeat !eneration3 i un dialog cu $aGrence 8erling%ettiș , în „Aamuri”, nr. ;8, ;K

octombrie ;L=<, p. ;7.

>L Iidem, p. ;7.

=8 ?dem, Con*orire cu =llen !inserg , în „Aamuri”, nr. , ;K aprilie ;L=8, p. ;K. 28



ac iune. Ezitarea, bâlbâiala lui, răzgândirea continuă sunt, de la sine, meta!ore. M"a interesatț

această stare – între op iuni, mărturisesc – pentru că ea, studiată cu aten ie, poate spune multeț ț

despre om. Bmul în adâncul su!letului său, omul !a ă în !a ă cu sine însu i, omul"omț ț ș

' =ntropos-=ntropos(”=;. 9riza identită ii unitare$omogene, precum i aceea aț ș

cuvântului$comunicării sunt recunoscute de poetul român, însă ele nu produc o angoasă

ireversibilă. )urerea adusă de artă nu e resim ită la modul traumatic. 2e de altă parte,ț

concep ia lui Sorescu nu cadrează – cum am arătat anterior i voi încerca să dezvolt într"un altț ș

capitol – nici cu toleranta, deziluzionata i relativista „gândire slabă” postmodernăș =<.

9onvins – după cum sugerează în unele articole – că direc iile artistice, mentalită ileț ț

ori contetele eisten iale vestice nu sunt de cele mai multe ori reprezentative pentru spa iulț ț

auto%ton, mai mult, obligat de directivele ideologice comuniste să î i de!inească în !unc ie deș ț ni te limite rigide programul poetic, Marin Sorescu se dovede te un umanist pentru care celeș ș

mai recente te%nici creatore ori sisteme ideatice sunt c%emate să conclucreze la realizarea

unor deziderate poetice clasice, subversive deci prin universalitatea$generalitatea$cvasi"

anistorismul lor !a ă de o politică particulară castratoare con!igurarea unor sensuriț

legitimatoare pentru eisten a lumii, descoperirea unui subiect „tare” capabil – în ciuda uneiț

pasivită ii aparente – să coreleze simbolic pulsiunile contradictorii, a a încât să poatăț ș

surprinde cele mai substan iale mani!estări ale umanului, dar i investireaț ș meta!orică$simbolică a re elelor de semni!icare în care intră cuvintele obi nuite, banale,ț ș

„nepoetice”, acele cuvinte a!late deci în contact direct cu metamor!ozele eistentului. &u pot

!i trecute cu vederea nici aspira iile mesianice ale unei atare pozi ionări poetice. )e i poetulț ț ș

postulat de Sorescu „stă paralizat între op iuni”, cu toate că are acces doar la cuvinteț

„stâlcite”, „s!ârtecate”, scopul ultim al artei sale constă în reprezentarea esen ei umanului, aț

„omului ca om”.

+.2. Poezia * retrăirea anterioară trăirii

=; ?dem, =ddenda la un urnal de călătorie, în Tratat de inspira ieț 'pre!a ă la prima parte a volumului,ț (oezia

pur i simplu. Dialoguri i portreteș ș (, Editura Scrisul Aomânesc, 9raiova, ;L=K, p. 7.

=< 2assim. ianni 5attimo, Dincolo de suiect. Nietzsc%e <eidegger i %ermeneuticaș , traducere de te!aniaȘ

Mincu, Editura 2ontica, 9onstan a, ;LL, dar i ianni 5attimo, 2ier +ldo Aovatti 'coord.(,ț ș !+ndirea slaă,traducere de te!ania Mincu, Editura 2ontica, 9onstan a, ;LL=.Ș ț

29



?ată de ce observa iile Sandei 9ordo despreț ș modul în care se raportează modernitatea

'mai ales timpurie( din Est la cultura 5estului pot !i etinse i asupra concep iei artistice a luiș ț

Marin Sorescu. +utoarea $iteraturii între re*olu ie i reac iuneț ș ț demonstrează că „în vreme ce

în 5est, discursul cultural pune în cauză !igura unui om care – în termeni nietzsc%eieni – a

obosit de sine însu i i de propria identitate 'rodul unei lungi, ea însă i obositoare, istorii( peș ș ș

care, prin varii mijloace, o detronează, !ără a pune alta în loc, în Aăsărit nici omul i – cu atâtș

mai pu in – nici discursul cultural 'cel literar, în primul rând( care i se consacră n"au, încă, oț

identitate !ermă. G...H *e%nici, teme, motive vor tranzita !ără probleme, spre literatura

AăsărituluiN matricea, însă, în care acestea se dezvoltă în Bccident i care genereazăș

sentimentul !initudinii i c%iar spectrul epuizării i al sterilită ii rămâne străină unor ș ș ț

întemeietori care au o lume de construit”=C.

Sorescu s"ar înscrie, deci, la rândul lui, în nes!âr ita serie a iluziona ilor auto%toniș ț

marca i de „compleul începutului perpetuu”ț =. &umai că – de i 'pornind de la orientăriș

ideatice$culturale$literare de strictă contemporaneitate( autorul $iliecilor asumă roluri iș

rosturi poetice „preponderent anistorice” – un paradoal sim al istoricită ii se insinuează înț ț

majoritatea pozi ionărilor sale teoretice. 2entru el, nu sloganul pa optist „totul e de !ăcut”ț ș

devine reprezentativ, ci unul modernist"conservator 'iar nu postmodernist( „totul nu poate !i

decât re!ăcut”. Spre deosebire de promotorii modernismului canonic=K

, Sorescu sus ine căț ruptura !a ă de trecut e imposibilă, ba, mai mult, dezec%ilibrele i tensiunile dezintegratoareț ș

ale contemporaneită ii sunt generate tocmai de îndepărtarea ecesivă !a ă de valorile tradi iei.ț ț ț

*ocmai acest „esen ialism” al perspectivei îl delimitează pe creatorulț 'ărătorilor itinerante

i de !aimoasele sentin e ale lui -mberto Eco dinș ț Marginalii i glose la 1Numeleș

trandafirului3 „*recutul ne condi ionează, ne apasă umerii, ne antajează. G...H Aăspunsulț ș

=C Sanda 9ordo ,ș $iteratura între re*olu ie i reac iune. (rolema crizei în literatura rom+nă i rusă a secoluluiț ș ț ș

HH , Editura +postro!, 9luj"&apoca, ;LLL, pp. K"7.

= 9!. Mircea Martin, !. Călinescu i 1comple;ele3 literaturii rom+neș , Editura +lbatros, @ucure ti, ;L=;.ș

=K 2entru a da doar un eemplu sugestiv, cred că ine de ordinul eviden ei distan a accentuată ce se instituie întreț ț ț

opiniile lui Sorescu 'de pildă, acelea din pre!a a laț Tratat de inspira ieț ( i de!ini iile noii paradigme artisticeș ț

o!erite în ;L<K de Brtega U asset „5ia a e un lucru, poezia e altul – cred sau, cel pu in, simt ei. Să nu leț ț

amestecăm. (oetul începe acolo unde sf+r e te omul ș ș . 's.m. 9. @.( )estinul acestuia e de a" i trăi itinerariulș

umanN misiunea aceluia e de a inventa ceea ce nu eistă. + a se justi!ică îndeletnicirea poetică.” '0ose Brtega Uș

asset, Dezumanizarea artei i alte eseuri de esteticăș , traducere din spaniolă, pre!a ă i note de Sorinț ș Mărculescu, Editura Tumanitas, @ucure ti, <888, pp. L"K8(.ș

30



postmodernului dat modernului constă în recunoa terea că trecutul, de vreme ce nu poate !iș

distrus, pentru că distrugerea lui duce la tăcere, trebuie să !ie revizitat cu ironie, !ără

candoare”=7. ?ronia se mani!estă, prin ecelen ă, în tetele lui Sorescu, însă vizată este c%iar ț

incapacitatea „modernului” de a în elege substan a „anticului”, iar candoarea lipse te, într"ț ț ș

adevăr, analiza lucidă, simili"!iloso!ică, constituind de obicei !iltrul prin care vremurile

trecute sunt interpretate.

Marin Sorescu înscenează inclusiv mici nara iuni cu e!ect „moralizator” pentru aț

marca super!icialitatea i arti!icialitatea noii lumi. Bmului acestei realită i de dată recentă i seș ț

construie te un portret"robot caricatural ce mizează pe eviden ierea aplatizării sim urilor sale,ș ț ț

care necesită constant revigorări ce in de registrul spectacularului ori melodramaticului.ț

?ncipitul articolului dedicat poeziei lui @oris 2asternaR e semni!icativ în acest sens 'de iș etins, el merită citat în întregime( „2rea mult !olosită de romantici, i de al ii, natura parcă s"ș ț

a tocit. &u mai e, oricum, la modă să te în!iori când i se a!undă pa ii în !runze moarte, peț ș

care le găse ti în !a a por ii când te întorci de la serviciu. Sau să te mi te luna martie, pur iș ț ț ș ș

simplu, cu micile ei averse. Bmul modern are sim ul catastro!icului. Drunza care pică l"ar ț

interesa dacă de codi a ei ar !i legat cu o s!oară ultimul avion ce se prăbu e te. Bri dacă,ț ș ș

printre aversele lunii martie, s"ar întâmpla ra!ale de mitralieră. +sta da, l"ar mi ca pro!und. +ș

mai picat o !runză, s"a mai împu cat unul. + a mai merge. 4a un !ilm de 9e%ov, o persoanăș ș de lângă mine nu putea nicicum să în eleagă marile tăceri dintre replicile eroilor. 5oia ac iuneț ț

cu orice pre , întâmplare, dezastru. M"am amuzat !ăcându"i un comentariu ad"%oc, punând"oț

mereu în gardă I+cuma să vezi ce"o să se petreacăJ. '&u se întâmpla nimic. El !uma, ea

spunea că mai bine nu se întâlneau. i via ă, i c%estii de"astea.( ?ară i o zonă albă, care peȘ ț ș ș

persoana de lângă mine o turtea de plictiseală. IStai că acum vine so ul i"i prinde. i el seț ș Ș

aruncă pe !ereastră în mare.J ')ar nu venea – i via a ce%oviană se măcina ca un covor ș ț

persan, năpădit de molii.( i toată lumea voia ac iune palpitantă. I)e ce nu vine so ul să"iȘ ț ț prindăPJ 2oezia lui 2asternaR este ca omul care !umează în !a a unui tei i tace. 9ine săț ș

în eleagă ce ac iune !ormidabilă este în!lorirea teiuluiP”ț ț =>. 9u siguran ă nu acea parte aț

contemporaneită ii aată pe sincronizarea cu modele vremii. 2e o ast!el de credin ă seț ț

!undamentează i ludicul serial publicistic sorescian născut din colaborarea cu revistaș

=7 -mberto Eco, Marginalii i glose la 1Numele trandafirului3ș , traducere de Dlorin 9%iri escu, în „Secolul <8”,ț

nr. ="L";8, ;L=C, p. ;8C.

=> Marin Sorescu, ndelungata slujă, rev. cit., p. C.31



„9inema” între ;L7= i ;L7L ' i inclus în a doua parte a volumuluiș ș Teoria sferelor de

influen ăț cu titlul 8ilmul. Cinematograful i desfin area lui. Contriu ii la o estetică aș ț ț

filmului(. 2rintre rândurile acestor articole se pot citi interesul i admira ia stârnite deș ț

contactul cu „cea de"a aptea artă”, însă proiectul declarat al autorului constă în „inventareaș

luptei împotriva cinematogra!ului”==. +ceasta deoarece publicul pe care îl !ormează !ilmul

tinde să monumentalizeze supra!e ele, să mimeze sentimentele, să aplatizeze toate sim urileț ț

„9um visele nasc alte vise, imaginile din pelicule pot na te alte imagini. )e la imagine i pânăș ș

la via ă nu e decât un pas. +tunci bătaia de cap a regizorilor ar !i cum să transpună maiț

IplauzibilJ, mai IveridicJ ori cum s"o mai zice, întâmplările de pe ecran în întâmplările de

toate zileleP”=L. Marin Sorescu nu are cum să de ină con tiin a simulacrului baudrillardian,ț ș ț

însă o posedă pe aceea a literaturii mari, care – în viziunea sa –, prin intermediul „regiei” i alș

jocului de perspective, reu e te să treacă dincolo 'adică în spa iul meta!oricului iș ș ț ș

simbolicului( de un labirint de imagini care se compară între ele la nes!âr itș L8. +titudinea în

!a a !ilmelor 'eceptându"le pe cele mai vec%i, mai ales ale lui 9%aplin( î i găse teț ș ș

corespondent în modul în care Sorescu percepe +merica 'în timpul bursei de crea ie din ?oWaț

9itU( grandilocven a, %iperte%nicitatea, con!ortul, a!ectarea acelei lumi îl !ascinează, însăț

tinde să îi a!ecteze orice înclina ii creatoare. „&ici vorbă de scris ceva – notează poetul în ;Lț

ianuarie ;L><. 2rea nu te tulbură nimic *otul arti!icial în jur – i tu însu i într"o situa ieș ț ț

arti!icială”L;.

Solu ia e o!erită, în consecin ă, de contactul cu trecutul. *rebuie subliniat !aptul căț ț

accentul cade pe ideea de rela ionare, iar nu pe întoarcerea într"un univers compensatoriuț == ?dem, In*entez cinematograful , în „9inema”, nr. ;, ianuarie ;L7=, p. ;8.

=L Iidem, p. ;8.

L8

2assim ?dem, $airintul i papagalul ș , în „9inema”, nr. <, !ebruarie ;L7=, supliment, p. Q?Q, în special!ragmentele în care 9%aplin i Tegel sunt invoca i să participe la „des!in area cinematogra!ului” „9%arlot cu u aș ț ț ș

lui turnantă a creat o meta!oră genială a cinematogra!ului care nu poate prinde decât câteva obiecte pe care le

învârte te i le vâjâie la in!init. Tegel, să mă re!er tot la el, nu prea iubea compara ia, ca modalitate stilistică,ș ș ț

tocmai pentru că sărăce te esen a, spălăcind"oJ, prin alăturare sau raportare la altceva. 9inematogra!ul trăie teș ț ș

prin compara ie imaginea de la începutul !ilmului e comparată cu toate celelalte, până la s!âr it – vă da i seamaț ș ț

la ce concentrare se ajunge. + a se întâmplă în via ă – mi se va răspunde. G...H *o i vrem de !aptș ț ț altce*a, iar acest

altceva cinematogra!ul nu ni"l poate o!eri, pentru că el, în cel mai bun caz, nu poate decât să repete”.

L;

?dem, urnal. &omanul călătoriilor , edi ie îngrijită de Mi%aela 9onstantinescu i 5irginia Sorescu, Edituraț ș Dunda iei „Marin Sorescu”, @ucure ti, ;LLL, p..ț ș

32



revolut. Bricât de aplatizat$devitalizat, prezentul nu mani!estă atât o impoten ă creatoare, câtț

un blocaj al accesului la noutatea absolută. 9ând i se cere să î i descrie principiile accentuatș

moderniste identi!icate de critici în poezia sa, Sorescu răspunde, de obicei, printr"un parado,

anume !aptul că cele mai „avangardiste” mecanisme creatore le"ar !i asumat la „ coala”ș

clasicilor culturii universale ori la aceea a !olclorului auto%ton „9red că legătura dintre

poezia nouă i tradi ie este o poezie care se !ace pe linia !olclorului românesc, care dupăș ț

părerea mea con ine !oarte multe elemente de modernism”ț L<N „Sunt i auto%ton, în măsura înș

care acceptăm că vec%iul i străvec%iul este modern.ș Ma%a%arata, citită azi de mine, mi se

pare de"un modernism trăznitor. Modernismul nu se poate !ace din nimic, !ără zei, credin e, iț ș

acel !ior magic care une te i străbate toate credin ele”ș ș ț LCN „2oezia clasică e o piatră de

încercare a !iecărui poet i, ca să !ii modern, trebuie în prealabil să !ii clasic”ș L. „Aetrăitul e

anterior trăitului. +vem nevoie lupa asta”, concluzionează autorul Insomniilor din ;L>; în

(refa ăț LK. 9u doar câteva rânduri mai înainte, Sorescu eplicitează meta!oric această idee

incapabil să atingă „cerul”, creatorul î i investe te tavanul acoperit de „var ie!tin” cuș ș

însemnele transcedentalului '„2ătratul acesta a reprezentat pentru mine cerul. + !ăcut pe

cerul. + !ost, de !apt, cerul meu la scară redusă”L7(.

*ot ast!el, întreg ansamblul de stări i sentimente atât de !amiliare anticilor va !iș

receptat atenuat i limitativ de moderni. &umeroase sunt !ragmentele din volumulș 'tarea dedestinL> ce eempli!ică această pozi ionare eisten ial"culturală. Mă voi re!eri, însă, doar laț ț

acele idei ce pot deveni relevante pentru con!igurarea poeticii soresciene. 2roiectată ca un

studiu despre tragedia greacă, cartea 'ce antolog%ează articolele lui Sorescu din ;L>;

publicate în „4ucea!ărul”( include adeseori re!lec ii menite să contureze principii esteticeț

relevante pentru modul în care autorul percepe „în prezent” literatura. 9%iar în primul capitol,

L< ?nterviu realizat de ?oan 9iolănescu, în „Brizont”, nr. <L, ;7 noiembrie ;L><, p. <.

LC )ialog consemnat de Mi%ai -ng%eanu, sub genericul )rientări i modalită i literare contemporaneș ț , în

„4ucea!ărul”, nr. ;L, ;C mai ;L=L, p. 7.

L ?nterviu realizat de Toria )răg%ici, în „5ia a studen ească”, nr. <<, <= mai, ;L7L, p. >.ț ț

LK Marin Sorescu, (refa ă la Insomniiț , în Insomnii. Microeseuri, Editura +lbastros, @ucure ti, ;L>;, p. 7.ș

L7 Iidem, p. K.

L> 2assim ?dem, 'tarea de destin, Editura 0unimea, ?a i, ;L>7.ș

33



Cei *ec%i, Sorescu constată că „pornind de la cotidian i concret, geniul grecesc sare mereu înș

universal i eternitate”ș L=, pentru ca în următorul, Tragoi, să dezvăluie cât de relevantă e

această lec ie a trecutului „E un lucru pe care noi încă nu l"am învă at. eneralul se creeazăț ț

de la !leacuri, !iloso!ia pleacă de la mici amănunte, nici măcar semni!icative” LL. ?luzionându"

se că se ocupă de lucrurile pro!unde, de dincolo de percep ia comună, crezând că surprindț

esen e ori prototipuri, modernii se îndepărtează de via a autentic trăită '„via a"via ă”( iț ț ț ț ș

arti!icializează tot ceea ce vor să transpună artistic. +cestora le sunt mai !amiliare specula iile,ț

decât observarea eistentului în act, pe ei îi caracterizează epatarea spiritului dubitativ

încastrat într"un mediu aseptic, iar nu eperimentarea traumatizantă, dar atât de vitală, a

!aptelor i trăirilor contingente. 2rin intermediul unor ast!el de observa ii, Sorescu î iș ț ș

legitimează – în capitolul Q?5 ' 8rica i milaș ( – convingerea că tragismul omului modern „nu

e pur, ci mai degrabă comic. )e aici absurdul, penibilul” ;88, dar i aceea 'din sec iunea Q5? "ș ț

(urificarea( că „anticii erau mai reali ti decât noi. Mai cruzi, mai lucizi i mai cumpli i. &oiș ș ț

suntem senini, melancolici i idilici în subiecte”ș ;8;. )ramele contemporaneită ii nu ar !i decâtț

melodrame, „crizismul” e doar o !ormă a egolatriei, ne!undamentându"se pe nici o trăire

măcar dramatică, iar scindarea interioară ine mai mult de un de!icit al cunoa terii de sine.ț ș

2rin urmare, Sorescu recon!irmă i din această perspectivă deja clasica sa teză că sarcinaș

!undamentală a artistului contemporan ar consta în parodierea i satirizarea acestor a!ectăriș

gratuite 'ce construiesc o !alsă mitologie a prezentului( pentru a eviden ia – dincolo deț

respectivele straturi arti!iciale – reziduurile din ansamblurile de sens i de spirit care le erauș

accesibile – în deplinătatea lor – celor vec%i.

Măcar la nivel teoretic sau de program eisten ial$literar, pentru Marin Sorescu,ț

pre!ioidul „neo” ata at „modernismului” î i însu e te semni!ica iile unui „anti” ambivalent.ș ș ș ș ț

+vând în vedere particularită ile social"politice auto%tone, autorulț $iliecilor nu poate !i, pe de

altă parte, integrat !ără rest în seria „antimodernilor” teoretiza i de +ntoine 9ompagnon.ț )eocamdată, interven iile publiciste soresciene re!eritoare la modul de con!igurare a arteiț

contemporane argumentează atât imposibilitatea resurec iei nostalgiei tradi ionalisteț ț

L= Iidem, p. =.

LL Iidem, p. ;;.

;88 Iidem, p. =7.

;8; Iidem, p. L=.34



'modernii nu au cum să perceapă spiritualitatea i substan ialitatea trecutului, deciș ț

identi!icarea cu acel univers rămâne iluzorie(, cât i incapacitatea prezentului de a !undamentaș

o nouă paradigmă creatoare. )e aceea, poezia „lucidă”, „de idei”, „!iloso!ică” la care aspiră

poetul este subminată de postularea constantă a întoarcerii „re!ulatului” ine!abilului i alș

misterului 'v. c%iar oimoronicul titlu Tratat despre inspira ieț (, concretul$lumea imediatului

cotidian încorporează secven e mai vec%i sau mai noi de mitologic, ironia i parodiaț ș

demitizante se adresează unui prezent atins de iner ie, iar subiectul creator – în ciudaț

devitalizării care îl caracterizează – aspiră la recuperarea cât mai completă a unei centralită iț

de care îi e imposibil să se dezică. Aămâne de analizat cât, ce i cum din aceste idei vor ș

in!luen a crea ia poetică propriu"zisă.ț ț

Bi"lio(rafie

;. Buzera, ?on, (refa"ă, în Marin Sorescu, (oezii alese. =ntologie pentru uz #colar , antologie,

pre!a#ă Fi repere biobliogra!ice de ?on @uzera, editua +rt, @ucureFti, <887

<. Cărtărescu, Mircea, (ostmodernismul rom+nesc, Editura Tumanitas, @ucure ti, ;LLLș

C. Crăciun, %eorg%e, =isergul poeziei moderne, Editura 2aralela K, 2iteFti, <88<

. Crăciun, %eorg%e 'coordonator(, Competi"ia continuă. !enera"ia :0 în te;te teoretice,

Editura 2aralea K, 2iteFti, ;LLL

K. 9ordo , Sanda,ș $iteratura între re*olu ie i reac iune. (rolema crizei în literatura rom+nă iț ș ț ș

rusă a secolului HH , Editura +postro!, 9luj"&apoca, ;LLL

7. Do"rescu, 9aius, Modernitatea ultimă, Editura -nivers, @ucureFti, ;LL=>. co' -mberto, Marginalii i glose la 1Numele trandafirului3ș , traducere de Dlorin 9%iri escu, înț

„Secolul <8”, nr. ="L";8, ;L=C

=. liot, *. S., (oints of *ieG, a selection o critical Writings made and edited bU 0o%n TaUWard,

Daber and Daber, 4ondon, ;L;

L. #asset, 0ose Brtega U, Dezumanizarea artei i alte eseuri de esteticăș , traducere din spaniolă,

pre!a ă i note de Sorin Mărculescu, Editura Tumanitas, @ucure ti, <888ț ș ș

;8. #ri(urcu, %eorg%e, =murgul idolilor , Editura &emira, @ucureFti, ;LLL

35



;;. efter, ?on @ogdan, Neomodernismul. (e marginea unui concept cultural , în „Bbservator

cultural”, nr. ;K>, <K !ebruarie <88C

;<. ivescu, 9ristian, $a $ilieci i 1poezia concretistă3ș , în „9onvorbiri literare”, nr. K, mai <8;8

;C. ovinescu, Monica, 9st-etice. Unde scurte I, , Editura Tumanitas, @ucureFti, ;LL

;. Manolescu, &icolae, Despre poezie, Editura 9artea Aomânească, @ucure ti, ;L=>ș

;K. Manolescu, &icolae, Istoria critică a literaturii rom+ne Editura 2aralela K, 2iteFti, <88=

;7. Manolescu, &icolae, Simion, Eugen, Dialog despre poezie, în „azeta 4iterară”, anul Q???, &r.

<K '>;;(, <C iunie ;L77

;>. Martin, Mircea, !enera"ie #i crea"ie, edi#ia a ??"a, Editura *impul, AeFi#a, <888

;=. Martin, Mircea, !. Călinescu i 1comple;ele3 literaturii rom+neș , Editura +lbatros, @ucure ti,ș

;L=;

;L. Mcu)an, Mars%all, !ala;ia !utenerg , traducere de 2etru &ăvodaru, Editura 2olitică,

@ucure ti, ;L>Kș

<8. Mi)ăilescu, Dlorin, De la proletcultism la postmodernism, Editura 2ontica, 9onstan a, <88<ț

<;. Mincu, Marin, (oezie i genera ieș ț , Editura Eminescu, @ucure ti, ;L>Kș

<<. 3illisMiller, 0., (oets of &ealitA, Tarvard -niv. 2ress, ;L7K

<C. e(rici, Eugen, Iluziile literaturii rom+ne, Editura 9artea Aomânească, @ucure ti, <88=ș

<. Perian, %eorg%e, $iteratura în sc%imare, Editura 4imes, 9luj"&apoca, <8;8

<K. Pop, ?on, (oezia unei genera"ii, Editura )acia, 9luj"&apoca, ;L>C

<7. Simion, Eugen, 'criitori rom+ni de azi, Editura 4itera, @ucure ti, edi ia din ;LL=ș ț

<>. Sorescu, Marin, Teoria sferelor de influen ăț , Editura Eminescu, @ucure ti, ;L7Lș

<=. Sorescu, Marin, Insomnii. Microeseuri, Editura +lbatros, @ucure ti, ;L>;ș

<L. Sorescu, Marin, 'tarea de destin, Editura 0unimea, ?aFi, ;L>7

C8. Sorescu, Marin, U or cu pianul pe scări. Cronici literareș , Editura 9artea Aomânească,

@ucure ti, ;L=Kș

C;. Sorescu, Marin, Tratat de inspira"ie, Editura Scrisul Aomânesc, 9raiova, ;L=K

C<. Sorescu, Marin, Eilioteca de poezie rom+nească, Editura 9reuzet, @ucureFti, ;LL>

CC. Sorescu, Marin, urnal. &omanul călătoriilor , edi#ie îngrijită de Mi%aela 9onstantinescu Fi5irginia Sorescu, Editura Dunda#iei „Marin Sorescu”, @ucureFti, ;LLL

C. Sorescu, Marin, )pere. ,ol. I,-,@ (ulicistică, edi ie îngrijită de Mi%aela 9onstantinescu"ț

2odocea, pre!a ă de Eugen Simion, Editura Dunda iei &a ionale pentru tiin ă i +rtă, -niversț ț ț Ș ț ș

Enciclopedic, @ucure ti, <88Kș

CK. Sorescu, Sorina, Metacritice. Critica de tranzi ieț , Editura +ius, 9raiova, <88=

C7. Stănescu, &ic%ita, $irismul #i sfera realului, în „azeta 4iterară”, anul Q??, &r. K 'K7=(, <=

ianuarie ;L7K

36



C>. ,tefănescu, +le., Istoria literaturii rom+ne contemporane 4564-7000, Editura MaFina de

scris, @ucureFti, <88K

C=. 45mieniec6a, +nna *eresa 'ed.(, T%e (oetrA of $ife in $iterature, XleWer +cademic 2ublis%er,

@oston, 4ondon, <888

CL. 4upan, Maria"+na, Marin 'orescu #i deconstructi*ismul , Editura Scrisul Aomânesc, 9raiova,

;LLK

8. 7attimo, ianni, Dincolo de suiect. Nietzsc%e <eidegger i %ermeneuticaș , traducere de

te!ania Mincu, Editura 2ontica, 9onstan a, ;LLȘ ț

;. 7attimo, ianni, Rovatti, 2ier +ldo 'coord.(, !+ndirea slaă, traducere de te!ania Mincu,Ș

Editura 2ontica, 9onstan a, ;LL=.ț

Date post:	04-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	finn4
View:	421 times
Download:	7 times

Marin Sorescu si neomodernismul

Documents